TEMA: “ Pescarusul Jonathan Livington”- Richard Bach

a efectuat:, Master anul I

specialitatea: Psihologie Judiciară

In aceasta carte ma regasesc cel mai mult , mai ales in personajul principal , Jonathan
Livingston, care incearca sa fie diferit , sa se autodepaseasca , de a trece dincolo de limitele
unui “ pescarus” de rand , care nu are nici un scop bine-definit in viata, doar sa manance cand
ii este foame , nu si la ce va manca in urmaroarele ore sau zile.
Inceputul debuteaza in momentele diminetii , cand toti pescarusii se zbateau sa-si procure
micul dejun . Printre pescarusi, era si pescarusul Johnatan Livingston , care era mai putin
interesat sa isi procure hrana, el avand un alt ideal (scop): mai mult decat orice pe lumea asta ,
lui ii placea sa zboare . Acesta se antrena zilnic, cu orice ocazie , dorind sa faca performante ,
sa detina un nou record. Dupa multa munca si antrenament , acesta dobandi un nou record in
inaltime , iar cum pescarusii nu erau preocupati de aceasta performanta si ii acorda prea
putina importanta deoarece considerau zborul doar ceva nesemnificativ, recordul lui Jonathan
nu este bine-vazut si este chemat in judecata . Verdictul final al tribunalului era excluderea si
izolarea lui Livingston fata de ceilalti pescarusi deoarece el le putea da idei care nu
corespundeau cu viziunea lor asupra lumii.
Pentru Jonathan, nu izolarea era cel mai suparator lucru, ci indiferenta si nepasarea
celorlalti care “nu vroiau sa-si deschida ochii si sa vada “. Cuprins in singuratate, Jonathan
exersa zboruri si aterizari pana cand sezdrobeste de o stanca. Cand isi deschise ochii, Jonathan
vazu ca este intr-o alta lume , una mai buna , in Paradis.
Aici, este intampinat de seful pescarusilor, Chiang, care ii propune sa inceapa
autodepasirea sa prin a invata sa invinga timpul, sa cunoasca adevarata semnificatie a
bunatatii si dragostei, Chiang oferindu-se a-i fii mentor si profesor. Pe parcurs ce invata, el
devenea “ ca un computer aerodinamic cu pene , care inghitea idei noi”, ajungand sa devina
un elev exemplar si indragit al sefului Chiang. In aceasta lume, Jonathan exersa mai mult
trasaturile de caracter decat insusirile fizice, iar exersand sa fie bun, iubitor , se nastea dorinta
arzatoare de a se intoarce pe Pamant pentru a impartasi aceste invataruri si semenilor lui.
Sullivan incearca sa-I tempereze elanul lui Jonathan spunandu-i ca el este singurul de pe
Pamant care cunoaste adevarata semnificatie a proverbului “Cu cat zbori mai sus, cu atat vezi
mai departe” deoarece pescarusii de pe pamant se lupta intre ei doar pentru o bucata de peste.
Oricat de fericit era Jonathan in Paradis , ceva ii spunea ca el trebuie sa se intoarca pe Pamant
sa isi invete semenii sensul desavarsirii. “Daca invingem spatiul si timpul, ne vom fi distrus
propria noastra fratie, Daca invingem spariul, ramanem numai cu aici. Daca invingem timpul,
ramanem numai cu acum.”
Si alti pescarusi incearca sa-si depaseasca limitele si sa-I invete pe altii ce ei deja stiu
sa faca. Dar, ce urmari au toate astea??
Pescarusul Jonathan Livingston disparuse in vazduh spre Pamant, iar Flecther continua
si azi pe drumul deschis de prietenul sau si da lectii invataceilor inaripati.
“Pentru inceput, trebuie sa intelegeti ca un pescarus este ideea nelimitata a libertatii, iar
intregul vostru trup de la o aripa la alta , nu este decat gandul vostru insusi.”
Fiecare dintre noi ne putem asemana cu un pescarus. Daca dorim sa ne depasim
limitele , trebuie sa ne gandim la ce va spune “gura lumii”??? Ei bine, personajul Jonathan
Livingston ne indeamna sa ne urmam si sa ne atingem tinta, nimic nu este imposibil de
realizat daca ai vointa necesara de a ajunge acolo unde ti-ai propus. Daca am tine cont de alti
“ pescarusi” care sunt multumiti a fi mediocri, vom fi mereu doar niste “pescarusi de rand”,
care nu s-au straduit sa-si faca viata mai frumoasa, mai usoara .
Mereu oamenii au tendinta de a ne exclude sau de a ne trata cu indiferenta daca
suntem diferiti, daca gandim diferit fata de ceilalti, asa cum grupul de pescarusi din care facea
parte Jonathan nu au acceptat ideea ca el doreste sa se autodepaseasca, sa faca altceva fata de
ceialalti. Ceilalti se gandeau doar la mancare , dar de ce sa stagnam cand putem evolua??
Daca pescarusii din comunitatea din care facea parte nu l-au acceptat , locul lui
Jonathan nu era acolo si , sinccer, daca eu as fi fost in locul lui Jonathan , nu m-as mai fi uitat
in spate la ce am lasat in urma deoarece locul meu nu era acolo, ci langa oameni ca Chiang, de
la care am ce invata , care nu ma trag in jos si nu ma obliga sa traiesc in mediocritate ca
ceilalti care au “ochii inchisi”.
Jonathan Livingston este un pescarus cu o putere extraordinara deoarece are puterea de
a-I ierta pe cei care l-au exclus si ignorat, dorind sa se intoarca la ei pentru a “ le deschide
ochii”si a nu-I lasa sa mai traiasca in mediocritate, dorind sa traiasca in armonie, in iubire si
bunatate fata de cei din jur.
In opinia mea, zborul este esenta unei pasari, capacitatea cea mai importanta si diferita
pe care o poate avea fata de oameni . Sincer, ma asteptam ca Jonathan sa fie incurajat si
impins de la spate pentru a se perfectiona, nu sa fie exclus si abandonat, dar am raman putin
socata deoarece nu a intervenit nineni, nici macar un prieten sa ii ia apararea.
“Un pescăruş este ideea nelimitată a libertăţii, imaginea Marelui Pescăruş, iar întregul
vostru trup de la o aripă la alta nu este decât gândul vostru însuşi”, îi învaţă Jonathan pe
discipolii săi înaripaţi. În aceeaşi idee, Rudolf Steiner spune în lucrările sale de
antroposofie că oamenii sunt meniţi să devină cea de-a zecea ierarhie spirituală, spirite ale
libertăţii. Marea misiune a omului este să introducă libertatea în lume şi, odată cu ea, ceea ce
se numeşte în adevăratul sens al cuvântului iubire. În Filosofia Libertăţii, Rudolf Steiner arată
că omul poate deveni liber mai întâi în domeniul gândirii.
Se spune: “gândirea are aripi”, “gândul zboară”. Privim cu nostalgie de pe ţărm şi ne
trezeşte un dor de libertate zborul lin al unui pescăruş în aerul străluminat de deasupra mării.
Zborul mândru şi înalt spre soare al vulturului este o altfel de chemare spre libertate, ca o
eliberare de greutatea materiei, mult dincolo de cele mai înalte culmi. Iar zborul aripilor albe
dantelate ale porumbelului pe albastrul intens al cerului ne aminteşte de o libertate blânda, ce
parcă alină şi vindecă sufletul.
Jonathan traieste in noi toti. Oare cati dintre noi am fi capabili sa avem acea vointa
de fier pentru a face orice cu scopul de a ne autodepasii fara sa ne pese ca suntem luati peste
picior sa chiar batjocoriti ? Sper ca toti dintre noi sa avem “sangele necesar” sa ne atingem
tinta indiferent de obstacolele ce ni se ivesc pe parcursul formarii noastre.