Procedura penala
Curs pentru admiterem magistratura
si avocatura. Teste-grila
^ 2014
DESPREAUTORI
Bogdan Florin MICU
Este conferentiar universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicoiae
Titulescu" din Bucure$ti, unde preda dreptui procesual penal; din anul 2012 este ?i decanul
acestei facultati. Este avocat m Baroul Bucure^ti, specializat m cauze penale, si formator la
InstitutuI National pentru Pregatirea ?i Perfec^ionarea Avocatilor.
A publicat mai multe articole §i a participat la conferinte interne ?i internationale pe
teme de drept penal ?i procedure penala. Dintre ultimele car^i publicate, amintim: Drept
procesual penal. Partea speciala, editia a 3-a, Ed. Hamangiu, 2013; Drept procesual
penal. Mapa de seminarii, editia a 2-a (m colaborare cu Ion Neagu, Mircea Damaschin si
Constantin Nedelcu), Ed. Universal Juridic, 2013.
Alina-Gabriela PAUN
Este magistrat-asistent la Sectia penala a Tnaltei Cur|:i de Casatie ?i Justitie $i asistent
universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu" din Bucure§ti,
DepartamentuI de §tiinte penale.
A participat la mai multe cursuri de formare §i conferinte nationale ?i Internationale. A
publicat articolul Un alt mod de abordare a cauzei de reducere a pedepsei prevazute de
art. 16 din Legea nr. 143/2000, m revista Dreptui nr. 2/2008 (m colaborare cu Traian Dima),
precum §i lucrarea Droguri ilicite. Legea nr. 143/2000 - jurisprudenta comentarii (m
colaborare cu Traian Dima), Ed. Universul Juridic, 2010.
Radu SLAVOiU
Este asistent universitar doctorand la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu"
din Bucure^ti, la DepartamentuI de stiinte penale, $i consilier juridic.
A publicat mai multe articole in revistele Dreptui, Pandectele Romane, Lex et Scientia. A
publicat, de asemenea, Tehnlci de investigare tn justipa penala (m colaborare cu Mihail
Udroiu Ovidiu Predescu), Ed. C.H. Beck, 2009, Noul Cod penal Codul penal anterior-
adnotari, situapi tranzitorii, noutap (m colaborare cu Mihai Adrian Hotca), Ed. Universal
Juridic, 2014.
A b r e v ie r it^ ^
alin. alineatul
apud indica o citare preluata de la alt autor, nu din
original
art. articolul
BJ. Buletinul jurisprudentei
C.E.D.O. Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Conventia Conventia europeana a drepturilor omului §i
libertatilor fundamentale
C.P.J.P. Culegere de praetica judiciara in materie penala
D.I.I.C.O.T. Directia de Investigate a Inft-actiunilor de
Criminalitate Organizata §i Terorism
D.N.A. Directia Nationala Anticoraptie
Dreptul revista Dreptul
ed. editia
Ed. Editura
ibidem in acela§i loc (acela§i autor, in aceea§i lucrare, la
aceea§i pagina)
idem acela§i (acela§i autor, in aceea§i lucrare)
I.C.C.J. Inalta Curte de Casatie §i Justitie
lit. litera
M. Of. Monitorul Oficial al Rom^niei, Partea I
n.n. nota noastra
nr. numarul
op. cit. opera citata
O.U.G. ordonanta de urgen^a a Guvemului
P- pagina
parag. paragraful
pet. punctul
R.D.P. Revista de drept penal
§.a. §i al^ii
s.n. sublinierea noastra
Trib. Tribunalul
urm. urmatoarele
vol. volumul
PARTEAGENERALA
Capitolul I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual p en ale_________ 3
Secfiunea 1. Principiile fundamentale care stau la baza procesului p en a l__3
§ 1. Principiul legalitatii _________________________________________ ^3
§2. Principiul separarii fiinctiilor judiciare___________________________ 5
§3. Prezumtia de nevinovatie_______________________________________7
§4. Principiul aflarii adevarului -__________________________________ 8
§5. Ne bis in idem ___2_________________________________________ 9
§6. Principiul oficialitatii_______________________________________ _11
§7. Caracterul echitabil §i termenul rezonabilal procesului penal_______ 13
§8. Principiul garantarii dreptului la libertate §isiguranta_____________ 13
§9. Principiul garantarii dreptului la aparare_________________________ 15
§10. Principiul respectarii demnitatii umane §i a vietii private__________ 17
§11. Limba oficiala §i dreptul la interpret___________________________ 19
§ 12. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal________________ 19
§13. Principiul operativitatii in procesul penal_______________________20
Secfiunea a 2-a. Limitele aplicarii legii procesual penale_______________ 21
§ 1. Aplicarea in timp a legii procesual penale _______________________21
1.1. Principiul activitatii_______________________________________21
1.2. Exceptii de la principiul activitatii___________________________22
§2. Aplicarea in spatiu a legii procesual penale _____________________ 23
2.1. Principiul teritorialitatii___________________________________ 23
2.2. Exceptii de la principiul teritorialitatii________________________23
Capitolul al Il-lea. Actiunea penala §i actiunea civila m procesul
p en a l_________________________________________________________ 25
Secfiunea 1. Acfiunea penala in procesul penal_______________________ 25
§ l.N o |iu n e ___________________________________________________ 25
§2. Punerea in mi§care a actiunii penale____________________________26
§3. Exercitarea actiunii penale ___________________________________ 27
§4. Stingerea ac|iunii penale ______________________________________ 27
4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala]_________________________________________________ 28
4.2. Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savar§ita cu
vinova|ia prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedura penala]_______________________________________ 29
4.3. Nu exista probe cS o persoana a savar§it infrac|;iunea [art. 16
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]________________ 29
VIII_______________________________ Cuprms_____________________________ _
t’l I. N eagu , Tratat de procedura penala. Partea generala, ed. a 3-a, Ed. Universul Juridic,
Bucure§ti, 2013, p. 72.
4 Partea generala
categoria celor personale face parte amenda judiciara, ce poate fi aplicata acelui
participant la procesul penal care efectueaza o activitate procesuala altfel decat
prevede legea. Spre exemplu, potrivit art. 283 alin. (4) lit. k) din Codul de pro-
cedura penala, nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a in-
cuno§tinta in scris, in termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice
schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda
de la 500 la 5.000 lei. De asemenea, atunci cand incalcarea normei de procedura
apartine unui organ judiciar, poate interveni raspunderea disciplinary a acestuia.
Spre exemplu, conform art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul jude-
catorilor §i procurorilor^^i, fapta de a nu respecta secretul deliberarii^^ constituie
abatere disciplinara.
Daca, urmare a activitatii procesuale nelegale, s-a cauzat o paguba patrimoniala
unei persoane, se antreneaza raspunderea civild a celor in culpa. In acest sens,
art. 538 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede ca persoana care a fost
condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in
situatia in care, in urma rejudecarii cauzei, constatandu-se ca s-a produs o eroare
judiciara, s-a pronun|at o hotarare definitiva de achitare. In aceasta situatie, statul
va avea actiune in regres, pentru recuperarea sumei platite, in contra persoanei
care, cu rea-credinta sau din culpa grava, a provocat situatia generatoare de daime
[art. 542 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Celor vinovafi de incalcarea legii de procedura penala li se pot aplica inclusiv
sancfiuni penale. Spre exemplu, fapta de a condamna o persoana §tiind ca este
nevinovata constituie infrac|iunea de represiune nedreapta [art. 283 alin. (2) din
Codul penal]; aceasta infrac|;iune nu reprezinta altceva decat o incalcare a regulii
de procedura prevazute de art. 396 alin. (2) din Codul de procedura penala,
imputabila judecatorului.
Sanctiunile procedurale lipsesc de efecte acele acte procesuale realizate cu
incalcarea legii. In acest sens, art. 280-282 din Codul de procedura penala regle-
menteaza nulitatea; conform art. 280 alin. (1) din Codul de procedxira penala,
„incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfa§urarea procesului penal
atrage nulitatea actului in condi^iile prevazute expres de pr^entul cod”, iar potri
vit alin. (2) al aceluia^i articol, „actele indeplinite ulterior actului care a fost de-
clarat nul sunt la randul lor lovite de nulitate, atunci cand exi'sta o legatura directa
intre acestea §i actul declarat nul”. De asemenea, art. 102 alin. (2) din Codul de
procedura penala stabile§te ca probele ob|;inute in mod nelegal nu pot fi folosite
in procesul penal.
Alaturi de sanc|iuni, Codul de procedura penala stabile§te §i un sistem de
pdrghii de control al activita|ii unor participan^i la procesul penal de catre ceilal|i,
cu scopul de a garanta respectarea legii de procedura penala. Spre exemplu,
conform art. 299 alin. (2) din Codul de procedura penala, procurorul exercita
supravegherea activitatii organelor de cercetare penala, astfel ca niciun suspect
sau inculpat sa nu fie retinut decat in cazurile §i in conditiile prevazute de lege. De
asemenea, potrivit art. 342 din Codul de procedura penala, procedura de camera
preliminary are ca obiect verificarea de catre judecatorul de camera preliminara
a legalitatii administrarii probelor §i a efectuarii actelor de catre organele de
urmarire penala. Tot astfel, sentinta prin care prima instanta a rezolvat fondul
cauzei este supusa controlului de catre instanta de apel (atunci cand titularii caii
de atac au exercitat-o), dupa cum, in anumite conditii, chiar hotararile definitive
pot fi supuse verificarii prin intermediul cailor extraordinare de atac (spre exem-
plu, recursul in casatie). In ipoteza in care s-ar constata ca hotararea supusa verifi
carii este nelegala, ea va fi desfiintata sau casata, urmand a se proceda la o noua
judecata conform dispozitiilor legale.
['1 Gr. T h eodoru , Tratat de Drept procesual penal, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucure§ti, 2008,
p. 99.
8 Partea generala
qui dicit, non qui negai). Pana la momentul cand se produc probe de vinovatie,
suspectul sau inculpatul poate avea o atitudine pasiva, nefiind obligat sa dove-
deasca nimic, din moment ce prezumtia de nevinovatie li profitai'l Odata ce
exista probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a dovedi lipsa
lor de temeinicie, propunand §i administrand probe m conditiile legii.
Din jocul probelor se nafte hotararea judecatoreasca prin care instanta rezolva
fondul cauzei, care poate fi una de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei,
de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a procesului penal.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura
penala, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pe
depsei pot fi pronuntate numai daca instanta constata, „dincolo de orice indoiald
rezonabild”, ca fapta exista, constituie infractiune §i a fost savar§ita de inculpat.
Aceasta inseamna ca prezumfia de nevinovatie se rastoama numai prin probe certe
de vinovatie. Daca insa, in urma administrarii intregului probatoriu, ramane in-
doiala, aceasta se va interpreta intotdeauna in favoarea suspectului sau inculpatu-
lui, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedura penala (in dubio pro reo).
Dupa cum se poate observa din cele de mai sus, prezumtia de nevinovdfie are
caracter relativ. Ea mceteaza sa mai subziste fa|a de inculpatul a cami vinovatie
a fost dovedita fara dubiu, fiind stabilita prin hotararea judecatoreasca definitiva
de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanare a aplicarii pedepsei.
Prin prisma practicii judiciare in materie, devin evidente importanta prezumtiei
de nevinova|:ie in intreaga economic a procesului penal §i necesitatea perfectionarii
institutiilor procesuale in care este evocata existenta probelor de vinovatie, astfel
incat reglementarea sa se subscrie acestui principiu fundamentalt^l
t'J De altfel, potrivit art. 83 lit. a) din Codul de procedurS penala, inculpatul are dreptul de a
nu da nicio declara^ie pe parcursul procesului penal, atrSgandu-i-se aten^ia c5, daca refuza sa dea
declara^ii, nu va suferi nicio consecin^a defavorabiia; acela§i drept il are §i suspectul, potrivit art. 78
din Codul de procedura penala.
PI I. N eagu , op. cit., p. 79.
N. VOLONCIU, Drept procesual penal, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1972, p. 49;
M. B asarab , Drept procesual penal, vol. I, ed. a 2-a, Universitatea „Babe§-Bolyai” Cluj, Facultatea
de Drept, apud I. N eagu , op. c it, p. 79.
I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale
In asemenea cazuri, legea lasS sub semnul disponibilitSfii nu numai declan§area procesului
penal, ci §i continuarea sa dupa obfinerea plangerii prealabile, intrucat persoana vatSmata o poate
retrage in condifiile art. 158 din Codul penal.
PI Potrivit art. 109 alin. (2) din Constitu^ia Romaniei, numai Camera Deputa^ilor, Senatul §i
Pre§edintele RomSniei au dreptul sS ceara urmarirea penala a membrilor Guvemului pentru faptele
savar§ite in exerci|iul func^iei lor.
I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 13
In doctrina, raportat la cele de mai sus, s-a optat pentru urmatoarea clasificare
a cauzelor penale: de acuzarepublica (atunci cand oficialitatea actioneaza ne§tir-
bit), de acuzare privatd (atunci cand oficialitatea este inlaturata atat in privinta
declan§arii procesului penal, cat §i in privinta continuarii sale) §i de acuzare mixta
(atunci cand oficialitatea este inlaturata fie in privinta declan§arii procesului pe
nal, fie in privinta continuarii sale)f^l
G r . T h e o d o ru , op. c it, p . 1 0 1 -1 0 3 .
1. N e a g u , op. c it, p. 94.
18 ___________Partea generala______________________________
Conform art. 11 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectarea vie}ii
private, a inviolabilitdtii domiciliului §i a secretului corespondentei sunt garan-
tate. Restrangerea exercitarii acestor drepturi nu este admisa decat in conditiile
legii §i daca este necesara intr-o societate democratica.
Viata privata, inviolabilitatea domiciliului §i secretul corespondentei constituie
drepturi fundamentale ale individului, fiind prevazute ca atare in art. 8 parag. 1 din
Conventia europeana a drepturilor omului §i art. 26-28 din Constitutia Romaniei.
Legea prevede restrictiv cazurile §i conditiile in care organele judiciare pot
recurge la masuri care aduc atingere acestor drepturi fundamentale, fixandu-se,
implicit, garantiile procesuale necesare spre a se evita ingerintele nejustificate in
exercitiul lor. Spre exemplu, din dispozitiile art. 139 alin. (1) lit. c) din Codul de
procedura penala rezulta ca, pentru autorizarea supravegherii tehnice a imei per-
soane (in care se includ metode precum interceptarea comunicatiilor, supraveghe-
rea video, audio sau prin fotografiere), judecatorul de drepturi §i libertati trebuie
sa verifice daca probele nu ar putea fi obfinute intr-un alt mod, care nu implica
lezarea drepturilor fundamentale, sau obtinerea lor ar presupune dificultati deo-
sebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor
sau a unor bunuri de valoare.
Tot astfel, potrivit art. 156 alin. (2) din Codul de procedura penala, perchezitia
nu trebuie sa constituie o ingerinta disproporfionata in viata privata. Se poate re
curge la acest procedeu numai cu autorizarea unui judecator. In principiu, perche
zitia domiciliara nu poate incepe inainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00 [art. 159
alin. (3) din Codul de procedura penala^^^]. Anterior inceperii perchezitiei, celor
la care aceasta se efectueaza li se va solicita predarea de bunavoie a persoanelor
sau a obiectelor cautate, iar daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efec
tueaza [art. 159 alin. (8) din Codul de procedura penala]. in cazul perchezitiei
informatice, legea prevede obligatia organelor de urmarire penala de a lua masuri
astfel incat faptele sau imprejurarile din viata personala a celui la care se efec
tueaza perchezitia sa nu devina, in mod nejustificat, pu^lice [art. 168 alin. (14)
din Codul de procedura penala].
Garan^ii asemanatoare pot fi observate §i in privin^a alter activitati procesuale.
Spre exemplu, in cursul urmaririi penale, atunci cand pentru executarea unui
mandat de aducere este necesara patnmderea fara consim^inant intr-un domiciliu
sau sediu, acesta se va emite de un judecator de drepturi §i libertati, potrivit
art. 265 alin. (4) din Codul de procedura penala; spre deosebire, in situatiile ce
nu implica o asemenea atingere adusa inviolabilitatii domiciliului, mandatul de
aducere se emite de catre organul de urmarire penala.
Idem, p . 109.
I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 21
Conform dispozitiilor art. 13 alin. (1) din Codul de procedura penala, legea
procesual penala se aplica in procesul penal actelor efectuate §i masurilor dispuse,
de la intrarea ei in vigoare pdnd in momentul ie§irii din vigoare, cu exceptia
situa|iilor prevazute in dispozitiile tranzitorii. Aceasta regula este cunoscuta sub
denumirea de Jempus regit actum”.
Orice activitate procesuala trebuie indeplinita in conformitate cu legea de
procedura in vigoare la momentul efectuarii ei. Daca pe parcursul unui proces
penal se succed mai multe legi de procedura penala, fiecare dintre ele se va aplica
actelor §i masurilor procesuale efectuate in timpul cat se afla in vigoare.
Prin urmare, legea de procedura in vigoare la momentul initial al procesului
penal (legea veche) nu va continua sa guvemeze activitatea din acea cauza dupa
ce a fost abrogata (nu va ultraactiva), dupa cum legea noua nu se va aplica actelor
efectuate in cauza anterior intrarii sale in vigoare {nu va retroactivaJ^\
Ca o consecinta, actele indeplinite sub imperiul legii vechi §i in conformitate
cu ea raman valabile §i i§i produc efectele.
Aceasta regula a fost prevazuta in mod explicit §i cu ocazia intrarii in vigoare
a Codului de procedura penala, in dispozitiile art. 3 [„legea noua se aplica de la
data intrarii ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare (...)”]
art. 4 alin. (1) [„actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a
Codului de procedura penala, cu respectarea dispozi^ilor legale in vigoare la data
indeplinirii lor, raman valabile (...)”] din Legea nr. 255/2013.
Spre exemplu, intr-o cauza penala care a fost inceputa anterior intrarii in vi
goare a Codului de procedura penala (1 februarie 2014) §i care continua §i dupa
acest moment, s-ar putea pune problema unei perchezi^ii domiciliare. Daca aceas
ta activitate s-ar efectua inainte de data de 1 februarie 2014, ar fi necesara in
toate cazurile prezenta a doi martori asistenti, cerinta ce decurge din dispozifiile
In dreptul procesual penal nu opereazS principiile de aplicare in timp a legii penale, precum
aplicarea legii penale mai favorabile, prevazut de dispozifiile art. 5 din Codul penal.
22 Partea generala
art. 104 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 92 alin. (1) din Codul de procedura
penala anterior. Daca insa aceea§i activitate s-ar reaiiza dupa data de 1 februarie
2014, prezenta unui martor asistent este obligatorie numai daca in spatiul unde
urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, conform art. 159
alin. (15) din Codul de procedura penala.
Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala §i pentru modificarea §i completarea unor acte normative care cuprind dispozitii
procesual penale (M. Of. nr. 515 din 14 august 2013) §i Legea nr. 187/2012 pentru punerea in
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012).
Cu exceptia cauzelor de competenfa parchetelor militare ?i a sec^iilor militare din cadrul
parchetelor competente.
I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 23
Conform dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Codul de procedura penala, legea
procesuala penala romana se aplica actelor efectuate §i masurilor dispuse pe
teritoriul RomSniei, cu exceptiile prevazute de lege. Aceasta regula este cunoscuta
prin adagiul latia Jocus regit actum” §i senmifica imprejurarea ca actele §i
masurile procesuale §i procedurale au eficienta juridica numai daca sunt realizate
cu respectarea legii de la locul unde au fost efectuate.
Prin urmare, normele de drept procesual penal roman nu se aplica activita|ii
procesuale derulate pe teritoriul altui stat (chiar daca aceasta ar privi un cetatean
roman), dupa cum normele procesuale ale unui stat strain nu sunt incidente asupra
activita|;ii procesuale din Romania (chiar daca aceasta ar privi un cetatean al
acelui stat)^^^.
No|iunea de „teritoriu” are sensul aratat in art. 8 alin. (2) din Codul penal,
aplicabil §i in materie procesuala in virtutea art. 602 din Codul de procedura
penala^^], §i anume: intinderea de pamant, marea teritoriala §i apele cu solul,
subsolul §i spa^iul aerian, cuprinse intre frontierele de stat. Sub rezerva ca trebuie
intelese ca raportandu-se la actul de procedura, sunt de asemenea aplicabile in
materie procesuala §i dispozitiile art. 8 alin. (3)-(4) din Codul penal, astfel ca,
la bordul navelor sub pavilion romanesc sau aeronavelor inmatriculate in tara
noastra, dar care se afla in afara frontierelor Romaniei, comandantii pot efectua
actele prevazute la art. 62 din Codul de procedura penala numai in conformitate
cu legea romana^^l
In dreptul procesual penal nu sunt aplicabile principiile personalita^ii, realitafii sau universa-
litafii legii penale, prevazute de art. 9-11 din Codul penal.
Potrivit dispozifiilor art. 602 din Codul de procedura penala, „Termenii sau expresiile al
caror m|:eles este anume explicat in Codul penal au acela§i inteles §i in Codul de procedura penala”.
V. D o n g o r o z § .a., Explicafii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Partea
generald, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1975, p. 15; G r . T h e o d o ru , op. c it, p. 54.
24 Partea generala
§1. Notiune
Definitii ale actiunii penale se regasesc in doua texte ale Codului de procedura
penala, in art. 15 (situat in Partea generala, Titlul II „Actiunea penala §i actiunea
civila in procesul penal”, Capitolul I „Actiunea penala”) §i in art. 309 (situat in
Partea speciala, Titlul I „Urmarirea penala”, Capitolul IV „Efectuarea urmaririi
penale”).
La prima vedere, se constata o diferenta de reglementare intre cele doua arti-
cole. Astfel, in art. 15 din Codul de procedura penala se arata ca „actiunea penala
se pune in mi§care §i se exercita cand exista probe din care rezulta presupunerea
rezonabila ca o persoana a savar§it o infractiune §i nu exista cazuri care impie-
dica punerea in mi§care sau exercitarea acesteia”. In schimb, conform art. 309
alin. (1) din Codul de procedura penala, „actiunea penala se pune in mi§care de
catre procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, de indata ce se constata
ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savar§it o infractiune §i nu exista
vreunul dintre cazurile de impiedicare, prevazute la art. 16 alin. (1)”. In realitate,
in art. 15 din Codul de procedura penala regasim o definitie generala a actiunii
penale, in timp ce art. 309 din acelafi cod reglementeaza punerea in mi^care a ac
tiunii penale, de catre procuror, in cursul fazei de urmarire penala. Acest din urma
articol este un text mai restrictiv cu privire la conditiile ce trebuie indeplinite pen-
tru punerea in mi§care a actiunii penale decat cele prevazute de art. 15. Intrucat
textul din Partea speciala (art. 309) este cel care confera aptitudine functionala
actiunii penale, apreciem ca acesta este cel care define§te corespunzator no|iunea
de ac^iune penala^^l
Ac|iunea penala este actiunea exercitata de procuror atunci cand exista probe
ca o persoana a savar§it o infracfiune. Dispozifiile art. 309 din Codul de proce
dura penala conduc la o diferentiere clara intre calitatea de inculpat §i cea de
suspect, intrucat, pentru dobandirea calita|ii de suspect, sunt suficiente - conform
art, 305 alin. (3) din Codul de procedura penala - indiciile rezonabile (textul fa-
cand referire la banuiala rezonabila ca persoana a savar§it o fapta penala), in timp
Dispozi^iile art. 309 din Codul de procedurS penala au fost modificate prin O.U.G. nr. 3/2014
pentru luarea unor mSsuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala §i pentru implementarea altor acte normative (M. Of. nr, 98 din 7 februarie 2014).
26 Partea generala
ce, pentru dobandirea calitatii de inculpat, textul vorbe§te de probe, in sensul legii
procesual penale.
Putem defini actiunea penala drept acel mijloc procesual prin intermediul
cdruia conflictul de drept penal ndscut ca urmare a sdvdrprii unei infractiuni
este adus in fafa organelor judiciare spre a fi solujionaf^^.
procedura penala] §i continua in personam [art. 305 alin. (3) din Codul de proce-
dura penala].
De asemenea, trebuie precizat ca, in actuala reglementare, in timpul urmaririi
penale, procurorul §i organul de cercetare penala dispun asupra masurilor luate
prin ordonanta, cu excepfia cazurilor in care legea prevede altfel. O astfel de
exceptie o reprezinta situatia infractiunii flagrante, a carei constatare se realizeaza
prin proces-verbal.
4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codtil de procedura
penala]
Din punct de vedere al exprimarii, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala sunt identice cu dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala anterior: „fapta nu exista”.
Trebuie insa a se constata ca din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul de pro
cedura penala lipsesc dispozifiile lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura
penala anterior, potrivit carora „faptei ii lipse§te unul din elementele constitutive
ale infractiunii”. In reglementarea anterioara, aceasta insemna fie ca lipsesc ele-
mente ale laturii obiective a infractiunii, fie ca nu sunt intrunite conditiile privind
latura subiectiva, adica forma de vinovatie prevazuta de lege pentru respectiva
infi*actiune.
Raportandu-ne la noua reglementare, constatam ca jumatate din dispozi|iile
lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior au fost preluate
in dispozitiile lit. b) ale art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit
carora „fapta nu este prevazuta de legea penala sau nu a fost savdr§itd cu forma
de vinovdfieprevdzutd de lege” (s.n.).
In aceste condifii, apreciem ca, in actuala reglementare, cea de-a doua juma
tate a dispozitiilor lit. d) a art. 10 alin. (1) din Codul de picocedura penala anterior
(referitoare la lipsa elementelor laturii obiective a infi'aptiunii) se regase§te in
dispozi|iile lit. a) de la art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prin urma-
re, dispozi|;ia din aceasta litera trebuie interpretata nu num|i in sensul ca fapta nu
exista in materialitatea sa, ci §i ca nu sunt intrunite elementele constitutive sub
aspectul laturii obiective a infrac|iunii. Apreciem ca aceast^ este solu^ia corecta,
avand in vedere §i faptul ca dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala nu
mai prevad solu^ia acordarii de despagubiri in ipoteza pronuntarii unei hotarM de
achitare in baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedure penala.
Astfel, in cursul urmaririi penale se va putea dispune o solufie de clasare, iar
in timpul judeca|ii o solutie de achitare, intemeiata pe art. 16 alin. (1) lit. a) din
Codul de procedura penala, §i atunci c^nd se va constata ca nu sunt intrunite ele
mentele constitutive sub aspectul laturii obiective a infi*actiunii.
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 29
In pofida formularii diferite, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. d) din actualul
Cod de procedura penala le reiau, de fapt, pe cele din art. 10 alin. (1) lit. e) din
Codul de procedura penala anterior. Legea nu se mai refera la cauze care inlatura
caracterul penal al faptei, intrucat acestea nu mai sunt prevazute in Codul penal,
ci la existenfa unei cauze justificative sau a unei cauze d'e neimputabilitate.
Legiuitorul a impartit fostele cauze care inlaturau car£|cteml penal al faptei in
doua categorii: cauze justificative (legitima aparare, stared de necesitate, exerci-
tarea xmui drept sau indeplinirea unei obligatii, consimta^antul persoanei vata-
mate) §i cauze de neimputabilitate (constrangerea fizica, (Sonstrangerea morala,
excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicatia, eroarea, cazul
fortuit). In dispozitiile art. 18-31 din Codul penal se regasesc toate acele cauze
care, anterior, inlaturau caracterul penal al faptei.
In acest context, vom face o scurta men^iune asupra uneia dintre cauzele de
neimputabilitate, cea prevazuta de art. 30 din Codul penal §i intitulata „Eroarea”.
Trebuie observat ca aceasta cauza era intitulata marginal, in Codul penal anterior,
„Eroarea de fapt”, insa in dispozitiile art. 30 din actualul Cod penal legiuitorul a
inteles sa reglementeze o singura forma sub denumirea simpla „Eroarea”, nouta-
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 31
Spre exemplu, inculpatul este trimis in judecata pentm savar§irea infractiunii de abiiz in
serviciu, constand in aceea ca, in calitate de reprezentant al unei institu^ii, a aprobat transfeml
dreptului de proprietate asupra unui imobil, de§i acel imobil apartinea domeniului public al statului,
procuroml sustinand in rechizitoriu ca inculpatul a interpretat in mod gre§it dispozi|iile legale in
materia dreptului de proprietate, apreciind ca este vorba de un drept de proprietate privata, §i nu
de un drept de proprietate publica, §i, din acest motiv, a mstrainat imobilul respectiv. Un asemenea
inculpat poate invoca eroarea de drept, intrucat chestiunile legate de natura dreptului de proprietate
sunt reglementate de o dispozi^ie extrapenala, in acest sens textul final al alin. (4) al art. 30 din Co
dul penal fiind suficient de clar: „Prevederile alin. (l)-(3) se aplica in mod corespunzator §i in cazul
necimoa§terii unor dispozitii legale extrapenale”.
32 Partea generala
Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala le reproduc
pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala anterior.
Conform art. 288 alin. (2) din Codul de procedura penala, cand, potrivit le-
gii, punerea in mi^care a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege ori cu
autorizarea organului prevazut de lege, ac|:iunea penala nu poate fi pusa in mi§-
care in lipsa acestora.
Lipsa pldngerii prealabile stinge actiunea penala la acele infractiuni la care
legea o prevede expres, ca o conditie pentru punerea in mi§care a actiunii penale
(spre exemplu, in cazul infractiunii de lovire sau alte violence, infractiunii de viol
in forma tip sau al infractiunii de bancruta simpla ori frauduloasa).
Plangerea prealabila este considerata ca lipse§te fie in cazul in care nu a fost
efectiv introdusa, fie atunci cand a fost formulata, dar in alte conditii decat cele
prevazute de lege. Spre exemplu, actiunea penala se stinge atunci cand plange
rea prealabila a fost introdusa, dar cu depa§irea termenului legal [3 luni din ziua
in care persoana vatamata sau cel indreptatit a reclama a aflat despre savar§irea
faptei^^^ - art. 296 alin. (l)-(3) din Codul de procedura penala] sau de catre o
persoana care nu avea calitatea de titular al formularii plangerii prealabile (spre
exemplu, de catre un so| pentru celalalt so|). Daca plangerea prealabila a fost
introdusa in termenul prevazut de lege, dar la un organ judiciar necompetent, ea
este considerata valabila §i nu impiedica exercitarea ac|;iunii penale, chiar daca
ajunge la organul competent dupa expirarea termenului [art. 270 alin. (2), art. 296
alin. (4)-(5) din Codul de procedura penala]. ^
Daca infirac]:iunea a adus vatamM mai multor pers(mne, actiunea penala se
exercita chiar daca numai una dintre acestea introduce pl§|igerea prealabila, potri
vit dispozifiilor art. 157 alin. (2) din Codul penal. Daca in^ac|iunea a fost comisa
in participa^ie penala, actiunea penala se va exercita fa^a ddto^i participanfii, chiar
daca plangerea prealabila a fost introdusa de persoana vatamata numai cu privire
la unul dintre ace§tia, conform dispozifiilor art. 157 alin. (3) din Codul penal.
Lipsa autorizdrii organului competent constituie un impediment in exercitarea
acfiunii penale, in toate acele situa^ii in care legea impime existenta unei autori-
zari pentru punerea in mi§care a acfiunii penale. Spre exemplu, a§a se intampla
in ipotezele de aplicare a legii penale rom&ie dupa principiile personalitatii sau
realita^ii (art. 9-10 din Codul penal), cand este necesara autorizarea prealabila a
t>J Spre deosebire de Codul de procedxirS penala anterior, cand termenul era de 2 luni din ziua
m care persoana vMmata a cunoscut cine este faptuitorul.
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 33
Dispozi^iile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala le reproduc
pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. g) din Codul de procedure penala anterior.
Amnistia stinge actiunea penala doar atunci cand este antecondamnatorie.
Amnistia postcondamnatorie constituie temei pentru inlaturarea sau modificarea
pedepsei, in condi|iile art. 596 din Codul de procedura penala.
Exercitarea actiunii penale este impiedicata §i in caz de implinire a termenului
de pres cripfie a rdspunderii penale, in condi^iile prevazute de art. 154-156 din
Codul penal. Excep|:ie face situa|;ia infractiunilor imprescriptibile (infrac|iunile
de genocid, contra imianita|ii §i de razboi, infrac^iunile de omor §i infrac^iunile
intenfionate urmate de moartea victimei).
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a amnistiei sau prescrip|iei, suspectul
sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului penal (art. 18 din
Codul de procedura penala), situatie in care, daca se constata incidenta altui caz
de la art. 16 alin. (1), solutia se va dispune in raport cu acesta, iar in caz contrar
se va mentine temeiul initial.
Decesul suspectului sau inculpatului persoand flzicd, precum §i radierea sus-
pectului ori inculpatului persoand juridicd sting actiunea penala, intrucat ras-
punderea penala este personala, de aceea, in cazul in care autorul infractiunii a
decedat sau persoana juridica autoare a infractiunii a fost radiata, actiunea penala
nu poate fi pusa in mi§care, iar daca a fost pusa in mi§care, ea nu mai poate fi
exercitatat’l
Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. g) din actualul Cod de procedura penala le
reproduc pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala anterior.
Exista insa unele deosebiri derivate din modul de reglementare, in dreptul
penal material, a institu^iilor retragerii plangerii prealabile §i imp^carii partilor.
Retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala §i stinge actiunea
penala la acele infractiuni la care punerea in mi§care a actiunii penale este condi-
tionata de plangerea prealabila a persoanei vatamate. Ea poate interveni oricand
pe parcursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotarmi judecato-
re§tif^l
In cazul in care fapta a fost comisa in participatie penala, retragerea plangerii
prealabile produce efecte in personam, numai cu privire la persoana fa^ de care
plangerea a fost retrasa [art. 158 alin. (2) din Codul penal]. Prin urmare, actiunea
penala se va stinge numai daca plangerea a fost retrasa fata de toti faptuitorii.
Atunci cand retragerea s-a facut numai fata de unul\, sau unii dintre ace^tia,
actiunea penala va continua sa se exercite impotriva celorlalti.
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a retrag^i plangerii prealabile,
suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea j^rocesului penal (art. 18
din Codul de procedura penala).
Impacarea pdrfilor inlatura raspunderea penala §i stinge actiunea penala la
infractiuni urmaribile din oficiu, daca legea o prevede expres [art. 159 alin. (1) din
Codul penal]. Sunt asemenea infractiuni, spre exemplu, ftirtul [art. 231 alin. (2)
din Codul penal] sau in§elaciunea [art. 244 alin. (3) din Codul penal].
Idem, p. 296.
PI Apreciem ca retragerea plangerii prealabile poate interveni ?i in caz de redeschidere a pro
cesului penal, intrucat admiterea cererii de redeschidere atrage desfiinfarea de drept a hotararii
pronunfate in lipsa persoanei condamnate [art. 469 alin. (7) din Codul de procedura penala].
II. Actiunea penala §i actixinea civila in procesul penal 35
Legea nr. 192/2006 privind medierea §i organizarea profesiei de mediator (M. Of. m-. 441
din 22 mai 2006).
I. N eagu , op. cit., p. 302.
36 Partea generala
4.9. Exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul
de procedura penala]
Idem, p. 304.
I. Neagu, op. c it, p. 305.
[3] Idem, p. 307.
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 37
Articolul 123 din Legea nr. 302/2004 reglementeaza ca, „atunci cand are
motive intemeiate sa creada ca intr-un alt stat se desfa§oara proceduri penale cu
privire la acelea§i fapte sau fapte conexe §i care implica aceea§i persoana, procu-
rorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala sau instanta de judecata
poate contacta autoritatea competenta a celuilalt stat, direct sau, in cazul statelor
care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autoritatii centrale
competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existenta unor astfel de proceduri
paralele, in vederea initierii consultarilor”.
Din interpretarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 16
alin. (1) lit.j) din Codul de procedura penala rezulta ca, dupa ce transferul
procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nicio alta procedura pentru
aceea§i fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare.
Prin urmare, in Legea nr. 302/2004 era prevazuta o dispozitie care impiedica
inceperea unei proceduri pentru aceea§i fapta §i persoana. In conditiile in care nu
exista m Codul de procedura penala o dispozitie pentru stingerea ac^iunii penale,
nu aveam corespondentul in legea procesual penala. Prin reglementarea art. 16
alin. (1) lit.j) in Codul de procedura penala, a fost practic rezolvata aceasta
problema a transferului de proceduri.
Esential este ca o atare procedura in desfa^urare aprobata de statul roman
duce la stingerea actiunii penale in statul solicitat, actiunea penala fiind o actiune
publica (ce apar^ine intotdeauna statului, in toate tarile), §i daca statul strain a
inteles sa preia rolul de exercitare a actiunii publice, nu se mai poate continua
exercitarea ei §i in Romania.
Spre exemplu, in cazul injfractiunii de tulburare de posesie despre care persoana a luat la
cuno^tinta dupS ce se dispusese solu|ia in cauza respective §i de abia de atunci incepe s5 curgS
termenul de trei luni in care se poate formula plangerea prealabila.
38 Partea generala
Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior,, actu^la reglementare nu mai face
distinctie, pentru faza de urmarire penala, intre solutiile ce se disp'un in cazul impedimentelor
in exercitarea acfiunii penale. Prin urmare, nu mai Int^lnim solutiile de scoatere de sub urmarire
penala §i de incetare a urmaririi penale, iar clasarea are alt in|eles decfit in sistemul Codului de
procedura penala anterior.
De§i legea prevede posibilitatea clasarii inainte de inceperea urmaririi penale, in opinia noas-
tra, aceasta situa^ie este mai degraba teoretica, fiind greu de presupus ca, in practica, organele
judiciare ar putea constata existen t cazurilor prevazute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedura
penala exclusiv din examinarea sesizarii. Impedimentele care lipsesc acfiunea penala de temei pre-
supun prin natura lor administrarea de probe, care se poate realiza nirniai dupa inceperea urmaririi
penale. Insa chiar §i cauzele care determina lipsa de obiect al actiunii penale sunt improbabil de
constatat doar din sesizare. Spre exemplu, din cuprinsul plangerii prealabile formulate de persoana
vatamata s-ar putea observa tardivitatea acesteia, dar - in virtutea principiului fundamental al aflarii
adevarului - organul de cercetare penala trebuie mai intai sa stabileasca daca fapta imputata exista;
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 39
altfel, se na§te riscul clasarii cauzei pe im temei gre?it [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procediira
penala], cu posibile implicatii negative ulterioare (spre exemplu, prevalandu-se de o asemenea so-
lu|ie, persoana vatamata poate introduce acfiune civila in preten^ii la instanja civila). De asemenea,
ar putea rezulta din cuprinsul sesizarii ca in privin^ faptei, astfel cum este descrisa de petent, ar fi
incidenta o lege de anmistie; dar descrierea faptei de catre petent (eventual §i mcadrarea juridica
data de acesta) ar putea sa nu fie reflectarea fidela a realitafii, astfel ca organele judiciare trebuie
in prealabil sa o determine cu precizie §i sa ii dea o corecta incadrare juridica, abia dupa aceasta
putSndu-se determina daca amnistia opereaza ori nu.
Spre exemplu, daca s-a primit o sesizare §i nu se dispusese inceperea urmaririi penale, insa se
constatase ca faptuitorul, adica persoana impotriva careia s-a facut plangere, a decedat, solufia care
urmeaza a se dispune este cea a clasarii prin ordonan|:a, fara a se face alte verificari.
40 Partea generala
Potrivit art. 20 alin. (6) din Codul de procedura penalS, in cazul in care un num&r mare de
persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana
care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care parjile civile nu §i-au
desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfa§urare a procesului penal, procurorul sau
instanfa de judecata poate desemna, prin ordonan|a, respectiv prin incheiere motivata, un avocat din
oficiu pentru a le reprezenta interesele. incheierea sau ordonan^ va fi comunicata parjilor civile,
care torebuie sa incuno§tin^eze procurorul sau instan^a In cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin
avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care
reprezentantul a luat cuno?tin|a sxmt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 41
tenta instantei penale, dar numai daca partea civila indica mo§tenitorii sau, dupa
caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii responsabile civilmente, in termen
de cel mult 2 luni de la data la care a luat cuno^tinta de imprejurarea respectiva;
in caz contrar, actiunea civila in procesul penal ramane nesolutionata.
SemnalSm o inadverten|a intre dispozitiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedura penala,
care prevad ca instan^ lasa nesolutionata actiunea civile §i in caz de impacare a partilor, §i cele ale
art. 159 alin. (2) din Codul penal, care stabilesc ca impacarea stinge actiunea civila. Apreciem ca,
in caz de impacare, actiunea civilS trebuie solu|;ionata de instanta penalS, care va lua act de modul
in care inculpatul §i partea civila au convenit asupra repararii pagubei, nefiind nicio rafiune pentru
care ace§tia sa fie indreptafi catre instanta civila ca urmare a lasarii nerezolvate a ac^iijnii civile in
procesul penal.
P' Acordul de recunoa?tere a vinova^iei este asemanator procedurii intemeiate pe dispozifiile
art. 320' din Codul de procedura penala anterior §i a celei prevazute de art, 374 alin. (4), art. 375
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 43
torul a apreciat ca este mai bine sa prevada, pentm aceasta situatie, nesolutionarea
actiunii civile, pentm ca, aproape intotdeauna in cazul acordului de recunoa§tere
a vinovatiei, de esenta institutiei este solutionarea grabnica a cauzei penale res
pective. In situatia in care s-ar incerca §i solutionarea actiunii civile, s-ar intarzia
rezolvarea actiunii penale, nu ar mai avea eficienta celeritatea specifica acordului
de recunoa^tere a vinovatiei, finalizarea procesului penal fiind intarziata;
d) mo§tenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii civile
nu i§i exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile in termen de 2
luni de la decesul, reorganizarea, dizolvarea sau desfiintarea partii civile, ori, in
caz de deces, reorganizare, dizolvare sau desfiintare a partii responsabile civil-
mente, partea civila nu indica mo§tenitorii, succesorii in drepturi ori lichidatorii
acesteia in termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cuno§tinta de impre-
jurarea respectiva.
Instanta penala rezolva acfiunea civila in toate celelalte situatii, adica in ca
zul in care se pronunta solutia achitarii in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), c), d)
din Codul de procedura penala §i in cazul in care pronunta incetarea procesului
penal in temeiul din art. 16 alin. (1) lit. i) §i h) din acela§i cod. In aceste ipoteze,
instanta evalueaza actiunea civila §i o admite sau o respinge. Instanta admite in
tot sau in parte actiunea civila §i, corespondent admiterii in parte, fiinctioneaza
§i o respingere in parte a actiunii civile. Verificandu-se probele care sunt admi
nistrate in cursul urmaririi penale §i al judecatii pe latura civila a cauzei, instanta
le evalueaza §i se pronunta in aceea§i maniera in care s-ar pronunta §i o instanta
civila asupra problemei actiunii civile.
Daca actiunea civila a fost admisa, repararea prejudiciului material §i moral
se face potrivit dispozitiilor legii civile [art. 19 alin. (5) din Codul de procedura
penala]. Coroborand dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala cu cele in
materie din Codul civil, rezulta ca reparatia poate imbraca doua forme:
- in natura, care poate consta in restituirea lucrului sau in restabilirea situatiei
anterioare savar§irii infractiunii;
- prin plata unei despagubiri bane^ti.
Spre deosebire de regula fixata prin art. 1386 NCC (conform careia despagu-
birea prin echivalent banesc se acorda fie daca reparatia in natura nu este posibila,
fie daca victima nu este interesata de reparatia in natura), in materie penala repa
ratia in natura are caracterprioritar, la reparatia prin echivalent banesc apelan-
du-se numai atunci cand restituirea lucrului nu mai este posibila, a§a cum rezulta
§i art. 377 din Codul de procedura penala (procedura in cazul recunoa§terii invinuirii). Este insa
o procedura care are loc in timpul urmaririi penale, §i nu al judecatii, existSnd §i o conditie care
mcorseteaza aplicarea acestei institutii, intrucat nu se poate incheia acord in cazul infracfiunilor
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani. Dupa ce acordul a fost realizat m
timpul urmaririi penale, el este supus validarii de catre instanta de judecata. Vom analiza in detaliu
acordul de recunoa§tere a vinovatiei in cadrul procedurilor speciale.
44 Partea generala_______________________
din dispozitiile art. 25 alin. (2) din Codul de procedura penala^^'^. De asemenea,
instanta penala are obligatia de a se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau
par|;iala a unui inscris §i la restabilirea situatiei anterioare savar§irii infracfiunii.
in toate cazurile, conform dispozitiilor art. 1385 alin. (3)-(4) NCC, despagu-
birea trebuie sa cuprinda pierderea suferita {damnum emergens), ca§tigul pe care
in conditii obi§nuite partea civila ar fi putut sa il realizeze §i de care a fost lipsita
{lucrum cessans), precum §i cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau
limitarea prejudiciului. Daca infrac|iunea a determinat §i pierderea §ansei de a
obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparafia va fi proportionala cu pro-
babilitatea obtinerii avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, |inand cont de
imprejurari §i de situatia concreta a victimei.
Reparatia trebuie sa acopere atat prejudiciile materiale, cat §i pe cele mora
le. Regulile privitoare la modul in care se determina intinderea reparafiei se rega-
sesc in dispozi|;iile art. 1387-1393 NCC.
Acest aspect reiese §i din dispozitiile art. 20 alin. (5) lit. c) din Codul de procedxirS penalS,
conform cSrora, pSnS la terminarea cercetSrii judec5tore§ti, partea civila poate solicita repararea
prejudiciului material prin plata unei despSgubiri bSne§ti, „dac& repararea in naturS nu mai este
posibiia”.
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 45
La aceasta ipoteza apreciem ca se adauga cea in care persoana vStamata s-a constituit parte
civila in cursul urmaririi penale, dar procuroml a clasat cauza. In acest caz, persoana vatamata,
de§i alesese ini|ial calea procesului penal, va avea dreptul de a se adresa instanfei civile pentru
obfinerea despagubirilor, fiind lipsita de posibilitatea de a le ob^ine in procesul penal, intrucat
acesta nu cunoa§te faza judeca^ii (actiunea civila in procesul penal fiind accesorie celei penale, iar
despagubirile putSnd fl acordate numai de catre instanta, nu §i de procuror). Aceasta solufie rezulta
implicit ?i din dispozifiile art. 315 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala.
46 Partea generala
t'' Pentru identitate de ra^iune, consideram ca sunt posibile parasirea instantei civile §i revenirea
in procesul penal §i m caz de redeschidere a urmaririi penale !n condi^iile art. 335 din Codul de
procedure penala.
II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 47
Potrivit dispozifiilor art. 2 alin. (1‘) din Regulamentul privind organizarea §i func^ionarea
administrativa a inaltei Cur{ideCasafie§i Justifie, modificat prin Hotararea nr. 3/2014(M. Of. nr. 75
din 30 ianuarie 2014).
50 Partea generala
2.1.1. Competentafunctionala
In temeiul art. 602 din Codul de procedura penala, in materie procesuala, nojiunile de „te-
ritoriul R om ^ iei” §i „infractiune savar§itS pe teritoriul Romaniei” au in|elesul atribuit prin art. 8
alin. (2)-(4) din Codul penal. Astfel, prin „teritoriul Romaniei” se injelege intinderea de pSmant,
marea teritoriala §i apele cu solul, subsolul §i spafiul aerian, cuprinse intre firontierele de stat. Prin
„infractixme s5v§r§it5 pe teritoriul Romaniei” se in|elege orice infiractiune comisa pe teritoriul aratat
anterior sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania. Infrac-
|iunea se considera savar§ita pe teritoriul Romaniei §i atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava sub
pavilion romanesc sau pe o aeronava inmatriculata in Romania s-a efectuat un act de executare, de
instigate sau de complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infrac|iunii.
52 Partea generala
- locul savar^irii infractiunii [acesta este definit prin art. 41 alin. (2) din Codul
de procedura penala in acela§i mod in care o facea §i Codul de procedura penala
anterior, folosindu-se principiul ubicuitatii - locul unde s-a desfa§urat activitatea
infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia];
- locul unde a fost prins suspectuP^ sau inculpatul;
- locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul
inculpatului persoana juridica, la momentul la care a sdvdr§itfapta',
- locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
In privinta competentei pentru infractiunile comise in tara, regasim acelea^i
criterii §i acela^i tip de preferinta de care se folosea §i Codul de procedura penala
anterior. In cazul sesizarii la momente diferite de timp a doua sau mai multor
organe judiciare, functioneaza preferinta cronologica, urmand a fi competent
organul judiciar mai inainte sesizat. In caz de sesizare simultana, competent
va fi organul judiciar care corespunde criteriului mai bine situat in enumerarea
de la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, operand preferinta legala
[spre exemplu, daca sunt sesizate concomitent doua organe, unul care corespunde
criteriului de la lit. a) §i altul celui de la lit. b), va fi preferat criteriul de la lit. a),
adica va fi competent organul de la locul savar§irii infractiunii].
Infracfiunea sdvdr§itd p e o navd sub pavilion romdnesc este de competen^a
instanfei in a carei circumscripfie se afla primul port roman in care ancoreaza
nava (in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel). Infracfiunea sdvdr§itd
p e o aeronavd inmatriculatd in Romania este de competen|a instantei in a carei
circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava sub
pavilion romanesc nu ancoreaza intr-im port roman sau daca aeronava inmatri-
culata in Romania nu aterizeaza pe teritoriul roman, competen^a se va determina
potrivit criteriilor aratate la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, iar
daca niciunul dintre locurile acolo indicate nu este cunoscut, competenta va reve-
ni primului organ judiciar sesizat.
In cazul infracfiunilor sdvdr§ite in strdindtate, regUlile sunt fixate prin dispo-
zitiile art. 42 din Codul de procedura penala (§i au ram^s in principiu acelea§i cu
cele aratate in Codul de procedura penala anterior). Coiiipeten|a apartine organu-
lui judiciar in a carai circumscriptie se afla locuin^at^^ su^ectului sau inculpatului
persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, daca acestea
se afla pe teritoriul Romaniei. In caz contrar, competenta apartine instan|elor din
Bucure^ti, cu precizarea ca pentru judecatorii este competenta Judecatoria secto-
rului 2 Bucure§ti.
Cu privire la sdvdr§irea infracfiunilor la bordul navelor sub alt pavilion decdt
cel romdnesc sau la bordul aeronavelor mmatriculate in alt stat decdt Romdnia,
Competenta personala este acel criteriu prin care o cauza penala este atribuita
unui organ judiciar datoritd calitafii suspectului sau inculpatului.
Elementul fundamental al acestei forme de competenta este calitatea suspec
tului sau inculpatului. Prin exceptie, exista §i situatii in care competenta perso
nala este determinata de calitatea persoanei vdtdmate; astfel, conform art. 40
alin. (1) din Legea nr. 304/2004, completele §i sectiile specializate pentru minori
§i familie, precum §i tribunalele specializate pentru minori §i familie judeca atat
infractiunile savSr^ite de minori, cat §i infractiunile savar§ite asupra minorilor.
Cea mai importanta forma de competenta personala se intalne§te la instanfele
§i parchetele militare, fiind dublata de competenta organelor de cercetare penala
speciale din cadrul Ministerului Apararii Nationale. Spre exemplu, competenta
instantelor militare este determinata de calitatea de militar combinata, in cele mai
multe situa|ii, cu gradul militarului. Astfel, tribunalele militare judeca in prima
instan|a toate categoriile de infrac|iuni savar§ite de militari pana la gradul de
colonel inclusiv, cu excepfia celor date prin lege in competen|a instantelor supe-
rioare. La Curtea Militara de Apel se judeca infracfiunile savar§ite de militari cu
grad de mare^al, amiral §i general.
Uneori insa nu mai are importanta gradul militarului, legiuitorul imbinand
simpla calitate de militar cu o competenta materials. Spre exemplu, daca este
vorba de infractiunea de genocid savar§ita de un militar, nu se tine seama de
gradul acestuia, cauza urmand a fi judecata in prima instanta la Curtea Militara
de Apel. De asemenea, infractiunile comise de judecatorii §i procurorii militari de
la tribunalele militare §i parchetele militare de pe langa aceste instante se judeca
in prima instan|a, in toate cazurile, indiferent de gradul militar al faptuitorului, la
Curtea Militara de Apel.
Competenfa personala exista insa §i la instantele civile §i aici avem in vedere
curjile de apel §i Inalta Curte de Casa|:ie §i Justitie. Spre exemplu, cur|ile de apel
judeca in prima instan|a toate infi'ac|iunile comise de judecatorii de la judeca
torii, tribunale §i cur|i de apel, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste
instance, de avoca^i §i de notari publici. Inalta Curte de Casatie §i Justi|ie judeca
54 ______________Partea generala_________________________ _____
2 .2 .2 . Competenta speciala
f'J A. Z ara fiu , Procedura penala, Ed. C.H Beck, Bucure§ti, 2013, p. 10. Autorul citat precizeaza
§i faptul ca in iocul fostelor sec^ii maritime §i fluviale de la instanfele din Constanfa ?i Gala|:i au fost
infiintate complete specializate in materie maritima §i fluviala, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea
nr. 304/2004.
III. Partidpantii in procesul penal 55
Potrivit art. 54 alin. (1') din Legea nr. 304/2004, dispozi^ie introdusS prin art. 72 pet. 10 din
Legea nr. 255/2013, incepand cu 1 februarie 2014.
Potrivit dispozifiilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, dispozifie modificata prin
art. 72 pet. 8 din Legea nr. 255/2013, incepand cu 1 februarie 2014.
III. Participantii in procesul penal 57
[’5 Atunci cand in cursul judecarii unei cauze penale se constatS c5 legea nu ofera o iSmurire
asupra unei chestiuni de drept, suficientS pentru ca instanta sS pronun]:e o hotMre legala §i
temeinica, completul de judecata va sesiza inalta Curte de Casatie §i Justitie pentru dezlegarea
acelei chestiuni de drept. Dezlegarea data de instanfa suprema are valabilitate numai cu privire la
chestiunea de drept ridicata, dar este obligatorie pentru toate instan^ele din momentui publicarii
deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.
58 Partea generala
Se poate face reunirea a doua sau mai multor cauze penale la cererea procuro-
rului, a parfilor sau a subiecfilor procesuali principalP^ ori, din qficiu, de catre
instanta de judecata sau organul de urmarire penala. De mentionat este faptul ca,
in practica, reunirea (ca §i disjungerea) se dispune, de regula, in faza de urmarire
penala, fiind intalnita mai rar in faza de judecata.
Reunirea se face pentru cauze penale aflate in acela§i stadiu procesual, res
pectiv fie in cazul in care toate sunt in cursul urmaririi penale, fie in cursul jude-
catii in fond, fie in cursul judecatii in apel. Nu se pot reuni cauze aflate in stadii
procesuale diferite.
Spre exemplu, imobilul aparj;inand persoanei vStamate este vandalizat in decursul a trei zile
de trei f&ptuitori diferi|i (care, gasind u§a deschisS, sustrag sau distrug bunuri din acel imobil), fSrS
ca intre ace§tia s5 existe vreo legatura sau vreo infelegere.
Dispozifiile art. 45 alin. (1) din Codul de procedura penala nu enumerS §i subiecfii procesuali
principali printre titularii cererii de reunire a cauzelor, insa apreciem ca o asemenea cerere nu poate
fi respinsa atunci cand este intemeiata, din moment ce §i instanta poate sa procedeze, din oficiu, la
reunire.
60 Partea generala
saml sau se afla spre soludonare, in prima instanta, pe rolul unui tribunal, cauzele
se vor reuni §i dosarul reunit se va judeca la Inalta Curte de Casatie §i Justitie,
aceasta fiind instan|a superioara in grad].
Daca un organ judiciar este civil, iar altul militar, competent va fi organul
judiciar civil, aceasta regula aplicandu-se atunci cand cele doua organe judiciare
sunt egale in grad sau cel civil este superior. In situa|;ia in care organul judiciar
militar este superior in grad organului judiciar civil, competenta revine organului
judiciar civil egal in grad cu cel militar.
O alta regula este aceea ca, in cazul tdinuirii, favorizdrii fdptuitorului sau ne-
denunfdrii unei infracfiuni, competenta pentru cauza reunita aparfine organului
judiciar insarcinat cu instrumentarea infrac^iunii la care se refera tainuirea, favo-
rizarea sau nedenuntarea. Exceptie face ipoteza in care competenfa dupa calitatea
persoanelor apar|ine unor organe judiciare de grade diferite, cand cauzele reunite
vor fi instrumentate de organul superior in grad (spre exemplu, daca autorul
omorului este o persoana fara calitate speciala, care a fost insa favorizata de un
senator, competenfa de a judeca dosarul reunit revine Inaltei Curji de Casatie §i
Justifie).
§2. Disjungerea
Fata de vechea reglementare, in care legiuitoml limita cazurile de disjungere,
in sistemul Codului de procedura penala actual nu mai exista o asemenea limitare;
art. 46 §i art. 63 din Codul de procedura penala prevad doar ca, pentru motive
temeinice privind mai buna desfa§urare a procesului penal, organul de urmarire
penala sau instanta de judecata poate dispune disjungerea cu privire la unii dintre
inculpafi sau la unele dintre infractiuni.
Disjungerea se poate dispune in toate cazurile in care reunirea este facultati-
vd, iar dintre cazurile de reunire obligatorie, se poate dispune doar m cazul con-
cursuluiformal de infracfiuni. Disjungerea nu este insdposibild in cazul infrac|i-
unii continuate, complexe sau de obicei, atat pentru ca 46 alin. (1) din Codul
de procedura penala face referire la „unele dintre infi*4:|iuni” (or, infracfixmea
continuata, cea complexa §i cea de obicei sunt unice), ckt §i pentru ca ar exista
riscul unei gre§ite solutionari a cauzei (spre exemplu, dac^ infrac|;iunea de obicei
ar fi descompusa, constituindu-se atatea dosare cate acte materiale sunt, in fiecare
dintre acestea ar trebui dispusa clasarea).
Disjungerea se poate dispune atat in cursul urmdririi penale, cat ^i in cursul
judecdfii pdnd la rdmdnerea dejinitivd a hotdrdrii. De asemenea, este de men-
fionat ca disjungerea poate opera §i intre cele doua laturi ale procesului penal,
respectiv intre latura penald §i latura civild, insa latura civila disjunsa va ramane
in competenta de solutionare a instan|ei penale.
Necesitatea disjungerii nu trebuie examinata doar in abstracto, ci §i in legatura
cu fiecare dintre participantii la procesul penal.
III. Participantii in procesul penal 61
considers competente, este un conflict pozitiv de competenfd, iar atunci cand i§i
declina reciproc competenta, este un conflict negativ de competenfd.
Conflictul de competenta se solufioneazd de cdtre organul judiciar ierarhic
superior §i comun celor aflate in conflicf^\
Tribunalele solutioneaza conflicte intre judecatoriile din circumscriptia lor, iar
curtile de apel rezolva conflicte de competenta intre judecatoriile din circumscrip
tia lor, dar care nu se afla in circumscriptia aceluia§i tribunal, ca §i pe cele dintre
judecatoriile §i tribunalele, precum §i dintre tribunalele din circumscriptia lor.
Inalta Curte de Casatie §i Justitie solutioneaza conflictele de competenta in care
este implicata, pe cele dintre curtile de apel sau in care este implicata o curte de
apel, pe cele dintre tribunalele sau judecatoriile din raza unor curti de apel diferi-
te, precum §i pe cele dintre instantele civile §i cele militate.
Cu caracter de noutate, mentionam ca actuala reglementare prevede ca sesiza-
rea instantei ierarhic superioare §i comune, competenta sa solutioneze conflictul,
se poate face nu numai de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta
(la conflictul pozitiv), respectiv de catre instanta care §i-a declinat cea din urma
competenta (la conflictul negativ), dar §i de pdrji sau de procuror.
Este posibil ca instanta sesizata cu solutionarea conflictului sa constate ca acea
cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul
§i fata de care ea nu este instanta superioara comuna, situatie in care va trimite
dosarul instantei superioare comune.
Pana solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata in cauzd se
suspendd.
Potrivit art. 51 alin. (5) din Codul de procedura penala, instanta care §i-a de
clinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din xirma ia mdsurile §i
efectueazd actele ce reclamd urgenfd [spre exemplu, veriflca masura arestarii
preventive a inculpatului, daca termenul de maxim 60 de zile la care se refera
art. 208 alin. (4) din Codul de procedura penala este pe cale sa expire].
Hotararea prin care se solutioneaza conflictul de competenta este o incheiere,
care nu este supusd niciunei cdi de atac. Instanta care prime§te cauza spre solu-
tionare, dupa rezolvarea conflictului, nu i§i mai poate declina competenta; ex-
ceptie face insa situatia in care, ulterior rezolvarii conflictului, apar elemente noi
care atrag competenta altei instante (spre exemplu, dupa rezolvarea conflictului,
inculpatul dobande§te calitatea de senator, ceea ce implica declinarea competentei
catre inalta Curte de Casatie §i Justitie).
Dupa rezolvarea conflictului, instanta careia i s-a trimis dosarul va veriflca
probele administrate, actele indeplinite §i masurile dispuse in cauza de cealal-
Excep|ie face ipoteza in care com petent de solutionare a chestiunii prealabile nu aparfine
organelor judiciare.
66 Partea generala
§1. Procurorii
Procurorii sunt constituiti in parchete, care functioneaza pe langa instantele de
judecata, dar sunt independente in rela^iile cu acestea.
lerarhizarea parchetelor este corespunzatoare celei a instantelor de judecata,
motiv pentru care intalnim: parchete de pe langa judecatorii, parchete de pe langa
tribunale pentru minori §i familie, parchete de pe langa tribunale, parchete de pe
langa curti de apel, parchete militare de pe langa tribunale militare, Parchetul
Militar de pe langa Curtea Militara de Apel §i Parchetul de pe langa Inalta Curte
de Casatie §i Justitie.
Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie §i Ju§ti|ie are in structura mai
multe sectii (sectia de urmarire penala §i criminalistica, sectia parchetelor milita
re, sec^ia judiciara etc.). In cadrul Parchetului de pe langl Inalta Curte de Casatie
§i Justice functioneaza Direc^ia de Investigate a Infracjiunilor de Criminalitate
Organizata §i Terorism, ca structura specializata in combaterea criminalita^ii or-
ganizate §i terorismului.
Alaturi de unita|ile de parchet mai sus nominalizate, pe langa inaha Curte de
Casa|:ie §i Justitie functioneaza §i Direc^ia Nafionala Anticorup|ie, organ speciali-
zat in combaterea infracfiunilor de corupfie, organizata ca structura autonoma in
IpotezS prevazuta de art. 335 alin. (4) din Codul de procedurS penala.
IpotezS prevSzuta de art. 549' din Codul de procedura penala.
III. Participantii in procesul penal 69
f’l Spre exemplu, Direc^ia Nationals Anticoruptie este o structura ce functioneaza pe langS
inalta Curte de Casa|ie §i Justitie, dar poate efectua urmSrirea penala tntr-o cauza ce se va judeca
in prima instanta la un tribunal.
70 Partea generala
§1. Incompatibilitatea
Incompatibilitatea este situa^ia de inadecvare in carp se afla un reprezentant al
organului judiciar cu privire la solutionarea unei cauze.penale, datorita suspiciu-
nilor in legatura cu impar^ialitatea sa, §i constituie un impediment in participarea
la rezolvarea acelei cauze.
Legea prevede in detaliu cazurile de incompatibilitate care se aplica jude-
catorului, procurorului, organelor de cercetare penala, magistratului-asistent §i
grefierului.
Cazurile de incompatibilitate a judecdtorului sunt prevazute de art. 64 din
Codul de procedura penala, dupa cum urmeaza:
- art. 64 alin. (1) enumera cazurile clasice de incompatibilitate, facand referire
la situatiile in care judecatorul:
III. Participantii in procesul penal 71
a) a fost reprezentant sau avocat al uneia dintre parti ori al unuia dintre subiectii
procesuali principali, chiar §i in alta cauza. Mentionam ca incompatibilitatea
subzista cliiar daca, anterior, judecatorul a fost reprezentatul sau avocat partii
intr-o alta cauza penala decat cea pe care este chemat sa o solutioneze;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, cu vreuna dintre parti,
subiectii procesuali principali, avocatii sau reprezentantii acestora ori se afla cu
ace§tia intr-o alta situatie dintre cele aratate de art. 177 din Codul penal. Aceste
din urma situatii au in vedere raporturile maritale, precum §i relatiile asemanatoa-
re lorf*^ sau celor dintre parinti §i copii, existente intre judecator §i parte, subiect
procesual principal, avocatul sau reprezentantul acestora^^^;
c) a fost expert sau martor in cauza dedusa judecStii;
d) este tutore sau curator al uneia dintre parti sau al unuia dintre subiecfii pro
cesuali principali;
e) a efectuat acte de urmarire penala in acea cauza sau a participat, in calitate
de procuror, la orice procedura desfa§urata in fata unui judecator sau a unei in-
stante de judecata. Incompatibilitatea exista indiferent de numarul §i importanta
actelor de urmarire penala pe care judecatorul le-a efectuat, in calitatea sa ante-
rioara de procuror sau organ de cercetare penala, in respectiva cauza;
f) exista o suspiciune rezonabila cu privire la impartialitatea sa. in doctrina
de sub imperiul Codului de procedura penala anterior s-au exemplificat anumite
situatii cu privire la care apreciem ca se circumscriu acestui caz de incompatibili-
tate - spre exemplu, relatia de dependenta materiala a judecatorului fata de parte,
al carei creditor sau debitor este, ori faptul ca judecatorul are un proces similar la
o alta instanta^^. De asemenea, judecatorul care s-a antepronuntat devine incom-
patibil in temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala;
- art. 64 alin. (2) - nu pot face parte din acela§i complet de judecata judecato-
rii care sunt so|:i, rude sau afini intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla
intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal;
- art. 64 alin. (3) - prevede imposibilitatea judecatorului care a judecat cauza
in fond de a mai participa la judecata aceleia§i cauze intr-o cale de atac sau la
rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotarMi;
- art. 64 alin. (4) - judecatorul de drepturi §i libertati nu poate participa la jude-
carea aceleia§i cauze in faza de camera preliminary, in fond sau in caile de atac;
- art. 64 alin. (5) - judecatorul care a participat la solutionarea plangerii im-
potriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata nu poate participa, in
aceea§i cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.
- art. 64 alin. (6) - judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa
contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei.
Constatarea inadmisibilita^ii se face chiar de completul in fafa cSmia cererea de recuzare s-a
formulat [art. 67 alin. (5) din Codul de procedurS penala].
III. Participantii in procesul penal 73
§1. Suspectul
Suspectul este persoana fizica sau juridica fa|a de care exista bdnuiala
rezonabila ca a sdvdr§it o faptd prevdzutd de legea penala. In prezent, legiuitorul
face o distinc|ie clara intre inceperea urmaririi penale in rem (in legatura cu
fapta) §i continuarea urmaririi penale in personam (fa|a de o persoana). Astfel,
atunci cSnd exista probe din care rezulta ca o persoana a savar§it o infirac^iune,
t*' !n caz de recuzare a procurorului, legea [art. 70 alin. (2) din Codul de procedura penala]
adauga §i o a cincea ipoteza de inadmisibilitate, anume cSnd cererea de recuzare nu s-a adresat
procurorului ierarhic superior.
ra Acesta reprezinta un caz special de stramutare.
74 Partea generala
Inculpatul este persoana impotriva cdreia s-a pus in mi§care acfiunea penala.
Punerea in mi§care a actiunii penale se realizeaza prin ordonanta procuromlui;
prin exceptie, in cazul infi*actiunilor de audienta, actiunea penala se pune in mi§-
care prin declaratia orala a procuromlui.
In procesul penal, inculpatul este titular de drepturi §i obligatii. In categoria
drepturilor inculpatului regasim, conform art. 83 din Codul de procedura penala:
76 Partea generala
Partea civila este persoana vatamata care exercitd acfiunea civila in procesul
penal. Au calitatea de parte civila §i succesorii persod^ei vatamate, daca exercita
ac^iunea civila in procesul penal (art. 84 din Codul de Vocedura penala).
Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urm§.ririi penale sau in
cursul judeca^ii, pdnd la inceperea cercetarii judecdtore§ti. Daca acest moment
procesual a fost depa§it, persoana vStSmata sau succesorii sSi nu se mai pot
constitui parte civila in procesul penal, dar pot introduce ac^iunea pentru repararea
pagubei la instan^a civila.
Constituirea de parte civila se face in scris sau oral, cu indicarea naturii §i a
intinderii preten|;iilor, a motivelor §i a probelor pe care acestea se intemeiaza.
Drepturile par^ii civile sunt urmatoarele:
- dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
III. Participantii in procesul penal 77
Partea responsabila civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are
obligafia legala sau convenfionala de a repara in intregime sau in parte, singurd
sau in solidar, prejudiciul cauzatprin infracfiune §i care este chemata sa raspunda
in procesul penal.
Partea responsabila civilmente poate fi introdusa ori poate interveni din proprie
ini^iativa in procesul penal.
Introducerea in procesul penal a parfii responsabile civilmente are loc fie
la cererea parfii civile, fie la cererea procurorului, atunci cand acesta exercita
ac^iunea civila. Introducerea poate fi facuta in cursul urmaririi penale sau in
cursul judeca|ii, dar numai pdnd la inceperea cercetdrii judecdtore§ti.
Partea responsabila civilmente poate interveni in procesul penal, din proprie
initiativa, pdnd la terminarea cercetdrii judecdtore§ti la prima instanfd, luand
procedura din stadiul in care se afla in momentul interven^iei. Interesul parfii
responsabile civilmente de a intra in procesul penal, de§i nu a fost chemata, se
leaga de sus^inerea intereselor sale civile (§i ale inculpatului), care, in absen|a sa,
ar putea avea de suferit, cu atat mai mult cu cat hotararea penala are §i autoritate
de lucru judecat in fa|a instance! civile, in conditiile legii.
Partea responsabila civilmente are, in ceea ce prive§te ac|iunea civila, toate
drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.
78 Partea generala
Un alt participant la procesul penal este avocatul. Potrivit art. 88 din Codul
de procedura penala, avocatul asista sau reprezintd, in procesul penal, partile ori
subiectii procesuali principali, in conditiile legii.
Diferenta intre cele doua institutii - asistenta juridica §i reprezentare - consta
in aceea ca asistenfa juridica presupune sprijinul pe care avocatul il da partilor
sau subiectilor procesuali principali, in vederea asigurarii apararii intr-o cauza
penala, §i implica atat prezenta partii, cat §i a avocatului in fata organului judiciar,
in timp ce reprezentarea presupune prezente reprezentantului §i lipsa partii din
fa^a organului judiciar.
Reprezentantul poate fi atat avocatul, cat §i o alta persoana, insa cu mentiunea
ca avocatul este singurul care are dreptul de a pleda in fata instantelor de judecata.
Legea reglementeaza §i cazuri de incompatibilitate pentru avocat, acesta
aflandu-se in situatii care determina imposibilitatea de a oferi asistenta juridica
unor persoane din cauza suspiciunilor care planeaza asupra impartialitatii sau
independentei sale. Astfel, nu poate fi avocat al unei parti sau al unui subiect
procesual principal:
- sotul ori ruda pana la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecatorul;
- martorul citat in cauza;
- cel care a participat in aceea§i cauza in calitate de judecator sau de procuror;
- o alta parte sau un alt subiect procesual.
De asemenea, legea interzice ca partile sau subiectii procesuali principali cu
interese contrare sa fie asistati sau reprezentati de acela§i avocat [art. 88 alin. (4)
din Codul de procedura penala].
Asistenta juridica poate fi facultativd sau obligqtorie. Regula este asistenta
juridica facultativa, partile §i subiectii procesuali principali putandu-se apara ei
in§i§i §i nefiind, in principiu, obligati sa apeleze la sp^jinul unui avocat in cursul
procesului penal. Daca suspectul sau inculpatul intele|e sa apeleze la avocat, are
dreptul sa fie asistat de unui ori de mai multi avoclti, asistenta juridica fiind
considerata ca asigurata atunci cand cel putin unui dinire ace^tia este prezent.
Prin exceptie, asistenta juridica a suspectului saujinculpatului este uneori
obligatorie.
Cazurile de asistenfa juridica obligatorie sunt prevazute in dispozitiile art. 90
din Codul de procedure penala. Astfel, asistenta juridica este obligatorie pentru
suspect sau inculpat, atat in faza de urmarire penala, cat §i in faza de camera
preliminara §i in faza de judecata, in urmatoarele situatii:
- in cazul minorului;
- in cazul suspectului sau inculpatului intemat intr-un centru educativ sau
intr-im centru de detentie. Pentru aceasta situatie, se cuvine precizarea ca intema-
III. Participantii m procesul penal 79
rea intr-un centru educativ sau intr-un centru de detentie constituie masuri edu
cative, prevazute de art. 124-125 din Codul penal, insa ele sunt aplicabile nu
numai minorilor, ci §i majorilor care, la data savar§irii infractiunii, aveau varsta
cuprinsa intre 14 §i 18 ani (art. 134 din Codul penal). Prin urmare, acest caz de
asistenta juridica obligatorie nu se suprapune peste cel anterior;
- in cazul suspectului sau inculpatului retinut sau arestat, chiar §i in alta cauza;
- in cazul suspectului sau inculpatului fata de care s-a luat masura de siguranta
a intemarii medicale, chiar in alta cauza;
- in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu i§i
poate face singur apararea;
- in alte cazuri prevazute de lege [spre exemplu, in ipoteza in care inculpatul
incheie un acord de recunoa§tere a vinovatiei - art. 480 alin. (2) din Codul de
procedura penala].
Pentru faza de judecata, alaturi de cazurile mai sus mentionate, asistenta ju
ridica a inculpatului este obligatorie §i atunci cand legea prevede pentru infrac-
tiunea savar§ita pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de
5 ani.
In toate cazurile mai sus aratate, daca suspectul sau inculpatul nu §i-a ales un
avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
Pe langa situatiile de asistenta juridica obligatorie pentru suspect sau inculpat,
legea prevede doua cazuri de asistenta juridica obligatorie pentru persoana vd-
tdmatd, partea civild §i partea responsabild civilmente (art. 93 din Codul de pro
cedura penala), anume:
- cand persoana vatamata sau partea civila este lipsita de capacitate de exer-
citiu ori cu capacitate de exercitiu restransa;
- cand organul judiciar apreciaza ca persoana vatamata, partea civila sau par
tea responsabila civilmente nu §i-ar putea face singura apararea.
In cursul urmdririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului (fie ales de
acesta, fie desenmat din oficiu de organul judiciar) are dreptul sa asiste la efec-
tuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia situatiei in care se utilizeaza
metodele speciale de supraveghere ori cercetare §i a perchezi^iei corporale sau a
vehiculelor, in caz de infiractiune flagranta. De asemenea, are dreptul sa participe
la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi §i libertati, sa for-
muleze plangeri, cereri §i memorii.
In cursul procedurii de camerd preliminard §i in cursul judecdfii, avocatul
are dreptul sa consulte actele dosarului, sa il asiste pe inculpat, sa exercite drep-
turile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri, memorii, exceptii §i
obiectiuni.
Avocatul suspectului sau inculpatului are, totodata, dreptul sa beneficieze de
timpul §i inlesnirile necesare pentru pregatirea §i realizarea unei aparari efective.
in materia asistentei juridice au fost reglementate §i doud aspecte cu caracter
de noutate fata de Codul de procedura penala anterior. In primul rand, pentru faza
80 Partea generala
§1. Notiune
Probele sunt fapte sau imprejurari de fapt cu relevanta informativa in procesul
penal. Relevanta informativa este avuta in vedere cu privire la existenta sau
inexistenta infractiunii, la identificarea persoanei care a savar§it-o §i la cunoa§terea
imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei §i care contribuie la
aflarea adevarului [art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Primele doua
chestiuni evidentiate sunt legate de dovedirea aspectelor ce tin de fondul cauzei
penale (existenta sau inexistenta infractiunii §i identificarea persoanei care a
savar§it-o), iar celelalte chestiuni privesc §i aspectele accesorii fondului, care sunt
insa necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele necesare pentru justa solufionare a cauzei se refera inclusiv la dove
direa tuturor acelor elemente de care depinde corecta aplicare a unor institutii de
procedura. Spre exemplu, pentru a se putea lua masura arestarii preventive, tre-
buie sa se caute §i sa se identifice fapte sau imprejurari de fapt din care sa rezulte
daca inculpatul se va sustrage de la raspundere penala sau daca incearca sa ajunga
la o intelegere frauduloasa cu persoana vatamata.
Probele pot fi de mai multe categorii, astfel:
a) probe in acuzare (care sustin invinuirea) §i probe in apdrare (care de-
monstreaza nevinovatia sau care atenueaza raspunderea penala). Interesul acestei
distinctii tine de imprejurarea ca, potrivit art. 5 alin. (2) §i art. 100 alin. (1) din
Codul de procedura penala, organele de urmarire penala au obligatia de a strange
probe atat in favoarea, cat §i defavoarea suspectului sau inculpatului;
b) probe mediate (provenite din sursa originara) §i mediate (obtinute prin in-
termediari, mijlocit). Interesul acestei clasificari este legat de aprecierea probelor,
valoarea lor de adevar fiind mai scazuta atunci cand sunt obtinute din alta sur
sa decat cea originara. Legea da implicit eficienta acestei clasificari atunci cand
consacra regulile pentru ascultarea persoanelor in procesul penal; spre exemplu,
potrivit art, 116 alin. (2) din Codul de procedura penala, audierea martorului poa-
te fi extinsa asupra tuturor imprejurarilor necesare pentru verificarea credibilita|ii
sale, ceea ce include §i intrebari asupra sursei din care a afiat aspectele pe care le
relateaza;
c) probe directe (care dovedesc prin ele insele esenta activitatii infractionale)
§i probe indirecte (care nu due prin ele insele, ci numai prin coroborarea unora
82 Partea generala
In doctrina (I. N eagu , op. c it, p. 443-445; Gr. T heodoru , op. c it, p. 348-350) se opereaza
distinctii intre fapte principale §i fapte probatorii, fapte similare, fapte auxiliare fapte negative.
84 Partea generala _________________
putea fi folosite in procesul penal daca, fara proba ilegala din care deriva in mod
direct, nu ar fi putut fi obtinute. Spre exemplu, in situatia in care un investigator
sub acoperire ar determina o persoana sa comita o infractiune de dare de mita,
probele derivate obtinute in urma surprinderii in flagrant a functionarului mituit
nu pot fi folosite in cauza penala.
Persoanele care pot fi audiate in procesul penal sunt suspectul, inculpatul, per
soana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorul §i expertul.
Audierea se va realiza prin interpret autorizat atunci cand persoana nu intele-
ge, nu vorbe^te sau nu se exprima bine in limba rom^na, respectiv cu participarea
unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special, daca
persoana audiata este surda, muta sau surdo-muta (in aceste din urma cazuri,
comunicarea se poate face §i in scris). Prin excepfie, audierea poate avea loc in
prezenta oricarei persoane care poate comunica cu cel ascultat, in situatia in care
gg Parteag e n e r a l a ______________________
Legea [art. 115 alin. (2)-(3) din Codul de procedura penala] prevede insa ca
persoana care se afla mtr-o situatie ce ii pime la indoiala, in mod rezonabil, ca-
pacitatea de a fi martor (spre exemplu, sufera de o boala psihica) poate fi audiata
doar atunci cand organul judiciar constata ca este capabila sa relateze in mod con-
§tient fapte §i imprejurari de fapt conforme cu realitatea. Prin urmare, nici chiar
in cazul acestor persoane nu este exclusa posibilitatea de a fi ascultate ca martori,
sub conditia insd d e a f i capabili sd relateze con§tient fapte verosimile.
Nu au capacitatea de a f i martor partile §i subiectii procesuali principali; in
cazul persoanei vatamate, aceasta poate fi insa ascultata ca martor in ipoteza in
care in§tiinteaza organul judiciar ca nu dore§te sa participe la procesul penal
[art. 81 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Legea consacra §i unele limitdri in privinta declaratiilor martorilor. Astfel;
a) nu pot face obiectul declaratiilor de martor faptele sau imprejurarile al caror
secret ori confidentialitate poate fi opusa, prin lege, organului judiciar. Potrivit
dispozitiilor art. 306 alin. (6) din Codul de procedura penala, secretul profesio-
nal §i bancar nu p ot f i opuse procurorului dupd mceperea urmdririi penale, cu
excepfia secretului profesional al avocatului. De aici rezulta ca, practic, singurul
tip de secret opozabil intotdeauna organului judiciar este secretul profesional al
avocatului;
b) martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice
sau religioase ori alte circumstante personale §i de familie, cu exceptia cazului in
care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului in cauza sau pentru ve-
rificarea credibilitatii martorului (spre exemplu, optiunile politice sau ideologice
ale martorului ar putea prezenta interes intr-o cauza privitoare la o infiractiune de
actiuni impotriva ordinii constitutionale).
Martorii au o serie de drepturi §i obligatii legate de desfa§urarea procesului
penal. Drepturile martorului sunt:
- dreptul de a fi supus masurilor de protectie §i de a beneficia de restituirea
cheltuielilor prilejuite de chemarea in fata organelor judiciare, atunci cand sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege;
- dreptul de a nu se acuza. Astfel, daca o persoana ascultata anterior ca martor
a devenit suspect sau inculpat, declaratiile date anterior, in calitate de martor, nu
pot fi folosite impotriva sa^^^;
- dreptul de a ataca sentinta cu apel, in ceea ce prive§te cheltuielile judiciare
§i indemnizatiile ce i se cuvin.
Martorul are §i urmatoarele obligatii:
- de a se prezenta in fata organului judiciar care 1-a citat la locul, ziua §i ora
aratate in cita^ie - sub sanctiunea emiterii unui mandat de aducere impotriva sa;
Pentru a se putea verifica respectarea acestui drept al martorului, art. 118 din Codul de pro
cedura penala obliga organul judiciar sa mentioneze, cu ocazia consemnarii declarafiei martorului,
calitatea sa procesuala anterioara.
92 Partea generala
Legea nu mai prevede in mod explicit condi^ia ca urmarirea penala sa fi inceput in cauza,
dar aceasta se deduce implicit din imprejurarea ca etapa actelor premergatoare nu mai exista, astfel
ca, imediat dupa primirea actului de sesizare, daca nu se constata existen t unuia dintre cazurile de
la art. 16 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi
penale cu privire la fapta [art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala].
94 Partea generala
- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt sus-
piciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor
sau persoanelor cautate in locuri mvecinate, descrierea acestor locuri;
- indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu
privire la savar§irea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori in-
scrisurilor ce au legatura cu o infractiune;
- indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca in locul
in care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot
fi descoperite probe cu privire la savar§irea infractiunii ori urme ale savar§irii
infractiunii;
- numele, prenumele §i, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpa-
tului despre care se banuie§te ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia,
precum §i indicarea urmelor savar§irii infractiunii ori a altor obiecte despre care
se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
Cererea se inainteaza impreuna cu dosarul cauzei §i se solutioneaza in camera
de consiliu, in termen de 24 de ore, fara citarea par^ilor. Participarea procurorului
este obligatorie.
Judecatorul se pronunta prin incheiere, care nu este supusa niciunei cai de
atac. In caz de respingere, o noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare
in acela§i loc poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte
sau imprejurari noi, necunoscute de judecator la momentul solutionarii cererii
anterioare.
Daca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi §i libertati o admite §i
emite de indata mandatul deperchezifie. Intocmirea minutei este obligatorie.
Incheierea §i mandatul de perchezitie cuprind:
- denumirea instantei;
- data, ora §i locul emiterii; ,
- nxmiele, prenumele §i calitatea persoanei care a eniis mandatul de perchezitie;
- scopul pentru care a fost emis mandatul;
- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca este cazul,
§i a locurilor invecinate acestuia; '
- numele sau denumirea persoanei la domiciliul, re^dinta ori sediul careia se
efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta; '
- numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
- descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuie§te
ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savar§irii
infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce
urmeaza a fi perchezi|;ionat;
- semnatura judecatorului §i §tampila instantei.
Mandatul de perchezitie nu poate depa§i, ca valabilitate, o perioada de 15 zile
§i nu poate fi folosit decat o singura data.
IV. Probele §i mijloacele de proba 95
Daca este vorba despre sediul unei persoane juridice, mandatul se inmaneaza reprezentantului
acesteia sau, in lipsa lui, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercifiu care se aflS m sediu
ori este angajat al persoanei juridice respective, iar daca este vorba despre autoritati sau institufii
publice, reprezentantului acestora.
96 Partea generala
- cand este evident ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea
probelor ori a elementelor ce prezinta importan|a pentru cauza;
- daca exista suspiciunea ca in spafiul in care urmeaza a se efectua perchezi|ia
se afla o persoana a carei viafa sau integritate fizica este pusa in pericol;
- daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.
Daca in spafiul unde urmeaza a fi efectuata perchezifia nu se afla nicio
persoana, perchezitia se va efectua in prezenta unui martor asistent, iar copia
mandatului de perchezi|ie se va inmana de indata ce este posibil.
Organele judiciare care efectueaza perchezi|ia pot folosi forj:a, in mod adecvat
§i proportional, pentru a patrunde intr-un domiciliu:
- dacS exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenfa armata sau alte
tipuri de violenfa ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
- in cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile
organelor judiciare de a patrunde in domiciliu.
In cazul in care, in timpul perchezi^iei, se constata ca au fost transferate probe,
date sau ca persoanele cautate s-au ascuns in locuri invecinate, mandatul de
perchezi^ie ini|ial este valabil §i pentru aceste locuri, continuarea efectuarii per-
chezi^iei fiind incuviin^ata de procuror.
Organul judiciar care efectueaza perchezi|ia are dreptul sa deschida, prin
folosirea for^ei, incaperile, spa|;iile, mobilierul §i alte obiecte in care s-ar putea
gasi obiectele, inscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele ca^utate, in cazul in
care posesorul acestora nu este prezent sau nu dore§te sa le deschida de bunavoie.
Organul judiciar este obligat sa se limiteze numai la ridicarea obiectelor
§i inscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea
penala. Cu toate acestea, obiectele sau inscrisurile a caror circulatie ori detinere
este interzisa sau in privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu
savar§irea imei infrac|;iuni pentru care ac^iunea penala se pune in mi§care din
oficiu se ridica intotdeauna.
Dupa identificare, obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt
ridicate §i persoanelor prezente, pentru a fi recunoscutf §i a fi insemnate de catre
acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza §i s^ sigileaza. Obiectele care
nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete | i sigilii se impacheteaza
sau se inchid, pe cat posibil impreuna, dupa care se aplica sigilii, Obiectele care
nu pot fi ridicate se lasa in pastrarea celui la care se afla sau a unui custode,
punandu-i-se in vedere ca are obligapa de a le pastra §i conserva, precum §i de
a le pune la dispozi^ia organelor de urmarire penala, la cererea acestora, sub
sancfiimea prevazuta la art. 275 din Codul penal^^l
Activita^ile desfa§urate cu ocazia efectuarii perchezi|iei sunt consemnate
intr-un proces-verbal. O copie a acestuia se lasa persoanei la care s-a facut per-
chezipa sau de la care s-au ridicat obiectele §i inscrisurile ori uneia dintre persoa-
nele prevazute la art. 159 alin. (5) sau (6) din Codul deprocedura penala care au
participat la perchezi^ie.
Procesul-verbal va cuprinde:
- numele, prenumele calitatea celui care il incheie;
- numarul §i data mandatului de perchezifie;
- locul unde este incheiat;
- data §i ora la care a inceput §i ora la care s-a terminatperchezitia, cu
menfionarea oricarei intremperi intervenite;
- numele, prenumele, ocupa^ia §i adresa persoanelor ce au fost prezente la
efectuarea perchezi|iei, cu men|ionarea calita|ii lor;
- efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezifia cu privire la
dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezi|:ie;
- descrierea amSnun^itS a locului §i condi^iilor in care inscrisurile, obiectele
sau urmele infrac^iunii au fost descoperite §i ridicate, enumerarea §i descrierea lor
amanun|ita, pentru a putea fi recunoscute;
- men^iuni cu privire la locul §i condi^iile in care suspectul sau inculpatul a
fost prins;
- obiec|iile §i explica|;iile persoanelor care au participat la efectuarea perche-
zitiei, precum §i mentiunile referitoare la inregistrarea audiovideo sau fotografiile
efectuate;
- menfiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pas-
trare;
- menfiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina §i la sfar§it de cel care il in
cheie, de persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia, daca a fost
prezent, precum §i de persoanele care au prezente la efectuarea perchezitiei. Daca
vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refliza sa semneze, se face mentiune
despre aceasta, precum §i despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a sem-
na.
Locul in care se desfa§oara perchezitia, persoanele sau obiectele gasite pe
parcursul perchezi|;iei pot fi fotografiate ori inregistrate audiovideo. Fotografiile
sau inregistrarile se ata§eaz& la procesul-verbal.
Obiectele ori inscrisurile ridicate care constitute mijloace de proba sunt ata-
§ate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele sav^r§irii infractiunii se ridica §i
sunt conservate. Obiectele, inscrisurile §i urmele ridicate, care nu sunt ata§ate la
dosar, pot fi fotografiate; fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala §i
se ata§eazS la dosar.
Mijloacele materiale de proba se pastreazS de organul de urmarire penala sau
de instan^a de judecata la care se gSse§te dosarul, pSna la solu^ionarea definitiva
a cauzei.
Obiectele care nu au legSturS cu cauza se restituie persoanei cSreia ii aparjin,
cu excep|ia celor care sunt supuse confiscSrii. Obiectele ce servesc ca mijloc de
Partea generala
proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin
chiar inainte de solutionarea definitiva a cauzei (cu obligatia acesteia de a le
pastra pana la acest moment), in afara de cazul cand prin aceasta s-ar stanjeni
aflarea adevarului.
§1. Expertiza
Ordonanta sau incheierea prin care se dispune expertiza trebuie sa indice faptele
sau imprejurarile pe care expertul trebuie sa le constate, sa le clarifice §i sa le eva-
lueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul m care expertiza trebuie
efectuata, precum §i institutia ori expertii desemnati pentru aceasta.
De§i art. 175 alin. (1) din Codul de procedura penala enumera acest drept printre cele ale
expertului, apreciem totu§i cS este mai degraba vorba despre o necorelare legislativS. Martorul
are dreptul de a refuza s& depuna marturie atunci cand are calitatea de so^, fost so|, ascendent,
descendent, frate sau sora cu suspectul sau inculpatul. Dintre toate aceste ipoteze, se poate vorbi,
eventual, despre un drept al expertului de a refuza expertiza numai atunci cand are calitatea de
fost so| al suspectului sau inculpatului, in celelalte situa^ii el fiind oricum incompatibil [in temeiul
art. 174 raportat la art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]. Dar, chiar §i atunci cand
are calitatea de fost so^, este mult mai probabil ca expertul va fi recuzat pentru incidenfa cazului de
incompatibilitate de la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.
102 Partea generala
f'] IntSrzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi
judiciare [art. 283 alin. (4) lit. c) din Codul de procedura penalS], precum §i rSspunderea civila a
expertului sau a institu^iei desemnate sa o efectueze, pentru prejudiciile cauzate. In aceasta ipoteza,
art. 176 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede §i posibilitatea inlocuirii expertului.
IV. Probele §i mijloacele de proba 103
§2. Constatarea
In ipotezele ce reclama urgenta, intrucat exista pericol de disparitie a unor
mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt sau daca este necesara
lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire
penala poate dispune, prin ordonanfd, efectuarea unei constatari.
Data fiind premisa urgentei, constatarea nu se poate dispune in faza judecatii.
Constatarea se va realiza de catre un specialist care fiinctioneaza in cadrul
organelor judiciare sau din afara acestora. Organul de urmarire penala stabile§te
obiectul constatarii, intrebarile la care trebuie sa raspunda specialistul §i termenul
in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Specialistul i§i expune opinia in cadrul unui raport de constatare, care va cu-
prinde descrierea operatiilor efectuate, a metodelor, programelor §i echipamen-
telor utilizate §i concluziile constatarii. Are valoarea unui raport de constatare §i
certificatul medico-legal.
Cand organul de iirmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi
expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie, in condifiile legii.
104 Partea generala
Potrivit dispozifiilor art. 199 alin. (1) din Codul de procediirS penala, procesul-verbal cuprin-
de: „a) numele, prenumele ?i calitatea celui care il incheie; b) locul imde este incheiat; c) data la
care s-a mcheiat procesul-verbal; d) data §i ora la care a mceput §i s-a sf2r§it activitatea consemnatS
in procesul-verbal; e) nxxmele, prenumele, codul numeric personal §i adresa persoanelor ce au fost
prezente la tntocmirea procesului-verbal, cu men^ionarea calitafii acestora; f) descrierea amSnxmtita
a celpr constatate, precum $i a mSsurilor luate; g) numele, preniraiele, codul numeric personal §i
adresa persoanelor la care se refers procesul-verbal, obiecfiile §i explica^iile acestora; h) mentiunile
prevazute de lege pentru cazurile speciale”.
IV. Probele §i mijloacele de proba 105
§2. Reconstituirea
Reconstituirea este un procedeu probatoriu care consta in reproducerea, in
intregime sau in parte, a modului §i a conditiilor in care a fost savar§ita fapta, in
scopul de a verifica §i preciza anumite date^'l
De§i nu este un procedeu de descoperire §i ridicare a inscrisurilor §i mijloacelor
materiale de proba, fiind chiar considerate in literatura de specialitatef^^ o forma
auxiliara a cercetarii la fafa locului, reconstituirea este analizata alaturi de ce-
lelalte procedee de descoperire §i ridicare, intrucat intre ele exista anumite aspecte
comune: locul desfa§urarii, finalitatea activita|ii.
Totodata, reconstituirea nu trebuie confundata cu experimentul judiciar, care
este o metoda §tiin^ifica de cercetare, folosita atat in cadrul reconstituirii, cat §i in
alte domeniif^l
Reconstituirea este reglementata in dispozifiile art. 193 din Codul de procedura
penala:
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate proceda la reconsti
tuirea, in intregime sau in parte, a modului §i a conditiilor in care s-a comis fapta,
daca gase§te necesar pentru verificarea §i precizarea unor date sau probe admi
nistrate ori pentru a stabili imprejurari de fapt ce prezinta importan^a pentru
solutionarea cauzei.
Reconstituirea se face in prezen^a suspectului sau inculpatului, intrucat el este
cel care este pus sa repete modul in care a ac^ionat la comiterea faptei. Cand acesta
se afla in vreuna dintre situa^iile de asistenta juridica obligatorie, reconstituirea se
face in prezenfa lui, asistat de aparator. Atunci cand suspectul sau inculpatul nu
poate sau refuza sa participe la reconstituie, aceasta se efectueaza cu participarea
altei persoane.
Reconstituirea se realizeaza avand in vedere imprejurarile in care fapta a
avut loc, pe baza probelor administrate. Daca declarative martorilor, par^ilor sau
subiectilor procesuali principali cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie
reconstituite sunt diferite, reconstituirea se efectueaza separat pentru fiecare
varianta a desfa§urarii faptei descrise de ace§tia.
Reconstituirea se efectueaza astfel incat sa nu fie incalcata legea sau ordinea
publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice §i sa nu fie pusa in pericol viata
G. A ntoniu , C. B ulai, Dicfionar de drept penal procedura penala, Ed. Hamangiu,
Bucure§ti, 2011, p. 788.
PI C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1972, p. 528.
I. N eagu , op. cit., p. 517.
106 Partea generala
C.E.D.O., Hotararea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell Hartley c. Regatului
Unit, parag. 32.
108 Partea generala
['1 Spre deosebire de Codul de procedure anterior, art. 202 alin. (1) din Codul de procedura
penala nu menJioneazS, ca scop al mSsurilor preventive, impiedicarea sustragerii de la executarea
pedepsei. Apreciem ca IntemeiatS aceasta optiune a legiuitorului, intrucSt luarea unei mSsuri pre
ventive pentru a-1 impiedica pe inculpat sa se sustraga de la executarea pedepsei ar aduce atingere
principiului fundamental al prezum^iei de nevinovS^ie §i ar echivala cu o antepronxm^are.
PJ C.E.D.O., cauza Jablonski c. Poloniei, HotSrarea din 21 decembrie 2000, parag. 83-84;
csaza Lelievre c. Belgiei, HotarSrea din 8 noiembrie 2007, parag. 97.
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 109
Precizam cS, spre deosebire de reglementarea anterioara, Codul de procedura penala nu insti-
tuie, pentru patru dintre cele cinci situa^ii de arest la domiciliu §i arestare preventiva, interdic^ia ex-
plicita a aplicarii masurii in cauzele privind infrac^iuni pedepsite altemativ sau exclusiv cu amenda.
In doctrina s-a aratat, de altfel, ca este recomandabilS instituirea unor masuri cu grad diferen-
|iat de restrangere a liberta|ii individuale, astfel incat sa poata fi aleasa, in fiecare cauza penala con-
creta, acea masura preventiva care poate asigura scopul urmarit prin cea mai redusS constrangere
(Gr. Theodoru, op. cit., p. 446).
110 Partea generaia
Potrivit art. 360 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazul constatarii unei infractiuni
de audien|a, procurorul il poate refine pe suspect sau inculpat. Imfractiunea de audiente este cea care
se comite in fa|a instanfei de judecata, insS judecata nu are ca obiect acea infracfiune (spre exemplu,
intr-un dosar penal avand ca obiect un omor, martorul face declarafii mincinoase cu ocazia ascul-
tarii sale de cStre instanta). Cauza privind infracfiunea de audienfa se trimite spre instrumentare
procurorului competent, de unde rezulta ca ea se afla in faza urmaririi penale.
V. Masurile preventive gi alte masuri procesuale 111
Formularea legii („asisten{a juridica a inculpatului” - s.n.) este criticabilS, intmcSt prezen-
fa inculpatului nu este obligatorie. Or, ca institu^ie procesuaia, asisten^a juridicS presupune, intot-
deauna, §i prezen^a inculpatului (I. N eagu , op. c it, p. 246). Apreciem cS o interpretare corectS a
dispozi^iei legale impune intotdeauna participarea avocatului la solufionarea plangerii, indiferent
cS inculpatul este prezent sau lipse?te.
Se observS c5 exists situa^ii in care contestafia se solutioneazS de o instanfS care nu are com-
petenta funcfionaia de control judecatoresc pe fondul caxjzei. Spre exemplu, dacS arestul la domici-
liu este luat, in cursul judeca^ii de primS instanfS, de o judecatorie, contestafia impotriva incheierii
se va judeca la tribxmal, de§i apelul impotriva sentinfei date pe fondul cauzei este de competen|a
curfii de apel [art. 38 alin. (2) din Codul de procedura penaia].
V. Masvirile preventive §i alte masuri procesuale 113
Precizam ca, in aceasta faza procesuala, precum §i in cursul judecatii, in urma verificarii,
masura se poate menfine (legea nu folose§te termenul de prelungire, care este specific exclusiv
urmaririi penale).
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 115
7.1. Retinerea
Retinerea este cea mai u§oara masura preventiva privativa de libertate. Poate
fi dispusa numai de cdtre procuror §i de cdtre organul de cercetare penald (fiind,
de altfel, §i singura masura preventiva pe care organul de cercetare penala o poate
luat*]).
Este singura masura preventiva ce poate fi luata nu numai fata de inculpat, ci
§i fata de suspect, adica fata de persoana cu privire la care, din datele §i probele
existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a sa^var§it o fapta prevazuta de
legea penala.
Conditiile generale pentru luarea masurilor de preventie, reglementate m
art. 202 din Codul de procedura penala, sunt §i conditii pentru luarea masurii re-
tinerii.
Inainte de luarea masurii, procurorul sau organul de cercetare penala are obli-
gatia sd U asculte p e suspect sau inculpat, in prezenta aparatorului sau. Organul
judiciar trebuie sa aduca la cuno§tinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul
de a fi asistat de un avocat [art. 209 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Tot-
odata, legiuitorul a reglementat in detaliu §i dreptul aparatorului suspectului sau
inculpatului de a fi in§tiintat de catre acesta cu privire la imprejurarea ascultarii
sale, dar a limitat posibilitatea avocatului de a prelungi acest moment, intrucat,
dupa incuno§tintare, aparatorul ales este obligat sa se prezinte in maxim 2 ore, in
caz contrar procedura urmand a se desfa§ura cu aparator din oficiu.
Durata maxima pentru retinere este de 24 de ore §i ea nu poate fi prelungita
in nicio situatie. Apreciem ca ar fi fost utila reglementarea unui termen mai mare
pentru retinere, inclusiv din perspectiva garantarii dreptului la aparare, insa
prevederile art. 23 alin, (3) din Constitute impiedica aceasta modificareP^.
Dispozitiile art. 209 alin. (3)-(4) din Codul de procedura penala stipuleaza in
mod expres ca in durata refinerii nu se includ timpul strict necesar conducerii
suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar §i nici timpul cat acesta
se afla sub puterea unui mandat legal de aducere in fata organului judiciar pentru
audiere.
Retinerea are intotdeauna caracter facultativ, chiar §i in cazul infiractiunilor
flagrante.
Retinerea se dispune prin ordonanfd, care trebuie sa cuprinda, pe langa men-
tiunile generale prevazute de art. 286 alin. (2) din Codul de procedura penala.
Daca masura a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta este obligat sa il informeze,
de indata §i prin orice mijloace, pe procuror [art. 209 alin. (13) din Codul de procedura penala].
P' Potrivit art. 152 alin. (2) din Constitufia Romaniei, „nicio revizuire nu poate fi facuta daca
are ca rezultat suprimarea drepturilor §i a libertatilor fundamentale ale cetafenilor sau a garantiilor
acestora”.
116 Partea generala
motivele care au determinat luarea masurii preventive, ziua ora la care aceasta
incepe ziua §i ora la care se sfar§e§te.
Suspectul sau inculpatul retinut are o serie de drepturi specifice, dupa cum
urmeaza:
- de a i se aduce de indata la cuno§tinta, in limba pe care o intelege, infiractiunea
de care este suspectat §i motivele retinerii;
- de a i se inmana un exemplar al ordonantei de retinere;
- de a mcuno§tinta un membm de familie sau o alta persoana, la alegerea sa,
despre masura re|inerii §i despre locul unde este retinut. Acest drept se poate
exercita imediat dupa retinere. Incuno§tintarea se poate realiza personal sau
de catre organul judiciar, in ipoteza in care suspectul sau inculpatul solicita el
insu§i aceasta. Dreptul de a face personal incuno§tin|area nu poate fi refuzat
decat pentru motive temeinice [art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala],
caz in care apreciem ca obligatia de incuno§tintare subzista in sarcina organului
judiciar, care trebuie sa o mdeplineasca tot imediat dupa refinere. Dispozi^iile
art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala instituie o excep|ie de la dreptul
de a face personal incuno§tin|area, nu de la insu§i dreptul de incuno§tin|;are, care
nu poate fi suprimat. Exercitarea acestui drept poate fi numai intarziata, in mod
excepfional, pentru motive temeinice §i pentru o durata de cel mult 4 ore [art. 210
alin. (6) din Codul de procedura penala];
- dreptul de a informa persoanele mai sus aratate despre schimbarea locului
de refinere;
- dacS cel retinut nu este cetafean roman, are §i dreptul de a incuno|tin^a sau
de a solicita incuno§tin|area misixmii diplomatice ori oficiului consular al statului
al carui cetacean este sau, dupa caz, a unei organiza|;ii intema^ionale umanitare,
daca nu dore§te sa beneficieze de asisten^a autorita^ilor din ^ara sa de origine, ori
a reprezentan|ei organiza^iei Internationale competente, dac^ este refugiat sau, din
orice alt motiv, se afla sub protec^ia unei astfel de or|anizatii;
- dreptul de acces la asisten^S medicala de urgen^S;
- dreptul de a face plangere impotriva ordonan|ei ^rin care s-a luat mSsura.
Organele judiciare au obligatia de a-1 informa pe cel re|inut cu privire la aceste
drepturi.
Organul de cercetare penala sau procurorul are iireptul sa procedeze la
fotografierea §i luarea amprentelor suspectului sau inculpatului retinut.
In situafia in care, dupa ce s-a dispus re^inerea, procurorul considera necesara
luarea masurii arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, este obligat sa
inainteze judecatorului de drepturi §i liberta|:i propunerea de arestare cu cel pu|:in
6 ore inainte de expirarea masurii preventive a re|:inerii.
Impotriva ordonan|;ei prin care se dispime re|;inerea se poate exercita, inainte
de expirarea duratei acesteia, calea de atac a pldngerii, care se adreseaza procu-
rorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala sau, dupa
caz, prim-procurorului parchetului sau procurorului ierarhic superior. Acesta are
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 117
obligatia sa solutioneze plangerea de indata, adica m cel mai scurt timp (§i inain-
te de expirarea duratei de retinere). Apreciem ca in practica pot sa apara situatii
dificil de rezolvat - spre exemplu, in caml in care masura preventiva a retinerii
este dispusa de procuroml §ef al unui serviciu teritorial al Directiei Nationale An-
ticomptie, plangerea impotriva ordonantei trebuie solutionata de indata de catre
procuroml din cadml stmcturii centrale (camia va trebui sa i se trimita cel putin
o copie a dosamlui), astfel incat intervalul de timp de 24 de ore va deveni insufi-
cient pentru rezolvarea tuturor activitatilor de urmarire penala.
prima instanta, cat §i in cursul judecatii in apel. Judecatorul poate lua masura fie
la propunerea procuromlui, fie din oficiu.
Inculpatul se citeaza, iar daca se prezinta, va fi ascultat. Prezenta avocatului §i
participarea procuromlui sunt obligatorii.
Controlul judiciar se poate dispune p e o durata nedeterminatd, putand fi
mentinut pana la terminarea procesului penal, intmcat legea nu prevede un ter-
men maxim pentru aceasta masura preventiva (nici macar pentru situatia in care
controlul judiciar include §i interdictia aplicata inculpatului de a depa§i o anumita
limita teritoriala).
Regimul de supraveghere se compune din trei obligatii ce se impun inculpatului
§i alte unsprezece obligatii ce ii pot fi impuse acestuia.
In cuprinsul dispozi|iilor art. 215 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura
penala sunt enumerate expres §i limitativ obligatiile care trebuie impuse intot-
deauna, §i anume:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de drepturi §i
libertati, la judecatorul de camera preliminara sau la instanfa, ori de cate ori este
chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata
caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politic desemnat cu supravegherea sa, conform
programului de supraveghere intocmit de organul de politic sau ori de cate ori
este chemat.
Rezulta de aici ca, aceasta indatorire fiind obligatoriu a se impune atunci
cand se ia controlul judiciar, organul de politic in a carei raza teritoriala locuie§te
inculpatul trebuie sa intocmeasca un program de prezentare a acestuia la sediul
politiei (spre exemplu, se poate stabili prezenta zilnica, de doua ori pe saptamana
sau cu orice alta fi'ecventa care se apreciaza a fi necesara).
Obligafiile ce pot fi impuse inculpatului, potrivit (|ispozi|iilor art. 215 alin. (2)
din Codul de procedura penala (avand deci caracter fapultativ), sunt urmatoarele:
- sa nu depa§easca o anumita limita teritoriala, fixa^ de organul judiciar, decat
cu incuviintarea prealabila a acestuia. In cadrul acestel, obligatii, inculpatului i se
poate impune inclusiv interdictia de a parasi |ara sau o anumita localitate;
- sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se
deplaseze doar in locurile stabilite de acesta;
- sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
- sa nu revina in locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata
sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infiractiunii, de
martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar §i
sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
- sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfa§oare activitatea in exercitarea
careia a savar§it fapta;
- sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 119
fost respins. Plata din cautiune a clieltuielilor judiciare se realizeaza numai dupa
plata despagubirilor civile, daca au fost acordate;
- daca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii, se va dispune plata
acesteia din cautiune [art. 396 alin. (9) din Codul de procedura penala]. Ea se
realizeaza insa numai dupa acoperirea despagubirilor bane§ti pentru repararea
pagubelor, daca au fost acordate, §i dupa plata cheltuielilor judiciare, care au,
in aceasta ordine, prioritate [art. 217 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Semnalam ca plata amenzii din cautiune are intotdeauna un caracter subsidiar,
intrucat, solutia fiind una de condamnare, ea va fi invariabil precedata de achitarea
cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat;
- atunci cand, pe parcursul procesului penal, controlul judiciar pe cautiune a
fost inlocuit cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, intrucat inculpatul
nu §i-a respectat, cu rea-credinta, obligatiile ce i-au fost impuse ori exista suspi-
ciunea rezonabila ca a savar§it cu intentie o noua infractiune pentru care s-a pus in
mi§care actiunea penala impotriva sa, instanta dispune prin hotarare confiscarea
cau|iunii [art. 217 alin. (5) din Codul de procedura penala]. Confiscarea cautiunii
pentru acest motiv nu depinde de solutia data fondului cauzei (condairmare, achi-
tare, incetarea procesului penal). Ea opereaza insa numai daca nu s-a dispus plata
din cautiune a despagubirilor civile, a cheltuielilor judiciare §i a amenzii, care au
prioritate [art. 217 alin. (7), art. 399 alin. (8) din Codul de procedura penala]t^^;
- conform art. 217 alin. (6) din Codul de procedura penala, in celelalte cazuri,
cautiunea se restituie. Intrucat legea nu distinge, restituirea cautiunii intervine §i
in caz de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii (desigur,
avem in vedere suma ramasa dupa plata cheltuielilor judiciare, atunci cand nu
s-au dispus nici plata despagubirilor civile §i nici confiscarea).
Apreciem ca, pe langa situatiile de mai sus, restituirea cautiunii trebuie sa
intervina §i in alte cazuri, pentru ratiuni de logica juridical spre exemplu, atunci
cand masura preventiva este revocata pentru nelegalitate^] sau atunci cand, aresta
rea preventiva fiind inlocuita cu masura controlului judiciar pe cautiune, incheie-
rea de inlocuire este contestata §i contestatia admisa.
b) Daca procesul se finalizeazd printr-o solufie de netrimitere m judecata,
potrivit art. 217 alin. (8) din Codul de procedura penala, cautiunea se restituie
prin dispozifiaprocurorului. Intruc§.t.legea nu distinge, restituirea este obligatorie
chiar §i in ipoteza in care, pe parcursul urmaririi penale, s-a inlocuit controlul
judiciar pe cautiune cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, pentru ca
inculpatul nu §i-a respectat obligatiile ori a comis o noua infractiune.
In pofida formuiarii imperative a acestui ultim text de lege [„instan|a dispune confiscarea
cautiunii daca (...) nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217” - s.n.], apreciem
c5 va fi confiscat §i restul rSmas din cautiune dupa ce s-au plStit despSgubirile civile, cheltuielile
judiciare §i amenda, atunci cand suma acestora este inferioarS caufiunii.
I. N eagu , op. cit., p. 610-611.
122 Partea generala
G h . R a d u , op. c it, p . 2 2 .
A § a c iim a m a ra ta t a n te rio r, lu a re a m a su rii a re sta rii p re v e n tiv e e ste c o n d itio n a ta , in tre a lte le ,
d e e x iste n fa p ro b e lo r c a o p e rs o a n a a sav§r§it in fra c tiu n e a .
G h . R a d u , op. cit., p . 24.
124 Partea generala______________________________
C.E.D.O., cauza Yagci §i Sargin c. Turciei, Hotararea din 8 iunie 1995, apud G h . R a d u ,
op. c it, p. 22.
P' C.E.D.O., cauza Neumeister c. Austriei, Hotararea din 27 iunie 1968, www.echr.coe.int.
G h . R a d u , op. cit., p. 2 6 .
['*5 L. CoRA§, op. cit., p. 92.
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 125
De§i acest caz m care se poate dispune masura arestarii preventive a inculpa-
tului se afla mtr-o legatura directa cu cel prevazut de art. 223 alin. (1) lit. b) din
Codul de procedura penala, in ambele situatii demlandu-se un proces de influen-
tare care are aceea^i finalitate - impiedicarea aflarii adevamlui, in cazul d6 la
lit. c), sfera de cuprindere este diferita, vizand raportul dintre inculpat §i persoana
vatamata, fiind astfel pusa in valoare protectia pe care legiuitorul o acorda §i per-
soanei vatamate.
Din analiza textului mentionat rezulta ca acesta presupune doud situatii al
ternative, care pot exista independent una de cealalta, in ambele cazuri organul
judiciar trebuind sa aiba suficiente probe din care sa rezulte faptul ca inculpatul
poate influenta pozitia procesuala a persoanei vatamate prin constrangerea ori
in§elarea acesteia.
Prin „exercitarea de presiuni” se intelege ca inculpatul i§i valorifica un drept,
un privilegiu, o influenta, determinand o constrSngere morala, economica, sociala
asupra persoanei vatamatef^l In aceasta situatie, trebuie sa constate existenta unei
constrangeri de natura a schimba comportamentul persoanei vatamate in vederea
atenuarii sau inlaturarii raspunderii penale a inculpatului, constrangeri care tre
buie sa fie in derulare, intrucat simpla temere ca se vor exercita presiuni nu este
suficienta pentru incidenta acestui caz de arestare preventiva.
In literatura de specialitate^^^ s-a apreciat ca infractiunile pentru care se poate
dispune masura arestarii preventive in acest caz sunt dintre cele la care actiunea
penala se pune in mi§care la plangerea prealabila a persoanei vatamate, intrucat
numai la acestea schimbarea pozitiei persoanei vatamate poate influenta latura
penala a procesului penal, in caz de retragere a plangerii prealabile. Cu toate
acestea, nu putem fl de acord in totalitate cu acest punct de vedere, intrucat, prin
exercitarea de presiuni asupra persoanei vatamate, inculpatul urmare§te nu numai
inlaturarea raspunderii penale, ci chiar §i o atenuarte a acestei raspunderi, dupa
cum am mai aratat anterior. Apreciem ca se impune r^inerea dispozitiilor art. 223
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, in conditiile in care in dosarul de
urmarire exista probe din care rezulta ca inculpatul ii^earca sa exercite presiuni
asupra persoanelor vatamate, prin amenintarea cu molrtea, in vederea declararii
unor aspecte §i imprejurari de natura a-1 exonera de raspundere penala, edifica-
toare in acest sens fiind declaratiile uneia dintre persoaiiele vatamate §i a tatalui
acesteia.
Incercarea de a realiza o Jnfelegere frauduloasa” presupune o exersare din
partea inculpatului pentru realizarea unui acord bazat pe rea-credinta, de obicei
pentru a realiza un profit pentru persoana vatamata in schimbul prezentarii ca
neadevarata sau deformata a atingerii aduse de inculpat drepturilor acesteiat^l
Existenta unor probe (spre exemplu, interceptarile mesajelor tip SMS §i a con-
vorbirilor telefonice) in sensul ca inculpatul, prin persoane interpuse, a contactat
persoana vatamata in vederea oferirii unei sume de bani in scopul „inipacarii” cu
privire la agresiunea in urma careia aceasta din urma a suferit leziuni in zone vita-
le §i care i-au pus in primejdie viata, imprejurare coroborata cu faptul ca persoana
vatamata §i-a modificat radical declaratiile dupa sesizarea organelor de politic
(declaratii vadit nesincere, ce prezinta fragmente reale din derularea evenimen-
tului, protejand identitatea faptuitorului), justifica retinerea temeiului de arestare
prevazut de art. 223 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala.
Consideratiile facute privesc latura penala a unei cauze; in ceea ce prive§te
latura civila, precizam ca intelegerea nu poate avea caracterul firaudulos in sensul
prevazut de acest caz de arestare preventiva, intrucat daunele civile, potrivit
Codului civil, pot face obiectul unor tranzactii incheiate intre parti.
!n consecinta, pentru existenta cazului prevazut de art. 223 alin. (1) lit. c) din
Codul de procedura penala, situatiile avute in vedere de acest caz trebuie sa fie
dovedite, iar nu prezumate, judecatorul trebuind sa aiba convingerea ca masura
preventiva reprezinta singura modalitate de a-1 impiedica pe inculpat sa exercite
presiuni asupra persoanei vatamate sau sa incerce o intelegere frauduloasa cu
aceasta.
4. Ultima ipotezd de arestare vizeaza existenta unei suspiciuni rezonabile ca,
dupa punerea in mi§care a actiunii penale impotriva sa, inculpatul a sdvdr§it cu
intentie o noud infractiune sau pregdte§te sdvdr§irea unei noi infractiuni [art. 223
alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala].
Acest caz de arestare preventiva vizeaza doud ipoteze alternative, constatarea
fiecareia dintre acestea indreptatind luarea masurii arestarii preventive, §i anume
existenta unei suspiciuni rezonabile ca, dupa punerea in mi§care a actiunii penale
impotriva sa:
- inculpatul savar§e§te cu intentie o noua infractiune;
- inculpatul pregate§te savar§irea unei noi infractiuni.
In prima ipotezd, se are in vedere situatia in care, dupa punerea in mi§care a
actiunii penale pentru o infractiune, inculpatul savar§e§te una sau mai multe in
fractiuni cu intentie. In literatura de specialitate s-a apreciat^^^ ca prin „savar§irea
unei infractiuni” se intelege savar§irea oricareia dintre faptele pe care legea le
pedepse^te ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum §i participarea la
comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. Mai mult decat atat, textul
face vorbire de savar§irea infractiunii cu intentie, ceea ce presupune ca infracto-
rul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savar§irea acelei
fapte, sau acesta prevede rezultatul faptei sale §i, de§i nu il urmare§te, accepta
posibilitatea producerii lui.
Idem, p. 29.
128 Par tea generala
Dispozitiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala nu preci-
zeaza nici daca, spre a fi admisibila arestarea preventiva, trebuie sa se fi pus in
mi§care ac|iunea penala pentru noua infractiime comisa. In opinia noastra, aceasta
conditie este necesara, fiind insuficient ca m cauza privind noua infractiune sa se
fi inceput doar urmarirea penala^^^, astfel incat se exclude situatia faptelor pentru
care s-a dispus clasarea, lipse§te plangerea prealabila a persoanei vatamate ori
o alta conditie prevazuta de lege pentru punerea in mi§care a actiunii penale.
Totodata, descoperirea ulterioara a noii infractiuni, insa care a fost savar§ita
inainte de inceperea procesului penal pentru prima infracfiune, nu indepline§te
condifiile tmei noi infractiuni, in sensul prevazut de art. 223 alin. (1) lit. d) din
Codul de procedura penala.
In literatura de specialitate^^ s-a aratat ca, in situatia in care organul judiciar
afia de savar§irea noii infractiuni dupa ce pentru aceasta s-a pronun|at clasarea ori
achitarea, respectiv incetarea procesului penal, condi|ia nu mai este indeplinita,
iar in situapa in care masura preventiva a fost luata pe acest temei, in ipoteza in
care ulterior se pronunta una dintre solutiile de mai sus, este obligatorie revocarea
masurii arestarii preventive, intrucat a incetat temeiul care a justificat luarea ei.
Totodata, trebuie sa precizam ca nu prezinta relevanta natura sau gravitatea
noii infiractiuni, forma de consumare, de participatie, nici daca noua infractiune
este pedepsita numai cu inchisoarea sau cu inchisoarea altemativ cu pedeapsa
amenzii, intrucat nu noua infractiune constituie temeiul de fapt al luarii masurii
arestarii preventive. De asemenea, imprejurarea ca inculpatul a mai fost anterior
condamnat definitiv pentru alte infractiuni nu poate constitui temei al arestarii
Aceasta apreciere are la baza interpretarea corelata a dispozitiilor art. 223 alin. (1) lit. d)
§i art. 215 alin. (7) din Codul de procedura penala. Astfel, conform art. 215 alin. (7), „In cazul in
care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul incalca,jcu rea-credinta, obliga^iile care ii
revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a sdvdr§it cu intenpe b^noua infractiune pen tru care s-a
dispus punerea in mi§care a acfiunii p en a le im potriva sa (s.n.), jUdecStorul de drepturi §i liberta|i,
judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la ceW ea procurorului ori din oficiu,
poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la doiMciliu sau a arestarii preventive,
in condi|iile prevazute de lege”. Or, nu exista nicio ra^ixme pentr| care ar fi necesara punerea m
mi§care a actiunii penale pentru noua infractiime in cazul in care tostarea preventiva inlocuie§te
controlul judiciar sau arestul la domiciliu, dar ar fi sxificienta doar c'^litatea de suspect pentru noua
infractiune atunci cSnd se propune arestarea preventiva a unui inculpat fa^a de care nu fiisese luata
pan§ atunci nicio masura preventive. Aceasta, cu at&t mai mult cu c§t, potrivit art. 242 alin. (3) din
Codul de procedure penalS, inlocuirea unei masuri preventive cu una mai grea se dispune „daca
sunt indeplinite condijiile prevazute de lege pentru luarea acesteia” din luma - ceea ce inseamna
c5, sub aspectul condifiilor, nu exista deosebiri intre luarea §i inlocuirea masurilor preventive. In
plus, este nefiresc sS credem ca legiuitorul a impus o conditie mai restrictive (pimerea in mi§care
a actiunii penale) atunci cSnd noua infiractiune este comisS de im inculpat supus deja unei mSsuri
preventive, dar a fost mai flexibil atunci cand noua infracjiime este comisS de un inculpat fa^a de
care nu se luase nicio masura preventiva; in primul caz, inculpatul dovede§te un mai mare dispref
fa|a de justifia penala decSt in cel de-al doilea, intrucat, de§i supus deja imei masuri preventive,
comite totu§i o noua infi-acfiune.
G h. R ad u , op. c i t , p. 30.
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 129
preventive in baza art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, avand
in vedere ca dispozifiile legale presupun savar§irea din nou a unei infrac|iuni in
timpul desfa§urarii unui proces penal, aceasta evidentiind perseverenta infrac-
tionala a inculpatului. Apreciem ca, prin reglementarea acestui caz de arestare,
legiuitorul nu a avut in vedere situatia cand, dupa ramanerea definitiva a unei
hotarari de condamnare, infractoml mai savar§e§te o alta fapta penala, intrucat
recidiva nu este in legislatia procesual penala un caz exclusiv de arestare
preventiva. A interpreta dispozitiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura
penala in sensul ca se refera la savar^irea faptei pentru care se cere arestarea
in condifii de recidiva sau alta anteceden|a penala ar insemna sa se infranga §i
cele retinute in practica Curtii Europenef’^in legatura cu neconformitatea luarii
masurii arestarii preventive doar pe temeiul existentei starii de recidiva.
Cea de-a doua ipotezd are in vedere situafia in care, dupa punerea in mi^care
a actiunii penale pentru o infrac^iune, inculpatul pregate§te savar§irea unei noi
infractiuni. Analizand la prima vedere dispozifiile art. 223 alin. (1) lit. d) teza
a Il-a din Codul de procedura penala, am putea fi determinati sa afirmam ca
luarea masurii arestarii preventive pe acest temei ar excede scopului masurilor
preventive, a§a cum este prevazut in dispozitiile art. 202 alin. (1) din acela§i cod,
insa in aceasta analiza nu trebuie sa omitem ca scopul procesului penal, asigurarea
bunei desfa§urari a acestuia, presupune, intre altele, §i contribuirea la prevenirea
savar§irii infractiunilor.
Acest caz are in vedere situatia in care din probele existente in cauza rezulta
necesitatea impiedicarii inculpatului de a savar§i o noua infractiune, probele tre-
buind sa priveasca iminenta sdvdr§irii altei infracfiuni, referirea la o activitate
anume §i univoca a inculpatului, ce determina obiectiv luarea masurii, ca singura
modalitate de impiedicare de a savar^i alte infractiuni cu intentie (numai savar^i-
rea infractiunii intentionate putand fi pregatita)t^l
Probele trebuie sa conduca la concluzia ca savar§irea unei alte infractiuni este
iminenta §i ca numai luarea unei masuri preventive este de natura a o impiedica,
insa analiza actelor savar§ite de inculpat trebuie facuta intr-o maniera rezonabila,
numai ac|iunile §i faptele evidente, de un anumit pericol §i gravitate justificand
arestareat^i. De§i gravitatea noii iiifractiuni pregatite de inculpat nu este o conditie
pentru intemeierea masurii preventive pe acest caz, in literatura de specialitatet'^^
s-a apreciat ca aceasta trebuie sd denote o periculozitate deosebitd a celui care
este deja urmarit sau judecat pentru sav^r§irea unei infractiuni. Mai mult decat
atat, nu este suficient sa se dovedeasca faptul ca inculpatul a savar§it in trecut §i
alte infractiuni de acela§i gen, din care ar rezulta ca exista un pericol potential de
savar§ire §i a altor infractiuni de aceea§i natura, ci la dosar trebuie sa existe probe
din care sa rezulte ca in mod efectiv §i cert inculpatul pregate§te savar§irea unei
noi infractiuni.
In practica instantei europene^^^, in ceea ce prive§te teama ca reclamantul
ar fi putut comite noi infractiuni, Curtea a observat ca autoritatile competente
au considerat un pericol real ca reclamantul sa se poata folosi de reteaua sa de
contacte pe care a construit-o de-a lungul carierei de politist (§eful de cabinet al
inaltului Comisar Antimafia), pentm a continua sa fumizeze un sprijin pretios
liderilor Mafiei. In sens contrar, Curtea Europeanat^] a observat ca, de§i s-a
sustinut ca la baza deciziei de privare de libertate s-au aflat §i motive rezonabile
a se crede ca este necesara impiedicarea savar§irii unei infractiuni, nici parchetul
§i nici pre§edintele instantei nu au mentionat infractiuni concrete §i determinate,
singurele care sunt relevante din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventie,
pe care, prin arestare, reclamantul a fost impiedicat sa le comita, organele judi-
ciare invocand numai „infractiunile grave” savar§ite in trecut care au dus la „con-
damnari grele”, precum §i indicii in sensul ca reclamantul constituie un „pericol
pentm societate”. In mai multe cauze, Curtea Europeana reaminte§te ca, in ceea
ce prive§te teama de recidiva, referirea de catre organele judiciare la antecedentele
acuzatului nu poate fi suficienta pentm a justifica refiizul de punere in libertatePl
B. Temeiurile de arestare prevdzute de art. 223 alin. (2) din Codul de
procedurd penald. Pentm a se putea dispune arestarea in baza art. 223 alin. (2)
din Codul de procedura penala, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1. Sd existe probe din care rezultd suspiciunea rezonabild cu privire la
sdvdr§irea unei infracfiuni foarte grave - o infractiune intenponata contra vietii,
o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane,
o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal §i alte legi
speciale, o infi'actiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane,
acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de i^onede ori alte valori, §antaj,
viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ul^aj judiciar, o infractiune de
comptie, o infiractiune savar§ita prin mijloace de coWunicare electronica, o alta
infractiune pentm care legea prevede pedeapsa inchi^rii de 5 ani ori mai mare.
Preciza^m ca cerinta pedepsei cu inchisoarea de 5 feni ori mai mare este spe-
cifica numai acestei situatii de arestare preventiva, nU §i temeiurilor prevazute
de art. 223 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prik urmare, daca inculpatul
se sustrage urmaririi sau judeca|ii ori incearca sa influenteze un participant la
infractitine sau sa denatureze probele ori exercita presiuni asupra persoanei vata-
mate sau comite o noua infractiune, nu exista interdictia arestarii preventive, chiar
daca legea prevede pentm infractiimea comisa sanctiunea inchisorii mai mici de 5
ani. De la caz la caz, judecatoml trebuie sa evalueze insa proporfionalitatea masu-
rii cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului [art. 202 alin. (3) din Codul de pro-
1*5 C.E.D.O., cauza R.L. M.-J.D. c. Franfei, HotarSrea din 19 mai 2004, parag. 87, www.echr.
coe.int.
P) Potrivit dispozitiilor art. 148 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala anterior, judeca
torul care era mvestit cu solufionarea propunerii de arestare preventiva trebuia sa evalueze, in mod
subiectiv, daca inculpatul, in cazul in care nu s-ar dispune raasura arestarii preventive, ar prezenta
un pericol pentru ordinea publica, un pericol care este virtual; in mod subiectiv, trebuia evaluata
atitudinea inculpatului in situatia in care era respinsS propunerea de arestare preventiva.
C.E.D.O., caxiza Dumont-Maliverg c. Fran^ei, Hotararea din 31 mai 2005, parag. 64, www.
echr.coe.int.
132 Partea generala
C.E.D.O., cauza Qraklar c. Turciei, HotSrarea din 28 octombrie 1998, cauza Contrado
c. Italiei, HotarSrea din 24 august 1998, www.echr.coe.int.
C.E.D.O., cauza Letellier c. Franfei, Hotararea din 26 iunie 2001, www.echr.coe.int.
A. Z arafiu , op. cit., p. 229.
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 133
A§a cum am mai aratat, legea europeana este mai putin restrictiva privitor la
luarea masurilor preventive privative de libertate in comparatie cu legea proce-
sual penala romana, daca avem in vedere existenta suplimentara §i a altor motive
care sa justifice necesitatea arestarii preventive inca de la momentul luarii masurii
(starea de pericol pentru ordine publica, pericolul de influentarea a unor martori),
iar, in cazul nerespectarii acestor motive suplimentare, se poate ajunge la o incal-
care indirecta a Conventiei, prin nerespectarea cerintei conformitatii masurii cu
dreptul intern al statului respectiv^‘1
C.E.D.O., cauza Pantea c. Romdniei, Hotararea din 3 iunie 2003, apud A. Z arafiu , op. c it,
p. 231.
134 Partea generala
scris, sub semnatura, drepturile prevazute la art. 83, dreptul prevazut la art. 210
alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, dreptul de acces la asistenta medicala
de urgenta, dreptul de a contesta masura §i dreptul de a solicita revocarea sau
inlocuirea ei.
In baza incheierii prin care s-a admis propunerea se emite mandatul de arestare
preventiva, avand continutul prevazut la art. 230 alin. (3) din Codul de procedura
penala. Cand arestarea s-a dispus dupa ascultarea inculpatului, un exemplar al
mandatului se inmaneaza acestuia, iar un alt exemplar organului de politic. Daca
arestarea s-a dispus in lipsa, doua exemplare ale mandatului se transmit organului
de politic, care va mtreprinde demersurile necesare pentru gasirea inculpatului,
scop in care poate patrunde in domiciliul sau re§edinta oricarei persoane fizice
sau, dupa caz, in sediul oricarei persoane juridice, fara invoirea acestora, daca
sunt indicii temeinice ca inculpatul se gase§te in aceste locuri. Atunci cand orga-
nul de politic a gasit persoana indicata in mandat^*^, procedeaza la arestarea sa,
ii preda un exemplar al mandatului §i, in cel mult 24 de ore, o conduce in fata
judecatorului de drepturi §i libertati care a dispus masura sau, atunci cand cauza
se afia in cursul camerei preliminare sau al judecatii, la judecatorul de camera
preliminara ori completul investit cu solutionarea ei. Judecatorul^^^ il asculta pe
inculpat in prezen^a avocatului §i, dupa ce ia concluziile procurorului, evaluand
declara|ia inculpatului in contextul probelor administrate §i al motivelor avute in
vedere la luarea masurii, confirma arestarea preventiva sau, dupa caz, o revoca
sau o inlocuie§te cu o alta masura preventiva. Aceea§i procedura se urmeaza §i
in cazul in care inculpatul a fost arestat preventiv in lipsa din cauza starii sale de
sanatate, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, el fiind prezentat jude
catorului la incetarea acestor situatii.
Impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva
in cursul urmartrii penale inculpatul §i procurorul pot formula contestafie.
In cursul urmaririi penale, arestarea preventiva/fse dispune pentru o durata
de cel mult 30 de zile, termen ce curge de la momentul punerii in executare a
masurii. Conform art. 226 alin. (2) din Codul de procedura penala, daca anterior
inculpatul a fost XQiinut, perioada rep,nerii nu se dedm e din durata arestdrii pre
ventive. De asemenea, daca arestarea preventiva a fost dispusa fata de un inculpat
care a fost anterior arestat la domiciliu, durata arestutui la domiciliu nu se ia in
Daca mandatul nu s-a putut executa, inculpatul nefiind gasit, se apeleaza la procedura
speciala a darii in xirmarire.
PI Dispozi|iile art. 231 alin. (7) din Codul de procedura penala arata c a ,judecatorul de drepturi
§i libertSfi procedeaza la audierea inculpatului”, dar credem ca, atunci cand inculpatul a fost arestat
preventiv !n lipsa in cursul urmaririi penale §i a fost gasit dupa trimiterea In judecata, el va fi ascul-
tat de cStre judecStorul de camera preliminara sau, dupS caz, de instanfa investita cu solutionarea
cauzei. Ascultarea nu s-ar mai putea realiza de catre judecatorul de drepturi §i libertati, a carui com-
peten^a se limiteaza la faza de \irmarire penala; de altfel, m acest sens sunt §i dispozifiile art. 231
alin. (4) din Codul de procedure penala.
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 135
Aceasta dispozifie se aplica atunci cand, pe parcursul urmaririi penale, apar situatii care de-
termina schimbarea competentei. Spre exemplu, atunci cand se schimba incadrarea juridica mtr-o
fapta ce atrage competen|a unei instante superioare, propunerea de prelungire a arestarii preventive
se va solu^iona de instanta superioara competenta in raport de noua incadrare. Aceasta dispozitie nu
opereaza insa cand arestarea preventiva initiala a fost dispusa de o instan|a inferioarS necompetenta
in raport de incadrarea juridica a faptei la acel moment, caz in care se impune revocarea masurii
preventive pentru nelegalitate.
136 Partea generala ____
de judecatd ” [art. 239 alin. (1) din Codul de procedura penalaj^'l In toate cazurile,
durata arestarii preventive in prima instanta nu poate depd§i 5 ani. Atunci cand
jumatatea maximului special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea ce
face obiectul cauzei este mai mare de 5 ani (spre exemplu, la omorul calificat),
arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta se reduce la maxim
5 ani.
Conform art. 239 alin. (2) din Codul de procedura penala, termenele mai sus
indicate curg de la data sesizarii instantei de judecata, in cazul in care inculpatul
se afla in stare de arest preventiv, §i, respectiv, de la data punerii in executare a
masurii, cand fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva in procedura de ca
mera preliminara sau in cursul judecatii ori in lipsa. De aici rezulta urmatoarele:
- daca inculpatul se afla in arest preventiv la momentul sesizarii instantei
(adica arestarea preventiva a fost dispusa §i pusa in executare in cursul urmaririi
penale), termenul de 5 ani sau, dupa caz, de jumatate din maximul special al
pedepsei se calculeaza de la data sesizarii instantei de judecata. Spre exemplu, in
cazul unui fitrt calificat (maxim special de 5 ani), daca sesizarea instantei s-a facut
la 1 februarie 2014, arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta nu
poate depa§i data de 31 iulie 2016;
- daca fata de inculpat s-a dispus arestarea preventiva in cursul urmaririi pe
nale, dar pana la sesizarea instantei aceasta nu fusese pusa in executare, ori daca
inculpatul a fost arestat preventiv in procedura camerei preliminare sau in cursul
judecatii (indiferent daca a fost prezent sau s-a dispus in lipsa), termenul de 5 ani
sau, dupa caz, de jumatate din maximul special al pedepsei se calculeaza de la
data punerii in executare a masurii, aceasta fiind, evident, dupa momentul sesi
zarii instantei. In exemplul de mai sus, daca instanta a fost sesizata la 1 februarie
2014, iar inculpatul arestat preventiv a fost prins §i incarcerat la 1 mai 2014,
arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta nu poate depa§i data de
31 octombrie2016. I
Observam din cele de mai sus ca durata maxima a arestMi preventive in cursul
judecatii de prima instanta se calculeaza intotdeauna|de la momentul punerii in
executare a masurii, daca aceasta a fost dispusa in |amera preliminara sau in
timpul judecatii. In schimb, daca masura a fost luata m faza de urm toe penala,
durata maxima pentru judecata de prima instanta sq raporteaza la momente
diferite, calculul realizandu-se: (ij de la data sesizarii instantei, daca inculpatul
a fost arestat preventiv fiind prezent ori, de§i a fost arestat in lipsa, a fost totu§i
O situatie particular^ intalnim atunci cand arestarea preventiva pe parcursul judecatii nu este
continua. Aceasta situatie este posibila, intracat, potrivit art. 238 alin. (3) din Codul de procedura
penala, fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv in aceea§i cauza, in cursul urmaririi
penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura
numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate. Spre exemplu, la
data sesizarii instantei, inculpatul se afla in stare de arest preventiv (masura fiind dispusa §i pusa
in executare in cxjrsul urmaririi penale), pe parcursul judecatii instan^ revoca masura §i, ulterior,
ivindu-se temeiuri noi, dispune rearestarea inculpatului. !n aceasta situatie - dat fiind ca art. 239
alin. (1) din Codul de procedura penala arata ca, „in cursul judecatii in prima instanta, durata totala
(s.n.) a arestarii preventive a inculpatului nu poate depa§i un termen rezonabil §i nu poate fi mai
mare de jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infi-actiunea care face obiectul sesizarii
instantei de judecata. In toate cazurile (s.n.), durata arestarii preventive in prima instanta nu poate
depa§i 5 ani” durata noii arestari preventive, calculata de la data punerii In executare a noii masuri,
poate fi cel mult egala cu diferenta intre termenul de 5 ani sau, dupa caz, jimiatate din maximul
special al pedepsei §i durata scursa Intre momentul sesizarii instantei §i cel al revocarii primei arestari
preventive. Spre exemplu, in cazul unui furt calificat, daca prima instan® a fost sesizata la 1 februarie
2014, inculpatul fiind arestat preventiv, masura este revocata la 30 aprilie 2014, iar inculpatul este
arestat din nou in aceea§i cauza la 1 iulie 2014, noua arestare poate fi mentinuta pentru o perioada de
cel mult 2 ani §i 3 luni, adica pana cel mult la data de 30 septembrie 2016.
In sensul art. 5 din Conven^ia europeana a drepturilor omului, arestul la domiciliu, tinand cont
de gradul sau de constrangere, apare ca o privare de libertate (C.E.D.O., caxiza Lavents c. Letoniei,
Hotararea din 28 noiembrie 2002, parag. 63).
140 Partea generala
Intitulat „Infract;iuni sSvar^ite asupra unui membru de familie”. Este vorba despre omor,
omor calificat, lovire sau alte violence, vStSmare corporala, lovirile sau vStamSrile cauzatoare de
moarte, comise asupra membrilor familiei.
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 141
['1 Se poate observa ca legiuitorul nu prevede explicit interdictia arestului la domiciliu fa|a de
cei care, anterior, au fost condamnafi definitiv pentru infi'actiunea de neexecutare a sanc^iunilor
penale [art. 288 alin. (2) din Codul penal], infrac|iune care nu reprezinta altceva dec^t o variants
atenuata speciala a evadarii cu referire la persoane condamnate la masxiri educative privative de
libertate pentru fapte comise in timpul minoritatii, §i nici fa^a de cei condamnati definitiv anterior
pentru tnlesnirea evadarii (art. 286 din Codul penal), care este in realitate o complicitate la evadare
reglementata ca infi'ac^iune autonoma, ea reflectand - ca §i evadarea - dispre|ul fa^a de justifia
penala. Desigxir insa ca judecatorul va putea aprecia, in concret, ca masura arestului la domiciliu nu
apare ca suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. (1) din Codul de procedura
penala atunci cand inculpatul a fost anterior condamnat definitiv pentru asemenea fapte.
142 Partea generala
savar§irea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
Dosarul cauzei va fi inaintat judecatorului, odata cu propunerea de luare a
masurii.
Propunerea se solutioneaza in camera de consiliu, §edinta nefiind, a§adar, pu-
blica. Inculpatul se citeaza, dar neprezentarea acestuia nu impiedica solutionarea
propunerii. Daca inculpatul se prezinta, judecatorul il va asculta.
Participarea procurorului §i asistenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Judecatorul se pronunta prin incheiere. Daca propunerea de luare a masurii
arestului la domiciliu este respinsa, judecatorul de drepturi §i libertati poate
dispune controlul judiciar sau controlul judiciar pe cautiune, daca simt indeplinite
conditiile legale in acest sens.
In procedura de camera preliminara sau in cursul judecdfii, arestul la domi
ciliu se dispune, prin mcheiere, de catre judecatorul de camera preliminara sau,
dupa caz, de instanta, la cererea procurorului sau din oficiu. Inculpatul se citeaza,
ascultarea sa fiind obligatorie atunci cand se prezinta. Neprezentarea inculpatului
legal citat nu impiedica solutionarea propunerii. Participarea procurorului §i asis
tenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Odata cu arestul la domiciliu, organul judiciar care a dispus masura impune
inculpatului doud obligafii (pe langa cea de a nu parasi imobilul unde locuie§te
fara incuviintare), anume:
- sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi
§i libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori
de cate ori este chemat;
- sa nu comunice cu persona vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu
alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum cu alte
persoane stabilite de organul judiciar.
Pe langa aceste obligatii, judecatorul de dreptur^i libertati, judecatorul de ca
mera preliminara sau instanta de judecata care a luat masura poate dispune ca, pe
durata arestului la domiciliu, inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic
de supraveghere. I
Copia incheierii prin care s-a luat arestul la domiciliu se comunica inculpatului
§i organului de polifie desemnat cu supravegherea sa, acesta fiind dator sa verifice
periodic respectarea masurii §i a obligatiilor de catre mculpat. Pentm verificarea
respectarii masurii, organului de politic ii este permis sa patrunda in imobilul
unde se executa masura, fara invoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc
impreuna cu acesta. In cazul in care se constata incalcari ale regimului arestului
la domiciliu, organul de politic sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi
penale, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, instanta de judecata, in
cursul judecatii.
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatului li este permis sa pdrdseascd
imobilul unde locuie§te in doar trei situatii, dupa cum urmeaza:
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 143
t'l Semnalam ca, in reglementarea acestei competente alternative, legiuitorul a omis tocmai
judecatorul de drepturi §i libertafi de la instanta corespuiizatoare in grad in a carei circumscriptie se
afla imobilul unde inculpatul locuie^te, in stare de arest la domiciliu, de§i astfel prezenta acestuia ar
fi cel mai facil asigurata, iar perioada parasirii imobilului ar fi cea mai redusa.
144 Partea generala
masurii dispuse in cursul urmaririi penale [art. 207 alin. (2), art. 348 din Codul
de procedura penala]. Participarea procuromlui este obligatorie, iar inculpatul
se citeaza. Cat prive^te procedura verificarii, dispozifiile art. 207 alin. (3) din
Codul de procedura penala trimit la cele ale art. 235 alin. (4)-(6) din Codul de
procedura penala, care se aplica in mod corespunzator. Prin urmare, in cazul in
care inculpatul se afla intemat in spital §i din cauza starii sanatafii nu poate fi adus
in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate,
deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului,
dar numai in prezen|a avocatului acestuia, camia i se da cuvantul pentru a pune
concluzii. Per a contmrio, in toate celelalte situafii, inculpatul arestat la domiciliu
trebuie adus in fafa judecatorului de camera preliminary.
Judecatorul de camera preliminara se pronun|;a prin mcheiere, putand sa
mentina arestul la domiciliu (cand constata ca temeiurile care au determinat luarea
masurii se menfin sau au intervenit temeiuri noi) sau sa il revoce (c§.nd au incetat
temeiurile initiale §i nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea masurii sau
in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii).
Pe langa verificarea ini^iala a arestului la domiciliu, judecatorul de camera
preliminara verifica din oficiu, periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, legalitatea
§i temeinicia masurii [art. 207 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Prin
urmare, putem afirma ca, in cursul camerei preliminare, durata arestului la domi
ciliu nu poate depd§i 30 de zile. Daca judecatorul nu verifica masura inainte de
expirarea acestui termen, ea inceteaza de drept.
In cursul judecdfii, durata pe care se poate dispune ori menfine arestul al do
miciliu este de maxim 60 de zile. In cazul in care, mai inainte de expirarea terme-
nului, instan^a nu procedeaza la verificarea temeiniciei §i legalitafii arestului la
domiciliu, acesta inceteaza de drept.
Durata maxima a arestului la domiciliu in cursul judecatii nu este prevazuta de
lege. In mod practic, arestul la domiciliu inceteaza: |
- la data pronuntarii hotarmi de achitare, de inc^tare a procesului penal, de
renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicari|pedepsei ori de suspendare
a executarii pedepsei sub supraveghere, chiar nedefin|;iva;
- in apel, daca durata masurii a atins durata pedepsei pronuntate in hotararea
de condamnare a primei instance;
- la data ramanerii definitive a hotarMi de condanmaret‘l
Potrivit art. 241 alin. (1') din Codul de procedura penala, arestul la domiciliu ar mceta de
drept §i „m cxirsul judecafii in prima instan|a, la implinirea duratei maxime prevSs^ute de lege”. Nu
exists insa text legal care sS instituie o duratS maxima a arestului la domiciliu in cursul judeca^ii
de prima instan^a. Dispozifiile art. 239 din Codul de procedurS penala, privitoare la durata maxima
a arestarii preventive a inculpatului in cursul judeca^ii de prima instan^a, nu vizeaza §i arestul la
domiciliu. De asemenea, se mai observa c3 arestul la domiciliu nu inceteaza de drept nici in ca
zul in care prima instan|a condamna pe inculpat la pedeapsa amenzii sau la o masura educativa,
dispozi^ile art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala facand referire, pentru aceste situafii,
numai la punerea in libertate a „inculpatului arestat preventiv”. In opinia noastra, pentru identitate
V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 145
de rafiune, textele privitoare la durata maxima a arestarii preventive in cursul judecafii ar trebui s5
vizeze §i arestul la domiciliu.
Codul de procedxira penala prevede expres ca in durata maxima a arestarii preventive in
cursul urmaririi penale nu se includ durata retinerii [art. 226 alin. (2) teza a Il-a] §i nici cea a
arestului la domiciliu [art. 222 alin. (10)].
Observam ca dispozifiile art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala nu fac referire,
pentru aceste situajii, §i la incetarea de drept a arestului la domiciliu, cu toate ca ?i aceastS mSsurS
preventiva este una privativa de libertate. Pentru identitate de ra^iune, apreciem totu§i c5 arestul la
domiciliu va inceta de drept in aceste ipoteze (spre exemplu, nu exista niciun argument pentru men-
^inerea acestei masuri atunci cand prima instanfa condamna pe inculpat la o pedeapsa cu amenda).
146 Partea generala
vreo imprejurare care justifica revocarea (§i este vorba despre o masura luata de
judecator).
Cererea de revocare formulata de inculpat se adreseaza, in scris, judecatomlui
de drepturi libertati, judecatomlui de camera preliminara sau instantei de
judecata, dupa caz.
In cursul urmaririi penale, procurorul inainteaza judecatomlui de drepturi §i
libertati dosaml cauzei (sau copie certificate de grefa parchetului), in termen de
24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
Judecatorul de drepturi §i libertati, cel de camera preliminara sau instanta
de judecata fixeaza data de solutionare a cererii de revocare §i dispune citarea
inculpatului. DacS inculpatul se prezinta, cererea se solu|ioneaza numai dupa
ascultarea sa asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza cererea, in prezenta
unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se poate solutiona §i in lipsa
inculpatului, atunci cand acesta nu se prezinta, de§i a fost legal citat, sau cand,
din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu
poate fi adus, dar numai in prezenta avocatului, camia i se da cuvantul pentm a
pime concluzii. Participarea procuromlui la solutionarea cererii de revocare este
intotdeauna obligatorie.
1.2. Scop
Persoanele ale caror bunurilor pot fi vizate prin rnasurile asiguratorii sunt cele
prevSzute in dispozitiile art. 249 alin. (3)-(5) din Codul de procedura penala.
Aceste persoane difera in func^ie de scopul urmMt prin masurile asiguratorii,
astfel:
1. in vederea garantdrii executdrii pedepsei amenzii, se p o t lua mdsuri asigu-
rdtorii numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. Aceasta se explica
prin faptul ca raspunderea penala este personala, singurul participant la procesul
penal care poate fi obligat la plata unei sume de bani care sa reprezinte executarea
unei sanctiuni penale fiind suspectul sau inculpatul (persoana fizica sau juridica);
1.7. Sechestml
1.8. Poprirea
Poprirea implica indisponibilizarea sumei de bani pe care o terta persoana sau
chiar cel pagubit o datoreaza, cu orice titlu, suspectului, inculpatului sau partii
responsabile civilmente. Masura presupune ca, de la data primirii ordonantei sau
incheierii prin care se infiinteaza sechestrul, debitorului i se interzice sa plateasca
suma creditorului sau (suspectul, inculpatul sau partea responsabila civilmente),
ci, in termen de 5 zile de la scadenta, o va consemna la dispozitia organului judi
ciar care a dispus poprirea sau la dispozitia organului de executare, predand reci-
pisa procurorului, judecatorului de camera preliminara ori instantei de judecata in
termen de 24 de ore de la consemnare.
156 Partea generala
§1. Citarea
Potrivit dispozi^iilor art. 80 din Codul de procedura penala, „(1) In situatia in care in cauza
exista un numar mare de persoane vatamate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o per
soana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care persoanele vatama
te nu §i-au desemnat im reprezentant comun, pentru bxma desfa§uxare a procesului penal, procurorul
sau instan|a de judecata poate desemna, prin ordonanta, respectiv prin incheiere motivata, un avocat
din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Incheierea sau ordonanta va fi comunicata persoanelor
vStamate, care trebuie sa incimo§tin^eze, in termen de 3 zile de la primirea comunicarii, procuro
rul sau instanta in cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin avocatul desemnat din oficiu. Toate
actele de procedura comxmicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cuno§tinta sunt
prezumate a fi cxmoscute de catre persoanele reprezentate. (2) Reprezentantul persoanelor vatamate
exercita toate drepturile recunoscute de leg&acestora”.
VI. Acte procesuale §i procedurale comxxne 159
Regula generald este aceea ca citarea se face la adresa unde locuie^te persoana
citata sau, daca aceasta nu este cunoscuta, la locul de muncd al celui citat, prin
intermediul serviciului de personal al unitatii unde lucreaza.
Exista insa §i reguli speciale de citare, astfel:
a) bolnavii, cei aflati in spitale, a§ezaminte medicale ori de asistenta sociala se
citeaza prin administrafia acestor a§ezdminte;
b) persoanele private de libertate se citeaza la locul de definere, prin adminis
trafia acestuia. Regula se aplica in orice situatie de private de libertate; persoane
aflate in stare de arest preventiv, chiar §i in alta cauza, in executarea unei pedepse
privative de libertate sau in executarea unor masuri educative privative de liber
tate;
c) militarii se citeaza la unitatea militard din care fac parte, prin comandantul
acesteia.
d) persoanele care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, aflate
in cursa, se citeaza la cdpitdnia portului unde este inregistrata nava;
e) personalul diplomatic §i cel al oficiilor consulare, cetatenii romani trimi§i
sa lucreze in cadrul organizatiilor intemationale §i cei care se afla in strainatate
in interes de serviciu, inclusiv membrii de familie ai acestor categorii, care ii
insotesc in strainatate, se citeaza prin intermediul unitdtilor care i-au trimis in
strdindtate;
f) persoanele juridice, inclusiv institutiile publice sau autoritatile publice,
se citeaza la sediul acestora. Daca sediul nu este cunoscut, citarea se face prin
in§tiintare la sediul organului judiciar.
Legea instituie unele reguli speciale de citare pentru suspect sau inculpat,
astfel:
a) suspectul sau inculpatul are obligatia de a comunica in termen de 3 zile
schimbarea adresei unde locuie^te. Aceasta obligatie i se aduce la cuno§tinta, prin
incheierea unui proces-verbal, la data prezentarii sale in fata organelor judiciare in
vederea audierii. Sanctiunea incalcarii acestei obligatii este constatarea legalita|;ii
procedurii de citare la vechea adresa, suspectul sau inculpatul fiind prezumat ca a
luat la cuno§tinta de citatie, chiar daca §i-a schimbat locuinta;
b) suspectul sau inculpatul va fi citat la un alt loc decat cel unde locuie§te, daca
a indicat acest loc printr-o declaratie data in cursul procesului penal;
c) suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, daca nu s-a
prezentat dupa prima citare legal indeplinita;
160 Partea generala
d) suspectul sau inculpatul poate fi citat prin in§tiintare afi§ata la sediul orga-
nului judiciar care instmmenteaza cauza, daca nu se cunosc adresa unde locuie§^te
§i nici cea a locului de munca §i nici nu a indicat vreo alta adresa de citare. In§ti-
intarea cuprinde:
- anul, luna, ziua §i ora cand a fost facuta;
- numele §i prenumele celui care a facut afi§area §i func^ia acestuia;
- numele, prenumele §i domiciliul sau, dupa caz, re§edinta, respectiv sediul
celui citat;
- numarul dosarului in legatura cu care se face in§tiin|:area §i denumirea
organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul;
- men^iunea ca in§tiin|area se refera la actul procedural al cita^iei;
- menfiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis cita^ia, in care
destinatarul este in drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica
cita^ia;
- men|iunea ca, in cazul in care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea
cita^iei in termenul precizat anterior, cita^ia se considera comunicata la implinirea
acestui termen;
- semnatura celui care a afi§at in§tiin|area;
e) suspectul sau inculpatul care locuie§te in strainatate va fi citat, pentru pri-
mul termen, potrivit normelor de drept international penal aplicabile intre statul
roman §i cel unde locuie§te suspectul sau inculpatul §i, respectiv, prin scrisoare
recomandata, daca asemenea norme nu exista sau daca instrumentul juridic in
ternational aplicabilt*^ permite citarea prin scrisoare recomandata. In acest caz,
dovada de indeplinire a procedurii de citare o reprezinta avizul de primire a scri-
sorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul expres al primirii scrisorii
recomandate. Scrisoarea recomandata trebuie sa se remita cu cel pu^in 30 de zile
inainte de primul termen de judecata sau de termenul fixat pentru desfa§urarea
activita^ii judiciare; |
f) pentru primul termen de judecata, suspectul sai^ inculpatul va fi in^tiin^at
prin cita^ie ca are obliga^ia de a indica o adresa pe te^toriul Romaniei, o adresa
de po§ta electronica sau mesagerie electronica unde yrmeaza sa i se faca toate
comunicarile privind procesul. Daca nu se conformeaka, actele procedurale se
comunica prin scrisoare recomandata, recipisa de predate la po§ta romana a scri
sorii (in cuprinsul c&eia vor fi men|;ionate actele care se expediaza) reprezentand
dovada indeplinirii procedurii.
Tratat sau convenfie incheiata intre cele douS state; in acest caz, sunt incidente dispozi^iile
art. 200 din Legea nr. 302/2004.
VI. Acte procesuale §i procedurale comune 161
Citatia destinata unei institutii, autoritati publice ori altei persoane juridice
se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei.
Daca cel citat nu se afld acasa, agentul inmaneaza citatia sotalui, unei rude
sau oricarei persoane care locuie§te cu persoana citata ori care in mod obi§nuit
ii prime§te corespondenta. Este interzis insa a se inmana citatia unui minor sub
14 ani sau unei persoane lipsite de discemamant. Daca persoana citata locuie^te
intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, in lipsa sotului, a
unei rude sau a oricarei persoane care locuie§te cu ea ori care in mod obi§nuit ii
prime§te corespondenta, citatia se preda administratorului, portarului ori celui
care in mod obi§nuit il inlocuie§te.
In lipsa persoanelor mai sus aratate, agentul procedural este obligat sa se
intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand cel citat
nu poate f i gdsit, agentul afi§eaza o in§tiintare pe u§a locuintei persoanei citate.
Persoana care prime§te citatia semneazd dovada de primire, iar agentul,
certificand identitatea §i semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta refuza
sau nu poate semna dovada de primire, agentul afi§eazd citafia pe u§a locuinfei,
incheind proces-verbal.
Cand citafia nu poate fl comunicatd, deoarece imobilul nu exista, este nelocuit
ori destinatarul nu mai locuie^te in imobilul respectiv, sau atunci cand comuni-
carea nu poate fi facuta din alte motive asemanatoare, agentul intocme§te un pro
ces-verbal, in care mentioneaza situatiile constatate, pe care il trimite organului
judiciar care a dispus citarea^'l
Pentru realizarea operatiunilor care tin de mcimo§tin|area unei persoane cu privire la prezenfa
sa m fa|a organelor judiciare, procurorul sau instanta de judecata are dreptul de acces la bazele
electronice de date detinute de organele administratiei de stat.
VI. Acte procesuale §i procedurale comune 163
§1. Clasificare
Termenele sunt intervale de timp in interiorul carora sau dupa trecerea carora
pot fi realizate acte procesuale sau procedurale.
Exista mai multe criterii de clasificare a termenelor, trei fiind insa relevante
pentru actuala reglementare. Astfel, intalnim:
1. dupa natura lor:
a) termene peremptorii - sunt cele in interiorul carora se pot efectua acte
de procedura (spre exemplu, termenul de exercitare a unei cai de atac este pe-
remptoriu, pentru ca respectiva cale de atac provoaca o noua judecata numai daca
este introdusa in interiorul termenului);
b) termene dilatorii - sunt termenele dupa trecerea carora se pot efectua acte de
procedure (spre exemplu, termenul de exercitare a unei cai de atac poata sS apara
§i ca dilatoriu, daca este privit din perspectiva punerii in executare a hotararii
judecatore§ti. Astfel, termenul de exercitare a caii de atac a apelului este dilatoriu
pentru partea civila care a participat in acel dosar §i care, in urma hotarMi, ar
trebui sS primeasc^ contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracfiune, pentru
ca, numai dupS ce se impline§te termenul de 10 zile de apel, daca nu se exercitS.
calea de atac, hotararea devine definitive §i poate fi pusa in executare);
2. dupa drepturile p e care le protejeaza:
a) termene substanfiale - sunt cele care protejeaza drepturi ce exists inde
pendent de desfa§urarea unui proces penal (spre exemplu, durata mSsurilor de
preven|;ie);
b) termene procedurale - sunt cele destinate a proteja drepturile care se nasc ca
urmare a desfa^urSrii procesului penal (spre exemplu, termenul de introducere a
pMngerii impotriva solu^iei de clasare sau renun|are la urmSrirea penaia, termenul
pentru exercitarea cSii de atac a apelului);
3. in funcfie de durata:
a) termene p e ore (spre exemplu, termenul de 48 de ore pentru exercitarea
contesta|iei in materia mSsurilor preventive);
166 Partea generala _______
I’) Ziua se socote§te ca avand 24 de ore, saptamana 7 zile, iar anul 12 luni.
VI. Acte procesuale §i procedurale comune 167
camera preliminara se face dupa termenul de 3 zile prevazut de art. 207 alin. (2)
din Codul de procedura penala, incheierea pronun|ata este lovita de nulitate rela-
tiva, daca inculpatul dovede§te ca astfel i s-a cauzat o vatamare.
[>] Cand ac|iunea civila s-a admis in parte, instan^a il poate obliga pe inculpat la plata totals sau
parfiaia a cheltuielilor judiciare.
Pi CInd mai multe pSr^i sau persoane vStSmate simt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare,
instanfa hotM?te partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
VI. Acte procesuale §i procedurale comune 169
alin. (1) lit. e)-f) din Codul de procedura penala] sub ctul momentului pana
la care nulitatea absoluta poate fi invocata. Astfel, p cazurile prevazute la
lit. a)-d) ale art. 281 alin. (1) din Codul de procedure ala, nulitatea absoluta
poate fi invocata m orice stare a procesului penal. : zam ca legiuitorul nu
folose§te sintagma „pana la ramanerea definitiva a h rii”, ci „in orice stare
a procesului penal” - aceasta presupundnd ca atur and, dupa ramanerea
definitiva a hotararii, s-ar determina o rejudecare a cau; tr-o cale extraordinara
de atac (recurs in casafie, contesta|ie in anulare sau - i uire), in cadrul acelei
rejudecari se poate invoca unul dintre cele patru cazur nulitate absoluta (spre
exemplu, in situapa exercitarii cSii extraordinare de c recursului in casatie,
dupa admiterea in principiu a acestuia, in rejudecarea v. 1 de catre Inalta Curte
de Casatie §i Justifie, se poate invoca unul dintre cazur nulitate absoluta mai
sus men^ionate).
Pentru cazurile prevazute la lit. e) §i f) ale art. 2 alin. (1) din Codul de
procedura penala, nulitatea absoluta poate fi invoc pdna la urmatoarele
momente:
- pina la incheierea procedurii in camera preli a daca incalcarea a
intervenit in cursul urmaririi penale sau in procedura < ei preliminare;
- in oricare stare a procesului penal, daca incSlci a intervenit in cursul
judeca^ii;
- in oricare stare a procesului penal, indiferent de rr . ntul la care a avut loc
incalcarea, daca instanta a fost sesizata cu un acord dt anoa§tere a vinovajiei
(in aceasta ipoteza nu se |ine cont de momentul ca - a produs incMcarea,
intruc^t, in cazul acordului de recunoa§tere a vinova|:iei a camerei preliminare
lipse§!te).
12. Persoana vatamata, constituita parte civila in procesul penal, poate intro
duce ac|;iime civila la instan^a civila pentru repararea prejudiciului produs prin
infrac^iune daca:
a) procesul penal a fost suspendat;
b) instan^a penala, prin hotarare chiar nedefinitiva, a lasat actiunea civila ne-
solu|ionata;
c) ac|iunea civila a fost disjunsa.
13. PSrEsirea instan^ei civile de cStre persoana vStSmata care a pomit initial
actiunea civila la instan^a civila, dupa ce aceasta a pronun^at o hotarSre, dar ne
definitiva, poate avea loc:
a) parasirea instan^ei civile in acest caz nu este permisa;
b) daca punerea in mi§care a ac^iunii penale a avut loc ulterior;
c) daca procesul penal a fost reluat dupa suspendare.
178 Partea generala
14. Succesorii persoanei vatamate, care s-au constituit parte civila in procesul
penal, pot introduce actiune la instanta civila daca:
a) instanta penala, prin hotarare definitiva, a lasat actiunea civila nesolutiona-
ta;
b) actiunea civila a fost disjunsa;
c) punerea in mi§care a actiunii penale a avut loc ulterior.
17. Hotararea definitiva a instantei civile prin care s-a solutionat actiunea ci
vila are autoritate de lucru judecat cu privire la:
a) existen|a faptei penale;
b) existen^a prejudiciului;
c) vinovatia persoanei care a savar§it-o.
36. Daca urmarirea penala s-a efectuat de catre un procuror din cadml Direc-
^iei Nationale Anticorupfie:
a) judecata in cauza se desfa§oara intotdeauna la tribunal;
b) judecata in cauza nu se desfa§oara la judecatorie;
c) judecata in cauza se desfa§oara intotdeauna la Inalta Curte de Casatie §i
Justifie.
43. Daca, in cursul judecarii unei cauze, printr-o lege noua se schimba califi-
carea faptei deduse judecatii, acest aspect atrage necompetenta instantei de jude-
cata:
a) in mod obligatoriu, in toate cazurile;
b) doar daca prin acea lege s-ar dispune altfel;
c) doar daca se refera la competenta personala.
b) cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune;
c) in cazul infracfiimii de ultraj judiciar.
52. Recuzarea:
a) procurorului de §edin|S este solu^ionata de completul de judecata in fa|a
c ^ i a se formuleazE aceasta cerere;
b) judecStorului de camera preliminary este solu^ionata in cel mult 24 de ore,
in camera de consiliu;
c) magistratului-asistent se solu^ioneaza de pre§edintele completului de judecata.
56. Martorul:
a) este intrebat daca dore§te sa depima un juramant sau sa dea o declara|:ie
solemna;
b) poate fi intrebat cu privire la op|:iunile sale politice, atunci cand acest lucru
este strict necesar pentru aflarea adevarului in cauza;
c) poate fi audiat de catre instanta de judecata numai daca a implinit 18 ani.
57. Perchezitia:
a) domiciliara se poate efectua in intervalul orar 06:00-22:00, cu excep^ia in-
frac^iunii flagrante sau a situa^iei in care aceasta urmeaza sa se efectueze intr-un
local public deschis la acea ora;
b) asupra vehiculelor se dispune numai de judecatorul de drepturi §i liberta|:i
de la instan|a competenta; t
c) efectuata in locuin|;a unei persoane arestate presupime, ca regula, aducerea
acesteia la efectuarea perchezi^iei. I
62. impotriva ordonan^ei prin care s-a dispus controlul judiciar pe cau|:iune se
poate exercita:
a) plangere, in termen de 24 de ore de la comunicare, la judecatorul de camera
preliminara;
b) contesta^ie, in termen de 48 de ore de la comunicare, la instan^a de judecata;
c) plangere, in termen de 48 de ore de la comunicare, la judecatorul de drepturi
§i libertap.
71. Inculpatul:
a) este citat la solutionarea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu;
b) ca regula, este adus la solufionarea propunerii de prelungire a arestarii pre
ventive;
c) nu poate fi arestat preventiv dacS se sustrage de la judecata.
c) pentm garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bu-
nurilor suspectului sau inculpatului.
88. In situa^ia in care, in timpul urmaririi penale, organul judiciar dispune che-
marea pentru a fi audiap, in acela§i dosar, doi inculpa^i, care sunt sop, atunci:
a) va emite o singura cita^ie scrisa pentru amandoi;
b) va emite cSte o cita^ie scrisa pentru fiecare;
c) poate chema prin cita^ie scrisa pe unul §i prin intermediul po§tei electronice
pe ceiaialt.
91. In situa^ia in care suspectul sau inculpatul locuie§te in strSinatate, iar nor-
mele de drept penal intemaponal penal aplicabile in rela|ia cu statul solicitat per
mit citarea prin scrisoare recomandata, pentru primul termen de judecata, dovada
indeplinirii procedurii de citare se face prin:
a) refuzul de primire a scrisorii recomandate;
b) recipisa de predare la po§ta romanS a scrisorii recomandate;
c) avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar.
b) prin afi§are la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savar§it
infractiunea;
c) prin afi§are la sediul organului judicial.
96. Durata pentru care o persoana adusa cu mandat de aducere este privata de
libertate, ramanand la dispozi^ia organului judiciar, nu poate depa§i:
a) 24 de ore;
b) 12 ore; I
c) 8 ore. ?
%
97. Consecin|:ele juridice ale nerespectarii termenelor sunt:
a) decaderea;
b) inexistenta; '
c) nulitatea.
101. In cazul in care legea instituie un termen maxim pentru care se poate
dispune o masura procesuala §i acest termen este depa§it, atunci intervine:
a) decaderea;
b) mcetarea de drept;
c) nulitatea.
104. Nulitatea absoluta poate fi invocata in orice stare a procesului penal daca:
a) in cursul urmaririi penale inculpatul minor nu a fost asistat de aparator;
\(^2 Partea generala______________________________
107. Daca este salariat, are dreptul §i la venitul de la locul de munca pe durata
lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la instanta:
a) martorul;
b) expertul;
c) aparatoml inculpatului.
Urmarirea penala apare ca acea faza a procesului penal in care sunt efectuate
activitafi procesuale premergatoare judeca|ii. Ca primd faza a procesului penal
roman, ea este reglementata de Titlul I din Partea speciala a Codului de procedura
penala (art. 285-341).
Pentru realizarea justi^iei penale intr-un stat de drept, in sensul descoperirii
infrac^iunilor, identificarii §i prinderii infractorilor, str^ngerii probelor necesare,
in cadrul mecanismului procesual s-a conturat necesitatea obiectiva ca, inainte de
activitatea de judecare propriu-zisa, sa existe o activitate prealabila §i diversifica-
ta^'i, reglementata intr-o etapa procesuala separata. Astfel, aceasta faza obligato-
rie a procesului penal, urmarirea penala, apare ca esen^iala prin prisma necesita^ii
restabilirii ordinii de drept §i sancfionarii celor vinova|i pe baza unor probe certe,
indubitabile sub aspectul persoanei ce a sav§r§it fapta prevazuta de legea penala
§i a vinova^iei acesteia.
Obiectul (scopul) urmaririi penale este acela al str^ngerii probelor cu privire
la existenta infrac^iunilor, la identificarea persoanei sau persoanelor care au sa-
var§it-o §i la stabilirea raspunderii penale a acestor persoane, pentru a se constata
daca este sau nu cazul sesizarii instance! de judecata,
Singura trasatura a urmaririi penale reglementata explicit in actualul Cod de
procedura penala este caracterul nepublic al acestei faze a procesului penal. A§a
cum s-a precizat §i in doctrina, apreciem totu§i ca urmarirea penala se caracte-
rizeaza §i prin lipsd de contradictorialitate, forma preponderent scrisd §i prin
subordonare ierarhicd in efectuarea actelor de urmarire penala^^l
in cursul urmaririi penale, procurorul dispune prin ordonanfd, atunci cand
legea nu prevede altfel (spre exemplu, excep^ii se intalnesc in cazul actului de
trimitere in judecata, care este un rechizitoriu, sau cand este vorba de un acord de
recunoa§tere a vinovdfiei).
Organul de cercetare penala i§i manifesta voin^a de asemenea printr-o ordo
nanfd (spre exemplu, ordonan^a de incepere a urmaririi penale) §i face propuneri
prin referat (spre exemplu, organul de cercetare penalS intocme§te un referat prin
care propune procurorului s& solicite judecatorului de drepturi §i liberta^i luarea
mSsurii arestarii preventive sau intocmefte un referat atunci cand i§i termina ac-
N. VOLONCIU, Tratat de procedura penala. Partea speciala, vol. II, Ed. Paideia, Bucxire§ti,
1 9 9 6 , p. 7.
ra G r . T heodoru , op. c it, p . 5 5 2 -5 5 7 .
198 Partea speciala______________________________
t’l Datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului pot sS lipseascS din cuprinsul
ordon^lei, spre exemplu, atunci ctod este vorba despre o ordonanfa de incepere a urmSririi penale
I. Urmarirea penala 199
2.1. Plangerea
2.2. Denuntul |
Potrivit art. 61 din Codul de procedura penala, ori de cate ori exista o suspiciu-
ne rezonabila cu privire la savar§irea unei infrac^iuni, sunt obligate sa intocmeas-
ca proces-verbal despre imprejurarile constatate, sa ia masuri de conservare a
locului savar§irii infractiunii §i de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale
de proba:
- organele inspec^iilor de stat, ale altor organe de stat, precum §i ale autorita-
tilor publice, institupilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public,
pentru infracj:iunile care constituie incaicari ale dispozifiilor §i obliga|;iilor a ch~
ror respectare o controleaza, potrivit legii (spre exemplu, inspectorii din cadrul
Agenjiei Na^ionale de Administrare Fiscal^, in cazul constatarii unei infrac^iuni
de evaziune fiscalll);
- organele de control §i cele de conducere ale autorita^ilor administra^iei
publice, ale altor autoritafi publice, institu|ii publice sau ale altor persoane juridice
de drept public, pentru infrac^iunile sSvar§ite in legSturS cu serviciul de cStre cei
afla|i in subordinea ori sub controlul lor (spre exemplu, primarul, in cazul in
Au aceea?i obliga^ie ?i persoanele care exercitS servicii de interes public pentru care au fost
investite de autoritatile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privi
re la mdeplinirea respectivelor servicii de interes public (spre exemplu, notarii publici §i executorii
judecatore?ti).
202 Partea speciala
Atunci cand afla despre savar§irea infractiunii pe orice alta cale decat cele
anterior indicate, organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu. In ceea ce
prive§te condipile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca autosesizarea,
pentru a produce efecte, retinem ca aceasta se consemneazd intotdeauna intr-un
proces-verbal de catre organul de urmarire penala. Prin urmare, organul judiciar
va intocmi in acest caz doua acte: procesul-verbal de sesizare din oficiu §i ordo-
nanfa de mcepere a urmdririi penale.
In aceste ipoteze, acjiunea penala se poate pune In mi§care §i din oficiu [art. 157 alin. (4) din
Codul penal].
O dispozi|ie similarS exista §i pentru ipoteza in care o astfel de schimbare de tncadrare
juridica intervine !n cursul judeca^ii, cu men^iunea ca, !n cazul in care persoana vatamata nu
formuleaza pl&igerea prealabila, instanfa va dispune incetarea procesului penal [art. 386 alin. (2)
din Codul de procedurS penala].
I. Urmarirea penala 205
din oficiu, trimiterea cauzei la un parchet egal in grad celui competent teritorial
sa efectueze urmdrirea penald.
Legea peraiite ca respectiva caxiza sa fie trecuta chiar la un organ de cercetare penala ierarhic
superior, prin dispozitia procuromlui care exercita supravegherea urmSririi penale in acea cauzS, la
propunerea motivata a organului de cercetare penala care preia cauza.
208 Partea speciala ____________________________
De la aceasta regula apreciem totu§i c5 face excep^ie ci^l putin situa^ia mfiracfiunilor de
audienfS. Potrivit art. 360 din Codul de procedurS penalS, „(1) DaC5 in cursul §edin|ei se savar§e§te
o fapta prevSzuta de legea penala, pre§edintele completului de judecata constata acea fapta §i il
identifica pe faptuitor. Incheierea de §edin^a se trimite procurorului competent. (2) In cazul in care
procurorul participa la judecata, /joate declara ca incepe urmarirea penala (s.n.), pune in mi§care
actiimea penala §i il poate refine pe suspect (s.n.) sau pe inculpat”. Intrucat, in aceasta ipoteza, intre
declara^a verbala de incepere a urmaririi penale §i refinerea suspectului nu intervine nicixm alt
act procesual, consideram ca declarafia procijrorului este, concomitent, act de incepere a urmaririi
penale cu privire la fapta §i faptuitor. Pe de alta parte, credem ca o incepere concomitenta in rem
§i in personam a urmaririi penale ar putea interveni ?i in cazul infractiimilor flagrante, indiciile
rezonabile asupra identita^ii suspectului rezuMnd in special din prinderea sa in flagrant, dar §i din
mijloacele de proba obfinute in urma perchezi|:iei corporale [efectuata, spre exemplu, in temeiul
art. 61 alin. (2) din Codul de procedura penala].
I. Urmarirea penala 209
timpul suspendarii pot fi refacute, daca este posibil, la cererea suspectului sau
inculpatului.
Organul de cercetare penala are obliga^ia sa verifice periodic, dar nu mai
tarziu de 3 limi de la data dispunerii suspendarii, daca mai subzista cauza care a
determinat suspendarea nrmaririi penale.
4.1. Clasarea
Solutia clasarii poate interveni pentru una dintre urmatoarele doud ipoteze
alternative'.
a) nu se poate incepe urmarirea penala, intrucat sesizarea nu indepline§te
conditiile esen|iale de forma sau de fond;
b) exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 16 alin. (1) din Codul de
procedura penala.
Clasarea se dispune mtotdeauna printr-o ordonanfd, care trebuie sa contina,
pe langa mentiunile obligatorii prevazute de lege [cele aratate de art. 286 alin. (2)
din Codul de procedura penala], §i dispozitii cu privire la alte chestiuni, §i anume:
212 Partea s p e c i a l a ___________________________
Este vorba despre Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale §i a protec^iei persoanelor cu
tulburSri psihice (republicata in M. Of. nr. 652 din 13 septembrie 2012).
I. Urmarirea penala 213
Aceasta solutie are caracter de noutate, fiind menita a suplini disparifia institutiilor lipsei de
pericol social al faptei ?i inlocuirii raspunderii penale, prev5zute de art. 18‘ ?i art. 90-98 din Codul
penal anterior.
Conform art. 187 din Codul penal, prin „pedeapsS prevSzuta de lege” se tn^elege pedeapsa
prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savar§ita in forma consumata, fSra luarea in
considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Este vorba despre mentiunile care se fac §i in ordonanfa de clasare cu privire la incetarea
de drept a masurilor preventive, masim asiguratorii, masuri de siguran^a cu caracter provizoriu,
sesizarea judecatorului de camera preliminara pentru luarea conflscarii speciale sau a celei extinse
§i pentru desfiinfarea totala sau parfiaia a unui inscris, cheltuieli judiciare.
214 Partea spedala
Daca in cauza exista suspect sau inculpat, procurorul poate dispime, daca apre-
ciaza necesar, ca acesta sa mdeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele
obligapi:
~ sa inlature consecintele faptei penale, sa repare paguba produsa sau sa
stabileasca impreuna cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia. De cele
mai multe ori, inlaturarea consecintelor faptei inseamna repararea prejudiciului,
motiv pentru care legiuitorul a reglementat aceasta obligatie m mod altemativ (fie
se inlatura direct consecintele faptei, fie se poate incheia chiar o tranzactie intre
partea civila §i cel care are calitatea de suspect/inculpat);
- sa ceara public scuze persoanei vatamate;
- sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pentru o perioada
cuprinsa intre 30-60 de zile (aceasta obligatie nu se poate dispune insa daca, din
cauza starii de sanatate, suspectul sau inculpatul nu poate presta munca);
- sa urmeze un program de consiliere (spre exemplu, aceasta mdatorire se
poate fixa in cazul celor care savar§esc fapte de tulburare a ordinii publice).
Pentru indeplinirea acestor obligafii, procurorul stabile§te un termen, care
poate fi de maxim 6 luni pentru fiecare dintre obligatiile prevazute de lege, cu
exceppa obligatiei asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila, pen
tru care termenul este de maxim 9 luni. Termenul curge de la momentul cand
ordonan^a de renuntare la urmarirea penala a fost comunicatS suspectului sau
inculpatuluilU.
Legiuitorul a prevazut §i o sancfiune in cazul neindeplinirii cu rea-credinta, in
termenele stabilite, a obligatiilor dispuse, aceasta fiind revocarea de catre procu-
ror a ordonanpi de renunfare la urmarirea penald', de altfel, unul dintre cazurile
de reluare a urmaririi penale este redeschiderea urmaririi penale pentru incalca-
rea obligatiilor stabilite prin ordonanta de renunfare la urmarirea penala [art. 335
alin. (3) din Codul de procedura penala].
Ulterior revocMi, o noud renunfare la urmarirea j^nald in aceea§i cauza nu
mai este posibild. De§i legea nu prevede, apreciem ca| in cauzele cu mai multi
suspecti sau incuipati, daca numai unii incalca cu rea-oredinta obligatiile fixate,
revocarea ren u n ^ i la urmarirea penala va opera num^ fa|a de ace§tia, neexis-
tand temei pentru revocare §i fata de cei care le-au respekat.
I'J Mentionam cS nu se poate vorbi aici de admiterea plSngerii §i restituirea cauzei la procuror
in vederea inceperii urmaririi penale, intrucat nu ne-am afla mtr-o ipoteza de reluare a urmaririi
penale (din moment ce urmarirea penala nici nu fusese inceputa).
220 Partea s p e c i a l a _________________________
acest din urma caz, organul de cercetare penala este obligat sa inainteze plangerea
procurorului, m termen de 48 de ore de la primirea acesteia, impreuna cu expli-
catiile sale, daca sunt necesare.
Plangerea nu suspendd aducerea la mdeplinire a masurii sau actului atacat.
Procurorul care supravegheaza urmarirea penala este cel care rezolva plan
gerea, termenul de solutionare fiind de 20 de zile de la primirea acesteia. Dupa
solutionare, procurorul comunica petentului un exemplar al ordonanfei prin care
a solu^ionat plangerea.
poate formula pl§ngere la judecator oricdnd dupa implinirea acestui termen, dar
nu mai tdrziu de 20 de zile de la comunicarea solufiei (spre exemplu, de la data
primirii plangerii initiale, procuroml are la dispozilie 20 de zile sa o solutioneze,
dar, daca s-a implinit acest termen §i procuroml nu a solutionat plangerea, persoana
interesata poate sa introduca plangere la judecatorul de camera preliminara. In
acest caz, cata vreme plangerea ini|iala ramane nesoludonata, petentul este in
drept sa se adreseze oricand judecatorului. In situatia in care, ulterior, dupa ce
persoana interesata a formulat plangere la judecator, procurorul rezolva plangerea
initiala §ii comunica solutia, va incepe sa curga un nou termen pentru formularea
plangerii, dar acesta poate sa nu fie valorificat de catre persoana interesata,
care deja s-a adresat judecatorului. Petentul poate insa a§tepta §i rezolvarea de
catre procurorul ierarhic superior, chiar cu int&ziere, a plangerii, caz in care se
poate apoi adresa judecatorului cu plangere, dar nu mai tarziu de 20 de zile de
la comunicarea, intarziata, a solutiei de respingere date de procurorul ierarhic
superior).
Dupa inregistrarea plangerii la instan^a competenta, aceasta se trimite, in
aceea§i zi, judecatorului de camera preliminara.
Judecatorul de camera preliminara, primind plangerea, stabile§te termenul de
solu|ionare a acesteia. Precizam ca nu se stabile§te un termen de judecata, ci un
termen de solufionare a plangerii, avand in vedere ca, potrivit actualei reglemen-
tari, procedura nu se desfa§oara in §edinta publica (ci in camera de consiliu) §i
nici cu participarea procurorului, a petentului §i a intimatilor.
Judecatorul de camera preliminara comunica termenul de solutionare §i un
exemplar al plangerii catre procuror §i catre parti, care pot depune note scrise
cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii, iar petentului ii comunica
doar termenul de solutionare. Doar persoana care a avut calitatea de inculpat in
dosarul in care se formuleaza plangerea poate ridica excepfii §i poate formula
cereri cu privire la legalitatea administrdrii probeloripri a efectudrii urmdririi
penale, avand in vedere ca solutiile acestei plangeri simt diferentiate dupa cum
actiunea penala a fost sau nu pusa in mi§care, in timpul fenaririi penale, in cauza
respectiva. !
In termen de 3 zile de la primirea copiei de pe plangerelprocUrorul are obligatia
sa inainteze judecatorului de camera preliminara dosarul bauzei.
Judecatorul de camera preliminara se pronun|a, intotdeauna, prin incheiere
motivatd.
In sistemul Codului de procedura penala, soluble p e care le poate adopta
judecatorul de camera preliminara simt impartite in doua categorii, dupa cum in
cauza penala respectivafusese sau nu pusa in mi§care acfiunea penala.
A. Cdnd acfiunea penala nu a fost pusa in mi§care [art. 341 alin. (6) din Codul
de procedura penala], judecatorul:
I. Urmarirea penala 223
['1 Se poate observa ca aceasta este o solutie specifica exrc/M5zvplangerii in cauzele in care anterior
fusese pusa in mi§caxe ac|iunea penala, ea neregasindu-se printre solutiile pe care judecatorul de
camera preliminara le poate adopta asupra plangerilor formulate in cauze fara inculpat.
224 Partea speciala______________________________
§3. Solutii
Solutiile pe care le poate adopta judecatorul de camera preliminara sunt,
potrivit dispozitiilor art. 346 din Codul de procedura penala:
1. restituirea cauzei la parchet, in oricare dintre urmatoarele ipoteze:
a) rechizitoriul este neregulamentar intocmit, neregularitatea nu a fast re-
mediata de procuror §i, datoritd acestei neregularitafi, nu se p o t stabili obiec-
tul sau limitele judecatii. In aceasta situatie, este vorba despre o neregularitate
a rechizitoriului (referitoare la conditiile de fond sau de forma) care conduce la
imposibilitatea judecatorului de camera preliminara de a stabili obiectul §i limi
tele judecatii, prima instanta neputand fi investita cu respectiva cauza, intrucat nu
se poate determina daca o anumita chestiune face sau nu parte din sesizare. Spre
exemplu, s-ar putea retine o asemenea situatie atunci c§nd dispozitivul rechizi
toriului face referire la o infractiune continuata compusa din 10 acte materiale,
dar dintre acestea in cuprinsul rechizitoriului sunt analizate doar 8, astfel ca nu
se poate determina daca judecata urmeaza a se efectua cu privire la toate actele
materiale sau doar la o parte din ele;
b) a exclus toate probele administrate m cursul urmaririi penale. Este vorba
despre ipoteza in care se constata lipsa de legalitate sau de loialitate a tuturor
probelor, situatie in care judecata nu poate incepe, intrucat dispozitia de trimitere
in judecata nu este sustinuta prin niciun element al probatoriului. Daca, spre
exemplu, in cazul unei infractiuni de luare de mita, rechizitoriul are la baza, ca
mijloace de proba, un autodenunt, declarative denuntatorului §i inregistrarile
convorbirilor telefonice ale inculpatului, iar judecatorul de camera preliminara
constata ca interceptarea a fost facuta in baza unei autorizatii lovite de nulitate
228 ______Partea s p e c i a l a ________________________
S u h s e c t iu n e a 1 . N o t iu n e , lim ite le f a z e i d e ju d e c a t a
§i p rin c ip iile ju d e c a t ii
§1. Notiune
Judecata, ca etapa distincta a procesului penal, este considerata in literatura
de specialitatef'^ ca fiind faza centrala §i cea mai importanta, avand drept obiect
solu^ionarea definitiva a cauzei penale.
Judecata este cea de-a treia faza a procesului penal in care, pe baza unui
material probator preconstituit §i verificat in procedura de camera preliminara §i,
in subsidiar, completat de catre instanta de judecata prin activitatea sa nemijlocita,
persoana trimisa in judecata este trasa sau nu la raspundere penala.
Apreciem ca judecata constituie activitatea principala a procesului penal, de-
oarece numai pe baza celor discutate §i probate in §edinta de judecata se poate
intemeia convingerea judecatorilor asupra vinovatiei sau nevinovatiei inculpati-
lor, convingere care apoi va fi concretizata in solutia pronunteta prin hotararea
judecatoreasca.
In sens restrdns, prin judecata se intelege operatia logica prin care completul
de judecata solutioneaza cauza penala, ca uimare a sesizarii sale in conditiile legii.
In sens larg, prin judecata se intelege cea de-a treia'lfaza a procesului, alcatuita
dintr-un ansamblu de activitati desfa§urate, in princif^l, de instanta de judecata,
cu participarea activa a procuromlui §i a partilor asistale de catre aparatori, avand
drept finalitate afiarea adevarului cu privire la fapta §i Inculpatul cu care instanta
a fbst sesizata. ^
Judecata are doua funcpi judiciare: ••
a) funcfia judiciara principala este cea a judecarii propriu-zise a cauzei, in
complet legal constituit;
3.1. Publicitatea
f’J Considera^iile teoretice privind no^iunea de „orice stare a procesului penal” au fost analizate
in capitolul al Vl-lea ,vA.cte procesuale §i procedxirale comune”, sectiunea a 4-a „Nulita|ile”,
considera|iile referitoare la „Nulitatea absoluta” din partea generals a prezentei carfi.
p' C.E.D.O., cwxz&Riepan c. Austriei, HotSrSrea din 14 noiembrie 2000, www.echr.coe.int.
III. Judecata 233
de parti sau martori, precum §i persoanele inarmate care asigura paza persoanelor
aflate in stare de detinere sau cele care asigura securitatea §edintei de judecata
[art. 352 alin. (2) din Codul de procedura penala],
Publicitatea nu este incalcata daca instanfa limiteaza accesulpublicului in sala
in care se desfa§oara §edin|:a de judecata, in functie de marimea salii de judecata. In
actuala reglementare constatam existen|a unor detalii in ceea ce prive§te limitarea
publicitatii §edintei de judecata §i asistam la o explicatie detaliata a dreptului
persoanelor participante la §edinta de a realiza inregistrari sau fotografii, astfel incat
nu este considerata o incalcare a principiului publicitatii §edin|ei de judecata nici
limitarea accesului persoanelor in sala de §edin^a, pentru asigurarea solemnita^ii
§edin|ei, iar publicitatea §edintei de judecata nu este echivalenta nici cu dreptul
oricarei persoane de a cunoa§te confinutul dosarului cauzei. Pentru ca un ter^ sa
ia cuno§tin|a de continutul dosarului, se aplica dispozifiile Legii nr. 544/2001^*^,
luarea la cuno§tinta presupunand formularea unei cereri prealabile in acest sens
[art. 352 alin. (10) din Codul de procedura penala]. Potrivit dispozi|:iilor art. 352
alin. (7) din Codul de procedura penala, partile, persoana vatamata, reprezentanfii
acestora, avoca|ii §i expertii desemnati in cauza au dreptul de a lua cuno§tin|a de
actele §i confinutul dosarului.
Cu aspect de noutate, actuala reglementare mentioneaza ca, in cazul informa-
fiilor clasijicate^^\ atunci cand acestea sunt esentiale pentru solutionarea cauzei,
instanfa solicita, de urgenta, dupa caz, declasificarea totala, declasificarea par^iala
sau trecerea intr-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasi-
ficate de catre aparatorul inculpatului [art. 352 alin. (11) din Codul de procedura
penala], iar daca autoritatea emitenta nu permite aparatorului inculpatului accesul
la informa|iile clasificate, acestea nu pot servi la pronuntarea unei solu|;ii de con-
damnare, de renun|:are la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei
in cauza [art. 352 alin. (12) din Codul de procedura penala].
Totodata, in actuala reglementare este prevazut expres dreptul instanfei de ju
decata de a interzice publicarea de texte, imagini, desene sau fotografii de natura
a dezvalui identitatea persoanei vata^mate, a pa^rtii civile §i a par^ii responsabile
civilmente, precum §i a martorilor, in condi^iile in care s-ar aduce atingere viepi
intime a acestora, astfel incat singura situa^ie in care instan|:a nu poate limita folo-
sirea mijloacelor sus-men$ionate este cea cu privire la inculpat [art. 352 alin. (9)
raportat la art. 352 alin. (3) sau (4) din Codul de procedura penala].
[>i Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informa|iile de interes public (M. Of. nr. 663 din
23 octombrie 2001).
Potrivit dispozi^iilor art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 privind protecfia informafiilor cla
sificate (M. Of. nr. 248 din 12 aprilie 2002), informafiile clasificate sunt „informa|iile, datele, docu-
mentele de interes pentru securitatea nationals, care, datoritS nivelurilor de importan^S §i consecin-
telor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sS fie protejate”.
234 Partea speciala
Conform art. 24 alin. (1) teza I din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea ?i combaterea
traficului de persoane (M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001), §edintele de judecata in cauzele
privind infrac^iunea de trafic de minori, prevazuta de art. 211 din Codul penal, §i de pornografie
infantila, prevazuta de art. 374 din Codul penal, sunt nepublice. in ce prive§te infrac^iunea de trafic
de persoane majore, prevazuta de art. 210 din Codul penal, potrivit art. 25 din lege, la cererea
III. Judecata 235
3.2. Nemijlocirea
in fa|a caruia a avut loc dezbaterea, intrucat judecatorii care participa la delibe-
rare trebuie ca, in mod nemijlocit, sa fi asistat la dezbateri pentru a |ine seama,
in solutia pe care o dau, atat de ceea ce s-a consemnat pe parcursul §edintei de
judecata, cat §i de ceea ce s-a discutat in etapa dezbaterilor judecatore§tit’^.
Regula nemijlocirii judecarii cauzelor penale este consacrata §i in art. 11 din
Legea nr, 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, potrivit cu care
activitatea de judecata se desfa§oara cu respectarea principiului continuitafii, cu
exceplia situa|iilor in care judecatorul nu poate participa la judecata din motive
obiective.
Suntem de acord cu opinia exprimata in literatura de specialitate^^ potrivit ca-
reia sancfimea care intervine in cazul nerespectarii dispozi^iilor art. 354 alin. (2)
din Codul de procedura penala (potrivit carora completul de judecata trebuie sa
ramana acela§i in tot cursul judecarii cauzei, iar cand acest lucru nu este posi-
bil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor) nu este nulitatea
absoluta, intrucat aceste dispozi^ii nu pot fi asimilate celor referitoare la compu-
nerea instan^ei. Explica^ia autorului acestei opinii, cu care suntem intru totul de
acord, este aceea ca solutia reiese din interpretarea dispozifiilor art. 426 alin. (1)
lit. c) §i d) din Codul de procedura penala, care reglementeaza distinct trei cazuri
de contestafie in anulare: cSnd hotararea a fost pronun^ata de alt complet decat cel
care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, respectiv cand instan|a nu a
fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate. Dintre acestea
trei, unul se sanc^ioneaza cu nulitatea absoluta (gre§ita compunere a instan^ei),
potrivit art, 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, iar celelalte doua
cu nulitatea relativa. Cu toate acestea, in cele doua cazuri vorbim totu§i de o nu-
litate relativa speciala, intrucat vStamarea nu trebuie dovedita, fiind evidenta §i
apreciata ca atare a priori prin lege^^l
3.3. Oralitatea \
Idem, p. 184.
A. Z arafiu , op. cit., p. 314.
Idem, p. 315.
'■*1 Prin „participan^i in cauza penalS” este avut in vedere sensul larg al acestei no|:iuni, respectiv
procuror, avocat, parfi, subiec^ii procesuali principal!, precum §i al|i subiec|i procesuali.
________________________________ III. Judecata__________________ 237
intrucat incidenta sa nu survine doar in etapa judecatii, ci viul grai este mijloc de
comunicare in faza de urmarire penala, dar §i in cea de executare a hotararilor
penale, ca etape ale procesului penal.
Oralitatea nu trebuie inteleasa in mod restrictiv, doar ca modalitate de desfa-
§urare a activitatii de judecata, ci trebuie raportata la consecin^ele juridice pe care
le presupune, aceasta permitand instantei sa dea valente juridice §i aspectelor care
nu au fost consemnate in scris, dar care au fost constatate direct de catre aceasta
(chiar daca nu se face mentiune in caietul grefierului §i nici macar nu sunt inre-
gistrate prin mijloacele tehnice folosite), cum ar fi atitudinea inculpatului mani-
festata in timpul §edin|ei prin gesturi neconforme, exprimari ireveren|ioase, care
poate fi cuantificata juridic §i exprimata in individualizarea pedepsei, alegerea
modalitalii de executare etcJ*^
Astfel, intreaga activitate procesuala desfa§urata in faza de judecata se reali-
zeazd prin viu grai. In scop probator §i ca o garantie a echita^ii procesuale, activi-
ta^ile de judecata desfa§urate oral se consemneazd in scris [notele luate de grefier
cu privire la desfa§urarea procesului, potrivit art. 369 alin. (2) din Codul de pro-
cedura penala], iar desfa§urarea §edintei de judecata se inregistreazd cu mijloace
tehnice audio [art. 369 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Declara|iile par|ilor sunt orale, dar ele se consemneaza in scris; sustinerile
martorilor, exper^ilor sunt orale, dar, de asemenea, ele sunt consemnate in scris.
Dintre reglementarile in acest sens, amintim: strigarea cauzei (art. 358 din Codul
de procedura penala), ascultarea parjilor §i a martorilor (art. 378-381 din Codul de
procedura penalS), ultimul cuvant al inculpatului (art. 389 din Codul de procedura
penala), pronun^area hotararii (art. 405 din Codul de procedura penala) etc.
3.4. Contradictorialitatea
Aceasta trasatura a judecatii reprezinta una dintre garan^iile implicite ale des-
fa§urarii unui proces echitabil, in jurispruden|:a C.E.D.O. statuandu-se ca dreptul
la o procedura contradictorie implica, in esen^a, posibilitatea pentru par^ile unui
proces penal de a lua cimo§tin|;a §i de a discuta toate piesele (in sens larg) §i ob-
servatiile prezentate instan|;ei[^l
Potrivit dispozi^iilor art, 351 alin. (2) din Codul de procedura penala, instan|a
este obligata sa puna in discu^ie cererile procurorului, ale pSrJilor sau ale celorlal^i
subiec^i procesuali §i excepfiile ridicate de ace§tia sau din oficiu.
Probele administrate in faza de judecata sunt supuse discu|iei participan^ilor
la §edin|:a (pSr^i, persoana vStamata, procuror, instan|a), eviden^iindu-se pozi|iile
procesuale diferite ale celor angajafi in proces.
Contradictorialitatea se manifesta in etapa cercetdrii judecdtore§ti (spre
exemplu, la audierea unui martor pot pune intrebari procurorul, toate pSrJile, per-
A. Zarafiu, op. cit., p. 315.
PI Ibidem .
238 Partea speciala
soana vatamata, iar nu numai cel care 1-a propus), precum §i in etapa dezbaterilor
(principiul contradictorialitatii se aplica pe deplin, intrucat in aceasta etapa, prin
punerea m discutie a probelor, partile cu interese contrare se combat reciproc,
realizandu-se distinctia intre cele doua functii procesuale opuse - acuzarea §i
apararea).
Astfel, contradictorialitatea reprezinta nu numai conditia, ci §i premisa unei
alte garantii implice a dreptului la un proces echitabil - egalitatea de arme - ,
care, potrivit jurisprudentei C.E.D.O., presupune tratamentul egal al subiectilor
care exercita cele doua functii antagonice, fara ca una dintre ele sa fie avantajata
in raport cu cealalta^'l
Nerespectarea principiului contradictorialitatii reprezinta o medicare a drep
tului la apdrare. Ca urmare a acestui principiu, toate aspectele deduse judecatii
pot fi discutate in contradictoriu, fiecare parte expunandu-§i opinia de pe pozitia
procesuala pe care o ocupa in cadrul procesului penal, in conformitate cu intere-
sele lor. Martorilor, spre exemplu, le pot pune intrebari toate partile, §i nu numai
acelea care i-au propus, iar probele invocate in acuzare pot fi combatute cu probe
in aparare, ce pot fi administrate de parti personal sau prin reprezentantii lor^l
S u b s e c t i u n e a a 2 -a . R e g le m e n t d r i
g e n e r a t e p r i v i n d ju d e c a t a
I’n n practica sunt limitate situafiile de acest gen, opinia fiind exprimata la nivel teoretic pentru
prima data de profesorul Vintila Dongoroz.
240 Partea speciala ____________________ _
persoana vatamata sau partile sunt citate obligatoriu cand, in urma deliberarii,
instanta a dispus repunerea cauzei pe rol in vederea reluarii cercetarii judecatore§ti
sau a dezbaterilor, in conditiile art. 395 din Codul de procedura penala; cand, la
termenul la care partea lipse§te, i se agraveaza situatia in proces; cand instanta
preschimbaf‘5primul termen sau termenul in cuno^tinta din cauza intervenirii ujior
motive obiective care impiedica desfa§urarea activitatii de judecata la termenul
fixat ori in vederea solutionarii cu celeritate a cauzei [art. 353 alin. (10) din Codul
de procedura penala]; cand a fost schimbat cursul firesc al procesului, in sensul ca
judecata se desfa§oara intr-un alt loc decat cel cunoscut de persoana vatamata sau
de parte [potrivit dispozitiilor art. 350 alin. (2) din Codul de procedura penala] ori
cauza a fost trecuta la o alta instanta^], ca urmare a solutionarii unui conflict de
competenta sau a unei cereri de stramutare.
Pe tot parcursul judecatii,/?eraoa«a vatamata §i par file p ot solicita, oral sau in
scris, ca judecata sd se desfd§oare in lipsd, in acest caz nemaifiind citate pentru
termenele urmatoare [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Potrivit dispozitiilor art. 353 alin. (7) din Codul de procedura penala, daca
judecata se amdnd, partile §i celelalte persoane prezente iau cuno§tinta de noul
termen de judecata §i nu mai sunt citate, insa au dreptul sa solicite instantei sa le
inmaneze citatii care sa le serveasca drept justificare la locul de munca, in vederea
prezentarii la noul termen [art. 353 alin. (8) din Codul de procedura penala].
A se vedea in acest sens art. 52-54 din Legea nr. 304/2004; Legea nr. 304/2004, republicata,
cuprinde dispozifii privitoare la organizarea §i funcfionarea instantelor de judecata, respectiv
instanfe civile, instance militare, precum §i Inalta Curte de Casa^ie §i Justi^ie.
PI Art. 32 alin. (1) din Regulamentul din 21 septembrie 2004 privind organizarea §i functionarea
administrativa a Inaltei Curji de Casa|;ie §i Justi^ie (republicat in M. Of. nr. 1076 din 30 noiembrie
2005), in conformitate cu care pre§edin^ii de secfii stabilesc judecatorii care compun completul de
judecata.
III. Judecata 243
care impiedica exercitarea actiimii penalet’^, poate pune, dupa caz, concluzii de
achitare saii de incetare a procesului penal.
Inculpatul are dreptul de a formula cereri, a ridica exceptii a pune concluzii
[art. 364 alin. (6) din Codul de procedura penala]. De asemenea, are dreptul sa
ia cuno§tinta de actele §i continutul dosarului [art. 352 alin. (7) din Codul de
procedura penala].
Actuala reglementare aduce modificari importante in ceea ce prive§te parti-
ciparea inculpatului la §edinfa de judecata. Regula este ca aceea ca inculpatul
participa la judecata, iar inculpatul aflat in stare de detinere este adus obligatoriu
la judecata [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Exista §i excepfii de la aceasta regula, §edinta putandu-se desfa§ura §i in
absenta inculpatului in urmatoarele situatii;
a) cand este disparut sau se sustrage de la judecata ori cand §i-a schimbat
adresa unde locuie§te, fara a incuno§tinta instanta cu privire la aceasta, iar noua
adresa nu a putut fi identificata de catre instanta [art. 364 alin. (2) din Codul de
procedura penala];
b) cand lipse§te nejustificat de la judecarea cauzei, de§i a fost legal citat
[art. 364 alin. (3) din Codul de procedure penala];
c) cand solicita in scris sa fie judecat in lipsa, in conditiile in care este reprezentat
de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar §i in cazul
inculpatului privat de libertate. Astfel, in cursul judecatii pentru inculpatul care
solicita judecarea sa in lipsa, avem de-a face cu o reprezentare legala obligatorie.
Pe de alta parte, chiar daca exista aceasta posibilitate a reprezentarii, instanta,
atunci cand considera necesar, poate dispune aducerea cu mandat a inculpatului.
Partea civild §i partea responsabild civilmente au dreptul de a fi reprezentate
de avocat [art. 365 alin. (1) din Codul de procedura penala], de a formula cereri,
de a ridica exceptii, de apune concluzii [art. 365 alin. (2) din Codul de procedura
penala], de a lua cuno§tin^a de actele §i continutul dosarului [art. 352 alin, (7) din
Codul de procedura penala] §i de a solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se
desfa§oare in lipsa [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Totodata, partea civila are dreptul, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. (5) din
Codul de procedura penala, pana la terminarea cercetarii judecatore§ti, de a in-
drepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila, de a
mari sau mic§ora intinderea pretentiilor §i de a solicita repararea prejudiciului
material prin plata unei despagubiri bane§ti, daca repararea in natura nu mai este
posibila.
In situatia in care, in cauza, exista un numar mare de parti civile care nu au
interese contrarii, acestea au dreptul de a desemna o persoana care sa le reprezinte
Cauzele care impiedica exercitarea ac^iunii penale sunt cele prevazuta in dispozitiile art. 16
alin. (1) din Codul de procedura penala, fiind analizate in capitolul al Il-lea „Actiunea penala ?i
acfiunea civila in procesul penal”, sectiunea 1 ,Ac|iunea penala in procesul penal”.
244 Partea speciala
interesele in cadml procesului penal [art. 20 alin. (6) teza I din Codul de procedura
penala].
Persoana vatdmatd are dreptul de a fi reprezentata de avocat [art. 366 alin. (1)
din Codul de procedura penala], de a formula cereri, de a ridica exceptii, de a
pune concluzii in latura penala a cauzei [art. 366 alin. (2) din Codul de procedura
penala], de a lua cuno§tinta de actele §i continutul dosamlui [art. 352 alin. (7)
din Codul de procedura penala], de a solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se
desfa§oare in lipsa [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala], dreptul de a se
constitui ca parte civila pana la inceperea cercetarii judecatore§ti [art. 20 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. A§a cum am mai aratat, persoana vatamata se
citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pana la inceperea cercetarii
judecatore§ti, doar pentru primul termen de judecata [art. 353 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
Persoanele ale cdror bunuri sunt supuse conflscdrii au dreptul de a fi repre-
zentate de avocat §i de a formula cereri, ridica exceptii §i pune concluzii cu privi-
re la masura confiscarii [art. 366 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Avocafii persoanei vatamate, ai inculpatului §i ai celorlalte parti au dreptul sa
ia cuno§tinta de actele dosamlui in tot cursul judecatii.
Garantarea dreptului la apdrare implica §i obligatia organelor judiciare de
a asigura exercitiul deplin al drepturilor procesuale recunoscute partilor^'l In
cauzele in care asistenta juridica este obligatorie, pre^edintele completului trebuie
sa ia masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu [art. 361 alin. (4) din Codul
de procedura penala]. In acest sens, se emite o adresa catre baroul de avocati in
circumscriptia caruia se afla sediul instantei, in vederea desemnarii unuia dintre
avocati ca aparator din oficiu, astfel incat precizam ca desemnarea unui apdrdtor
din oficiu se realizeazd de catre barou, iar nu de catre pre^edintele instantei de
judecata, care doar ia masuri in acest sens. v
Cand persoana vatamata sau una dintre parti se afllif in stare de detinere, pre§e-
dintele completului ia masuri pentru ca aceasta sa i§i%)oata exercita dreptul de a
lua la cuno§tinta de actele dosamlui §i de a lua contaclcu aparatoml sau.
In cursul judecatii, persoana vatamata §i pa^rtile au ^eptul la un singur termen
pentru angajarea unui avocat §i pregdtirea apdrdrii, ia^ in situatia in care vreuna
dintre ele nu mai beneficiaza de asistenta juridica acjordata de avocatul ales,
instanta poate acorda un alt termen pentm angajarea unui alt avocat §i pregatirea
apararii, cu respectarea termenului rezonabil al procesului penal.
Ibidem.
246 Partea speciala
celor ascultati. Daca partea sau persoana continua sa tulbure §edinta, pre§edintele
poate dispune din nou mdepartarea ei din sala, dezbaterile urmand a avea loc in
lipsa acesteia, iar in cazul in care §i cu ocazia pronuntarii hotararii partea continua
sa tulbure §edinta, pre§edintele completului poate dispune indepartarea ei din
sala, hotararea urmand a-i fi comunicata.
La nivel administrativ, paza sediilor instantelor judecatore§ti §i a parchetelor, a
bunurilor §i valorilor apartinand acestora, supravegherea accesului §i mentinerea
ordinii interioare necesare desfa§urarii normale a activitatii in aceste sedii se
asigura de catre Jandarmeria Romana, prin structurile sale specializate, potrivit
dispozitiilor art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
f’l Potrivit dispozi|iilor art. 305 din Codul de procedure penala, ar trebui sa avem atat o
declaratie de incepere a urmaririi penale in rent, cat §i o declaratie de efectuare in continuare a
urmaririi penale in personam.
248 Partea speciala
prevazute de lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusa. Me-
diatorul are obligatia sa comunice instantei acordul de mediere procesul-verbal
de mcheiere a medierii in original §i in format electronic, daca partile au ajuns la
o intelegere, sau doar procesul-verbal de incheiere a medierii, in situatiile preva
zute la art. 56 alin. (1) lit. b) §i c) din aceea§i lege.
Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin
care se constata ca nu s-a incheiat intelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din
lege sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului de 3 luni de la data
la care suspendarea a fost dispusa.
Incheierea data in prima instantaprin care s-a dispus suspendarea cauzei poate
fi atacata separat cu contestafie la instanta ierarhic superioara, in termen de 24 de
ore de la pronun|are, pentru procuror, partile §i persoana vatamata prezente, §i de
la comunicare, pentru parfile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se
depune la instan^ care a pronuntat incheierea atacata §i se inainteaza, impreuna
cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la
inregistrare. Contesta|ia nu suspenda executarea §i se judeca in termen de 3 zile
de la primirea dosarului.
3. A treia modalitate prin care se poate dispune suspendarea judecdrii cauzei
este cea prevdzutd de art. 368 din Codul de procedurd penald, in caz de extrddare
activd.
Aceasta are caracterfacultativ §i opereaza in situatia in care statul roman este
stat solicitant, adica atunci cand pe rolul organului judiciar din Romania se afla
cauza penala, inculpatul fiind arestat in alt stat (statul solicitat), iar statul roman
cere statului strain extradarea acestuia. Astfel, instanta romana poate dispune
suspendarea cauzei pana la solutionarea cererii de extradare.
Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi
inculpa^i, instanta poate dispune, in interesul imei; bune judeca^i, disjungerea
cauzei [art. 368 alin. (2) din Codul de procedura pen|la].
In aceasta situatie, incheierea prin care s-a dispus suspendarea, dar §i cea prin
care s-a respins cererea de suspendare sunt supuse chntestafiei in termen de 24
de ore de la pronuntare, pentru cei prezen|;i, §i de la cofeiunicare, pentru cei lipsa,
la instanta ierarhic superioara. Termenul de soluponar^ a contesta^iei este de 5
zile de la primirea dosarului [art. 368 alin. (4) din Codul de procedura penala].
alin. (1) din Codul de procedura penala], iar completul de judecata delibereaza in
secret [art. 392 alin. (2) din Codul de procedura penala],
Deliberarea se face in ziua in care au avut loc dezbaterile sau la o data ulte-
rioara, dar nu mai tdrziu de 15 zile de la inchiderea dezbaterilor [art. 391 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. In situatii exceptionale, cand, raportat la com-
plexitatea cauzei, deliberarea nu poate avea loc in termenul prevazut la alin. (1),
instanta poate amdna pronunjarea o singurd data pentru cel mult 15 zile.
Potrivit dispozitiilor art. 370 alin. (6) din Codul de procedura penala, cand
hotararea se pronunta in ziua in care are loc judecata, nu se intocme§te incheierea.
Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii rezulta ca, in cazul in care
se amana deliberarea §i pronuntarea hotararii, instanta intocme§te o incheiere
de cuprinzand mentiunile prevazute de art. 370 alin. (4) din Codul de
procedura penala. Lipsa acestei incheieri, care face parte integranta din hotararea
pronun|;ata, duce la nulitatea absolutd a hotararii, intrucat nu permite verificarea
respectarii dispozitiilor referitoare la compunerea completului de judecata,
publicitatea §edintei de judecata, participarea procurorului, prezenta inculpatului
§i asistarea acestuia de catre aparator, cand sunt obligatorii potrivit legii^'J; avem
in vedere faptul ca o parte insenanata a mentiunilor prevazute pentru incheiere au
ca obiect institutii prevazute sub sanctiunea nulitatii reglementate de art. 281 din
Codul de procedura penala^^^.
Obiectul deliberdrii il reprezinta chestiunile de fapt §i de drept deduse jude-
catii. !n cazul in care deliberarea prive§te insa§i solutionarea cauzei (actul final al
judecatii), aceasta activitate nu se desfa§oara in §edinta de judecata, iar daca de
liberarea prive§te alte chestiuni incidente (cereri sau exceptii puse in dezbaterea
partilor), aceasta activitate poate fi desfa§urata chiar in §edinta, dar cu asigurarea
caracterului confidentialf^l
Fiecare membm al completului dejudecata i§i spune parerea asupra chestiunilor
care au fost dezbatute §i asupra solutiei ce urmeaza a se pronunte. Pre§edintele
completului de judecata i§i spune ultimul parerea.
Potrivit dispozitiilor art. 394 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotara
rea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra
solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii; acest acord intervine prin intrunirea
unanimitafii, iar daca aceasta nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majorita-
te. Majoritatea poate fi simpld^^^ sau voluntara (atunci cand exista acordul a doi
judecatori dintr-un complet format din trei membri ori a trei judecatori dintr-un
complet format din cinci membri) ori legald^^^ sau fortata (atunci cand din deli-
berare rezulta mai mult de douat’^pareri, judecatoml care opineaza pentm solutia
cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa). Opinia
separata trebuie intotdeauna motivata.
In situatia m care in cadrul completului de judecata nu se poate intruni majori-
tatea ori unanimitatea, se intocme§te un proces-verbal care constata imprejurarile
care au condus la aceasta situatie (divergenta de opinii), iar judecarea cauzei se
reia in complet de divergenfa.
Judecarea unei cauze in complet de divergenta nu exclude posibilitatea pro-
nuntarii hotarMi in unanimitate, conform art. 394 alin. (1) din Codul de proce
dure penala, intrucat, potrivit art. 399 alin. (4) din Codul de procedura civila -
aplicabil conform art. 2 din acela§i cod, in lipsa unor dispozitii contrare in legea
de procedura penala judecatorii pot reveni asupra parerii lor care a provocat
divergenla^l
Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minutd, semnata de toti membrii
completului dejudecata, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentm dispozitivul
hotarariit^^ [art. 400 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Nesemnareaminutei,
semnarea acesteia de un alt judecator care nu a participat la deliberare sau chiar
inexistenta ei atrage sanctiunea nulita|ii absolute. Minuta se intocme§te in doua
exemplare originale, dintre care unul se ata§eaza la dosarul cauzei, iar celalalt se
depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei [art. 400 alin. (3) din
Codul de procedura penala]. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 400 alin. (2)
din Codul de procedura penala, intocmirea minutei este obligatorie in cazurile in
care judecatoml sau instanta dispune asupra masurilor preventive §i in alte cazuri
expres prevazute de lege.
Pronunfarea hotdrdrii are loc imediat dupa deliberare §i reprezinta activita-
tea prin care se aduce la cuno^tinta publicului solutia la care s-a ajuns in urma
deliberarii; pronuntarea hotararii se face in §edintd'^ublicd, fara citarea partilor,
§i reprezinta atributul pre§edintelui completului deljudecata, asistat de grefier.
Pre§edintele completului pronunta minuta hotararii [art. 405 alin. (3) din Codul
de procedura penala]. |
Redactarea hotdrdrii trebuie efectuata in cel mult 3d, de zile de la pronuntare de
catre unul dintre judecatorii care au participat la solutibnarea cauzei §i hotararea
se semneaza de toti membrii completului §i de grefiers^ In caz de impiedicare a
unuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza
in locul acestuia de pre§edintele completului sau, daca §i acesta este impiedicat, de
pre§edintele instantei. In caz de impiedicare a grefiemlui, hotararea se semneaza
C. N iculeanu , Cdteva spefe de practica judiciara procesual penala ale Curfii de Apel
Craiova din trimestrul 1/2004, in Dreptul nr. 10/2004, p. 233-237.
I.C.C.J., Secfia penala, decizia nr. 21/2008, in B.J. 2008, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2009.
Consideratiile despre dispozitivul hotarmi le vom preciza cu ocazia analizarii hotararilor
judecatore§ti.
III. Judecata 2,53
Ibidem.
256 Partea speciala
S u b s e c t iu n e a 1. C o n s id e ra tii g e n e r a l e
p r i v in d g r a d e le d e ju r is d ic t ie , o b ie c tu l §i p a rt ic ip a n tii
la ju d e c a ta in p r im a in s ta n td
normele care o compun, iar, pe de alta parte, caracter material in ceea prive§te
materializarea §i desfa§urarea ei.
Mai mult decat atat, m prezent, intre cele doua grade de jurisdictie, chiar
daca exista diferente de proceduri sau de limite, respectiv uneori judecata in apel
poate sa nu cunoasca aceea§i cercetare judecatoreasca pe care o are judecata in
prima instanta sau acela§i efect, din punct de vedere al consecintelor, ambele
sunt jurisdictii de fond, intrucat au capacitatea de a antama elemente esentiale ale
raportului de conflict (fapta, persoana §i vinovatia acesteia).
Judecata in recurs in casatie nu corespunde jurisdic|iilor de fond §i nu face
parte din sistemul gradelor de jurisdictie, intrucat, ca orice alta cale extraordinara
de atac, nu asigura decat conformitatea cu dreptul a hotarMi pronuntate.
Mentionam, totodata, ca exista o corelatie intre sistemul national §i sistemul
de garantii europene reprezentant de dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apa-
rarea drepturilor omului §i a libertStilor fundamentalet^l
f'J Potrivit art. 6 parag. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului §i a liberta^ilor fun-
damentale: „Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, m mod public §i intr-un
termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instant independents §i imparfiala, instituita de lege, care
va hotari fie asupra mcSlcarii drepturilor §i obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricarei acuzatii in materie penalS indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie s5 fie pronuntata m
mod public, dar accesul in sala de gedinta poate fi interzis presei ?i publicului pe tntreaga durata
a procesului sau a imei par^i a acestuia m interesul moralitafii, al ordinii publice, ori al securita|;ii
nafionale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protecfia viefii private a
parfilor la proces o impun, sau m masura considerata absolut necesara de catre instanfa atraci cand,
in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justifiei”.
ra A. Z arafiu , op. cit., p. 327.
258 _____ Partea spedala______________________________
respectiv judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata §i partile sunt
legal citate §i procedura este indeplinita.
Pentru a asigura prezenta partilor §i a persoanei vatamata la judecarea cauzei
penale, acestea trebuie citate. Totu§i, partile §i persoana vatamata se pot prezenta
fi participa la judecata, chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatie, insa
numai dupa ce pre§edintele a stabilit §i verificat identitatea acestora [art. 358
alin. (2) din Codul de procedura penala].
Neprezentarea persoanei vatamate §i a partilor legal citate nu constituie un
impediment pentru solutionarea cauzei penale.
Pre§edintele completului de judecata verifica mdeplinirea dispozitiilor privind
citarea §i, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acesteia [art. 361
alin. (6) din Codul de procedura penala].
Cu privire la participarea inculpatului, regula este ca judecata nu poate avea
loc decat in prezenta acestuia, atunci cand se afla m stare de detentie (dispozitiile
relative la participarea obligatorie a inculpatului la §edinta de judecata sunt pre-
vazute sub sanctiunea nulitafii absolute). Legea prevede aducerea obligatorie a
inculpatului arestat la judecarea cauzei, obligatia incumband organului de de-
tinere [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Articolul 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului §i liberta^ilor
fimdamentale, prin raportare la art. 5 parag. 4 din acela§i act normativ, garanteaza
dreptul acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, care include nu numai
dreptul de a fi prezent la judecata, ci §i dreptul de a auzi §i de a urmari efectiv
procedura. Aceste drepturi sunt incluse, de altfel, in insS§i nofiimea de procedura
contradictorie §i rezulta §i din garantiile continute de lit. c), d) §i e) de la parag. 3
al art. 6 din Conventie^'l
Cu toate acestea, a§a cimi am precizat anterior, actuala reglementare aduce
modificari importante in ceea ce prive§te participarea inculpatului la §edinta de
judecata.
Cu caracter de excepfie, §edinta de judecata se poate desfa§ura §i in absenp
inculpatului in urmatoarele situa^ii:
a) cand inculpatul este disparut sau se sustrage de la judecata sau cand §i-a
schimbat adresa unde locuie§te, fara a incuno§tinta instanta cu privire la aceasta,
iar noua adresa nu a putut fi identificata de catre instan^ [art. 364 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
b) cand inculpatul lipse§te nejustificat de la judecarea cauzei, de§i a fost legal
citat [art. 364 alin. (3) din Codul de procedura penala];
c) cand inculpatul solicita in scris sa fie judecat in lipsa, in condi^iile in care este
reprezentat de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar
§i in cazul inculpatului aflat in stare de detinere. Astfel, in cursul judecafii, pentru
C.E.D.O., cauza Stanford c. Regatului Unit, HotarSrea din 23 februarie 1994, in G. A n toniu ,
A . V la §ceanu , a . B a rbu , Codul de procedura penala - texte, jurisprudenfa, hotardri C.E.D.O.,
Ed. Hamangiu, Bucure§ti, 2006, p. 455.
260 Partea spedala
S u b s e c t i u n e a a 2 -a . E ta p e le p ro c e ^ u a le ale
ju d e c d t ii in p r im a in s t a n ta
de complet verifica indeplinirea dispozitiilor privind citarea §i, dupa caz, proce-
deaza la completarea ori refacerea acesteia.
in categoria masurilor premergatoare §edintei de judecata se inscrie §i aceea
referitoare la obligatia pre§edintelui completului de judecata de a avea grija ca
lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita §i afi§ata de catre grefieml de
§edinta cu 24 de ore inaintea termenului de judecata pentru a putea fi consultata
de parti. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta,
dandu-se prioritate celor in care sunt detinuti sau arestati la domiciliu, precum §i
celor cu privire la care legea prevede judecarea de urgenta [art. 361 alin. (8) din
Codul de procedura penala].
inculpat, luarea unor masuri privind martorii, expertii interpretii, citirea actului
prin care s-a dispus trimiterea in judecata sau a actului prin care s-a dispus ince-
perea judecatii, acordarea de lamuriri, rezolvarea exceptiilor §i a cererilor.
Pre§edintele completului verifica identitatea inculpatului, iar, in cazul inculpa-
tului persoana juridica, face verificari cu privire la denumire, sediul social §i
sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea §i calitatea persoanelor
abilitate sa il reprezinte.
Dupa apelul martorilor, expertilor §i interpretilor, pre§edintele completului
cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de §edinta, punandu-le in vedere sa nu
se indeparteze fara incuviintarea sa. Expertii raman in sala de §edinta, afara de
cazul in care instanta dispune altfel. Martorii, expertii §i interpretii prezenti pot fi
ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce
s-a stabilit identitatea lor.
Apreciem ca legiuitorul, in actuala reglementare, a facut un pas inainte in
stabilirea obiectului judecatii, intrucat la acest moment procesual ne aflam in
situatia in care in fata instantei de judecata se prezinta un act de sesizare care este
verificat anterior de judecatorul de camera preliminara.
Potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (1) din Codul de procedura penala, la
primul termen la care procedura de citare este legal indeplinita (care se realizeaza
in etapa premergatoare §edintei de judecata) §i cauza se afla in stare de judecata
(care presupune constatarea ca pana la acel moment s-au facut toate verificarile cu
privire la inculpati, masuri cu privire la martori, experti, interpreti), pre§edintele
dispune ca grefierul sa se dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea in
judecata (poate fi rechizitoriul sau actul prevazut de dispozitiile art. 341 din
Codul de procedura penala, respectiv plangerea impotriva solutiilor de netrimitere
in judecata), act principal, sau actului prin care s-a dispus inceperea judecatii
(incheierea sau decizia pronuntata de judecatorul;. de camera preliminara), act
subsidiar. Prin urmare, se da citire actului prin c^re s-a dispus trimiterea in
judecata sau a actului prin care s-a dispus incepere^ judecatii, mai inainte de a
se formula eventualele cereri de catre parti. V
In vederea garantarii efective a dreptului la a 0 ra re partilor §i persoanei
vatamate, legea instituie anumite obligatii in sarcin^pre§edintelui de complet;
astfel, acesta; v
- explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce, il in§tiinfeazd
cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce
declara poate fi folosit §i impotriva sa, precum §i cu privire la dreptul de a pune
intrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte par^i, martorilor, expertilor
§i de a da-explicatii in tot cursul cercetarii judecatore§ti, cand socote§te ca este
necesar;
- incuno§tinleazd partea civila, partea responsabila civilmente §i persoana
vatamata cu privire la probele administrate in faza urmaririi penale care au fost
excluse §i care nu vor fi avute in vedere la solu|:ionarea cauzei;
III. Judecata 265
re§ti. Potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedura penala, cere-
rea inculpatului cuprinde doua manifestari de vointa distincte;
- recunoa§terea in totalitate a faptelor refinute in sarcina sa; declaratia de
recimoa§tere trebuie sa fie totala, adica sa priveasca doar faptele retinute in actul
de sesizare a instan|;ei, astfel incat recunoa§terea partiala sau cu privire la alte
fapte exclude aplicarea procediiriif’^;
- solicitarea ca judecata sa aiba loc numai in baza probelor administrate in
cursul urmaririipenale §i a mscrisurilorprezentate de parfi\ in cerere, inculpatul
trebuie sa precizeze ca nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor.
A§a cum am aratat anterior, la termenul de judecata, dupa citirea actului prin
care s-a dispus trimiterea in judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus
inceperea judeca|i §i dupa ce i s-a adus la cuno§tinta invinuirea, pre§edintele
completului de judecata ii pune in vedere inculpatului ca poate solicita ca
judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale §i
a inscrisurilor prezentate de parji. Ca o conditie, legea impune ca inculpatul sa
nu fie acuzat de sdvdr§irea unei infracfiuni pentru care legea prevede pedeapsa
detenfiunii p e viafd.
Cererea inculpatului de a fi judecat dupa procedura speciala este consecinfa
unei opfiuni personate a acestuia, care nu trebuie justificata, insa pentru ca
aceasta procedura sa se aplice §i cauza sa fie judecata in forma abreviata, instanfa
trebuie sa o admitd^^K Astfel, potrivit dispozitiilor art. 375 alin. (1) din Codul de
procedura penala, instanta trebuie ca, inainte de a se pronunta pe aceasta cerere,
sa procedeze la ascultarea inculpatului, dupa care sa puna cererea in discutia
procurorului §i a celorlalte parti.
Daca admite cererea, instanta intreaba partile §i persoana vatamata daca propun
administrarea de probe cu inscrisuri [art. 375 alin, (2) din Codul de procedura
penala] §i administreaza proba cu inscrisurile incuviintate la acela§i tem en sau la
un termen ulterior acordat in acest scop, potrivit dispozitiilor art. 377 alin. (2) din
Codul de procedura penala. In actuala reglementare^in mod expres, legiuitorul
a precizat ca pentru prezentarea de inscrisuri instanfk nu poate acorda decdt un
singur termen de judecata. Totodata, in situatia in carS s-a dispus acordarea unui
nou termen pentru depunerea inscrisurilor, daca adniinistrarea probei anterior
admise apare ca inutila sau nu mai este posibila, instanta poate dispune ca ea sa
nu mai fie administrata, insa numai dupa ce acest aspect este pus in discutia pro
curorului, a persoanei vatamate §i a parjilor.
Prin urmare, in procedura recunoa§terii invtnuirii, dispozitiile legale permit
doar doua acte de cercetare, respectiv ascultarea inculpatului §i administrarea
probei cu inscrisuri solicitate de parti sau de persoana vatamata, instanta proce-
dand la aprecierea probelor administrate in cursul urmaririi penale.
Procesul penal capata o forma cu totul diferita, pentru ca, m aceasta situatie,
instanfa este sesizata chiar cu acordul de recunoa§tere a vinovdfiei, ceea ce
inseamna ca:
- nu mai exista alt act de sesizare a instantei;
- nu mai exista procedura de camera preliminara;
- acordul de recunoa§tere a vinovatiei trebuie incuviintat de conducatorul
parchetului, intrucat acesta reprezinta actul de sesizare a instantei, ca §i in cazul
rechizitoriului (care este verificat sub aspectul legalita^ii §i temeiniciei);
- nu se solutioneaza acfiunea civila.
In cazul recunoa§terii invinuirii, aceasta se face in faza de judecata, inainte de
inceperea cercetarii judecatore§ti.
Criticam actuala reglementare, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (4)
din Codul de procedura penala, inculpatul poate solicita ca judecata sa se faca
numai pe baza probelor administrate in cursul urmdririi penale, in timp ce, in
dispozitiile art. 377 alin. (5) din acela§i cod, se precizeaza ca, dacd pentru sta-
bilirea incadrdrii juridice, precum §i dacd, dupd schimbarea incadrdrii juridice,
este necesard administrarea altor probe, instanfa dispune efectuarea cercetarii
judecdtore§ti. Astfel, procedura de recunoa§tere a invinuirii in fata instantei apare
mai avantajoasa, intrucat poate conduce, pe de o parte, §i la schimbarea incadrarii
juridice, iar, pe de alta parte, §i la administrarea de probe noi (inscrisuri), cu o
singura precizare, §i anume aceea ca administrarea de probe noi poate fi facuta
numai cu scopul stabilirii incadrarii juridice.
Apreciem ca, a§a cum rezulta din actuala reglementare, pre§edintele comple-
tului de judecata va trebui sa marcheze in mod expres inceperea cercetarii jude-
catore§ti §i sa intrebe pe toti participantii daca mai au alte cereri de formulat, daca
i§i cunosc drepturile §i indatoririle.
Potrivit dispozitiilor art. 376 din Codul de procedura penala, instanta incepe
efectuarea cercetarii judecatore§ti cand cauza se afla stare de judecata, ordinea
de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca fiind urmatoarea: audierea in-
culpatului, a persoanei vatamate, a partii civile, a par^i^xesponsabile civilmente §i
administrarea probelor incuviintate in etapa inceputuliii §edintei de judecata. Cu
toate acestea, instanta poate dispune oricand schimbarea ordinii, daca este nece-
sara.
Audierea inculpatului. Inculpatul este Idsat sa declare tot ceea ce §tie^'^^ des-
pre fapta pentru care a fost trimis in judecata. I se p o t pune intrebdri de catre
pre§edinte §i ceilalti membrii ai completului de judecata, daca apreciaza nece-
sar pentru justa solutionare a cauzei, §i, in mod nemijlocit, de catre procuror,
[‘1 M. BAdilA, Tactica ascultarii inculpatului in instanfa, Ed. Omnia, Bra§ov, 1998, p. 200.
III. Judecata 269
catre procuror, persoana vatamata §i de catre celelalte parti [art. 381 alin. (2) din
Codul de procedura penala].
Pre§edintele §i ceilalti membri ai completului pot adresa intrebari martonilui
ori de cate ori considera necesar pentru justa solutionare a cauzei. Instanta poate
respinge intrebarile care nu sunt concludente §i utile cauzei, intrebarile respinse
fiind consemnate m incheierea de §edinta.
Daca martorul posedd un inscris in legatura cu depozitia facuta, poate sa il
citeasca in instanta, procurorul §i partile avand dreptul sa il examineze; instanta
poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie.
In situatia in care martorul nu i§i mai aminte§te anumite fapte sau imprejurari
ori cand exista contraziceri intre declaratiile facute in instanta §i cele date anterior,
dupa ce martorul a fost lasat sa declare tot ceea ce §tie, pre§edintele poate da citire,
in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare [art. 381 alin. (6) din Codul de
procedura penala]. Prevederile art. 381 alin. (6) din Codul de procedura penala
sunt aplicabile, in lumina dispozitiilor art, 6 parag. 3 lit. d) din Conventie, numai
in cazul in care, in ciuda eforturilor rezonabile ale instantei, martorii nu pot fi
adu§i in fata acesteia pentru a fi audiati^^l
In ipoteza in care ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibild, iar
in faza de urmarire penala acesta a dat declaratii in fata organelor de urmarire
penala sau a fost ascultat de catre judecatorul de drepturi §i libertati in conditiile
art. 308^^ din Codul de procedura penala, instanta dispune citirea depozitiei
date de acesta in cursul urmaririi penale §i tine seama de ea la judecarea cauzei
[art. 381 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Martorul, expertul, interpretul care absenteaza, fiind legal citat, poate fi adus
cu mandat de aducere. Daca este cazul, martorii pot fi audiati potrivit procedurii
aplicabile persoanelor aflate in programul de protectie a martorilor.
Dupa ascultarea martorilor, instanta poate dispune ca ace§tia sa ramana in
sala pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca din §edinta respec-
tiva; de asemenea, se poate dispune retragerea martorilor din sala de §edinta, in
vederea reaudierii sau a confruntarii lor. Instanta, luand concluziile procurorului,
ale persoanei vatamate §i ale partilor, poate incuviinta plecarea martorilor, dupa
audierea lor.
In anumite conditii, se poate renunfa la probele propuse de catre procuror,
persoana vatamata §i parti; instanta nu este obligata sa ia act de renuntare, ci doar
sa o puna in discutia procurorului, persoanei vatamate §i partilor. Astfel, instanta
poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca apreciaza ca nu mai este
t'' Sectia penala, decizia nr. 5023/2007, in B.J. 2007, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2008.
PJ Potrivit dispozitiilor art. 308 din Codul de procedura penala: „(1) Atunci cand exista riscul
ca un martor sa nu mai poata fi audiat in cursul judecatii, procurorul poate sesiza judecatorul de
drepturi §i libertati in vederea audierii anticipate a martorului. (2) Judecatorul de drepturi §i libertati,
daca apreciaza cererea intemeiata, stabile§te de indata data §i locul audierii, dispunandu-se citarea
parfilor §i subiectilor procesuali principali. (3) Participarea procurorului este obligatorie”.
272 Partea specials
I.C.C.J., Secfia penalS, decizia nr. 1778/2005, in B.J. 2005, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2006,
p. 995-996.
C.E.D.O., cauza Sadak fz alfii c. Turciei (nr. 1), HotSrarea din 17 iulie 2001; cauza Adrian
Constantin c. Romaniei, HotSrarea din 12 aprilie 2011, www.echr.coe.int.
A. Z arafiu , op. cit., p. 348.
274 Partea speciala
3.5. Dezbaterile
4.1. Deliberarea
- judecata s-a desfa§urat in conditiile art. 375 alin. (1) §i (2) din Codul de
procedura penala, respectiv atunci cand inculpatul a solicitat aplicarea procedurii
de recunoa§tere a invinuirii, iar instanta a admis cererea acestuia;
- cererea inculpatului privind aplicarea procedurii de recunoa§tere a invinuirii
a fost respinsa, iar instanta, in urma cercetarii judecatore§ti, a retinut aceea§i
situatie de fapt ca cea descrisa in actul de sesizare §i recunoscuta de acesta;
- cercetarea judecatoreasca s-a desfa§urat ca urmare a necesitatii administrarii
altor probe in afara inscrisurilor, pentru stabilirea incadrarii juridice sau dupa
schimbarea incadrarii juridice a faptei, ca urmare a admiterii cererii de aplicare
a procedurii de recunoa§tere a invinuirii, iar instanta a retinut aceea§i situatie de
fapt ca cea descrisa in actul de sesizare §i recunoscuta de acesta;
- judecata s-a desfa^urat in conditiile art. 375 alin. (1) §i (2) din Codul de
procedura penala, respectiv atunci cand inculpatul a solicitat aplicarea procedurii
de recunoa§tere a invinuirii, instanta a admis cererea acestuia, insa la deliberare
s-a constatat ca, pentru solutionarea actiunii penale, se impune administrarea
altor probe in afara inscrisurilor, s-a repus cauza pe rol §i s-a dispus efectuarea
cercetarii judecatore§ti, in final retinandu-se aceea§i situatie de fapt ca cea descrisa
in actul de sesizare §i recunoscuta de inculpat.
In cazul in care inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dis-
pune plata acesteia din cautiunea fixata la luarea masurii preventive a controlului
judiciar pe cautiune sau inlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preven
tive a controlului judiciar pe cautiune, in cursul urmaririi penale, al procedurii de
camera preliminara sau al judecatii.
Analiza solutiilor prin care este rezolvatd acfiunea civild in procesul penal
a fost realizata in cadrul partii generale, capitolul al Il-lea „Actiunea penala §i
ac|iunea civila in procesul penal”, sectiunea a 2-a „Actiunea civila in procesul
penal”, astfel incat ne vom limita doar la enumerarea acestora. Astfel, la rezolvarea
actiunii civile se pronunfa una dintre urmatoarele solutii:
a) instanfa admite actiunea civila in totalitate sau in parte\ in acest caz, in-
stan|a examineaza, potrivit art. 249-254 din Codul de procedura penala^*^, nece-
sitatea luMi masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea ma
suri nu au fost luate anterior;
b) instanfa respinge acfiunea civild',
c) instanfa lasd nesolufionatd acfiunea civild; in acest caz, masurile asiguratorii
se men|;in. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce
ac|;iune in fa|a instan|ei civile in termen de 30 de zile de la ram^nerea definitiva
a hotararii.
In ceea ce prive§te actiunea civila, mentionam ca dispozitiile art. 397 din Co-
dul de procedura penala fac trimitere la dispozitiile art. 25 din acela§i cod^^^, astfel
ca, in actuala reglementare, nu mai exista dispozitii separate in materia solutiilor
pronuntate pe latura civila a cauzei.
Mai precizam ca instanta se pronuntaprin hotarare §i asupra restituirii lucruri-
lor §i restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art. 255 §i art. 256 din
Codul de procedura penala^l Potrivit dispozitiilor art. 397 alin. (4) din Codul de
procedura penala, dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii §i
restituirea lucrurilor sunt executorii.
In cazul in care este admisa actiunea civila, instanta dispune plata despagubirilor
acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune (potrivit dispozitiilor
art. 217 din Codul de procedura penala) din cautiunea fixata la luarea masurii
preventive a controlului judiciar pe cautiune sau inlocuirea unei alte masuri
preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, in cursul
urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii. A§a cum
am aratat anterior, instanta este obligata sa se pronun^e prin hotarare §i cu privire
la masurilepreventive. Astfel, potrivit dispozifiilor art. 399 alin. (1) din Codul de
procedura penala, instanta are obligatia ca, prin hotarare, sa se pronunte asupra
mentinerii, revocarii, inlocuirii ori incet&ii de drept a masurii preventive dispuse
pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat, hotararea fiind executorie §i
trebuind a fi comunicata administratiei locului de detinere.
Instanta va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat pre-
ventiv atunci cand pronunta una dintre urmatoarele solutii:
- renuntarea la aplicarea pedepsei;
- amanarea aplicarii pedepsei;
- achitarea;
- incetarea procesului penal; i
- o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala culdurata retinerii §i arestarii
preventive; \
- o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea execularii sub supraveghere;
- amenda penala, care nu insote§te pedeapsa inchilorii;
- o masura educativa. |
§i m acest caz instanta are obligatia suplimentara (|e a trimite administratiei
locului de detinere o copie de pe dispozitivul hotararii in vederea punerii in
libertate a inculpatului. Chiar daca hotararea pronun^ata in prima instanta nu este
definitiva, dispozitiile referitoare la masurile preventive sunt executorii in caz de
Expunerea de motive la Legea nr. 25 5/2013 de punere in aplicare a noului Cod de procedura
penala, www.cdep.ro.
280 Partea speciala
C.E.D.O., cauza Boldea c. Romdniei, Hotararea din 15 febraarie 2007, parag. 29; cauza Van
den Hurkc. Olandei, HotarOTeadin 19 aprilie 1994, parag. 61, www.echr.coe.int.
P' Avizul nr. 11/2008 al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCJE) in atentia
Comitetului de Mini?tri al Consiliului Europei privind calitatea hotarMlor judecatore§ti, p. 8.
III. Judecata 283
Art. 16 din Codul de procedura penala reglementeaza cazurile care impiedica punerea in
mi?care §i exercitarea actiunii penale.
284 Partea speciala
Apelul este calea de atac ordinara exercitata in cadrul celui de-al doilea grad
de jurisdictie impotriva hotararilor judecatore§ti nedefinitive, pronuntate in prima
instanta. Apelul este singura cale ordinara de atac impotriva hotararilor pronuntate
in prima instan|a prin care s-a rezolvat fondul cauzei; constituie o cale de atac
ordinara, de fapt §i de drept, intrucat, odata exercitat, produce un efect devolutiv
total, in sensul ca provoaca im control integral atat in fapt, cat §i in drept numai cu
privire la persoana care 1-a declarat, la calitatea acestei| in proces §i la persoana la
care se refera, fiind, sub acest aspect, o noud judecatd\n fond a cauzei.
Apelul este §i o cale de reformare a hotdrdrii. in ca:^l admiterii lui, hotararea
atacata este desfiintata integral sau in parte, iar cauza % primi o noua rezolvare
in instanta de apel.
5.1.Efectul suspensiv
In cursul termenului de declarare §i, dupa aceea, iii;cursul judecatii caii de atac,
hotararea este impiedicata sa ramana definitiva §i exdcutarea ei este suspendata.
Apelul declarat in termen este suspensiv de executar^ atat in ce prive§te latura
penala, cat §i latura civila, in afara de cazul cand legea |ispune altfel (art. 416 din
Codul de procedura penala). ]
Efectul suspensiv al apelului poate fi total (cand apeM este mdreptat impotriva
hotararii primei instante in intregime) sau partial (cand apelantul critica numai
solutia laturii penale sau solu]:ia laturii civile ori alte dispozitii cuprinse in hota-
rarea primei instance).
In cazul repunerii in termen, suspendarea executarii hotararii atacate nu ope-
reaza ope legis, aceasta ramanand la aprecierea instan^ei de apel [art. 411 alin. (3)
din Codul de procedura penala].
III. Judecata 289
Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentm
cel care a declarat apel [art. 418 alin. (1) din Codul de procedura penala]. In ape-
lul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava
situatia acesteia [art. 418 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Pentru ca efectul neagravarii situatiei in propria cale de atac sa opereze, este
necesar fie ca apelul partii^'^ ori al unor parti care formeaza un grup cu aceea§i
pozitie procesualS. sa fie singur introdus, fie ca apelul partii sa fi fost singurul
admis.
Reprezinta agravari ale situatiei inculpatului in propria cale de atac^^^, spre
exemplu, aplicarea unei pedepse mai grele decat cea stabilita prin hotararea primei
instante, retinerea unui concurs de infi-actiuni fata de o infi*actiune continuata,
inlaturarea unor circumstante atenuante retinute prin hotararea atacata, retinerea
starii de recidiva care in mod gre§it nu fiisese retinuta de prima instanta etc.
Hotararea instantei de apel care, solutionand apelul inculpatului, a redus
pedeapsa rezultanta aplicata inculpatului pentru savar§irea a doua infi:actiuni
concurente, dar a retinut savar§irea uneia dintre infi-actiunile concurente in forma
continuata, era supusa, in conditiile vechii reglementa;^, casarii, intrucat retinerea
prevederilor articolelor referitoare la infi'actiunea cdktinuata este de natura sa
agraveze situatia inculpatului^^l Avand in vedere ca, in grezent, apelul este singura
cale de atac ordinara §i ca, din analiza cazurilor in care bot fi exercitate cai extra-
ordinare de atac, se constata ca nu exista niciun remedli pentru situatia descrisa
mai inainte, putem afirma ca actuala reglementare fac^ imposibila indreptarea
unei erori a instantei de apel de natura celei prezentate.
In lipsa apelului declarat in defavoarea inculpatului de catre procuror sau de
alte parti care pot face apel in ce prive§te latura penala, in cursul judecarii apelului
I. C hi§, I.I. D o ltu , Netnrdutafirea situafiei in propria cale de atac. Condifii de aplicabilitate
a acestui principiu. Situafte neclara cu privire la refinerea starii de recidiva, nota la decizia penala
nr. 282/2003 a Curfii de A pel Cluj, m Dreptul nr. 8/2004, p. 54; G h. J o s a n , Probleme de drept
procesual penal rezolvate in semestrul I al anului 2004 de Curtea de Apel Suceava, m Dreptul
nr. 12/2004, p. 246-250.
I. loNESCu, Neagravarea situafiei in propria cale de atac. Implicafii, in R.D.P. nr. 1/2006,
p. 89-90.
I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 6658 din 25 noiem brie 2005, www.scj.ro.
III. Judecata 291
Din analiza dispozitiilor legale care reglementeaza acest efect al apelului re-
zulta ca el reprezinta acel remediu procesual pentru inlSturarea erorilor savar§i-
te in infaptuirea justitiei, constand in posibilitatea de rasfrangere a caii de atac
fata de partile in privinta carora hotararea primei instante a ramas definitiva prin
neatacare. Instanta de apel examineaza caiiza prin extindere §i la partile care nu
au declarat apel sau la care acesta nu se refera, put^d hotan §i in privinta lor,
fdrd sa lepoatd crea o situafie mai grea (art. 419 din Codul de procedura penala).
Pentru ca extinderea apelului sa poata opera, este necesara existenfa unui
apel declarat in mod legal. Daca a fost declarat dupa expirarea termenului legal,
de catre o persoana fara calitate sau impotriva unei hotarari nesusceptibile de
apel, apelul nu constituie un act de sesizare a instantei superioare §i, pe cale de
consecinta, nu poate conduce nici la examinarea cauzei prin extindere cu privire
la partile care nu au atacat hotararea.
Efectul extensiv opereaza numai fafd de pdrfile care au aceea§i calitate in
proces §i un interes comun cu apelantul, apartinand aceluia§i grap procesual. De
exemplu, apelul inculpatului poate fi extins numai asupra altui inculpat (indiferent
de calitatea in care a participat la savar§irea infractiunii) sau asupra partii respon-
sabile civilmente.
Extinzand apelul cu privire la subiectii procesuali care nu au atacat hotararea
sau la care apelul nu se refera §i modificand solutia data anterior cu privire la
ace§tia, instanta de apel nu le poate crea o situatie mai grea.
I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 5217 din 15 septembrie 2005, www.scj.ro.
292 Partea speciala
t'i C.E.D.O., cauza Constantinescu c. Romdniei, Hotararea din 27 iunie 2000, www.legalis.ro.
III. Judecata 293
Instanta respinge apelul daca acesta este tardiv, inadmisibil ori nefondat.
Apelul se respinge ca tardiv in cazul in care a fost declarat dupa expirarea
termenului legal §i nu exista temeiuri pentru repunerea in termen.
In situa^ia in care pe cererea de apel a partii nu s-a facut men|iunea datei la
care a fost primita la instanta a carei hotarare se ataca, apelul nu poate fi respins
Potrivit dispozi|iilor art. 425’ alin. (1) §i (5) din Codul de procediirS penalS.
302 Partea speciala
In legatura cu aceasta, a se vedea capitolul al Il-lea „Camera preliminara” din partea speciala
a prezentei lucrari.
III. Judecata 303
Cazurile de suspendare prevazute de art. 367 alin. (1) §i (3) din Codul de procedura penala
sunt; cel in care se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca inculpatul sufera de o boala
grava care il impiedica sa participe la judecata §i cel privind medierea.
304 Partea speciala _____ ___