Anul

II de studiu
Disciplina: Drept internațional public II
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2022-2023

Curs 3
Data: 27 februarie 2023

SOLUȚIONAREA PE CALE PAȘNICĂ A DIFERENDELOR (III)
1. Soluționarea pașnică a diferendelor prin mijloace jurisdicționale (continuare)
2. Soluționarea diferendelor în cadrul organizațiilor internaționale

INSTANȚE JURISDICȚIONALE CU COMPETENȚĂ SPECIALĂ

„Trei trăsături comune definesc natura acestor instituții:

(a) ele pot fi sesizate (cu privire la un diferend) de către state dar și de către particulari,
persoane fizice sau juridice;
(b) nu beneficiază decât de competența ce le este atribuită de actul constitutiv al unei
organizații internaționale sau de o convenție multilaterală;
(c) eterogenitatea dreptului aplicabil, ca o consecință firească a primelor două trăsături”1.
A. Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării
B. Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Soluționarea diferendelor în cadrul organizațiilor internaționale
1. Organizația Națiunilor Unite
2. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa

1. ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE

A. Competențele ONU în reglementarea diferendelor

Potrivit Cartei, ONU poate interveni în soluționarea diferendelor pe două căi, și anume:
- prin mijloace pașnice sau
- prin constrângere.
Astfel, ONU, prin intermediul Consiliului de Securitate și Adunării Generale: discută, invită,
anchetează și recomandă.
De reținut = ONU nu soluționează ea însăși, în mod direct diferendele dintre statele membre!

1
Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. I, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2014, pag. 19.

1
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public II
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2022-2023
B. Consiliul de Securitate
În temeiul art. 24 alin.(1) din Carta ONU, Consiliul de Securitate răspunde pentru menținerea păcii și
securității internaționale. Totodată, Carta prevede și faptul că orice problemă cu privire la pacea și securitatea
internațională va fi deferită de Adunarea Generală Consiliului de Securitate.
Temeiul legal al acțiunii Consiliului de Securitate:
- cap. VI – Rezolvarea pe cale pașnică a diferendelor;
- cap. VII – Acțiunea în caz de amenințări împotriva păcii, de încălcări ale păcii și de acte de agresiune
- conferă Consiliului de Securitate dreptul de a lua măsuri preventive sau coercitive, în caz de
amenințare împotriva păcii, a încălcării păcii sau în caz de amenințare cu acte de agresiune;
- cap. VIII – Acorduri regionale - reglementează raporturile Consiliului de Securitate cu diferite
organisme regionale competente să adopte măsuri privind menținerea păcii și securității internaționale.
a. Sesizarea Consiliului de Securitate:
- intervenția Consiliului de Securitate pentru reglementarea unui diferend are loc în urma unei
sesizări făcute de:
- statele părți în litigiu;
- numai de un singur stat parte la litigiu;
- un alt stat membru ONU;
- un stat care nu este membru ONU;
- un organ al ONU.
Situații privind sesizarea Consiliului de Securitate:
- art. 38 din Carta ONU: „Consiliul de Securitate poate, dacă toate părţile la un diferend cer aceasta,
să facă recomandări părţilor în scopul rezolvarii paşnice a diferendului”;
- art. 94 alin. (2) din Carta ONU: „Dacă oricare dintre părţile la o cauză nu va executa obligaţiile ce-i
revin în temeiul unei hotărâri a Curţii, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate,
în caz că socoteşte necesar, să facă recomandări sau sa hotărască măsurile de luat pentru aducerea la
îndeplinire a hotărârii”;
- art. 35 alin. (2) din Carta ONU: „Un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite poate atrage
atenţia Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend la care este parte dacă
accepta în prealabil, în privința acelui diferend, obligațiile de rezolvare paşnică prevăzute în Cartă”;
- art. 11 alin.(3) din Carta ONU: „Adunarea Generală poate atrage atenţia Consiliului de Securitate
asupra situaţiilor care ar putea pune în primejdie pacea şi securitatea internatională”;
- art. 99 din Carta ONU: „Secretarul General poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra
oricărei probleme care după părerea sa, ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii
internaţionale”.

2
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public II
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2022-2023
b. Acțiunile Consiliului de Securitate:
În mod firesc, acțiunile pe care le poate întreprinde Consiliul de Securitate diferă în funcție de natura
diferendului.
- în primul rând, Consiliul va verifica dacă sesizarea respectivă poate fi înscrisă sau nu pe ordinea de zi;
- după înscrierea problemei pe ordinea de zi, Consiliul poate dispune efectuarea unei anchete;
- după încheierea anchetei, Consiliul recomandă statelor părți la diferend să-l reglementeze prin
mijloace pașnice;
- Consiliul poate recomandă ca un diferend să fie trimis spre considerare și soluționare unei
organizații regionale.

C. Adunarea Generală
În temeiul art. 10 din Cartă, „Adunarea Generală poate discuta orice chestiuni sau cauze care intră în
cadrul Cartei sau care se referă la puterile și funcțiile vreunuia din organele prevăzute în Cartă și (…) poate
face recomandări Membrilor Națiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizației și
Consiliului de Securitate în oricare asemenea chestiuni sau cauze”.
Atribuțiile Adunării Generale în domeniul reglementării pe cale pașnică a diferendelor, sunt:
- art. 11 alin. (1) din Cartă: „... poate examina principiile generale de cooperare pentru menţinerea
păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv principiile care guvernează dezarmarea şi reglementarea
înarmărilor, şi poate face recomandări cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizaţiei Naţiunilor
Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizaţiei şi Consiliului de Securitate”;
- art. 11 alin. (2) din Cartă: „... poate discuta orice probleme privitoare la menţinerea păcii şi
securităţii internaţionale, care îi vor fi fost supuse de către oricare Membru al Naţiunilor Unite sau de către
Consiliul de Securitate ori (...) de către un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite şi (...) poate face
recomandări în privinta oricărei asemenea probleme, fie Statului ori Statelor interesate fie Consiliului de
Securitate, fie Statelor şi Consiliului de Securitate. Orice asemenea problema care reclama să se întreprindă
o acţiune va fi deferita de Adunarea Generală Consiliului de Securitate înainte sau după discutarea ei”;
- art. 11 alin.(3) din Cartă: „... poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra situaţiilor care ar
putea pune în primejdie pacea şi securitatea internațională;
- art. 14 din Cartă: „...poate recomanda măsuri pentru aplanarea paşnică a oricărei situaţii, indiferent
de origine, pe care o consideră de natură a dăuna bunăstării generale sau relaţiilor prieteneşti între natiuni,
inclusiv a situaţiilor rezultând dintr-o încălcare a dispoziţiilor prezentei Carte, care enunță Scopurile şi
Principiile Naţiunilor Unite”.

D. Secretarul General
Modalitățile de intervenție a Secretarului General în soluționarea pe cale pașnică a diferendelor:

3
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public II
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2022-2023
- pe baza unui mandat acordat fie de Adunarea Generală, fie de către Consiliul de Securitate (art. 98
din Cartă);
- poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra oricărei probleme care după părerea sa, ar
putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale (art. 99 din Cartă);
- se poate implica printr-o diplomație preventivă.

2. ORGANIZAȚIA PENTRU SECURITATE ȘI COOPERARE ÎN EUROPA

Sistemele de reglementare pașnică a diferendelor în cadrul OSCE sunt următoarele:

1. Procedura de la Valetta;
2. Convenția privind concilierea și arbitrajul;
3. Comisia de conciliere;
4. concilierea dirijată.

A. Procedura de la Valetta
- document, adoptat în anul 1991, la Valetta (Malta);
- este un document politic, lipsit de forță juridică obligatorie, deci nu impune statelor obligația de
recurge la mecanismele prevăzute;
- nu intră sub incidența acestei reglementări:
ü litigiile pe care părțile au încercat să le reglementeze prin consultări sau negocieri;
ü diferendele pentru care există căi de reglementare convenite;
ü diferendele care ridică probleme privind integritatea teritorială, apărarea națională, suveranitatea
asupra teritoriului naționale sau delimitarea spațiilor maritime sau aeriene.
B. Convenția privind concilierea și arbitrajul în cadrul OSCE
Domeniul de aplicare este stabilit prin art. 19 din Convenție, astfel:
„Comisia de conciliere sau tribunalul arbitral constituite pentru soluționarea unui diferend va înceta
examinarea acestuia:
a) dacă, înainte de sesizarea comisiei sau a tribunalului, acest diferend a fost supus unei curți sau
unui tribunal a cărui competență părțile în litigiu sunt obligate să o accepte sau, dacă o asemenea instanță a
pronunțat, deja, o hotărâre asupra fondului acestui diferend;
b) dacă părțile în litigiu au acceptat, dinainte, competența exclusivă a unui organ jurisdicțional, altul
decât tribunalul prevăzut de prezenta convenție, și dacă acest organ este competent să decidă, cu forță
obligatorie, asupra diferendului ce i-a fost supus, sau dacă părțile în litigiu au convenit să caute soluționarea
acestuia exclusiv prin alte mijloace”.
Cadrul instituțional al Convenției este format din Comisia de conciliere și Tribunalul arbitral.
C. Comisia de conciliere a CSCE
- este un document politic;

4
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public II
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2022-2023
- procedura se aplică numai diferendelor care opun 2 state, nefiind aplicabilă diferendelor care opun mai
multe state;
D. Concilierea dirijată
- este aplicabilă numai litigiilor în care sunt implicate 2 părți;
- dispozițiile concilierii nu sunt aplicabile atunci când părțile în litigiu:
ü s-au înțeles să recurgă la un mijloc de reglementare în afara OSCE sau
ü au decis să sustragă unilateral litigiul de sub incidența acestei proceduri, pe considerentul că el
privește integritatea teritorială, suveranitatea, apărarea națională, spațiile maritime sau aeriene.

Pentru completarea informațiilor, este necesar studiul lucrării:

1. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck,
București, 2018, pag. 336-341.