CURS 6

Vaccin HPV - infecţia cu papiloma virus uman,

Infectia cu papiloma virus uman (HPV) este cea mai raspandita infectie cu transmitere
sexuala din Statele Unite.

Legatura dintre cancerul de col uterin si comportamentul sexual a fost suspectata inca de
acum mai bine de 100 de ani si a fost stabilita prin studii epidemiologice in anii '60.

Papiloma virus uman

Virusurile papiloma umane sunt virusuri mici, cu ADN dublu catenar care infecteaza epiteliul.
Au fost identificate mai mult de 100 de tipuri de HPV; acestea se diferentiaza prin secventa
genetica a proteino-capsidei externe L1. Majoritatea tipurilor de HPV infecteaza epiteliul cutanat
si cauzeaza asa numitii negi (papiloame).

Aproximativ 40 de tipuri de HPV infecteaza epiteliul mucos; acestea sunt categorizate in functie
de asocierea epidemiologica cu cancerul de col uterin.

nfectia cu risc scazut, sau tipurile non-oncogenice, cum ar fi tipurile 6 si 11, pot cauza
anormalitati benigne sau de grad scazut la nivelul celulelor cervixului, papiloame genitale si
papiloame laringeale.

Tipurile de HPV de risc ridicat, sau oncogenice au comportament carcinogen in dezvoltarea

cancerului de col uterin si a altor tipuri de cancer anogenitale.

Tipurile de HPV cu risc ridicat (in prezent aceasta categorie include tipurile 16, 18, 31, 33, 35,
39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 69, 73, 82) pot cauza anormalitati de grad scazut la nivelul
celulelor cervixului, anormalitati grave la nivelul celulelor cervixului care sunt manifestari
precursoare cancerului, si cancere anogenitale.

Tipurile de HPV cu risc ridicat sunt detectate la 99% din cancerele de col uterin.

Tipul 16 cauzeaza aproximativ 50% din cazurile de cancer de col uterin din intreaga lume, iar
tipurile 16 si 18 impreuna sunt responsabile pentru aproximativ 70% din cazurile de cancer de
col uterin.
Pentru dezvoltarea cancerului de col uterin se considera ca este necesara infectarea cu un tip de
HPV de risc ridicat, dar infectia de sine statatoare nu este suficienta pentru cauzarea cancerului,
deoarece majoritatea femeilor cu infectie HPV nu dezvolta cancer.

In afara de cancerul de col uterin, infectia HPV este asociata si cu cancerele anogenitale
mai rare decat cancerul de col uterin, cum ar fi cancerul de vulva, vagin, penis si anus.

Asocierea tipurilor de HPV genitale cu cancerele non-genitale nu este foarte clar stabilita, dar
studiile indica rolul pentru care aceste tipuri de HPV il au in cazurile de cancer localizat la
nivelul cavitatii orale si faringelui.

Patogeneza
Infectia HPV apare la nivelul epiteliului bazal.

Desi incidenta infectiei este ridicata, majoritatea infectiilor dispar spontan.

O mica parte din persoanele infectate dezvolta o infectie persistenta; infectia persistenta este cel
mai important factor de risc pentru dezvoltarea leziunilor precursoare cancerului de col uterin.

Manifestarea cea mai semnificativa din punct de vedere clinic a infectiei HPV genitale
persistente este neoplazia intraepiteliala cervicala, sau NIC.

Infectia cu un tip de HPV nu previne infectarea cu un alt tip. Dintre persoanele infectate cu HPV
mucoase, 5%-30% sunt infectate cu multiple tipuri de virus.

Infectia HPV - caracteristici clinice

Majoritatea infectiilor cu HPV sunt asimptomatice si nu rezulta in boala clinica.

Manifestarile clinice ale infectiei cu HPV includ

- papiloame anogenitale,
- papilomatoza respiratorie recurenta,
- manifestari precursoare cancerului de col uterin (neoplazia intraepiteliala cervicala),
- precum si tipuri de cancer,
- inclusiv cancerul de col uterin, anal, vaginal, vulvar, de penis si unele tipuri de cancer
localizate la nivelul capului si gatului.
Diagnosticul de laborator

HPV nu a fost izolat pe cultura. Infectia se identifica prin detectarea ADN HPV in probele
clinice.

Testele pentru detectarea HPV difera considerabil ca sensibilitate si specificitate a tipului, iar
detectarea este si ea afectata de regiunea anatomica analizata, precum si de metoda recoltarii
specimenului.

Testul hc2 este aprobat pentru trierea femeilor cu rezultate echivoce la testul Papanicolau (Pap)
(ASC-US, celule atipice de semnificatie nedeterminata) si, in combinatie cu testul Papanicolau
pentru screening-ul pentru cancer de col uterin la femeile cu varsta peste 30 de ani. Testul nu este
clinic indicat si nici aprobat pentru a fi utilizat la barbati.

Epidemiologie (transmitere, risc)

Ocurenta
Infectia HPV apare peste tot in lume.
Sursa
Virusurile din familia virusurilor papiloma afecteaza si alte specii (mai ales iepuri si vaci). Cu
toate acestea, omul este singura sursa naturala de HPV.
Transmitere
HPV se transmite prin contract direct, de obicei contact sexual cu o persoana infectata.
Transmiterea apare cel mai frecvent odata cu actul sexual, dar poate aparea si in urma activitatii
sexuale non-penetrante.

Studiile privind infectia HPV demonstreaza ca aceasta apare imediat dupa debutul vietii sexuale.
Intr-un studiu care privea femeile aflate la colegiu, incidenta cumulativa a infectiei a fost de 40%

Displazia cervicala afecteaza femeile de toate varstele. Incidenta cea mai crescuta se intalneste la
femeile cu varste cuprinse intre 25 si 35 de ani. De obicei, nu produce niciun simptom, ceea ce
nu poate fi decat un factor ingrijorator pentru noi si tocmai de aceea trebuie sa fim la zi cu toate
analizele de rigoare.

Cea mai frecventa forma a displaziei cervicale este cea usoara. Veste buna: acest tip de displazie
are un prognostic favorabil, pentru ca 70% din cazuri se vindeca spontan. Exista si celelalte doua
genuri de displazie cervicala: moderata si severa, care nu se vindeca spontan si prezinta o rata
crescuta de degenerare in cancer. Totusi, majoritatea femeilor cu displazie cervicala moderata
sau severa se pot vindeca printr-un tratament adecvat, dar important este ca boala sa fie depistata
in faza sa initiala.

Cum depistam virusul HPV? Exista cateva recomandari foarte importante de diagnostic in cazul
infectiei genitale cu HPV. Sunt prezentate cateva etape sau pasi pe care ar trebui sa ii urmam,
pentru protejarea sanatatii noastre sau pentru depistarea problemelor aparute, de care uneori nici
macar nu stim sau nu avem cum sa stim, pentru ca nu se manifesta. Iata examenele si testele
recomandate:

1. Examenul clinic este esential pentru diagnosticul leziunilor, in special pentru depistarea
condiloamelor genitale vizibile. Daca sunt mai putin vizibile sau, pur si simplu, nu le
recunoastem cu ochiul liber, atunci ele pot fi depistate de catre medicul specialist prin aplicarea
de acid acetic sau cu ajutorul biopsiei din zonele suspecte clinic. Acest procedeu este posibil prin
intermediul examenului microscopic al fragmentului de tesut. Aveti mare grija: aplicarea de acid
acetic trebuie realizata de catre doctor, nu incercati sa faceti nimic la voi acasa, pentru ca numai
un specialist este in masura sa isi dea cu parerea referitor la depistarea clara a problemelor de
sanatate cu care va confruntati. Prin urmare, mergeti la ginecolog cel putin o data pe an si ori de
cate ori observati ceva in neregula, indiferent daca vi se pare ca exagerati sau aveti impresia ca
va alarmati degeaba. Nu conteaza, important este sa va duceti la doctor!

2. Testul Papanicolau este, dupa cum ati vazut mai devreme, cea mai importanta investigatie
diagnostica pentru depistarea displaziei cervicale. Practic, asa putem depista si cancerul. Din
nefericire, acest test nu este suficient. El nu ofera o siguranta 100% in aratarea exacta a
diagnosticului, pentru ca uneori da rezultate false (circa 15%-25% din cazuri). Daca Pap Testul
arata ca in organismul dumneavoastra exista celule atipice (anormale) care provoaca aparitia
cancerului, trebuie neaparat sa efectuati si alte teste suplimentare.

3. Testul HPV, denumit si tipajul HPV, reprezinta urmatoarea etapa diagnostica la un test
Papanicolau anormal, ca urmare a asocierii dintre virusul HPV si cancerul de col uterin. Testul
HPV evidentiaza materialul genetic (ADN) al virusului in interiorul celuleor colului uterin. Daca
testul este pozitiv si indica o tulpina HPV cu risc inalt, in cele mai multe cazuri este vorba despre
o leziune precanceroasa. Foarte important de stiut este ca tipajul HPV nu inlocuieste testul
Papanicolau. Daca ati facut testul HPV nu inseamna ca trebuie sa renuntati la testul Papanicolau.

4. Colposcopia este un alt procedeu de diagnostic. Ea este indicata atunci cand celulele colului
uterin sunt cu certitudine anormale. Daca se evidentiaza anomalii, trebuie neaparat sa va faceti o
biopsie.

5. Biopsia cervicala este ultima etapa in diagnostic si arata cu exactitate in ce stadiu se regasesc
celulele precanceroase si canceroase in organism. In cadrul examenului de biopsie, se pot preleva
unul sau mai multe fragmente de tesut, in functie de leziunea decelata colposcopic. Tratamentul
displaziei cervicale se bazeaza, in final, pe rezultatul biopsiei.
Tratamentul infectiei genitale cu HPV. In cazul infectiei cu HPV, medicii folosesc mai multe
metode de tratament, care se adreseaza modificarilor de la nivelul tegumentelor si mucoaselor
cauzate de infectia cu Human Papiloma Virus. Unele leziuni se pot vindeca si spontan, datorita
actiunii sistemului imunitar.

1. Tratamentul condiloamelor genitale. Condiloamele genitale pot fi indepartate prin: 1.-

cauterizare chimica 2.-aplicatii de substante speciale, chemotactice 3.-criochirurgie (inghetare)
4.-electrocauterizare (ardere) 5.-tratament cu laser 6.-cura chirurgicala. Condiloamele de
dimensiuni mari care nu raspund la terapie pot fi indepartate chirurgical. Trebuie sa stim si ca,
uneori, condiloamele pot recidiva dupa tratament. De aceea, sunt necesare consulturi periodice
de supraveghere si, eventual, efectuarea de tratament.

2. Tratamentul displaziei de col uterin. Aplicarea acestui tratament depinde de mai multi factori:
severitatea leziunii, tipul virusului HPV, factorii de risc asociati sau chiar preferintele pacientei.
In cazul displaziilor usoare, fara risc crescut, se recomanda efectuarea testului Babes-
Papanicolau la interval de 4-6 luni, deoarece displazia usoara se vindeca de multe ori fara
tratament.

Leziunile cervicale cu grad inalt necesita tratament cu indepartarea tesutului anormal si

monitorizarea dupa tratament, cu efectuarea testului Babes-Papanicolau la un interval de 3-6
luni. De asemenea, in cazul acestor afectiuni mai severe, exista cateva optiuni terapeutice: 1.-
rezectie cu ansa diatermica (ERAD) 2.-vaporizare cu laser 3.-chirurgie (conizatie).

Masuri preventive. Pentru minimizarea riscului aparitiei infectiei cu HPV, medicii recomanda
cateva masuri care va feresc, in cele mai multe cazuri, de un asemenea virus: 1.-inceperea vietii
sexuale dupa varsta de 18 ani - consult ginecologic anual, mai ales daca aveti activitate sexuala
2.-efectuarea testului Papanicolau anual 3.-evitarea comportamentului sexual cu risc crescut:
practicati monogamia si limitati numarul de parteneri sexuali, pentru a reduce expunerea, pentru
ca nici macar prezervativul nu ofera protectie impotriva virusului HPV 4.-mentineti o imunitate
puternica a organismului si asigurati-va o alimentatie sanatoasa, iar daca este cazul, folositi
multivitamine 5.-vaccinarea (impotriva tulpinilor HPV 16 si 18, acestea au fost incriminate in
70% dintre cazurile de cancer).