1.

Definitie

Jeleul este un produs gelificat, obtinut din sucuri de fructe bogate in pectina, fiete cu
adaos de zahar si acid si in unele cazuri cu pestina. Un jeleu de calitate trebuie sa fie limpede, cu
aspect lucios si cu un grad de gelificare potrivit. El se poate taia cu cutitul fara sa adere la acesta.
Cu cat gelul este mail impede cu atat este considerat de calitate mai buna. Culoarea jeleului
trebuie sa fie cea specifica a fructului din care se obtine.

3. Importanta jeleului de zmeura in alimentatie

Zmeura este un fruct foarte delicat si poate strica rapid. Se vor culege cu grija, in
recipiente mai mult late decat inalte, pentru a nu se strivi sub propria greutate. Se indeparteaza
fructele stricate sau mucegaite pentru a nu le contamina si pe restul.
Zmeura se pastreaza la loc racoros pentru ca altfel se strica rapid si fermenteaza.
Zmeura se spala imediat inainte de consum.
Zmeura poate fi pastrata in extrasezon prin congelare in caserole si pungi mici pentru o
singura utilizare.
Poate fi pastrata si sub forma de gem sau dulceata fara zahar, prin fierbere timp
indelungat la foc redus, dar se pierd beneficiile nutritionale. Dupa deschiderea unui borcan de
dulceata, aceasta se va consuma rapid pentru ca mucegaieste in absenta zaharului adaugat.
Beneficii pentru sanatate aduse de zmeura
Zmeura face parte din topul fructelor bogate in antioxidanti, fiind astfel utila in probleme
precum stresul oxidativ, cancer, Alzheimer, Parkinson, probleme cardio-vasculare, etc.
Antocianinele continute au rol antiinflamator.
Zmeura este bogata in acid elagic, cu rol in prevenirea cancerului. Acidul elagic din
zmeura este foarte usor absorbabil de catre organismul uman. Semintele contin de 10 ori mai
mult acid elagic decat pulpa fructului.
Reduce nivelul glucozei in sange.
Ajuta la mentinerea acuitatii vizuale.
Contine vitamina C si potasiu, ajutand sistemul imunitar.
Probleme, riscuri, alergii datorate consumului de zmeura
Zmeura contine salicilati, iar persoanele cu alergii cunoscute la aceste substante trebuie
sa evite consumul (cei alergici la aspirina).
In general se recomanda introducerea zmeurei in alimentatia copiilor dupa varsta de 2
ani. Daca exista cazuri de alergii cunoscute in familie se va intarzia si mai mult introducerea sa
in alimentatie, pana cand aveti acordul pediatrului. Exista cazuri in care, neexistand alergii in
familie, zmeura a fost consumata de copii cu varsta sub 1 an fara probleme.
 Zmeurul în tratamentele naturiste
Din experienţele anterioare rezultă că în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni
maladive se folosesc atât fructele cât şi frunzele, mugurii şi mlădiţele tinere ale tufelor. Fructele
de zmeur au o compoziţie chimică foarte diversă, ce se corelează cu proprietăţile terapeutice şi
cu acţiunile specifice în vindecarea diferitelor boli. Analizele de laborator au scos în evidenţă
prezenţa glucidelor solubile (5-11%), care dau dulceaţa fructelor. Armonizarea gustului se
realizează prin conţinutul în acizi organici (1,2 – 2,3%) între care predomină acidul citric, malic,
lactic şi glicolic. Aceşti acizi sunt conservaţi în organism, nu modifică alcalinitatea sângelui şi au
putere bactericidă pronunţată, distrugând microorganismele (bacterii, ciuperci, mucegaiuri). De
asemenea, aciditatea totală a fructelor prezintă proprietăţi aperitive, stimulând secreţia salivei, a
sucurilor gastrice şi intestinale.
Specificitatea culorii şi a aromei este dată de conţinutul în antociani, flavonoide, pectine,
taninuri şi uleiuri eterice. Materiile colorante se găsesc atât în sucul celular al pieliţei, cât şi în
pulpa fructelor, coloraţia fiind intensificată de aciditate şi diminuată în prezenţa oxigenului din
aer şi a soluţiei de bioxid de sulf folosit pentru conservare.
Substanţele tanante cu proprietăţi astringente sunt solubile în apă şi se oxidează sub
influenţa enzimelor şi a oxigenului din aer, provocând închiderea culorii sucului din fructe. După
oxidare, taninurile intră în reacţii cu pectinele care pot precipita, proces care trebuie să fie evitat
ţinând seamă de rolul pectinelor la nivelul vaselor sanguine unde captează colesterolul şi
toxinele, uşurând evacuarea lor.
Conţinut bogat în vitamina C şi săruri minerale

Valoarea nutritivă şi terapeutică a fructelor creşte în mod semnificativ prin ansamblul

vitaminic foarte complex în care predomină vitamina C (20-50 mg%), B1, B2, D, P, PP şi beta-
caroten. Pentru păstrarea conţinutului vitaminic trebuie să se ţină seama de posibilitatea
degradării rapide prin fierbere la temperaturi mai mari de 400C, în procesul de oxidare la aer şi la
contactul cu vasele de cupru utilizate adesea la transportul, prelucrarea şi depozitarea fructelor.
Conţinutul ridicat de săruri minerale, uşor asimilabile (K, Ca, P, Mg, Mn, Fe, Zn, Cu), reprezintă
sursa naturală a componentelor primare, necesare sintezei de principii active cu acţiuni
terapeutice. Aceste săruri minerale (4-5 g la litru suc) constituie materialul de construcţie pentru
nervi, vase şi sânge şi au rol de neutralizare a acţiunii dăunătoare a acidului uric, menţinând
alcalinitatea sângelui între limite normale.

Proprietăţile terapeutice ale fructelor vizează, în primul rând, afecţiunile interne având
efecte astringente, antibacteriene, antidiareice, antiinflamatoare, diuretice, depurative, stomahice,
vitaminizante şi energizante. În afecţiunile externe acţionează în îngrijirea pielii prin efecte de
regenerare, astringente, exfoliante şi de catifelare.
 Siropul este un excelent mijloc de tratament al bolilor cardiace cu dureri, în tulburări de
tranzit, afecţiuni oculare (conjunctivită), astenie şi boli de piele (eczeme, pustule, răni, erupţii
tegumentare).

Efectele terapeutice de excepţie ale zmeurului, urmărite separat pe organe vegetale

(fructe, frunze, flori, muguri, lăstari), constituie o motivaţie de mare perspectivă pentru
înfiinţarea unor plantaţii intensive de zmeur, cu suprafeţe în creştere an de an. Gospodarii şi
călugării din mănăstirile situate în zonele montane şi premontane, precum şi elevii din diferite
trepte de şcolarizare pot avea satisfacţia unor realizări remarcabile prin crearea şi exploatarea
unor plantaţii proprii de zmeur, cu mare eficienţă bănească, dar şi cu rol în prevenirea şi
tămăduirea multor boli umane.
 Principalele cracteristici ale materiilor prime

Zahărul este un aliment obținut din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr, cu un
conținut mare de zaharoză (un dizaharid solid, alb, cristalin), care îi conferă un gust dulce
pronunțat. Este folosit în alimentație pentru a îndulci mâncărurile și băuturile, dar și drept
conservant. Se digeră repede, constituind o sursă rapidă de glucoză, un monozaharid care este
folosit încelulele biologice pentru producerea de energie. Există două tipuri de zahăr: zahărul
brut, nerafinat, care, pe lângă zaharoză, mai păstrează și urme din alte substanțe naturale
provenite din planta de extracție, și zahărul alb rafinat, care conține exclusiv zaharoză, toate
celelalte brun poate fi zahăr brut, nerafinat, sau zahăr alb rafinat, care a fost colorat după rafinare
cu melasă sau caramel.
În țările cu climă temperată, zahărul se obține din sfecla de zahăr, iar în țările cu climă
caldă (tropicală, subtropicală și ecuatorială) - din trestia de zahăr. Țările cu producțiile cele mai
mari de zahăr sunt Brazilia , India și China. Dintre țările europene, producătoare mai importante
sunt Franța, Germania și Polonia.

Pectine
Pentru fabricarea unor sortimente de conserve cum sunt gemurile, jeleurile, etc., prezenta
pectinei este de importanta capitala deoarece impreuma cu zaharul si acizii ( prin pH-ul lor)
formeaza gelul pectic. Pectina, in fructe, se gaseste sub diverse forme, din punct de vedere
tehnologic interesante fiind protopectina (insolubila in apa) si pectina propriu-zisa ( solubila in
apa). Din punt de vedere chimic este constituita din molecule ale acidului tetragalacturonic,
agglomerate in lanturi filiforme. Proprietatile gelifiante ale pectinei depend, in cea mai mare
masura, de greutatea moleculara-marimea lantului molecular- care da calitatea gelului si gradul
de metoxilare adica a numarului de grupe COOCH3, care influenteaza asupra vitezei de
gelificare. Pectina nu este uniform raspandita in fructe, cantitati mai mari gasindu-se uneori in
endocarp (mere, gutui), in mezocarp (portocale, lamai) sau epicarp (mere).
Cantitatea de pectina din fructe se exprima in acizi pectici, mai adesea in pectat de calciu.
Valoarea nutritiva a jeleului
JELEU (MEDIE) CONȚINE 261.00 CALORII (JELEU (MEDIE) - ALIMENTE
100G)

Jeleu (medie) conține:

- 65.00 g carbohidrati (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 0.00 g grăsime (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 0.20 g Proteine  (jeleu (medie) - Alimente 100g)

Minerale

Jeleu (medie) conține:

- 10.00 mg de calciu (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 0.20 mg fier (jeleu (medie) - alimente 100g)

- 0.00 mg de magneziu (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 10.00 mg fosfor (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 0.00 mg de potasiu (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 0.00 mg de sodiu (jeleu (medie) - Alimente 100g)

Vitamine

Jeleu (medie) conține:

- 0.00 mg de vitamina A (retinol sau caroten) (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 0.20 mg de vitamina B1 (tiamina, Aneurin) (jeleu (medie) - 100g alimentară)

- 0.02 mg de vitamina B2 sau riboflavina (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 0.00 mg de vitamina B6 sau piridoxina (jeleu (medie) - Alimente 100g)

- 0.00 mg de vitamina C sau acidul ascorbic (jeleu (medie) - alimente 100g)

- 0.00 mg de vitamina E sau tocoferol (jeleu (medie) - Alimente 100g)