Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
două sau mai multe state sau alte subiecte de drept internaţional cu privire la un
drept, o pretenţie sau un interes. Conform Curţii Permanente de Justiţie
Internaţională, diferendul este „un dezacord asupra unei probleme de drept sau de
fapt, o opoziţie de teze juridice sau de interese între state”
În Carta ONU şi în alte documente internaţionale, alături de noţiunea de
«diferend» figurează şi noţiunea de «situaţie» internaţională. Situaţia reprezintă o
stare de fapt care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da
naştere unui diferend (conform art. 34 din Carta ONU).
1
Medierea desemnează acţiunea unui terţ de participare la organizarea negocierilor pe care,
internaţională de regulă, le conduce, participă în mod activ şi direct la negocieri, examinând
fondul diferendului şi făcând propuneri pt soluţionarea lui, care au însă caracter
facultativ pt părţi
- mediatorul este ales în virtutea calităţilor sale sau a funcţiilor pe care le îndeplineşte
- medierea poate fi realizată de unul sau mai multe state sau de către o organizaţie
internaţională
- mediatorul trebuie să fie acceptat de părţi care îi definesc mandatul
- încrederea părţilor în imparţialitatea sa este un element esenţial
- părţile la un diferend sunt libere să refuze soluţia propusă de mediator
Ancheta - are ca scop stabilirea exactă a faptelor (fact-finding) şi lămurirea împrejurărilor
internaţională şi circumstanţelor care au dus la apariţia diferendului.
În acest scop se creează comisii de anchetă internaţională (conform art. 9-36
din Convenţia de la Haga din 1907 pentru reglementarea paşnică a diferendelor inter-
naţionale).
Temeiul constituirii comisiilor de anchetă îl constituie un acord internaţional
încheiat de părţile în litigiu. Acest acord poate să rezulte dintr-o convenţie bilaterală
sau multilaterală. În acord se vor preciza situaţiile de fapt ce vor trebui
examinate, compunerea comisiei de anchetă, termenele impuse acesteia.
Comisiile de anchetă se alcătuiesc dintr-un număr impar de membri, denumiţi
comisari. Aceştia pot fi cetăţeni ai statelor părţi la diferend, dar şi ai unor state terţe.
Comisarii aleşi îşi îndeplinesc misiunea în calitate de specialişti, şi nu în calitate de
reprezentanţi ai statelor. Desfăşurarea lucrărilor comisiilor de anchetă are un caracter
contradictoriu. Părţile sunt reprezentate de agenţi, care expun versiunea proprie
asupra faptelor. Se pot prezenta diferite documente, se pot audia martori şi experţi,
comisia se poate deplasa pe teren, dar numai cu acordul statelor pe teritoriul cărora
urmează să ancheteze
În final, comisia întocmeşte un raport. Acesta este adoptat cu votul majorităţii
membrilor. Raportul comisiei de anchetă nu este obligatoriu
Concilierea Concilierea internaţională este un mod de reglementare a diferendelor
internaţională internaţionale de orice natură, în care o comisie, constituită de părţi, fie cu titlu
permanent, fie pentru un anumit diferend, procedează la o examinare imparţială
şi se străduieşte să definească termenii unui aranjament, susceptibil de a fi
acceptat de părţi, ori acordă părţilor orice concurs care îi va fi cerut în
vederea reglementării.
Fiind cel mai complex mijloc politico-diplomatic, face trecerea de la aceste mijloace
la cele jurisdicţionale, mai exact la arbitraj, de care se deosebeşte prin aceea că
soluţia propusă nu este obligatorie. Ea are un caracter complex, îmbinând elemente
de anchetă cu cele de mediere
Temeiul declanşării unei concilieri internaţionale îl constituie acordul părţilor la
diferend.
Procedura comisiilor de conciliere se derulează în două faze: cea de anchetă,
constând în examinarea faptelor şi administrarea probelor şi faza de conciliere pro-
priuzisă, care se desfăşoară în contradictoriu, cu ascultarea părţilor. Comisia
întocmeşte un raport, ale cărui concluzii trebuie motivate atât în fapt, cât şi în
drept. Raportul nu are forţă obligatorie pentru părţi.
2
Comparaţie între Asemănări : ambele sunt mijloace politico-diplomatice de soluţionare a
mediere şi bunele diferendelor
oficii -ambele presupun alegerea unui terţ de către părţi (persoană, grup de persoane,
stat, organizaţie internaţională)
Deosebiri : în cazul bunelor oficii terţul are doar rolul de a determina părţile să
negocieze, în cazul medierii internaţionale, terţul participă activ la negocieri,
putând să propună soluţii fără caracter obligatoriu pentru părţi.
Modalita@le prin Jurisdicţia CIJ se bazează pe consimţământul statelor părţi în litigiu.
care statele pot Consimţământul poate fi exprimat înainte şi indiferent de producerea unui diferend (a
supune un priori) sau pentru soluţionarea unui anumit diferend (a posteriori).
diferend spre Acceptarea apriori se poate face prin două modalităţi distincte:
Declaraţie facultativă pentru acceptarea jurisdicţiei obligatorii a CIJ, care se
solu@onare CIJ depune la Secretarul General al ONU şi care conţine acceptul unui stat de a supune
jurisdicţiei Curţii toate diferendele care ar apărea în raport cu alt stat care acceptă
aceeaşi obligaţie, dacă tipul de diferend acceptat coincide cu cel acceptat de
celălalt stat. Declarațiile pot fi simple sau însoțite de rezerve (limitări ale
competenței Curții).
Poate rezulta dintratate bilaterale sau multilaterale, în care statele includ o clauză
compromisorie, prin care acceptă să supună jurisdicţiei CIJ eventualele diferende
apărute între ele în cursul aplicării tratatului respectiv (până în prezent, sunt peste 300
de astfel de tratate).
Acceptarea jurisdicţiei Curţii a posteriori se face prin:
Acord special denumit Compromis, care intervine între statele respective. În cu-
prinsul Compromisului se stabilesc obiectul diferendului, respectiv problemele
asupra cărora părţile îi solicită Curţii să se pronunţe.
Forum prorogatum[art. 38 alin. (5) din Regulile de procedură ale CIJ].
3
Cazurile de Statul răspunde pentru faptele oricăror organe (autorităţi) statale fără distincţie
imputabilitate, in (legislative, executive, judecătoreşti centrale sau locale); [art. 4 alin. (1) din
conformitate cu Proiectul de articole];
Proiectul de Statul răspunde pentru faptele persoanelor sau entităţilor care nu sunt organe
ale statului, dar sunt împuternicite prin dreptul statului respectiv să exercite
ar@cole al elementele de autoritate guvernamentală, dacă persoanele sau entităţile au
Comisiei de Drept acţionat în această capacitate în situaţia dată (art. 5).
Interna@onal Statul răspunde pentru faptele unui organ al altui stat pus la dispoziţia sa de
privind acest stat, dacă organul acţionează în exercitarea elementelor de autoritate
raspunderea guvernamentală ale statului la dispoziţia căruia a fost pus (art. 6).
statelor pentru Statul răspunde pentru faptele unui organ al său sau ale unei persoane ori entităţi
fapta împuternicite să exercite elemente de autoritate guvernamentală, chiar dacă
aceştia acţionează, în această capacitate, cu depăşirea atribuţiilor sau
interna@onala contravenind instrucţiunilor (art. 7).
ilicita (2001). Statul răspunde pentru faptele unei persoane sau grup de persoane dacă persoana
sau grupul de persoane acţionează pe baza unor instrucţiuni sau sub
îndrumarea ori controlul statului respectiv (art. 8).
Statul răspunde pentru faptele persoanelor sau grupurilor de persoane care
exercită în fapt atribute de autoritate guvernamentală în absenţa sau în cazul
neîndeplinirii atributelor de către autorităţile oficiale şi în circumstanţe care cer
exercitarea acelor elemente de autoritate (art. 9).
Statul răspunde şi pentru faptele unei mişcări insurecţionale care formează
noul guvern (art. 10).
Statul răspunde şi în situaţiile în care – în cazurile menţionate la literele
anterioare – nu sunt îndeplinite toate condiţiile de imputabilitate, dar statul
confirmă şi îşi însuşeşte faptele respective ca fiind ale sale (art. 11).
4
Cazurile care Cf. Proiectului de ar@cole al Comisiei de Drept Interna@onal privind
înlătură caracterul raspunderea statelor pentru fapta interna@onala ilicita (2001) cazurile care
ilicit al faptului exclud caracterul ilicit al faputului internaţional sunt :
internaţional Consimţământul, legitima apărarea, contramăsurile, forţa majoră, starea de
primejdie şi starea de necesitate
Consimţământul (trebuie să fie valabil, iar faptul ilicit să rămână în limitele
consimţământului exprimat) (art. 20);
Starea de necesitate (nu poate fi invocată decât dacă faptul ilicit este singura
modalitate de a salva interesul său vital faţă de un pericol grav şi iminent şi să nu
afecteze grav interesul esenţial al unui stat sau grup de state faţă de care obligaţia
este datorată sau un interes esenţial al comunităţii internaţionale ca întreg) (art.
25); ea nu poate exclude răspunderea dacă obligaţia internaţională în discuţie
exclude posi-bilitatea invocării sau dacă statul a contribuit la crearea stării de
necesitate;
Regula cu privire Statul care săvârşeşte faptul ilicit şi a cărui răspundere este stabilită are obligaţia
la obligaDa de de reparare completă a prejudiciului (art. 31 parag. 1), precum şi obligaţia de a
reparaDe si executa obligaţia încălcată (art. 29).
excepDile de la Există, totodată, obligaţia de a pune capăt faptului ilicit şi de a oferi garanţii
şi asigurări corespunzătoare că nu se va repeta (art. 30).
aceasta regula in Obligaţia de reparare:
conformitate cu În cazul daunelor materiale, reparaţia constă în „restitutio in integrum” (res-
Proiectul de tabilirea situaţiei anterioare comiterii faptului ilicit). Dacă aceasta nu mai este
arDcole al posibilă (ca urmare a imposibilităţii materiale sau a faptului că implică o sarcină
Comisiei de Drept dispro-porţionată în ce priveşte beneficiul rezultând din restituire faţă de
InternaDonal compensaţie), există obligaţia la despăgubiri echivalente. În general, se reţin
privind numai daunele directe (cele indirecte numai dacă se pot determina cu
raspunderea certitudine). Se acordă despăgubiri atât pentru paguba propriu-zisă (damnum
statelor pentru emergens), cât şi pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care trebuie să fie
fapta normal şi previzibil (art. 35, 36, 38).
internaDonala În cazul daunelor morale, reparaţia constă în „satisfacţie” (regrete, scuze,
ilicita. onoruri pentru steagul lezat, pedepsirea persoanelor vinovate etc.), dacă
restituirea sau compensaţia nu sunt suficiente; satisfacţia nu poate îmbrăca forme
umilitoare (art. 37).
5
Competența - jurisdicția: asupra celor mai grave crime ce primesc comunitatea internațională
materială și în ansamblul săum fiind considerate compleementară jurisdicțiiilor penale
temporală a CPI naționale
- jurisdicția se referă la crima de genocid, cimele contra umanității, crimele de
război și crima de agresiune
Competenta ra@one temporis: Curtea nu poate judeca decât crime comise
ulterior intrării în vigoare a statutului (art 11).
Dacă un stat devine Parte la statut după intrarea în vigoare, competența Curții va
fi numai cu privire la crimele comise după intrarea în vigoare a statutului pentru
acel stat.
6
PrecizaD numarul Este
membrilor alcătuit din 15 membri (5 permanenţi şi 10 nepermanenţi aleşi pe doi ani de AG).
Consiliului de În probleme de fond adoptă hotărâri cu votul afirmativ a 9 membri, cu condiţia ca
Securitate, niciun membru permanent să nu votezeîmpotrivă (să nu exercite dreptul de veto);
categoriile de în probleme de procedură – votul a 9 membri, indiferent care.
membri si
condiDile de vot
care trebuie
indeplinite pt.
adoptarea
rezoluDilor.
Expune@ pe scurt Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre
prevederile
ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva
esen@ale ale art.
5 din Tratatul tuturor părților și, în consecință, sunt de acord că, dacă are loc un
Atlan@cului de asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la
Nord (clauza de autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din
aparare Carta Organizației Națiunilor Unite, va sprijini partea sau părțile
colec@va). atacate, prin realizarea imediată, individual și împreună cu celelalte
părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea
forței armate, în vederea restabilirii și menținerii securității în spațiul
Atlanticului de Nord.
Orice astfel de atac armat și toate măsurile adoptate ca urmare a acestuia
vor fi imediat aduse la cunoștință Consiliului de Securitate. Aceste măsuri
vor înceta după adoptarea de către Consiliul de Securitate a măsurilor
necesare pentru restabilirea și menținerea păcii și securității internaționale.
7
Jurisprudenţă
Cazul privind împrumuturile Cf. art 36 (2) a CIJ statele pot formula declarații de acceptare a
norvegiene jurisdicției Curții Internțaionale de JusDției față de orice alt stat care
acceptă aceeași obligație, prin urmare, declarațiile se pot face pe
bază de reciprocitate
- în baza principiului reciproctății statul A poate invoca rezerva inclusă
în declarația statului B
- jurisdicția Curții în acest caz se găsește în limitele restrânse stabilite
de rezerva Statului B
Avizul Consulta@v priind Condițiile în care Curtea poate emite un aviz consultaDv
construirea unei bariere în 1. cererea să fie formulate de către un organ competent
teritoriile pales@niene 2. chesDunea să fie juridică și condiția de oportunitate este
ocupate determinarea de către Curte că nu există rațiuni decisive care să o
împiedice să emită avizul
Cf art 12 din Carta ONU ”cât Dmp Consiliul de Securitate exercită, în
privința unui diferend sau a unei situații funcțiile care îi sunt atribuite
prin prezenta Cartă, Adunarea Generală nu va face nicio
recomandare cu privire la acel diferend sau situație. Conform
Rezoluţiei Adunării Generale 377 (V), AG poate face recomadări dacă
într-o situaţie care priveşte pacea şi securitatea interrnaţională CS nu-
şi poate exercita responsabilitatea primară, având în vedere opoziţia
constantă a unuia dintre membri permanenţi.
Solicitarea unui aviz consultaDv nu prezintă o recomandare
- problemaDca uDlității pracDce rămâne la laDtudinea organului care
solicit avizul. Curtea nu se pronunță asupra uDlității pracDce.
- niciun diferend nu este pur juridic sau pur poliDc. Întrebarea
adresată este încadrată în termini juridici și ridică probleme de drept
internaDonal
- lipsa consimțământului privind acceptarea jurisdicției contencioase
a Curții de către statele în cauză nu are nicio relevantă asupra
competenței Curții de a acorda un aviz consultaDv.
Cazul privind aplicarea Cf art 8 din Proiectul de arDcole al CDI privind răspunderea
Convenţiei privind prevenirea internaţională a statelor pt fapte internaţionale ilicite, statul
şi reprimarea crimei de răspunde pt faptele unei persoane sau grup de persoane dacă
genocid persoana sau grupul de persoane acţionează pe baza unor
Bosnia şi Herţegovina c. Serbia instrucţiuni sau sub îndrumarea ori controlul statului respecDv
(ICJ Reports, 2007, p. 43) - regula menţionată are valoare cutumiară (Cazul privind acDvităţile
militare şi paramilitare în Nicaragua )
- pt ca o persoană să acţioneze în baza controlului statului, acesta din
urmă trebuie să exercite un control efecDv
- finanţarea şi furnizarea de armament, dacă ar fi probate nu ar putea
dovedi un control efecDv între statul A şi gruparea ….
- statul A nu răspunde pt atacul comis de gruparea ..
8
Curtea Europeană a Conform art. 8 din Proiectul de arDcole al CDI privind
Drepturilor Omului. Cazul răspunderea internaţională a statelor pt fapte internaţionale
Ilaşcu şi alţii c. Republica ilicite Statul răspunde pentru faptele unei persoane sau grup de
Moldova şi Federaţia Rusă , persoane dacă persoana sau grupul de persoane acţionează pe baza
unor instrucţiuni sau sub îndrumarea ori controlul statului
respectiv.
- responsabilitatea unui Stat Contractant poate fi angajată
când, în urma unei acţiuni militare - legale sau ilegale - statul
exercită în prac>că controlul efec>v asupra unei regiuni
situate în afara teritoriului său naţional
9
Cazul privind personalul Răspunderea statului când nu sunt îndeplinite condițiile de
diploma@c şi consular al imputabilitate dar statul confirmă și își însușește faptele
Statelor Unite ale Americii la Conform art. 8 din Proiectul de Articole al Comisiei de Drept
Teheran, (S.U.A. c. Iran), ICJ Internațional privind răspunderea internațională a statelor pt fapte
Reports, 1980, p. 3; internaționale ilicite din 2001, statul răspunde pentru faptele unei
persoane sau grup de persoane dacă persoana sau grupul de
persoane acționează pe baza unor instrucțiuni sau sub îndrumarea
sau controlul statului respectiv
- regula menționată are valoare cutumiară (Cazul privind
activitățile militare și paramilitare din Nicaragua
- pentru ca o persoană să acționeze în baza controlului statului,
acesta trebuie să exercite un control efectiv
- prin declararea faptului că operațiiunea X este binevenită
ministrul afacerilor externe al Statului A confirmă faptele grupării
- prin declararea faptului că operațiunea este în concordanță cu
politica statului, Statul A își însușește faptele grupării. Prin urmare
statul A răspunde pentru faptele grupării X cf art. 11 din PRoiectul
de Articole CDI
10
C azu l p r i v ind i nc ide ntul Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului : consimțământul,
Rainbow Warrior, Sen@nţa legitima apărare, contramăsurile, forța majoră, starea de primeșdie,
arbitrală din 30 aprilie 1990 starea de necesitate.
Noua Zeelandă c. Franţa - condiții de invocare a stării de primejdie : autorul faptei să nu fi
avut o altă modalitate rezonabilă de a-și salva viața sau viețile altor
persoane încredințate în grija sa. Starea de primejdie nu exclude
răspunderea dacă ea se datorează conduitei statului care o invocă
sau dacă faptul în cauză poate crea un pericol comparabil mai mare
scurta diferenDre intre starea de primejdie si starea de necesitarea,
dovedind implicit de ce nu se aplica ulDma( st. de primejdie vizeaza
salvarea vieDi cetatenilor/ st. de necesitate vizeaza protejarea unui
interes esenDal al statului)
Cazul privind fabricile de Curtea, care nu are pe rolul său o cerere de despăgubire în
celuloză pe fluvial temeiul regimului responsabilităţii internaţionale a statului în
Uruguay, (Argentina c. absenţa unui act ilicit, nu consideră necesar a stabili dacă
Uruguay), Hotărâre din 20 articolele 42 şi 43 din Statutul din 1975 prevăd un astfel de
aprilie 2010 (ICJ Reports, regim. Totuşi, nu poate fi dedus din conţinutul acestor
2010, p. 14) articole,care se referă în mod specific la cazurile de poluare , că
scopul sau efectul lor este acela de a evita orice formă de
reparaţie, alta decât compensarea pentru pentru prejudiciile
suferite ca urmare a încălcălcării obligaţiilor de natură
procedurală în temeiul Statutului din 1975.
11
Acest caz fundamentează pentru prima dată principiul diligenței
8. Cazul privind topitoria Trail
(due dilligence) – elementele subliniate. Dezvoltarea acestui
Smelter, Sen@nță arbitrală din
11 mar@e 1941 (SUA c. principiu a stat la baza apariției răspunderii pentru activități
Canada) neinterzise de dreptul internațional.
Tribunalul Penal Internaţional Speta cu analizarea unei Rezolu>i a CS privind înfiinţarea unui
pentru Fosta Iugoslavie, Cazul tribunal penal internaţional
Dusan Tadič (Decizia asupra
moţiunii apărării pentru un rezoluţia este adoptată în baza Cap. VII din Carta ON, având în vedere
apel interlocutoriu asupra că în conformitate cu art 39 din Cartă, CS determină existenţa unei
jurisdicţiei, Camera de Apel, 2 încălcări a păcii şi acţionează în baza art 39 şi 41 cuprinse în Cap VII
octombrie 1995). - rezoluţiile adoptate în baza Cap VII pot fi recomandaDve sau
obligatorii însă rezoluţia… este obligatorie având în vedere termenii
imperaDvi folosiţi „hotărăşte”, „solicită”
12
Avizul consulta@v „Reparaţia Personalitatea juridică ONU/Capacitatea de a prezenta cereri pe
p re j u d i c i i l o r s u fe r i te î n
plan internaţional
serviciul Organizaţiei Prin conferirea către organizaţie de privilegii şi imunităţi pe teritoriul
Naţiunilor Unite” statelor membre şi prin conferirea preroga>vei de a încheia acorduri
cu membri săi . În special capacitatea organizaţiei de a încheia
acorduri în nume propriu a confirmat opinia po>vit căreia acesta o
poziție dis>nctă în raport cu statele membre având preroga>va de a
le determina să îşi respecte obligaţiile asumate. Aşadar Curtea
conchide că organizaţia se bucură s de personalitate juridică de drept
internaţional
..opinia Curții este că cincizeci de state, reprezentând vasta
majoritate a membrilor comunității internaționale, au avut
competența, în conformitate cu dreptul internațional, să creeze
o entitate care posedă personalitate juridică obiectivă, nu doar
personalitate recunoscută de aceste statate membre, precum și
capacitatea de a prezenta cereri pe plan internațional..
13
Grile
Principalul document care reglementeaza regimul juridic al Dunarii este:
a) Conventia Natiunilor Unite privind dreptul fluviilor internationale;
b) Conventia privind regimul navigatiei pe Dunare, semnata la Belgrad la 18 august 1948;
c) Conventia dintre Romania si Bulgaria privind navigatia pe Dunare semnata la Bucuresti
la 7 septembrie 1966.
Diferendul reprezinta:
a) o imprejurare de fapt intervenita intre 2 sau mai multe state, ce produce frictiuni intre ele
si poate conduce la un litigiu;
b) o neintelegere intre 2 sau mai multe state care si-au formulat deja pretentii si
contrapretentii cu argumete de drept international;
c) o diferenta de atitudine politica intre 2 sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni
pe plan international si este intotdeauna solutionata la Curtea Internationala de Justitie;
d) o diferenta de atitudine politica intre 2 sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni
pe plan international;
14
e) o imprejurare de fapt intervenita intre 2 sau mai multe state, ce produce frictiuni intre ele
si poate conduce la un litigiu, care urmeaza sa fie solutionat de Curtea Internationala de Justitie
sau de orice alt tribunal international.
15
Reglementarea raspunderii statelor pentru fapta internationala ilicita se regaseste in:
a) dreptul cutumiar, codificat in mare parte prin Proiectul de Articole al Comisiei de Drept
International privind raspunderea statelor pentru fapta internationala ilicita (2001);
b) Conventia de la Viena privind raspunderea statelor pentru fapta internationala ilicita;
c) nu este reglementata in dreptul international public;
d) Proiectul de Articole al Comisiei de Drept privind raspunderea organizatiilor
internationale pentru fapte internationale ilicite (2001).
Statele isi pot exprima consimtamantul pentru a supune un litigiu solutionarii prin arbitraj
prin:
a) compromis sau clauza compromisorie;
16
b) ratificarea Statutului Curtii Permanente de Arbitraj;
c) ratificarea Statutului Curtii Permanente de Arbitraj si al Curtii Internationale de Justitie;
d) incheierea unui acord compromisoriu;
e) ratificarea Cartei OSCE si a Conventiei privind concilierea si arbitrajul in cadrul OSCE;
f) declaratii de recunoastere a competentei Curtii Permanente de Arbitraj;
g) forum prorogatum.
Clauza compromisorie:
a) vizeaza un litigiu existent si este introdusa in tratate pentru ca partile sa poata sesiza un
tribunal arbitral ad-hoc cu privire la acel litigiu;
b) vizeaza diferende eventuale, susceptibile sa intervina intre statele contractante in legaura
cu tratatul in care este introdusa;
c) poate viza atat diferende existente, cat si diferende viitoare.
In 1992 a fost semnat la Stockholm o conventie prin care se instituia o curte de conciliere
si arbitraj, in cadrul:
a) Consiliului Europei;
b) ONU;
c) NATO;
d) UE;
e) CSCE (OSCE).
17
Fapta sau actul ilicit care atrage raspunderea internationala a unui stat este reprezentata
de:
a) o actiune intotdeauna;
b) o actiune sau o omisiune;
c) o omisiune intotdeauna.
Consiliul de Securitate:
a) poate adopta decizii, ce pot privi atat masuri care nu implica folosirea fortei armate, cat si
masuri ce implica folosirea fortei armate;
b) poate adopta decizii, ce pot privi numai masuri care nu implica folosirea fortei armate;
c) poate adopta numai recomandari, nu si decizii.
18
b) sunt definitive si pot fi supuse doar cererilor de revizuire si interpretare;
c) sunt obligatorii, dar nu sunt definitive si irevocabile;
d) sunt recomandative, partile la diferend putand accepta solutiile prevazute de acestea;
e) pot face obiectul unei cereri de anulare in fata unui tribunal arbitral ad-hoc special,
constituit de parti;
f) pot fi atacate in fata Marii Camere.
Una din conditiile pentru stabilirea raspunderii internationale a statelor pentru fapta
internationala ilicita este:
a) culpa;
b) imputabilitatea;
c) forta majora.
19
Este imputabila unui stat:
a) fapta unei miscari insurectionale care formeaza noul guvern;
b) fapta unei miscari insurectionale indiferent daca ajunge sau nu sa formeze noul guvern;
c) fapta unei miscari insurectionale care lupta pentru putere, cu conditia ca guvernul statului
sa fie dictatorial.
20
b) Statutul sau, care a fost adoptat printr-o Rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU;
c) Statutul sau, care a fost adoptat printr-o decizie a Consiliului Uniunii Europene;
d) Statutul sau, care a fost adoptat printr-o Rezolutie a Adunarii Generale a ONU;
e) decizie a Secretarului General al ONU.
Forta majora :
a) poate fi invocata doar in cazul unei situatii de auto-aparare;
b) reprezinta o situatie care inlatura caracterul ilicit al faptei;
c) nu are fundament in dreptul international.
Forta majora poate fi invocata pentru a exclude caracterul ilicit al faptului daca:
21
a) statul a contribuit el insusi la producerea faptului;
b) evenimentul era imprevizibil si irezistibil;
c) executarea obligatiei este mai dificila.
FAO este:
a) un fond special al Bancii Mondiale, destinat statelor in curs de dezvoltare si
subdezvoltate;
b) o institutie specializata din cadrul ONU;
c) un grup de lucru in cadrul Adunarii Generale a ONU, competent sa discute probleme de
agricultura si alimentatie.
22
e) Biroului Natiunilor Unite de la Geneva.
BIRD reprezinta:
a) un fond special al Bancii Mondiale, destinat statelor in curs de dezvoltare si
subdezvoltate;
b) o institutie specializata din cadrul ONU;
c) un grup de lucru in cadrul Adunarii Generale a ONU, competent sa discute probleme de
agricultura si alimentatie.
23