1.

Diferendul reprezintă:

a. un dezacord declarat;

b. o stare de fapt;

c. o situație juridică.

2. Ancheta internațională reprezintă un mijloc:

a. de natură jurisdicțională pentru soluționarea pe cale pașnică a diferendelor;

b. politico-diplomatic de soluționare pe cale pașnică a diferendelor;

c. specific organizațiilor internaționale pentru soluționarea pe cale pașnică a diferendelor.

3. Persoana sau statul care oferă bune-oficii:

a. se implică în soluționarea pe fond a diferendului;

b. se implică în soluționarea pe fond a diferendului, numai în cazul în care i se cere, in scris,

acest lucru;

c. nu se implică în soluționarea pe fond a diferendului.

4. Curtea Internațională de Justiție este competentă să soluționeze orice cauză ce are ca

obiect o problemă:

a. referitoare la drepturile omului;

b. de drept intern;

c. de drept internațional.

5. Consimțământul victimei reprezintă o împrejurarea care exclude caracterul ilicit al

faptului dacă acesta a fost dat:

a. anterior comiterii faptului;

b. în timpul comiterii faptului;

c. după comiterea faptului.

 6. Organul legislativ al unui stat poate atrage răspunderea statului prin:

a. acțiune;

b. omisiune;

c. a. + b.

7. Satisfacția este forma specifică de realizare a unor prejudicii:

a. materiale;

b. morale;

c. a. + b.

8. Repararea prin echivalent a prejudiciului suferit intervine atunci când :

a. statele implicate au înțeles să repare în acest fel prejudiciul;

b. prejudiciul nu poate fi reparat prin altă modalitate;

c. prejudiciul nu poate fi evaluat în bani.

9. Actul constitutiv al unei organizații internaționale guvernamentale este un tratat:

a. bilateral;

b. multilateral;

c. a. + b.

10. Adunarea generală este organul:

a. suprem al unei organizații;

b. executiv al organizației;

c. special al organizației.

11. Calitatea de membru asociat la o organizație internațională poate fi obținută de:

a. o persoană fizică;

b. o persoană juridică;

c. stat
 12. Consiliul de Securitate are în componență:

a. reprezentați ai tuturor statelor membre ale ONU;

b. 15 membri permanenți; (5 sunt permanenti + 10 nepermanenti)

c. 9 state membre ale ONU. (deciziile pe teme procedurale sunt luate cu votul favorabil a 9
membri;)

13. Obiectivul ONU este:

a. menținerea păcii;

b. menținerea păcii și securității internaționale;

c. a. + b.

14. Consiliul de Securitate este un organ cu activitate:

a. permanentă;

b. ocazională;

c. semestrială.

15. Instituțiile specializate ale ONU:

a. au personalitate juridică, identică cu cea a statelor;

b. au personalitate juridică internațională distinctă de cea a ONU;

c. nu au personalitate juridică.

16. Instituțiile specializate ale ONU:

a. cooperează cu statele membre ale ONU pentru realizarea obiectivelor proprii;

b. sunt coordonate în activitatea lor de către ECOSOC;

c. sunt constituite pentru o durată limitată de cel mult 5 ani, cu posibilitatea prelungirii cu
maximum 2,5 ani.

17. Organizația Internațională a Muncii este:

a. organizație internațională interguvernamentală;

b. instituție specializată a ONU;

c. organizație internațională neguvernamentală.

 18. Boicotul reprezintă o sancțiune internațională care:

a. nu implică folosirea forței;

b. implică folosirea forței;

c. se aplică numai de către Consiliul de Securitate. (sau de Adunarea Generala a ONU)

19. Recursul la forță:

a. este prevăzut de Carta ONU, în conformitate cu dispozițiile Cap. VII, art. 42 din Carta
ONU;

b. este interzis, în mod expres de Carta ONU, în conformitate cu dispozițiile Cap. VII, art. 42 din
Carta ONU;

c. nu este prevăzut de Carta ONU.

20. Diplomația preventivă implică toate măsurile:

a. de sub incidența Capitolului VI din Carta ONU;

b. adoptate de state, pe plan internaționale;

c. statului care o dispune.

21. Pentru admiterea recursului la forță în baza art. 51 din Carta ONU (legitima apărare):
a. utilizarea forței trebuie să fie preliminară unui atac iminent al altui stat;

b. trebuie respectate cerințele oportunității pentru apărarea securității statului și

proporționalității răspunsului, în raport de intensitatea atacului;

c. măsurile luate trebuie să fie aduse imediat la cunoștința Consiliului de Securitate.

22. Sistemul de securitate colectivă oferit de Carta ONU:

a. atribuie competențe privind asigurarea păcii și securității internaționale Adunării Generale și

Consiliului de Securitate;

b. presupune coordonarea instituțiilor specializate din cadrul ONU în domeniul păcii și securității
internaționale;

c. presupune luarea de măsuri de restabilire a securității

 Drept International Public II

1. Conform Articolului 38 din Statut, CIJ aplică:

a. doar principiile generale de drept;

b. doar cutuma internațională;

c. principiile generale de drept, cutuma internationala si echitatea

2. Exclude caracterul ilicit al faptului:

a. retorsiunea care include utilizarea forței armate;

b. starea de primejdie, dacă are un caracter extrem;

c. starea de necesitate, atunci cand sunt încălcate norme imperative.

3. Deciziile ClJ:

a. sunt nemotivate;

b. sunt definitive și nu pot fi atacate;

c. nu pot fi supuse revizuiri.

4. Fundamentul juridic al procedurii arbitrale il reprezintă:

a. acordul părților;

b. legile interne;

c. Carta ONU.

5. Represaliile sunt măsuri de reprimare cu caracter licit luate de un stat față de acte
neprietenesti, contrare uzanțelor internaționale, săvârşite de un alt stat.

a. Adevărat.

b. Fals.

6. Autorizarea, de către stat, a unei activități cu risc ridicat este un consimțământ

prealabil al statului de origine și echivalează cu asumarea eventualelor prejudicii cauzate.

a. Adevărat.

b. Fals.
 7. Atunci când există o amenințare la adresa păcii și securitặții internaționale, poate
dispune luarea de măsuri cu forță armată:

a. Consiliul de Securitate;

b. NATO;

c. oricare dintre organele principale ale ONU.

8. Curtea Internațională de Justitie:

a. este alcătuită din 15 membri, care nu pot include 2 sau mai mulți cetățeni ai aceluiaşi
stat;

b. are ca limbi oficiale limbile oficiale ale membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate;

c. poate solutționa diferende la care sunt părți state sau organizații internaționale.

9. Atunci când există o amenințare la adresa păcii și securității internaționale, Adunarea

Generală este abilitată:

a. să dispună ruperea relațiilor diplomatice cu statul în cauză;

b. să dispună instituirea unei blocade;

c. să sesizeze Consiliul de Securitate cu privire la amenințarea respectivă.

10. Intervenția tertului este una discretă, constând în aducerea părțtilor la negocieri, în
cadrul:

a. negocierilor;

b. bunelor oficii;

c. medierii.

11. In cazul prejudiciului mediat, victima este un alt stat, care nu se poate apărat singur si nu
poate cere repararea prejudiciului cauzat de către statul vinovat, astfel încât un alt stat trebuie să
intervină în numele său.

a. Adevărat.

b. Fals.
 12. Principiul cooperării, în cazul activitaților licite per se, exclude ideea suportarii
prejudiciului exclusiv de către victimă, statul de origine trebuind să participe la repararea
prejudiciului.

a. Adevărat.

b. Fals.

13. In cazul activităților licite per se, principiul riscului:

a. este recunoscut ca temei general pentru răspunderea statelor;

b. este luat în considerare în regimurile particulare de raspundere, stabilite pe cale

convenționala;

c. presupune eliminarea răspunderii statului, atunci când acesta a luat toate masurile posibile
pentru prevenirea prejudiciului şi a înştiințat statele puse în pericol, anterior autorizării acțiunii.

14. Reprezinta modalități politico-diplomatice de soluționare pe cale paşnică a

diferendelor:

a. retorsiunea și bunele oficii;

b. concilierea și tratativele;

c. medierea și arbitrajul.

15. Statele au dreptul la autoapărare ca răspuns la:

a. un atac anterior sau un atac iminent;

b. un atac anterior, un atac iminent, sau ca atac preventiv;

c. un atac anterior.

16. Organele ONU cu atribuții exprese în soluționarea paşnică a diferendelor sunt:

a. Consiliul de Securitate și CIJ;

b. Adunarea Generală și CIJ;

c. Consiliul de Securitate şi Adunarea Generală.