TEMA: “Interpretarea viselor de Sigmund Freud”

a efectuat: , Master anul I

specialitatea: Psihologie Judiciară
Visurile sunt drumul regesc spre inconştient.

În Antichitate visul era văzut ca o cale de comunicare între lumea oamenilor şi lumea

zeităţilor. Un alt sens dat visului ar fi acela de rol profetic prin care se putea anticipa viitorul.
Teoriile populare utilizau metoda descifrării prin care descompuneau visul în elementele sale
şi pentru aceasta se utilizau „cărţile de vise” (de exemplu pentru „scrisoare” apare
interpretarea „supărare”). E adevărat că se întâmplă ca în una şi aceeaşi cultură să existe mai
multe cărţi de vise care să dea semnificaţii diferite aceluiaşi element visat. Această metodă
exclude interpretarea unui vis în funcţie de persoana care visează şi de experienţele prin care
aceasta a trecut. Psihanaliza este cea care aduce ca noutate interpretarea unui vis în funcţie de
persoana care visează.
De unde vin visele, ce înseamnă ele? Oare ne anunță ceva, sau sunt numai ”rămășițe”
ale zilelor trecute? Sunt doar câteva întrebări pe care oamenii și le-au pus, la un moment dat,
probabil încă din zorii civilizației. La început, ei erau convinși că visele sunt trimise de zei
(sau de demoni, după caz); că aceștia le transmiteau mesaje, uneori de neînțeles. Așadar, se
căutau simboluri și semnificații, indicii despre ceea ce ar fi putut să transmită acestea. Apoi a
apărut un om pe nume Freud, care a spus că visele sunt chiar dorințele noastre, refulate. Și că
ele ne păzesc somnul, sau că au mai multe componente. Freud a fost primul care a încercat să
studieze visul, pe care îl considera esenţial în descoperirea mecanismelor psihice inconştiente,
şi nu o întâmplare.
Ce sunt visele şi care este rolul lor în vieţile noastre? Freud ne spune că visul este, în
esenţă, realizarea unei dorinţe inconştiente, aderând la viziunea populară despre vis ca
exprimarea unei profeţii. De asemenea, visul este propriul produs psihic al visătorului şi
fiecare conţinut al fiecărui vis în parte are un sens, greu de desluşit şi de comunicat datorită
tuturor elementelor, stimulilor exteriori şi interiori care au dus la crearea visului.

Visele, dorințe neexprimate

Mai exact, Freud ne-a spus că visele sunt expresii deghizate ale împlinirii dorinţelor.
În timpul zilei, avem anumite dorințe, pe care de obicei știm că nu le putem satisface –
gândind limpede. Ne cenzurăm singuri, așadar, știind că nu le putem îndeplini. Însă noaptea,
această cenzură dispare, sau cel puțin slăbește, astfel că apar visele – prin care ne îndeplinim,
măcar parțial, aceste dorințe pe care poate nici nu le-am conștientizat pe deplin. Uneori,
lucrurile nu sunt simple și clare, iar visele trebuie ”decodate”. Sigur că teoria lui Freud este
mult mai complexă, mai bogată, mai complicată – s-au scris cărți întregi, deci nu se poate
condensa în câteva rânduri.
Sigmund Freud a rămas în istorie drept ”părintele psihanalizei”, iar specialiștii
consideră că lucrarea sa cea mai importantă este ”Interpretarea viselor” – care a fost publicată
în octombrie 1899, dar Freud a vrut să fie datată în 1900, primul an al sec În această carte,
celebrul psihanalist și-a expus teoriile despre vise, susținând că acestea joacă un rol
fundamental în psihicul nostru și demonstrând totul cu exemple din propriile vise și din cele
ale pacienților săi.
Ca idee generală, Freud vorbește despre energia mintală, pe care o numește ”libido” şi
o identifică în parte cu instinctul sexual. Aceasta ar fi o forţă fluidă şi maleabilă care are
nevoie să se descarce pentru a produce plăcere şi a preveni durerea, astfel că îşi caută
”supape”. Dacă i se refuză satisfacţia produsă prin activitate motorie directă, această energie
poate căuta să se elibereze prin canale mintale. Pe scurt, lucrarea sugerează că o dorinţă poate
fi satisfăcută printr-o împlinire imaginară a ei. Toate visele, susţine Freud, chiar şi
coşmarurile care etalează aparente anxietăţi, reprezintă îndeplinirea unor asemenea dorinţe.
Freud distinge trei tipuri de vise care au la bază diferenţierea în funcţie de gradul de
raţionalitate şi de veridicitate a conţinutului. În prima categorie se situează visele simple sau
visele clare care sunt specifice copiilor şi care sunt inspirate de nevoi fiziologice. În cea de-a
doua categorie sunt situate visele rezonabile, care au o anumită coerentă logică, iar în cea de-a
treia categorie sunt situate visele obscure, incoerente şi absurde, care fac interesul
psihanaliştilor.
Freud consideră că visul este compus din două părţi: ”conţinutul manifest”, care se
manifestă la suprafaţă, şi ”partea latentă”. Prima este reprezentată de ceea ce ne aducem
aminte după ce ne trezim – iar Freud sugerează că această latură a visului nu are niciun înţeles
deoarece este o reprezentare deghizată a adevăratelor gânduri care au generat visul.
Pe de altă parte, conţinutul latent deţine înţelesurile adevărate ale visului — gândurile
interzise sau dorinţele subconştientului. Ele apar în conţinutul manifest, dar sunt deghizate şi
nu pot fi recunoscute. Foarte rar se întâmplă ca cele două laturi ale visului să se suprapună.
Freud numeşte aceste vise ”infantile” și insistă asupra faptului că visele sunt o formă de
îndeplinire a dorinţelor suprimate. Dacă o dorinţă nu a fost satisfăcută în timpul zilei, când
suntem treji, mintea reacţionează la acest stimul intern, transformându-l într-o experienţă
concretă, vizuală şi împlinind astfel dorinţa.
Freud merge încă şi mai departe şi analizează natura deformării visului, care este
parţial opera cenzurii şi parţial cea a travaliului visului - procesul complex prin care ideile
latente sunt transformate în visul propriu-zis.
 Analiza lui Freud mai include travaliul visului, iar în finalul cărţii sale avem şi consideraţii
legate de psihologia procesului oniric: procesele primare şi secundare, refularea, inconştientul 
etc.
Fiecare om visează noaptea. Faptul că nu ne amintim visele dimineaţa este legat de
faptul că există un anumit ritual, înainte de a te da jos din pat pe care trebuie să-l faci pentru a
prinde măcar ultimul fir al celui mai recent vis avut înainte de a te trezi. Visele fiecăruia
dintre noi sunt speciale, ne ghidează şi ne pot chiar ajuta, dar acestea sunt ca nişte baloane de
săpun, nu rezistă mult şi se pot sparge în orice clipă şi de aceea noi trebuie să le prindem
mesajul înainte să se întâmple acest lucru. Prin visul lucid putem controla ceea ce facem în
vis, mai mult decât atât suntem conştienţi că visăm şi avem o libertate în a face ceea ce ne
dorim. Toată această temă a visului este dificilă şi necesită antrenament, dar rezultatele finale
sunt incredibile şi merită să ne putem bucura şi de această viaţă pe care o avem pe timpul
nopţii.
Iată de ce "Interpretarea viselor" reprezintă lucrarea capitală despre vis şi despre viaţa
inconştientă, care nu a fost egalată până azi. Ea rămîne o etapă esenţială în studiul
psihanalizei.