Mijl politico-diplomatice

Negocierile (tratativele, consultările) - Presupun contactul direct între reprezentanţii părţilor în

vederea identificării circumstanţelor, cauzelor diferendului şi pentru acomodarea poziţiilor şi
intereselor părţilor, în scopul soluţionării diferendului. Ele se pot desfăşura prin contacte şi tratative
între reprezentanţii părţilor, dar şi prin schimburi de documente scrise. Negociatorii sunt, în general,
diplomaţi (funcţionari ai ministerelor afacerilor externe sau membri ai misiunilor diplomatice),
membri ai guvernelor sau alte personalităţi care posedă experienţă şi prestigiu în domeniile ce
formează obiectul negocierilor.

anterioritatea negocierilor, adică obligaţia părţilor de a angaja negocieri directe înainte de a recurge
la alte mijloace de soluţionare paşnică.

desfăşurarea negocierilor cu bună-credinţă, adică cu intenţia reală de a se ajunge la o soluţie reciproc

acceptabilă

Durata negocierilor variază în funcţie de împrejurările concrete uneori termene limită

Bunele oficii reprezintă acţiunea unui terţ menită a crea condiţii favorabile pentru ca statele în litigiu
să poată ajunge la rezolvarea diferendului pe calea negocierilor sau prin alt mijloc de soluţionare
paşnică. Scopul bunelor oficii constă în determinarea părţilor la diferend să înceapă negocierile sau să
le reia,dacă acestea au fost întrerupte. Cel care oferă bunele oficii nu participă la tratative şi nu
propune soluţii pentru diferend, misiunea lui limitânduse la facilitarea tratativelor. Bunele oficii pot fi
oferite de terţi ori solicitate de părţile la un diferend.

Medierea internationala desemnează acţiunea unui terţ de participare la organizarea negocierilor,

pe care de regulă le conduce, participă în mod activ şi direct la negocieri examinând fondul
diferendului şi făcând propuneri pentru soluţionarea lui, care au însă un caracter facultativ pentru
părţi. Mediatorul este ales în virtutea calităţilor sale personale sau a funcţiilor pe care le îndeplineşte.
Medierea mai poate fi realizată de unul sau mai multe state ori de o organizaţie internaţională.

se caracterizează prin deplina sa adaptabilitate la împrejurările concrete ale unui diferend şi prin
absenţa unor forme sau etape care trebuie parcurse.

Părţile la un diferend sunt libere să refuze soluţia propusă de mediator

Ancheta internaţională - Are ca scop stabilirea exactă a faptelor (fact-finding) şi lămurirea

împrejurărilor şi circumstanţelor care au dus la aparitia diferendului. În acest scop se creează comisii
de anchetă internaţională (conform art. 9-36 din Convenţia de la Haga

Temeiul constituirii comisiilor de anchetă îl constituie un acord internaţional încheiat de părţile în

litigiu. Acest acord poate să rezulte dintr-o convenţie bilaterală sau multilaterală. În acord se vor
preciza situaţiile de fapt ce vor trebui examinate, compunerea comisiei de anchetă, termenele
impuse acesteia