În Moscova, la 28 martie 1988, în jurul orei 14.

00 au fost trase focuri de armă în direcția

ambasadei SUA pe bulevardul Novinskii. Un autoturism alb, Opel Frontera, s-a oprit chiar în fața
ambasadei. Un necunoscut a ieșit din automobil, a țintit și a vrut să tragă în clădirea ambasadei din
lansator de grenade, insa arma nu a funcționat. Aruncînd arma în drum, necunoscutul a urcat grabit
înapoi în automobil, din fereastra deschisă a cărui au fost trase focuri de armă spre clădirea
ambasadei. Polițiștii au deschis foc în direcția automobilului care a reușit să scape de urmărire.
Solutionati speta prin prezentarea raspunsurilor la urmatoarele întrebari:
1. Ce obligații impune dreptul internațional statelor cu referire la securitatea
reprezentanțelor diplomatice străine ce se află pe teritoriul său?
2. Care categorii de persoane beneficiază de protecție internațională în dreptul
internațional?
3. Ce măsuri pot fi luate de către stat în cadrul comiterii infracțiunilor contra agenților
diplomatici și alte persoane care se bucură de protecție internațioanlă?
4. Care sînt formele juridice de realizare a cooperării interstatale cu referire la asigurarea
securității persoanelor ce se bucură de protecție internațională?
5. În ce mod dispozițiile de drept intern reglementează problema răspunderii pentru
infracțiunile comise contra persoanelor ce se bucură de protecție internațională?
6. Indicați soluția speței propuse.

1. Obligațiile impuse de dreptul internațional statelor cu referire la securitatea reprezentanțelor

diplomatice străine:
Dreptul internațional impune statelor obligații esențiale referitoare la securitatea
reprezentanțelor diplomatice străine aflate pe teritoriul lor. Conform Convenției de la Viena cu
privire la relațiile diplomatice din 1961, statele au responsabilitatea de a asigura inviolabilitatea
acestor misiuni, protejându-le de orice atac sau interferență ilegală. Această obligație include
garantarea securității fizice a personalului diplomatic și a clădirilor misiunilor, precum și prevenirea
oricăror acte care ar putea afecta buna desfășurare a activităților diplomatice. Statele gazdă trebuie
să ia măsuri adecvate pentru prevenirea și sancționarea oricăror încălcări ale securității
reprezentanțelor diplomatice străine. Prin respectarea acestor obligații, statele contribuie la
menținerea ordinii și relațiilor diplomatice civilizate în conformitate cu normele dreptului
internațional.
2. Categorii de persoane ce beneficiază de protecție internațională în dreptul internațional:
Pe lângă reprezentanțele diplomatice, beneficiază de protecție internațională și alte categorii
de persoane, precum:
Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodăria sa beneficiază de
privilegiile şi imunităţile menţionate în articolele 29-36 din Convenţia de la Viena din 18 aprilie
1961 cu privire la relaţiile diplomatice, cu condiţia sa nu fie cetăţeni ai statului acreditar.
Membrii personalului administrativ şi tehnic al misiunii, precum şi membrii familiilor lor
care fac parte din gospodăriile lor respective, beneficiază, dacă nu sînt cetăţeni ai statului acreditar
sau dacă nu au în acest stat reşedinţa lor permanenta, de privilegiile şi imunităţile menţionate în
articolele 29-35 din Convenție, dar imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a statului
acreditar menţionată la paragraful 1 al articolului 31 din Convenție nu se aplică actelor îndeplinite
în afară exercitării funcţiilor lor. Ei beneficiază de asemenea de privilegiile menţionate la paragraful
1 al articolului 36 în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.
Membrii personalului de serviciu al misiunii care nu sînt cetăţeni ai statului acreditar sau nu-
şi au în acesta reşedinţa permanenta beneficiază de imunitate pentru actele îndeplinite în exercitarea
funcţiilor lor şi de scutirea de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor,
precum şi de scutirea prevăzută la articolul 33 din Convenție.
Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sînt cetăţeni ai statului
acreditar şi nu-şi au în acesta reşedinţa lor permanenta, sînt scutiţi de impozite şi taxe pe salariile pe
care le primesc pentru serviciile lor. În toate celelalte privinte, ei nu beneficiază de privilegii şi
imunităţi decât în măsura admisă de statul acreditar. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite
 jurisdicţia asupra acestor persoane în asa fel încît sa nu stânjenească în mod excesiv îndeplinirea
funcţiilor misiunii.
3. Măsuri ce pot fi luate de către stat în cadrul comiterii infracțiunilor contra agenților
diplomatici:
Statele pot lua măsuri pentru prevenirea, investigarea și sancționarea infracțiunilor comise
împotriva agenților diplomatici sau altor persoane cu statut diplomatic. Aceste măsuri pot include
cooperarea cu autoritățile străine, asigurarea securității fizice a reprezentanțelor diplomatice și a
personalului diplomatic, precum și aplicarea sancțiunilor legale împotriva celor care comit astfel de
infracțiuni.
Statul parte pe teritoriul căruia au fost comise una sau mai multe infracţiuni, dacă are motive
sa creadă ca autorul prezumat al infracţiunii a fugit de pe teritoriul sau, comunică celorlalte state
interesate, direct sau prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, orice
element de fapt pertinent privind infracţiunea şi celelalte informaţii de care dispune privind
identitatea autorului prezumat al infracţiunii.
Atunci când una sau mai multe infracţiuni au fost comise împotriva unei persoane care se
bucură de protecţie internaţională, statul parte care dispune de informaţii privind victima şi
circumstanţele infracţiunii le va comunica, în condiţiile prevăzute de legislaţia sa internă, în timp
util şi complet, statului parte în numele căruia persoana respectiva îşi exercită funcţiile.
Orice diferend între două sau mai multe state părţi privind interpretarea sau aplicarea
prezentei convenţii care nu se soluţionează prin negocieri se supune arbitrajului, la cererea uneia din
părţi. Dacă, în şase luni de la data cererii de arbitrare părţile nu cad de acord sa se supună
arbitrajului, oricare dintre ele va putea supune diferendul Curţii internaţionale de justiţie, depunind
în acest sens o cerere conform Statutului Curţii.

4. Forme juridice de realizare a cooperării interstatale pentru asigurarea securității persoanelor

cu protecție internațională:
Cooperarea interstatală pentru asigurarea securității persoanelor cu protecție internațională
poate fi realizată printr-o varietate de forme juridice. Statele pot încheia tratate bilaterale sau
multilaterale care să reglementeze și să consolideze mecanismele de protecție reciprocă a
reprezentanțelor diplomatice și a personalului diplomatic. Aceste acorduri pot include prevederi
privind schimbul de informații relevante pentru securitate, cooperarea în domeniul prevenirii și
gestionării situațiilor de criză, precum și angajamentul comun pentru combaterea amenințărilor la
adresa persoanelor cu statut diplomatic. Organizațiile internaționale pot servi ca platforme pentru
dezvoltarea unor acorduri și standarde comune privind securitatea în contextul diplomatic. Statele
pot, de asemenea, să pună în aplicare mecanisme de consultații și colaborare strânsă între serviciile
lor de securitate pentru a asigura o protecție eficientă. În final, schimbul de experiență și bune
practici între state poate contribui la îmbunătățirea continuă a cooperării interstatale în vederea
asigurării securității persoanelor cu protecție internațională.

5. Dispoziții de drept intern privind răspunderea pentru infracțiunile contra persoanelor cu

protecție internațională:
În cadrul dreptului intern, infracțiunile contra persoanelor cu protecție internațională sunt
sancționate conform legislației naționale. Statele au obligația de a asigura urmărirea penală a celor
implicați în astfel de infracțiuni și de a aplica sancțiunile corespunzătoare în conformitate cu legile
lor interne.
Imunitatea Diplomatică și Consulară: Imunitatea diplomatică și consulară reprezintă un
principiu fundamental al dreptului internațional. Legislația internă a majorității statelor cuprinde
dispoziții care conferă imunitate personalului diplomatic și consular împotriva jurisdicției penale și
civile a statului gazdă. Infracțiunile comise împotriva acestor persoane pot atrage sancțiuni și
răspundere legală, iar statele au obligația de a asigura respectarea acestei imunități.
Legislație Penală Specifică: Multe state dispun de legislație penală specializată care
tratează infracțiunile comise împotriva reprezentanților străini. Această legislație poate include
sancțiuni specifice pentru agresiuni împotriva ambasadelor, atacuri asupra diplomaților sau
amenințări la adresa securității acestora. Prin implementarea unor astfel de legi, statele își asigură
capacitatea de a răspunde rapid și eficient în situații de urgență.
Mecanisme de Urmărire Penală și Cooperare Internațională: Legislația penală internă ar
trebui să ofere autorităților competente instrumente adecvate pentru investigarea și urmărirea penală
a infracțiunilor împotriva persoanelor cu protecție internațională. Aceasta poate implica cooperarea
strânsă între agențiile de aplicare a legii, schimbul de informații între state și adoptarea unor măsuri
eficiente pentru arestarea și judecarea infractorilor.
Mecanisme de Prevenire a Infracțiunilor: Un alt aspect important este prevenirea
infracțiunilor împotriva persoanelor cu protecție internațională. Statele pot dezvolta politici și
măsuri de securitate adecvate pentru a minimiza riscurile. Acestea pot include creșterea securității
fizice a reprezentanțelor diplomatice, cooperarea cu forțele de securitate locale și implementarea
unor protocoale eficiente în situații de urgență.

6. Soluția speței propuse:

În cadrul speței descrise, autoritățile ruse ar trebui să întreprindă toate măsurile necesare
pentru identificarea și trimiterea în judecată a autorilor atacului asupra ambasadei SUA conform
legislației lor interne. De asemenea, cooperarea cu autoritățile americane și luarea de măsuri pentru
consolidarea securității reprezentanțelor diplomatice ar trebui să fie prioritare pentru prevenirea
unor astfel de incidente în viitor.
Aspecte Juridice:
Responsabilitatea Statului Gazdă: Rusia, în calitate de stat gazdă, are obligația conform
Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice să asigure securitatea ambasadelor străine pe
teritoriul său. Incidentul reprezintă o încălcare a acestei obligații.
Imunitatea Diplomatică: Personalul diplomatic și clădirile ambasadelor beneficiază de
imunitate, iar orice atac asupra lor reprezintă o încălcare a acestei imunități.
Cooperare Interstatală: Statele Unite și Rusia ar trebui să coopereze pentru investigarea
incidentului și aducerea autorului în fața justiției. Acest lucru ar putea implica schimbul de
informații și cooperarea în vederea identificării și arestării individului.
Dreptul de Urmărire și Autoapărare: Polițiștii rusi, având responsabilitatea de a asigura
securitatea, au dreptul de a interveni în cazul unor astfel de atacuri. Folosirea forței letale trebuie să
fie proporțională și justificată.
Repararea Daunelor: Statele Unite pot solicita Rusiei repararea daunelor materiale ca
rezultat al atacului și pot cere măsuri suplimentare pentru prevenirea unor astfel de incidente în
viitor.
Concluzie: Incidentul reprezintă o gravă încălcare a normelor diplomatice și de securitate
internațională. Este esențială cooperarea între statele implicate pentru investigarea eficientă a
incidentului și aducerea responsabililor în fața justiției.