Garabet

IBR{ILEANU
SCRIITORI ROM~NI
 REFERIN|E CRITICE

G. Ibr[ileanu n-a scris dec`t pu\in[ critic[ propriu-zis[ =i aceea

despre autorii prefera\i. Stilul ei vorbit, repezit, o face neatractiv[.
Impresia prim[ e a unei oarecare vulgarit[\i ]n expresie, a lipsei de
fine\e. +i, dimpotriv[, fine\ea e calitatea dominant[ a criticului. Lip-
sit de darul de a sugera prin cuv`nt impresia =i de o suficient[ cul-
tur[ pentru a ]ncadra faptul ]n serii istorice =i a-i da vizibilitate,
Ibr[ileanu se sile=te s[ argumenteze emo\ia estetic[, s[ ergoteze.
Pentru cine are gustul infinitului mic, talentul este ]nvederat, el
emite valuri, valuri de considera\ii, de asocia\ii =i de distinc\ii, l[s`nd
]n drum o mul\ime de paranteze =i ]ntorc`ndu-se spre a pune nume-
roase note, aplic`nd la critic[, cu anticipare, metoda de evocare a lui
Proust. Abia dup[ ce opera a fost f[cut[ buc[\i pe masa de disec\ie,
criticul, plin de s`nge pe m`ini, izbute=te a-i pune diagnosticul, nicioda-
t[ ]n chip scurt, totdeauna ]n spiritul adev[rului. }n rebarbativele lui
critice, Ibr[ileanu a spus cele mai fundamentale lucruri despre un
scriitor =i r[m`i surprins s[ g[se=ti un lucru, evident abia azi, b[nuit
cu mult ]nainte. El a observat elementul monologic din opera lui
Creang[, faptul c[ povestitorul nu scrie, ci spune fiind realist ]n
basm =i ignor`nd cu totul inven\ia fantastic[. }n chipul acesta, trec`nd
peste asem[n[ri superficiale, a respins apropierea ]ntre Creang[ =i
Sadoveanu, acesta din urm[ poet. Analiz`nd dificultuos Pe l`ng[
plopii f[r[ so\, cam ]n modul analizei psihologice a lui Gherea, Ibr[i-
leanu stabile=te uimitor structura roman\elor lui Eminescu. }n prima
parte a roman\ei g[se=te, definite s[rac, situa\ii eterne =i deci ba-
nale, ]n a doua ]ntoarcerea nea=teptat[ ]nspre planul metafizic,
suspin[torul de toate zilele devenind un Hyperion enigmatic ]n con-
flictul cu ordinea terestr[. Ibr[ileanu d[ prea mult[ importan\[ unor

290
autori mai pu\in importan\i, ]ns[ din delicate\e, spre a evita deciziu-
nile grele =i a se face ]n\eles, precum analizeaz[ prea ]ncet, ]n stil de
proces-verbal de dezbateri, un autor ]nsemnat, cum e cazul cu studiul
asupra lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti. }ns[ trebuie s[ se \in[ seam[ de
faptul c[ Ibr[ileanu vorbe=te =i el cu textul ]nainte, revenind, r[zg`n-
dindu-se, r[t[cindu-se inten\ionat, f[c`ndu-=i singur examenul de con-
=tiin\[. El e cel mai pu\in orator dintre critici, oferind cititorilor nu
compuneri =i sentin\e, ci prezen\a intelectului s[u ]n mijlocul ]naint[-
rilor =i ]ndoielilor.
GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini
p`n[ ]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Miner-
va, Bucure=ti, 1986, p. 666667.

Ibr[ileanu fusese elevul +colii normale superioare din Ia=i, o in-

stitu\ie care a disp[rut poate prea devreme. T`n[rul sim\ea voca\ie
pentru studiul =tiin\elor naturale =i ar fi putut deveni un bun biolog
sau medic. Dar ]n sec\ia =tiin\ific[ a +colii normale superioare nu
mai erau locuri libere ]n momentul ]n care Ibr[ileanu ]=i ]ncepea
studiile ]nalte. A intrat deci ]n sec\ia literar[. Ce am eu de a face cu
literatura? m[ ]ntreba Ibr[ileanu cu o modestie din care nu lipsea
urma unei cochet[ri vizibile. Opera literar[ este pentru mine un obiect
de observa\ie. Privesc acest obiect cu aten\ie, ]l ]ntorc pe toate fe\ele, ]l
leg de cauzele lui, a=a cum a= face cu o specie animal[ sau cu un
fenomen fiziologic. Sunetul nu era cu totul nou. Il mai auziser[ con-
temporanii lui Sainte-Beuve =i ai lui Taine. Mult[ vreme lucr[rile
lui Ibr[ileanu s-au situat pe linia vechii critici biografice =i explica-
tive, a=a cum aceasta se formase c[tre mijlocul veacului trecut, odat[
cu p[trunderea metodelor naturalistice ]n studiul literaturii. Dvs.,
criticii din Bucure=ti, sunte\i mai arti=ti, continua Ibr[ileanu, c`nd
scrie\i, se vede bine c[ dori\i s[ pl[ce\i. Inten\ia de a face stil nu v[
este str[in[. Iat[-l pe Lovinescu.Vanitatea literar[ este evident[ la el.
}n ce m[ prive=te, eu compun un articol de critic[ a=a cum a= scrie o
carte po=tal[. Scriu ce am constatat =i nu mai m[ preocup de rest.
Sunt om de =tiin\[. Nu m[ simt deloc literat. Nu apar\in tagmei voas-
tre. De la un timp concep\ia critic[ a lui Ibr[ileanu nu a evoluat.

291
Lucrarea lui, ]n\eleas[ mai ]nainte ca prelungire a =tiin\elor biologice
=i sociale, se deschidea din ce ]n ce mai mult problemei estetice a
formei. }nt`lnirea cu Paul Zarifopol poate s[ nu fi fost cu totul str[in[
de noua ]ndrumare. Zarifopol revenise ]n \ar[, dup[ o lung[ perioad[
de forma\ie ]n Germania, ]narmat cu cele mai noi metode ale esteticii
=i filologiei. Punctul s[u de vedere era strict estetic =i hedonist. }i
pl[cea literatura amuzant[ =i devenea impacient fa\[ de sociologis-
mul =i filozofismul literar, pe care, ]naintea lui Ibr[ileanu, ]l practicase
cu at`ta r[sunet socrul lui Zarifopol, C. Dobrogeanu-Gherea. Dom-
nule Zarifopol, ]i spune ]ntr-o zi directorul Vie\ii rom`ne=ti, mi se
pare c[ a=a-zisa critic[ estetic[ nu este deloc rentabil[. Cu observa\ii
de form[ po\i compune un paragraf, dar nu po\i umple un ]ntreg
articol de critic[. Cu toate acestea, de la o vreme, el se las[ cucerit
de interesele problemei stilistice, a c[rei urm[rire poate da criticului
satisfac\ia de a putea aplica metode minu\ioase =i exacte. Paginile
Studiilor literare sunt produsul acestei orient[ri.
TUDOR VIANU, Jurnal, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti,
1961, p. 1921.

Cartea de literatur[ avea ]n ochii lui (Ibr[ileanu) existen\a unei

fiin\e vii, fa\[ de care ai sentimentele pe care le ai fa\[ de o fiin\[
vie. Amintirile din lectur[ ]i erau tot a=a de puternice ca =i amintirile
din via\[. Vorbea despre personajele fictive ca despre ni=te oameni pe
care i-ar fi cunoscut ]n via\a de toate zilele; ele se desprindeau din
filele c[r\ilor, st[teau de vorb[ cu d`nsul, i se dest[inuiau =i nu
rareori ]i spuneau ceea ce scriitorul care le crease nu spusese cu vor-
bele lui, ci l[sase numai s[ se ]n\eleag[. P[trunderea critic[ a lui
Ibr[ileanu era f[cut[ mai ales din aceast[ ]nsu=ire a lui, de a se face
confidentul personajelor scriitorului =i, totodat[, confidentul scriito-
rilor pe care ]i citea =i cu care se ]mprietenea prin lectur[, f[r[ s[
aib[ nevoie s[ le cunoasc[ numaidec`t biografia. Trebuie pentru aceasta
mult[ imagina\ie, a= spune c[ trebuie tot at`t de mult[ c`t ]i trebuie
scriitorului. Recitirea d[dea lui Ibr[ileanu toate emo\iile unei
re]nt`lniri, pe care, a=a cum singur spunea, =i-o preg[tea cu grij[,
oprindu-se, de exemplu, din lectur[ c`nd =tia c[ se apropie un pasaj

292
emo\ionant, ]nt`rziindu-=i bucuria revederii cu presim\irea acestei
bucurii, prilej =i aici de subtile emo\ii preliminare, ]n timpul c[rora
tr[ia ]n ]nchipuire pasajul pe care avea s[-l reciteasc[, la fel ca un
meloman care, preg[tindu-se s[ asculte o bucat[ cunoscut[ =i pre\uit[,
=i-o c`nt[ mai ]nt`i ]n minte. Aceast[ pasiune a lecturii, acest stil al
lecturii, acest mod de a citi, care era la el un mod de via\[, l-a f[cut
s[ adune ]n volumele sale de critic[ literar[, cu c`teva m[runte
excep\ii, studii =i articole despre scriitorii =i operele care ]i satisf[ceau
]n chipul cel mai pl[cut pasiunea lecturii, ]i d[deau cel mai bun prilej
s[-=i exercite stilul s[u de cititor, modul s[u de a tr[i un fapt de
lectur[ cu vigoarea cu care cineva tr[ie=te un fapt de via\[. Tot din
cauza aceasta =i-a l[sat articolele polemice nestr`nse ]n volum, lucru
explicabil =i prin faptul c[ polemicile sale erau ]ndreptate ]mpotriva
unor critici =i istorici literari care cultivau atitudini =i doctrine cu
care nu se ]mp[ca...
AL. PHILIPPIDE, Considera\ii confortabile, II, Editura Emines-
cu, Bucure=ti, 1972, p.222223.

Autorii favori\i ai lui Ibr[ileanu ]nainte de primul r[zboi mondial

(Scriitori =i curente, 1909; Note =i impresii, 1920) au fost Sadoveanu
=i Br[tescu-Voine=ti. Pe ace=tia, ca =i pe Goga, de=i debutaser[ ]n
reviste de alt[ orientare, Via\a Rom`neasc[ i-a prezentat de la
]nceput ca reprezentan\i ai curentului poporanist realist, opus roman-
tismului idilizant de la S[m[n[torul. Pe Mihail Sadoveanu, Ibr[i-
leanu a trebuit s[-l apere ]nt`i de eticismul clasicizant al lui Saniele-
vici, demonstr`nd perfecta moralitate a primelor sale scrieri. Particula-
ritatea tipului \[r[nesc sadovenian const[, dup[ Ibr[ileanu, ]n rezis-
ten\[ =i t[cere, ]nsu=iri care l-au p[strat pe acest p[m`nt ]n ciuda
migra\iilor =i invaziilor. Din nefericire, Ibr[ileanu =i-a oprit analiza
operei sadoveniene ]n 1926. Lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti, Ibr[ileanu
i-a ]nchinat aproape o scurt[ monografie, cu pagini de analiz[ socio-
logic[ =i psihologic[, situ`nd ]ns[ ]n centrul crea\iei prozatorului nu
cea mai caracteristic[ nuvel[ (}n lumea drept[\ii). Din cauza tezismu-
lui, a respins pe C. Sandu-Aldea =i a gustat mai pu\in pe Spiridon
Popescu =i Jean Bart, al c[ror poporanism era prea manifest, apreciind

293
mai mult pe Hoga=, P[tr[=canu =i Galaction, la care tendin\a popo-
ranist[ e aproape neglijabil[. Partizan nu a fost Ibr[ileanu ]n critica
sa dec`t ]n sensul c[, ]ndeosebi dup[ primul r[zboi mondial, a vorbit
aproape ]n exclusivitate de scriitorii din jurul Vie\ii Rom`ne=ti =i
numai sporadic de al\ii. A urm[rit cu aten\ie scrisul feminin =i a
valorificat cel dint`i proza de introspec\ie a Hortensiei Papadat-Benges-
cu, miracolul ]nc`nt[tor de forme, de culori, de imagini din poezia
Otiliei Cazimir, descrip\ia minu\ios realist[ a sufletelor delicate din
proza Luciei Mantu sau pictura viguros realist[ a sufletului rural
feminin din Voica de Henriette Yvonne Stahl...
AL. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Grai =i suflet
Cultura na\ional[, Bucure=ti, 1994, p. 150.

Ibr[ileanu nu a avut o concep\ie dogmatic profesoral[ care s[-i

impun[ un demers unilateral deductiv. Afl[m ]n opera sa un echili-
bru ]ntre norm[ =i abatere, condi\ie ]n fond a originalit[\ii. Pornind
de la individualul operei, ]i va g[si justific[rile prin raport[rile (ge-
neraliz[rile) la model, prin instituirea, ca norm[, a nout[\ii de vizi-
une =i procedeu. Nu respinge a priori un stil, un procedeu ori teme,
atitudini. El percepe ansamblul structurilor unei opere. Lipsa de stil
a prozei lui Br[tescu-Voine=ti este aparent[ =i sesizabil[ doar la nive-
lul propozi\iei. A pretinde un stil imag, colorat, plastic unui scriitor
cu structur[ moral[, cu o concep\ie filozofic[ constituie, dup[
Ibr[ileanu, o eroare. +i epicul social, tocmai pentru c[ angajeaz[ spiri-
tul de observator al autorului, nu trebuie judecat dup[ performan\a
stilistic[. S[ se observe pertinen\a perspectivei critice. Se d[ ca exem-
plu cazul lui Rebreanu, atacat pentru lipsa de art[ a operei sale,
adic[ pentru un stil adecvat viziunii organice a romanelor sale. Lui
Rebreanu ]i sunt opuse temperamentele artistice, cei care v[d indi-
vidualul, =i-l v[d sub categoria pur estetic[, precum Dl Anghel =i
Arghezi. Criticul distinge categorii estetice: poet/artist; crea\ie/anali-
z[; raport/aspect; temperament/oper[ pentru a stabili cu claritate
valoarea literar[, expresie a adecv[rii formei la fond.
ION DUN{, Opera lui Ibr[ileanu, Editura Minerva, Bucure=ti,
1989, p. 119.

294