BOLI CU TRANSIMTERE SEXUAL

Infecia cu Chlamydia trachomatis

Clamidioza este o infectie bacteriana cu agentul infectios Chlamydia, care se
transmite prin contact sexual. Este una dintre cele mai frecvente boli cu
transmitere sexuala din toata lumea. Chlamydia infecteaza uretra la barbati si
uretra, canalul cervial si organele reproductive superioare la femei. Chlamydia
poate infecta, de asemenea, rectul si suprafata oculara si pleopele.
O mama infectata poate transmite infectia copilului ei in timpul nasterii. Intre 50
si 70% dintre copiii nascuti de mame infectate sunt infectati la nastere. Acestia
dobandesc infectia la nivelul ochilor, rectului, vaginului si peretelui posterior al
gatului. Intre 30 si 40% dintre acesti nou-nascuti infectati dezvolta complicatii,
cum ar fi conjunctivita sau pneumonia.
Infectia cu Chlamydia creste riscul de infectie cu virusul imunodeficientei umane
(HIV), in cazul expunerii.

Cauze
Clamidioza este o infectie determinata de o bacterie numita Chlamydia
trachomatis. Se transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral cu un
partener infectat. O femeie insarcinata transmite infectia nou nascutului in timpul
nasterii.
Infectia poate fi prezenta chiar si in absenta simptomelor. Insa, infectia poate fi
transmisa pana cand este tratata.

Factori de risc
Factorii de risc pentru infectarea cu Chlamydia includ:
- contact sexual neprotejat prin prezervativ
- mai mult de un partener sexual
- unul sau mai multi parteneri cu risc crescut. Acestia ii includ pe cei care au mai
mult de un partener sexual infectat cu Chlamydia.
- inceperea vietii sexuale inaintea varstei de 18 ani
- un sistem imun slabit.

Simptome
Pana la 90% dintre femeile si barbatii cu clamidioza nu prezinta nici un fel de
simptome.Perioada de timp dintre infectare si debutul simptomelor, numita
perioada de incubatie, poate fi de la zile pana la luni de zile. Simptomele
debuteaza de obicei dupa 1-3 saptamani de la contactul sexual infectant.

Simptomele la femei includ:

- disurie (usturimi sau dureri la urinat)
- urina tulbure
- pierderi vaginale anormale
- sangerari vaginale anormale intre ciclurile menstruale
- prurit genital (mancarimi)
- dismenoree (sangerari menstruale neregulate)
- dureri abdominale joase
- febra si oboseala
- inflamarea glandelor bartoliniene (glande aflate la deschiderea vaginului)
- conjunctivita.
Simptomele la barbati includ:
- disurie sau senzatie neplacuta in timpul urinatului (adesea, este primul
simptom)
- urina tulbure
- secretii apoase sau vascoase de la nivelul penisului
- cruste pe capul penisului
- sensibilitatea anusului sau scrotului
- conjunctivita.

Tratament
Simptomele inceteaza dupa cateva zile de administrare a antibioticelor, iar dupa
2 saptamani infectia este eliminata. Tratamentul antibiotic, administrat conform
prescriptiei medicale, vindeca infectia cu chlamydia.Daca antibioticele nu sunt
administrate corect, infectia nu va fi eradicata. Tratamentul prompt previne
transmiterea infectiei si reduce riscul complicatiilor, cum ar fi boala inflamatorie
pelvina.Trebuie evitate contactele sexuale neprotejate pana cand persoana
infectata sau partenerul sexual nu au terminat complet tratamentul.
- Azitromicina
- Amoxicilina
- Doxiciclina
- Eritromicina

- Ofloxacina
- Levofloxacina
Toate aceste antibiotice pot fi prescrise barbatilor si femeilor care nu sunt
insarcinate.

Herpes
Este un virus care persista de-a lungul intregii vieti. Tipul 1 provoaca basicute sau
bubite purulente, de obicei in zona gurii. Tipul 2: provoaca basicute genitale.
Ambele pot fi transmise de la gura in zona genitala si viceversa. Exista analize
medicale specifice

Simptome
Basice dureroase la gura, in zona genitala, pe fese. Prima eruptie a herpesului
dureaza aproximativ doua saptamani. Bolnavul poate avea febra, mancarimi,
simptome de gripa.

Tratament
Incurabil. Eruptiile vor izbucni si se vor retrage pe parcursul intregii vieti. Pentru
a reduce frecventa aparitiei eruptiilor este indicat tratamentul medicamentos in
doze zilnice cu acyclovir.

Virusul Papiloma Uman

Virusul Papiloma Uman este un virus comun (frecvent intalnit) care cauzeaza
anomalii ale celulelor sau tumori la nivelul pielii. HPV poate determina modificari
ale tesuturilor de la nivelul membrelor superioare si inferioare, corzilor vocale,
gurii si organelor genitale. Pana acum au fost identificate mai mult de 60 de tipuri
de HPV, fiecare tip infectand o anumita parte a corpului. In continuare ne vom
referi la implicatiile lui ginecologice. Virusul Papiloma Uman este important
deoarece modificarile tesuturilor determinate de anumite tipuri de HPV se pot
transforma in cancere ale organelor genitale feminine. Diagnosticarea si
tratamentul adecvat ale acestor modificari pot preveni cancerele.
HPV poate creste in cervix (orificiul de deschidere al uterului), vagin, vulva (labiile
vaginului), uretra (orificiul urinar) si anus (orificiul prin care se termina intestinul
gros).
HPV determina doua tipuri de modificari tisulare :
- condiloame (negi)
- displazii (tesuturi precanceroase).

Mod de transmitere

In momentul de fata se stiu foarte putine despre cum sau cand ne putem infecta
cu HPV. Transmiterea se face indeosebi prin contact sexual cu o persoana
infectata. Femeile pot fi expuse infectiei cu HPV si sa nu prezinte displazie sau
condiloame timp de multi ani. Femeile si barbatii pot fi, de asemenea, infectati cu
HPV fara sa stie acest lucru, neprezentand nici un fel de semn sau simptom.

Prevenire
Pentru a reduce riscul de transmitere si contaminare cu virusul HPV se
recomanda:
- reducerea numarului de parteneri sexuali
- evitarea partenerilor sexuali care au avut un numar mare de parteneri sexuali
- utilizarea prezervativului (prezervativul asigura protectie impotriva majoritatii
bolilor cu transmitere sexuala; insa nu poate asigura o protectie 100% impotriva
HPV, deoarece nu impiedica in totalitate contactul cu pielea la nivel genital)
- evitarea contactului sexual cu parteneri care prezinta condiloame vizibile la
nivel genital
- efectuarea regulata a testului Papanicolau, in cazul femeilor si incurajarea
sotiilor sau prietenelor in acest sens, in cazul barbatilor
- vaccinarea impotriva HPV, recomandata femeilor inainte de inceperea vietii
sexuale.

Vaccinarea HPV
Recent a fost introdus si in tara noastra vaccinul impotriva infectiei cu anumite
tipuri de HPV, comercializat sub numele de Silgard (sau Gardasil).
Vaccinul nu trateaza infectia HPV, condiloamele aparute sau leziunile cervicale
deja existente. Acesta este doar un vaccin care poate ajuta la protectia impotriva
infectiei cauzata de HPV tipurile: 6, 11, 16 si 18. HPV tipurile 16 si 18 au fost
incriminate in 70% dintre cazurile de cancer iar tipurile 6 si 11 au fost incriminate
in 90% dintre verucile genitale.
Vaccinul nu poate asigura protectia 100% in toate cazurile si nu poate preveni
alte tipuri de cancer cervical sau infectia cu alte tipuri de HPV decat a cele
continute in vaccin.
Administrare: se adm 3 injectii in 6 luni. Schema standard recomandata este 0-26 luni:
- prima doza
- a doua doza la 2 luni de la prima doza
- a treia doza la 6 luni de la prima doza.

In principiu, a doua doza trebuie administrata la cel putin o luna dupa prima
doza; cea de-a treia la cel putin 3 luni dupa a doua doza si toate cele 3 doze
trebuie sa se administreze in decursul a maxim 1 an.
Se administreaza intramuscular, in regiunea deltoida a bratului sau in portiunea
superioara antero-laterala a coapsei.
Este recomandat persoanelor de sex feminin cu varsta intre 9 si 26 ani, care nu
si-au inceput viata sexuala sau care nu au intrat inca in contact cu tipurile
6,11,16,18 de HPV. Nu este recomandat inaintea varstei de 9 ani, deoarece nu se
cunosc suficiente date despre imunogenitatea, siguranta si eficienta administrarii
sale la copii. De asemenea, nu exista suficiente studii privind administrarea la
gravide, ceea ce-l face nerecomandabil in timpul sarcinii.
In cazul infectiei cu virusul HPV, mai pot exista beneficii de pe urma vaccinarii in
cazul in care nu sunt prezente inca toate cele 4 tipuri de HPV. Nu se cunoaste
inca durata protectiei dupa vaccinare, deoarece studiile sunt inca in curs de
desfasurare.

Gonoree
Gonoreea este o boala contagioasa produsa de gonococ. Se caracterizeaza prin
inflamatia cailor genito-urinare, cu scurgere purulenta si dureri la mictiune. De
obicei se transmite prin contact sexual. Boala transmisibila sexual, provocata de
neisseria gonorrheae. Neisseria gonorrheae este un gonococ Gram negativ.
Gonoreea este cea mai veche dintre bolile veneriene cunoscute si se transmite
prin raporturi sexuale genitale si bucale, ca si de la mama la copil in timpul
nasterii. Ea este foarte raspandita, insa frecventa ei ramane un lucru dificil de
stabilit.

Simptome si evolutie
- La barbat. Uretrita (inflamatia uretrei) este cea mai frecventa dintre manifestari.
Ea apare Intr-un interval de la 4 la 20 zile dupa contactul infectant, sub forma
unei scurgeri uretrale galbui, abundente. care pateaza lenjeria si este insotita de
arsuri la mictiune. In absenta tratamentului, pot aparea inflamatii locale
(prostatita, cistita sau orhiepididimita) si uretrita poate evolua spre o forma
subacuta sau cronica al carui risc major este o ingustare a uretrei, sursa a unor
dificultati suplimentare la mictiune.
- La femeie, simptomele sunt adesea mascate, gonoreea declarandu-se sub
forma de leucoree (pierderi albe) si de inflamatii locale (cervicita, bartholinita,
cistita). Infectia poate ajunge la ovare si trompe, chiar poate provoca o
pelviperitonita (peritonita limitata la bazin), si poate fi cauza unei ulterioare
sterilitati.

- La fetita, care poate contracta boala prin folosirea, de exemplu, a unui prosop
contaminat de un alt utilizator, gonoreea se manifesta adesea printr-o inflamatie
a vulvei si a vaginului.
- La noul-nascut, transmiterea se face in momentul nasterii si se traduce printr-o
oftalmie gonococica.

Diagnostic - Diagnosticarea este uneori dificila din cauza localizarilor atipice:

stomatita si faringita (dupa raport orogenital), anorectita, endocardita sau
meningita consecutiva unei atingeri a faringelui. Diagnosticul trebuie sa fie
confirmat printr-un examen de laborator, direct (frotiu) sau dupa cultura, realizate
pornind de la prelevatul local.

Tratament - Gonoreea este tratata eficace printr-un antibiotic (penicilina sau

alt antibiotic, daca gonococul responsabil de infectie este rezistent la penicilina).
Tratamentul trebuie sa fie precoce, iar subiectul trebuie sa se abtina de la orice
raporturi sexuale in perioada tratamentului, partenerii sexuali fiind tratati
preventiv, chiar daca nu prezinta vreun semn al bolii.

Prevenirea gonoreei
Cea mai bun metod pentru prevenirea gonoreei este practicarea sexului
protejat i adoptarea unei igiene sexuale corecte. Astfel, sunt contraindicate
relaiile sexuale cu mai muli parteneri sau cu persoane infectate cu BTS.
Prezervativul este singura metod contraceptiv care poate proteja mpotriva
bolilor cu transmitere sexual.

Sifilis
Sifilisul este o boal infecioas i contagioas determinat de Treponema
pallidum, spirochet patogen care se transmite prin contact sexual sau pe cale
transplacentar, excepional prin contact sanguin (neptur, transfuzie).
Numrul persoanelor diagnosticate annual cu sifilis a fost maxim n 1990, cu
50.000 de cazuri n Statele Unite.
De atunci n mare parte datorit msurilor specific de sntate public adoptate
- acest numr a sczut constant; n 1999 au fost raportate n total 35.600 de
cazuri, iar din acestea numai 6.000 erau simptomatice. Aadar, majoritatea
cazurilor sunt identificate la persoane care nu prezint simptome.

Simptome
Simptomele de sifilis debuteaz de obicei la 3-4 sptmni dup infecie, ns
acest interval variaz ntre una i 13 sptmni. n absena tratamentului, boala
progreseaz i trece prin cteva stadii (sifilis primar, secundar, latent i teriar).

Infecia poate persista timp de muli ani i poate cauza leziuni cardiace, leziuni
cerebrale i deces.
Simptome sifilis n stadiu primar:
- La locul infeciei apare o ulceraie nedureroas, de obicei pe penis, vulv sau n
vagin, dar i n alte zone (la nivelul anusului, rectului, buzelor, limbii, faringelui,
colului uterin, degetelor etc.)
- Ganglionii limfatici din vecintate se mresc, ns nu sunt dureroi.
Aproximativ o jumtate din femeile infectate i o treime din brbaii infectai nu
i dau seama de prezena acestei leziuni deoarece cauzeaz simptome minime,
care se vindec n decurs de 3-12 sptmni, dup care individul respectiv pare a
fi sntos.
Simptome sifilis n stadiu secundar:
- Erupie cutanat, fr prurit sau durere, la 6-12 sptmni de la infecie
(aproximativ 25% dintre persoanele infectate au nc acea ulceraie n curs de
vindecare n acest moment), localizat n special pe palme sau tlpi, care poate
persista scurt timp sau cteva luni. Chiar i n absena tratamentului, n final
erupia dispare, ns dup cteva sptmni sau luni pot aprea erupii similare.
- Febr
- Oboseal
- Pierderea apetitului
- Scdere ponderal
- Ulceraii orale la peste 80% din bolnavi
- Mrirea generalizat a ganglionilor limfatici (peste 50% din cazuri)
- Inflamaie a globilor oculari (aproximativ 10% din cazuri)
- Tulburri de vedere
- Inflamaie a structurilor osoase i dureri articulare
- Apariia icterului ca urmare a inflamaiei ficatului
- Meningit sifilitic acut manifestat prin dureri de cap, redoare la ceaf i
uneori surditate
- Formaiuni proeminente pe marginea intern a labiilor i a vulvei (aceste zone
se aplatizeaz i capt o culoare roz deschis sau gri)
- Prul cade neuniform (alopecie n luminiuri)
Dup recuperarea din stadiul secundar, boala trece ntr-un stadiu latent, n care
infecia persist fr a exista simptome. Acest stadiu poate persista de la civa

ani la cteva decade sau chiar pentru tot restul vieii individului respectiv. n
general, sifilisul n stadiu latent nu este contagios.
Simptome sifilis n stadiu teriar:
n timpul stadiului teriar, sifilisul nu este contagios, ns produce simptome vare
variaz de la uoare la devastatoare. Exist trei tipuri de sifilis teriar: sifilis
teriar beningn, sifilis cardiovascular i neurosifilis.
a) Simptome sifilis teriar benign:
- Pe tegument sau la nivelul diferitelor organe apar formaiuni tumorale denumite
gome sifilitice, care au cretere lent, se vindec progresiv i las cicatrice.
Acestea apar de regul pe scalp, fa, trunchi superios i membre inferioare.
- Pot fi afectate oasele, ducnd la dureri profunde, penetratante, de obicei mai
intense n cursul nopii
b) Simptome sifilis cardiovascular:
- Persoana afectat dezvolt un anevrism (scderea rezistenei peretelui
vascular, urmat de dilataie vascular) al aortei (artera principal, care pornete
de la nivelul inimii)
- Insuficien a valvei aortice, manifestat prin durere toracic, insuficien
cardiac sau chiar deces
c) Simptome neurosifilis:
- Probleme severe ale creierului i mduvei spinrii, interfernd cu gndirea,
mersul, vorbirea i multe alte activiti cotidiene.
Exist 3 tipuri de neurosifilis: meningo-vascular, paretic i tabetic.
Neurosifilisul meningo-vascular este o form cronic de meningit care afecteaz
creierul i mduca spinrii.
Neurosifilisul paretic nu debuteaz n general dect dup vrsta de 40-50 de ani i
se manifest prin modificri progresive ale comportamentului, cum ar fi
deteriorarea igienei personale, variaii ale strii de dispoziie i confuzie
progresiv.
Neurosifilisul tabetic este o boal progresiv a mduvei spinrii care debuteaz
gradat, n mod tipic cu o durere intens, pulsatil la nivelul membrelor inferioare,
care apare i dispare la intervale neregulate. Ulterior, individul prezint
nesiguran n timpul mersului.

Tratament
Cel mai bun antibiotic pentru toate stadiile de sifilis este penicilina administrat
injectabil. n cazul sifilisului primar este suficient o singur doz de penicilin, cu
toate c unii doctori recomand repetarea dozei dup o sptmn.

n cazul sifilisului secundar, se administreaz ntotdeauna i a doua doz. De

asemenea, penicilina se administreaz i la cei cu sifilis latent i pentru toate
formele de sifilis teriar, ns administrrile sunt mai frecvente i se continu o
perioad mai lung de timp: poate fi necesare tratament intravenos.

Hepatita B
Hepatita B reprezinta infectia ficatului cu virusul hepatitic B (VHB). Virusul
hepatitic B este unul dintre cele 5 tipuri de virusuri identificate pana in prezent
responsabile de hepatitele virale, celelalte fiind A, C, D si E fiecare tip avand
caracteristicile sale in ceea ce priveste transmiterea, severitatea, abordarea
terapeutica. Infectia cu virusul B poate fi acuta cu durata mai mica de 6 luni sau
cronica peste 6 luni. In cazul formei acute, la cele mai multe persoane (95%),
sistemul imun este, de regula, capabil sa elimine virusul din organism, cu

vindecare completa in interval de cateva luni. Atunci cand sistemul imun nu

poate lupta contra virusului, infectia cu HVB poate persista toata viata (devine
cronica), cu risc de a dezvolta insuficienta hepatica (ficatul nu mai functioneaza
corespunzator), ciroza (inlocuirea tesutului hepatic normal cu tesut fibros,
nefunctional) sau cancer hepatic. Copiii au risc mult mai mare sa dezvolte o
infectie cronica. Nu exista un tratament curativ (care vindeca boala) al hepatitei
B, dar exista un vaccin care poate preveni boala la pacientii neinfectati. Pacientii
infectati trebuie sa ia anumite masuri pentru a impiedica transmiterea bolii.
Virusul hepatitic B se transmite prin contactul cu sangele sau alte fluide ale
corpului unei persoane infectate (sperma, secretii vaginale, lapte, saliva). Orice
persoana, indiferent de rasa, nationalitate, sex, orientare sexuala, poate fi
infectata cu virusul hepatitic B, dar riscul este mai mare in urmatoarele cazuri:
Daca intretineti relatii sexuale fara sa va protejati (fara a utiliza de fiecare data
prezervativ din latex sau poliuretan) cu o persoana infectata cu VHB.
Daca dobinditi o alta boala cu transmitere sexuala precum gonoree sau infectie
cu chlamidia.
Daca folositi in comun cu alte persoane ace pentru injectarea intravenoasa de
droguri sau ace
contaminate pentru tatuaje, piercing, acupunctura
Daca locuiti impreuna cu o persoana infectata.
Daca profesia dvs. implica expunerea la produse de sange uman.
Daca ati primit sange prin transfuzii sau produse din sange inainte de
1972.

anul

Daca ati fost supus la hemodializa pentru boala renala avansata.

Daca v-ati nascut sau ati locuit in regiuni endemice pentru hepatita B (in care
hepatita B are o larga
raspandire) precum Africa Subsahariana, Asia de SudEst, Bazinul
Amazonului, Insulele Oceanului Pacific si Orientul Mijlociu.
Daca sunteti adolescent/tanar care locuieste intr-o institutie

corectionala.

Daca utilizati in comun cu alte persoane (potential infectate) periuta

sau aparatele de ras

de dinti

Femeile purtatoare ale acestui virus pot transmite infectia copiilor

in timpul
nasterii (transmitere verticala) si aproape toti copiii
infectati vor dezvolta
infectie cronica; din fericire, imunoprofilaxia
reduce riscul.
Hepatita B NU se transmite prin alimente sau apa sau
prin simplul contact
(atingere, imbratisare, strangere de mana), contactul cu lacrimile sau cu
sudoarea unei persoane infectate, folosirea in comun a telefonului,
bazinului
de inot, scaunului de toaleta.
Uneori insa, o persoana poate fi diagnosticata cu infectie, chiar daca nu exista
factori de risc pentru aceasta boala.

Simptome
Hepatita B acuta se poate manifesta prin semne si simptome care apar la aprox.
12 sapt de la infectare, variind de la usoare la severe. Insa, la majoritatea copiilor
si la unii adulti nu apar niciun fel de semne si simptome, desi virusul exista in
organism, poate provoca afectarea functiei hepatice si poate fi transmis altor
persoane.De aceea, este important sa faceti testul pentru depistarea acestui
virus daca aveti motive sa credeti ca ati fost expus(a) sau daca faceti parte din
vreuna din categoriile de risc (enumerate mai sus). Simptomele initiale pot fi
nespecifice, precum febra, simptome asemanatoare gripei, dureri articulare.
Pacientii pot resimti lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi, slabiciune,
oboseala, durere abdominala (in special in partea superioara dreapta a
abdomenului), icter (ingalbenire) al pielii si al ochilor, urina inchisa la culoare.
La pacientii cu hepatita cronica B, simptomele variaza in functie de cat de afectat
este ficatul, variind de la usoare pana la severe, in cazul prezentei cirozei si a
insuficientei hepatice.
In majoritate, pacientii cu hepatita B cronica raman asimptomatici timp de ani
sau chiar zeci de ani, perioada in care testele de sange sunt nemodificate sau
doar usor modificate. In timp, insa, boala poate progresa la ciroza.

Tratament
Daca ati fost expus(a) la virusul hepatitic B, de exemplu prin intepare accidental
cu un ac contaminat cu singe, anuntati imediat medicul. Veti primi o injectie cu
imunoglobuline daca va prezentati in primele 24 de ore de la expunere care este
posibil sa impiedice imbolnavirea de hepatita B. Tot atunci veti beneficia de prima
dintre cele trei doze de vaccin anti hepatita B.
Odata ce infectia este deja la stadiul cronic, medicul va stabili conduita
terapeutica. In unele cazuri, la pacienti asimptomatici si fara modificari ale
testelor hepatice, medicul va poate recomanda numai monitorizare (urmarire la
anumite intervale de timp) a bolii. In alte cazuri, va poate recomanda initierea
unui tratament antiviral (cu medicamente precum interferon sau cu analogi
nucleotidici/nucleozidici). Daca ficatul este sever afectat, ultima optiune
terapeutica este transplantul hepatic.

Boala pelvina inflamatorie

Infectie a uterului, dar se poate localiza si la nivelul colului uterin ori a trompelor
uterine. Apare atunci cand bacteriile (cel mai adesea chlamidia sau gonoreea)
patrund in sistemul reproductiv. Duce la sterilitate.
Simptome: dureri abdominale, febra, sensibilitate marita a uterului si a ovarelor,
ciclu menstrual dureros, scurgeri, oboseala, ameteli, stari de voma, dureri in
timpul actului sexual.
Tratament: se recomanda repaus la pat si tratament medicamentos cu
antibiotice. Daca boala este intr-un stadiu avansat, blocajul trompelor uterine si
sterilitatea pot deveni permanente.

Infectia tractului urinar

Infectie provocata de bacteriile blocate in uretra. Des intalnita la femeile care fac
sex cu un nou partener.
Simptome: dureri si usturimi in timpul urinarii, urinari frecvente. Urina poate fi
tulbure si urat mirositoare.
Tratament: infectia se vindeca prin administrarea de antibiotice de la o zi la o
saptamana. Si multa apa plata.

Vaginita
Vaginita este o inflamatie vaginala. Supuratii infectioase cauzate de lipsa de
igiena. Antibioticele, pilulele contraceptive, sarcina pot cauza dezvoltarea
candidei. Se mai numeste tricomonaza. Se transmite prin sex vaginal sau oral.
Simptome: La femei - scurgere vaginala densa. De culoare alba sau galbuie,
miros neplacut, mancarime, durere. La barbati: mancarimi genitale, contact
sexual dureros. In cazul sexului oral, barbatii si femeile pot avea o pelicula
albicioasa sau verzuie pe limba.
Tratament: cremele care se elibereaza fara reteta vindeca aceasta boala in
cateva zile. Femeile trebuie sa evite sa poarte pantaloni stramti, dresuri sau
costume de baie. Nu faceti spalaturi si nu folositi deodorante intime.

Paduchi genitali
Paduchi mici, de culoare alba care infesteaza parul pubian. Se raspandesc de la
persoana infestata prin haine, paturi sau toalete.
Simptome: Mancarimi. Pot provoca febra usoara, inflamatii ale amigdalelor, dureri
usoare. Paduchii pot fi depistati in urma unui examen medical amanuntit.
Tratament: tratamentul medicamentos de uz extern elimina paduchii si ouale
acestora. Lenjeria de pat, hainele si proasoapele trebuie spalate.

Paraziti interni - giardia, criptosporidia, amoebe si

altele.
Ajung in organism, in primul rand, in urma contactului sexual oral sau anal.
Simptome: diaree, dureri abdominale sau crampe, balonare, oboseala si pierderi
de greutate.
Tratament: Medicamente eliberate cu reteta de la doctor duc la eliminarea
parazitilor.

HIV/SIDA
Virus care slabeste sistemul imunitar pana il face incapabil sa mai lupte cu bolile:
provoaca SIDA, un grup de boli grave. Virusul HIV se transmite prin sange
infectat, sperma, secretii vaginale, lapte matern, intra in sange printr-o rana sau
prin mucoasa in timpul sexului vaginal, sexului oral, sexului anal, prin folosirea
acelor infectate, care se injecteaza drogurile, precum si prin alaptare.
Simptome: HIV nu prezinta simptome de obicei. Testele de sange arata anticorpi
ai HIV. Pot trece ani pana ca SIDA sa se declanseze. De-a lungul acestei perioade
persoana infectata poate transmite HIV, practic fara sa stie! Primele semne ale
SIDA: infectii cu ciuperci parazitare, transpiratii nocturne, pierderi in greutate. Boli
legate de SIDA: pneumonie, cancer.
Tratament: incurabil. Nu exista vaccin. Pentru HIV anumite combinatii de
medicamente, care cuprind inhibitori protezici incetinesc virusul. Pentru SIDA,
exista medicamente care incetinesc evolutia bolii, insa tratamentul trebuie
instituit din timp si respectat.