Proiect

la
Protecti
a
europea
Carta Organizației Națiunilor Unite este un tratat care înfințează organizația internațională numită
Organizația Națiunilor Unite [1]. A fost semnat la Conferința Națiunilor Unite privind Organizația
Internațională de la San Francisco, California, Statele Unite ale Americii, pe 26 iunie 1945, de 50 din cele

na si
51 de țări membre originale (Polonia, inițial, apoi alte state, care nu au fost reprezentate la conferință,
au semnat-o mai târziu). Acesta a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 1945, după ce a fost ratificat
de către cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate: Republica China (mai târziu înlocuită

interna
cu Republica Populară Chineză), Franța, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (mai târziu înlocuită de
Federația Rusă), Regatul Unit, și Statele Unite și de majoritatea celorlalte state semnatare.
Principiile pe care se bazează activităţile ONU sunt următoarele: egalitatea suverană a statelor

tionala
membre; indeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate prin Cartă; rezolvarea diferendelor
internaţionale prin mijloace paşnice, astfel incat pacea, securitatea internaţională şi justiţia să nu fie
puse in primejdie; abţinerea, in relaţiile internaţionale, de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la

a
folosirea ei; ajutorul statelor membre pentru acţiunile intreprinse de ONU in conformitate cu
prevederile Cartei şi abţinerea de a sprijini statul impotriva căreia ONU intreprinde o acţiune
preventivă sau de constrangere; neamestecul ONU in chestiuni care aparţin competenţei interne a
unui stat.

Drepturi
Folosirea fortei de catre un stat impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice
a altui stat, indiferent de forma in care se manifesta aceasta agresiune sau in orice alta maniera
incompatibila cu Carta O.N.U. constituie agresiune. Sunt considerate agresiuni armatei'declaratiile de

lor
razboi facute altui stat;invadarea cu forte terestre, maritime sau aeriene a teritoriului altui stat;atacarea
de catre fortele armate terestre, navale, aeriene, cu sau fara declaratia de razboi, a teritoriului unui
stat;blocada navala a coastelor sau porturilor unui stat;sprijinul acordat unor formatiuni armate aflate

omului
pe teritoriul unui stat pentru invadarea altui stat;refuzul statului de a lua masuri impotriva acestor
formatiuni armate in cazul in care statul invadat cere acest lucru; bombardarea de catre fortele armate a
teritoriului altui stat;invadarea (chiar si provizorie) a teritoriului altui stat sau orice ocupatie militara sau
anexare, prin folosirea fortei, a teritoriului unui stat;folosirea fortelor armate care stationeaza pe
teritoriul unui stat, contrar acordului care exista cu acel stat care a permis stationarea sau prelungirea
perioadei de sedere pe acel teritoriu dupa expirarea acordului; cand un stat pune la dispozitia altui stat o
parte din teritoriul sau si admite ca acesta din urma sa comita un act de agresiune impotriva unui stat
tert;trimiterea de forte inarmate sau mercenari pentru a comite acte de violenta indreptate impotriva
altui stat.
 Agresiunea e considerata o crima impotriva pacii internationale si e limitata folosirea ei in 3
situatii:dreptul la autoaparare al statului victima - raspuns licit asupra statului care savarseste o
agresiune;dreptul Consiliului de Securitate de a aplica masuri de constrangere impotriva unui stat
vinovat de incalcarea pacii si securitatii internationale;folosirea fortei in procesul de autodetrminare.
Acest principiu se aplica nu numai in raport cu un anume stat, ci si in zone nesupuse unei suveranitati
precum: marea libera - Conventia asupra marii, 1982;zona internationala a spatiilor submarine, spatiul
extraatmosferic si corpurile ceresti - Tratatul spatial din 1976 si Acordul privind activitatea statelor pe
Luna si pe celelalte corpuri ceresti din 1979.

5. PRINCIPIUL SOLUTIONARII PE CALE PASNICA A DIFERENDELOT INTERNATIONALE

Carta ONU (art.2 pct.3) stipuleaza ca toti membrii organizatiei au oblgatia generala de a solutiona
diferendele lor internationale prin mijloace pajnice, astfel incat pacea si securitatea internationala,
precum si justitia sa nu fie in primejdie. Art. 33 pct.1 din Carta ONU indica aceste mijloace pașnice de
solutionare a diferendelor tratative, ancheta, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judiciara, prin
intermediul unor organisme sau acorduri regionale.

6. PRINCIPIUL

„PACTA SUNT SERVANDA” (INDEPLINIREA CU BUNA CREDINTA A OBLIGATIILOR INTERNATIONALE)

Acest principiu este consacrat inca din antichitate. Declaratia din 1970 prevede ca fiecare stat trebuie sa
indeplineasca cu buna credinta obligatiile asumate conform Cartei ONU, in virtutea principiilor si
normelor general recunoscute ale dr. int’l, precum si a celor cuprinse in tratatele la care este parte.

Acet pincipiu nu este doar o norma juridica, ci si una de morala internationala, deoarece statele trebuie
sa isi indeplineasca obligatiile la care au consimtit liber si care sunt conforme dreptului international,
fara subterfugii, fara folosirea unor modalitati incorecte de a ocoli executarea lor. Se aplica atat
tratatelor, cat si cutumei.

7. PRINCIPIUL COOPERARII

Reprezinta obligatia statelor de a coopera intre ele in vederea mentinerii pacii si securitatii
internationale, favorizarii progresului si stabilitatii economice internationale.

ALTE PRINCIPII FUNDAMENTALE PREVAZUTE DE ACTUL FINAL DE LA HELSINKI 8. PRINCIPIUL

INVIOLABITITATII FRONTIERELOR

Acest principiu prevede obligatia statelor de a se abtine, acum si in viitor, de la orice atentat impotriva
acestor frontiere, de la orice cerere sau act de acaparare si uzurpare a teritoriului oricarui stat
independent. El completeaza principiul integritatii teritoriale a statului, interzicand celorlalte state sa
atenteze impotriva frontierelor altui stat. Frontierele unui stat pot fi modificate doar prin acord
intervenit intre state, acord realizat pe calea mijloacelor pasnice, de obicei a tratativelor. Actul final al
Conferintei de la Helsinki din 1975 prevede ca obligatii pentru state de a se abtine de la orice atentat
impotriva frontierelor unui stat, precum si de la orice cerere sau act de acaparare sau uzurpare a
intregului sau a unei parti din teritoriul altui stat.

9. INTEGRITATEA TERITORIALA A STATELOR

Reprezinta posibilitatea fiecarui stat de a folosi singur, exclusiv si absolut teritoriul sau. Drepturi:

• de a-si organiza administrativ, politic teritoriul dupa bunul sau plac;

• de a stabili regimul juridic al persoanelor aflate pe teritoriul;

•de a-si folosi liber bogatiile naturale ale solului si subsolului; Obligatii:

• de a nu viola teritoriul altui stat;

• de a nu anexa cu forta o parte sau intreg teritoriul altui stat;

• de a nu exercita puterea sa asupra teritoriului altui stat.

10. PRINCIPIUL RESPECTARII DREPTURILOR OMULUI SI A LIBERTATILOR FUNDAMENTALE

Este consacrat de Actul Final de la Helsinki, 1975, - document cu caracter politic si nu juridic, fiind
completat de Carta ONU si Pactele internationale din 1966. Initial a fost considera un principiu de drept
international de ramura, insa in prezent el reprezinta o coordonata esentiala in raporturile
internationale,

conditionand cooperarea interstatala si aderarea la diverse foruri internationale sau regionale.

Proiect
realizat
de Dinu
Valentin