UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ

SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE

Lucru individual

Glosar de termeni neuropsihologici

Elaborat de: XXX Mihail

Psihologie judiciară, Master, anul I
Profesor: XXX Cristina
dr. în psihologie

Chișinău, 2020
1. Aminoacizii sunt constituenții celulari universali și sunt, prin urmare, produși în toate
celulele nervoase.
2. Ablație - îndepărtarea unui organ sau a unei părți a corpului printr-o procedură
chirurgicală.
3. Abuzul de droguri - consumul repetat și dăunător de droguri, de obicei alcool sau alte
substanțe narcotice.
4. Acalculie - tulburări în abilitățile numerice. Henschen (1922, 1925) a introdus
termenul acalculia pentru a se referi la modificări ale abilităților de matematică în caz
de patologie cerebrală.
5. Acatisia - senzație de neliniștite și încordare internă care este asociată cu o
incapacitate de a rămâne nemișcat și prezintă nevoia de a se deplasa. Acești pacienți
pot prezinta o diversitate de mișcări de diferite niveluri de complexitate. Poate fi
întîlnit nu numai la pacienții cu leziuni cerebrale, dar și ca efect secundar a unor
medicamente, cum ar fi cele neurolepticele și medicamentele anti-parkinson.
6. Afazia talamică - un sindrom caracterizat prin tulburări ale fluenței verbale
(încetinire) și tulburări ale expresiilor faciale, voce slabă, răspunsuri scurte, debit
încetinit și sacadat, discurs uneori incoerent. Presupune o afectare persistentă a
memoriei logice și a capacității de asociere. Spre deosebire de alte afazii, cea talamică
are o evoluție bună, în afară de ceea ce priveș te memoria cuvintelor.
7. Aferent - care poartă sau transmite ceva (cum ar fi impulsurile nervoase), de la o parte
periferică a corpului la alta central (de exemplu, creierul). Este opusul eferentului.
8. Afonie- Absența fonației. Fonația se referă la vibrația corzilor vocale. Se observă
răgușeală
frecventă în faza acută a leziunilor subcorticale. Defectele de fonație sunt cunoscute
sub numele de disfonie și reducere în fonație ca hipofonie.
9. Amigdala (corpul amigdaloid, complexul nuclear amigdaloid, nucleul amigdaloid)
este o formațiune alcătuită din numeroși nuclei mici, fiind localizată imediat inferior
de cortexul cerebral al lobului temporal. Prezintă numeroase conexiuni bidirecționale
cu hipotalamusul, precum și cu alte arii ale sistemului limbic.
10. Apeductul cerebral - canal îngust care leagă al treilea și al patrulea ventricul al
creierului, situat în centrul mezencefal.
11. Ataxia - erori în efectuarea mișcărilor (dismetrie), de exemplu, dacă bolnavului i se
cere să-și atingă nasul cu mâna, nu va reuși, atingând o porțiune de deasupra sau de
dedesuptul nasului.
12. Atetoza - mișcări lente, de tip vermiform (ca viermele), continue, stereotipice, care
afectează mușchii extremităților și, uneori, mușchii feței și gâtului. Sunt accentuate de
emoții și mișcări voluntare și dispar în timpul somnului.
13. Bilingvism- utilizarea regulată a două limbi de aceeași persoană; o persoană este
bilingvă
când poate comunica utilizând două limbi diferite. Persoanele bilingve sunt acele
persoane care folosesc două sau mai multe limbi în viața de zi cu zi.
14. Bucla fonologică - construcția care explică modul în care sistemul memoria pe termen
scurt prelucrează informațiile acustice verbale sau articulatorii.
15. Bulbul olfactiv- regiunea sistemului nervos central care prelucrează informațiile din
epiteliul olfactiv. Este capătul nervului olfactiv.
16. Bulbul rahidian (BR) - partea cea mai de jos a trunchiului cerebral, situându-se
deasupra și în prelungirea măduvei spinării. În partea superioară, ajunge până la punte,
de care este despărțit prin șanțul bulbopontin (un șanț transversal).
17. Cacosmie- percepție exagerată a mirosurilor urîte.
18. Câmp receptiv - porțiunea zonei receptive în care prezentarea unui stimul poate
produce o modificare în frecvența de tragere a unui neuron legat de sistemul senzorial.
19. Câmp vizual- totalitatea punctelor din spaţiu pe care ochiul le poate percepe atunci
când este imobil.
20. Codare - procesul de pregătire și organizare a informațiilor, verbale sau vizuale,
pentru stocarea pe termen lung și recuperare ulterioară.
21. Convulsie - contracții generalizate involuntare ale mușchilor, legate de activitatea
neuronală de tip tonico-clonic.
22. Cromosom- banda ADN, cu proteine asociate, se află în nucleul celulelor; poartă
informațiile genetice.
23. Conductibilitatea - capacitatea de a transporta semnale, ating cea mai mare
dezvoltare la SNC uman.
24. Corpul celular este centrul metabolic al neuronului și conține nucleul și citoplasma.
25. Citoplasma conține organitele celulare obișnuite : mitocondriile, aparatul Golgi,
lizozomii, reticulul endoplasmatic și corpusculi Nissl.
26. Canale ionice - căile de acces de pe suprafața membranei și sunt niște molecule
proteice care formează pori.
27. Celulele Schwann sunt corespondentele oligodendrocitelor la nivelul SNP. Spre
deosebire de oligodendrocite, celulele Schwann înconjoară doar parțial axonul
mielinizat.
28. Celulele capsulare constituie elemente gliale ce înconjoară corpii neuronilor la
nivelul ganglionilor senzoriali și autonomi.
29. Dependență - utilizarea repetată a uneia sau a mai multor substanțe psihoactive, pînă
la punctul în care consumatorul (numit dependent) este periodic sau intoxicat
continuu, arată o dorință compulsivă de a consuma substanța (sau substanțele)
preferate ; are o imensă dificultate de întrerupere sau modificare voluntară a consumul
de substanță și este determinat să obțină substanțe psihoactive prin orice mijloace.
30. Diabetul insipid (DI)- o tulburare a echilibrului hidric (nepredat), survine ca urmare a
absenței vasopresinei (ADH), produsă de nucleul supraoptic și cel paraventricular și
eliberată direct în circuitul sangvin, la nivelul neurohipofizei (hipofiza anterioară).
31. Diencefalul- este o structură anatomică majoră, situată deasupra și în continuarea
mezencefalului, dedesuptul telencefalului și în jurul ventriculului III.
32. Dislexie de dezvoltare - dificultate în dobândirea capacității citirii și scrierii la un
copil cu o inteligență adecvată, capacitate perceptuală normală și în absența factorilor
psihologic semnificativ. Este de origine genetică și se poate asocia cu unii factori
prenatali sau perinatali.
33. Electrocorticografia - înregistrarea activității electrice cerebrale, cu ajutorul
electrozilor aplicați direct pe cortexul cerebral, după efectuarea unor craniotomii.
34. Encefalita - inflamarea creierului cauzată de bacterii , virusuri sau agenți toxici.
35. Enzimă - molecula care servește drept catalizator de reacții chimice sau sintetizatoare
pentru a combina două substanțe sau ruperea unei substanțe în două.
36. Epinefrina- hormon secretat de glanda suprarenală și mediator simpatic, determină
efecte similare norepinefrinei, excitatorii, asupra SNV simpatic : vasoconstricție
(îngustarea vaselor sanguine), stimularea inimii, bronhodilatație și unele efecte
metabolice. Epinefrina și norepinefrina sunt catecolamine.
37. Excitabilitate- capacitatea de a răspunde la un stimul, prin manisfestări caracteristice.
38. Glutamatul este considerat principalul modulator excitator al sinapselor SNC, iar
GABA – principalul inhibitor.
39. Histamina se găsește în hipotalamus, dar și în alți nuclei cerebrali. Are un rol
important în diminuarea reacțiilor inflamatorii, controlează permeabilitatea vaselor de
sânge și musculatura netedă și are un rol important în funcționarea glandelor exocrine.
40. Hipogonadismul - un deficit de secreții de gonade, care conduce la întârzierea
dezvoltării caracteristicilor sexuale secundare (la fete – subdezvoltarea sânilor, lipsa
menstruației și a părului pubian; la băieți – subdezvoltarea organelor genitale, lipsa
pilozității faciale, toracice și pubiene). De obicei, hipogonadismul este asociat cu
obezitate, somnolență și diabet insipid.
41. Hipoxie- insuficiență sau lipsă de oxigen. Hipoxie cerebrala se produce atunci când nu
ajunge suficient oxigen în creier.
42. Mielina este o substanță grasă, de culoare albă (un fosfolipid) care acoperă axonii
unor anumiți neuroni pe care îi izolează electric, crescând astfel viteza de transmitere a
impulsului nervos.
43. Mezencefalul - cea de-a treia structură anatomică nervoasă a trunchiului cerebral,
situată deasupra punții, de care se desparte prin șanțul pontopeduncular, și dedesuptul
diencefalului, de care este despărțit printr-un plan care unește comisura (o zonă foarte
largă ce conține fibre nervoase care transmit informația între emisfere) posterioară a
creierului cu marginea posterioară a corpilor mamilari.
44. Mutismul akinetic (gr. kinetikos – cauză a mișcării) este o tulburare permanentă sau
intermitentă a stării de conștiență, caracterizată prin lipsa de rîspuns la întrebări
(mutism) și imobilitate a capului și corpului (akinezie).
45. Norepinefrina- este o monoamină, derivat al dopaminei și este secretată, în SNC, de
numeroși neuroni situați în trunchiul cerebral (în special la nivelul punții) și
hipotalamus. Efectul psihologic al norepinefrinei este legat de controlul de ansamblu
al activității și al stării de dispoziție, realizând, de exemplu, creșterea nivelului de
alertă.
46. Neuronul- o celulă specializată care transmite impulsuri neuronale (mesaje) altor
neuroni, glande sau mușchi.
47. Neuroni motori - transmit semnalele eferente de la SNC la mușchi și glande.
48. Neuroni de asociație - primesc semnalele de la neuronii senzitivi și le transmit altor
neuroni.
49. Nerv- este un fascicul format din axoni lungi care aparțin mai multor sute de neuroni.
Un singur nerv poate conține atât axoni ai neuronilor senzitivi, cât și neuroni ai
neuronilor motori.
50. Oligodendrocitele - sunt celule gliale a căror funcție principală este formarea și
menținerea mielinei la nivelul SNC.
51. Polarizarea este principiul fiziologic al sinapsei care face ca direcția impulsului să fie
întotdeauna de la axon către următorul neuron.
52. Peptidele reprezintă o clasă complet diferită de neurotransmițători, care sunt
sintetizați diferit și ale căror acțiuni sunt, de obicei, lente și, în anumte privințe,
semnificativ diferite de acțiunile neurotransmițătorilor cu moleculă mică.
53. Radiografia- permite examinarea obiectivă a oaselor și a unor țesuturi moi din corpul
uman.
54. Sinapsa este joncțiunea, legătura dintre un buton terminal și un alt neuron (la nivelul
corpului celular, al dendritelor sau al altui axon), celulă musculară sau glandulară.
55. Serotonina (5-HT) este o monoamină care, ca și norepinefrina, joacă un rol important
în reglarea dispoziției. Este secretată de nucleii rafeului median din mezencefal și se
proiectează asupra multor regiuni ale SNC, în special la nivelul coarnelor posterioare
alemă spinării și în hipotalamus.
56. Scoarța cerebrală (cortexul cerebral) - etajul cel mai superior al SNC, acoperind
emisferele cerebrale și fiind brăzdată de girusuri și scizuri.
57. Stimularea electrică - tehnică ce urmărește mimarea activității naturale realizată cu
ajutorul electrozilor cu un singur fir, care pot fi atât de subțiri încât să permită
stimularea unui singur neuron.
58. Talamusul (gr. thalamos – cameră lăuntrică) reprezintă partea dorsală a diencefalului
(motiv pentru care se mai întâlnește în literatura de specialitate cu numele de talamus
dorsal). Este situat aproape în mijlocul emisferelor cerebrale, fiind, prin urmare,
acoperit în totalitate de acestea, iar în partea inferioară este acoperit de mezencefal. În
raport cu ventriculul III, talamusul se află pe fețele laterale ale acestuia. Este despărțit
de hipotalamus prin șanțul hipotalamic, ce trece prin ventriculul III.