NEVOIA DE A COMUNICA

Definiție = Nevoia de a comunica este necesitatea unei fiinţe umane de a

schimba informaţii cu semenii săi. Ea pune în mişcare un proces dinamic, verbal şi
nonverbal, permiţând persoanelor să fie accesibile una alteia, să reuşească să pună în
comun sentimentele, opiniile, experienţele şi informaţiile.

Independenţa în satisfacerea nevoii

Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor
sale vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare.
Comunicarea se realizează în două moduri:
- modul nonverbal – limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile,
postura, mersul);
- modul verbal – este vehicul al gândirii; limbajul verbal permite o exprimare mai
clară, mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exprimat.
Omul este capabil de a comunica cu semenii lui din punct de vedere fizic, dar este
capabil să primească şi stimuli intelectuali, afectivi şi senzoriali, care îi sunt trimişi din
anturajul său.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare
- Factori biologici: integritatea organelor de simţ (auz, văz, miros, gust, pipăit),
integritatea organelor fonaţiei pentru comunicarea verbală, integritatea aparatului
locomotor, răspunsul exogen (reacţie susceptibilă de a provoca excitaţie sexuală);
- Factori psihologici: inteligenţa (puterea de înţelegere a stimulilor primiţi, de
gândire, imaginaţie, memorie), percepţia, emoţiile;
- Factori sociologici: anturajul (determinant în satisfacerea nevoii de
comunicare), cultura şi statutul social, personalitatea.
MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ
a. Manifestări de ordin biologic
- funcţionarea adecvată a organelor de simţ (acuitate vizuală, auditivă, fineţe
gustativă şi a mirosului, sensibilitate tactilă);
- debit verbal uşor, ritm moderat, limbaj precis;
- expresie nonverbală – mişcări, posturi şi gesturi ale mâinii.
b. Manifestări de ordin psihologic
- exprimare uşoară;
- imagine pozitivă de sine (cunoaşterea sinelui material, spiritual şi social);
 c. Manifestări de ordin sociologic
- apartenenţa la grupuri de diverse interese;
- stabilirea de relaţii armonioase în familie, la locul de muncă, în grupuri de
prieteni.
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de
comunicare
- explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare;
- învaţă pacientul să menţină integritatea simţurilor, să utilizeze mijloace
specifice de exprimare a sentimentelor, emoţiilor, să menţină legături cu persoanele
apropiate.

DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE

Dacă comunicarea nu este satisfăcută pot surveni următoarele probleme:
1. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor, intelectual şi afectiv
2. Confuzie
3. Singurătate
4. Atingerea integrităţii funcţiei şi rolul sexual
5. Izolare socială
6. Perturbarea comunicării familiale
SURSE DE DIFICULTATE:
- Surse de ordin fizic: atingere cerebrală, nervoasă, tulburări circulatorii
vertebrale, degenerescenţă, traumatisme, oboseală, surmenaj, durere, droguri,
medicamente
- Surse de ordin psihic: tulburări de gândire, pierdere, separare, stare de criză,
anxietate, stress;
- Surse de ordin sociologic: poluare, mediu inadecvat, climat, conflicte, eşec;
- Lipsa cunoaşterii.

1. Comunicarea ineficace la nivel senzorial şi motor

Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simţurilor sale, mesaje care
vin din anturaj, din mediul exterior sau din ambele.
Manifestări de dependenţă:
- tulburări senzoriale (cecitate, surditate, hipoacuzie, pierderea sau diminuarea
gustului, anosmie, hipoestezie, hiperestezie cutanată);
- tulburări motorii: paralizii centrale sau periferice, pareză;
 - tulburări de limbaj: afazie (incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de
a le folosi), dizartrie, bâlbâiala, mutism, dislalia;
- reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial: nelinişte, inactivitate,
anxietate, încetinirea dezvoltării gândirii, halucinaţii, izolare.
Intervenţiile asistentei:
Obiective:
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
- Pacientul să folosească mijloacele de comunicare adevate stării sale;
- Pacientul să fie compensat senzorial (asigură îngrijiri relative la perturbarea
senzorială sau motrice a bolnavului, administrează medicaţia recomandată, efectuează
exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare).

2. Comunicarea ineficientă la nivel intelectual

Manifestări de dependenţă:
- dificultatea de a-şi aminti evenimentele trecute - amnezie, dificultatea de a
înţelege, de a face o judecată;
- vorbire incoerentă;
- comportament neadecvat;
- confuzie, obnubilare.
Intervenţiile asistentei
Obiective:
- pacientul să fie orientat în timp şi spaţiu şi la propria persoană.

3. Comunicarea ineficientă la nivel afectiv

Manifestări de dependenţă:
- agresivitate;
- alienare mintală;
- devalorizare, apatie;
- egocentrism, fobie;
- euforie, delir;
- idei de sinucidere, halucinaţii;
- percepere inadecvată de sine.
Intervenţiile asistentei
Obiective:
- pacientul să se poată afirma, să aibă percepţie pozitivă de sine;
 - pacientul să fie ferit de pericolele interne sau externe.

4. Comunicarea terapeutică:
Scop – stabilirea unei relaţii umane pozitive, care va permite atingerea
obiectivelor de îngrijire, se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică, ce au la
bază comunicarea verbală şi nonverbală.
Condiţii pentru o comunicare eficace: să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio-
culturali, să se asigure un confort psihic şi fizic al pacientului, câştigarea încrederii
pacientului, respectarea pacientului, debitul verbal să fie potrivit, etc.
Tehnici de comunicare terapeutică şi rolul asistentei: ascultare activă, acceptarea
– voinţa de a asculta mesajul unei persoane, vor pune întrebări (alese de asistentă în
funcţie de răspunsul pacientului), etc.
Stiluri de comunicare ineficace: a-ţi spune părerea – inhibă personalitatea
pacientului, întârzie rezolvarea problemei, a da asigurări false (împiedică avansarea
comunicării), a adopta o atitudine de apărare, a manifesta aprobarea şi dezaprobarea
excesiv, a generaliza prin stereotipii, etc.

Dictionar termeni pentru nevoia de a comunica

 CECITATE = ORBIRE, ABSENȚA VEDERII

 SURDITATE = PIERDEREA AUZULUI
 HIPOACUZIE = DIMINUAREA AUZULUI
 ANOSMIE = PIERDEREA MIROSULUI
 HIPOESTEZIE = DIMINUAREA SENSIBILITĂȚII CUTANATE
 HIPERESTEZIE CUTANATĂ = SENSIBILITATE EXAGERATĂ
 DIZARTRIE = reprezinta o afectiune care presupune o tulburare a vorbirii,
aparuta ca rezultat al slabirii muschilor implicati in vorbire. Aceasta slabire a muschilor
implicati in actul vorbirii este cauzata, de obicei, de afectiuni neurologice.
 BÂLBÂIALA = Balbismul – de asemenea numit si balbaiala – este o
tulburare de vorbire care implica: repetarea sau prelungirea unui cuvant, a unei silabe
sau a unei expresii; pauze in timpul tinerii unui discurs; intreruperea emisiei vocale pe
anumite silabe.
  DISLALIA = este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni
organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii și care constă în imposibilitatea emiterii
corecte a unuia sau mai multor sunete (combinații de sunete).
 OBNUBILARE = stare de apatie, de amorțeală fizică și psihică generală, cu
încetinirea gândirii,
 ALIENARE MINTALĂ = boala psihica manifestata prin tulburari de
comportament, ale ratiunii si vointei prin neintelegerea faptelor si consecintelor acestora
de catre persoana bolnava. Alienarea este o cauza care inlatura raspunderea.
 APATIE = este o stare, adesea patologică, de indiferență față de propria
persoană și față de lumea înconjurătoare.
 EGOCENTRISM = este o atitudine sau comportare egocentrică. O
persoană egocentrică se consideră în mod exagerat o persoană importantă,
indispensabilă societății, care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor
personale, care se consideră centrul universului, aceste persoane sunt considerate pe
drept persoane îngâmfate, pline de sine.
 FOBIE = teamă irațională, foarte persistentă, dusă uneori la extreme
 EUFORIE = este o stare care se manifestă printr-o senzație de bună
dispoziție exagerată, de optimism nemotivat
 DELIR = stare confuzională cauzată de o multitudine de afecțiuni medicale
(infecții, boli metabolice, traumatisme, etc) sau de consumul de substanțe
 HALUCINAŢII = tulburare psihică prin care o percepție senzorială are loc în
absența stimulului.