Anul

II de studiu
Disciplina: Drept internațional public II
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2022-2023

Curs 1
Data: 13 februarie 2023

SOLUȚIONAREA PAȘNICĂ A DIFERENDELOR (I)
1. Principiul soluționării pașnice a diferendelor
2. Noțiunea de „diferend”
3. Soluționarea pe cale pașnică a diferendelor: mijloacele politico-diplomatice

1. PRINCIPIUL SOLUȚIONĂRII PAȘNICE A DIFERENDELOR

Art. 2 alin. (3) Carta ONU:

„Toți Membrii Organizației vor rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice,
în așa fel încât pacea și securitatea internațională, precum și justiția să nu fie puse în primejdie”.
„Reglementarea pașnică a diferendelor impune statelor părți la diferend, ca și altor state, o
serie de obligații corelative, dintre care sunt de reținut:
(1) În cursul procesului de reglementare pașnică, statele părți la un diferend internațional,
ca și alte state, trebuie să se abțină de la orice act susceptibil de a agrava situația.
(2) Din moment ce reglementarea pașnică s-a impus ca principiu fundamental al dreptului
internațional, ambelor părți le revine obligația să soluționeze litigiul pe cale pașnică.
(3) Se impune respectarea riguroasă a principiului libertății părților de alegere a modalităților
acestei reglementări.
(4) Diferendele trebuie soluționate „în conformitate cu principiile de justiție și de drept
internațional”1.

2. NOȚIUNEA DE „DIFEREND”

Diferendul internațional = „o neînțelegere sau un dezacord declarat între două sau mai
multe state cu privire la un drept, o pretenție sau un interes”2.
Curtea Permanentă de Justiție Internațională = „un dezacord asupra unei probleme de drept
sau de fapt, o opoziție de teze juridice sau de interese între state"3 (1924).

1
Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. II, Ediția 2, Editura C.H.Beck, București, 2014, pag. 2.
2
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H.Beck, București, 2019.pag. 312.
3
Idem.

1
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public II
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2022-2023
- noțiunea de «diferend» nu trebuie confundată cu noțiunea de «situație». Situația = o stare
de fapt care „ar putea duce la fricțiuni internaționale sau ar putea da naștere unui diferend”4.
- diferende juridice: interpretarea unui tratat; orice problemă de drept internațional;
existența oricărui fapt, care dacă ar fi stabilit, ar constitui încălcarea unei obligații internaționale;
natura și întinderea despăgubirilor datorate pentru încălcarea unei obligații internaționale (potrivit
art. 36 din Statutul Curții Internaționale de Justiție).
- diferende politice: contradicția nu are temei juridic, ci reprezintă pretenții care nu au
corespondent în dreptul pozitiv.

3. SOLUȚIONAREA PE CALE PAȘNICĂ A DIFERENDELOR: MIJLOACELE POLITICO-DIPLOMATICE

A. Negocierile
- „prima procedură diplomatică de soluționare pașnică;
- este un demers necesar oricărei tentative de a reglementa un diferend;
- se pot desfășura prin contacte și tratative între reprezentanții părților, ca și prin schimburi
de documente scrise.
- negociatorii sunt, în general, funcționari ai ministerelor afacerilor externe, membrii ai
misiunilor diplomatice, membrii ai guvernelor sau alte personalități care au experiența și prestigiul
în domeniile ce formează obiectul negocierilor;
- unul dintre avantajele negocierilor este acela că ele se pot relua la nivele diferite de
reprezentare.
- negocierile trebuie să se desfășoare cu bună credință, adică cu intenția reală de a se ajunge
la o soluție reciproc acceptabilă. Obligația de a negocia nu implică obligația de a se ajunge neapărat
la o soluție acceptabilă.
- durata negocierilor variază în funcție de împrejurările concrete ale fiecărui caz, putând să
dureze doar câteva zile sau mai mulți ani. Prin tratate internaționale se stabilesc uneori termene
limită”5.
B. Bunele oficii = „acțiunea amicală a unui terț, care poate fi una sau mai multe persoane ori
unul sau mai multe state, care intervin pentru a apropia părțile la un diferend și a le determina să
negocieze ori să reia negocierile întrerupte”6.

4
Art. 34 din Carta ONU.
5
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck, București, 2018,
pag. 313-314.
6
Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. II, Ediția 2, Editura C.H.Beck, București, 2014, pag. 7.

2
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public II
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2022-2023
- scopul = „determinarea părților în diferend să înceapă negocierile sau să le reia dacă
acestea au fost întrerupte;
- cel care oferă bunele oficii nu participă la tratative, misiunea lui încetează de îndată ce
tratativele au fost reluate;
- este un procedeu de intervenție amicală;
- pot fi oferite de terți ori solicitate de părțile la un diferend. Pentru a se angaja în activitățile
de bune oficii, terțul are nevoie de acceptarea părților”7.
C. Medierea = „presupune o implicare mai mare a terțului în rezolvarea conflictului”8.
- „mediatorul trebuie să se străduiască să facă fiecare parte să înțeleagă punctul de vedere al
celeilalte și, la momentul optim, să propună chiar soluții concrete susceptibile a fi acceptate de părți.
- părțile la un diferend sunt libere să refuze soluția propusă de mediator”9.
D. Ancheta internațională = „elucidarea unor chestiuni foarte controversate, ce formează
obiectul unui diferend internațional, de către o comisie desemnată în acest scop de părțile aflate în
diferend sau de către o organizație internațională, comisie ale căror concluzii au un caracter
facultativ”10.
- se efectuează de către o comisie internațională de anchetă, creată de părțile în diferend;
- are ca scop stabilirea exactă a faptelor care au dat naștere diferendului, cât și culegerea
unor informații, privitor la diferend, în prezența părților.
- comisia întocmește un raport, adoptat cu majoritatea membrilor. Raportul comisiei de
anchetă nu este obligatoriu.

Pentru completarea informațiilor, este necesară studierea următoarei lucrări:

1. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck,
București, 2018, pag. 312-315; 321-322.

7
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, op. cit., pag. 314.
8
Raluca Miga Beșteliu, op. cit., pag. 7.
9
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, op. cit., pag. 314.
10
Alexandru Burian (redactor-coordonator de ediție), Drept Internațional public, Ediția a III-a (revăzută și adăugită), Tipogr.
„Elena-V.I.” SRL, Chișinău, 2009, pag. 631.