Bogdan Micu

Alina-Gabriela Paun Radu Slavoiu

Procedura penala
Curs pentru admiterem magistratura
si avocatura. Teste-grila

^ 2014
DESPREAUTORI
Bogdan Florin MICU
Este conferentiar universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicoiae
Titulescu" din Bucure$ti, unde preda dreptui procesual penal; din anul 2012 este ?i decanul
acestei facultati. Este avocat m Baroul Bucure^ti, specializat m cauze penale, si formator la
InstitutuI National pentru Pregatirea ?i Perfec^ionarea Avocatilor.
A publicat mai multe articole §i a participat la conferinte interne ?i internationale pe
teme de drept penal ?i procedure penala. Dintre ultimele car^i publicate, amintim: Drept
procesual penal. Partea speciala, editia a 3-a, Ed. Hamangiu, 2013; Drept procesual
penal. Mapa de seminarii, editia a 2-a (m colaborare cu Ion Neagu, Mircea Damaschin si
Constantin Nedelcu), Ed. Universal Juridic, 2013.

Alina-Gabriela PAUN
Este magistrat-asistent la Sectia penala a Tnaltei Cur|:i de Casatie ?i Justitie $i asistent
universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu" din Bucure§ti,
DepartamentuI de §tiinte penale.
A participat la mai multe cursuri de formare §i conferinte nationale ?i Internationale. A
publicat articolul Un alt mod de abordare a cauzei de reducere a pedepsei prevazute de
art. 16 din Legea nr. 143/2000, m revista Dreptui nr. 2/2008 (m colaborare cu Traian Dima),
precum §i lucrarea Droguri ilicite. Legea nr. 143/2000 - jurisprudenta comentarii (m
colaborare cu Traian Dima), Ed. Universul Juridic, 2010.

Radu SLAVOiU
Este asistent universitar doctorand la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu"
din Bucure^ti, la DepartamentuI de stiinte penale, $i consilier juridic.
A publicat mai multe articole in revistele Dreptui, Pandectele Romane, Lex et Scientia. A
publicat, de asemenea, Tehnlci de investigare tn justipa penala (m colaborare cu Mihail
Udroiu Ovidiu Predescu), Ed. C.H. Beck, 2009, Noul Cod penal Codul penal anterior-
adnotari, situapi tranzitorii, noutap (m colaborare cu Mihai Adrian Hotca), Ed. Universal
Juridic, 2014.
 A b r e v ie r it^ ^

alin. alineatul
apud indica o citare preluata de la alt autor, nu din
original
art. articolul
BJ. Buletinul jurisprudentei
C.E.D.O. Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Conventia Conventia europeana a drepturilor omului §i
libertatilor fundamentale
C.P.J.P. Culegere de praetica judiciara in materie penala
D.I.I.C.O.T. Directia de Investigate a Inft-actiunilor de
Criminalitate Organizata §i Terorism
D.N.A. Directia Nationala Anticoraptie
Dreptul revista Dreptul
ed. editia
Ed. Editura
ibidem in acela§i loc (acela§i autor, in aceea§i lucrare, la
aceea§i pagina)
idem acela§i (acela§i autor, in aceea§i lucrare)
I.C.C.J. Inalta Curte de Casatie §i Justitie
lit. litera
M. Of. Monitorul Oficial al Rom^niei, Partea I
n.n. nota noastra
nr. numarul
op. cit. opera citata
O.U.G. ordonanta de urgen^a a Guvemului
P- pagina
parag. paragraful
pet. punctul
R.D.P. Revista de drept penal
§.a. §i al^ii
s.n. sublinierea noastra
Trib. Tribunalul
urm. urmatoarele
vol. volumul

t'J Alte surse bibliografice consultate se citeaza neabreviat.

 Cuprins

PARTEAGENERALA
Capitolul I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual p en ale_________ 3
Secfiunea 1. Principiile fundamentale care stau la baza procesului p en a l__3
§ 1. Principiul legalitatii _________________________________________ ^3
§2. Principiul separarii fiinctiilor judiciare___________________________ 5
§3. Prezumtia de nevinovatie_______________________________________7
§4. Principiul aflarii adevarului -__________________________________ 8
§5. Ne bis in idem ___2_________________________________________ 9
§6. Principiul oficialitatii_______________________________________ _11
§7. Caracterul echitabil §i termenul rezonabilal procesului penal_______ 13
§8. Principiul garantarii dreptului la libertate §isiguranta_____________ 13
§9. Principiul garantarii dreptului la aparare_________________________ 15
§10. Principiul respectarii demnitatii umane §i a vietii private__________ 17
§11. Limba oficiala §i dreptul la interpret___________________________ 19
§ 12. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal________________ 19
§13. Principiul operativitatii in procesul penal_______________________20
Secfiunea a 2-a. Limitele aplicarii legii procesual penale_______________ 21
§ 1. Aplicarea in timp a legii procesual penale _______________________21
1.1. Principiul activitatii_______________________________________21
1.2. Exceptii de la principiul activitatii___________________________22
§2. Aplicarea in spatiu a legii procesual penale _____________________ 23
2.1. Principiul teritorialitatii___________________________________ 23
2.2. Exceptii de la principiul teritorialitatii________________________23
Capitolul al Il-lea. Actiunea penala §i actiunea civila m procesul
p en a l_________________________________________________________ 25
Secfiunea 1. Acfiunea penala in procesul penal_______________________ 25
§ l.N o |iu n e ___________________________________________________ 25
§2. Punerea in mi§care a actiunii penale____________________________26
§3. Exercitarea actiunii penale ___________________________________ 27
§4. Stingerea ac|iunii penale ______________________________________ 27
4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala]_________________________________________________ 28
4.2. Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savar§ita cu
vinova|ia prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedura penala]_______________________________________ 29
4.3. Nu exista probe cS o persoana a savar§it infrac|;iunea [art. 16
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]________________ 29
VIII_______________________________ Cuprms_____________________________ _

4.4. Exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate

[art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala]__________ 30
4.5. Lipsefte plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea
organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege,
necesara pentru punerea in mi^care a actiunii penale [art. 16
alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala]________________ 32
4.6. A intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al
inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori
inculpatului persoana juridica [art. 16 alin. (1) lit. f) din
Codul de procedura penala]________________________________ 33
4.7. A fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor
pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a
intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in
conditiile legii [art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedura
penala] ________________________________________________ 34
4.8. Exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege [art. 16 alin. (1)
lit. h) din Codul de procedura penala]________________________ 35
4.9. Exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din
Codul de procedura penala]________________________________ 36
4.10. A intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit
legii [art. 16 alin. (1) lit. j) din Codul de procedura penala]______36
4.11. Reluarea procesului penal, ulterior stingerii actiunii penale_____37
§5. Solutiile dispuse/pronuntate in functie de cauzele prevazute
de art. 16 din Codul de procedura penala_________________________38
Secfiunea a 2-a. Acfiunea civild in procesul penal_____________________ 39
§1. Notiune §i subiecti___________________________________________39
§2. Conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal _____________ 41
§3. Dreptul de optiune in exercitarea actiunii civile __ ________________41
§4. Rezolvarea ac|;iunii civile in procesul penal_____ ^_______________ 42
§5. Regula „ electa una via ” §i exceptiile de la aceasta regula__________44
§6. Raportul actiunilor in procesul penal___________________________ 46
Capitolul al Ill-lea. Participantii in procesul penal______ ^_______ 48
Secfiunea 1. Dispozifii generale______________________ ^ _____________ 48
Secfiunea a 2-a. Competenfa funcfionald, dupd materie
§i dupd calitatea persoanei a instanfelor judecdtore§ti_________________ 48
§1. Organizarea instan|elor judecatore§ti____________________________48
§2. Competen|a instantelor judecatore§ti. Formele competentei________ 49
2.1. Formele principale ale competentei_________________________ 50
2.1.1. Competenfa funcfionald________________________________50
2.1.2. Competenfa materiald_________________________________50
2.1.3. Competenfa teritoriald________________________________ 51
 Cuprins IX

2.2. Foraiele subsidiare ale competentei __________________ _____ 53

2.2.1. Competenfa personald___________ ____________________ __55
2.2.2. Competenfa speciala__________________________________ 54
2.2.3. Competenfa extraordinard (excep}ionald) ________________ 54
§3. Competenta de judecata in prima instan|a §i in cai de atac _________ 54
3.1. Judecata in prima instanta_________________________________ 54
3.2. Judecata in caile de atac____________________________________55
§4. Compunerea completelor de judecata___________________________ 55
4.1. Compunerea completelor la judecatorii, tribunale, cur|i
de apel_________________________________________________ 56
4.2. Compunerea completelor la Inalta Curte de Casatie
§i Justitie_______________________________________________ 56
Secfiunea a 3-a. Dispozifii speciale privind competenfa instanfelor
judecdtore§ti_____ _______________________________________________58
§1. Reunirea cauzelor___________________________________________ 58
1.1. Cazuri de reunire_________________________________________ 58
1.2. Procedura reunirii cauzelor________________________________ 59
1.3. Competenfa in cazul reunirii cauzelor________________________ 59
§2. Disjungerea________________________________________________ 60
§3. Schimbarea calita^ii inculpatului_______________________________ 61
§4. Exceptiile de necompetenta___________________________________ 62
§5. Conflictele de competenta____________________________________ 62
§6. Prorogarea de com petent____________________________________ 64
Secfiunea a 4-a. Competenta judecdtorului de drepturi §i libertdfi
a judecdtorului de camera prelim inard____________________________ 66
§1. Competent judecatorului de drepturi §i libertati_________________ 66
§2. Competent judecatorului de camera preliminara_________________ 67
Secfiunea a 5-a. Organele de urmdrire penald §i competenfa acestora____ 68
§1. Procurorii__________________________________________________ 68
§2. Organele de cercetare penala__________________________________ 70
Secfiunea a 6-a. Incompatibilitatea, abfinerea §i recuzarea_____________ 70
§1. Incompatibilitatea___________________________________________70
§2. Abfinerea §i recuzarea_______________________________________ 72
Secfiunea a 7-a. Suhiecpi procesuali principali §i drepturile acestora_____73
§1. Suspectul__________________________________________________ 73
§2. Persoana vatamata__________________________________________ 74
Secfiunea a 8-a. Inculpatul §i drepturile acestuia_____________________ 75
Secfiunea a 9-a. Partea civild ^i drepturile acesteia___________________ 76
Secfiunea a 10-a. Partea responsabild civilmente jz drepturile
acesteia________________________________________________________ 77
Secfiunea a 11-a. Avocatul. Asistenfa juridicd §i reprezentarea___________ 78
X Cuprins

Capitolul al IV-lea. Probele §i mijloacele de p rob a_____________ 81

Sectiunea 1. Reguli generale_____________________________________ __81
§l.Notiune ______________________________________________ 81
§2. Sarcina probei______________________ ______________ 83
§3. Administrarea probelor_______________________________________84
§4. Principiul loialitatii administrarii probelor_______________________ 86
§5. Aprecierea probelor___________ ______________________________87
Secfiunea a 2-a. Audiereapersoanelor______________________________ 87
§ 1. Audierea suspectului sau inculpatului ______________________ 88
§2. Audierea persoanei vatamate, a partii civile §i a partii
responsabile civilmente___________________________ ^__________ 89
§3. Audierea martorului__________________________________________90
§4. Audierea expertului___________ ______________________________92
Secfiunea a 3-a. Perchezifia _______________________________________93
§1. Perchezitia domiciliara_______________________________________93
§2. Perchezitia corporala_________________________________________98
§3. Perchezitia unui vehicul______________________________________ 99
Secfiunea a 4-a. Expertiza §i constatarea____________________________ 100
§1. Expertiza___________________________ _____________________ 100
1.1. Dispunerea expertize!___________________________________ 100
1.2. Desemnarea expertului. Drepturile §i obliga|iile acestuia_______ 101
1.3. Procedura expertizei. Raportul de expertiza_________________ 102
§2. Constatarea_______________________________________________ 103
Secfiunea a 5-a. Cercetarea locului faptei §i reconstituirea_____________ 104
§ 1. Cercetarea locului faptei____________________________________ 104
§2. Reconstituirea_____________________________________________ 105
Capitolul al V-lea. Masurile preventive, masurile asiguratorii,
restituirea lucrurilor §i restabilirea situafiei anterioare_____________ 107
Secfiunea 1. Masurile preventive_____________________________________ ;__107
§ 1. Conditiile generale de luare a masurilor de preventip_____________ 107
§2. Organele judiciare care dispun masuri preventive ^______________109
§3. Actele prin care se pot dispune masurile preventive _____________ 110
§4. Calea de atac impotriva actelor procesuale prin care se dispun
masurile preventive__________________________________________ 111
§5. Verificarea legalita|ii masurilor de preven^ie in camera
preliminary________________________________________________ 113
§6. Verificarea legalita^ii masurilor de preven|;ie in faza de judecata___113
§7. Masurile preventive privite in special__________________________ 115
7.1. Re^inerea______________________________________________ 115
7.2. Controlul judiciar _______________________________________117
7.3. Controlul judiciar pe caufiune_____________________________ 119
 Cuprins XI

7.4. Arestarea preventiva_____________________________________122

7.4.1. Temeiuri privind arestarea preventiva____________________122
7.4.2. Procedura arestdrii preventive____________________________ ;_133
7.5. Arestul la domiciliu _____________ ________________________ 139
7.5.1. Condifii privind dispunerea mdsurii_____________________139
7.5.2. Procedura arestului la domiciliu________________________ 141
§8. Incetarea de drept a masurilor preventive_______________________ 145
§9. Revocarea §i inlocuirea masurilor preventive____________________147
9.1. Revocarea masurii preventive ____________________________ 147
9.2. inlocuirea masurilor preventive____________________________ 148
§10. Masurile de preventie luate fata de m inori_____________________150
Secfiunea a 2-a. Masurile asigurdtorii, restituirea lucrurilor §i restabilirea
situafiei anterioare sdvdr§irii infracfiunii___________________________ 150
§1. Masurile asiguratorii________________________________________150
1.1.Nofiun e _______________________________ ______________ 150
1.2. Scop____________________________________________151
1.3. Organele care dispun luarea masurilor asiguratorii____________ 151
1.4. Persoanele ale caror bunurilor pot fi vizate prin masurile
asiguratorii_____________________________________________ 151
1.5. Reguli speciale privind masurile asiguratorii________________ 153
1.6. Contestarea masurilor asiguratorii__________________________ 153
1.7. Sechestrul______________________________________________ 154
1.8. Poprirea_______________________________________________ 155
§2. Restituirea lucrurilor restabilirea situa|iei anterioare____________ 156
2.1. Restituirea lucrurilor____________________________________ 156
2.2. Restabilirea situa|iei anterioare savar§irii infracfiunii__________ 156
Capitolul al Vl-lea. Acte procesuale procedurale comune____________ 157
Secfiunea 1. Citarea, comunicarea altor
acteprocedurale, mandatul de aducere_____________________________157
§ 1. Citarea_________________ ^ _________________________________ 157
1.1. Modalitafi de citare. Cuprinsul cita|iei_____________________ 157
1.2. Locul de citare ________________________________________ 159
1.3. Inmanarea cita^iei_______________________________________161
1.4. Dovada citarii__________________________________________162
1.5. Incidente privind citarea_________________________________ 163
§2. Comunicarea altor acte procedurale___________________________ 163
§3. Mandatul de aducere_______________________________________ 163
Secfiunea a 2-a. Termenele_______________________________________ 165
§ 1. Clasificare________________________________________________ 165
§2. Modul de calcul al termenelor________________________________ 166
§3. Reguli speciale privind acte considerate in termen_______________ 167
XII Cuprins __________________

§4. Consecinta incalcarii dispozitiilor privind termenele (sanc|iunea

nerespectarii acestora)_______________________________________ 167
Secfiunea a 3-a. Cheltuielile judiciare______________________________ 168
Secfiunea a 4-a. Nulitafile________________________________________170
§1. Efectele generale ale nulita|ilor_______________________________ 170
§2. Nulitatea absoluta__________________________________________ 170
§3. Nulitatea relativa___________________________________________ 172
Secfiunea a 5-a. Amenda judiciard____________ _____________________ 173
Teste-grila______________________________________________________ 176
Rdspunsuri____________________________________________________ 193

PARTEA SPECIALA_____________________________________________ 195

Capitolul I. Urmarirea penala______________________________________197
Secfiunea 1. Dispozifii generate___________________________________ 197
Secfiunea a 2-a. Sesizarea organelor de urmdrire penald______________ 198
§ 1. Aspecte generale___________________________________________ 198
§2. Modurile generale de sesizare a organelor de urmarire penala______ 199
2.1. Plangerea______________________________________________ 199
2.2. D enun^l______________________________________________ 200
2.3. Actele de sesizare ale organelor de constatare________________ 201
2.4. Sesizarea din oficiu (autosesizarea)_________________________ 202
2.5. Infractiunea flagranta____________________________________ 202
§3. Modiirile speciale de sesizare a organelor de urmarire penala.
Plangerea prealabila_________________________________________ 203
Secfiunea a 3-a. Urmarirea penald efectuatd de procuror. Conducerea
§i supravegherea de cdtre procuror a activitdfii organelor de cercetare
penald________________________________________ ________________205
§1. Urmarirea penala efectuata de procuror________ _______________ 205
§2. Conducerea §i supravegherea de catre procuror a a^tivitatii
organelor de cercetare penala__________________ ^_____________ 206
Secfiunea a 4-a. Efectuarea urm dririipenale_________ ^_____________ 207
§1. Inceperea urma^ririi penale___________________________________ 207
§2. Extinderea urmaririi penale §i schimbarea mcadrSrii juridice.
Punerea in mi§care a ac^iunii penale____________________________ 209
§3. Suspendarea urmSririi p en ale________________________________ 210
§4. Solu^iile de netrimitere m judecata §i de neurmSrire penala________ 211
4.1. Clasarea_______________________________________________ 211
4.2. Renun^area la urmarire penala_____________________________ 213
§5. Continuarea urmaririi penale la cererea suspectului sau
inculpatului________________________________________ ________214
__________________________________ Cuprins__________________________ XIII

§6. Terminarea urmaririi penale__________________________________215

Secjiunea a 5-a. Rezolvarea cauzelor §i sesizarea instantei_____________ 217
Secfiunea a 6-a. Reluarea urmaririi penale__________________________ 218
Secfiunea a 7-a. Pldngerea impotriva mdsurilor §i actelor de urmdrire
penald ________________________________________________________ 219
§1. Plangerea impotriva actelor organelor de cercetare penala_________219
§2. Plangerea impotriva actelor procurorului_______________________220
§3. Plangerea la judecator impotriva actelor de neurmarire penala
sau de netrimitere in judecata_________________________________221
Capitolul al Il-lea. Camera preliminara____________________________ 225
§ 1. Obiectul procedurii_________________________________________ 225
§2. Etapele procedurii__________________________________________ 226
§3. Solutii _____________________________________________ 227
Capitolul al Ill-lea. Judecata___________ __________________________ 230
Secfiunea 1. Dispozifii generals___________________________________230
Subsecfiunea 1. Nofiune, limitele fazei de judecata §i principiile
judecdfii _____________________________________________________ 230
§l.Notiune _________________________________________________ 230
§2. Limitele fazei de judecata____________________________________ 231
§3. Principiile fazei de judecata___________________________________232
3.1. Publicitatea ___________________________________________ 232
3.2. Nemijlocirea___________________________________________ 235
3.3. Oralitatea______________________________________________ 236
3.4. Contradictorialitatea_____________________________________237
Subsecfiunea a 2-a. Reglementdri generate privind ju decata __________ 238
§1. Rolul instantei de judecata____________________________________238
§2. Locul unde se desfa§oara judecata_____________________________ 239
§3. Citarea partilor §i a altor persoane_____________________________ 239
§4. Compunerea instantei de judecata_____________________________ 241
§5. Participantii la §edinta de judecata §i drepturile acestora.
Asigurarea apararii_________________________________________242
§6. Atributiile pre§edintelui completului de judecata________________ 245
§7. Constatarea infractiunilor de audienta__________________________246
§8. Suspendareajudecatii______________________________________ 247
§9. Deliberarea, pronuntarea fi redactarea hotararilor_______________ 250
§10. Notiunea §i felul hotararilor judecatore§ti____________________ 253
Secfiunea a 2-a. Judecata in primd instanfd________________________ 256
Subsecfiunea 1. Considerafii generate privind gradele de jurisdicfie,
obiectul §i participanfii la judecata in primd instanfd_________________ 256
§1. Sistemul gradelor de jurisdictie_______________________________ 256
§2. Obiectul judecatii in prima instanta____________________________257
XIV Cuprins

§3. Participandi la judecata in prima instanta_______________________258

Subsecfiunea a 2-a. Etapele procesuale ale judecd^ii in primd instanfd 260
§1. Activitatile care compun judecata in prima instanta______________ 260
§2. Masurile premergatoare §edintei de judecata____________________ 262
§3. §edin|a de judecata in prima instanta__________________________ 263
3.1. inceputul §edintei de judecata_____________________________ 263
3.2. Procedura in cazul recunoa§terii invinuirii__________________ 265
3.3. Diferente intre acordul de recunoa§tere a vinovatiei §i
procedura recunoa§terii invinuirii__________________________267
3.4. Cercetarea judecatoreasca________________________________ 268
3.5. Dezbaterile____________________________________________ 274
§4. Deliberarea §i rezolvarea cauzei in prima instanta_______________ 275
4.1. Deliberarea____________________________________________ 275
4.2. Rezolvarea actiunii penale________________________________ 276
§5. Pronuntarea, redactarea §i comunicarea hotararii in prima
instanta___________________________________________________280
§6. Cuprinsul hotararii_________________________________________ 281
Secfiunea a 3-a. Apelul__________________________________________ 284
§1. Hotararile supuse apelului___________________________________ 284
§2. Titularii dreptului de apel____________________________________ 285
§3. Termenul de apel §i repunerea in termenul de apel ______________ 286
§4. Declararea §i motivarea apelului. Renuntarea la apel. Retragerea
apelului_______^___________________________________________ 287
§5. Efectele apelului___________________________ _______________288
5.1. Efectul suspensiv_______________________________________ 288
5.2. Efectul devolutiv_______________________________________ 289
5.3. Efectul neagravMi situatiei in propriul apel (non reformatio in
peius)_________________________________ ;______________ 290
5.4. Efectul extensiv__________________________^______________291
§6. Judecarea apelului___________________________ ^_____________ 291
§7. Solutionarea apelului_________________________ |_____________293
7.1. Respingerea apelului______________________ _____________ 293
7.2. Admiterea apelului_________________________ ^____________294
§8. Hotararea instantei de apel___________________________________ 295
§9. Rejudecarea cauzei dupa desfiinfarea hotararii atacate cu apel_____ 295
Secfiunea a 4-a. Contestafia. Cazuri_______________________________296
Secfiunea a 5-a. Contestafia in anulare_____________________________307
§1. Considerafii preliminare____________________________________ 307
§2. Cazurile de contestafie in anulare_____________________________308
2.1. Judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei par^i sau cand,
de§i legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta §i de a
 Cuprins XV

in§tiinta instanta despre aceasta imposibilitate [art. 426 lit. a)

din Codul de procedura penala]____________________________ 308
2.2. Inculpatul a fost condamnat, de§i existau probe cu privire la o
cauza de incetare a procesului penal [art. 426 lit. b) din Codul de
procedura penala]_______________________________________310
2.3. Hotararea a fost pronun|ata de alt complet decat cel care a luat parte
la dezbaterea pe fond a procesului [art. 426 lit. c) din Codul de
procedura penala]_______________________________________ 311
2.4. Instan|a nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de
incompatibilitate [art. 426 lit. d) din Codul de procedura
penala]________________________________________________ 311
2.5. Judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a
inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii [art. 426
lit. e) din Codul de procedura penala]______________________ _312
2.6. Judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a
inculpatului era obligatorie, potrivit legii [art. 426 lit. f) din
Codul de procedura penala]_______________________________ 313
2.7. §edinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile
cand legea prevede altfel [art. 426 lit. g) din Codul de procedura
penala]________________________________________________ 314
2.8. Instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca
audierea era legal posibila [art. 426 lit. h) din Codul de
procedura penala]______________________________________ 314
2.9. Impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarM definitive
pentru aceea§i fapta [art, 426 lit. i) din Codul de procedura
penala]________________________________________________ 315
§3. Procedura introducerii contestatiei in anulare______________ 315
§4. Procedura judecarii contestatiei in anulare_____________________ 316
4.1. Instanta competenta_____________________________________ 316
4.2. Suspendarea executarii hotarMi atacate____________________ 317
4.3. Admiterea in principiu___________________________________ 317
4.4. Judecarea contestatiei in anulare___________________________318
4.5. Cai de atac_____________________________________________318
Secfiunea a 6-a. Revizuirea______________________________________ 319
§1, Considera|ii preliminare____________________________________ 319
§2. Cazurile de revizuire_______________________________________ 319
2.1. S-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute
la solu^ionarea cauzei §i care dovedesc netemeinicia hotarmi
pronun^ate in cauza [art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de
procedura penala]______________________________________ 320
2.2. Hotararea a carei revizuire se cere s-a intemeiat pe declara|ia
unui martor, opinia unui expert sau pe situa|iile invederate de un
XVI Cuprins

interpret, care a savar§it infractiunea de marturie mincinoasa in

cauza a carei revizuire se cere, influentand astfel solutia pronuntata
[art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]________ 321
2.3. Un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se
cere a fost declarat fals in cursul judecatii sau dupa pronuntarea
hotararii, imprejurare care a influentat solufia pronuntata in cauza
[art. 453 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]________ 322
2.4. Un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care
a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune in legatura
cu cauza a carei revizuire se cere, imprejurare care a influentat
solutia pronuntata in cauza [art. 453 alin. (1) lit. d) din
Codul de procedura penala]_______________________________ 323
2.5. Doua sau mai multe hotarari judecatore§ti definitive nu se pot
concilia [art, 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala] 324
2.6. Hotar§rea s-a intemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata
neconstitutionala dupa ce hotarSrea a devenit definitiva, in situatia
in care consecintele incalcarii dispozitiei constitutionale continua
sa se produca §i nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii
pronuntate [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura
penala]________________________________________________ 324
§3. Procedura introducerii cererii ________________________________ 325
§4. Procedura judecarii revizuirii________________________________ 327
4.1, Instanta competenta_____________________________________ 327
4.2, Masuri premergatoare §i admiterea in principiu______________ 327
4.3, Rejudecarea dupa admiterea in principiu___________________ 329
4.4, Cai de atac_____________________________________________ 330
Secfiunea a 7-a. Redeschiderea procesului
penal in cazuljudecarii in lipsa persoanei condamnate_______________ 330
§1, Consideratii preliminare_____________________;______________ 330
§2, Titularii §i termenul de introducere cererii______ ^______________331
§3, Procedura introducerii cererii_________________ \_____________ 332
§4, Procedura judecarii cererii ^ ____________ _333
4.1. Instanta competenta________________■ ____________ 333
4.2. Masuri premergatoare §i admiterea in principiu______________ 333
4.3. Rejudecarea cauzei_____________________________________ 335
Capitolul al IV-lea. Proceduri speciale______________________________ 336
Secfiunea 1. Acordul de recunoa§tere a vinovdfiei____________________ 336
§1. Consideratii introductive____________________________________ 336
§2, Obiectul §i conditiile acordului_______________________________ 337
§3, Procedura acordului_________________________________________339
§4. Solutiile__________________________________________________ 344
________________________________ Cuprins_______________________________ XVII

§5. Calea de atac______________________________________________ 345

Secfiunea a 2-a. Procedura in cauzele cu infractori minori ____________ 347
§1. Consideratii generale ______________________ _________________347
§2. Urmarirea penala in cauzele cu infractori minori_________________348
§3. Judecata in cauzele cu infractori minori________________________ 349
§4. Punerea in executare a masurilor educative _____________________ 351
4.1. Punerea in executare a masurilor educative neprivative
de libertate_____________________________________________ 352
4.2. Punerea in executare a intemarii intr-un centru educativ_______ 352
4.3. Punerea in executare a intemarii intr-un centru de detentie____ 353
4.4. Schimbarea regimului de executare a masurilor educative
privative de libertate_____________________________________354
4.5. Amanarea sau intreruperea executarii masurilor privative
de libertate_____________________________________________ 354
Sectiunea a 3-a. Procedura reabilitdrii_____________________________ 355
§1. Consideratii generale________________________________________ 355
§2. Reabilitarea de drept________________________________________ 355
§3. Reabilitarea judecatoreasca__________________________________ 356
Capitolul al V-lea. Dispozitii generale privind punerea in executare
a hotarm lor penale____________________________________________ 360
Teste-grila ______________________________________________________ 364
Raspunsuri ____________________________________________________ 384

BIBLIOGRAFIE __________________ ______________ 385

 Capitolul I. Principiile §i limitele
aplicarii legii procesual penale

Sectiunea 1. Principiile fundamentale care

stau la haza procesului penal

Principiile fundamentale sunt acele reguli cu caracter general care au aplica-

bilitate in intreaga activitate derulata pe parcursul procesului penal, definind la
nivel de ansamblu structura §i desfa§urarea acestuia.
Sediul materiei este dat de dispozitiile art. 2-12 din Codul de procedura pe-
nala, in cuprinsul carora intMnim delimitate, ca principii procesuale fUndamen-
tale: legalitatea procesului penal, separarea functiilor judiciare, prezumtia de
nevinovatie, aflarea adevarului, ne bis in idem, obligativitatea punerii in mi§care
§i a exercitarii actiunii penale, caracteml echitabil §i termenul rezonabil al proce­
sului penal, dreptul la libertate §i siguranta, dreptul la aparare, respectarea dem-
nitatii umane §i a vietii private, limba oficiala §i dreptul la interpret. Chiar daca
nu sunt explicit prevazute de lege, apreciem ca la acestea se adauga §i alte doua
principii rezultate din ansamblul reglementarii, anxrnie cel al egalitatii persoanelor
in procesul penal §i cel al operativita|:ii procesului penal.

§1. Principiul legalitatii

Principiul legalitatii {nulla iustitia sine lege) da expresie regulii ca procesul
penal trebuie sa se desfa§oare, in toate etapele sale, cu respectarea dispozi^iilor
prevazute de lege (art. 2 din Codul de procedura penala). Principiul legalitatii
procesului penal este o transpunere pe plan particular a principiului general al
legalitatii consacrat in art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, unde se arata:
„In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale §i a legilor este obli-
gatorie”t*3.
Noul Cod de procedura penala garanteaza legalitatea procesuala prin institui-
rea, pe de o parte, a sanc|;iunilor ce pot interveni in caz de nesocotire a dispoziti-
ilor procesuale, iar, pe de alta parte, prin fixarea unor parghii de supraveghere §i
control permanent intre participanfii la procesul penal.
Sancfiunile ce opereaza in caz de incalcare a normelor de procedura penala se
impart in doua categorii: sanctiuni aplicabile persoanelor {sancfiunipersonate) §i
sanc|:iimi aplicabile activita|ii procesuale nelegale (sancfiuni procedurale). Din

t’l I. N eagu , Tratat de procedura penala. Partea generala, ed. a 3-a, Ed. Universul Juridic,
Bucure§ti, 2013, p. 72.
4 Partea generala

categoria celor personale face parte amenda judiciara, ce poate fi aplicata acelui
participant la procesul penal care efectueaza o activitate procesuala altfel decat
prevede legea. Spre exemplu, potrivit art. 283 alin. (4) lit. k) din Codul de pro-
cedura penala, nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a in-
cuno§tinta in scris, in termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice
schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda
de la 500 la 5.000 lei. De asemenea, atunci cand incalcarea normei de procedura
apartine unui organ judiciar, poate interveni raspunderea disciplinary a acestuia.
Spre exemplu, conform art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul jude-
catorilor §i procurorilor^^i, fapta de a nu respecta secretul deliberarii^^ constituie
abatere disciplinara.
Daca, urmare a activitatii procesuale nelegale, s-a cauzat o paguba patrimoniala
unei persoane, se antreneaza raspunderea civild a celor in culpa. In acest sens,
art. 538 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede ca persoana care a fost
condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in
situatia in care, in urma rejudecarii cauzei, constatandu-se ca s-a produs o eroare
judiciara, s-a pronun|at o hotarare definitiva de achitare. In aceasta situatie, statul
va avea actiune in regres, pentru recuperarea sumei platite, in contra persoanei
care, cu rea-credinta sau din culpa grava, a provocat situatia generatoare de daime
[art. 542 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Celor vinovafi de incalcarea legii de procedura penala li se pot aplica inclusiv
sancfiuni penale. Spre exemplu, fapta de a condamna o persoana §tiind ca este
nevinovata constituie infrac|iunea de represiune nedreapta [art. 283 alin. (2) din
Codul penal]; aceasta infrac|;iune nu reprezinta altceva decat o incalcare a regulii
de procedura prevazute de art. 396 alin. (2) din Codul de procedura penala,
imputabila judecatorului.
Sanctiunile procedurale lipsesc de efecte acele acte procesuale realizate cu
incalcarea legii. In acest sens, art. 280-282 din Codul de procedura penala regle-
menteaza nulitatea; conform art. 280 alin. (1) din Codul de procedxira penala,
„incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfa§urarea procesului penal
atrage nulitatea actului in condi^iile prevazute expres de pr^entul cod”, iar potri­
vit alin. (2) al aceluia^i articol, „actele indeplinite ulterior actului care a fost de-
clarat nul sunt la randul lor lovite de nulitate, atunci cand exi'sta o legatura directa
intre acestea §i actul declarat nul”. De asemenea, art. 102 alin. (2) din Codul de
procedura penala stabile§te ca probele ob|;inute in mod nelegal nu pot fi folosite
in procesul penal.
Alaturi de sanc|iuni, Codul de procedura penala stabile§te §i un sistem de
pdrghii de control al activita|ii unor participan^i la procesul penal de catre ceilal|i,
cu scopul de a garanta respectarea legii de procedura penala. Spre exemplu,

Republicata in M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005.

P' Potrivit art. 392 alin. (2) din Codul de procedurS penala, completul de judecatS delibereaza
in secret.
 I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

conform art. 299 alin. (2) din Codul de procedura penala, procurorul exercita
supravegherea activitatii organelor de cercetare penala, astfel ca niciun suspect
sau inculpat sa nu fie retinut decat in cazurile §i in conditiile prevazute de lege. De
asemenea, potrivit art. 342 din Codul de procedura penala, procedura de camera
preliminary are ca obiect verificarea de catre judecatorul de camera preliminara
a legalitatii administrarii probelor §i a efectuarii actelor de catre organele de
urmarire penala. Tot astfel, sentinta prin care prima instanta a rezolvat fondul
cauzei este supusa controlului de catre instanta de apel (atunci cand titularii caii
de atac au exercitat-o), dupa cum, in anumite conditii, chiar hotararile definitive
pot fi supuse verificarii prin intermediul cailor extraordinare de atac (spre exem-
plu, recursul in casatie). In ipoteza in care s-ar constata ca hotararea supusa verifi­
carii este nelegala, ea va fi desfiintata sau casata, urmand a se proceda la o noua
judecata conform dispozitiilor legale.

§2. Prindpiul separMi functiilor judiciare

O prima chestiune care trebuie remarcata in ceea ce prive§te modul de organi-
zare a procesului penal in actuala reglementare este introducerea unui principiu
nou printre cele care guvemeaza procesul penal, §i anume principiul separarii
funcfiilor judiciare.
Articolul 3 din Codul de procedura penala reglementeaza separarea functiilor
judiciare §i, practic, aceasta determina §i divizarea procesului penal in patru faze',
astfel, acum se poate vorbi despre faza de urmarire penala, despre solufionarea
unei cauze in camera preliminara - etapa camerei preliminare despre judecata
propriu-zisa §i apoi despre punerea in executare a hotSrarilor judecatore§ti penale
ramase definitive. Se poate constata insa ca in timpul urmaririi penale se desfS-
§oara doua fimc^ii procesuale, §i anume cea de urmarire penala propriu-zisa, pe
care o realizeaza organele de urmarire penala, §i cea de dispozi|;ie asupra dreptu-
rilor §i liberta^ilor fimdamentale.
Funcfia de urmarire penala se desfa§oara in acelea§i coordonate ca §i in le-
gislafia anterioara, respectiv vizeaza strangerea probelor pentru aflarea adevaru-
lui. Cea de-a doua func^ie din timpul urmaririi penale, pe care o realizeaza jude­
catorul de la instanta de judecata competenta, se nume§te fimc^ia de dispozi^ie
asupra drepturilor §i libertatilor fimdamentale ale participanfilor la urmarirea pe­
nala §i se realizeaza de cStre judecStorul de drepturi §i libertafi. Acest judecator
se pronunfa asupra mSsurilor de preven^ie, asupra masurilor asiguratorii §i asupra
altor chestiuni care ^in de buna desfa§urare a fazei de urmSrire penala.
In cadrul camerei preliminare, urmStoarea faz5 a procesului penal, avem de-a
face cu un filtru al activit&|ii organelor de urmarire penala. Aceasta poate fi nu-
mita o „anticamera” a judeca|;ii propriu-zise, pentru cS judecatorul de camera
preliminara verified legalitatea sesizarii instan|ei, dar se pronun];a §i asupra legali-
6 Partea generala

tatii §i loialitatii administrarii probelor in cursul urmaririi penale. in acela§i timp,

judecatorul de camera preliminara cenzureaza solutiile pe care le da procurorul in
prima faza a procesului penal.
Astfel, dupa faza de urmarire penala, in care se administreaza probe, se cauta
toate informatiile necesare aflarii adevamlui, organul de urmarire penala se dezin-
veste§te prin adoptarea solutiei de trimitere in judecata, intocmind tot un rechizi-
toriu, potrivit actualei reglementari, insa dosarul nu mai ajunge direct in instanta,
ci trece prin etapa obligatorie a camerei preliminare, la judecatorul de camera
preliminara. Acesta, intr-o procedura care se desfa§oara fara citarea partilor, veri-
fica, intre altele, legalitatea sesizarii, adica daca aceasta instanta este competenta,
daca actul de sesizare intrune§te conditiile prevazute de lege pentru a se continua
procesul penal in acea cauza §i, in plus, ca o noutate fata de vechea reglementare,
verifica §i daca probele au fost administrate legal §i loial. Loialitatea administrarii
probelor se refera la administrarea probelor fara a se face presiuni de nicio natura
asupra persoanelor care participa la procesul penal.
In ceea ce prive§te faza judecafii, simt foarte putine deosebiri fa|a de vechea
reglementare. Ceea ce se intampla insa, intrucat este plasat acest filtru inainte de
judecata, este ca in faza judecafii nu se mai pot invoca excepfii sau nulitdp cu
privire la urmdrirea penala. Prin introducerea acestui filtru, legiuitorul a dorit
sa scurteze durata procesului penal, in care procedura cu privire la legalitatea
probatiunii §i cu privire la excepfii §i nulitati poate dura maxim 60 de zile,
motiv pentru care nu se citeaza par^ile, iar comunicarea cu instanta se realizeaza
numai in scris, astfel incat, atunci cand dosarul ajunge la judecata propriu-zisa,
nu mai pot fi ridicate probleme din punct de vedere al exceptiilor, al nulitatilor,
al legalitatii §i loialitatii administrarii probatiimii. In cazul in care judecatorul
de cg^mera preliminara camia i-a fost trimisa cauza este necompetent, acesta va
trimite dosarul judecatorului de camera preliminara de.la instan^ competenta,
iar un eventual conflict de competenta se rezolva tot de tm judecator de camera
preliminara de la instanta ierarhic superioara comuna. <
In viziunea initiala a legiuitorului, separarea functiilor Judiciare a fost gandita
in a§a fel inc^t intre judecatorul de drepturi §i libertati, jud^atorul de camera pre­
liminara §i judecatorul de fond sa existe o incompatibilitat4 insa, constatandu-se
ca acest lucru nu se poate indeplini, s-a revenit §i s-a stabilit ca intre judecatorul
de camera preliminara §i cel care solufioneazd cauza infond nu existd incompa-
tibilitate, mai mult, s-a stabilit ca, dupa filtru, judecatorul care a solutionat cauza
in camera preliminara sa devina insu§i judecatorul fondului. Intrucat in practica
anterioara, pana la inceperea cercetarii judecatore§ti, puteau trece luni §i chiar ani
de zile, aceasta chestiune a fost tran§ata de noul cod §i a fost stabilit un termen
fix in care sa se rezolve toate problemele premergatoare inceperii cercetarii cau-
zei de catre judecatorul de camera preliminara. Toate aceste verificari, respectiv
cenzura, analiza cererilor, excep|iilor, legalitatii §i loialitatii probelor, sunt facute
de acela§i judecator, dar intr-o procedura fara citare §i care dureaza determinat,
 I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

maxim 60 de zile, timp in care se realizeaza o corespondenta cu partile §i cu

procuroml. Toata aceasta procedura se desfa§oara numai in sens. Judecatoml de
camera preliminara, in momentul in care prime§te de la inculpat, prin aparator,
cereri ori exceptii, le comunica procurorului, camia ii fixeaza un termen pentru
a-§i exprima punctul de vedere, fixandu-se termene in interiorul celor 60 de zile
pentru fiecare dintre aceste activitati.
Judecata §i punerea in executare a hotdrdrilor au acelafi continut ca §i in
vechea reglementare. Analiza detaliata a acestor faze importante ale procesului
penal va fi realizata in capitolele corespunzatoare din partea speciala a prezentei
lucrari.

§3. Prezumtia de nevinovatie

Principiul prezumtiei de nevinovatie este inscris atat in art. 6 parag. 2 din
Conventia europeana a drepturilor omului, cSt §i in dispozi|iile art. 23 alin. (11)
din Constitutia Romaniei. in Codul de procedura penala el i§i gase§te sediul la
art. 4 alin. (1), conform camia „orice persoana este considerata nevinovata pana
la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva”.
Prezumtia de nevinovatie constituie garantia procesuala ca, in lipsa de probe
certe, nicio persoana nu poate ii trasa la raspundere penala. !n reglementarea
modului in care se deraleaza procesul penal, legea obliga organele judiciare sa
pomeasca de la presupunerea nevinovatiei suspectului sau inculpatului. Sub acest
aspect, semnalam ca, pe timpul derularii activitatii procesuale pana la ramSnerea
definitiva a hotarmi penale, cel care in realitatea obiectiva a comis o infractiune
va avea statutul unui nevinovat in realitatea procesuala. Pe cale de consecinta,
sarcina de a dovedi prin probe vinovatia unei persoane revine, pe parcursul
procesului penal, organelor judiciare.
Principiul prezum|iei de nevinovatie nu inseamna atitudinea pasiva fata de
infi*actori, ci impune ca organul care efectueaza urmarirea penala impotriva
unei persoane sa ii dovedeasca vinovatia §i ca instanta de judecata sa nu declare
vinovata o persoana p§na ce vinovatia sa nu rezulta cu certitudine din probele
administratet^l Aceasta regula este inscrisa in mod explicit la art. 99 alin. (1)
teza I din Codul de procedura penala, potrivit camia „in actiunea penala sarcina
probei apartine in principal procuromlui”, text dublat de dispozitiile art. 99
alin. (2), conform camia „suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de
nevinovatie, nefiind obligat sa i§i dovedeasca nevinovatia, §i are dreptul de a nu
contribui la propria acuzare”.
Prezumtia de nevinovatie face ca sarcina probei m procesul penal so. revind
celui care acuzd, adica organelor de urmarire penala {eius incumbit probatio

['1 Gr. T h eodoru , Tratat de Drept procesual penal, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucure§ti, 2008,
p. 99.
8 Partea generala

qui dicit, non qui negai). Pana la momentul cand se produc probe de vinovatie,
suspectul sau inculpatul poate avea o atitudine pasiva, nefiind obligat sa dove-
deasca nimic, din moment ce prezumtia de nevinovatie li profitai'l Odata ce
exista probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a dovedi lipsa
lor de temeinicie, propunand §i administrand probe m conditiile legii.
Din jocul probelor se nafte hotararea judecatoreasca prin care instanta rezolva
fondul cauzei, care poate fi una de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei,
de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a procesului penal.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura
penala, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pe­
depsei pot fi pronuntate numai daca instanta constata, „dincolo de orice indoiald
rezonabild”, ca fapta exista, constituie infractiune §i a fost savar§ita de inculpat.
Aceasta inseamna ca prezumfia de nevinovatie se rastoama numai prin probe certe
de vinovatie. Daca insa, in urma administrarii intregului probatoriu, ramane in-
doiala, aceasta se va interpreta intotdeauna in favoarea suspectului sau inculpatu-
lui, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedura penala (in dubio pro reo).
Dupa cum se poate observa din cele de mai sus, prezumtia de nevinovdfie are
caracter relativ. Ea mceteaza sa mai subziste fa|a de inculpatul a cami vinovatie
a fost dovedita fara dubiu, fiind stabilita prin hotararea judecatoreasca definitiva
de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanare a aplicarii pedepsei.
Prin prisma practicii judiciare in materie, devin evidente importanta prezumtiei
de nevinova|:ie in intreaga economic a procesului penal §i necesitatea perfectionarii
institutiilor procesuale in care este evocata existenta probelor de vinovatie, astfel
incat reglementarea sa se subscrie acestui principiu fundamentalt^l

§4. Principiul aflarii adevarului

Conform art. 5 alin. (1) din Codul de procedura penala, organele judiciare au
obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele §i
imprejurarile cauzei, precum §;i cu privire lapersoana suspectului sau inculpatului.
Aflarea adevarului in cauza penala presupune concordan|a intre concluziile la
care ajimg organele judiciare §i realitatea obiectiva privind fapta §i autorul ei^^l
Aceasta se realizeaza atunci cind hotararea judecatoreasca reflecta cu obiectivi-

t'J De altfel, potrivit art. 83 lit. a) din Codul de procedurS penala, inculpatul are dreptul de a
nu da nicio declara^ie pe parcursul procesului penal, atrSgandu-i-se aten^ia c5, daca refuza sa dea
declara^ii, nu va suferi nicio consecin^a defavorabiia; acela§i drept il are §i suspectul, potrivit art. 78
din Codul de procedura penala.
PI I. N eagu , op. cit., p. 79.
N. VOLONCIU, Drept procesual penal, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1972, p. 49;
M. B asarab , Drept procesual penal, vol. I, ed. a 2-a, Universitatea „Babe§-Bolyai” Cluj, Facultatea
de Drept, apud I. N eagu , op. c it, p. 79.
 I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale

tate, independent de subiectivismul inerent judecatoralui, ceea ce s-a petrecut in

realitate.
Afiarea adevarului constituie unul dintre scopurile fire§ti ale oricami proces
penal. De aceea, numeroase texte ale Codului de procedura penala au in vedere
aflarea adevarului ca obligatie §i ca sarcina primordiala a organelor judiciare.
Elocvente in acest sens sunt dispozitiile art. 349 alin. (1) din Codul de procedura
penala, conform carora „instanta de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii
cu garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali §i asigurarea adminis-
trarii probelor pentru lamurirea completa a imprejurarilor cauzei in scopul aflarii
adevarului, cu respectarea deplina a legii” (s.n.).
Adevarul obiectiv se afla, in cursul procesului penal, prin probe. Conform
art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala, constituie proba orice element
de fapt care serve§te la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la
identificarea persoanei care a savar§it-o §i la cunoa^terea imprejurarilor necesare
pentru justa solutionare a cauzei ,,§i care contribuie la aflarea adevarului in
procesul penaF.
Data fiind interdependenta dintre scopul aflarii adevarului §i probele din pro­
cesul penal, se impune ca acestea din urma sa fie administrate in totalitate, indife-
rent daca profita sau nu suspectului ori inculpatului. Sub acest aspect, dispozitiile
art. 5 alin. (2) din Codul de procedura penala stipuleaza ca „organele de urmarire
penala au obligatia de a strange §i de a administra probe atat m favoarea, cat §i
in defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu
rea-credinta a probelor propuse in favoarea suspectului sau inculpatului se sanc-
tioneaza

§5. Ne his in idem

Anumite principii care s-au cristalizat in practica anterioara sunt prevazute, in
mod expres, in Codul de procedura penala. Spre exemplu, „ne bis in idem”, adica
principiul autoritdfii de lucru judecat, este reglementat m mod expres in actualul
Cod de procedura penala, ca regula absoluta.
Exceptia de la principiul autoritatii de lucru judecat prevazuta de dispozitiile
art. 335 din Codul de procedura penala anterior, ce viza extinderea ac|iunii penale
pentru alte acte materiale, cand instan^a reunea cauzele §i desfiin^a o hotarare
definitiva, nu mai exista, toate aceste situatii urmand a fi rezolvate in actuala
reglementare in procedura camerei preliminare, iar nu in cursul judecafii.
In actuala reglementare, Titlul I al Par^ii generale referitor la principiile legii
procesuale penale inscrie principiul ne bis in idem la art. 6, sub forma: „Nicio
persoana nupoate fi urmarita sau judecata pentru savar^irea unei infi-acfiuni atunci
cand fa]:a de acea persoana s-a pronunfat anterior o hotarare penala definitiva cu
privire la aceea§i fapta, chiar §i sub alta incadrare juridica”. Noua reglementare
10 Partea generala

mentine caracteml autoritatii lucmlui judecat de cauza ce impiedica punerea

in mi§care sau continuarea exercitarii actiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. i) din
Codul de procedura penala], iar ramanerea definitiva a hotararii judecatore§ti este
declarata drept cauza de stingere a actiunii penale [art. 17 alin. (2) din Codul de
procedura penala]t‘^.
De asemenea, este recunoscut in continuare efectul negativ al autoritatii
lucrului judecat in materia unor cereri speciale, insa, reglementand efectele
hotararii judecatore§ti penale in procesul civil, acestea sunt limitate la existenta
faptei ilicite §i la persoana faptuitorului, textul art. 28 din Codul de procedura
penala fiind ambiguu, intrucat in teza a Il-a a alin. (1) se prevede ca instanta civila
nu este legata de hotara^rea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal
in ceea ce prive§te existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite,
de§i din teza I a aceluia^i articol se intelege, aplicand rationamentul juridic per a
contrario, ca toate celelalte elemente ale raspunderii civile delictuale, cu exceptia
existentei faptei ilicite §i a persoanei faptuitorului, se stabilesc de catre instanta
civila, indiferent daca prin hotararea penala s-a dispus o solutie de achitare, de
incetare a procesului penal sau de condamnaref^l
De asemenea, sunt limitate, potrivit art. 52 alin. (3) din Codul de procedura
penala, §i efectele hotararilor judecatore§ti definitive ale altor instante decat cele
penale pronuntate asupra unor chestiuni prealabile; in materia cailor de atac,
dispozitiile art. 426 lit. b) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. i) §i art. 396
alin. (6) din Codul de procedura penala, reglementand situatiile in care se poate
face contestatie in anulare impotriva hot^Mlor penale definitive, prevad cazul
in care inculpatul a fost condamnat, de§i existau probe cu privire la cauza de
incetare a procesului penal constand in existenta autoritatii de lucru judecat, iar
dispozitiile art. 438 alin. (1) pet. 8 coroborate cu art. 16 alin. (1) lit. i) §i art. 396
alin. (6) din acela§i act normativ, reglementand situatiile in care se poate promova
un recurs in casa^ie, prevad cazul in care in mod gre|it s-a dispus incetarea
procesului penal pentru existenta autoritatii de lucru judecat; tot in materia cailor
extraordinare de atac, sub aspectul efectului pozitiv al autoritatii lucrului judecat,
noile dispozitii procesual penale mentin puterea cu care legiuitorul intelege sa
investeasca hotararile instantei supreme prin care se reklizeaza interpretarea
legii §i dezlegarea problemelor de drept, respectiv hotarMl^ date in solu|;ionarea
recursurilor in interesul legii §i hotarmle prealabile pentru dezlegarea unor pro-
bleme de drept.
O noutate de reglementare privind autoritatea de lucru judecat in Codul de
procedura penala s-a observat in dispozitiile art. 589 alin. (6), care extind efectele
autoritatii lucrului judecat a hotarmi penale anterioare de admitere a cererii de
amanare a executarii pedepsei cu inchisoarea §i asupra executarii unei alte hotarari

C . C elea , Rezumatul tezei de doctorat cu titlul ,^utoritatea de lucru judecat a hotdrdrilor

penale. Ne bis in idem", p. 11, www.univnt.ro.
PJ Ibidem.
 I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 11

judecatore§ti penale definitive prin care a fost aplicata o pedeapsa cu inchisoarea,

intrucat prevad ca cel din urma mandat de executare a pedepsei inchisorii nu
poate fi executat pana la expirarea termenului de amanare stabilit de instanta^'l

§6. Principiul oficialitatii

Acest principiu este prevazut la art. 7 din Codul de procedura penala, sub
denumirea marginala de „obligativitatea punerii in mi§care §i a exercitdrii
ac}iunii penale”.
Oficialitatea procesului penal semnifica regula ca, din moment ce sunt probe
ca s-a savar^it o infractiune §i nu exista niciun impediment legal, actiunea penala
ava^nd ca scop tragerea la raspundere penala a infi’actorului trebuie pusa in mi§care
§i exercitata in mod obligatoriu de catre procuror, din proprie initiativa, fara a fi
necesara staruinta sau cererea unei persoane fizice ori juridice. Aceasta reiese de
altfel §i din dispozitiile art. 309 alin. (1) din Codul de procedura penala.
Ca o consecinta a acestui principiu, m sarcina organelor judiciare s-au fixat
obligafii legate de declan§area §i derularea procesului penal. Spre exemplu,
potrivit art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala, „cand actul de sesizare
indepline§te conditiile prevazute de lege §i se constata ca nu exista vreunul dintre
cazurile care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute la art. 16 alin. (1),
organul de urmMre penala dispune (formularea fiind imperativa - n.n.) mceperea
urmaririi penale cu privire la fapta”.
A§a cum reiese din dispozitiile art. 7 din Codul de procedura penala, obliga-
tivitatea punerii in mi§care §i a exercitdrii vizeazd actiunea penala. Rezulta, prin
urmare, ca principiul oficialitatii actioneaza in latura penala a cauzei. In latura
civila a procesului penal se manifests msa principiul disponibilitdfii, actiunea ci-
vila urmand a se declan§a §i exercita doar ca urmare a vointei persoanei vatamate
sau a succesorilor acesteia^^l
De la oficialitatea procesului penal legiuitorul derogd in anumite situafii.
Astfel:
a) potrivit art. 7 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazurile §i m con­
ditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunja la exercitarea acfiunii
penale daca, in raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes pu­
blic in realizarea obiectului acesteia. Obiectul actiunii penale este reprezentat de
tragerea la raspundere penala a celor care au savar§it infi:actiuni [art. 14 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. Cu toate ca, de principiu, infi-actiunea lezeaza
intreaga societate §i aceasta trebuie sa reactioneze, exista situatii concrete in care,
din evaluarea modului §i a mijloacelor de comitere, a consecintelor produse, a
persoanei faptuitorului, se constata ca fapta are o insemnatate scazuta, iar inte-

C. C elea , op. c it, p. 12-13.

Cu excepfia situatiilor prevazute la art. 19 alin. (3) din Codul de procedura penala.
12 Partea generala

resul public pentru urmarirea ei (reflectat in impactul in societate al activitatii

procesuale, in cheltuielile pe care aceasta le presupime etc.) lipse§te. In asemenea
cazuri, procurorul poate renunta - cu respectarea anumitor condi|ii (prevazute la
art. 318 din Codul de procedura penala) - la urmarirea penala, ceea ce constituie
o excep|ie de la regula obligativitatii exercitarii ac|iunii penale in cazul savar§irii
oricarei infractiuni;
b) potrivit art. 7 alin. (3) din Codul de procedura penala, in cazurile expres
prevazute de lege, procurorul pune in mi§care §i exercita ac|iunea penala dupd
introducerea pldngerii prealabile a persoanei vatamate sau dupd obfinerea auto-
rizdrii ori sesizdrii organului competent sau dupd mdeplinirea unei alte condifii
prevazute de lege.
Sunt situafii in care, date fiind particularita^ile anumitor infractiuni (legate de
natura acestora sau de calitatea autorului), procesul penal nu se poate declan§a
din oficiu. Spre exemplu, exista infractiuni pentru care legea condi^ioneaza pune-
rea in mi§care a ac|:iumi penale de introducerea unei plangeri prealabile de catre
persoana va^tamata [lovirea sau alte violente - art. 193 din Codul penal; vatama-
rea corporala din culpa - art. 196 din Codul penal; violul in forma tip - art. 218
alin. (l)-(2) din Codul penal]f*^ sau de sesizarea unei anumite persoane (in cazul
infractiunilor de absenta nejustificata, dezertare, incalcarea consemnului, parasi-
rea postului sau comenzii, insubordonare, este necesara sesizarea comandantu-
lui - art. 431 din Codul penal). De asemenea, in cazul infractiunilor pentru care
legea penala romana este aplicabila potrivit principiului personalita|ii sau realita-
|;ii, punerea in mi§care a actiimii penale se face numai cu autorizarea procurorului
general al parchetului de pe langa curtea de apel sau, dupa caz, a procurorului
general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casa^ie §i Justi|ie, in condifiile
art. 9-10 din Codul penal. Tot astfel, daca autorul faptei are o anume calitate,
urmarirea penala se poate dispune numai dupa ce s-aujcfectuat verificari preala­
bile (art. 294' din Codul de procedura penala) §i s-a oli|inut o anume autbrizare
[art. 305 alin. (4) din Codul de procedura penala]. Spre pxemplu, se lntMne§te o
asemenea situatie atunci cand faptuitorul are calitatea de ministrut^i;
c) exista situatii in care, de§i ac^iunea penala a fost pu|a in mi§care din oficiu,
exercitarea sa ulterioara este lasata sub senmul disponibilitStii, intrucat persoana
vdtdmatd poate sd se impace cu faptuitorul, pentru infr^c|iunile la care legea
prevede in mod expres aceasta posibilitate, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul
penal [spre exemplu, in cazul infrac^iunii de fiirt, in situa^iile expres prevazute de
lege - art. 231 alin. (2) din Codul penal, sau al infracjiunii de in^elaciune].

In asemenea cazuri, legea lasS sub semnul disponibilitSfii nu numai declan§area procesului
penal, ci §i continuarea sa dupa obfinerea plangerii prealabile, intrucat persoana vatSmata o poate
retrage in condifiile art. 158 din Codul penal.
PI Potrivit art. 109 alin. (2) din Constitu^ia Romaniei, numai Camera Deputa^ilor, Senatul §i
Pre§edintele RomSniei au dreptul sS ceara urmarirea penala a membrilor Guvemului pentru faptele
savar§ite in exerci|iul func^iei lor.
 I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 13

In doctrina, raportat la cele de mai sus, s-a optat pentru urmatoarea clasificare
a cauzelor penale: de acuzarepublica (atunci cand oficialitatea actioneaza ne§tir-
bit), de acuzare privatd (atunci cand oficialitatea este inlaturata atat in privinta
declan§arii procesului penal, cat §i in privinta continuarii sale) §i de acuzare mixta
(atunci cand oficialitatea este inlaturata fie in privinta declan§arii procesului pe­
nal, fie in privinta continuarii sale)f^l

§7. Caracterul echitabil §i temienul rezonabil al procesului penal

Principiul caracterului echitabil §i al termenului rezonabil al procesului penal
a fost consacrat explicit prin art. 8 din Codul de procedura penala. De§i dispo-
zitiile Codului de procedura penala anterior nu prevedeau in mod expres acest
principiu, este totu§i de remarcat ca doctrina^^^ 1-a avut, de mai multa vreme, in
vedere ca principiu fundamental in procesul penal, el decurgand in mod firesc din
dispozitiile art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, art. 21 alin. (3)
din Constitutia Romaniei §i art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciara^^^.
Conform dispozitiilor art. 8 din Codul de procedura penala, organele judiciare
au obligatia de a desfa§ura umiMrea penala §i judecata cu respectarea garantiilor
procesuale §i a drepturilor partilor §i ale subiectilor procesuali, astfel incat sa
fie constatate la timp §i in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio
persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care
a savar§it o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-im termen rezonabil.
Ca o garantie efectiva pentru respectarea acestui principiu, in actuala regle-
mentare, in dispozitiile art. 488^-488^ din Codul de procedura penala, este preva-
zuta contestafia privind durata procesului penal, prin intermediul careia, atunci
cand activitatea de urmarire penala sau de judecata nu se indepline^te intr-o du­
rata rezonabila, suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila §i partea
responsabila civilmente^'^^ pot solicita accelerarea procedurii.

§8. Principiul garantarii dreptului la libertate fi siguranta

Dreptul la libertate §i siguran|a, principiu european §i constitutional, este
prevazut de dispozifiile art. 5 din Convenfia europeana a drepturilor omului §i de
art. 23 din Constitujia Rommiei.
Conform art. 9 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, in cursul procesu­
lui penal este garantat dreptul oricarei persoane la libertate §i la siguranta, masuri-

N. VOLONCIU, op. c it, p. 67-68, apud I. N eagu , op. cit., p . 85.

Pi/c/ew,p. 115-119.
Republicata in M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005.
Iar in cursul judeca|ii, §i procurorul.
14 Partea generala

le privative sau restrictive de libertate putand fi dispuse numai in mod excep|ional

§i doar in cazurile §i in conditiile prevazute de lege. Textele consacra explicit
regula cd procesele penale trebuie sd se desjd§oare, de principiu, cu suspectul
sau inculpatul in stare de libertate - aspect normal, din moment ce libertatea
este starea fireasca a oricarei persoane, iar suspectul §i inculpatul beneficiaza, pe
parcursul procesului penal, de prezumtia de nevinovatie.
Masurile procesuale privative sau restrictive de libertate sunt permise, dar lua-
rea lor trebuie sa fie exceptia §i sa intervina numai cu respectarea stricta a cazuri-
lor §i conditiilor expres prevazute de lege. Spre exemplu, in materia arestarii pre­
ventive, se cere respectarea conditiilor de luare a acestei masuri prevazute atat de
dispozitiile art. 202 alin. (l)-(3), cat §i de cele ale art. 223 din Codul de procedura
penala, a duratei maxime a masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale,
prevazuta de dispozitiile art. 236 alin. (4), dar §i in cursul judecatii, prevazuta de
dispozitiile art. 239 alin. (1) din Codul de procedura penala.
Se impune observatia ca natura exceptionala a privarii sau restrangerii liberta^ii
personale pe timpul activitatii procesual penale vizeaza nu numai masurile
preventive (retinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestul la
domiciliu §i arestarea preventiva), dar §i orice alta masura procesuala care implica
privarea sau restrangerea libertatii persoanei. Spre exemplu, poate fi vorba despre
masura intemarii nevoluntare in vederea efectuarii expertizei psihiatrice [art. 184
alin. (5)-(28) din Codul de procedura penala] sau despre masura de siguranta a
intemarii medicale provizorii (art. 247-248 din Codul de procedura penala).
Garanfia caracterului de excepfie al acestor masuri este prevazuta de dispozi­
tiile art. 9 alin. (4)-(5) din Codul de procedura penala. Astfel:
- s-a instituit regula potrivit careia, atunci cand se constata ca o masura priva-
tiva sau restrictiva de libertate a fost dispusa in mod nelegal, organele judiciare
competente au obligatia de a dispune revocarea masurii §i, dupa caz, punerea in
libertate a celui retinut sau arestat, institutia revocarii masurilor preventive pri­
vative sau restrictive de libertate fiind, spre exemplu, detaliata prin dispozitiile
art. 242 din Codul de procedura penala;
- este reglementat dreptul la repararea pagubei in fav^area oricarei persoane
fata de care s-a dispus in mod nelegal, m cursul procesuliki penal, o masura pri-
vativa de libertate. Aceasta dispozitie cu valoare de princi^u este particularizata
prin art. 539 §i urm. din Codul de procedura penala.
Potrivit art. 9 alin. (3) din Codul de procedura penala, orice persoana ares-
tata are dreptul de a f i informatd in cel mai scurt timp §i intr-o limbd p e care
o infetege asupra motivelor arestarii sale §i are dreptul de a formhla contes-
tafie impotriva dispunerii masurii. Textul este incident atat in ceea ce prive§te
arestarea preventiva, cat §i masura preventiva a arestului la domiciliu. Regula cu
valoare de principiu prevazuta de art. 9 alin. (3) din Codul de procedura penala
este detaliata in dispozitiile din titlul consacrat masurilor preventive din Codul
de procedura penala; spre exemplu, art. 228 alin. (1), potrivit caruia, dupa luarea
 I. Prindpiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 15

masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale, „inculpatului i se aduc la

cimo§tinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele pentm care s-a dispus
arestarea preventiva”, norma aplicandu-se in mod corespunzator §i atunci cand
masura arestarii preventive a fost luata in camera preliminary sau in cursul ju-
decatii [art. 238 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Precizam, totodata, ca
procedura contestatiei impotriva incheierilor prin care, in cursul urmaririi penale,
al camerei preliminare sau al judecatii, s-a dispus asupra masurilor preventive se
regase§te in dispozitiile art. 204-206 din Codul de procedura penala.
In procesul penal roman exista un cadru legislativ adecvat ocrotirii libertatii
persoanei, in care numarul §i diversitatea garantiilor care asigura acest drept fun­
damental al persoanei constituie premise reale ale realizarii neabatute a legalitatii
in domeniul masurilor de preventie^'l

§9. Principiul garantarii dreptului la aparare

Consacrat inca din dreptul roman, in care era inscrisa regula ca nimeni nu
putea fi judecat, nici macar sclavul, fara a fi aparat^^^, dreptul la aparare este con-
siderat ca o cerinta §i o garantie necesare pentm realizarea unui echilibru intre
interesele persoanei §1 cele ale societatiit^l
Dreptul la aparare are sorginte europeana (conform art. 6 din Conventia euro-
peana a drepturilor omului, persoana careia i se imputa savar§irea unei infractiuni
trebuie sa beneficieze de „timpul §i de facilitatile necesare pentru pregatirea apa-
rarii sale”) §i constitutionals (art. 24 din Constitutia Romaniei il include printre
drepturile fundamentale ale persoanei).
Conform art. 10 din Codul de procedura penala, partile §i subiectii procesuali
principali au dreptul de a se apdra ei m§i§i sau de a f i asistafi de avocat. Prin
urmare, apararea se poate realiza fie personal, fie cu ajutorul unei persoane spe-
cializate in domeniul dreptului. In unele situatii, legea consacra insa obligativita-
tea asistentei juridice din partea avocatului, pomind de la premisa imposibilitatii
partii sau a subiectului procesual principal de a-§i asigura singur o aparare efici-
enta [spre exemplu, atunci cand inculpatul este minor sau arestat, potrivit art. 90
lit. a) din Codul de procedura penala, sau cand persoana va^tamata ori partea civila
este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, po­
trivit art. 93 alin. (4) din Codul de procedura penala].
Partile, subiectii procesuali principali §i avocatul au dreptul sa beneficieze
de timpul inlesnirile necesare pregatirii apararii. Particularizand aceasta regula
cu valoare de principiu, dispozitiile art. 83 lit. b) din Codul de procedura penala

I. N eagu , op. cit., p. 93.

M . F ranchim ont , a . J aco bs , A. M asset , Manuel de procedure penale, Ed. Collection
Scientifique de la Faculte de Droit, Liege, 1989, p. 803, apud I. N eagu , op. c it, p. 97.
T. Yov, Drept procesual penal,yo\. I,TipografiaNafionala, Cluj, 1946, p. 345, apudl. N ea g u ,
op. cit., p. 97.
16 Partea generala

consacra, spre exemplu, dreptul inculpatului de a consulta dosarul, m conditiile

legii, iar art. 94 alin. (1) din Codul de procedura penala stipuleaza acela§i drept
m favoarea avocatului. Consultarea dosarului poate fi restrictionata in cursul
urmaririi penale de catre procuror, dar numai daca prin aceasta s-ar putea aduce
atingere bimei desfa§urari a urmaririi penale, iar dupa punerea in mi§care a ac-
tiunii penale, numai pentru o perioada de cel mult 10 zile, potrivit dispozitiilor
art. 94 alin. (4) din Codul de procedura penala. De asemenea, in vederea pregatirii
apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cuno§tinta de intreg materialul
dosarului de urmMre penala in procedurile desfa§urate in fata judecatorului de
drepturi §i libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care
avocatul participa, potrivit dispozitiilor art. 94 alin. (7) din Codul de procedura
penala.
Potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Codul de procedura penala, suspectul
§i inculpatul au dreptul d e a fi informafi de indata §i inainte de a fi asculta|i despre
fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala sau, dupa caz, pentru care s-a pus
in mi§care acfiunea penala §i incadrarea juridica a acesteia. De asemenea, potrivit
art. 10 alin. (4), inainte de a fi ascultati, li se va pune in vedere ca au dreptul de a
nu face nicio declarable.
Conform art. 10 alin. (5) din Codul de procedura penala, organele judiciare au
obligafia de a asigura exercitarea deplind efectivd a dreptului la apdrare de
catre parji §i subiecfii procesuali principali in tot cursul procesului penal. Nu mai
pufin insa, dreptul la apdrare trebuie exercitat cu bund-credinfd, potrivit scopului
pentru care a fost recunoscut de lege; pentru a preveni abuzul de drept constand in
exercitarea cu rea-credin^a a drepturilor procesuale §i procedurale de catre par^i,
legea il sancfioneaza ca abatere judiciara [art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de
procedura penala], stabilind, totodata, §i ca, spre^ exemplu, in cursul judeca^ii,
persoana vatamata §i parjile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui
avocat §i preg^tirea apararii [art. 356 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Refine aten|ia §i imprejurarea ca garantarea la nivel de principiu a dreptului la
aparare nu se rezuma la prevederile art. 10 din Codul de^procedura penala, fiind
instituite §i alte dispozifii care au, implicit, acela§i efect|Spre exemplu, potrivit
dispozitiilor art. 5 alin. (2) §i art. 306 alin. (3) din Codul de procedurS penalS,
organele de urmSrire penalS au obligafia de a strange §i aWinistra probe atat in
favoarea, c§t §i in defavoarea suspectului sau inculpatului, ceea ce presupune,
inerent, luarea in considerare, din oficiu, §i a aspectelor favorabile celui acuzat
de comiterea unei infracfitmi. De asemenea, in procedura camerei preliminare,
conform dispozitiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedure penala, inculpatului
i se aduc la cuno§tin|a dreptul de a-§i angaja un apSrStor §i termenul in care poate
formula in scris cereri §i exceppi cu privire la legalitatea administrSrii probelor
§i a efectuSrii actelor de cStre organele de urmSrire penal5. Tot astfel, persoana
vStSmata, inculpatul, celelalte pSr^i §i avocafii acestora au dreptul s&ia cuno^tin^a
de actele dosarului in tot cursul judecS|ii, iar dac^ persoana vMmata sau una
 I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 17

dintre parti se afla in stare de detinere, pre§edintele completului ia masuri pentru

ca ea sa i§i poata exercita acest drept §i pentru a putea lua contact cu avocatul sau
[art. 356 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala].

§10. Principiul respectarii demnitatii umane §i a vietii private

Respectarea demnitatii umane a fost prevazuta ca regula de baza a procesului
penal §i in reglementarea anterioara, fara a face insa referire §i la respectarea vietii
private. In doctrina, acest ultim aspect a fost insa analizat uneori ca principiu
fundamental in procesul penaF'l
Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Codul de procedura penala, orice
persoana care se afld in curs de urmarire penala sau de judecatd trebuie tratata
cu respectarea demnitdfii umane. Acest principiu fimdamental fixeaza cadrul legal
privind tratamentul care trebuie aplicat persoanei suspectului sau inculpatului pe
tot parcursul procesului penal^l
Garantarea respectarii principiului este asigurata atat prin dispozitii din drep-
tul procesual penal, cat §i din dreptul penal substantial. Spre exemplu, potrivit
dispozitiilor art. 101 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, este oprit a se
intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere in scopul de a
se obtine probe, dupa cum nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care
afecteaza capacitatea persoanei de a-§i aminti §i de a relata in mod con§tient §i vo-
luntar faptele care constituie obiectul probei. De asemenea, conform dispozitiilor
art. 106 alin. (1) din Codul de procedura penala, daca, in timpul audierii unei per-
soane, aceasta prezinta semne vizibile de oboseala excesiva sau simptomele unei
boli care ii afecteaza capacitatea fizica ori psihica de a participa la ascultare, orga-
nul judiciar dispune intreruperea ascultarii §i, daca este cazul, ia masuri pentru ca
persoana sa fie consultata de xm medic. Tot astfel, nrmarirea penala §i judecata se
suspends atunci cand se constata, prin expertize medico-legala, ca suspectul sau
inculpatul sufera de o boala grava care il impiedica sa ia parte la procesul penal
[art. 312 alin. (1) §i art. 367 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Toate aceste
dispozitii au, printre altele, menirea de a impiedica punerea in posturi umilitoare
a particularilor care participa la procedurile judiciare.
Incaicarea principiului respectarii demnitatii umane poate atrage sancfiuni
penale pentru cei vinovati, legea penala incriminSnd, spre exemplu, cercetarea
abuziva, in art. 280 alin. (1) din Codul penal, ca §i tortura, in art. 282 din Codul
penal, dar §i sancfiuni procedurale; astfel, spre exemplu, art. 102 alin. (1) din
Codul de procedtira penala prevede ca probele obfinute prin tortura, precum §i
probele derivate din acestea nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.

G r . T h e o d o ru , op. c it, p . 1 0 1 -1 0 3 .
1. N e a g u , op. c it, p. 94.
18 ___________Partea generala______________________________

Conform art. 11 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectarea vie}ii
private, a inviolabilitdtii domiciliului §i a secretului corespondentei sunt garan-
tate. Restrangerea exercitarii acestor drepturi nu este admisa decat in conditiile
legii §i daca este necesara intr-o societate democratica.
Viata privata, inviolabilitatea domiciliului §i secretul corespondentei constituie
drepturi fundamentale ale individului, fiind prevazute ca atare in art. 8 parag. 1 din
Conventia europeana a drepturilor omului §i art. 26-28 din Constitutia Romaniei.
Legea prevede restrictiv cazurile §i conditiile in care organele judiciare pot
recurge la masuri care aduc atingere acestor drepturi fundamentale, fixandu-se,
implicit, garantiile procesuale necesare spre a se evita ingerintele nejustificate in
exercitiul lor. Spre exemplu, din dispozitiile art. 139 alin. (1) lit. c) din Codul de
procedura penala rezulta ca, pentru autorizarea supravegherii tehnice a imei per-
soane (in care se includ metode precum interceptarea comunicatiilor, supraveghe-
rea video, audio sau prin fotografiere), judecatorul de drepturi §i libertati trebuie
sa verifice daca probele nu ar putea fi obfinute intr-un alt mod, care nu implica
lezarea drepturilor fundamentale, sau obtinerea lor ar presupune dificultati deo-
sebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor
sau a unor bunuri de valoare.
Tot astfel, potrivit art. 156 alin. (2) din Codul de procedura penala, perchezitia
nu trebuie sa constituie o ingerinta disproporfionata in viata privata. Se poate re­
curge la acest procedeu numai cu autorizarea unui judecator. In principiu, perche­
zitia domiciliara nu poate incepe inainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00 [art. 159
alin. (3) din Codul de procedura penala^^^]. Anterior inceperii perchezitiei, celor
la care aceasta se efectueaza li se va solicita predarea de bunavoie a persoanelor
sau a obiectelor cautate, iar daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efec­
tueaza [art. 159 alin. (8) din Codul de procedura penala]. in cazul perchezitiei
informatice, legea prevede obligatia organelor de urmarire penala de a lua masuri
astfel incat faptele sau imprejurarile din viata personala a celui la care se efec­
tueaza perchezitia sa nu devina, in mod nejustificat, pu^lice [art. 168 alin. (14)
din Codul de procedura penala].
Garan^ii asemanatoare pot fi observate §i in privin^a alter activitati procesuale.
Spre exemplu, in cursul urmaririi penale, atunci cand pentru executarea unui
mandat de aducere este necesara patnmderea fara consim^inant intr-un domiciliu
sau sediu, acesta se va emite de un judecator de drepturi §i libertati, potrivit
art. 265 alin. (4) din Codul de procedura penala; spre deosebire, in situatiile ce
nu implica o asemenea atingere adusa inviolabilitatii domiciliului, mandatul de
aducere se emite de catre organul de urmarire penala.

Cu excep^ia cazului infractiunii flagrante a situa^iei cand perchezifia uraieaza a se efectua

intr-un local deschis publicului la acea ora.
 I. Prindpiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 19

§11. Limba oficiala §i dreptul la interpret

Cadrul politico-juridic conturat de principiile fimdamentale ale procesului
penal cuprinde in perimetml sau §i regula de baza potrivit careia in desfa§urarea
procesului penal se folose§te limba romana^^^l
Potrivit dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Codul de procedura penala, limba
oficiala in procesulpenal este limba romdnd. Legea recunoa§te cetatenilor romani
apartinand minoritatilor nationale dreptul de a se exprimd in limba maternd in
fata instantelor de judecata, dar actele procedurale se intocmesc in limba romana.
Partilor §i subiectilor procesuali care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana
ori nu se pot exprima li se asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cuno§tinta
de piesele dosamlui, de a vorbi, precum §i de a pune concluzii in instan^a, prin
interpret. Daca asistenta juridica este obligatorie, suspectului sau inculpatului i se
asigura in mod gratuit posibilitatea de a comunica cu avocatul, prin interpret, in
vederea pregatirii audierii, a introducerii unei cai de atac sau a oricarei altei cereri
ce tine de solutionarea cauzei.
in cadrul procedurilor judiciare se folosesc interprefi autorizafi, potrivit legii
(categoric ce include §i traducdtorii autorizafi).

§12. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal

De§i doctrina a recomandat includerea explicita a acestui principiu printre cele
fimdamentale ale procesului penaF^^, legiuitorul roman, in actuala reglementare,
a ignorat aceasta necesitate.
Principiul decurge, in mod firesc, din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Consti-
tutia Rom^niei, conform caruia „Cetatenii sunt egali in fata legii (deci §i a legii
de procedura penala - n.n.) §i a autorita^ilor publice (deci §i a organelor judiciare
penale - n.n.), fara privilegii §i fara discriminari”.
De§i nu are o consacrare expresa ca principiu flmdamental al procesului penal
roman, totufi, prin modul in care este reglementata administrarea justitiei in |ara
noastra, egalitatea persoanelor in procesul penal se manifesto in mod reaPl
Egalitatea persoanelor in procesul penal semnifica regula ca urmarirea penala
§i judecata se efectueaza, pentru toate persoanele, de catre acelea§i organe de
urmarire penala §i instante de judecata, fiind interzisd mfiinfarea de instance
extraordinare [art. 126 alin. (5) teza I din Constitutia Romaniei]. Activitatea
procesuala are loc dupa acelea§i reguli pentru toate persoanele, fara diferente in
raport de rasa, grup social, etnie, sex etc.

I. N eagu , op. c it, p. 112.

P' Idem, p. 107.
I. N eagu , op. cit., p. 107-108.
20 Partea generala

Egalitatea nu mseamna insa uniformitate, motiv pentru care, daca la cazuri

identice tratamentul trebuie sa fie identic, legiuitorul poate totu§i sd instituie re-
guli diferite in raport de situafii diferite. De aceea, nu pot fi mtelese ca inegalitati
situatiile in care se infiinteaza instante specializate pe anumite materii, cum sunt
cele privitoare la minori. Nici faptul ca, in cazul anumitor persoane, titulare de
calitati speciale (precum senatorii sau deputatii), intervine competenta personala
a unei instante superioare [in exemplul anterior, Inalta Curte de Casatie §i Justi-
tie - art. 40 alin. (1) din Codul de procedura penala] sunt incidente unele reguli
speciale de procedura [precum faptul ca nu pot fi retinufi, perchezitionati sau
arestati decat cu incuviintarea camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor -
art. 72 alin. (2) din Constitutia Romaniei] nu inseamna ca acestea au o situatie
priviiegiata, ci doar ca legea tine cont de anumite realitati, ale caror efecte mcear-
ca sa le anihileze (spre exemplu, influenta de care se bucura asemenea demnitari
in societate, dar §i riscul §icanarii lor prin implicare in procese penale, cu scopul
de a-i influenta in luarea deciziilor).

§13. Principiul operativitatii in procesul penal

Cu toate ca operativitatea nu este inscrisa de legiuitor intre principiile funda-
mentale ale procesului penal, apreciem ca ea constituie totu§i o regula de baza a
acestuia.
Operativitatea procesului penal, in inteles larg, presupune at^t rezolvarea ra-
pida a cauzelor penale, cat §i simplificarea activitatii procesual penale, cand este
cazulf^^.
Credem chiar ca regula operativita|ii decurge implicit din dispozifiile art. 8 din
Codul de procedura penala, care impun necesitatea ca infrac|iunile ,^a fie consta-
tate la timp”, iar orice persoana care a savar§it o infrafejiune sa fie pedepsita, in
conditiile legii, Jntr-un termen rezonabiF. '
Celeritatea in derularea procedurilor judiciare in materie penala rezulta §i din
alte dispozifii ale Codului de procedura penala. Spre ejfcmplu, pottivit art. 60,
procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, edte obligat sa efectueze
actele de urmarire penala care nu sufera amanare, chiar, daca acestea privesc
o cauza care nu este de competenta sa. De asemenea, potoivit art. 43 alin. (2),
instan^a poate dispune reunirea cauzelor in anumite situa|ii prevazute de lege,
„daca prin aceasta nu se mtdrzie judecata”.

Idem, p . 109.
 I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 21

Sectiunea a 2-a. Limitele aplicarii

legii procesual penale

Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, in reglementarea ac-

tuala sunt prevazute, in mod expres, regulile de aplicare a legii procesual penale
in timp §i in spatiu in dispozitiile art. 13.
Prin aplicarea legii de procedura penala se intelege executarea sau exercitiul
dispozitiilor ei.

§1. Aplicarea in timp a legii procesual penale

1.1. Principiul activitatii

Conform dispozitiilor art. 13 alin. (1) din Codul de procedura penala, legea
procesual penala se aplica in procesul penal actelor efectuate §i masurilor dispuse,
de la intrarea ei in vigoare pdnd in momentul ie§irii din vigoare, cu exceptia
situa|iilor prevazute in dispozitiile tranzitorii. Aceasta regula este cunoscuta sub
denumirea de Jempus regit actum”.
Orice activitate procesuala trebuie indeplinita in conformitate cu legea de
procedura in vigoare la momentul efectuarii ei. Daca pe parcursul unui proces
penal se succed mai multe legi de procedura penala, fiecare dintre ele se va aplica
actelor §i masurilor procesuale efectuate in timpul cat se afla in vigoare.
Prin urmare, legea de procedura in vigoare la momentul initial al procesului
penal (legea veche) nu va continua sa guvemeze activitatea din acea cauza dupa
ce a fost abrogata (nu va ultraactiva), dupa cum legea noua nu se va aplica actelor
efectuate in cauza anterior intrarii sale in vigoare {nu va retroactivaJ^\
Ca o consecinta, actele indeplinite sub imperiul legii vechi §i in conformitate
cu ea raman valabile §i i§i produc efectele.
Aceasta regula a fost prevazuta in mod explicit §i cu ocazia intrarii in vigoare
a Codului de procedura penala, in dispozitiile art. 3 [„legea noua se aplica de la
data intrarii ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare (...)”]
art. 4 alin. (1) [„actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a
Codului de procedura penala, cu respectarea dispozi^ilor legale in vigoare la data
indeplinirii lor, raman valabile (...)”] din Legea nr. 255/2013.
Spre exemplu, intr-o cauza penala care a fost inceputa anterior intrarii in vi­
goare a Codului de procedura penala (1 februarie 2014) §i care continua §i dupa
acest moment, s-ar putea pune problema unei perchezi^ii domiciliare. Daca aceas­
ta activitate s-ar efectua inainte de data de 1 februarie 2014, ar fi necesara in
toate cazurile prezenta a doi martori asistenti, cerinta ce decurge din dispozifiile
In dreptul procesual penal nu opereazS principiile de aplicare in timp a legii penale, precum
aplicarea legii penale mai favorabile, prevazut de dispozifiile art. 5 din Codul penal.
22 Partea generala

art. 104 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 92 alin. (1) din Codul de procedura
penala anterior. Daca insa aceea§i activitate s-ar reaiiza dupa data de 1 februarie
2014, prezenta unui martor asistent este obligatorie numai daca in spatiul unde
urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, conform art. 159
alin. (15) din Codul de procedura penala.

1.2. Exceptii de la prindpiul activitatii

De la principiul activitatii legii procesual penale exista §i unele exceptii apli-

cabile in cazul situafiilor tranzitorii, adica pentru ipotezele in care o cauza penala
este in curs de urmarire sau judecata la momentul intrarii in vigoare a legii noi.
Asemenea exceptii sunt prevazute expres in legile de punere in aplicare a noilor
coduri penale fi de procedura penala^’l
Spre exemplu, conform dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,
cauzele aflate in cursul urmaririi penale la data intrarii in vigoare a legii noi raman
in competenta organelor de urmarire penala legal sesizate, urmand a fi solutionate
potrivit acesteiaf^^. Prin urmare, intr-o cauza privitoare la o infractiune de conflict
de interese in care urmarirea penala s-a inceput anterior intrarii in vigoare a Co-
dului de procedura penala, procurorul va efectua in mod obligatoriu urmarirea
penala §i dupa acest moment, de§i, potrivit reglementarii actuale, pentru respec-
tiva infiractiune competenta de efectuare a urmaririi penale apartine organelor de
cercetare penala.
O asemenea situatie constituie o exceptie de la principiul „tempus regit ac­
tum”, intrucat, sub imperiul Codului de procedura penala, continua totu§i a se
aplica o regula de competenta prevazuta de Codul de procedure penala anterior.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013,
recursurile aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Codului de pro­
cedura penala, declarate impotriva hotararilor pentru care legea veche nu prevede
calea de atac a apelului, se solutioneaza de catre aceea§i instanta, conform dis-
pozi^iilor din legea noua privitoare la apel. In virtutea aqpstui text de lege, daca
la data de 1 februarie 2014 la nivelul unui tribunal se afl^ in curs de judecata un
recurs impotriva unei sentinfe pronun^ate de o judecatorie |ntr-o cauza privitoare
la infractiunea de lovire sau alte violente, tribunalul va continua sa judece aceasta
cale de atac, aplicand regulile specifice apelului, de§i in competenta sa func^io-
nala nu intra, potrivit art. 36 din Codul de procedura penala, judecata apelului.

Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala §i pentru modificarea §i completarea unor acte normative care cuprind dispozitii
procesual penale (M. Of. nr. 515 din 14 august 2013) §i Legea nr. 187/2012 pentru punerea in
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012).
Cu exceptia cauzelor de competenfa parchetelor militare ?i a sec^iilor militare din cadrul
parchetelor competente.
 I. Principiile §i limitele aplicarii legii procesual penale 23

§i aceasta reprezinta o exceptie de la principiul „tempus regit actum'\ mtrucat,

sub imperiul Codului de procedura penala, tribunalul judeca o cale de atac ce intra
in mod obi§nuit in competenta de judecata a unei curti de apel [art. 38 alin. (2) din
Codul de procedura penala].

§2. Aplicarea in spatiu a legii procesual penale

2.1. Principiul teritorialitatii

Conform dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Codul de procedura penala, legea
procesuala penala romana se aplica actelor efectuate §i masurilor dispuse pe
teritoriul RomSniei, cu exceptiile prevazute de lege. Aceasta regula este cunoscuta
prin adagiul latia Jocus regit actum” §i senmifica imprejurarea ca actele §i
masurile procesuale §i procedurale au eficienta juridica numai daca sunt realizate
cu respectarea legii de la locul unde au fost efectuate.
Prin urmare, normele de drept procesual penal roman nu se aplica activita|ii
procesuale derulate pe teritoriul altui stat (chiar daca aceasta ar privi un cetatean
roman), dupa cum normele procesuale ale unui stat strain nu sunt incidente asupra
activita|;ii procesuale din Romania (chiar daca aceasta ar privi un cetatean al
acelui stat)^^^.
No|iunea de „teritoriu” are sensul aratat in art. 8 alin. (2) din Codul penal,
aplicabil §i in materie procesuala in virtutea art. 602 din Codul de procedura
penala^^], §i anume: intinderea de pamant, marea teritoriala §i apele cu solul,
subsolul §i spa^iul aerian, cuprinse intre frontierele de stat. Sub rezerva ca trebuie
intelese ca raportandu-se la actul de procedura, sunt de asemenea aplicabile in
materie procesuala §i dispozitiile art. 8 alin. (3)-(4) din Codul penal, astfel ca,
la bordul navelor sub pavilion romanesc sau aeronavelor inmatriculate in tara
noastra, dar care se afla in afara frontierelor Romaniei, comandantii pot efectua
actele prevazute la art. 62 din Codul de procedura penala numai in conformitate
cu legea romana^^l

2.2. Exceptii de la principiul teritorialitatii

Politica de colaborare in diverse domenii de activitate, precum §i necesitatea

cooperarii intre state in vederea desfa§urarii unei lupte eficiente impotriva infrac-

In dreptul procesual penal nu sunt aplicabile principiile personalita^ii, realitafii sau universa-
litafii legii penale, prevazute de art. 9-11 din Codul penal.
Potrivit dispozifiilor art. 602 din Codul de procedura penala, „Termenii sau expresiile al
caror m|:eles este anume explicat in Codul penal au acela§i inteles §i in Codul de procedura penala”.
V. D o n g o r o z § .a., Explicafii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Partea
generald, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1975, p. 15; G r . T h e o d o ru , op. c it, p. 54.
24 Partea generala

tionalitatii pe plan mondial au determinat unele derogari de la principiul teritori-

alitatii legii procesual penalel^^.
Sunt asemenea excepdi;
- comisia rogatorie internationald activd cu aplicarea legii strdine ~ care
presupune efectuarea unui act procedural in strainatate (spre exemplu, ascultarea
unui martor), conform legii statului respectiv, care va fi insa valabil in fata orga-
nelor judiciare romane intr-o cauza penala instrumentata in Romania (in acest fel,
legea straina va produce efecte in procesul penal din Romania);
- comisia rogatorie internafionald activd cu aplicarea legii romane - care
presupune ca unui act procedural efectuat in strainatate i se aplica legea procesual
penala romana; in aceasta situatie, suntem in prezenta unei exceptii de la principiul
teritorialitatii legii procesual penale romane, intrucat legea romana se aplica in
afara teritoriului statului roman;
- comisia rogatorie internafionald pasivd cu aplicarea legii strdine ~ care
presupune ca organul judiciar din Romania (in calitate de stat solicitat) va avea
de efectuat un act procedural cu aplicarea legii straine (a statului solicitant). §i
de aceasta data vorbim de o exceptie de la principiul teritorialitatii, intrucat pe
teritoriul Romaniei se aplica o lege straina.
Nu reprezinta o exceptie situatia comisiei rogatorii intemationale pasive cu
aplicarea legii romane, intrucat, in acest din urma caz, legea procesual penala
romana se aplica in interiorul granitelor RomMei;
- recunoa§terea §i executarea hotdrdrilorpenale §i a actelor judiciare strdine,
cand acestea produc efecte pe teritoriul Romaniei, in conformitate cu dispozitiile
Legii nr. 302/2004123;
- imunitatea de jurisdicfie a agentului diplomatic (art. 31 pet. 1 din Conventia
cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961);
- imunitatea de jurisdicfie a funcfionarilor consularS, pentru actele savar§ite
in exercitarea functiilor consulare (art. 43 pet. 1 din Cdnventia de la Viena cu
privire la relatiile consulare, incheiata la 24 aprilie 1963);

I. N eagu , op. c it, p. 57.

PI Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemafionaia in materie penalS (republicatS
in M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011).
 Capitolul al Il-lea. Actiunea penala
§i actiunea civila in procesul penal

Sectiunea 1. Actiunea penala tn procesul penal

§1. Notiune
Definitii ale actiunii penale se regasesc in doua texte ale Codului de procedura
penala, in art. 15 (situat in Partea generala, Titlul II „Actiunea penala §i actiunea
civila in procesul penal”, Capitolul I „Actiunea penala”) §i in art. 309 (situat in
Partea speciala, Titlul I „Urmarirea penala”, Capitolul IV „Efectuarea urmaririi
penale”).
La prima vedere, se constata o diferenta de reglementare intre cele doua arti-
cole. Astfel, in art. 15 din Codul de procedura penala se arata ca „actiunea penala
se pune in mi§care §i se exercita cand exista probe din care rezulta presupunerea
rezonabila ca o persoana a savar§it o infractiune §i nu exista cazuri care impie-
dica punerea in mi§care sau exercitarea acesteia”. In schimb, conform art. 309
alin. (1) din Codul de procedura penala, „actiunea penala se pune in mi§care de
catre procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, de indata ce se constata
ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savar§it o infractiune §i nu exista
vreunul dintre cazurile de impiedicare, prevazute la art. 16 alin. (1)”. In realitate,
in art. 15 din Codul de procedura penala regasim o definitie generala a actiunii
penale, in timp ce art. 309 din acelafi cod reglementeaza punerea in mi^care a ac­
tiunii penale, de catre procuror, in cursul fazei de urmarire penala. Acest din urma
articol este un text mai restrictiv cu privire la conditiile ce trebuie indeplinite pen-
tru punerea in mi§care a actiunii penale decat cele prevazute de art. 15. Intrucat
textul din Partea speciala (art. 309) este cel care confera aptitudine functionala
actiunii penale, apreciem ca acesta este cel care define§te corespunzator no|iunea
de ac^iune penala^^l
Ac|iunea penala este actiunea exercitata de procuror atunci cand exista probe
ca o persoana a savar§it o infracfiune. Dispozifiile art. 309 din Codul de proce­
dura penala conduc la o diferentiere clara intre calitatea de inculpat §i cea de
suspect, intrucat, pentru dobandirea calita|ii de suspect, sunt suficiente - conform
art, 305 alin. (3) din Codul de procedura penala - indiciile rezonabile (textul fa-
cand referire la banuiala rezonabila ca persoana a savar§it o fapta penala), in timp
Dispozi^iile art. 309 din Codul de procedurS penala au fost modificate prin O.U.G. nr. 3/2014
pentru luarea unor mSsuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala §i pentru implementarea altor acte normative (M. Of. nr, 98 din 7 februarie 2014).
26 Partea generala

ce, pentru dobandirea calitatii de inculpat, textul vorbe§te de probe, in sensul legii
procesual penale.
Putem defini actiunea penala drept acel mijloc procesual prin intermediul
cdruia conflictul de drept penal ndscut ca urmare a sdvdrprii unei infractiuni
este adus in fafa organelor judiciare spre a fi solujionaf^^.

§2. Punerea in mi§care a actiunii penale

Aproape in toate situatiile, ordonanfa este actul prin care procurorul, in te-
meiul art. 309 din Codul de procedura penala, pune in mi§care actiunea penala^l
Excepfia se regase§te in dispozitiile art. 360 din Codul de procedura penala §i este
reprezentata de declarafia orald a procurorului, in ipoteza constatarii infractiu-
niior de audienta. Astfel, conform acestui articol, „(1) Daca in cursul §edintei se
savar§e§te o fapta prevazuta de legea penala, pre§edintele completului de judecata
constata acea fapta §i il identified pe faptuitor. Incheierea de §edinta se trimite
procurorului competent. (2) In cazul in care procurorul participa la judecata, poa-
te declara ca incepe urmarirea penalS, pune in mi§care actiunea penala §i il poate
retine pe suspect sau pe inculpat”.
Potrivit dispozitiilor legale mai sus mentionate, constatarea infractiunilor de
audienta este lasata in sarcina instantei de judecata, insa punerea in mi§care a
actiunii penale §i exercitarea sa reprezinta atributul exclusiv al procurorului. In
cazul art. 360 din Codul de procedura penala, putem vorbi de calitatea de suspect
doar in situa|ia in care procurorul care participa la judecata declara ca incepe ur­
marirea penala, fara insa a declara ca pune in mi§care §i actiunea penala impotriva
acestuia.
Totodata, trebuie mentionat ca in actuala reglementare rechizitoriul nu mai
constituie act de punere in mi§care a acfiunii penale. Aceasta rezulta atat in mod
direct din dispozitiile art. 327 lit. a) din Codul de procedtira penala [conform ca-
rora, „atunci cand constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza
aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa §i e:^ista probele necesare §i
legal administrate, procurorul: a) emite rechizitoriul prinlpare dispune trimiterea
in judecata, daca din materialul de urmarire penala rezul|a ca fapta exista, ca a
fost savtr§ita de inculpat (s.n.) §i ca acesta raspunde penal (...)”], cat §i indirect
din dispozitiile art. 321 din Codul de procedura penala [intitulat „inaintarea dosa-
rului privind pe inculpat” (s.n.)].
Punerea in mi§care a actiunii penale se face intotdeauna in personam, spre
deosebire de urmarirea penala, care incepe in rem [art. 305 alin. (1) din Codul de

V. PONGOROZ 5.A., op. cit., p. 61.

IntmcSt Codul de procedura penala nu face nicio distincfie, punerea in mi§care a actiunii
penale se realizeazS prin ordonanfa de catre procuror, inclusiv in cazul infrac|iunii flagrante.
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 27

procedura penala] §i continua in personam [art. 305 alin. (3) din Codul de proce-
dura penala].
De asemenea, trebuie precizat ca, in actuala reglementare, in timpul urmaririi
penale, procurorul §i organul de cercetare penala dispun asupra masurilor luate
prin ordonanta, cu excepfia cazurilor in care legea prevede altfel. O astfel de
exceptie o reprezinta situatia infractiunii flagrante, a carei constatare se realizeaza
prin proces-verbal.

§3. Exercitarea actiunii penale

Exercitarea actiunii penale presupune totalitatea activitatilor privind proba-
tiunea din cursul urmaririi penale §i sustinerea ei in vederea tragerii la raspundere
penala a inculpatului.
In cursul urmaririi penale, actiunea penala se exercita (in sensul transpunerii
in practica a manifestarii de vointa cu privire la punerea in mifcare a acesteia) de
catre procuror §i, in masura in care legea le recunoa§te competenta de efectuare
a urmaririi penale, §i de catre organele de cercetare penala. In cursul judecdfii,
actiunea penala se exercita de catre procuror. In conditiile art. 311 din Codul de
procedura penala, procurorul poate dispune extinderea urmaririi penale cu privire
la fapte §i/sau persoane noi, pentru acestea fiind necesara exercitarea actiunii
penale separat, de catre procuror.
Conform art. 7 din Codul de procedura penala, exercitarea actiunii penale
este obligatorie ori de cate ori exista probe din care rezulta savar§irea unei
infractiuni §i nu exista vreun impediment legal dintre cele prevazute de art. 16
alin. (1). De la aceasta regula exista insa o excepfie pentru ipoteza in care, de§i
fapta constituie infractiune §i tragerea la raspundere penala este posibila, prin
raportare la elementele concrete ale cauzei, lipse§te totu§i interesul public in
realizarea obiectului acfiunii penale; in aceasta situatie, procurorul poate renunta
la urmarirea penala in conditiile art. 318 din Codul de procedura penala.

§4. Stingerea actiunii penale

Exista anumite situatii in care actiunea penala nu poate fi pusa in mi§care sau,
daca a fost pusa in mi§care, nu mai poate fi exercitata.
Cauzele care impiedica punerea in mi§care a actiunii penale sau continuarea
exercitarii acesteia sunt expres prevazute in dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul
de procedura penala §i pot fi impartite in doua categorii: cauze care lips esc
acfiunea penala de temei §i cauze care lipsesc actiunea penala de obiect. Cauzele
prevazute de dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a)-d) lipsesc actiunea penala de temei,
intrucat prezenta lor exclude infi-actiunea, lipsind, implicit, §i temeiul tragerii la
raspundere penala. Cauzele de la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) lipsesc actiunea penala
28 Partea generala

de obiect, intmcat constatarea lor conduce la concluzia ca fapta este infractiune,

dar exists, impedimente cu privire la tragerea la raspundere penala, adica in ceea
ce prive§te realizarea obiectului actiunii penale.
Trebuie precizat ca exista mari asemanari intre dispozitiile art. 10 din Codul
de procedura penala anterior §i dispozitiile art. 16 din actualul Cod de procedura
penala, insa, in acest moment, apreciem ca este vorba despre un alt continut al
dispozitiilor art. 16 din actuala reglementare.

4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codtil de procedura
penala]

Din punct de vedere al exprimarii, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala sunt identice cu dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala anterior: „fapta nu exista”.
Trebuie insa a se constata ca din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul de pro­
cedura penala lipsesc dispozifiile lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura
penala anterior, potrivit carora „faptei ii lipse§te unul din elementele constitutive
ale infractiunii”. In reglementarea anterioara, aceasta insemna fie ca lipsesc ele-
mente ale laturii obiective a infractiunii, fie ca nu sunt intrunite conditiile privind
latura subiectiva, adica forma de vinovatie prevazuta de lege pentru respectiva
infi*actiune.
Raportandu-ne la noua reglementare, constatam ca jumatate din dispozi|iile
lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior au fost preluate
in dispozitiile lit. b) ale art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit
carora „fapta nu este prevazuta de legea penala sau nu a fost savdr§itd cu forma
de vinovdfieprevdzutd de lege” (s.n.).
In aceste condifii, apreciem ca, in actuala reglementare, cea de-a doua juma­
tate a dispozitiilor lit. d) a art. 10 alin. (1) din Codul de picocedura penala anterior
(referitoare la lipsa elementelor laturii obiective a infi'aptiunii) se regase§te in
dispozi|iile lit. a) de la art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prin urma-
re, dispozi|;ia din aceasta litera trebuie interpretata nu num|i in sensul ca fapta nu
exista in materialitatea sa, ci §i ca nu sunt intrunite elementele constitutive sub
aspectul laturii obiective a infrac|iunii. Apreciem ca aceast^ este solu^ia corecta,
avand in vedere §i faptul ca dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala nu
mai prevad solu^ia acordarii de despagubiri in ipoteza pronuntarii unei hotarM de
achitare in baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedure penala.
Astfel, in cursul urmaririi penale se va putea dispune o solufie de clasare, iar
in timpul judeca|ii o solutie de achitare, intemeiata pe art. 16 alin. (1) lit. a) din
Codul de procedura penala, §i atunci c^nd se va constata ca nu sunt intrunite ele­
mentele constitutive sub aspectul laturii obiective a infi*actiunii.
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 29

4.2. Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savar§ita

cu vinovatia prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedura penala]

!n actuala reglementare sunt cuprinse doua teze: ,fapta nu este prevazuta de

legea penala” §i ,fapta nu a fost savdr§ita cu vinovdfia prevdzutd de lege'". Teza
referitoare la vinovatie este preluata din analiza elementelor constitutive ale in-
fractiunii, adica trebuie verificat daca fapta a fost savar§ita cu intentie, praeterin-
tentie ori culpa, a§a cum cere norma de incriminare.
Teza ce vizeaza aspectul ca fapta nu este prevazuta de legea penala se
interpreteaza ca §i in vechea reglementare, adica fie ipoteza in care fapta este
dezincriminataf*^, fie situatia in care se constata producerea unui ilicit, dar nu de
natura penala^l

4.3. Nu exista probe ca o persoana a savar§it infractiunea [art. 16

alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]

In legatura cu acest caz de stingere a actiunii penale, apreciem ca reglementarea

lui reprezinta „cea mai mare revolutie” a actualului Cod de procedura penala, sens
in care trebuie sa constatam ca este pentru prima data in reglementarea noastra
procesual penala cand se poate da o absolvire de raspundere penala pentru lipsa
probelor.
Prin urmare, privind retrospectiv, dispozitiile lit. c) a art. 10 alin. (1) din Codul
de procedura penala anterior impuneau a se constata nu numai ca fapta nu a fost
savar§ita de invinuit sau inculpat, ci trebuiau aduse eventuale dovezi ca o alta
persoana a savar§it infi-ac^iunea, intrucat textul vorbea despre imprejurarea ca
„fapta nu a fost savar§ita de invinuit sau de inculpat”.
In ceea ce prive§te actuala reglementare a acestui caz de stingere a actiunii
penale, potrivit caruia „nu exista probe ca o persoana a savar§it infractiunea”,
apreciem ca dispozifia trebuie coroborata cu cea prevazuta de art. 396 din Codul
de procedura penala, care reglementeaza solu^iile ce se pot dispune de catre
instan^a de judecata pe latura penala a cauzei. Astfel, potrivit dispozi^iilor art. 396
alin. (2) din Codul de procedura penala, instan^a pronunfa solu|;ia condamnarii
atunci cand din probele de la dosar rezulta, „dincolo de orice indoiala rezonabila,
ca fapta exista, constituie infracpune §i a fost sav^§ita de inculpat”, iar conform

Spre exemplu, m cazul infiractiimii de asociere In vederea sSvar^irii de infrac^iimi, prevSzutS

de art. 323 din Codul penal anterior, in situa|ia in care nu sunt intrunite elementele constituirii
grupului infrac^ional organizat, solu^ia clasSrii sau achitarii urmand a fi data doar in temeiul dispo-
zi|iilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala.
Spre exemplu, in ipoteza in care se refine initial in sarcina inculpatuiui infractiunea de in§e-
laciune in conventii, pentru ca din probe sa se constate ulterior ca, de fapt, el a incalcat o dispozi^ie
contractuala §i c5 poate sS suporte o sancfiune potrivit contractului in fafa unei instance civile, §i
nu penale.
30 Partea generala

alin. (5) al aceluia§i articol, solutia achitarii se pronunta in cazul prevazut de

art. 16 alin. (1) lit. a)-d). Prin urmare, solutia opusa condamnarii este achitarea,
iar solutia condamnarii poate fi pronuntata doar in situatia in care rezulta, dincolo
de orice indoiala rezonabila, ca inculpatul a savar§it fapta.
Prin coroborarea dispozitiilor legale sus-mentionate, ajungem la concluzia ca
nu este suficient sa existe probe, ci probele de la dosar sa il conduca pe judecator la
concluzia vinovatiei dincolo de orice indoiala rezonabila. Prin urmare, includerea
acestor sintagme in cele doua texte de lege - Jipsd probe'' §i „dincolo de orice
indoiala rezonabila’' - reprezinta o noutate in actuala reglementare, intrucat
solutia de condamnare nu mai poate fi pronuntata in situatia in care exista cel mai
mic dubiu cu privire la savar§irea de catre persoana din dosar a faptei respective,
fiind astfel valorificata cu adevarat regula Jn dubio pro reo”.
In consecinta, apreciem ca prin actuala reglementare rolul judecatorului in
materie penala s-a schimbat in mod categoric, intrucat in vechea reglementare
era un „arbitru” care trebuia sa constate ca ceea ce sustine procurorul prin trimi-
terea unei persoane in judecata este adevarat §i sa constate ca tiparul descris la
incriminarea faptei in legislafia penala se suprapune pe cel al activitatii inculpa-
tului. Se poate spune ca, acum, judecatorul trebuie sa intre in sala de judecata
cu „indoiala”, pe care procurorul trebuie sa incerce sa o risipeasca prin probele
administrate.

4.4. Exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate [art. 16

alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala]

In pofida formularii diferite, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. d) din actualul
Cod de procedura penala le reiau, de fapt, pe cele din art. 10 alin. (1) lit. e) din
Codul de procedura penala anterior. Legea nu se mai refera la cauze care inlatura
caracterul penal al faptei, intrucat acestea nu mai sunt prevazute in Codul penal,
ci la existenfa unei cauze justificative sau a unei cauze d'e neimputabilitate.
Legiuitorul a impartit fostele cauze care inlaturau car£|cteml penal al faptei in
doua categorii: cauze justificative (legitima aparare, stared de necesitate, exerci-
tarea xmui drept sau indeplinirea unei obligatii, consimta^antul persoanei vata-
mate) §i cauze de neimputabilitate (constrangerea fizica, (Sonstrangerea morala,
excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicatia, eroarea, cazul
fortuit). In dispozitiile art. 18-31 din Codul penal se regasesc toate acele cauze
care, anterior, inlaturau caracterul penal al faptei.
In acest context, vom face o scurta men^iune asupra uneia dintre cauzele de
neimputabilitate, cea prevazuta de art. 30 din Codul penal §i intitulata „Eroarea”.
Trebuie observat ca aceasta cauza era intitulata marginal, in Codul penal anterior,
„Eroarea de fapt”, insa in dispozitiile art. 30 din actualul Cod penal legiuitorul a
inteles sa reglementeze o singura forma sub denumirea simpla „Eroarea”, nouta-
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 31

tea vizand nu numai denumirea marginala, ci continutul acestei dispozitii. Tre-

buie sa precizam ca m actuala reglementare reprezinta cauzd de neimputabilitate
inclusiv eroarea de drept, daca vorbim de dispozitii extrapenale. Prin urmare, acel
„nemo censetur ignorare legem’' este restrans ca principiu in noua reglementare,
circumscriindu-se acestei ipoteze, adica se poate invoca necunoa§terea legii, dar
nu a legii penale, la a carei cunoa§tere orice persoana este obligata^’l
Prin urmare, eroarea, ca o cauza de neimputabilitate, prezinta o modificare
extrem de consistenta in ceea ce prive§te tipul de eroare. Cu privire la eroarea de
fapt §i celelalte foste cauze care inlaturau raspunderea penala, nu exista modificari
semnificative in actuala reglementare. Cu atat mai mult este eficienta o asemenea
interpretare, cu cat trasaturile esentiale ale infractiunii sunt altele in actualul Cod
penal, pentru ca legiuitorul a inteles sa defineasca infiractiunea (art. 15 din Codul
penal) mention^nd inclusiv ca fapta constituie infractiune daca nu exista o cauza
justificativa sau o cauza de neimputabilitate.
Prin urmare, importanta acestor cauz;e este data §i de faptul ca ele sunt mscrise
printre trasaturile esentiale ale infractiunii, astfel incat atat procurorul, cat §i jude-
catorul, fiecare cu prilejul realizarii propriei sale activitati de urmarire penala ori
de judecata, cand interpreteaza probele, pentru a dispune unul dintre ei trimiterea
in judecata, iar celalalt condamnarea, trebuie mai inainte de orice sa constate ca
fapta intrune^te trasaturile esentiale ale infractiunii, iar apoi sa constate §i indepli-
nirea elementelor constitutive de la textul incriminator pentru fiecare infractiune
in parte. A§adar, aceasta modificare importanta a Codului penal are influenta asu-
pra analizei art. 16 din Codul de procedura penala.
Precizam §i ca, daca actiimea penala s-a stins ca urmare a existentei unei cauze
de neimputabilitate, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea
procesului penal, potrivit dispozitiilor art. 18 din Codul de procedura penala,
situatie in care, daca se constata incidenta unui caz dintre cele prevazute de art. 16
alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura penala, solutia se va dispune in raport cu
acesta, iar in caz contrar se va mentine temeiul initial.

Spre exemplu, inculpatul este trimis in judecata pentm savar§irea infractiunii de abiiz in
serviciu, constand in aceea ca, in calitate de reprezentant al unei institu^ii, a aprobat transfeml
dreptului de proprietate asupra unui imobil, de§i acel imobil apartinea domeniului public al statului,
procuroml sustinand in rechizitoriu ca inculpatul a interpretat in mod gre§it dispozi|iile legale in
materia dreptului de proprietate, apreciind ca este vorba de un drept de proprietate privata, §i nu
de un drept de proprietate publica, §i, din acest motiv, a mstrainat imobilul respectiv. Un asemenea
inculpat poate invoca eroarea de drept, intrucat chestiunile legate de natura dreptului de proprietate
sunt reglementate de o dispozi^ie extrapenala, in acest sens textul final al alin. (4) al art. 30 din Co­
dul penal fiind suficient de clar: „Prevederile alin. (l)-(3) se aplica in mod corespunzator §i in cazul
necimoa§terii unor dispozitii legale extrapenale”.
32 Partea generala

4.5. Lipse§te plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului

competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru
punereain mi§care a actiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul
de procedura penala]

Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala le reproduc
pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala anterior.
Conform art. 288 alin. (2) din Codul de procedura penala, cand, potrivit le-
gii, punerea in mi^care a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege ori cu
autorizarea organului prevazut de lege, ac|:iunea penala nu poate fi pusa in mi§-
care in lipsa acestora.
Lipsa pldngerii prealabile stinge actiunea penala la acele infractiuni la care
legea o prevede expres, ca o conditie pentru punerea in mi§care a actiunii penale
(spre exemplu, in cazul infractiunii de lovire sau alte violence, infractiunii de viol
in forma tip sau al infractiunii de bancruta simpla ori frauduloasa).
Plangerea prealabila este considerata ca lipse§te fie in cazul in care nu a fost
efectiv introdusa, fie atunci cand a fost formulata, dar in alte conditii decat cele
prevazute de lege. Spre exemplu, actiunea penala se stinge atunci cand plange­
rea prealabila a fost introdusa, dar cu depa§irea termenului legal [3 luni din ziua
in care persoana vatamata sau cel indreptatit a reclama a aflat despre savar§irea
faptei^^^ - art. 296 alin. (l)-(3) din Codul de procedura penala] sau de catre o
persoana care nu avea calitatea de titular al formularii plangerii prealabile (spre
exemplu, de catre un so| pentru celalalt so|). Daca plangerea prealabila a fost
introdusa in termenul prevazut de lege, dar la un organ judiciar necompetent, ea
este considerata valabila §i nu impiedica exercitarea ac|;iunii penale, chiar daca
ajunge la organul competent dupa expirarea termenului [art. 270 alin. (2), art. 296
alin. (4)-(5) din Codul de procedura penala]. ^
Daca infirac]:iunea a adus vatamM mai multor pers(mne, actiunea penala se
exercita chiar daca numai una dintre acestea introduce pl§|igerea prealabila, potri­
vit dispozifiilor art. 157 alin. (2) din Codul penal. Daca in^ac|iunea a fost comisa
in participa^ie penala, actiunea penala se va exercita fa^a ddto^i participanfii, chiar
daca plangerea prealabila a fost introdusa de persoana vatamata numai cu privire
la unul dintre ace§tia, conform dispozifiilor art. 157 alin. (3) din Codul penal.
Lipsa autorizdrii organului competent constituie un impediment in exercitarea
acfiunii penale, in toate acele situa^ii in care legea impime existenta unei autori-
zari pentru punerea in mi§care a acfiunii penale. Spre exemplu, a§a se intampla
in ipotezele de aplicare a legii penale rom&ie dupa principiile personalitatii sau
realita^ii (art. 9-10 din Codul penal), cand este necesara autorizarea prealabila a

t>J Spre deosebire de Codul de procedxirS penala anterior, cand termenul era de 2 luni din ziua
m care persoana vMmata a cunoscut cine este faptuitorul.
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 33

procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau, dupa caz, al

parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie §i Justitie. Apreciem ca, in caz de
incidenta a principiului personalitatii legii penale, un impediment in exercitarea
actiunii penale este reprezentat §i de obtinerea autorizarii dupa expirarea terme-
nului maxim de 180 de zile de la data solicitarii, prevazut de art. 9 alin. (3) din
Codul penal.
Lipsa sesizdrii organului competent stinge actiunea penala in cazul anumi-
tor infractiuni contra capacitatii de lupta a fortelor armate (absenta nejustificata,
dezertarea, incalcarea consemnului, parasirea postului sau comenzii, insubordo-
narea), pentru care art. 431 din Codul penal §i art. 288 alin. (3) din Codul de
procedura penala conditioneaza punerea in mi§care a actiunii penale de sesizarea
comandantului.
Prin lipsa oricdrei alte condifii prevdzute de lege, necesara pentru punerea in
mi§care a actiunii penale, art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala are
in vedere orice alta situatie - cu caracter general §i nelimitatf*^ - in care punerea
in mi§care §i exercitarea actiunii penale ar depinde de indeplinirea unei conditii,
iar aceasta lipse§te. Spre exemplu, punerea sub acuzare a Pre§edintelui Romaniei
pentru infractiunea de inalta tradare se poate hotari numai de Camera Deputatilor
§i Senat, in §edinta comuna, cu votul a cel putin doua treimi din numarul depu­
tatilor §i senatorilor [art. 96 alin. (1) din Constitutia Romaniei]; de asemenea, in
cazul mini§trilor, este necesar avizul Camerei Deputatilor, Senatului sau al Pre§e-
dintelui Romaniei [art. 109 alin. (2) din Constitutia Romaniei].

4.6. A intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori

al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori
inculpatului persoana juridica [art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de
procedura penala]

Dispozi^iile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala le reproduc
pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. g) din Codul de procedure penala anterior.
Amnistia stinge actiunea penala doar atunci cand este antecondamnatorie.
Amnistia postcondamnatorie constituie temei pentru inlaturarea sau modificarea
pedepsei, in condi|iile art. 596 din Codul de procedura penala.
Exercitarea actiunii penale este impiedicata §i in caz de implinire a termenului
de pres cripfie a rdspunderii penale, in condi^iile prevazute de art. 154-156 din
Codul penal. Excep|:ie face situa|;ia infractiunilor imprescriptibile (infrac|iunile
de genocid, contra imianita|ii §i de razboi, infrac^iunile de omor §i infrac^iunile
intenfionate urmate de moartea victimei).
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a amnistiei sau prescrip|iei, suspectul
sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului penal (art. 18 din

I. N eagu , op. c it, p. 294.

34 Partea generala

Codul de procedura penala), situatie in care, daca se constata incidenta altui caz
de la art. 16 alin. (1), solutia se va dispune in raport cu acesta, iar in caz contrar
se va mentine temeiul initial.
Decesul suspectului sau inculpatului persoand flzicd, precum §i radierea sus-
pectului ori inculpatului persoand juridicd sting actiunea penala, intrucat ras-
punderea penala este personala, de aceea, in cazul in care autorul infractiunii a
decedat sau persoana juridica autoare a infractiunii a fost radiata, actiunea penala
nu poate fi pusa in mi§care, iar daca a fost pusa in mi§care, ea nu mai poate fi
exercitatat’l

4.7. A fost retrasa plangerea prealabila, m cazul infractiunilor pentru

care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea
ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii [art. 16 alin. (1)
lit. g) din Codul de procedura penala]

Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. g) din actualul Cod de procedura penala le
reproduc pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala anterior.
Exista insa unele deosebiri derivate din modul de reglementare, in dreptul
penal material, a institu^iilor retragerii plangerii prealabile §i imp^carii partilor.
Retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala §i stinge actiunea
penala la acele infractiuni la care punerea in mi§care a actiunii penale este condi-
tionata de plangerea prealabila a persoanei vatamate. Ea poate interveni oricand
pe parcursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotarmi judecato-
re§tif^l
In cazul in care fapta a fost comisa in participatie penala, retragerea plangerii
prealabile produce efecte in personam, numai cu privire la persoana fa^ de care
plangerea a fost retrasa [art. 158 alin. (2) din Codul penal]. Prin urmare, actiunea
penala se va stinge numai daca plangerea a fost retrasa fata de toti faptuitorii.
Atunci cand retragerea s-a facut numai fata de unul\, sau unii dintre ace^tia,
actiunea penala va continua sa se exercite impotriva celorlalti.
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a retrag^i plangerii prealabile,
suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea j^rocesului penal (art. 18
din Codul de procedura penala).
Impacarea pdrfilor inlatura raspunderea penala §i stinge actiunea penala la
infractiuni urmaribile din oficiu, daca legea o prevede expres [art. 159 alin. (1) din
Codul penal]. Sunt asemenea infractiuni, spre exemplu, ftirtul [art. 231 alin. (2)
din Codul penal] sau in§elaciunea [art. 244 alin. (3) din Codul penal].

Idem, p. 296.
PI Apreciem ca retragerea plangerii prealabile poate interveni ?i in caz de redeschidere a pro­
cesului penal, intrucat admiterea cererii de redeschidere atrage desfiinfarea de drept a hotararii
pronunfate in lipsa persoanei condamnate [art. 469 alin. (7) din Codul de procedura penala].
 II. Actiunea penala §i actixinea civila in procesul penal 35

Ca §1 retragerea plangerii prealabile, §i impacarea produce efecte in personam',

a§adar, in caz de paiticipatie penala, daca persoana vatamata se impaca numai cu
unul sau unii dintre participanti, actiunea penala va continua fata de ceilalti.
Impacarea stinge actiunea penala numai daca intervine pana la citirea actului
de sesizare a instantei.
Actiunea penala se stinge §i atunci cand a fast incheiat un acord de mediere,
in conditiile legii. Conform art. 1 din Legea nr. 192/2006^'^, medierea reprezinta
o modalitate de solutionare a confiictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte
persoane specializate in calitate de mediator; ea se bazeaza pe increderea pe care
partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre
ele §i sa le sprijine pentru solu^ionarea conflictului, prin obtinerea imei solutii
reciproc convenabile, eficiente §i durabile. Potrivit art. 67 alin. (2) din acela§i act
normativ, in iatura penala a procesului, dispozi^iile privind medierea se aplica
numai in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii
prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
In acest sens, reprezinta un impediment la punerea in mi§care sau exercitarea
actiunii penale finalizarea unei proceduri de mediere prin incheierea unei
intelegeri intre parti, in urma solutionarii conflictuluiPl

4.8. Exista o cauza de nepedepsire prev^uta de lege [art. 16 alin. (1)

lit. h) din Codul de procedura penala]

Existen|a unei cauze de nepedepsire stinge actiunea penala. Dispozitiile art. 16

alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala opereaza atat in ipoteza cauzelor
generale de nepedepsire (cum este cea a desistarii §i impiedicarii producerii
rezultatului, prevazuta de art. 34 din Codul penal, sau cea a impiedicarii de catre
participant a sav&:§irii infractiunii, prevazuta de art. 51 din Codul penal), cat §i in
ipoteza cauzelor speciale [spre exemplu, denuntarea faptei de catre mituitor sau
de catre cumparatorul de influenta, prevazute de art. 290 alin. (3) §i, respectiv, de
art. 292 alin. (2) din Codul penal].
Trebuie facuta mentiunea ca acest impediment in exercitarea actiimii penale
nu se confunda cu solufiile de renunfare la aplicarea pedepsei sau de amdnare a
aplicarii pedepsei, prevazute de art. 80-90 din Codul penal. !n cazul acestora din
urma, fapta constituie infractiune §i tragerea la raspundere penala este posibila,
motiv pentru care actiunea penala se exercita §i se epuizeaza in conditii normale,
insa judecatorul manifests incredere in posibilitatile de indreptare ale inculpatului
fara a fi necesara represiunea penala, motiv pentru care nu ii stabile§te sau nu ii
aplica o pedeapsa (de§i ar fi putut sa o faca). In schimb, cauza de nepedepsire

Legea nr. 192/2006 privind medierea §i organizarea profesiei de mediator (M. Of. m-. 441
din 22 mai 2006).
I. N eagu , op. cit., p. 302.
36 Partea generala

confera de drept impunitate celui care a comis infractiunea, astfel ca pedeapsa nu

poate fi aplicata, motiv pentru care actiunea penala devine lipsita de obiect.
Totodata, ipoteza prevazuta de acest caz este diferita de cea prevazuta de
art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, intrucat in primul caz fapta
exista, a fost savar§ita cu vinovatie, insa, datorita unor dispozitii exprese ale legii,
nu mai este angajata raspunderea penala a faptuitoruluit'l
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a incidentei unei cauze de nepedep-
sire, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului penal
(art. 18 din Codul de procedura penala).

4.9. Exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul
de procedura penala]

Autoritatea de lucru judecat presupune existenta succesiva a doua cauze pena-

le cu privire la acela§i inculpat §i avand ca obiect aceea§i fapta materiala, dintre
care prima a fost deja solutionata printr-o hotarare definitiva. In aceasta situatie,
actiunea penala, in cea de-a doua cauza, nu mai poate fi exercitata.
Pentru existenta autoritatii de lucru judecat in materie penala se cere existenta a
doua elemente identice intre cauza judecata §i cauza care urmeaza a fi solutionata,
§i anume; identitatea de persoane §i identitatea de obiecP\
Acest impediment in exercitarea actiunii penale deriva din principiul ne bis in
idem (art. 6 din Codul de procedura penala) §i produce efect chiar daca, in cele
doua cauze penale succesive, faptei (care este aceea§i) i s-ar da incadrari juridice
diferite.
Proba, in cazul autoritatii lucrului judecat, se face numai cu hotararea jude-
catoreasca ramasa definitiva, din care trebuie sa reiasa ca persoana chemata sa
raspunda penal a mai fost judecata pentru aceea§i fapta^^^.

4.10. A intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit

legii [art. 16 alin, (1) lit. j) din Codul de procedura penala]
I
Aceasta reglementare reprezinta o noutate intre cazuri|e de stingere a ac|iunii
penale. \
Transferul de proceduri penale reprezinta o institu^ie care fine de asistenfa
judiciara intema|;ionala in materie penala, fiind reglementata in Titlul IV al Legii
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemafionala in materie penala.
Transferul de proceduri se poate realiza in dublu sens, adica statul roman poate
fi stat solicitat §i sa i se ceara de catre statul strain transferul de proceduri sau, in-
vers, statul roman poate fi statul solicitant.

Idem, p. 304.
I. Neagu, op. c it, p. 305.
[3] Idem, p. 307.
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 37

Articolul 123 din Legea nr. 302/2004 reglementeaza ca, „atunci cand are
motive intemeiate sa creada ca intr-un alt stat se desfa§oara proceduri penale cu
privire la acelea§i fapte sau fapte conexe §i care implica aceea§i persoana, procu-
rorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala sau instanta de judecata
poate contacta autoritatea competenta a celuilalt stat, direct sau, in cazul statelor
care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autoritatii centrale
competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existenta unor astfel de proceduri
paralele, in vederea initierii consultarilor”.
Din interpretarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 16
alin. (1) lit.j) din Codul de procedura penala rezulta ca, dupa ce transferul
procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nicio alta procedura pentru
aceea§i fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare.
Prin urmare, in Legea nr. 302/2004 era prevazuta o dispozitie care impiedica
inceperea unei proceduri pentru aceea§i fapta §i persoana. In conditiile in care nu
exista m Codul de procedura penala o dispozitie pentru stingerea ac^iunii penale,
nu aveam corespondentul in legea procesual penala. Prin reglementarea art. 16
alin. (1) lit.j) in Codul de procedura penala, a fost practic rezolvata aceasta
problema a transferului de proceduri.
Esential este ca o atare procedura in desfa^urare aprobata de statul roman
duce la stingerea actiunii penale in statul solicitat, actiunea penala fiind o actiune
publica (ce apar^ine intotdeauna statului, in toate tarile), §i daca statul strain a
inteles sa preia rolul de exercitare a actiunii publice, nu se mai poate continua
exercitarea ei §i in Romania.

4.11. Reluarea procesului penal, ulterior stingerii actiunii penale

Trebuie sa precizam ca actualul Cod de procedura penala reglementeaza, la

art. 16 alin. (2), §i ipoteza in care, de§i actiunea penala s-a stins fie in timpul
urmaririi penale, fie in timpul judeca^ii, ea poate fi pusa in mi§care ulterior. Aceasta
ipoteza este valabila numai in doua situa|;ii, cele de la art. 16 alin. (1) lit. e) §i j)
din Codul de procedura penala; prin urmare, atunci cand s-a dispus o solufie
intemeiata pe lipsa plSngerii prealabile, a sesizarii ori a autorizarii organului
competent sau cand s-a dispus o solufie intemeiata pe existenta unui transfer de
proceduri, daca se revine la situa^ia anterioara adoptarii solu|iei, se poate relua
procesul penal, Astfel, daca s-a dispus clasarea pentru ca s-a constatat ca lipse§te
plangerea prealabila sau s-a pronun^at solu^ia incetarii procesului penal, insa
ulterior, in termenul prev^zut de lege, s-a introdus plangerea prealabila, urmarirea
penala sau judecata se va relua, pentru ca s-a indeplinit condi|ia ceruta de lege^'l

Spre exemplu, in cazul injfractiunii de tulburare de posesie despre care persoana a luat la
cuno^tinta dupS ce se dispusese solu|ia in cauza respective §i de abia de atunci incepe s5 curgS
termenul de trei luni in care se poate formula plangerea prealabila.
38 Partea generala

La fel, se poate reveni asupra solutiei initiale de absolvire de raspundere pe-

nala in ipoteza de la art. 16 alin. (1) lit. j) din Codul de procedura penala, aceea
privind existenta unui transfer de proceduri; dupa realizarea transferului de proce-
duri, actiunea penala in Romania a fost stinsa, dar este posibil ca dosarul sa revina
la autoritatile romane prin orice modalitate procesuala (spre exemplu, statul care
a solicitat transfeml de proceduri constata ca acolo nu mai este necesara exerci-
tarea actiunii penale), caz in care autoritatile judiciare romane vor prelua rolul de
a exercita actiunea penala in Romania, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (2) din
Codul de procedura penala.

§5. Solutiile dispuse/pronuntate in functie de cauzele prevazute

de art. 16 din Codul de procedura penala
La urmarire penala, solu^ia care se pronunta este clasarea cauzei penale, pentru
oricare dintre ipotezele de la art. 16 alin. (1) lit. a)-j) din Codul de procedura
penalat^^, indiferent daca a fost inceputa sau nu urmarirea penala in cauza.
Urmarirea penala se incepe cand se constata ca exista indicii temeinice ca s-a
savar^it o fapta prevazuta de legea penala §i ca nu ne aflam in prezenta niciunuia
dintre cazurile de la art. 16 din Codul de procedura penala, astfel ca solutia cla-
sarii se dispune inainte de inceperea urmMrii penale, daca nu simt indeplinite
cele doua conditii prevazute de lege. In acela§i sens sunt §i dispozitiile art. 294
alin. (3)-(4) din Codul de procedura penala [„(...) (3) Atunci cand sesizarea in-
depline§te conditiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezulta
vreunul dintre cazurile de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute de
art. 16 alin. (1), organele de cercetare penala inainteaza procurorului actele, im-
preuna cu propunerea de clasare. (4) In cazul in care procuroml apreciaza pro-
punerea intemeiata, dispxme, prin ordonanta, clasarea^’] §i art. 315 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedura penala [„Clasarea se dispune dand: a) nu se poate incepe
urmarirea penala, intrucat nu sunt indeplinite conditiile de fond §i forma esentiale
ale sesizarii”]Pl ^

Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior,, actu^la reglementare nu mai face
distinctie, pentru faza de urmarire penala, intre solutiile ce se disp'un in cazul impedimentelor
in exercitarea acfiunii penale. Prin urmare, nu mai Int^lnim solutiile de scoatere de sub urmarire
penala §i de incetare a urmaririi penale, iar clasarea are alt in|eles decfit in sistemul Codului de
procedura penala anterior.
De§i legea prevede posibilitatea clasarii inainte de inceperea urmaririi penale, in opinia noas-
tra, aceasta situa^ie este mai degraba teoretica, fiind greu de presupus ca, in practica, organele
judiciare ar putea constata existen t cazurilor prevazute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedura
penala exclusiv din examinarea sesizarii. Impedimentele care lipsesc acfiunea penala de temei pre-
supun prin natura lor administrarea de probe, care se poate realiza nirniai dupa inceperea urmaririi
penale. Insa chiar §i cauzele care determina lipsa de obiect al actiunii penale sunt improbabil de
constatat doar din sesizare. Spre exemplu, din cuprinsul plangerii prealabile formulate de persoana
vatamata s-ar putea observa tardivitatea acesteia, dar - in virtutea principiului fundamental al aflarii
adevarului - organul de cercetare penala trebuie mai intai sa stabileasca daca fapta imputata exista;
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 39

Se poate intampla insa ca indiciile initiale sa duca la concluzia ca nu exista

nicio situatie prevazuta de art. 16 din Codul de procedura penala, astfel ca nr-
marirea penala va incepe. !nsa, in urma efectuarii actelor de urmarire penala §i a
administrarii de probe, se poate ajunge la concluzia ca unul dintre aceste cazuri
exista, ipoteza in care se va dispune solutia clasarii.
In principiu, indiferent de situatie, clasarea se dispune printr-un singur act
procesual - ordonanfa - , neavand importanta daca s-a inceput urmarirea penala
ori daca s-a pus in mi§care actiunea penala^^^. Prin exceptie, solutia clasarii poate
fi cuprinsa §i in rechizitoriu, in ipoteza prevazuta de art. 328 alin. (3) din Codul
de procedura penala (atunci cand lucrarile urmaririi penale privesc mai multe
fapte ori mai multi suspecti sau inculpati §i se dau acestora rezolvari diferite -
spre exemplu, pentru o fapta inculpatul este trimis in judecata, iar pentru o alta se
dispune clasarea).
La judecata se pronunta solutiile de achitare sau de mcetare a procesului pe­
nal: achitarea se pronunta in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)-d), iar incetarea proce­
sului penal se pronunta in celelalte ipoteze ale art. 16 alin. (1), respectiv lit. e)-j).
La judecata, solutia de achitare §i, respectiv, de incetare a procesului penal se
pronunta prin sentinfa sau decizie.
Raportandu-ne la dispozitiile art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala
anterior, trebuie sa observam ca lit. i) a acestui articol („s-a dispus inlocuirea
raspunderii penale”) nu a mai fost preluata in noua reglementare, intrucat nu mai
exista institu|ia inlocuirii raspunderii penale. Totodata, precizam ca notiunea de
„pericol social al unei infractiuni” din vechea reglementare se circumscrie in ac-
tualul Cod de procedura penala unei singure notiuni, aceea de Jnteres public’',
regasita in dispozitiile art. 7 alin. (2) §i art. 318.

Sectiunea a 2-a. Actiunea civila in procesul penal

§1. Notiune §i subiecti

Actiunea civila este actiunea exercitata de persoana vatamata sau de mo§teni-
torii ori succesorii in drepturi ai acesteia, in vederea repararii prejudiciului cauzat

altfel, se na§te riscul clasarii cauzei pe im temei gre?it [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procediira
penala], cu posibile implicatii negative ulterioare (spre exemplu, prevalandu-se de o asemenea so-
lu|ie, persoana vatamata poate introduce acfiune civila in preten^ii la instanja civila). De asemenea,
ar putea rezulta din cuprinsul sesizarii ca in privin^ faptei, astfel cum este descrisa de petent, ar fi
incidenta o lege de anmistie; dar descrierea faptei de catre petent (eventual §i mcadrarea juridica
data de acesta) ar putea sa nu fie reflectarea fidela a realitafii, astfel ca organele judiciare trebuie
in prealabil sa o determine cu precizie §i sa ii dea o corecta incadrare juridica, abia dupa aceasta
putSndu-se determina daca amnistia opereaza ori nu.
Spre exemplu, daca s-a primit o sesizare §i nu se dispusese inceperea urmaririi penale, insa se
constatase ca faptuitorul, adica persoana impotriva careia s-a facut plangere, a decedat, solufia care
urmeaza a se dispune este cea a clasarii prin ordonan|:a, fara a se face alte verificari.
40 Partea generala

prin savar§irea infractiunii, avand ca obiect tragerea la raspundere civila delic-

tuala a inculpatului §i, dupa caz, a parfii responsabile civilmente.
Actiunea civila se exercita de catxe persoana vatamata sau succesorii acesteia,
care se constituie parte civila^'l In cazul in care, pe parcursul procesului penal,
partea civila decedeaza sau, fiind o persoana juridica, se reorganizeaza, se des-
fiinteaza ori este dizolvata, mo§tenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori
lichidatorii acesteia au dreptul de a cere continuarea actiunii civile, insa trebuie
sa i§i manifeste aceasta optiune in termen de cel mult 2 luni de la data decesului,
reorganizarii, desfiintarii sau dizolvarii [art. 23 alin. (1) din Codul de procedura
penala]. In caz contrar, actiunea civila in procesul penal va ramane nesolutionata,
mo^tenitorii sau, dupa caz, succesorii putand introduce o actiune separata la in-
stanta civila pentru repararea prejudiciului.
Este posibil ca persoana vatamata prin infractiune sd fi transmis dreptul la
repararea prejudiciului, pe cale conven^ionald, altei persoane. Din dispozi|;iile
art. 20 alin. (7) din Codul de procedura penala rezulta ca, daca transmisiunea s-a
realizat inainte ca persoana vatamata sa se fi constituit parte civila, dobanditorul
nu poate exercita actiunea civila in procesul penal; daca insa transmisiunea a
intervenit dupa constituirea de parte civila, ac|iunea civila va fi continuata de
dobanditor.
Daca persoana vatamata este lipsitd de capacitate de exercifiu sau are capa­
citate de exercifiu restrdnsd, actiunea civila se va exercita in numele acesteia de
catre reprezentantul legal sau, dupa caz, de procuror [art. 19 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
Dispozi|iile art. 22 din Codul de procedura penala dau dreptul par|ii civile
ca, p^na la terminarea dezbaterilor in apel, sd renunfe, in tot sau in parte, la pre-
tenjiile civile. Renun^area este irevocabila §i exclude §i dreptul par^ii civile de a
se adresa, pentru acelea§i pretenfii, cu actiune civila separata la instan^ civila.
Ac^iimea civila se exercita in contra inculpatuluf §i, dupa caz, a pdrfii res­
ponsabile civilmente. In caz de deces al inculpatului, mo§tenitorii acestuia nu pot
fi introdu§i in procesul penal, actiunea civila raman&d nesolutionata (persoa­
na vatamata se poate insa indrepta impotriva acestora, |)entru repararea pagubei
cauzate prin infi'acfiune, cu actiune separata la instan|a civila). Potrivit art. 24
alin. (2) din Codul de procedura penala, in caz de deces, Jreorganizare, desfiin^are
sau dizolvare a parj:ii responsabile civilmente, actiunea civila ramane in compe-

Potrivit art. 20 alin. (6) din Codul de procedura penalS, in cazul in care un num&r mare de
persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana
care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care parjile civile nu §i-au
desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfa§urare a procesului penal, procurorul sau
instanfa de judecata poate desemna, prin ordonan|a, respectiv prin incheiere motivata, un avocat din
oficiu pentru a le reprezenta interesele. incheierea sau ordonan^ va fi comunicata parjilor civile,
care torebuie sa incuno§tin^eze procurorul sau instan^a In cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin
avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care
reprezentantul a luat cuno?tin|a sxmt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 41

tenta instantei penale, dar numai daca partea civila indica mo§tenitorii sau, dupa
caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii responsabile civilmente, in termen
de cel mult 2 luni de la data la care a luat cuno^tinta de imprejurarea respectiva;
in caz contrar, actiunea civila in procesul penal ramane nesolutionata.

§2. Conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal

Conditiile ce se cer a fi indeplinite, cumulativ, sunt urmatoarele:
- infractiunea sa cauzat un prejudiciu material sau moral. Sunt apte a cauza
prejudicii numai infractiunile de rezultat, iar nu §i cele de pericol;
- existenta unei legaturi de cauzalitate intre infractiune §i prejudiciu. Trebuie
sa se constate ca prejudiciul s-a produs tocmai ca urmare a actiunii socialmente
periculoase, pentru ca sunt situatii in care persoana vatamata a suferit prejudicii
despre care initial s-a aratat ca au legatura cu fapta penala, pentru ca ulterior sa se
constate ca ele nu aveau legatura cu respectiva injfractiune;
- prejudiciul sa fie cert. Un prejudiciu cert este un prejudiciu evaluabil, in
aceasta categoric intrand atat prejudiciul actual (deja produs), cat §i cel viitor,
daca este sigur ca se va produce;
- prejudiciul sa nu fi fost reparat. In cazul in care prejudiciul a fost deja acope-
rit, se verifica titlul sub care s-a realizat reparatia. Astfel, in ipoteza in care preju­
diciul a fost reparat de catre o alta persoana decat faptuitorul (daca a fost reparat
de faptuitor, actiunea civila nu se poate exercita), trebuie observat daca s-a facut
ca o liberalitate pentru persoana vatamata sau pentru inculpat. Daca liberalitatea
este in favoarea persoanei vatamate, conditia este indeplinita §i se poate exercita
actiunea civila, intrucat persoana vatamata a fost ajutata sa nu sufere foarte mult
in urma savar§irii infractiunii; daca reparafia s-a facut insa ca o liberalitate pentru
inculpat, conditia pentru exercitarea ac|iunii civile nu este indeplinita;
- sa existe manifestarea de voin|a in sensul exercitarii acfiunii civile in pro­
cesul penal, adica persoana sa precizeze expres ca intelege sa solicite repararea
pagubei in cadrul procesului penal, constituindu-se ca parte civila.

§3. Dreptul de optiune in exercitarea actiunii civile

Persoana vatamata poate alege sa exercite actiunea civila in cadrul procesului
penal, alaturat actiunii penale, sau pe cale separata, in fata instantei civile.
In anumite condi|ii, exercitarea dreptului de optiune este irevocabila, fiind
supusa regulii „electa una via non datur recursus ad alteram’’'’', daca s-a ales una
dintre cele doua cai de exercitare a ac|iunii civile, aceasta nu mai poate fi parasita.
42 Partea generala

§4. Rezolvarea actiunii civile in procesul penal

Pe latura civila, instanta penala poate sa pronunte una dintre urmatoarele so-
lufiv.
1. admite actiunea civila in totalitate sau in parte;
2. respinge actiunea civila;
3. lasa nesolutionata actiunea civila.
Pentru aceasta din urma solutie se poate vorbi de „dependenta” solutionarii
actiunii civile de solutia pronuntata pe latura penala, iar solutiile de admitere sau
de respingere a actiunii civile pot fi pronuntate in toate ipotezele, altele decat cele
indicate pentru lasarea nesolutionata a actiunii civile.
Trebuie precizat ca mai exista §i o cvasi-solufie pe latura civila, reglementata
expres de dispozitiile Codului de procedura penala: in cazul in care persoana va-
tamata constituita parte civila in procesul penal intelege sa renunte la exercitarea
actiunii civile §i i§i manifesta in mod expres vointa in acest sens, instanta penala
ia act de retragerea actiunii civile. Partea civila nu poate sa revina asupra mani-
festarii de vointa exprimate in fata instanfei penale; conform art. 22 alin. (3) din
Codul de procedura penala, partea civila nu poate introduce actiune la instanta
civila pentru pretentiile la care a renimtat in fata instantei penale.
Instanfa penala lasd nesolufionata acfiunea civila atunci cand:
a) pronunta achitarea in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I din Codul de
procedura penala (fapta nu este prevazuta de legea penala), aceasta fiind solutia
care se adopta §i atunci cand in cauza este vorba de un ilicit de alta natura, o in-
calcare a dispozitiilor legale in materie civila ori comerciala. Atunci cand instanta
pronunte achitarea pe acest temei, da posibilitatea instantei civile sa acopere pre-
judiciul cauzat prin acel fapt ilicit de alta natura decat cea penala;
b) pronunta incetarea procesului penal in temeiul art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din
Codul de procedura penala^^^, cu excep^ia cazului de la lit. h) (exista o cauza de
nepedepsire); ,
c) sunt aplicabile dispozitiile art. 486 alin. (2) din Cbdul de procedura penala,
adica instanta valideaza un acord de recimoa§tere a viripvatiei, iar intre parti nu
s-a incheiat tranzactie sau acord de mediere cu privire Idactiunea civila.
O chestiune interesanta este includerea printre ipoteze’§i a art. 486 alin. (2) din
Codul de procedura penala privind acordul de recunoa§tere a vinovatiei^^^. Legiui-

SemnalSm o inadverten|a intre dispozitiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedura penala,
care prevad ca instan^ lasa nesolutionata actiunea civile §i in caz de impacare a partilor, §i cele ale
art. 159 alin. (2) din Codul penal, care stabilesc ca impacarea stinge actiunea civila. Apreciem ca,
in caz de impacare, actiunea civilS trebuie solu|;ionata de instanta penalS, care va lua act de modul
in care inculpatul §i partea civila au convenit asupra repararii pagubei, nefiind nicio rafiune pentru
care ace§tia sa fie indreptafi catre instanta civila ca urmare a lasarii nerezolvate a ac^iijnii civile in
procesul penal.
P' Acordul de recunoa?tere a vinova^iei este asemanator procedurii intemeiate pe dispozifiile
art. 320' din Codul de procedura penala anterior §i a celei prevazute de art, 374 alin. (4), art. 375
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 43

torul a apreciat ca este mai bine sa prevada, pentm aceasta situatie, nesolutionarea
actiunii civile, pentm ca, aproape intotdeauna in cazul acordului de recunoa§tere
a vinovatiei, de esenta institutiei este solutionarea grabnica a cauzei penale res­
pective. In situatia in care s-ar incerca §i solutionarea actiunii civile, s-ar intarzia
rezolvarea actiunii penale, nu ar mai avea eficienta celeritatea specifica acordului
de recunoa^tere a vinovatiei, finalizarea procesului penal fiind intarziata;
d) mo§tenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii civile
nu i§i exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile in termen de 2
luni de la decesul, reorganizarea, dizolvarea sau desfiintarea partii civile, ori, in
caz de deces, reorganizare, dizolvare sau desfiintare a partii responsabile civil-
mente, partea civila nu indica mo§tenitorii, succesorii in drepturi ori lichidatorii
acesteia in termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cuno§tinta de impre-
jurarea respectiva.
Instanta penala rezolva acfiunea civila in toate celelalte situatii, adica in ca­
zul in care se pronunta solutia achitarii in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), c), d)
din Codul de procedura penala §i in cazul in care pronunta incetarea procesului
penal in temeiul din art. 16 alin. (1) lit. i) §i h) din acela§i cod. In aceste ipoteze,
instanta evalueaza actiunea civila §i o admite sau o respinge. Instanta admite in
tot sau in parte actiunea civila §i, corespondent admiterii in parte, fiinctioneaza
§i o respingere in parte a actiunii civile. Verificandu-se probele care sunt admi­
nistrate in cursul urmaririi penale §i al judecatii pe latura civila a cauzei, instanta
le evalueaza §i se pronunta in aceea§i maniera in care s-ar pronunta §i o instanta
civila asupra problemei actiunii civile.
Daca actiunea civila a fost admisa, repararea prejudiciului material §i moral
se face potrivit dispozitiilor legii civile [art. 19 alin. (5) din Codul de procedura
penala]. Coroborand dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala cu cele in
materie din Codul civil, rezulta ca reparatia poate imbraca doua forme:
- in natura, care poate consta in restituirea lucrului sau in restabilirea situatiei
anterioare savar§irii infractiunii;
- prin plata unei despagubiri bane^ti.
Spre deosebire de regula fixata prin art. 1386 NCC (conform careia despagu-
birea prin echivalent banesc se acorda fie daca reparatia in natura nu este posibila,
fie daca victima nu este interesata de reparatia in natura), in materie penala repa­
ratia in natura are caracterprioritar, la reparatia prin echivalent banesc apelan-
du-se numai atunci cand restituirea lucrului nu mai este posibila, a§a cum rezulta

§i art. 377 din Codul de procedura penala (procedura in cazul recunoa§terii invinuirii). Este insa
o procedura care are loc in timpul urmaririi penale, §i nu al judecatii, existSnd §i o conditie care
mcorseteaza aplicarea acestei institutii, intrucat nu se poate incheia acord in cazul infracfiunilor
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani. Dupa ce acordul a fost realizat m
timpul urmaririi penale, el este supus validarii de catre instanta de judecata. Vom analiza in detaliu
acordul de recunoa§tere a vinovatiei in cadrul procedurilor speciale.
44 Partea generala_______________________

din dispozitiile art. 25 alin. (2) din Codul de procedura penala^^'^. De asemenea,
instanta penala are obligatia de a se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau
par|;iala a unui inscris §i la restabilirea situatiei anterioare savar§irii infracfiunii.
in toate cazurile, conform dispozitiilor art. 1385 alin. (3)-(4) NCC, despagu-
birea trebuie sa cuprinda pierderea suferita {damnum emergens), ca§tigul pe care
in conditii obi§nuite partea civila ar fi putut sa il realizeze §i de care a fost lipsita
{lucrum cessans), precum §i cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau
limitarea prejudiciului. Daca infrac|iunea a determinat §i pierderea §ansei de a
obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparafia va fi proportionala cu pro-
babilitatea obtinerii avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, |inand cont de
imprejurari §i de situatia concreta a victimei.
Reparatia trebuie sa acopere atat prejudiciile materiale, cat §i pe cele mora­
le. Regulile privitoare la modul in care se determina intinderea reparafiei se rega-
sesc in dispozi|;iile art. 1387-1393 NCC.

§5. Regula „electa una via" §i exceptiile de la aceasta regula

Potrivit acestei reguli, persoana vatamata care considera ca a suferit un preju-
diciu prin savar§irea infracfiunii poate sa opteze intre exercitarea ac^iunii civile
in fa^a instantei penale §i exercitarea actiunii civile la instan|a civila. Principalul
avantaj al exercitarii acfiunii civile la instanfa penala este operativitatea, pentru
ca avantajul scutirii de taxa de timbru nu mai exista, ac|;iunea civila intemeiata
pe producerea unui prejudiciu cauzat printr-o infractiune fiind scutita de taxa de
timbru §i daca este exercitata la instanta penala §i daca este exercitata la instanfa
civila [art. 20 alin. (8) din Codul de procedura penala]. Legiuitorul a dorit sa de-
greveze instan^ele penale, intrucat, in situatia in care persoanele cunosc faptul ca
sunt scutite de taxa de timbru, se pot adresa direct instanfei civile, fara a mai par-
ticipa in procesul penal, in aceastS noua reglementare^apreciem ca operativitatea
solutionarii cauzei penale va fi una reala §i eficienta, av^nd in vedere §i impreju-
rarea cS majoritatea mSsurilor care au fost introduse in ^odul de procedure penala
au avut ca obiectiv solu|;ionarea mai rapidS a cauzelor j^enale.
Dup5 ce s-a fScut aceastS oppune, pSrSsirea oricSrjeia dintre cele douS cSi
poate avea loc doar in situa^iile expres prevSzute de lege. 'Sanc^iunea pSrasirii cSii
alese in alte ipoteze dec^t cele expres prevSzute de lege este aceea cS persoana
vatSmata pierde definitiv concursul justitiei pentru repararea pagubei ce i s-a
cauzat prin infi:ac|iune, pe care nu o mai poate obtine nici de la instanta penala §i
nici de la cea civila.

Acest aspect reiese §i din dispozitiile art. 20 alin. (5) lit. c) din Codul de procedxirS penalS,
conform cSrora, pSnS la terminarea cercetSrii judec5tore§ti, partea civila poate solicita repararea
prejudiciului material prin plata unei despSgubiri bSne§ti, „dac& repararea in naturS nu mai este
posibiia”.
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 45

Dispozitiile art. 27 din Codul de procedura penala identifica doua ipoteze m

care parasirea cmi alese este permisa.
Prima ipoteza are in vedere situatiile in care legea permite ca instanta penala
sd fie pdrdsitd in favoarea instanfei civile. Potrivit dispozitiilor art. 27 alin. (2)-
(3) din Codul de procedura penala, persoana vatamata sau succesorii acesteia,
care s-au constituit parte civila in procesul penal, pot introduce actiune la instanta
civila:
1. atunci cdnd instanfa penald lasd nesolufionatd actiunea civild^^\
2. atunci cdnd se dispune suspendarea procesuluipenal. In acest caz, legiuito-
rul stabile§te §i regula potrivit careia, in cazul reluarii dupa suspendare, judecata
in fata instantei civile se suspenda. Spre exemplu, se suspenda procesul penal,
pentru unul dintre motivele care se regaseau §i in vechea reglementare, respectiv
boala grava a inculpatului, extradare activa sau mediere. in situatia in care cel
care a exercitat actiunea civila in procesul penal anticipeaza ca boala inculpatului
va dura o perioada lunga de timp §i dore§te sa i§i valorifice dreptul vatamat prin
savar§irea infractiunii, i se da posibilitatea sa paraseasca procesul penal §i sa se
adreseze instantei civile. Daca inculpatul se insanato§e§te intr-un interval de timp
destul de scurt dupa ce persoana vatamata a parasit procesul penal, astfel ca aces-
ta se reia, actiunea civila exercitata in fata instan|ei civile se va suspenda. Per a
contrario, in situafia in care nu se reia procesul penal, instanta civila poate solu-
tiona fara nicio piedica actiunea civila, intrucat, spre deosebire de reglementarea
anterioara, autoritatea de lucru judecat a hotararii penale nu mai are o influen|:a
atat de mare in fata instantei civile.
A doua ipoteza, prevazuta de dispozi|iile art. 27 alin. (4) din Codul de proce­
dura penala, respectiv parasirea instanfei civile pentru instanta penald, vizeaza
situatia in care instanta civila a fost sesizata cu acfiimea civila, insa persoana
vatamata vrea sa paraseasca aceasta instanfS §i sa se adreseze instanfei penale. In
aceasta situa|ie, persoana vatamata se poate adresa instanfei penale:
J. atunci cdnd punerea in mi§care a acfiunii penale s-a Jdcut dupa investi-
rea instanfei civile [art. 27 alin. (4) teza I din Codul de procedura penalS]. Spre
exemplu, persoana vatamata, dorind sa i§i recupereze mai repede prejudiciul §i
considerEnd ca procesul penal se tergiverseaza, fiind inceputa urmarirea penala,
dar nefiind pusa in mi§care acfiimea penala, se adreseaza instanfei civile pentru
solufionarea acfiunii civile, insa ulterior acestui moment acfiunea penala se pune
in mi§care. In acest caz, dacd nu s-a pronunfat inca o hotdrdre in primd instanfd,

La aceasta ipoteza apreciem ca se adauga cea in care persoana vStamata s-a constituit parte
civila in cursul urmaririi penale, dar procuroml a clasat cauza. In acest caz, persoana vatamata,
de§i alesese ini|ial calea procesului penal, va avea dreptul de a se adresa instanfei civile pentru
obfinerea despagubirilor, fiind lipsita de posibilitatea de a le ob^ine in procesul penal, intrucat
acesta nu cunoa§te faza judeca^ii (actiunea civila in procesul penal fiind accesorie celei penale, iar
despagubirile putSnd fl acordate numai de catre instanta, nu §i de procuror). Aceasta solufie rezulta
implicit ?i din dispozifiile art. 315 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala.
46 Partea generala

persoana vatamata poate parasi instanta civila §i sa se adreseze instantei penale

pentru solutionarea actiunii civile;
2. atunci cdnd procesul penal a fast reluat dupa suspendare [art. 27 alin. (4)
teza a Il-a din Codul de procedura penalaj^^l Cea de-a doua situatie, aceea in care
procesul penal s-a reluat dupa suspendare, de§i pare in contradictie cu exceptia
prevazuta de art. 27 alin. (3) din Codul de procedura penala, vizeaza situatia in
care anterior persoana vatamata a parasit instanta penala pentru a se adresa instan­
tei civile, intrucat procesul penal fusese suspendat; daca ulterior se reia procesul
penal, persoana vatamata risca sa i se suspende actiunea civila din fata instantei
civile, in aceasta situatie, legiuitorul ii permite sa i§i manifeste inca o data dreptul
de op|iune cu privire la instanta in fata careia sa i se solutioneze actiunea civila,
astfel ca persoana vatamata prin infractiune poate reveni in procesul penal.
Trebuie sa precizam ca aceste exceptii de la regula electa una via nu sunt inci-
dente atunci cand instanta civila a pronun^at o hotarare, chiar nedefinitiva. Astfel,
persoana vatamata nu va putea niciodata parasi instanta civila §i sa se adreseze
instantei penale, daca intre timp instanta civila a pronun^at o hotarare chiar in
prima instanta, deoarece aspectele privind latura civila au trecut deja prin filtrul
analizei unui judecator.
Toate reglementarile de mai sus sunt concepute in sprijinul persoanei vatamate
care a suferit un prejudiciu prin savar^irea infractiunii. Elocvente in acest sens
sunt §i dispozitiile art. 27 alin. (5)-(6) din Codul de procedura penala, potrivit ca-
rora, „in cazul in care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se consta-
ta din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotararea definitiva
a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila”
§i, respectiv, „persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la
instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut on descoperit dupa consti-
tuirea ca parte civila”.

§6. Raportul actiunilor in procesul penal \

A. In ipoteza in care cele doua acfiuni sunt judeca^e succesiv la instanfe
difefite, se pune problema autoritdfii de lucru judecat. f
Potrivit dispozitiilor art. 28 alin. (1) teza I din Codul 4e procedura penala, ho­
tararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fa|a instantei
civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei §i a persoanei care
a savar§it-o. Fa^ de reglementarea anterioara, aceasta reprezinta o restrangere a
autoritatii de lucru judecat, pentru ca in urmatoarea teza de la alin. (1) se arata ca
instanta civila nu este legata de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a

t'' Pentru identitate de ra^iune, consideram ca sunt posibile parasirea instantei civile §i revenirea
in procesul penal §i m caz de redeschidere a urmaririi penale !n condi^iile art. 335 din Codul de
procedure penala.
 II. Actiunea penala §i actiunea civila in procesul penal 47

procesului penal in ceea ce prive§te existenta prejudiciului ori a vinovatiei auto-

rului faptei ilicite.
Din cele de mai sus rezulta urmatoarele;
- orice liotarare definitiva a instantei penale (condamnare, renuntare la apli-
carea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitare, incetarea procesului penal)
are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila,
cu privire la existenta faptei §i a persoanei care a savar§it-o;
- hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal nu are
autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu
privire la existenta prejudiciului ori a vinovafiei autorului faptei ilicite;
- hotararea definitiva de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau de
amanare a aplicarii pedepsei are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile
care judeca actiunea civila, §i cu privire la existenta prejudiciului ori a vinovatiei
autorului faptei ilicite (nu numai cu privire la existenta faptei §i a persoanei care
a savar§it-o).
Practic, analizand acest text in ansamblul sau, ar rezulta ca autoritatea de lucru
judecat este interpretata intr-un sens pozitiv, tot in favoarea persoanei vatamate
constituite parte civila sau care a exercitat actiunea civila in fata instantei civile,
intrucat restrange autoritatea de lucru judecat in ceea ce prive§te hotararea de
achitare sau de incetare a procesului penal. Astfel, legiuitorul prevede ca, in
situatia unei hotarari de condamnare, aceasta are autoritate de lucru judecat in fata
instantei civile, insa in cazul unei hotarM de achitare sau de incetare a procesului
penal, instanta civila poate totu§i sa verifice daca nu cumva izvorul prejudiciului
este chiar fapta penala.
Potrivit art. 28 alin. (2) din Codul de procedura penala, hotararea definitiva a
instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru
judecat in fata organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a
persoanei care a savar§it-o §i a vinovatiei acesteia.
B. In ipoteza in care cele doud acfiuni suntjudecate concomitent §i la instance
diferite, acfioneazd regula penalul fine in loc civilul.
Reglementarea acestui principiu cunoa§te insa unele particularita|i fata de
Codul de procedura penala anterior. Astfel, conform art. 27 alin. (7) din Codul
de procedura penala, judecata ac^iunii civile in fata instantei civile se suspenda
dupa punerea in mi^care a actiunii penale §i pana la rezolvarea in prima instanta a
cauzei penale, dar nu mai mult de un an. Prin urmare, observam ca:
- judecata la instanta civila se suspenda pana la rezolvarea cauzei penale in
prima instanta, daca aceasta dureaza mai putin de 1 an;
-judecata la instanta civila se suspenda timp de 1 an, daca rezolvarea cauzei
penale in prima instanta dureaza mai mult de 1 an, dupa care se deruleaza in
paralel cu judecata actiunii penale la instanta penala;
- judecata la instanta civila se desfa§oara fara restrictii in timpul cat cauza
penala se afla in caile de atac.
 Capitolul al Ill-lea. Participantii
in procesul penal

Sectiunea 1. Dispozitii generale

Procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfa§urata de organele

judiciare, la care participa partile, subiectii procesuali principali §i alte persoane,
scopul fiind descoperirea la timp §i in mod complet a faptelor ce constituie in-
frac|iuni.
Persoanele care coopereaza la realizarea acestei activitati se numesc partici­
pant! la procesul penal^'^.
Dispozitiile art. 29-34 din Codul de procedura penala clasifica participan|ii la
procesul penal in urmatoarele categorii;
a) organelejudiciare - organele de cercetare penala, procurorul, judecatorul de
drepturi §i libertati, judecatorul de camera preliminara §i instantele judecatore§ti;
b) avocatul',
c) pdrfile - inculpatul, partea civila §i partea responsabila civilmente;
d) subiecfii procesuali principali - suspectul §i persoana vatamata;
e) alfi subiecfi procesuali - martorul, expertul, interpretul, agentul procedural,
organele speciale de constatare, precum §i orice alte persoane sau organe preva-
zute de lege avand anumite drepturi, obligatii sau atributii in procedurile judiciare
penale.

Sectiunea a 2-a. Competenta functionkla, dupa materie

§i dupa calitatea persoanei a instantelpr judecatore§ti

§1. Organizarea instantelor judecatore§ti |

In sistemul Codului de procedura penala, organizare,a §i ierarhizarea instan­
telor judecatore§ti au suferit imele modificari fa|a de Codul de procedura penala
anterior.
Instantele de judecata sunt organizate piramidal, fiind impartite in instance
civile §i instance militare. Instanfele civile sunt: judecatoriile, tribunalele specia-
lizate (egale in grad cu judecatorii), tribunalele §i curfile de apel. Judecatorii­
le sunt instance fara personalitate juridica, organizate in jude^e §i in sectoarele
municipiului Bucure^ti. Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate
juridica, ce pot fiinctiona la nivelul judetelor §i al municipiului Bucure§ti §i au, de
I. N e a g u , op. c it, p. 122.
 Ill, Participantii in procesuJ penal 49

regula, sediul in municipml re§edinta de judet Tribunalele sunt instante cu per-

sonalitate juridica, organizate la nivelul fiecarui judet §i al municipiului Bucure§ti
§i au, de regula, sediul in municipiul re^edinta de judet. In circumscriptia fiecarui
tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul
Bucure§ti. Curfile de apel sunt instante cu personalitate juridica, in circumscriptia
carora fimctioneaza mai multe tribunale §i tribunale specializate.
Instanfele militare sunt: tribunalele militare §i Curtea Militara de Apel. Tri­
bunalele militare funcfioneaza in municipiul Bucure^ti, Cluj-Napoca, Ia§i §i
Timi§oara, fiind egale in grad cu tribunalele din structura instantelor civile.
Curtea Militara de Apel func|ioneaza in municipiul Bucure§ti §i este egala in
grad cu orice curte de apel din structura instantelor civile.
In structura instantelor militare se regase§te cea mai importanta modificare
fata de reglementarea Codului de procedura penala anterior, in sensul ca, fata de
vechea reglementare, in care aveam instante militare corespunzatoare in grad celor
civile, incepand de la judecatorii §i pana la curtile de apel, in noua reglementare
nu mai exista coresponden|a la judecatorii. Astfel, in prezent fimctioneaza doar
doua categorii de instante militare, anume tribunalele militare §i Curtea Militara
de Apel. Prin dispozitiile art. 20 din Legea nr. 255/2013 s-a desfiin|at Tribunalul
Militar Teritorial, iar cele patm tribimale militare egale in grad cu judecatoriile in
vechea reglementare au fost aduse la nivelul tribunalelor, a§a incat astazi exista
patm tribunale militare egale in grad cu tribunalele din randul instantelor civile
§i o singura Curte Militara de Apel; nu exista insa instanta militara egala in grad
judecatoriei.
in varful ierarhiei instantelor judecatore§ti se gase§te Inalta Curte de Casafie
§i Justifie, instanta unica, cu personalitate juridica §i cu sediul in municipiul
Bucure§ti. Instanta suprema este organizata in patm sectii - Sectia I civila, Sectia
a Il-a civila, Secfia penala §i Sectia de contencios administrativ §i fiscal - §i
Sec|iile Unite, cu competenta proprie.
In cadml Inaltei Curti de Casafie §i Justitie fimctioneaza completele pentm
solutionarea recursurilor in interesul legii, completele pentm dezlegarea xmor
chestiuni de drept, conform Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila,
republicata, §i conform Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala,
precum §i complete de 5 judecatori^'l

§2. Competent instantelor judecatore§ti. Formele competentei

In esenta, ca institutie procedurala, competenta poate fi caracterizata ca un cri-
teriu obiectiv prin care o cauza penala este repartizata spre solutionare unui organ

Potrivit dispozifiilor art. 2 alin. (1‘) din Regulamentul privind organizarea §i func^ionarea
administrativa a inaltei Cur{ideCasafie§i Justifie, modificat prin Hotararea nr. 3/2014(M. Of. nr. 75
din 30 ianuarie 2014).
50 Partea generala

judicial. Doctrina define§te competenta §i ca sfera a atributiilor pe care le are de

indeplinit, potrivit legii, fiecare categoric de organe judiciare in cadrul procesului
penal^'^ sau capacitate (aptitudine) recunoscuta de lege unui organ de stat de a
desfa§ura o anumita activitate^l
Competenta cunoa§te doua categorii de forme, anume;
a) forme principale;
b) forme subsidiare.
Formele principale ale competentei sunt competenfa funcfionala, competenfa
materiald §i competenta teritoriala. Ele sunt denumite forme principale, intrucat
aceste subcriterii se folosesc, in cadrul competentei generale, pentru repartizarea
oricarei cauze penale catre un anumit organ, spre a fi rezolvata.
Spre deosebire de formele principale, s u b s i d i a r e ale competentei sunt
folosite doar pentru anumite cauze penale. Formele subsidiare ale competentei
sunt competenta personala, competenfa speciala §i competenfa excepfionald.

2.1. Fonnele principale ale competentei

2.1.1. Competentafunctionala

Competenta flmctionala desemneaza categoriile de activitdfi p e care le poate

desfd§ura un organ judiciar. Spre exemplu; procurorul §i organele de cercetare
penala desfa^oara activitatea de urmarire penala, judecatorul de drepturi §i liber-
tati are in competenta functionala dispozitia cu privire la drepturile §i libertatile
flmdamentale ale persoanei in faza de urmarire penala, judecatorul de camera
preliminara verifica legalitatea urmaririi penale §i a sesizarii instantei, instanta de
judecata judeca anumite cauze penale.
Exista organe judiciare care au competenfa funcfionald exclusivd. Spre
exemplu, numai inalta Curte de Casatie §i Justi^ie jui^eca recursuri in interesul
legii, cereri pentru unificarea practicii judiciare prin hotartri prealabile pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept, recursuri in casatie.;

2.1.2. Competenta materiala ^

Competenta materiala este o forma a competenfei ce Wtioneaza pe verticala

§i reprezintd acel criteriu prin care se stabile§te care dintre organele judiciare de
grad diferit solufioneazd o anumita cauzd penala. In cazul competen|;ei materiale,
legiuitorul atribuie soluponarea unei cauze penale catre un organ judiciar in
functie de gravitatea infrac^iunii.
Ca §i m sistemul Codului de procedura penala mtQnor, judecdtoria are o com­
petenta materiala generala, judeca^nd cauzele penale privitoare la toate infrac|iu-
nile care nu sunt date in competenta altor instante.
t'l I. N e a g u , op. c it, p. 348.
P' Gr. T h e o d o ru , op. c it, p. 294.
 Ill, Participantii in procesul penal 51

Tribunalul solutioneaza cauzele penale care au ca obiect infractiuni cu o gra­

vitate ridicata (spre exemplu, infractiunile de omor, cele praeterintentionate care
au avut ca urmare moartea victimei, infractiunile de comptie). Conform art. 36
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, infractiunile cu privire la care ur-
marirea penala a fost efectuata de catre D.N.A. §i D.I.I.C.O.T. sunt de competen-
ta tribunalului, daca nu sunt date prin lege in competenta unei instante ierarhic
superioare acestuia (prin urmare, in asemenea cauze penale, judecata nu se poate
desfa§ura niciodata la o judecatorie).
Curtea de apel solutioneaza cauze penale care au ca obiect infractiuni de o
gravitatea mai ridicata decat cele date in competenta tribunalului (spre exemplu,
majoritatea infractiunilor contra securitatii nationale, infractiunile de genocid,
contra umanitatii §i de razboi).
Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, in sistemul Codului
de procedura penala exista, ca element de noutate, competenta materiala §i la
Inalta Curte de Casatie §i Justitie, anume in cazul infractiunii de inalta tradare,
prevazuta de art. 398 din Codul penal (la care subiectul activ este circumstantiat -
Pre§edintele Romaniei sau un membru al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii).
Retine atentia ca inalta Curte de Casatie §i Justitie are competenta materiala doar
in cazul acestei infractiuni.

2.1.3. Competenta teritoriald

Competenta teritoriala este o forma a competentei ce actioneaza pe orizontala

§i reprezintd criteriul prin care o cauzd penala este repartizatd unui organ
judiciar, dintre toate organele judiciare de acela§i grad §i cu aceea§i competenta
funcfionald. Legiuitorul a instituit doua seturi de reguli pentru determinarea
competentei din punct de vedere teritorial, pentru infractiunile savdr§ite m tara §i,
respectiv, pentru infractiunile savar§ite in strainatate.
Dispozitiile art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala reglementeaza
criteriile de determinare a competentei teritoriale pentru infractiunile sdvdr§ite
p e teritoriul Romdnief^^ [care sunt, in mare, acelea§i cu cele prevazute de art. 30
alin. (1) din Codul de procedura penala anterior, existand doar unele formulari
diferite], anume:

In temeiul art. 602 din Codul de procedura penala, in materie procesuala, nojiunile de „te-
ritoriul R om ^ iei” §i „infractiune savar§itS pe teritoriul Romaniei” au in|elesul atribuit prin art. 8
alin. (2)-(4) din Codul penal. Astfel, prin „teritoriul Romaniei” se injelege intinderea de pSmant,
marea teritoriala §i apele cu solul, subsolul §i spafiul aerian, cuprinse intre firontierele de stat. Prin
„infractixme s5v§r§it5 pe teritoriul Romaniei” se in|elege orice infiractiune comisa pe teritoriul aratat
anterior sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania. Infrac-
|iunea se considera savar§ita pe teritoriul Romaniei §i atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava sub
pavilion romanesc sau pe o aeronava inmatriculata in Romania s-a efectuat un act de executare, de
instigate sau de complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infrac|iunii.
52 Partea generala

- locul savar^irii infractiunii [acesta este definit prin art. 41 alin. (2) din Codul
de procedura penala in acela§i mod in care o facea §i Codul de procedura penala
anterior, folosindu-se principiul ubicuitatii - locul unde s-a desfa§urat activitatea
infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia];
- locul unde a fost prins suspectuP^ sau inculpatul;
- locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul
inculpatului persoana juridica, la momentul la care a sdvdr§itfapta',
- locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
In privinta competentei pentru infractiunile comise in tara, regasim acelea^i
criterii §i acela^i tip de preferinta de care se folosea §i Codul de procedura penala
anterior. In cazul sesizarii la momente diferite de timp a doua sau mai multor
organe judiciare, functioneaza preferinta cronologica, urmand a fi competent
organul judiciar mai inainte sesizat. In caz de sesizare simultana, competent
va fi organul judiciar care corespunde criteriului mai bine situat in enumerarea
de la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, operand preferinta legala
[spre exemplu, daca sunt sesizate concomitent doua organe, unul care corespunde
criteriului de la lit. a) §i altul celui de la lit. b), va fi preferat criteriul de la lit. a),
adica va fi competent organul de la locul savar§irii infractiunii].
Infracfiunea sdvdr§itd p e o navd sub pavilion romdnesc este de competen^a
instanfei in a carei circumscripfie se afla primul port roman in care ancoreaza
nava (in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel). Infracfiunea sdvdr§itd
p e o aeronavd inmatriculatd in Romania este de competen|a instantei in a carei
circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava sub
pavilion romanesc nu ancoreaza intr-im port roman sau daca aeronava inmatri-
culata in Romania nu aterizeaza pe teritoriul roman, competen^a se va determina
potrivit criteriilor aratate la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, iar
daca niciunul dintre locurile acolo indicate nu este cunoscut, competenta va reve-
ni primului organ judiciar sesizat.
In cazul infracfiunilor sdvdr§ite in strdindtate, regUlile sunt fixate prin dispo-
zitiile art. 42 din Codul de procedura penala (§i au ram^s in principiu acelea§i cu
cele aratate in Codul de procedura penala anterior). Coiiipeten|a apartine organu-
lui judiciar in a carai circumscriptie se afla locuin^at^^ su^ectului sau inculpatului
persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, daca acestea
se afla pe teritoriul Romaniei. In caz contrar, competenta apartine instan|elor din
Bucure^ti, cu precizarea ca pentru judecatorii este competenta Judecatoria secto-
rului 2 Bucure§ti.
Cu privire la sdvdr§irea infracfiunilor la bordul navelor sub alt pavilion decdt
cel romdnesc sau la bordul aeronavelor mmatriculate in alt stat decdt Romdnia,

Avand in vedere dispari^ia calMtii de invinuit.

Spre deosebire de art. 31 alin. (1) din Codul de procedure penalS anterior, art. 42 alin. (1)
din Codul de procedurS penala nu mai face referire la domiciliul, ci doar la locuinta (sau, dupa caz,
sediul) suspectului sau inculpatului.
 III. Participantii m procesul penal 53

se aplica regulile anterior precizate, respectiv va fi competenta instanta care are

in circumscriptie primul port sau aeroport, aflat pe teritoriul Romaniei, in care
ancoreaza sau aterizeaza nava ori aeronava. Daca nava sau aeronava nu anco-
reaza, respectiv nu aterizeaza in Romania, se vor aplica regulile aratate la art. 42
alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, referitoare la determinarea compe-
tentei teritoriale dupa cum locuinta suspectului sau inculpatului se afla sau nu in
Romania.

2.2. Formele subsidiare ale competentei

2.2.1. Competenta personala

Competenta personala este acel criteriu prin care o cauza penala este atribuita
unui organ judiciar datoritd calitafii suspectului sau inculpatului.
Elementul fundamental al acestei forme de competenta este calitatea suspec­
tului sau inculpatului. Prin exceptie, exista §i situatii in care competenta perso­
nala este determinata de calitatea persoanei vdtdmate; astfel, conform art. 40
alin. (1) din Legea nr. 304/2004, completele §i sectiile specializate pentru minori
§i familie, precum §i tribunalele specializate pentru minori §i familie judeca atat
infractiunile savSr^ite de minori, cat §i infractiunile savar§ite asupra minorilor.
Cea mai importanta forma de competenta personala se intalne§te la instanfele
§i parchetele militare, fiind dublata de competenta organelor de cercetare penala
speciale din cadrul Ministerului Apararii Nationale. Spre exemplu, competenta
instantelor militare este determinata de calitatea de militar combinata, in cele mai
multe situa|ii, cu gradul militarului. Astfel, tribunalele militare judeca in prima
instan|a toate categoriile de infrac|iuni savar§ite de militari pana la gradul de
colonel inclusiv, cu excepfia celor date prin lege in competen|a instantelor supe-
rioare. La Curtea Militara de Apel se judeca infracfiunile savar§ite de militari cu
grad de mare^al, amiral §i general.
Uneori insa nu mai are importanta gradul militarului, legiuitorul imbinand
simpla calitate de militar cu o competenta materials. Spre exemplu, daca este
vorba de infractiunea de genocid savar§ita de un militar, nu se tine seama de
gradul acestuia, cauza urmand a fi judecata in prima instanta la Curtea Militara
de Apel. De asemenea, infractiunile comise de judecatorii §i procurorii militari de
la tribunalele militare §i parchetele militare de pe langa aceste instante se judeca
in prima instan|a, in toate cazurile, indiferent de gradul militar al faptuitorului, la
Curtea Militara de Apel.
Competenfa personala exista insa §i la instantele civile §i aici avem in vedere
curjile de apel §i Inalta Curte de Casa|:ie §i Justitie. Spre exemplu, cur|ile de apel
judeca in prima instan|a toate infi'ac|iunile comise de judecatorii de la judeca­
torii, tribunale §i cur|i de apel, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste
instance, de avoca^i §i de notari publici. Inalta Curte de Casatie §i Justi|ie judeca
54 ______________Partea generala_________________________ _____

m prima instanta toate infractiunile comise de senatori, deputati, membrii Guver-

nului, judecatorii Inaltei Curti de Casatie §i Justifie §i procurorii de la parchetul
de pe langa instanta suprema.

2 .2 .2 . Competenta speciala

Competenta speciala este competenfa unicd §i rezervata a unor organe judi-

ciare, cu privire la anumite infractiuni, in functie de sfera de relatii sociale carora
li se aduce atingere prin sava^rfirea faptei.
Aceasta forma a competentei este caracterizata prin unicitate §i exclusivitate,
intrucat este rezervata unei singure categorii de organe judiciare.
Raportandu-ne la acest continut al notiimii, au competenta speciala completele
specializate in materie maritima §i fluviala ale instan|elor din Constan|a §i Gala|i,
ca organe judiciare speciale care rezolva cauze penale privind infractiunile care
aduc atingere siguran|ei navigatiei maritime §i fluviale (prevazute in Legea
nr. 191/2003)['3.

2 .2 .3 . Competenta extraordinard (exceptionald)

Competenta extraordinara (exceptionala) este o competenta caracterizata prin

temporaritate, pentru ca vizeazd mjiintarea unor instanfe extraordinare in situafii
excepfionale (spre exemplu, in caz de razboi). In prezent, aceasta forma de com­
petenta nu se intalne§te in practica, infiintarea de instance extraordinare fiind in-
terzisa prin art. 126 alin. (5) din Constitutia Romaniei.

§3. Competenta de judecata in prima instanta §i in cai de atac

Din perspectiva competentei flmctionale a instant^lor judecatore§ti, cea mai
importanta distinctie este cea intre competenta de judecata in prima instanta §i
competenta de judecata in caile de atac. ;
¥

3.1. Judecata in prima instanta

Ca §i in sistemul Codului de procedura penala anterior, ^i sub imperiul Codului
de procedura penala actual, toate instanfele judecd in prima instanta.
La unele instante, cauzele sunt repartizate spre judecata in prima instanta nu-
mai pe baza criteriilor competen|ei materiale §i teritoriale (spre exemplu, la ju-
decatorie), la altele repartizarea se realizeaza avand in vedere §i criteriul compe-

f'J A. Z ara fiu , Procedura penala, Ed. C.H Beck, Bucure§ti, 2013, p. 10. Autorul citat precizeaza
§i faptul ca in iocul fostelor sec^ii maritime §i fluviale de la instanfele din Constanfa ?i Gala|:i au fost
infiintate complete specializate in materie maritima §i fluviala, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea
nr. 304/2004.
 III. Partidpantii in procesul penal 55

tentei personale (spre exemplu, la instantele militare, la curtile de apel, la Inalta

Curte de Casatie §i Justitie).

3.2. Judecata in caile de atac

Noua legislatie procesual penala consacra in mod expres principiul dublului
grad de jurisdicfie. Orice cauza penala avand ca obiect savar§irea unei infractiuni
se judeca in prima instanta, iar sentin^a pronim|:ata poate fi atacata cu apel, aceasta
fiind singura cale ordinara de atac cu privire la fondul cauzei; hotararile pro-
nuntate in apel devin definitive §i executorii.
HotarMle pronuntete in canzele judecate in prima instan^ la judecatorii pot fi
atacate cu apel, care se judeca la curtea de apel. Hotararile pronuntate in cauzele
judecate in prima instanta la tribunal pot fi atacate cu apel, care se judeca tot la
curtea de apel.
Astfel, curtile de apel judeca nu numai in prima instanta, ci §i apelurile impo-
triva hotararilor pronuntate in prima instanta de judecatorii §i de tribunaie. De
asemenea, Curtea Militara de Apel judeca apelurile impotriva hotarMlor pronun­
tate in prima instan^ de tribunalele militare. in schimb, judecatoriile, tribunalele
§i tribunalele militare judeca numai in prima instanta, iar nu §i apeluri.
La randul ei, Inalta Curte de Casatie §i Justitie judeca apeluri atat impotriva
hotararilor pronunMe in prima instan^ de curtile de apel §i Curtea Militara de
Apel, cat §i impotriva hotararilor pronuntete in prima instanta de Sectia penala a
inaltei Curti de Casatie §i Justitie.
Cu privire la chestiunile accesoriifondului cauzei, Codul de procedura penala
consacra o alta cale de atac, respectiv contestafia, care poate fi exercitata impo­
triva incheierilor pronuntate de judecatorii, tribunaie, tribimale militare, curti de
apel, Curtea Militara de Apel §i Inalta Curte de Casatie §i Justitie. In toate cazuri-
le, contestafia este solutionata de instanta ierarhic superioara, iar in cazul Inaltei
Curti de Casatie §i Justitie, de completul stabilit potrivit legii.

§4. Compunerea completelor de judecata

Prin compunerea completelor de judecata se intelege numdrul de judecdtori
care participa, potrivit legii, la judecarea nnor categorii de cauze penale intr-un
anumit stadiu. Compunerea completelor de judecata este stabilita, in principal,
prin dispozi^iile Legii nr. 304/2004, dar unele reguli in acest sens se regasesc §i in
dispozi^iile Codului de procedura penala.
56 Partea generala

4.1. Compunerea completelor la judecatorii, tribunale, curti de apel

Pentm judecata in primd instantd, se mentine reglementarea conform careia

aceasta se realizeaza de catre un singur judecator.
Pentm judecata in apel la curfile de apel, completul de judecata este format
din 2 judecdtori.
Contestatiile impotriva hotararilor pronuntate in materie penala de judecatorii
de drepturi §i libertati §i judecatorii de camera preliminara de la judecatorii §i tri-
bunale se solutioneaza in complet format dintr-wnjudecdtor^^\ Astfel, contestatia
impotriva incheierilor judecatomlui de drepturi §i libertati de la judecatorie se
judeca de judecatoml de drepturi §i libertati de la tribunal, iar contestatia impo­
triva incheierilor pronuntate de judecatoml de drepturi §i libertati de la tribunal
se judeca de judecatoml de drepturi §i libertafi de la curtea de apel. Situatia este
similara in cazul contestatiilor impotriva incheierilor pronuntate de judecatoml de
camera preliminara de la instanfele mentionate.
Pentm contestafiile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi
§i libertati §i judecatorii de camera preliminara de la curtile de apel §i Curtea Mi-
litara de Apel, completul de judecata este format dintr-wnjudecdtor^^\

4.2. Compunerea completelor la Inalta Curte de Casatie §i Justitie

In cazul Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, exista complete formate din:

a) 1 judecator pentm:
-propunerile §i cererile de competenta judecatomlui de drepturi §i libertati de
la Inalta Curte de Casatie §i Justitie (spre exemplu, propunerea de luare a masurii
arestMi preventive a unui deputat, in cursul urmaririi penale);
- propunerile §i cererile de competenta judecatomlui de camera prelimina­
ra de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie (spre exeraplu, verificarea legalitatii
sesizarii instantei cu rechizitoriu pentm o infractiune savar§ita de un membm al
Guvemului);
- contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de juidecatoml de drepturi §i
libertati §i de judecatoml de camera preliminara de la curtile de apel sau Curtea
Militara de Apel (spre exemplu, contestatia impotriva indheierii judecatomlui de
drepturi §i libertati de la curtea de apel prin care s-a dispus luarea masurii arestarii
preventive a unui avocat, in cursul urmaririi penale);
- verificarea admisibilitatii in principiu a recursului in casatie [art. 440 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. Recursul in casafie este o cale extraordinara de
atac, iar pentm ca instanta sa fie investita cu solutionarea sa, trebuie sa se constate

Potrivit art. 54 alin. (1') din Legea nr. 304/2004, dispozi^ie introdusS prin art. 72 pet. 10 din
Legea nr. 255/2013, incepand cu 1 februarie 2014.
Potrivit dispozifiilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, dispozifie modificata prin
art. 72 pet. 8 din Legea nr. 255/2013, incepand cu 1 februarie 2014.
 III. Participantii in procesul penal 57

admisibilitatea in principiu, verificandu-se daca recursul a fost formulat in termen

§i daca s-a invocat unul dintre motivele prevazute de lege; aceasta verificare se
realizeaza de catre un singur judecator;
b) 2 judecdtori, pentra contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de ju-
decatorii de drepturi §i libertafi §i judecatorii de camera preliminara de la Inalta
Curte de Casatie §i Justitie (spre exemplu, contestatia formulata impotriva unei
incheieri prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva a unui senator,
pronuntata de catre un judecator de drepturi §i libertati de la Inalta Curte de Casa-
lie §i Justitie, sau contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a verificat
legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriu pentru o infractiune savar§ita de un
deputat, pronuntata de catre judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte
de Casatie §i Justitie);
c) 3 judecdtori pentru:
- judecata in prima instanta;
- judecata in apel, pentru apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate
in prima instan|a de curtile de apel sau de Curtea Militara de Apel;
- contestatiile formulate impotriva incheierilor pronuntate in cursul judecatii,
in prima instanta, de curtile de apel sau de Curtea Militara de Apel;
- solutionarea cererilor de stramutare §i a conflictelor de competenta;
- judecarea recursurilor in casatie;
- alte situa^ii date prin lege in competenta Inaltei Curti de Casatie §i Justitie
(spre exemplu, in cazurile in care cursul justitiei este intrerupt);
d) 5 judecdtori pentru:
- judecata apelurilor impotriva hotarMlor pronuntate in prima instanta de
Inalta Curte de Casatie §i Justitie;
- contestatiile impotriva incheierilor pronuntate, in cursul judecatii, in prima
instanta, de catre inalta Curte de Casatie §i Justitie (spre exemplu, contestatia
impotriva incheierii de mentinere a masurii arestarii preventive a unui membru
al Guvemului);
q) 9, 13, 19 sau 25 de judecdtori pentru pronuntarea hotararilor prealabile in
vederea dezlegmi unor chestiuni de drept (art. 475-477' din Codul de procedura
penala)^'^ §i in cazul solutionarii recursurilor in interesul legii. Astfel:
- atunci cand chestiunea de drept supusa dezlegarii prezinta interes doar pen­
tru Sectia penala a Inaltei Curji de Casatie |i Justitie, completul va fi format

[’5 Atunci cand in cursul judecarii unei cauze penale se constatS c5 legea nu ofera o iSmurire
asupra unei chestiuni de drept, suficientS pentru ca instanta sS pronun]:e o hotMre legala §i
temeinica, completul de judecata va sesiza inalta Curte de Casatie §i Justitie pentru dezlegarea
acelei chestiuni de drept. Dezlegarea data de instanfa suprema are valabilitate numai cu privire la
chestiunea de drept ridicata, dar este obligatorie pentru toate instan^ele din momentui publicarii
deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.
58 Partea generala

din pre§edintele sectiei^^^ §i 8 judecatori din cadrul sectiei desemnati aleatoriu de

acesta, adica 9 judecatori',
- atunci cand chestiunea de drept supusa dezlegarii prezinta interes pentm
mai multe secfii, completul va fi compus din pre§edintele sau unul dintre vicepre-
§edintii Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, pre§edintii sectiilor interesate §i cate
5 judecatori din fiecare sectie interesata. Astfel, daca sunt doua sectii interesate,
completul va fi compus din 73 judecatori, daca simt trei sectii interesate, comple­
tul va fi format din 19judecatori, iar daca sunt interesate toate cele patru sectii ale
Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, completul va fi compus din 25 de judecatori',
- recursurile in interesul legii se solutioneaza in complet compus din pre§edin-
tele sau unul dintre vicepre§edintii Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, pre§edintii
celor patru sec|ii, 14 judecatori din sectia in a carei competenta intra chestiunea
de drept solutionata diferit de instante §i cate doi judecatori din celelalte sectii,
adica 25 de judecatori.

Sectiunea a 3-a. Dispozitii speciale privind competenta

instantelor judecatore§ti

§1. Reunirea cauzelor

1.1. Cazuri de reunite

Reunirea cauzelor penale reprezinta o institutie de procedura care determina

rezolvarea impreuna a doua sau mai multor cauze penale datorita legaturilor care
exista intre infi:ac|iuni sau intre faptuitori.
Conexitatea §i indivizibilitatea, ca institu^ii procesual penale, nu mai sunt re-
glementate in Codul de procedura penala, legiuitoml ^cand vorbire doar de legd-
turi. Articolul 43 din Codul de procedura penala enum0ra aceste tipuri de legaturi
intre fapte §i persoane.
De esen^a institutiei este ca, ori de cate ori exista conexiuni intre fapte sau
mtre persoane cu prilejul savar§irii unor infiractiuni, ^ este legaturi determina
sau pot determina reunirea cauzelor. Aceasta reunire poske duce la prorogarea de
competen|a, adica la situatia m care im organ judiciar i§i extinde competenta sa
normala asupra unei cauze care nu ar fi data in mod obi§nuit in competenta sa.
Legatura este situatia premisa care determina, uneori, obligativitatea reimirii
cauzelor, iar alteori poate determina reunirea. La randul ei, reunirea poate deter­
mina prorogarea de competenta.
Cazurile de reunire obligatorie a cauzelor (atunci cand organul judiciar trebuie
sa dispuna reunirea) sunt prevazute de dispozitiile art. 43 alin. (1) din Codul de

Sau de un judecator desemnat de acesta.

 III. Participantii in procesul penal 59

procedura penala §i se refera la infractiunile continuate, concursul formal de in-

fractiuni §i la ipoteza in care doua sau mai multe acte materiale intmnesc continu-
tul constitutiv al unei singure infractiuni (infractiunea complexa - spre exemplu,
cea de talharie; infractiunea de obicei - spre exemplu, cea de camata).
Cazurile de reunire facultativa a cauzelor (atunci cand organul judiciar poate
sa dispuna reunirea, neavand insa o obligatie in acest sens) sunt cele prevazute
de art. 43 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectiv concursul real de
infractiuni (doua sau mai multe infractiuni au fost savar§ite de aceea§i persoana),
participatia penala (cand la savar§irea unei infiractiuni au participat doua sau
mai multe persoane) sau atunci cand intre doua sau mai multe infractiuni exista
legatura §i reunirea se impune pentru o mai buna infaptuire a justitiei (in aceasta
situatie este vorba despre ceea ce Codul de procedura penala anterior denumea
cazuri de conexitate - sav^r§irea faptelor in acela§i timp §i in acela§i loc, infrac­
tiunea mijloc-scop sau identitatea de persoana vatamatat'^).

1.2. Procedura reunirii cauzelor

Se poate face reunirea a doua sau mai multor cauze penale la cererea procuro-
rului, a parfilor sau a subiecfilor procesuali principalP^ ori, din qficiu, de catre
instanta de judecata sau organul de urmarire penala. De mentionat este faptul ca,
in practica, reunirea (ca §i disjungerea) se dispune, de regula, in faza de urmarire
penala, fiind intalnita mai rar in faza de judecata.
Reunirea se face pentru cauze penale aflate in acela§i stadiu procesual, res­
pectiv fie in cazul in care toate sunt in cursul urmaririi penale, fie in cursul jude-
catii in fond, fie in cursul judecatii in apel. Nu se pot reuni cauze aflate in stadii
procesuale diferite.

1.3. Competenta in cazul reunirii cauzelor

In cazul in care exista organe judiciare de acela§i grad, competenta de solu-

tionare a cauzei revine organului mai inainte sesizat.
Daca organele judiciare sunt de grad diferit, va fi competent organul superior
in grad [spre exemplu, pentru ipoteza de la art. 43 alin, (2) lit. b) din Codul de
procedura penala, in situatia in care unul dintre inculpati este autor §i are calitatea
de deputat, dosarul sau fiind spre solutionare, in prima instanta, la Inalta Curte de
Casa^ie §i Justi^ie, iar celalalt inculpat este complice la aceea§i infrac^iune, iar do-

Spre exemplu, imobilul aparj;inand persoanei vStamate este vandalizat in decursul a trei zile
de trei f&ptuitori diferi|i (care, gasind u§a deschisS, sustrag sau distrug bunuri din acel imobil), fSrS
ca intre ace§tia s5 existe vreo legatura sau vreo infelegere.
Dispozifiile art. 45 alin. (1) din Codul de procedura penala nu enumerS §i subiecfii procesuali
principali printre titularii cererii de reunire a cauzelor, insa apreciem ca o asemenea cerere nu poate
fi respinsa atunci cand este intemeiata, din moment ce §i instanta poate sa procedeze, din oficiu, la
reunire.
 60 Partea generala

saml sau se afla spre soludonare, in prima instanta, pe rolul unui tribunal, cauzele
se vor reuni §i dosarul reunit se va judeca la Inalta Curte de Casatie §i Justitie,
aceasta fiind instan|a superioara in grad].
Daca un organ judiciar este civil, iar altul militar, competent va fi organul
judiciar civil, aceasta regula aplicandu-se atunci cand cele doua organe judiciare
sunt egale in grad sau cel civil este superior. In situa|;ia in care organul judiciar
militar este superior in grad organului judiciar civil, competenta revine organului
judiciar civil egal in grad cu cel militar.
O alta regula este aceea ca, in cazul tdinuirii, favorizdrii fdptuitorului sau ne-
denunfdrii unei infracfiuni, competenta pentru cauza reunita aparfine organului
judiciar insarcinat cu instrumentarea infrac^iunii la care se refera tainuirea, favo-
rizarea sau nedenuntarea. Exceptie face ipoteza in care competenfa dupa calitatea
persoanelor apar|ine unor organe judiciare de grade diferite, cand cauzele reunite
vor fi instrumentate de organul superior in grad (spre exemplu, daca autorul
omorului este o persoana fara calitate speciala, care a fost insa favorizata de un
senator, competenfa de a judeca dosarul reunit revine Inaltei Curji de Casatie §i
Justifie).

§2. Disjungerea
Fata de vechea reglementare, in care legiuitoml limita cazurile de disjungere,
in sistemul Codului de procedura penala actual nu mai exista o asemenea limitare;
art. 46 §i art. 63 din Codul de procedura penala prevad doar ca, pentru motive
temeinice privind mai buna desfa§urare a procesului penal, organul de urmarire
penala sau instanta de judecata poate dispune disjungerea cu privire la unii dintre
inculpafi sau la unele dintre infractiuni.
Disjungerea se poate dispune in toate cazurile in care reunirea este facultati-
vd, iar dintre cazurile de reunire obligatorie, se poate dispune doar m cazul con-
cursuluiformal de infracfiuni. Disjungerea nu este insdposibild in cazul infrac|i-
unii continuate, complexe sau de obicei, atat pentru ca 46 alin. (1) din Codul
de procedura penala face referire la „unele dintre infi*4:|iuni” (or, infracfixmea
continuata, cea complexa §i cea de obicei sunt unice), ckt §i pentru ca ar exista
riscul unei gre§ite solutionari a cauzei (spre exemplu, dac^ infrac|;iunea de obicei
ar fi descompusa, constituindu-se atatea dosare cate acte materiale sunt, in fiecare
dintre acestea ar trebui dispusa clasarea).
Disjungerea se poate dispune atat in cursul urmdririi penale, cat ^i in cursul
judecdfii pdnd la rdmdnerea dejinitivd a hotdrdrii. De asemenea, este de men-
fionat ca disjungerea poate opera §i intre cele doua laturi ale procesului penal,
respectiv intre latura penald §i latura civild, insa latura civila disjunsa va ramane
in competenta de solutionare a instan|ei penale.
Necesitatea disjungerii nu trebuie examinata doar in abstracto, ci §i in legatura
cu fiecare dintre participantii la procesul penal.
 III. Participantii in procesul penal 61

§3. Schimbarea calitatii inculpatului

Este posibil ca pe parcursul procesului penal calitatea pe care inculpatul o
avea la momentul savar^irii infractiunii sa se schimbe, fie in sensul ca dobande^te
o noua calitate, fie in sensul ca i§i pierde calitatea de la momentul faptei.
In caz de dobdndire a unei calitdfi dupd sdvdr§irea infracfiunii, competenta
instmmentarii cauzei ramane la organul judiciar initial investit, cu excepfia ca-
zului in care inculpatul dobande§te o calitate ce atrage competen|a de judecata
a Inaltei Curfi de Casatie §i Justitie (spre exemplu, dupa comiterea infractiunii,
autorul este ales senator).
In situa|ia in care competenfa instanfei este determinatd de calitatea inculpa­
tului, instan|a ramane competenta sa judece cauza, chiar daca inculpatul, dupa
savar§irea infi*ac|;iumi, nu mai are acea calitate, in doua ipoteze:
- atunci candfapta are legdturd cu atribufiile de serviciu alefdptuitorului. Daca
fapta are legatura cu atribufiile de serviciu, nu are importan|a ca inculpatul §i-a
dat demisia din fiincfie §i nu mai are calitatea care sa atraga competenta instan|ei,
avdnd in vedere natura faptei §i legatura acesteia cu atribufiile de serviciu, astfel
ca instanfa ramane competenta sa judeca cauza;
- atunci cand s-a dat citire actului de sesizare a instanfei. Cel de-al doilea caz
de menfinere a competentei instantei de judecata este determinat de necesitatea
operativitafii in procesul penal, intrucat, daca s-a dat citire actului de sesizare, deci
s-a trecut de faza camerei preliminare, iar instanta s-a constatat legal sesizata §i a
inceput cercetarea judecatoreasca, este necesar sa ramana dobandita competen|a,
pentru ca, altfel, instanfa ar trebui sa trimita dosarul la o alta instanfa, care sa reia
procedura din faza camerei preliminare.
!n afara celor doua ipoteze mai sus amintite, pierderea calitafii pe care inculpa­
tul 0 avea la momentul savar§irii infracfiunii determina §i pierderea competentei
instantei de judecata.
Rezulta, prin urmare, ca avem doua ipoteze de stabilire a competenfei infunc-
fie de calitatea definutd de inculpat:
1. stabilirea competentei in funcfie de momentul sdvdr§irii infracfiunii. Spre
exemplu, la momentul savar§irii infracfiunii, inculpatul avea calitatea de avocat,
atragand competenfa curtii de apel. Ulterior, a fost exclus din barou, pierzand
aceasta calitate. Daca fapta a fost savSr§ita in legatura cu calitatea de avocat
sau s-a dat deja citire actului de sesizare, competenta sa judece cauza ramane
tot curtea de apel. Daca insa infracfiunea nu are legatura cu aceasta calitate §i
nici nu s-a dat citire actului de sesizare a instanfei, competenfa personala a curtii
de apel se va pierde, cauza urmand a fi trimisa la o alta instanfa, dupa criteriul
competenfei materiale;
2. stabilirea competenfei indiferent de momentul sdvdr§irii infracfiunii. Do-
bandirea, in cursul procesului penal, a calitafii de europarlamentar, senator, de-
putat, judecator la Inalta Curte de Casafie §i Justifie sau procuror la Parchetul de
62 Partea generala

pe langa Inalta Curte de Casatie §i Justitie, membru al Guvemului, judecator al

Curtii Constitutionale sau membru al Consiliului Superior al Magistraturii atrage
intotdeauna competenta Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, chiar daca s-a pronun-
tat deja o hotarare m prima instanta.

§4. Exceptiile de necompetenta

Exceptiile de necompetenta sunt institutiile procesuale prin care se invoca
lipsa de competenta a unui organ judiciar.
Necompetenta materiala cea dupd calitatea persoanei pot fi ridicate
pana la pronuntarea hotararii definitive, cu conditia sa fie invocate in favoarea
instantei superioare in grad. Spre exemplu, daca o infi-actiune de luare de mita
s-ar judeca in prima instanta la o judecatorie, de§i art. 36 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala o atribuie in competenta tribunalului, exceptia necompetentei
materiale a judecatoriei poate fi invocata oricand in cursul procesului penal.
Pana la data de 1 februarie 2014 se putea constata nulitatea absoluta in cazul
oricarei incalcari a dispozitiilor privind competenta materiala sau dupa calitatea
persoanei. In noua reglementare, aceasta situatie nu mai reprezinta un caz de
nulitate absoluta, cu exceptia ipotezei in care instanta care a judecat cauza era
inferioara in grad celei competente.
Excepfiile de necompetenta teritoriald, respectiv de necompetenfd materiala
sau dupd calitatea persoanei in favoarea instantei inferioare pot fi ridicate pana
la inceperea cercetarii judecatore§ti in fata primei instante. Spre exemplu, daca
un omor comis de o persoana fara calitate speciala ar fi judecat la o curte de apel,
de§i art. 36 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala il atribuie in competenta
tribunalului, necompetenta curtii de apel poate fi invocata numai p ^ a la inceperea
cercetarii judecatore§ti; daca acest moment procesual este depa§it, judecata va
continua la curtea de apel.
In concluzie, cand sanctiunea necompetentei este o nulitate relativa, se poate
invoca exceptia de necompetenta pana la inceperea cercetarii judecatore§ti, iar
cand este o nulitate absoluta, se poate invoca exceptia de necompetenta pana la
pronuntarea hotararii definitive. \

§5. Conflictele de competenta

Aceasta institutie procesuala fimctioneaza in principiu dupa acelea§i reguli ca
in Codul de procedura penala anterior.
Conflictul de competenta desemneaza situatia in care doua organe judiciare se
pretind competente in aceea§i cauza penala sau, dimpotriva, i§i declina reciproc
competenta de solutionare a acelei cauze. Atunci cand doua organe judiciare se
 III. Participantii in procesul penal 63

considers competente, este un conflict pozitiv de competenfd, iar atunci cand i§i
declina reciproc competenta, este un conflict negativ de competenfd.
Conflictul de competenta se solufioneazd de cdtre organul judiciar ierarhic
superior §i comun celor aflate in conflicf^\
Tribunalele solutioneaza conflicte intre judecatoriile din circumscriptia lor, iar
curtile de apel rezolva conflicte de competenta intre judecatoriile din circumscrip­
tia lor, dar care nu se afla in circumscriptia aceluia§i tribunal, ca §i pe cele dintre
judecatoriile §i tribunalele, precum §i dintre tribunalele din circumscriptia lor.
Inalta Curte de Casatie §i Justitie solutioneaza conflictele de competenta in care
este implicata, pe cele dintre curtile de apel sau in care este implicata o curte de
apel, pe cele dintre tribunalele sau judecatoriile din raza unor curti de apel diferi-
te, precum §i pe cele dintre instantele civile §i cele militate.
Cu caracter de noutate, mentionam ca actuala reglementare prevede ca sesiza-
rea instantei ierarhic superioare §i comune, competenta sa solutioneze conflictul,
se poate face nu numai de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta
(la conflictul pozitiv), respectiv de catre instanta care §i-a declinat cea din urma
competenta (la conflictul negativ), dar §i de pdrji sau de procuror.
Este posibil ca instanta sesizata cu solutionarea conflictului sa constate ca acea
cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul
§i fata de care ea nu este instanta superioara comuna, situatie in care va trimite
dosarul instantei superioare comune.
Pana solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata in cauzd se
suspendd.
Potrivit art. 51 alin. (5) din Codul de procedura penala, instanta care §i-a de­
clinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din xirma ia mdsurile §i
efectueazd actele ce reclamd urgenfd [spre exemplu, veriflca masura arestarii
preventive a inculpatului, daca termenul de maxim 60 de zile la care se refera
art. 208 alin. (4) din Codul de procedura penala este pe cale sa expire].
Hotararea prin care se solutioneaza conflictul de competenta este o incheiere,
care nu este supusd niciunei cdi de atac. Instanta care prime§te cauza spre solu-
tionare, dupa rezolvarea conflictului, nu i§i mai poate declina competenta; ex-
ceptie face insa situatia in care, ulterior rezolvarii conflictului, apar elemente noi
care atrag competenta altei instante (spre exemplu, dupa rezolvarea conflictului,
inculpatul dobande§te calitatea de senator, ceea ce implica declinarea competentei
catre inalta Curte de Casatie §i Justitie).
Dupa rezolvarea conflictului, instanta careia i s-a trimis dosarul va veriflca
probele administrate, actele indeplinite §i masurile dispuse in cauza de cealal-

Legea nu prevede ipoteza conflictelor de competenta intervenite intre judecatorii de drepturi

liberta|i sau intre cei de camerS preliminara, dar - pentru identitate de ra|:iune - apreciem c5
acestea vor fi rezolvate de un judecator de drepturi §i liberta^i, respectiv de un judecator de camera
preliminara de la instante ierarhic superioara §i comuna instanfelor din care fac parte judecStorii in
conflict.
64 Partea generala

ta instanta implicata in conflict (instanta careia nu ii revenea competenta). Daca

conflictul s-a produs intre doua instante de acela§i grad, probele, actele §i masu-
rile se vor men|ine; daca insa sursa conflictului a fost incalcarea normelor lega­
le privind competenta personala sau materiala (conflictul existand, a§adar, intre
instante de grade diferite), probele, actele §i masurile se pot men|ine sau se pot
invalida, motivat.

§6. Prorogarea de competenta

Aceasta institu^ie procesuala intervine atunci cSnd un organ judiciar preia din
competenfa altui organ judiciar o cauza penala datorita unor situatii expres deter­
minate in lege.
Prorogarea de competenfa poate interveni ca urmare a reunirii cauzelorpena-
le, insa nu orice reunire atrage §i o prorogare de competenfa. In aceasta situa^ie,
exista o rela|:ie de la cauza la efect, respectiv de la reunire la prorogare, numai
atunci cdnd faptele sau faptuitorii din cauzele supuse reunirii determind com-
petenfa unor instanfe diferite (spre exemplu, in caz de participa|ie penala, daca
unul dintre coautori este militar cu gradul de pana la colonel inclusiv, iar celalalt
este civil, prin prorogare ca urmare a reunirii, militarul, in loc sa fie judecat de
un tribunal militar, va fi judecat de un tribunal civil; sau, in cazul unui concurs
real de infi-ac|iuni - spre exemplu, in cazul infractiunii de abuz in serviciu, de
competenfa judecatoriei, in concurs cu infrac|iunea de luare de mita, de compe-
ten^a tribunalului - , dupa reunire, cauza va fi de competenfa tribunalului, care i§i
proroga astfel competenta asupra infi-actiimii de abuz in serviciu). Pentru a putea
opera prorogarea de competenta, trebuie sa fie respectate regulile de la reunirea
cauzelor.
Este insa posibil sa apara o reunire intre doua dosare penale diferite aflate pe
rolul aceleia§i instance de judecata, caz in care nu se produce prorogarea de com-
peten^a (spre exemplu, intr-un dosar aflat pe rolul unei judecatorii, inculpatul este
judecat pentru un act material de fiirt in paguba unei per^oane juridice §i, in cursul
judeca^ii, acela§i inculpat este trimis in judecata, la ac|ea§i judecatorie, pentru
un al doilea act material de furt in paguba aceleia§i peii^oane juridice - daca se
constata intrunite §i celelalte conditii ale infracfiunii coiitinuate, dosarele vor fi
reunite, dar cauza ramane pe rolul aceleia§i instante, deci nu se produce nicio
prorogare de competenta).
O a doua situatie in care poate opera prorogarea de competenta este cea de
schimbare a incadrdriijuridice. Potrivit dispozi^iilor art. 49 alin. (1) din Codul de
procedura penala, competenfa ramane dobandita instantei, dupa schimbarea inca-
drarii juridice, chiar §i in situatia in care, in raport de noua incadrare, competenfa
ar aparfine unei instanfe inferioare.
 III. Participantii m procesul penal 65

Astfel, exista doua ipoteze:

a) cand, dupa schimbarea incadrarii juridice, competenta nu se modifica -
situa|ie in care nu va opera prorogarea de competenta;
b) cand, dupa schimbarea incadrarii juridice, noua competenta de solutionare a
cauzei ar reveni unei instance inferioare in grad - situatie in care instanta investita
initial pastreaza cauza spre solutionare, prorogandu-§i competenta.
Atunci c§nd, in raport de noua incadrare juridica, infrac|iunea ar fi de compe­
tenta unei instan|e superioare in grad, nu mai poate opera prorogarea de compe-
tenfa, ci va interveni declinarea de competenfd.
A treia situatie in care poate interveni prorogarea de competenta este cea de
schimbare a calificariifaptei. Calificarea faptei este o operatiune juridica pe care
o face doar legiuitorul, la fel ca §i schimbarea calificSrii faptei (spre exemplu, o
schimbare de calificare a faptei a avut loc in actualul Cod penal de Codul pe­
nal anterior. La art. 323 din Codul penal anterior era reglementata infractiunea de
asociere pentru savar§irea de infractiuni. Infractiunea cu aceasta denumire margi-
nala nu mai exists in actualul Cod penal, insa este prevSzut im alt text - art. 367
ce incrimineaza fapta de constituire a imui grup infractional organizat. In aceasta
situatie, instanta trebuie sa stabileasca daca noul continut constitutiv al infractiu-
nii de constituire a unui grup infractional organizat se potrive^te, ca tipar, pentru
fapta determinate retinuta in sarcina inculpatului in respectiva cauzS penala, iar
daca tiparele nu coincid, instanta va constata, in mod obligatoriu, ca fapta respec­
tive a fost dezincriminata),
Potrivit dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedure penala, schimba­
rea calificarii faptei determine schimbarea competentei numai atunci cand legea
reglementeazd in mod expres acest lucru.
O ultime situatie in care poate opera prorogarea de competente este cea privind
chestiunile prealabile. Acestea sunt imprejureri de natura extrapenala de care
depinde solutionarea fondului cauzei §i care se rezolve de cetre instanta penala
inainte de rezolvarea fondului cauzei.
Potrivit dispozitiilor art. 52 din Codul de procedure penaie, instanta penaie are
posibilitatea se rezolve orice chestiune prealabile de nature extrapenaie, indiferent
de competenta de solutionare a acesteia (spre exemplu, poate se rezolve orice
probleme din materie civile, de contencios administrativ sau litigii de munce,
indiferent de gradul pe care 1-ar avea instanta competente in mod obi§nuit pentru
respectiva probleme)f'l
Mentionem ce aceasta reprezinte singura situafie pentru instanfa penala cand
prorogarea de competenfd acfioneazd in favoarea instanfei inferioare in grad.
Instanta penaie va rezolva chestiunea prealabile potrivit regulilor §i mijloacelor
de probe privitoare la materia cereia ii apartine acea chestiune.

Excep|ie face ipoteza in care com petent de solutionare a chestiunii prealabile nu aparfine
organelor judiciare.
66 Partea generala

Schimbarea esentiala in materia chestiunilor prealabile este modalitatea in

care instanta penala trateaza o chestiune prealabila anterior solu|ionata de instanta
civila. Hotdrdrea definitivd pronuntatd de instanta civild are autoritate de lucru
judecat in fafa instanfei penale daca este vorba despre o chestiune prealabila,
cu excepfia situatiei in care prin acea chestiune prealabila sunt facute dovezi cu
privire la imprejurari legate de existenta infractiunii [art. 52 alin. (3) din Codul
de procedura penala]. Spre exemplu, inculpatul, avand calitatea de notar public,
este trimis in judecata pentru savar§irea infractiunii de abuz in serviciu, invinuirea
constand in aceea ca a autentificat un act prin care s-a transferat dreptul de
proprietate, de§i nu a fost dovedit dreptul de proprietate al vanzatorului. In cursul
procesului penal, inculpatul preziiita o hotarare judecatoreasca definitiva din care
rezulta ca vanzatorul avea calitatea de proprietar. Prin aceasta nu se dovede§te
existenta infractiunii §i, atunci, conditiile prevazute de dispozitiile legale sunt
indeplinite, in sensul ca instanta penala va constata ca este vorba de o chestiune
prealabila rezolvata anterior de instanta civila, va lua act de aceasta §i va pronunta
o solutie de achitare fata de inculpat.
Un exemplu contrar se poate da atunci cand procesul penal a pomit ca urmare
a unei constatari facute de Agentia Nationala de Administrare Fiscala cu privire
la nerespectarea legislatiei fiscale. In faza de judecata, inculpatul arata ca acea
chestiune, apreciata ca fiind infractiune §i pentru care a fost sesizat parchetul,
a fost analizata in continuare §i de organele fiscale, fiindu-i aplicata in final o
sanctiune contraventionala. Inculpatul a contestat procesul-verbal de constatare a
contraventiei, dar contestatia a fost respinsa, instanta de contencios administrativ
constatand ca inculpatul a savar§it, intr-adevar, o contraventie. In aceasta situatie,
instanta penala nu tine cont de hotararea definitiva a instantei de contencios ad­
ministrativ, intrucat dispozitiile legale nu permit a se face dovada unei chestiuni
prealabile legate de existenta infractiunii printr-o ho|:arare judecatoreasca defini­
tiva extrapenala. t,
In concluzie, de esenta chestiunilor prealabile in cazul prorogarii de compe-
tenta este ca instante penala i§i poate extinde competeij|a §i asupra unor chestiuni
de natura extrapenala, solutionand imprejurari de fapt (|are nu sunt de competent
unui organ judiciar penal.

Sectiunea a 4-a. Competenta judecdtorului de drepturi §i

Uhertati §i a judecatorului de camera preliminara

§1. Competenta judecatorului de drepturi §i libertati

Potrivit dispozitiilor art. 53 din Codul de procedura penala, judecatorul de
drepturi §i libertati are competenta de a solutiona, in cursul fazei de urmdrire pe-
nald, cererile, propunerile, plangerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:
 III. Participantii in procesul penal 67

a) masurile preventive (spre exemplu: propunerea de arestare preventiva sau

de arest la domiciliu, pldngerea impotriva ordonantei procuroruM de instituire a
controlului judiciar, contestatia inculpatului impotriva incheierii prin care judeca-
torul de drepturi libertati de la instanta ierarhic inferioara a admis o propunere
de arestare preventiva);
b) masurile asiguratorii (spre exemplu; propunerea de valorificare a bunurilor
mobile sechestrate, formulata de procuror in cursul urmaririi penale, atunci cand
nu exista acordul proprietarului pentru valorificaref*^; contestafia inculpatului im­
potriva masurii asiguratorii luate de procuror in cursul urmaririi penale);
c) masurile de sigurantd cu caracter provizoriu (spre exemplu: propunerea
formulata de procuror, in cursul urmaririi penale, de luare fata de suspect sau
inculpat a masurii intemarii medicale provizorii);
d) actele procurorului, in cazurile expres prevdzute de lege (spre exemplu;
cererea procurorului de a se emite un mandat de aducere, atunci cand pentru exe-
cutarea acestuia ar fi necesara patrunderea fa^ra consimtamant intr-un domiciliu
sau sediuf^]);
e) mcuviintarea perchezi^iilor, a folosirii metodelor §i tehnicilor speciale de
supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii (spre
exemplu; cererea procurorului pentru emiterea unui mandat de supraveghere
tehnica; incuviinfarea prealabild data procurorului pentru a solicita unei insti-
tutii de credit sau oricarei alte institutii comunicarea datelor privind existen|a §i
continutul conturilor §i a altor situatii financiare ale unei persoane^^^; autorizarea
prealabild data procurorului pentru a solicita fumizorilor de retele publice de
comunicatii electronice transmiterea datelor conservatef'*^);
f) procedura audierii anticipate (potrivit art. 308 din Codul de procedura pe-
nala, judecatorul de drepturi §i libertati admite sesizarea procurorului de audiere
anticipate a unui martor atunci cand exista, in ciu-sul urmaririi penale, riscul ca
acesta sa nu mai poata fi audiat in cursul judecatii, din diverse motive - spre
exemplu, urmeaza sa piece in strainatate sau are o v^rsta inaintata);
g) alte situafii expres prevdzute de lege.
Actul prin care judecatorul de drepturi §i libertati dispune este intotdeauna o
incheiere.

§2. Competenta judecatomlui de camera preliminara

Potrivit art. 54 din Codul de procedura penala, judecatorul de camera preli­
minara;
a) verified legalitatea trimiterii m judecatd dispuse de procuror.

t'l Ipoteza prevazuta de art. 252^ din Codul de procedura penalS.

IpotezS prevazuta de art. 265 alin. (4) din Codul de procedura penala.
Ipoteza prevazuta de art. 153 din Codul de procedxira penala.
™ Ipoteza prevazuta de art. 154 alin. (6) din Codul de procedura penala.
 Partea generala

b) verified legalitatea administrdrii probelor (spre exemplu, va constata

care sunt eventualele probe obtinute in mod nelegal §i le va exclude din cauza -
art. 346 din Codul de procedura penala) §i a efectudrii actelorprocesuale de cdtre
organele de urmdrire penald (spre exemplu, poate constata nulitatea unora dintre
acestea);
c) solufioneazd pldngerile impotriva solufiilor de neurmdrire penald sau de
netrimitere in judecatd (art. 341 din Codul de procedura penala);
d) solufioneazd alte situafii expres prevdzute de lege (spre exemplu; solufi-
oneazd contestatiile formulate impotriva incheierilor pronunfate de judecatorul
de camera preliminara de la instanta ierarhic inferioara in materia arestarii pre­
ventive; confirmd redeschiderea urmaririi penale^'i; solufioneazd propunerea de
desfiintare a unui inscris, formulata de procurorul care a dispus clasarea^^^).

Sectiunea a 5-a. Organele de urmarire

penala §i competenta acestora

Organele de urmarire penala sunt reprezentate de procuror §i organele de cer-

cetare penala.

§1. Procurorii
Procurorii sunt constituiti in parchete, care functioneaza pe langa instantele de
judecata, dar sunt independente in rela^iile cu acestea.
lerarhizarea parchetelor este corespunzatoare celei a instantelor de judecata,
motiv pentru care intalnim: parchete de pe langa judecatorii, parchete de pe langa
tribunale pentru minori §i familie, parchete de pe langa tribunale, parchete de pe
langa curti de apel, parchete militare de pe langa tribunale militare, Parchetul
Militar de pe langa Curtea Militara de Apel §i Parchetul de pe langa Inalta Curte
de Casatie §i Justitie.
Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie §i Ju§ti|ie are in structura mai
multe sectii (sectia de urmarire penala §i criminalistica, sectia parchetelor milita­
re, sec^ia judiciara etc.). In cadrul Parchetului de pe langl Inalta Curte de Casatie
§i Justice functioneaza Direc^ia de Investigate a Infracjiunilor de Criminalitate
Organizata §i Terorism, ca structura specializata in combaterea criminalita^ii or-
ganizate §i terorismului.
Alaturi de unita|ile de parchet mai sus nominalizate, pe langa inaha Curte de
Casa|:ie §i Justitie functioneaza §i Direc^ia Nafionala Anticorup|ie, organ speciali-
zat in combaterea infracfiunilor de corupfie, organizata ca structura autonoma in

IpotezS prevazuta de art. 335 alin. (4) din Codul de procedurS penala.
IpotezS prevSzuta de art. 549' din Codul de procedura penala.
 III. Participantii in procesul penal 69

cadml Ministerului Public coordonata de procuroml general al Parchetului de

pe langa Inalta Curte de Casatie §i Justitie.
Spre deosebire de judecatori, care sunt independenti §i se supun numai legii,
procurorii din cadrul fiecarui parchet sunt subordonati conducatorului parchetului
respectiv, iar acesta este, la randul sau, subordonat conducatorului parchetului
ierarhic superior din aceea§i circumscrip|ie.
Dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in scris §i in conformitate cu
legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.
In solu|iile dispuse, procuroml este independent, in condifiile prevazute de
lege. Solutiile adoptate de procuror pot fi insa infirmate motivat de catre procuro-
rul ierarhic superior, cand sunt apreciate ca fiind nelegale.
In cadrul procesului penal procuroml are urmatoarele atribufii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) sesizeaza judecatoml de drepturi §i libertati §i instan^a de judecata;
c) exercita ac^iunea penala;
d) exercita ac|;iunea civila, in cazurile prevazute de lege;
e) incheie acordul de recunoa§tere a vinova^iei, in condi^iile legii;
f) formuleaza §i exercita contesta^iile §i caile de atac prevazute de lege impo-
triva hotararilor judecatore§ti;
g) indepline§te orice alte atributii prevazute de lege.
In anumite cauze, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de cdtre
procuror - spre exemplu, in cazul infractiunilor pentm care competenta de jude­
cata in prima instan^a apartine Inaltei Curti de Casatie §i Justitie sau unei curti
de apel ori in cazul infractiunilor de omor §i de comptie. in asemenea situatii,
urmarirea penala se va efectua de catre procuroml de la parchetul corespunzator
instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza, cu exceptia situatiilor
in care legea prevede altfel^'l
Procurorilor li se aplica situatiile de incompatibilitate prevazute de art. 64
alin. (1) lit. a)-d) §i f) §i de art. 64 alin. (2) din Codul de procedura penala, aceasta
din urma cand cauza de incompatibilitate exista intre ei §i judecatoml de drepturi
§i libertati, judecatoml de camera preliminary sau unul dintre membrii comple-
tului de judecata. De asemenea, procuroml care a participat ca judecator intr-o
cauza penala devine incompatibil sa exercite, in aceea§i cauza, funcfia de urma-
rire penala sau sa pima concluzii la judecarea acelei cauze in prima instanta §i in
caile de atac.

f’l Spre exemplu, Direc^ia Nationals Anticoruptie este o structura ce functioneaza pe langS
inalta Curte de Casa|ie §i Justitie, dar poate efectua urmSrirea penala tntr-o cauza ce se va judeca
in prima instanta la un tribunal.
70 Partea generala

§2. Organele de cercetare penala

Organele de cercetare penala se impart in organe de cercetare penala ale
polifiei judiciare §i organe de cercetare penala speciale.
Ambele i§i desfa^oara activitatea sub conducerea §i controlul nemijlocit al
procurorului, care supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate
cu respectarea dispozitiilor legale. Dispozitiile date de procuror in legatura cu
efectuarea actelor de cercetare penala sunt obligatorii §i prioritare pentru organul
de cercetare penala. Organele ierarhic superioare ale politiei judiciare sau ale or-
ganelor de cercetare penala speciale nu pot da acestora indrumari sau dispozitii
privind cercetarea penala.
Organele de cercetare penala ale polifiei judiciare au competenta materiala
generala, intrucat efectueaza urmarirea penala pentru orice infiractiune care nu
este data, prin lege, in competen|a organelor de cercetare penala speciale sau
procurorului.
Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala,
sub supravegherea procurorului militar, corespunzator specializarii structurii din
care fac parte, in cazul savar§irii infractiunilor de catre militari sau in cazul sa-
var§irii infractiunilor de coruptie §i de serviciu prevazute de Codul penal de catre
personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune in pericol
siguranta navei sau navigatiei ori a personalului.
Organelor de cercetare penala li se aplica situatiile de incompatibilitate preva­
zute de art. 64 alin. (1) lit. a)-d) §i f) din Codul de procedura penala.

Sectiunea a 6-a. Incompatibilitatea,

ahtinerea §i recuzarea

§1. Incompatibilitatea
Incompatibilitatea este situa^ia de inadecvare in carp se afla un reprezentant al
organului judiciar cu privire la solutionarea unei cauze.penale, datorita suspiciu-
nilor in legatura cu impar^ialitatea sa, §i constituie un impediment in participarea
la rezolvarea acelei cauze.
Legea prevede in detaliu cazurile de incompatibilitate care se aplica jude-
catorului, procurorului, organelor de cercetare penala, magistratului-asistent §i
grefierului.
Cazurile de incompatibilitate a judecdtorului sunt prevazute de art. 64 din
Codul de procedura penala, dupa cum urmeaza:
- art. 64 alin. (1) enumera cazurile clasice de incompatibilitate, facand referire
la situatiile in care judecatorul:
 III. Participantii in procesul penal 71

a) a fost reprezentant sau avocat al uneia dintre parti ori al unuia dintre subiectii
procesuali principali, chiar §i in alta cauza. Mentionam ca incompatibilitatea
subzista cliiar daca, anterior, judecatorul a fost reprezentatul sau avocat partii
intr-o alta cauza penala decat cea pe care este chemat sa o solutioneze;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, cu vreuna dintre parti,
subiectii procesuali principali, avocatii sau reprezentantii acestora ori se afla cu
ace§tia intr-o alta situatie dintre cele aratate de art. 177 din Codul penal. Aceste
din urma situatii au in vedere raporturile maritale, precum §i relatiile asemanatoa-
re lorf*^ sau celor dintre parinti §i copii, existente intre judecator §i parte, subiect
procesual principal, avocatul sau reprezentantul acestora^^^;
c) a fost expert sau martor in cauza dedusa judecStii;
d) este tutore sau curator al uneia dintre parti sau al unuia dintre subiecfii pro­
cesuali principali;
e) a efectuat acte de urmarire penala in acea cauza sau a participat, in calitate
de procuror, la orice procedura desfa§urata in fata unui judecator sau a unei in-
stante de judecata. Incompatibilitatea exista indiferent de numarul §i importanta
actelor de urmarire penala pe care judecatorul le-a efectuat, in calitatea sa ante-
rioara de procuror sau organ de cercetare penala, in respectiva cauza;
f) exista o suspiciune rezonabila cu privire la impartialitatea sa. in doctrina
de sub imperiul Codului de procedura penala anterior s-au exemplificat anumite
situatii cu privire la care apreciem ca se circumscriu acestui caz de incompatibili-
tate - spre exemplu, relatia de dependenta materiala a judecatorului fata de parte,
al carei creditor sau debitor este, ori faptul ca judecatorul are un proces similar la
o alta instanta^^. De asemenea, judecatorul care s-a antepronuntat devine incom-
patibil in temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala;
- art. 64 alin. (2) - nu pot face parte din acela§i complet de judecata judecato-
rii care sunt so|:i, rude sau afini intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla
intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal;
- art. 64 alin. (3) - prevede imposibilitatea judecatorului care a judecat cauza
in fond de a mai participa la judecata aceleia§i cauze intr-o cale de atac sau la
rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotarMi;
- art. 64 alin. (4) - judecatorul de drepturi §i libertati nu poate participa la jude-
carea aceleia§i cauze in faza de camera preliminary, in fond sau in caile de atac;
- art. 64 alin. (5) - judecatorul care a participat la solutionarea plangerii im-
potriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata nu poate participa, in
aceea§i cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.

Spre exemplu, concubinajul.

Semnalam faptul ca, in timp ce relatia so|-so|ie intre judecator §i parte genereaza intotdeauna
incompatibilitate in temeiul art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala (chiar §i atunci
cm d sofii sunt despartiti in fapt), relafiile asemanatoare celor dintre sofi activeaza acest caz de
incompatibilitate doar daca partenerii convietuiesc.
I. N eagu , op. cit., p. 409.
72 Partea generala

- art. 64 alin. (6) - judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa
contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei.

§2. Abtinerea §i recuzarea

Abfinerea este institutia prin care persoana aflata in stare de incompatibilitate
(judecator, procuror, grefier, magistrat-asistent, organ de cercetare penala) solicita
inlaturarea sa de la solutionarea unei cauze penale.
Recuzarea este institu|ia prin intermediul careia par^ile, subiecfii procesuali
principali §i procurorul solicita ca reprezentantul organului judiciar sa fie inlaturat
de la solutionarea cauzei penale, deoarece se afla intr-o situa|ie de incompatibili­
tate §i totu§i nu s-a abtinut.
Cererea de recuzare a judecatorului se formuleaza m scris sau oral, fiind
obligatorie indicarea cazului de incompatibilitate invocat §i a temeiurilor de fapt
cunoscute la momentul formularii cererii.
Judecatorul in legatura cu care s-a formulat o cerere de recuzare hotara§te,
inainte de a inainta dosarul in vederea solu^ionarii cererii de recuzare, asupra
masurilor de prevenfie.
In timpul judecatii, recuzarea judecatorului se solu|;ioneaza de catre un alt
complet de judecata, format din acela§i numar de membri ca §i cel din care face
parte cel recuzat sau care se ab|;ine, fara participarea persoanei aflate in stare de
incompatibilitate. In timpul urmaririi penale sau al camerei preliminare, recuzarea
judecatorului de drepturi §i liberta|i §i, respectiv, a judecatorului de camera pre­
liminary se solu^ioneaza de un judecator de la aceea^i instan]:a. Daca pentru so-
lu^ionarea recuzarii nu poate fi desemnat un judecator sau un complet din cadrul
aceleia§i instance (spre exemplu, datorita numarului redus de personal), cererea se
solu^ioneaza de im judecator sau de un complet de lainstanfa ierarhic superioara.
Solu|ionarea ab|;inerii sau recuzSrii se face, in cel mult 24 de ore, in camera
de consiliu. In caz de necesitate, se pot efectua orice verificari §i pot fi asculta^i
procurorul, subiec^ii procesuali principali, pSr^ile §i pdsoana care se ab^ine sau a
carei recuzare se solicita.
Solutionarea ab^inerii sau recuzarii judecatorului se face prin incheiere, care
poate fi una de respingere sau de admitere.
Respingerea cererii de recuzare se poate face ca nefondata (atunci cand se
constats cS nu exists in realitate motivul de incompatibilitate invocat) sau ca inad-
misibiia (solu|:ie care presupune o respingere de piano, farS cercetarea fondului
problemei de incompatibilitate)^*^.
Respingerea ca inadmisibilS a cererii de recuzare intervine in patm situa^ii,
anume:

Constatarea inadmisibilita^ii se face chiar de completul in fafa cSmia cererea de recuzare s-a
formulat [art. 67 alin. (5) din Codul de procedurS penala].
 III. Participantii in procesul penal 73

- cererea de recuzare s-a formulat impotriva unui judecator ce nu efectueaza

activitati judiciare in cauza;
- a fost recuzat judecatoml chemat sa solutioneze cererea de recuzare;
- in cererea de recuzare nu s-au aratat cazul de incompatibilitate invocat ori
temeiurile de fapt pe care acesta se sprijina, pentru fiecare persoana in parte;
- cererea de recuzare s-a indreptat impotriva aceleia^i persoane, pentru acela§i
caz de incompatibilitate §i cu acelea§i temeiuri de fapt invocate intr-o cerere
anterioara de recuzare care fusese respinsa.
Rezulta, prin urmare, ca acela§i judecator poate fi recuzat succesiv in aceea§i
cauza penala, dar fie pentru cazuri de incompatibilitate diferite, fie pentru acela§i
motiv de incompatibilitate, insa intemeiat pe imprejurari diferite de fapt^‘1
Daca declaratia de abtinere sau cererea de recuzarea a fost admisa, se va stabili
in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Este posibil ca, urmare a admiterii declaratiei de abtinere sau a cererii de
recuzare, sa nu se mai poata desemna un judecator sau complet de la instanta
competenta pentru a solutiona cauza. In aceasta ipoteza, judecatoml sau completul
de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanfa egala in grad cu
cea in fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din
circumscrip^ia aceleia§i curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel
invecinate, careia i se va trimite dosarul spre rezolvare^^l
Incheierea prin care se solutioneaza ab|:inerea sau recuzarea nu este supusa
niciunei cai de atac, prin urmare, nu este supusa nici apelului, odata cu fondul
cauzei.

Sectiunea a 7-a. Subiecfii procesuali principali

§i drepturile acestora

Subiectii procesuali principali sunt suspectul §i persoana vatamata.

§1. Suspectul
Suspectul este persoana fizica sau juridica fa|a de care exista bdnuiala
rezonabila ca a sdvdr§it o faptd prevdzutd de legea penala. In prezent, legiuitorul
face o distinc|ie clara intre inceperea urmaririi penale in rem (in legatura cu
fapta) §i continuarea urmaririi penale in personam (fa|a de o persoana). Astfel,
atunci cSnd exista probe din care rezulta ca o persoana a savar§it o infirac^iune,

t*' !n caz de recuzare a procurorului, legea [art. 70 alin. (2) din Codul de procedura penala]
adauga §i o a cincea ipoteza de inadmisibilitate, anume cSnd cererea de recuzare nu s-a adresat
procurorului ierarhic superior.
ra Acesta reprezinta un caz special de stramutare.
74 Partea generala

procurorul dispune prin ordonanta inceperea urmaririi penale. Ordonanta de

incepere a urmaririi penale reprezinta „actul de na§tere” a procesului penal.
Atunci cand exista indicii rezonabile cu privire la un autor al faptei, se dispune
continuarea urmaririi penala fatS de acea persoana, fizica sau juridica, iar din acel
moment persoana respectiva dobande^te calitatea de suspect §i devine subiect
procesual principal. Continuarea in personam a urmaririi penale se dispune de
catre procuror prin ordonanta [art. 305 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Prin exceptie, in cazul infractiunilor de audienta, calitatea de suspect se atribuie
prin declaratie orala a procurorului.
Suspectului i se aduc la cuno§tinta, de indata §i inainte de prima sa audiere,
aceasta calitate, fapta pentru care este suspectat, incadrarea ei juridica §i drepturile
procesuale prevazute la art. 83 din Codul de procedura penala.
Asemanarea dintre calitatea de suspect din actuala reglementare §i cea de
mvinuit din Codul de procedura penala anterior, de§i exista, nu este una clara, da-
torita numeroaselor diferente mai ales sub aspectul obligatiilor suspectului. Prin-
cipala deosebire fata de calitatea de mvinuit din vechea reglementare este aceea
ca suspectul poate, ca obligatie, sa suporte doar o singura masura de preventie, §i
anume retinerea pentru maxim 24 de ore (toate celelalte patru masuri preventive,
adica controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestarea preventiva §i
arestul la domiciliu, pot fi luate numai impotriva inculpatului).
Suspectul are toate drepturile prevazute de lege pentru inculpat, care pot fi
valorificate doar in cursul urmaririi penale, pentru ca niciodata nu il vom putea
intMni pe suspect in camera preliminara ori in faza de judecata, cu atat mai putin
in faza de executare a hotarMi penale.

§2. Persoana vatamata

Persoana vatamata este persoana fizica sau juridicE care a suferit o vatamare
fizica, materiala sau morald prin savdr§irea infrac^iuMi.
Este de remarcat o importanta diferen|a fa^a de Codul de procedura penala
anterior, respectiv faptul ca nu mai este necesard vreo manifestare de voinfd
pentru ca acela care a suferit o vatamare prin savar^irea mfractiunii sa participe la
procesul penal. Aceasta rezulta implicit din dispozitiile ait. 81 alin, (2) din Codul
de procedura penala, conform carora „persoana care a suferit o vatamare fizica,
materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune
in mi§care din oficiu §i care nu dore§te sa participe la procesul penal trebuie
sa m§tiinfeze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o
va putea audia in calitate de martor” (s.n.). Prin urmare, putem afirma ca legea
prezuma participarea persoanei vatamate la procesul penal fara a fi necesara vreo
cerere in acest sens; doar in ipoteza in care cel vatamat nu dore§te sa participe
ca subiect procesual principal in cauza, va trebui sa in§tiinteze despre aceasta
organul judiciar.
 III. Participantii in procesul penal 75

Persoana vatamata participa la intregul proces penal, nefiind obligata sa ia

parte la activitad, dar va aparea, de exemplu, m citativ la instanta in aceasta ca-
litate. Ea se poate constitui §i parte civild in procesul penal, exercitand actiunea
civila.
Consideram ca, sub acest aspect, actuala reglementare este mai clara §i mai
supla, intrucat, in sistemul Codului de procedura penala anterior, cel care suferea
o vatamare trebuia sa precizeze in mod expres ca dore§te sa fie parte in procesul
penal, de§i actiunea penala nu se exercita de partea vatamata, ci apartinea, ca §i
in prezent, statului.
Se mai poate observa §i imprejurarea ca persoana vatamata este subiect pro-
cesual principal in toate situatiile, mai putin cea in care nu dore§te sa participe
la procesul penal §i este audiata in calitate de martor, ipoteza in care ramane la
stadiul de alt subiect procesual.
Persoana vatamata are o serie de drepturi, dupa cum urmeaza:
- dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
- dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de
a ridica exceptii §i de a pune concluzii;
- dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a
cauzei;
- dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul
urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul
Romaniei, o adresa de po§ta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste
informatii sa ii fie comunicate;
- dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;
- dreptul de a fi ascultata;
- dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor §i expertilor;
- dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege,
nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;
- dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
- dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
- alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu, dreptul de a apela sentinta in
ceea ce prive§te latura penala a cauzei).

Sectiunea a 8-a. Inculpatul §i drepturile acestuia

Inculpatul este persoana impotriva cdreia s-a pus in mi§care acfiunea penala.
Punerea in mi§care a actiunii penale se realizeaza prin ordonanta procuromlui;
prin exceptie, in cazul infi*actiunilor de audienta, actiunea penala se pune in mi§-
care prin declaratia orala a procuromlui.
In procesul penal, inculpatul este titular de drepturi §i obligatii. In categoria
drepturilor inculpatului regasim, conform art. 83 din Codul de procedura penala:
76 Partea generala

- dreptul de a nu da nicio declaratie, atragandu-i-se aten|;ia ca, daca refliza sa

dea declara|ii, nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii,
acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;
- dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat §i
mcadrarea juridica data acesteia;
- dreptul de a consulta dosarul, in condi|iile legii;
- dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu i§i desemneaza unul, dreptul de
a i se desemna un avocat din oficiu in cazurile de asisten^a juridica obligatorie;
- dreptul de a propune administrarea de probe in condi|iile prevazute de lege,
de a ridica excep^ii §i de a pune concluzii;
- dreptul de a formula orice alte cereri ce ^in de solu^ionarea laturii penale §i
civile a cauzei;
- dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cSnd nu in|elege,
nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;
- dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
- dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
- alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu: dreptul de a ataca sentin^a cu
apel; dreptul ca, atunci cand a fost arestat preventiv, sa incuno§tin|eze personal
un membru de familie ori o alta persoana despre locul unde este de^inut, indata
dupa incarcerare).
Conform art. 108 alin. (2) din Codul de procedura penala, inculpatul este |;inut
sa respecte §i o serie de obligafiU precimi:
- obliga^ia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare;
- obliga^ia de a comunica in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a adre-
sei.

Sectiunea a 9-a. Partea civila §i drepturile acesteia

Partea civila este persoana vatamata care exercitd acfiunea civila in procesul
penal. Au calitatea de parte civila §i succesorii persod^ei vatamate, daca exercita
ac^iunea civila in procesul penal (art. 84 din Codul de Vocedura penala).
Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urm§.ririi penale sau in
cursul judeca^ii, pdnd la inceperea cercetarii judecdtore§ti. Daca acest moment
procesual a fost depa§it, persoana vStSmata sau succesorii sSi nu se mai pot
constitui parte civila in procesul penal, dar pot introduce ac^iunea pentru repararea
pagubei la instan^a civila.
Constituirea de parte civila se face in scris sau oral, cu indicarea naturii §i a
intinderii preten|;iilor, a motivelor §i a probelor pe care acestea se intemeiaza.
Drepturile par^ii civile sunt urmatoarele:
- dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
 III. Participantii in procesul penal 77

- dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de

a ridica exceptii de a pune concluzii;
- dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii civile a
cauzei;
- dreptul de a consulta dosarul, !n conditiile legii;
- dreptul de a fi ascultata;
- dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor §i expertilor;
- dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege,
nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;
- dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
- dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
- alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu, dreptul de a cere stramutarea
cauzei, de a exercita calea de atac a apelului).
Partea civila are §i obligafii corelative, spre exemplu, pe aceea de a respecta
ordinea in care se da cuv^ntul in cadrul dezbaterilor.

Sectiunea a 10-a. Partea responsabild civilmente

§i drepturile acesteia

Partea responsabila civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are
obligafia legala sau convenfionala de a repara in intregime sau in parte, singurd
sau in solidar, prejudiciul cauzatprin infracfiune §i care este chemata sa raspunda
in procesul penal.
Partea responsabila civilmente poate fi introdusa ori poate interveni din proprie
ini^iativa in procesul penal.
Introducerea in procesul penal a parfii responsabile civilmente are loc fie
la cererea parfii civile, fie la cererea procurorului, atunci cand acesta exercita
ac^iunea civila. Introducerea poate fi facuta in cursul urmaririi penale sau in
cursul judeca|ii, dar numai pdnd la inceperea cercetdrii judecdtore§ti.
Partea responsabila civilmente poate interveni in procesul penal, din proprie
initiativa, pdnd la terminarea cercetdrii judecdtore§ti la prima instanfd, luand
procedura din stadiul in care se afla in momentul interven^iei. Interesul parfii
responsabile civilmente de a intra in procesul penal, de§i nu a fost chemata, se
leaga de sus^inerea intereselor sale civile (§i ale inculpatului), care, in absen|a sa,
ar putea avea de suferit, cu atat mai mult cu cat hotararea penala are §i autoritate
de lucru judecat in fa|a instance! civile, in conditiile legii.
Partea responsabila civilmente are, in ceea ce prive§te ac|iunea civila, toate
drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.
78 Partea generala

Sectiunea a 11-a. Avocatul. Asistenta

juridica §i reprezentarea

Un alt participant la procesul penal este avocatul. Potrivit art. 88 din Codul
de procedura penala, avocatul asista sau reprezintd, in procesul penal, partile ori
subiectii procesuali principali, in conditiile legii.
Diferenta intre cele doua institutii - asistenta juridica §i reprezentare - consta
in aceea ca asistenfa juridica presupune sprijinul pe care avocatul il da partilor
sau subiectilor procesuali principali, in vederea asigurarii apararii intr-o cauza
penala, §i implica atat prezenta partii, cat §i a avocatului in fata organului judiciar,
in timp ce reprezentarea presupune prezente reprezentantului §i lipsa partii din
fa^a organului judiciar.
Reprezentantul poate fi atat avocatul, cat §i o alta persoana, insa cu mentiunea
ca avocatul este singurul care are dreptul de a pleda in fata instantelor de judecata.
Legea reglementeaza §i cazuri de incompatibilitate pentru avocat, acesta
aflandu-se in situatii care determina imposibilitatea de a oferi asistenta juridica
unor persoane din cauza suspiciunilor care planeaza asupra impartialitatii sau
independentei sale. Astfel, nu poate fi avocat al unei parti sau al unui subiect
procesual principal:
- sotul ori ruda pana la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecatorul;
- martorul citat in cauza;
- cel care a participat in aceea§i cauza in calitate de judecator sau de procuror;
- o alta parte sau un alt subiect procesual.
De asemenea, legea interzice ca partile sau subiectii procesuali principali cu
interese contrare sa fie asistati sau reprezentati de acela§i avocat [art. 88 alin. (4)
din Codul de procedura penala].
Asistenta juridica poate fi facultativd sau obligqtorie. Regula este asistenta
juridica facultativa, partile §i subiectii procesuali principali putandu-se apara ei
in§i§i §i nefiind, in principiu, obligati sa apeleze la sp^jinul unui avocat in cursul
procesului penal. Daca suspectul sau inculpatul intele|e sa apeleze la avocat, are
dreptul sa fie asistat de unui ori de mai multi avoclti, asistenta juridica fiind
considerata ca asigurata atunci cand cel putin unui dinire ace^tia este prezent.
Prin exceptie, asistenta juridica a suspectului saujinculpatului este uneori
obligatorie.
Cazurile de asistenfa juridica obligatorie sunt prevazute in dispozitiile art. 90
din Codul de procedure penala. Astfel, asistenta juridica este obligatorie pentru
suspect sau inculpat, atat in faza de urmarire penala, cat §i in faza de camera
preliminara §i in faza de judecata, in urmatoarele situatii:
- in cazul minorului;
- in cazul suspectului sau inculpatului intemat intr-un centru educativ sau
intr-im centru de detentie. Pentru aceasta situatie, se cuvine precizarea ca intema-
 III. Participantii m procesul penal 79

rea intr-un centru educativ sau intr-un centru de detentie constituie masuri edu­
cative, prevazute de art. 124-125 din Codul penal, insa ele sunt aplicabile nu
numai minorilor, ci §i majorilor care, la data savar§irii infractiunii, aveau varsta
cuprinsa intre 14 §i 18 ani (art. 134 din Codul penal). Prin urmare, acest caz de
asistenta juridica obligatorie nu se suprapune peste cel anterior;
- in cazul suspectului sau inculpatului retinut sau arestat, chiar §i in alta cauza;
- in cazul suspectului sau inculpatului fata de care s-a luat masura de siguranta
a intemarii medicale, chiar in alta cauza;
- in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu i§i
poate face singur apararea;
- in alte cazuri prevazute de lege [spre exemplu, in ipoteza in care inculpatul
incheie un acord de recunoa§tere a vinovatiei - art. 480 alin. (2) din Codul de
procedura penala].
Pentru faza de judecata, alaturi de cazurile mai sus mentionate, asistenta ju­
ridica a inculpatului este obligatorie §i atunci cand legea prevede pentru infrac-
tiunea savar§ita pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de
5 ani.
In toate cazurile mai sus aratate, daca suspectul sau inculpatul nu §i-a ales un
avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
Pe langa situatiile de asistenta juridica obligatorie pentru suspect sau inculpat,
legea prevede doua cazuri de asistenta juridica obligatorie pentru persoana vd-
tdmatd, partea civild §i partea responsabild civilmente (art. 93 din Codul de pro­
cedura penala), anume:
- cand persoana vatamata sau partea civila este lipsita de capacitate de exer-
citiu ori cu capacitate de exercitiu restransa;
- cand organul judiciar apreciaza ca persoana vatamata, partea civila sau par­
tea responsabila civilmente nu §i-ar putea face singura apararea.
In cursul urmdririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului (fie ales de
acesta, fie desenmat din oficiu de organul judiciar) are dreptul sa asiste la efec-
tuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia situatiei in care se utilizeaza
metodele speciale de supraveghere ori cercetare §i a perchezi^iei corporale sau a
vehiculelor, in caz de infiractiune flagranta. De asemenea, are dreptul sa participe
la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi §i libertati, sa for-
muleze plangeri, cereri §i memorii.
In cursul procedurii de camerd preliminard §i in cursul judecdfii, avocatul
are dreptul sa consulte actele dosarului, sa il asiste pe inculpat, sa exercite drep-
turile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri, memorii, exceptii §i
obiectiuni.
Avocatul suspectului sau inculpatului are, totodata, dreptul sa beneficieze de
timpul §i inlesnirile necesare pentru pregatirea §i realizarea unei aparari efective.
in materia asistentei juridice au fost reglementate §i doud aspecte cu caracter
de noutate fata de Codul de procedura penala anterior. In primul rand, pentru faza
80 Partea generala

de urmarire penala s-a statuat, in mod expres, dreptul ca avocatul sd consulte

dosarul §i obligafia organului judicial de a-i permite accesul in acest sens. Exista
0 singura exceptie, §i anume procurorul poate restric|iona motivat consultarea
dosarului, daca prin aceasta s-ar aduce atingere bunei desfa§urari a urmaririi
penale, cu mentiunea ca, dupa punerea in mi^care a actiunii penale, restricfionarea
se poate dispune pentru cel mult 10 zile. Referitor la acest aspect, trebuie observat
ca dispozitiile legale nu precizeaza daca aceste 10 zile sunt consecutive sau pot fi
frac|ionate in intervale de timp §i nici daca interdictia poate fi dispusa o singura
data sau de mai multe ori.
Faptul ca avocatul poate sa consulte dosarul oricand in timpul urmaririi penale
a condus la desfiinprea procedurii de prezentare a materialului de urmarire
penald.
A1 doilea aspect cu caracter de noutate este legat de confidenfialitatea comu-
nicdrilor dintre avocat §i clientul sau. In vechea reglementare, aceasta reprezenta
o problema cand inculpatul era privat de libertate sau in situa^ia in care, in timpul
declaratiei, suspectul sau inculpatul ar fi dorit sa se consulte cu aparatorul. In
actuala reglementare, este prevazuta insa in mod expres posibilitatea consultarii
dintre aparator §i inculpatul/suspectul refinut sau arestat, in conditii de confiden-
fialitate (asigurandu-se numai supravegherea vizuala §i masurile necesare de paza
§i securitate) §i cu interdictia interceptarii sau inregistrarii convorbirii dintre ei.
Daca aceasta convorbire ar fi inregistrata, eventuala proba astfel obtinuta ar fi
exclusa §i nu s-ar putea folosi in cauza.
 Capitolul al IV-lea. Probele §i mijloacele
de proba
Sectiunea 1. Reguli generate

§1. Notiune
Probele sunt fapte sau imprejurari de fapt cu relevanta informativa in procesul
penal. Relevanta informativa este avuta in vedere cu privire la existenta sau
inexistenta infractiunii, la identificarea persoanei care a savar§it-o §i la cunoa§terea
imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei §i care contribuie la
aflarea adevarului [art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Primele doua
chestiuni evidentiate sunt legate de dovedirea aspectelor ce tin de fondul cauzei
penale (existenta sau inexistenta infractiunii §i identificarea persoanei care a
savar§it-o), iar celelalte chestiuni privesc §i aspectele accesorii fondului, care sunt
insa necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele necesare pentru justa solufionare a cauzei se refera inclusiv la dove­
direa tuturor acelor elemente de care depinde corecta aplicare a unor institutii de
procedura. Spre exemplu, pentru a se putea lua masura arestarii preventive, tre-
buie sa se caute §i sa se identifice fapte sau imprejurari de fapt din care sa rezulte
daca inculpatul se va sustrage de la raspundere penala sau daca incearca sa ajunga
la o intelegere frauduloasa cu persoana vatamata.
Probele pot fi de mai multe categorii, astfel:
a) probe in acuzare (care sustin invinuirea) §i probe in apdrare (care de-
monstreaza nevinovatia sau care atenueaza raspunderea penala). Interesul acestei
distinctii tine de imprejurarea ca, potrivit art. 5 alin. (2) §i art. 100 alin. (1) din
Codul de procedura penala, organele de urmarire penala au obligatia de a strange
probe atat in favoarea, cat §i defavoarea suspectului sau inculpatului;
b) probe mediate (provenite din sursa originara) §i mediate (obtinute prin in-
termediari, mijlocit). Interesul acestei clasificari este legat de aprecierea probelor,
valoarea lor de adevar fiind mai scazuta atunci cand sunt obtinute din alta sur­
sa decat cea originara. Legea da implicit eficienta acestei clasificari atunci cand
consacra regulile pentru ascultarea persoanelor in procesul penal; spre exemplu,
potrivit art, 116 alin. (2) din Codul de procedura penala, audierea martorului poa-
te fi extinsa asupra tuturor imprejurarilor necesare pentru verificarea credibilita|ii
sale, ceea ce include §i intrebari asupra sursei din care a afiat aspectele pe care le
relateaza;
c) probe directe (care dovedesc prin ele insele esenta activitatii infractionale)
§i probe indirecte (care nu due prin ele insele, ci numai prin coroborarea unora
82 Partea generala

cu celelalte, la rezolvarea cauzei penale). Interesul distinctiei este practic, corecta

rezolvare a cauzei penale prin probe indirecte necesitand corelare §i rationamente
logice fara fisura, care sa sustina, dincolo de orice mdoiala rezonabila, concluzia
existentei infractiunii §i savar§irii acesteia de catre inculpat;
d) probe clasificate (informatii secrete de stat sau secrete de serviciu) §i probe
neclasificate. Interesul distinctiei este legat de faptul ca, spre deosebire de regle-
mentarea anterioara, art. 352 alin. (11)-(12) din Codul de procedura penala per-
mite, in anumite conditii §i cu anumite limitM, §i dovada prin probe clasificate.
Mijloacele deprobd sunt acele mijloace legale prin intermediul carora probele
sunt administrate in procesul penal, informatiile necesare rezolvarii cauzei fiind
relevate organelor judiciare §i celorlalti participant! la activitatea judiciara.
in reglementarea actuala, mijloacele de proba sunt enumerate exemplificativ,
spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, care le indica limitativ.
Astfel, in categoria mijloacelor de proba sunt incluse declaratiile suspectului,
ale inculpatului, ale partii civile, ale partii responsabile civilmente, ale persoanei
vatamate §i ale martorilor, inscrisurile, rapoartele de expertiza §i de constatare,
procesele-verbale, fotografiile §i mijloacele materiale de proba, dar §i orice alt
mijloc de proba care nu este interzis de lege. Se poate observa ca legiuitorul lasa
deschisa posibilitatea de dovada prin orice mijloc de proba, sub singura conditie
ca acesta sd nu fie interzis prin lege; spre exemplu, ca aspect cu caracter de
noutate, testul poligraf poate fi folosit ca mijloc de proba.
Procedeulprohatoriu este modalitatea legala de obtinere a mijlocului de pro­
ba. Mijloacele de proba care contin informatiile ce intereseaza pentru rezolvarea
cauzei penale ajung in posesia organelor judiciare prin anumite modalitati pre-
vazute de lege, acestea fiind procedeele probatorii; spre exemplu, intr-o cauza
penala pentru a carei rezolvare sunt necesare informatiile (probele) din continutul
unui inscris (mijlocul de proba) existent la locuinta inculpatului, obtinerea inscri-
sului se poate realiza printr-o perchezitie domiciliara (procedeul probatoriu). In
categoria procedeelor probatorii se includ, spre exeinplu, perchezitiile, exper-
tizele, metodele speciale de supraveghere sau cercetare (de pilda, interceptarea
comunicatiilor), reconstituirea §i cercetarea la fata locilui.
Obiectulprobafiunii inseamna tot ceea ce trebuie ddvedit intr-o cauza penala.
Noua reglementare utilizeaza o enumerare exemplificakvd, vorbind - ca obiect
al probei - despre:
a) existenta infi'actiunii §i savar§irea acesteia de catre inculpat;
b) faptele cu privire la raspunderea civila, daca exista o parte civila in cauza;
c) faptele §i imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii (spre exemplu:
dovedirea unei cauze de neimputabilitate, proba recidivei, dovedirea unei probleme
de natura extrapenala, precum filiatia in cazul infi-actiunii de incest, etc.) §i
d) orice imprejurari de care depinde buna solutionare a cauzei (se includ aici
toate aspectele accesorii fondului - cele privitoare la masurile de preventie, ma-
 IV. Probele §i mijloacele de proba 83

surile asiguratorii, masurile de ocrotire §i de siguranta, incompatibilitate, suspen-

darea urmaririi penale sau judecatii etc.).
in principiu, in obiectul probatiunii intra numai fapte §i imprejurari defapfi^\
Legea penala nu se dovede§te, ea fiind prezumata absolut ca este cunoscuta de
orice persoana cu capacitate penala. Prin exceptie insa, in unele cauze trebuie
dovedite existenta §i continutul unei legi penale straine [spre exemplu, atunci
cand se pune problema aplicarii legii penale romane potrivit principiului perso-
nalitatii in conditiile art. 9 alin. (2) din Codul penal, este necesar sa se probeze
ca fapta constituie infractinne §i potrivit legii statului strain pe teritoriul caruia a
fost comisa].

§2. Sarcina probei

Prin sarcina probei se intelege obligatia administrdrii probelor in procesul
penal.
In actiunea penala, sarcina probei revine in principal procurorului [art. 97
alin. (1) din Codul de procedura penala], intrucat, prin punerea in mi§care a ac-
tiunii penale, acesta este organul judiciar care declan§eaza mecanismul de tragere
la raspundere penala a inculpatului. Alaturi de procuror, sarcina probei revine insa
§i organelor de cercetare penala.
Intrucat beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, suspectul §i inculpatul nu
sunt obligati sa i§i dovedeasca nevinovatia §i au dreptul de a nu contribui la
propria acuzare (spre exemplu, au dreptul de a nu face nicio declaratie). Atunci
cand s-au produs probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a
propune administrarea de dovezi contrarii.
Spre deosebire de actiunea penala, care se caracterizeaza prin oficialitate, in
actiunea civild, guvemata de principiul disponibilita^ii, sarcina probei aparfine
in principal pdrfii civile, intrucat aceasta declan§eaza mecanismul de tragere la
raspundere civila a inculpatului §i, eventual, a partii responsabile civilmente,
in vederea repararii pagubei cauzate prin infractiune. Prin excepfie insa, atunci
cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa, intrucat procuroml exercita actiunea civila in numele acesteia,
lui ii revine sarcina probei. §i in actiunea civila, inculpatul §i partea responsabila
civilmente au dreptul de a propune contraprobe.
Sarcina probei este, prin urmare, dominata de principiul ca acela ce face o
afirmatie este obligat sa o dovedeasca {eius incumbit probatio qui dicit, non qui
negat).

In doctrina (I. N eagu , op. c it, p. 443-445; Gr. T heodoru , op. c it, p. 348-350) se opereaza
distinctii intre fapte principale §i fapte probatorii, fapte similare, fapte auxiliare fapte negative.
84 Partea generala _________________

§3. Administrarea probelor

Legiuitorul subliniaza necesitatea dovedirii vinovatiei dincolo de orice indoia-
Id rezonabild. In materia administrarii probelor exista o diferenta importanta intre
faza de urmarire penala §i cea de judecata.
In timpul urmdririi penale, organele de urmarire penala au obligafia strangerii
§i administrarii probelor [art. 100 alin. (1) din Codul de procedura penala], iar in
faza de judecata, instan|:a de judecata administreaza probe la cererea procurorului,
a parfilor §i a persoanei vatamate, iar din qficiu numai in mod subsidiar, atunci
cand considers necesar pentru formarea convingerii sale [art. 100 alin. (2) din
Codul de procedura penala], dorind sa se edifice asupra unor chestiuni nelamurite.
Aceasta ultima dispozi|ie legala este in stransa legatura cu prevederile art. 374
alin. (7)-(8) din Codul de procedura penala, conform carora probele administrate
in faza de urmarire penala §i necontestate de parfi nu sunt administrate din nou
de catre instanja de judecata, cu excepfia situa|;iei in care judecatorul apreciaza
ca readministrarea este necesara pentru aflarea adevarului §i justa solu^ionare a
cauzei. Instanfa este datoare sa intrebe parfile daca in^eleg sa conteste probele
din faza de urmarire penala, iar daca acestea nu sunt contestate, in principiu nu le
readministreaza, ci doar le apreciaza.
In cursul urmaririi penale, cererea de probe se admite sau se respinge, motivat,
prin ordonanfd, iar in cursul judeca^ii prin mcheiere.
Organele judiciare pot respinge cererea privind administrarea unei probe in
urmatoarele situapi:
a) cand proba este nerelevantd in raport cu obiectul probafiunii (corespon-
dentul „neconcludentei” din Codul de procedura penala anterior). Relevanfa xmei
probe consta in aptitudinea acesteia de a duce la aflarea adevarului in cauza. Este
irelevant a se face proba asupra aspectelor consacrate prin prezumfii legale abso­
lute [spre exemplu, daca faptuitorul este minor sub 14tani, cererea de a se dispune
efectuarea imei expertize pentru a se stabili daca ace^ta a avut sau nu discema-
mant in savar§irea faptei va fi respinsa, intrucat art. 111 alin. (1) din Codul penal
prezuma absolut lipsa acestuia, stabilind ca un asemen|ia minor nu raspunde pe­
nal]. Relevan^a probei trebuie apreciata intotdeauna prin raportare la ceea ce se
incearca, in concret, a se dovedi. Exista situa|ii in carejdecizia de admitere sau
de respingere a cererii privind administrarea unei probe depinde de aspectul ce
se urmarefte a fi probat. Spre exemplu, in cazul unei infracpuni de trafic de per-
soane, cererea inculpatului de a fi ascultata persoana vatamata spre a se dovedi ca
aceasta §i-a dat acordul la comiterea infrac^iunii (§i, deci, ca fapta nu constituie
infiracpune) va trebui respinsa ca irelevanta, intrucat, potrivit art. 210 alin. (3) din
Codul penal, consimfam^ntul persoanei victima a traficului nu constituie cauza
justificative. In schimb, aceea^i cerere formulata de procuror va trebui admisa,
daca tinde sa probeze ca acordul victimei a fost rezultatul inducerii sale in eroare
 IV. Probele §i mijloacele de proba 85

de catre faptuitor, aceasta fiind una dintre modalitatile normative de savar§ire a

infractiuniit^i;
b) cdnd se constatd cd au fast administrate probe su ficiente cu privire la acea
imprejurare („inutilitate”). O proba poate fi relevanta, dar inutila; spre exemplu,
daca im numar mare de martori oculari relateaza o anumita imprejurare §i se
observa doar contradictii neinsemnate intre declaratiile acestora, faptul poate fi
considerat dovedit, fara a mai fi utila audierea altor martori oculari;
c) cdnd proba nu este necesard, fiind vorba de un fapt notoriu. In aceasta
situafie, exista, practic, o dispensa de proba, cererea de administrare a probei
urmand a se respinge atunci cand ea tinde la dovedirea unui fapt cunoscut de un
cerc foarte larg de persoane (spre exemplu, nu se dovede^te in cauza penala legea
gravita|iei);
d) cdnd proba este imposibil de obfinut. Pot fi incluse aici atSt aspectele care
tin de dovedirea unor imprejurari contrare concepfiilor noastre despre via|a §i
societate (spre exemplu, este imposibil de obfinut o proba din care sa rezulte ca
infracfiunea a fost comisa prin farmece), cat §i cele pentru care au disparut din
realitatea obiectiva elementele materiale apte sa le demonstreze (spre exemplu,
este imposibil de efectuat o expertiza contabila in legatura cu activitatea desfa§u-
rata de o societate comerciala, in condifiile in care arhiva acesteia a luat foe §i a
fost distrusa in intregime);
e) cdnd cererea este formulatd de o persoand neindreptdfitd. Cei indreptatiti
sa solicite administrarea de probe sunt procurorul, par|ile §i persoana vatamata,
in cursul judecatii, respectiv partile §i subiectii procesuali principali, in cursul
urmaririi penale^^l Spre exemplu, se va respinge cererea de audiere a unui martor
pe care o formuleaza, in nume propriu, interpretul;
f) cdnd proba este contrard legii. Spre exemplu, este interzisa de lege supra-
vegherea tehnica, prin interceptarea comunicafiilor, a raportului dintre avocat
|i persoana pe care o asista sau reprezinta, in ipoteza in care nu exista date ca
avocatul pregate§te sau savar§e§te o infractiune [art. 139 alin. (4) din Codul de
procedura penala].

De asemenea, in cazul uciderii unei persoane, solicitarea inculpatului de a se administra probe

spre a se dovedi ck fapta a fost comisa la cererea explicita, serioasa, con§tientS §i repetata a victimei,
care suferea de o boala incurabila cauzatoare de suferinfe permanente §i greu de suportat, va trebui
admisa, intrucat tinde a proba comiterea infracjiimii de la art. 190 din Codul penal (uciderea la
cererea victimei), §i nu a celei de la art. 188 din Codul penal (omorul), chiar daca consim^amantul
victimei unei infracfiuni contra vie^ii nu reprezinta cauza justificativa.
P' Prin excep^ie, in cursul urmaririi penale, procurorul formuleaza o cerere de probatoriu atunci
cand sesizeaza judecatorul de drepturi §i libertafi pentru aplicarea procedurii audierii anticipate
(art. 308 din Codul de procedura penala).
86 Partea generala

§4. Principiul loialitatii administrarii probelor

Potrivit acestui principiu, este oprit a se intrebuinfa violence, ameninfdri, alte
mijloace de constrdngere, presiuni, indemnuri sau promisiuni in scopul obfinerii
unor probe. Prin violenta se mtelege orice forma de violenta fizica sau psihica
exercitata de organul judiciar. Amenintarile §i mijloacele de constrangere pot
imbraca forma ilicitului penal, dar pot sa constea §i intr-o conduita aparent legala
a organelor judiciare penale. Spre exemplu, s-ar incalca principiul loialitatii admi­
nistrarii probelor atunci cand procurorul ar promite inculpatului ca va incheia
un acord de recunoa§tere a vinovatiei, dar numai sub conditia ca acesta sa dea
declaratii despre o alta persoana cu privire la care nu exista suficiente dovezi ca a
participat la savar§irea infrac^iunii.
O alta components a principiului este reprezentata de interdicfia de a fi
utilizate metode sau tehnici de ascultare care afecteazd capacitatea persoanei
de a-§i aminti §i de a relata in mod con§tient §i voluntar faptele care constitute
obiectulprobei (spre exemplu, prin hipnoza)^^l Interdictia are caracter absolut, in
sensul ca opereaza chiar daca cel ascultat §i-ar da consimtamantul la folosirea de
asemenea procedee [art. 101 alin. (2) din Codul de procedura penala].
O reglementare importanta in materia administrarii probelor o reprezinta §i
regula conform careia nu este permisd provocarea sdvdr§irii sau continudrii
sdvdr§irii unei infracfiuni in scopul obfinerii de probe. Interdictia se aplica atat
organelor judiciare, cat §i persoanelor care lucreaza pentru acestea (investigatori
sub acoperire, investigatori cu identitate reala, colaboratori).
Principiul loialitatii administrarii probelor are reverbera|;ie pe intreg parcursul
procesului penal, iar diferite dispozitii ale Codului de procedura penala sunt me-
nite a garanta respectarea lui^^^. El va fi avut in vedere de judecatorul de camera
preliminara atunci cand verifica legalitatea administr^ii probelor in cursul urma-
ririi penale, dar §i de instanta atunci c^nd se propun se administreaza probe in
cursul judecatii. \
Sanctiunea nerespectarii acestui principiu, ca de altfel a oricarei abateri de la
regula ca probele trebuie obtinute prin mijloace legale, !este excluderea probelor
ilegale (art. 102 din Codul de procedura penala).
Dispozitiile Codului de procedura penala actual introduc, cu caracter de nou-
tate fata de reglementarea anterioara, sancfiunea excluderii in cazul probelor
derivate, daca acestea provin in mod direct din cele nelegale §i nu puteau fi obti­
nute in alt mod. Probele derivate sunt cele care decurg din alte probe; ele nu vor
[‘1 In strSnsa legatura cu acest principiu se afla dispozitiile art. 115 alin. (2) din Codul de
procedxira penalS, care stabilesc ca organul judiciar poate asculta o persoanS care se afla intr-o
situa|ie ce pune la indoiala capacitatea sa de a fi martor doar atunci cSnd se constatS ca „este
capabila sa relateze in mod con§tient (s.n.) fapte §i imprejurari de fapt conforme cu realitatea”,
PI Spre exemplu, art. 110 alin. (5) din Codul de procedura penala fixeaza, §i cu acest scop, regu­
la ca, in cursul urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se inregistreaza cu mijloace
tehnice audio sau audiovideo.
 IV. Probele §i mijloacele de proba 87

putea fi folosite in procesul penal daca, fara proba ilegala din care deriva in mod
direct, nu ar fi putut fi obtinute. Spre exemplu, in situatia in care un investigator
sub acoperire ar determina o persoana sa comita o infractiune de dare de mita,
probele derivate obtinute in urma surprinderii in flagrant a functionarului mituit
nu pot fi folosite in cauza penala.

§5. Aprecierea probelor

In aceasta privinta functioneaza in continuare principiul liberei aprecieri,
potrivit caruia probele nu au o valoare dinainte stabilita, ci se evalueaza prin
coroborare intre ele.
Potrivit dispozitiilor art. 103 alin. (2) din Codul de procedura penala, instanta
poate sa pronunte condamnarea numai atunci cand are convingerea ca acuzatia
a fost dovedita dincolo de orice mdoiala rezonabila. Coroborand acest text cu
dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura penala, rezulta ca re-
gula de mai sus vizeaza in realitate orice hotarare de tragere la raspundere penala
(at^t condamnarea, cat §i renuntarea la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii
pedepsei).
Dispozitiile legii fixeaza §i ipoteze in care hotara^rile judecatore§ti penale nu se
pot intemeia pe anumite probe §i mijloace de proba, astfel;
- conform art. 103 alin. (3) din Codul de procedura penala, solutiile de con-
daninare, renuntare la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pedepsei nu pot fi
adoptate atunci cand s-ar baza, in mod determinant, pe declaratia investigatorului,
a colaboratorului sau a martorului protejat;
- potrivit art. 352 alin. (12) din Codul de procedura penala, condamnarea, re-
nunfarea la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pedepsei nu pot avea la baza
probe clasificate, daca aparatorului inculpatului nu i s-a acordat acces la acestea;
- conform art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotar§rea judeca-
toreasca nu se poate intemeia pe constatarile §i concluziile expertizei efectuate de
un expert incompatibil.

Sectiunea a 2-a. Audierea persoanelor

Persoanele care pot fi audiate in procesul penal sunt suspectul, inculpatul, per­
soana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorul §i expertul.
Audierea se va realiza prin interpret autorizat atunci cand persoana nu intele-
ge, nu vorbe^te sau nu se exprima bine in limba rom^na, respectiv cu participarea
unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special, daca
persoana audiata este surda, muta sau surdo-muta (in aceste din urma cazuri,
comunicarea se poate face §i in scris). Prin excepfie, audierea poate avea loc in
prezenta oricarei persoane care poate comunica cu cel ascultat, in situatia in care
gg Parteag e n e r a l a ______________________

se luarea urgenta a unei masuri procesuale sau daca nu se poate asigura

un interpret autorizat (spre exemplu, pentru ca nu exista interpret autorizat pentru
vorbit de inculpat); organul judiciar are msa obligatia de a relua audierea
tin interpret sau prin intermediul unei persoane care are capacitatea de a comu-
nica limbajul special, imediat ce aceasta este posibil.

gl. Audierea suspectului sau inculpatului

pomind de la presupunerea normala ca suspectul sau inculpatul cunoa§te cel
jnai informatiile privitoare la infractiunea de a carei savar§ire este acuzat,
legea a inscris declaratiile acestuia intre mijloacele de proba. Corelativ, pentru
Qfganele judiciare s-a fixat indatorirea de a-1 chema pe suspect sau inculpat spre
H ascultat in diferite momente procesuale, spre exemplu: dupa ce s-a dispus
^ojitinuarea in personam a urmaririi penale, dupa punerea in mi§care a actiunii
eixale? in ipoteza luarii oricarei masuri preventive, ori de cate ori este necesar in
cursul judecatii in prima instanta §i in apel.
procedura de ascultare!audiere este compusa dintr-un cumul de reguli tactice
i pfocedurale. Astfel, la inceputul primei audieri, organul judiciar il intreaba pe
s^gpect sau inculpat cu privire la nume, prenume, porecla, data §i locul na§terii,
codul numeric personal, numele §i prenumele parintilor, cetatenia, starea civila,
s itu a tia militara, studiile, profesia ori ocupatia, locul de munca, domiciliul, adresa
unde locuie^te efectiv §i adresa la care dore§te sa ii fie comunicate actele de pro-
cediiT^j antecedentele penale, daca impotriva sa se desfa§oara un alt proces penal,
daca solicita un interpret in cazul in care nu vorbe§te sau nu intelege limba romana
Qii nu se poate exprima, precum §i cu privire la orice alte date pentru stabilirea
s itu a tie i sale personale. La urmatoarele audieri, aceste intrebari se repeta doar
daca organul judiciar considera necesar. \
Organul judiciar comunica apoi suspectului sau inculpatului calitatea in care
este audiat, fapta ce formeaza obiectul cauzei §i incadrdrea juridica a acesteia §i li
aduce la cuno§tinta drepturile §i obligatiile procesuale. In cursul urmaririi penale,
^epturile §i obligatiile i se comunica §i in scris, sub sem^atura, iar in cazul in care
poate ori refuza sa semneze, se va incheia un proces-yerbal despre aceasta.
Atunci cand il asculta pe inculpat, organul judiciar trebuie sa ii aduca la
^yjjo§tinta §i posibilitatea de a incheia un acord de recunoa§tere a vinovatiei (in
sityatiile in care legea permite aceasta), respectiv posibilitatea de a beneficia
feducerea pedepsei prevazute de lege ca urmare a recunoa§terii invinuirii in
c u rs u l judecatii.
Suspectul sau inculpatul i§i poate exercita dreptul da a nu da declarafii. Pentru
f a z a judecatii, legea prevede ca in aceasta situatie instanta dispune citirea decla-

ratiilor pe care inculpatul le-a dat (eventual) anterior.

 IV. Probele §i mijloacele de proba 89

Daca suspectul sau inculpatul este de acord sa dea declaratie, ascultarea

propriu-zisa debuteaza cu lasarea acestuia sa declare tot ceea ce dore§te referitor
la fapta de care este acuzat, dupa care i se pot pune intrebari. Cand considers
necesar, organul judiciar poate permite acestuia sa utilizeze insemnari §i notite
proprii. Daca inculpatul nu i§i aminte§te anumite fapte sau imprejurari ori cand
exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta §i cele date
anterior, judecatorul li cere explicatii §i poate da citire, in intregime sau in parte,
declaratiilor anterioare.
Atat inainte, cat §i in cursul audierii, suspectul sau inculpatul are dreptul sa se
consulte cu avocatul. Mai mult, in cursul audierii, el i§i poate exercita dreptul la
tacere cu privire la oricare dintre faptele ori imprejurarile despre care este intrebat,
de unde rezulta ca acest drept implica atat refuzul de a da orice declaratie, cat §i
refuzul de a da declaratii cu privire la oricare dintre chestiunile in legatura cu care
este intrebat.
In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi suspecti sau inculpati, ei vor fi
audia^i pe rand, in faza de judecata, audierea fiecamia se face in prezenta celor-
lal^i, dar, atunci cand interesul aflarii adevarului o cere, instanta poate dispune
audierea unui inculpat fara ca ceilalti sa fie de fata; in acest din urma caz, decla­
ratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa audie­
rea lor, iar inculpatul ascultat separat poate fi din nou audiat in prezenta celorlalti
sau a unora dintre ei.
Declaratiile se consemneaza in scris, cu indicarea orei la care a inceput ascul­
tarea §i a orei la care s-a incheiat, precum §i a intrebarilor adresate pe parcursul
ascultarii, mentionandu-se cine le-a formulat. Daca este de acord cu continutul
declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza; daca are de facut com-
pletari, rectificari ori precizari, acestea sunt indicate in finalul declaratiei, fiind
urmate de semnatura suspectului sau inculpatului. Declaratia scrisa este semnata
§i de organul judiciar in fata caruia a fost data, de grefier, de avocatul suspectu­
lui, inculpatului, al persoanei vatamate, partii civile sau par|ii responsabile civil-
mente, daca au fost prezenti, precum §i de interpret, daca este cazul.
Cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar
consemneaza acest lucru in declaratia scrisa.

§2. Audierea persoanei vatamate, a partii civile §i a partii

responsabile civilmente
Intrucat persoana vatamata, partea civila §i cea responsabila civilmente au
fost implicate in comiterea infiractiunii, informatiile pe care acestea le fumizeaza
organelor judiciare pot contribui la aflarea adevarului in cauza, motiv pentru care
declaratiile lor constituie mijloace de proba.
 Partea generala

La mceputul primei audieri, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate,

partii civile sau celei responsabile civilmente acelea§i intrebM preliminare pe care
le pune §i suspectului sau inculpatului, dupa care ii aduce la cuno§tinta drepturile
§i obligatiile procesuale. In plus, persoana vatamata este informata asupra faptului
ca, in cazul in care inculpatul va fi privat de libertate sau condamnat la o pedeapsa
privativa de libertate, ea poate fi incuno§tintata cu privire la punerea lui in libertate
in orice mod.
Audierea propriu-zisd. decurge in acelafi mod cu cea a suspectului sau incul­
patului, cu diferenta insa ca persoana vatamata, partea civila §i cea responsabila
civilmente nu pot refuza sd dea declarafii.

§3. Audierea martorului

Potrivit dispozitiilor art. 114 din Codul de procedura penala, martorul este
definit ca orice persoana care are cuno§tinfd despre fapte sau imprejurdri de fapt
care constitute probd in cauza penala.
Martorii sunt denumiti „ochii §i urechile justitiei”, declaratiile lor fiind mijloa-
ce de proba aproape nelipsite in procesele penale. De altfel, legea consacra regula
de principiu ca orice persoana poate f i audiatd in calitate de martor, sub singura
condifie de a avea capacitatea de a depune mdrturie. Prin urmare;
- pot fi audiati ca martori §i minorii sub 14 ani, ascultarea lor avand loc in
prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului
institutiei careia minoml ii este incredintat spre cre§tere fi educare, iar daca este
necesar, va asista §i un psiholog;
- pot fi audiate in calitate de martor §i persoanele care au intocmit procese-
verbale in temeiul art. 61-62 din Codul de procedura penala (organele de consta-
tare, comandantii de nave §i aeronave); >
- calitatea de martor are int^ietate fata de calitatea de expert sau de avocat,
de mediator ori de reprezentant al uneia dintre parti saU al unui subiect procesual
principal, cu privire la faptele §i imprejurarile de fapt p i care persoana le-a cunos-
cut inainte de a dobandi aceasta calitate; ",
- au capacitatea de a depune marturie §i so|ul, fostul i^ot, ascendentii §i descen-
dentii, fi-atii §i surorile suspectului sau inculpatului, numai ca nu sunt obligati in
acest sens, putdnd refuza sd dea declarafie. Atunci cand sunt mai multi suspecti
sau inculpati, persoana care indepline§te una dintre calita^ile de mai sus in raport
cu imul dintre suspecti sau inculpati este scutita de obliga^ia de a depune marturie
§i impotriva celorlalti, daca declara|ia nu poate fi limitata doar la ace§tia din urma.
Persoanele care au dreptul de a refuza sa declare ca martor pot depune martu­
rie daca doresc, ipoteza in care simt msa obligate sa relateze adevarul, fiindu-le
aplicabile dispozi|iile privitoare la drepturile §i obligatiile martorilor.
 IV. Probele §i mijloacele de proba 91

Legea [art. 115 alin. (2)-(3) din Codul de procedura penala] prevede insa ca
persoana care se afla mtr-o situatie ce ii pime la indoiala, in mod rezonabil, ca-
pacitatea de a fi martor (spre exemplu, sufera de o boala psihica) poate fi audiata
doar atunci cand organul judiciar constata ca este capabila sa relateze in mod con-
§tient fapte §i imprejurari de fapt conforme cu realitatea. Prin urmare, nici chiar
in cazul acestor persoane nu este exclusa posibilitatea de a fi ascultate ca martori,
sub conditia insd d e a f i capabili sd relateze con§tient fapte verosimile.
Nu au capacitatea de a f i martor partile §i subiectii procesuali principali; in
cazul persoanei vatamate, aceasta poate fi insa ascultata ca martor in ipoteza in
care in§tiinteaza organul judiciar ca nu dore§te sa participe la procesul penal
[art. 81 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Legea consacra §i unele limitdri in privinta declaratiilor martorilor. Astfel;
a) nu pot face obiectul declaratiilor de martor faptele sau imprejurarile al caror
secret ori confidentialitate poate fi opusa, prin lege, organului judiciar. Potrivit
dispozitiilor art. 306 alin. (6) din Codul de procedura penala, secretul profesio-
nal §i bancar nu p ot f i opuse procurorului dupd mceperea urmdririi penale, cu
excepfia secretului profesional al avocatului. De aici rezulta ca, practic, singurul
tip de secret opozabil intotdeauna organului judiciar este secretul profesional al
avocatului;
b) martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice
sau religioase ori alte circumstante personale §i de familie, cu exceptia cazului in
care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului in cauza sau pentru ve-
rificarea credibilitatii martorului (spre exemplu, optiunile politice sau ideologice
ale martorului ar putea prezenta interes intr-o cauza privitoare la o infiractiune de
actiuni impotriva ordinii constitutionale).
Martorii au o serie de drepturi §i obligatii legate de desfa§urarea procesului
penal. Drepturile martorului sunt:
- dreptul de a fi supus masurilor de protectie §i de a beneficia de restituirea
cheltuielilor prilejuite de chemarea in fata organelor judiciare, atunci cand sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege;
- dreptul de a nu se acuza. Astfel, daca o persoana ascultata anterior ca martor
a devenit suspect sau inculpat, declaratiile date anterior, in calitate de martor, nu
pot fi folosite impotriva sa^^^;
- dreptul de a ataca sentinta cu apel, in ceea ce prive§te cheltuielile judiciare
§i indemnizatiile ce i se cuvin.
Martorul are §i urmatoarele obligatii:
- de a se prezenta in fata organului judiciar care 1-a citat la locul, ziua §i ora
aratate in cita^ie - sub sanctiunea emiterii unui mandat de aducere impotriva sa;

Pentru a se putea verifica respectarea acestui drept al martorului, art. 118 din Codul de pro­
cedura penala obliga organul judiciar sa mentioneze, cu ocazia consemnarii declarafiei martorului,
calitatea sa procesuala anterioara.
92 Partea generala

- de a comunica in scris, in termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care

este citat - sub sanc|iunea amenzii judiciare;
- de a depune juramant sau declaratie solemna;
- de a spune adevarul - sub sanctiunea de a fi acuzat pentru savar§irea
infrac]:iunii de marturie mincinoasa.
Ascultarea martorului debuteaza cu acelea§i intrebari preliminare care se pun
§i partilor subiectilor procesuali principali. Martorului i se comunica obiectul
cauzei, calitatea in care este audiat §i faptele sau imprejurarile de fapt pentru
dovedirea carora a fost propus ca martor. Este apoi intrebat daca este membru de
familie sau fost so\ al suspectului, inculpatului, persoanei vatamate ori al celor-
lalte par^i, daca se afla in relatii de prietenie sau de du^manie cu aceste persoane,
precum §i daca a suferit vreo paguba in urma savar§irii infractiunii, dupa care i
comunica drepturile §i obligatiile procesuale.
Martorul depune juramant religios sau declarafie solemna, ale caror formule
sunt prevazute de art. 121 din Codul de procedura penala.
Martorul este lasat sa declare tot ceea ce §tie in legatura cu faptele sau
imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus, apoi i se pot adresa
intrebari. Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate
sa il citeasca in instanta, procurorul §i partile avand dreptul sa il examineze, iar
instante putand retine inscrisul la dosar, in original sau in copie. Daca martorul nu
i§i mai aminte§te anumite fapte sau imprejurari ori ca^nd exista contraziceri intre
declaratiile facute in instanta §i cele date anterior, dupa ce martorul a fost lasat sa
declare tot ceea ce §tie, se poate da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor
anterioare.
Fiecare martor este audiat separat §i fara prezenta altor martori. In cursul jude-
catii, martorii audiati raman in sala, la dispozi|:ia instantei, pana la terminarea
actelor de cercetare judecatoreasca ce se efectueaza in §edin|:a respectiva. Daca
instanta gase§te necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei din sala
de §edinta, in vederea reaudierii ori a confruntarii lor. ;
Declaratiile martorilor se consemneazd in scris, duj^a procedura prevazuta in
cazul parjilor §i subiec|:ilor procesuali principali. !

§4. Audierea expertului

Modul in care se realizeaza audierea expertului este reglementat intr-o maniera
mult mai detaliata decat o facea Codul de procedura penala anterior.
Ascultarea expertului se realizeaza fie de catre organul de urmarire penala
(in faza urmaririi penale), fie de instan|a de judecata (in faza judeca^ii), potrivit
dispozi^iilor referitoare la audierea martorilor.
Audierea expertului se efectueaza atunci c^nd este necesara pentru lamurirea
constatarilor sau concluziilor sale. Daca expertiza s-a efectuat de catre o institufie
 IV. Probele §i mijloacele de proba 93

medico-legala, institut sau laborator de specialitate, institutia va desemna pe unul

dintre exper|;ii care au participat la expertiza spre a fi ascultat de cStre organele
judiciare penale.

Sectiunea a 3-a. Perchezitia

Perchezifiile sunt procedee probatorii prin intermediul carora se cauta inscri-

suri, mijloace materiale de proba sau alte mijloace de proba care se afla in diferite
locuri §i medii de stocare, ridicandu-se de la persoana sau institutia la care se
gasesc.
Percheziliile se efectueaza cu respectarea demnita|ii, fara a constitui ingerin|e
disproportionate in via|a privata.
Perchezifia poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul.

§1. Perchezitia domiciliara

Perchezitia domiciliara presupune cercetarea de catre organul judiciar a lo-
cuinfei sau a oricarui spatiu delimitat in orice mod (spre exemplu, sediul unei
societa|i comerciale), ce apartine ori este folosit de o persoana fizica sau juridica,
ori a bunurilor aflate in acesta.
Perchezi|ia domiciliara poate fi dispusa daca sunt indeplinite cumulativ doua
condifii:
- exista o suspiciune rezonabila cu privire la savar^irea unei infrac|iuni de
catre o persoana ori la detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o
infiractiune;
- se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea §i strangerea pro-
belor cu privire la acea infrac|iune, la conservarea urmelor savar§irii infi:ac|iunii
sau la prinderea suspectului ori inculpatuluit^l
Perchezitiile domiciliare se pot dispune atat in cursul urmaririi penale, cat §i
in cursul judeca^ii.
In cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se autorizeaza de catre ju-
decatorul de drepturi §i libertati de la instan^a careia i-ar reveni competen^a sa
judece cauza in prima instan^a sau de la instan|;a corespunzatoare in grad acesteia
in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul
care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, la cererea acestuia.
In cuprinsul cererii trebuie sa se indice:

Legea nu mai prevede in mod explicit condi^ia ca urmarirea penala sa fi inceput in cauza,
dar aceasta se deduce implicit din imprejurarea ca etapa actelor premergatoare nu mai exista, astfel
ca, imediat dupa primirea actului de sesizare, daca nu se constata existen t unuia dintre cazurile de
la art. 16 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi
penale cu privire la fapta [art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala].
94 Partea generala

- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt sus-
piciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor
sau persoanelor cautate in locuri mvecinate, descrierea acestor locuri;
- indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu
privire la savar§irea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori in-
scrisurilor ce au legatura cu o infractiune;
- indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca in locul
in care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot
fi descoperite probe cu privire la savar§irea infractiunii ori urme ale savar§irii
infractiunii;
- numele, prenumele §i, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpa-
tului despre care se banuie§te ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia,
precum §i indicarea urmelor savar§irii infractiunii ori a altor obiecte despre care
se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
Cererea se inainteaza impreuna cu dosarul cauzei §i se solutioneaza in camera
de consiliu, in termen de 24 de ore, fara citarea par^ilor. Participarea procurorului
este obligatorie.
Judecatorul se pronunta prin incheiere, care nu este supusa niciunei cai de
atac. In caz de respingere, o noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare
in acela§i loc poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte
sau imprejurari noi, necunoscute de judecator la momentul solutionarii cererii
anterioare.
Daca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi §i libertati o admite §i
emite de indata mandatul deperchezifie. Intocmirea minutei este obligatorie.
Incheierea §i mandatul de perchezitie cuprind:
- denumirea instantei;
- data, ora §i locul emiterii; ,
- nxmiele, prenumele §i calitatea persoanei care a eniis mandatul de perchezitie;
- scopul pentru care a fost emis mandatul;
- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca este cazul,
§i a locurilor invecinate acestuia; '
- numele sau denumirea persoanei la domiciliul, re^dinta ori sediul careia se
efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta; '
- numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
- descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuie§te
ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savar§irii
infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce
urmeaza a fi perchezi|;ionat;
- semnatura judecatorului §i §tampila instantei.
Mandatul de perchezitie nu poate depa§i, ca valabilitate, o perioada de 15 zile
§i nu poate fi folosit decat o singura data.
 IV. Probele §i mijloacele de proba 95

In cursuljudecdtii, instanta de judecata poate dispune, din oficiu sau la cererea

procuromlui, efectuarea unei perchezitii domiciliare in vederea punerii in execu-
tare a mandatului de arestare preventiva a inculpatului, precum §i in cazul in care
exista suspiciuni rezonabile ca in locul unde se solicita efectuarea perchezitiei
exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul
cauzei. Procedura de autorizare este similara celei din cursul urmaririi penale.
Dupa emitere, mandatul de perchezitie se comunica procuromlui, care ia
masuri pentru executarea acestuia. Perchezifia se efectueazd de procuror sau de
organul de cercetare penald, care poate fi insotit de lucratori operativi.
Perchezitia domiciliara nu poate fi inceputa inainte de ora 6,00 sau dupa ora
20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau a cazului in care perchezitia urmeaza
sa se efectueze intr-un local deschis publicului la acea ora. Daca insa perchezitia
a inceput in intervalul legal, ea poate fi continuata §i dupa ora 20,00.
Este interzisa efectuarea in acela§i timp cu perchezitia a oricaror acte
procedurale in aceea§i cauza, care prin natura lor impiedica persoana la care se
face perchezitia sa participe la efectuarea acesteia, cu exceptia situatiei in care se
desfa§oara simultan, in aceea§i cauza, mai multe perchezitii.
Organul judiciar se legitimeaza §i inmaneaza o copie a mandatului persoanei
la care se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia sau unui membru al
familiei, iar, in lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu
care cunoa§te persoana la care se va efectua perchezitia §i, daca este cazul,
custodeluii^l Persoanelor anterior aratate li se va solicita, inainte de inceperea
perchezitiei, sa predea de bunavoie persoanele sau obiectele cautate, iar daca
acestea se conformeaza, perchezitia nu se va mai efectua. De asemenea, acelora§i
persoane li se aduce la cuno§tinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa
participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, inceperea perchezitiei
se amana pana la sosirea acestuia, dar nu mai mult de 2 ore. In cazuri exceptionale,
ce impun efectuarea perchezitiei de urgen^, sau in cazul in care avocatul nu poate
fi contactat, perchezitia poate incepe §i inainte de expirarea termenului de 2 ore.
Persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o
persoana de incredere. Daca cel la care se face perchezitia este retinut ori arestat,
va fi adus la perchezitie, iar in cazul in care nu poate fi adus, perchezitia se face
in prezenta unui reprezentant ori a unui martor asistent.
Prin exceptie, perchezitia poate incepe fara inmanarea copiei mandatului de
perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor,
precum §i fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui
avocat ori a unei persoane de incredere, in urmatoarele cazuri:

Daca este vorba despre sediul unei persoane juridice, mandatul se inmaneaza reprezentantului
acesteia sau, in lipsa lui, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercifiu care se aflS m sediu
ori este angajat al persoanei juridice respective, iar daca este vorba despre autoritati sau institufii
publice, reprezentantului acestora.
96 Partea generala

- cand este evident ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea
probelor ori a elementelor ce prezinta importan|a pentru cauza;
- daca exista suspiciunea ca in spafiul in care urmeaza a se efectua perchezi|ia
se afla o persoana a carei viafa sau integritate fizica este pusa in pericol;
- daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.
Daca in spafiul unde urmeaza a fi efectuata perchezifia nu se afla nicio
persoana, perchezitia se va efectua in prezenta unui martor asistent, iar copia
mandatului de perchezi|ie se va inmana de indata ce este posibil.
Organele judiciare care efectueaza perchezi|ia pot folosi forj:a, in mod adecvat
§i proportional, pentru a patrunde intr-un domiciliu:
- dacS exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenfa armata sau alte
tipuri de violenfa ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
- in cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile
organelor judiciare de a patrunde in domiciliu.
In cazul in care, in timpul perchezi^iei, se constata ca au fost transferate probe,
date sau ca persoanele cautate s-au ascuns in locuri invecinate, mandatul de
perchezi^ie ini|ial este valabil §i pentru aceste locuri, continuarea efectuarii per-
chezi^iei fiind incuviin^ata de procuror.
Organul judiciar care efectueaza perchezi|ia are dreptul sa deschida, prin
folosirea for^ei, incaperile, spa|;iile, mobilierul §i alte obiecte in care s-ar putea
gasi obiectele, inscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele ca^utate, in cazul in
care posesorul acestora nu este prezent sau nu dore§te sa le deschida de bunavoie.
Organul judiciar este obligat sa se limiteze numai la ridicarea obiectelor
§i inscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea
penala. Cu toate acestea, obiectele sau inscrisurile a caror circulatie ori detinere
este interzisa sau in privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu
savar§irea imei infrac|;iuni pentru care ac^iunea penala se pune in mi§care din
oficiu se ridica intotdeauna.
Dupa identificare, obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt
ridicate §i persoanelor prezente, pentru a fi recunoscutf §i a fi insemnate de catre
acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza §i s^ sigileaza. Obiectele care
nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete | i sigilii se impacheteaza
sau se inchid, pe cat posibil impreuna, dupa care se aplica sigilii, Obiectele care
nu pot fi ridicate se lasa in pastrarea celui la care se afla sau a unui custode,
punandu-i-se in vedere ca are obligapa de a le pastra §i conserva, precum §i de
a le pune la dispozi^ia organelor de urmarire penala, la cererea acestora, sub
sancfiimea prevazuta la art. 275 din Codul penal^^l
Activita^ile desfa§urate cu ocazia efectuarii perchezi|iei sunt consemnate
intr-un proces-verbal. O copie a acestuia se lasa persoanei la care s-a facut per-
chezipa sau de la care s-au ridicat obiectele §i inscrisurile ori uneia dintre persoa-

Infractiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de Jnscrisuri.

 IV. Probele §i mijloacele de proba 97

nele prevazute la art. 159 alin. (5) sau (6) din Codul deprocedura penala care au
participat la perchezi^ie.
Procesul-verbal va cuprinde:
- numele, prenumele calitatea celui care il incheie;
- numarul §i data mandatului de perchezifie;
- locul unde este incheiat;
- data §i ora la care a inceput §i ora la care s-a terminatperchezitia, cu
menfionarea oricarei intremperi intervenite;
- numele, prenumele, ocupa^ia §i adresa persoanelor ce au fost prezente la
efectuarea perchezi|iei, cu men|ionarea calita|ii lor;
- efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezifia cu privire la
dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezi|:ie;
- descrierea amSnun^itS a locului §i condi^iilor in care inscrisurile, obiectele
sau urmele infrac^iunii au fost descoperite §i ridicate, enumerarea §i descrierea lor
amanun|ita, pentru a putea fi recunoscute;
- men^iuni cu privire la locul §i condi^iile in care suspectul sau inculpatul a
fost prins;
- obiec|iile §i explica|;iile persoanelor care au participat la efectuarea perche-
zitiei, precum §i mentiunile referitoare la inregistrarea audiovideo sau fotografiile
efectuate;
- menfiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pas-
trare;
- menfiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina §i la sfar§it de cel care il in­
cheie, de persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia, daca a fost
prezent, precum §i de persoanele care au prezente la efectuarea perchezitiei. Daca
vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refliza sa semneze, se face mentiune
despre aceasta, precum §i despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a sem-
na.
Locul in care se desfa§oara perchezitia, persoanele sau obiectele gasite pe
parcursul perchezi|;iei pot fi fotografiate ori inregistrate audiovideo. Fotografiile
sau inregistrarile se ata§eaz& la procesul-verbal.
Obiectele ori inscrisurile ridicate care constitute mijloace de proba sunt ata-
§ate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele sav^r§irii infractiunii se ridica §i
sunt conservate. Obiectele, inscrisurile §i urmele ridicate, care nu sunt ata§ate la
dosar, pot fi fotografiate; fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala §i
se ata§eazS la dosar.
Mijloacele materiale de proba se pastreazS de organul de urmarire penala sau
de instan^a de judecata la care se gSse§te dosarul, pSna la solu^ionarea definitiva
a cauzei.
Obiectele care nu au legSturS cu cauza se restituie persoanei cSreia ii aparjin,
cu excep|ia celor care sunt supuse confiscSrii. Obiectele ce servesc ca mijloc de
 Partea generala

proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin
chiar inainte de solutionarea definitiva a cauzei (cu obligatia acesteia de a le
pastra pana la acest moment), in afara de cazul cand prin aceasta s-ar stanjeni
aflarea adevarului.

§2. Perchezitia corporala

Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane,
a cavitatii bucale, a nasului, a urechilor, a pamlui, a imbracamintei, a obiectelor
pe care persoana le are asupra sa sau sub controlul sau la acel moment.
Perchezitia corporala se dispune atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca
prin efectuarea ei vor fi descoperite urme ale infiractiunii, corpuri delicte ori alte
obiecte ce prezint^ importanta pentru aflarea adevarului in cauza.
Perchezitia corporala se efectueaza de catre organele judiciare sau de catre
orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii §i securitatii publice. Pot proceda
la perchezitii corporale §i organele de constatare prevazute la art. 61 din Codul
de procedura penala, in cazul infiractiunilor flagrante, §i comandantii de nave sau
aeronave, in conditiile art. 62 din Codul de procedura penala.
Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei i se solicita predarea de bunavoie
a obiectelor cautate. Daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efectueaza,
cu exceptia cazului cand ea este considerate in continuare utila pentru cautarea
altor obiecte sau urme.
Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa nu incalce demnitatea
umana, sens in care ea se va efectua de catre o persoana de acela§i sex cu cea
perchezitionata.
Despre efectuarea perchezitiei corporale se intocme§te proces-verbal, o copie
fiind lasata celui perchezitionat. In procesul-verbal se indica:
- numele §i prenumele persoanei perchezitionate;«
- numele, prenumele §i calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
- enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
- locul unde este incheiat; ■
- data §i ora la care a inceput §i ora la care s-a terminat perchezitia, cu men-
tionarea oricarei intremperi intervenite; ;
- descrierea amanuntita a locului §i conditiilor in care inscrisurile, obiectele
sau urmele infrac|;iunii au fost descoperite §i ridicate, enumerarea §i descrierea lor
amanuntita, pentru a putea fi recunoscute;
- menliuni cu privire la locul §i conditiile in care suspectul sau inculpatul a
fost gasit.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina §i la sfar^it de cel care il incheie
§i de persoana perchezitionata. Daca cel perchezitionat nu poate sau refuza sa
semneze, se face mentiune despre aceasta §i despre motivele imposibilitatii sau
refijzului de a semna.
 IV. Probele §i mijloacele de proba 99

Cu privire la obiectele sau mscrisurile gasite se iau masuri similare celor de la

perchezitia domiciliara.

§3. Perchezitia unui vehicul

Perchezitia unui vehicul consta in examinarea exteriorului ori interiorului unui
vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora. Ea se dispune
atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea ei vor fi descoperite
urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta importanta pentru
aflarea adevarului in cauza.
Perchezitia vehiculelor se efectueaza de catre organele judiciare sau de catre
orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii §i securitatii publice. in cazul
infractiunilor flagrante, pot proceda la asemenea perchezitii §i organele de consta-
tare prevazute la art. 61 din Codul de procedura penala, precum §i comandantii de
nave sau aeronave, in condi|:iile art. 62 din Codul de procedura penala.
Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei care folose§te vehiculul i se so­
licits predarea de bunavoie a obiectelor cautate. Daca acestea sunt predate, per-
chezi^ia nu se mai efectueaza, cu exceptia cazului c^nd ea este considerata in
continuare utila pentru cautarea altor obiecte sau urme.
Despre efectuarea perchezitiei se intocme§te proces-verbal, o copie fiind
lasata celui ce folose§te vehiculul respectiv. Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
- numele §i prenumele persoanei care folose§te vehiculul;
- numele, prenumele §i calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
- enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
- locul unde este incheiat;
- data §i ora la care a mceput §i ora la care s-a terminat perchezitia, cu men-
tionarea oricarei mtreruperi intervenite;
- descrierea amanuntita a locului §i condi$iilor m care inscrisurile, obiectele
sau urmele infractiunii au fost descoperite §i ridicate, enumerarea §i descrierea lor
amanuntita, pentru a putea fi recunoscute;
- mentiuni cu privire la locul §i conditiile in care suspectul sau inculpatul a
fost gasit.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina §i la sfar§it de cel care il incheie
§i de persoana care folose§te vehiculul. Daca nu poate sau refiiza sa semneze, se
face men^iune despre aceasta fi despre motivele imposibilita^ii sau refuzului de
a semna.
Cu privire la obiectele sau inscrisurile gasite se iau masuri similare celor de la
perchezitia domiciliara. Astfel, obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie
mijloace de proba sunt ata§ate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele sav^firii
infractiunii se ridica §i sunt conservate. Obiectele, inscrisurile §i urmele ridicate,
care nu sunt ata§ate la dosar, pot fi fotografiate; fotografiile se vizeaza de organul
de urmarire penala §i se ata§eaza la dosar.
100 Partea generala

Mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau

de instanta de judecata la care se gase§te dosarul, pana la solutionarea definitiva
a cauzei.
Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin,
cu exceptia celor care sunt supuse confiscarii. Obiectele ce servesc ca mijloc de
proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin
chiar inainte de solutionarea definitiva a cauzei (cu obligatia de a le pastra pana la
acest moment), in afara de cazul cand prin aceasta s-ar stanjeni aflarea adevarului.

Sectiunea a 4-a. Expertiza §i constatarea

§1. Expertiza

1.1, Dispunerea expertize!

Expertizele sunt procedee probatorii prin intermediul carora o persoana abi-

litata oficiala, numita expert, avand cuno§tinte de specialitate intr-un anumit do-
meniu (§tiinta, arta, tehnica etc.), efectueaza o serie de operatii specifi.ce pentru
a lamuri, in procesul penal, anumite chestiuni de natura tehnica ce exced dome-
niului dreptului.
Sunt cunoscute mai multe tipuri de expertiza, precum cea criminalistica (dac-
tiloscopica, traseologica, balistica etc.), medico-legala, toxicologica, contabila,
tehnica.
Conform art. 172 din Codul de procedura penala, efectuarea unei expertize se
dispune atunci cand este necesara §i opinia unui expert pentru constatarea, cla-
rificarea sau evaluarea unor fapte ori imprejurari ce prezinta importanta pentru
aflarea adevarului m cauza.
In principiu, expertiza este facultativd. Totu§i, legqa fixeaza §i ipoteze in care
dispunerea §i efectuarea unei expertize devine obligatqrie. Spre exemplu, exper­
tiza medico-legala psihiatrica este obligatorie: <
- in cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 §i 16 ani;
- in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nasdut ori a fatului de catre
mama;
- cand organul de urmarire penala sau instanta are o indoiala asupra discema-
mantului suspectului ori inculpatului in momentul savar§irii infracpunii ce face
obiectul cauzei.
in cursul urmaririi penale expertiza se dispune, la cerere sau din oficiu, de
catre organul de urmarire penala, prin ordonanfd motivata, iar in cursul judecatii
de catre instanfa, prin incheiere motivata.
Cererea de efectuare a expertizei se formuleaza in scris, cu indicarea faptelor
§i imprejurarilor supuse evaluarii §i a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.
 IV. Probele §i mijloacele de proba 101

Ordonanta sau incheierea prin care se dispune expertiza trebuie sa indice faptele
sau imprejurarile pe care expertul trebuie sa le constate, sa le clarifice §i sa le eva-
lueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul m care expertiza trebuie
efectuata, precum §i institutia ori expertii desemnati pentru aceasta.

1.2. Desemnarea expertului. Drepturile §i obligatiile acestuia

Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii de

specialitate ori de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate, in
conditiile legii. Expertiza §i examinarea medico-legala se efectueaza in cadrul
institutiilor medico-legale.
Expertul este numit prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin in­
cheierea instantei. De regula, se desemneaza un singur expert; prin excepfie, se
pot desemna doi sau mai multi experti in cazurile in care, ca urmare a complexi-
tatii expertizei, sunt necesare cuno§tin|e specializate din discipline distincte. Cand
expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un institut sau
laborator de specialitate, desemnarea expertului (sau a expertilor) se face de catre
acea institutie.
Partile §i subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea
expertizei sa participe un expert recomandat de acestea. In cazul in care expertiza
este dispusa de instanta, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de
acesta sa participe la efectuarea expertizei.
Expertului ii sunt aplicabile cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 64
din Codul de procedura penala, iar daca totu§i expertul aflat intr-o asemenea si-
tuatie a fost desemnat in cauza, hotararea judecatoreasca nu se poate intemeia
pe constatarile §i concluziile sale. Legea prevede §i ca nu poate fi desemnata din
nou ca expert persoana care a avut aceasta calitate in aceea§i cauza, cu exceptia
situa|iei in care este recomandata de parti sau de procuror.
Expertul are o serie de drepturi, anume:
- sa refuze efectuarea expertizei pentru acelea§i motive pentru care martorul
poate refiiza sa depuna marturieC*^;
- sa ia cuno§tinta de materialul dosarului, necesar pentru efectuarea expertizei;
- sa ceara lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu
privire la faptele ori imprejurarile ce trebuie evaluate;

De§i art. 175 alin. (1) din Codul de procedura penala enumera acest drept printre cele ale
expertului, apreciem totu§i cS este mai degraba vorba despre o necorelare legislativS. Martorul
are dreptul de a refuza s& depuna marturie atunci cand are calitatea de so^, fost so|, ascendent,
descendent, frate sau sora cu suspectul sau inculpatul. Dintre toate aceste ipoteze, se poate vorbi,
eventual, despre un drept al expertului de a refuza expertiza numai atunci cand are calitatea de
fost so| al suspectului sau inculpatului, in celelalte situa^ii el fiind oricum incompatibil [in temeiul
art. 174 raportat la art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]. Dar, chiar §i atunci cand
are calitatea de fost so^, este mult mai probabil ca expertul va fi recuzat pentru incidenfa cazului de
incompatibilitate de la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.
102 Partea generala

- sa ceara lamuriri partilor §i subiectilor procesuali principali, cu incuviintarea

in conditiile stabilite de organele judiciare;
- dreptul la onorariu pentru activitatea depusa in vederea efectuarii expertizei,
pentm cheltuielile pe care ar txebui sa le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea
expertizei;
- dreptul de a beneficia de masuri de protectie, in conditiile prevazute la
art. 125 din Codul de procedura penala.
Corelativ, o b lig a 0 e expertului sunt:
- de a se prezenta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de
judecata ori de cate ori este chemat;
- de a intocmi raportul de expertiza cu respectarea termenului-limita stabilit
de organul judiciar care a dispus expertiza^^^;
- de a expune o opinie imparfiala cu privire la faptele sau imprejurarile eva­
luate, in conformitate cu regulile §tiin^ei §i expertizei profesionale.

1.3. Procedura expertizei. Raportul de expertiza

Odata cu dispozitia de efectuare a expertizei, organul judiciar fixeaza un

termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum §i
expertul, daca deja a fost desemnat; la termenul fixat li se aduc la cuno§tinta
acestora (precum §i procurorului, daca expertiza s-a ordonat de catre instanta)
obiectul expertizei §i intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda §i li se pune
in vedere ca au dreptul sa faca observa^ii cu privire la aceste intrebari §i ca pot
cere modificarea sau completarea lor. Parj;ile §i subiectii procesuali principali
sunt incuno§tiafati, de asemenea, ca au dreptul sa ceara numirea cate unui expert
recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
Dupa ce examineaza obiec^iile §i cererile eventual formulate, organul de
urmarire penala sau instanta pune in vedere expertul|ii termenul in care urmeaza
a efectua expertiza, informandu-1, totodata, daca la acpasta vor participa subiectii
procesuali principali sau partile. ^
Constatarile, clarificarile, evaluarile §i opinia expertiilui sunt consemnate, dupa
efectuarea expertizei, intr-un raport. Daca simt mai mtjlti exper^i, se intocme§te
un singur raport de expertiza; eventualele opinii separate se motiveaza in acela§i
raport.
Raportul de expertiza cuprinde:
a) o parte introductiva, in care se arata organul judiciar care a dispus expertiza,
data cand aceasta s-a dispus, numele §i prenumele expertului, obiectivele exper­
tizei, data la care a fost efectuata, materialul pe baza caruia expertiza s-a realizat,

f'] IntSrzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi
judiciare [art. 283 alin. (4) lit. c) din Codul de procedura penalS], precum §i rSspunderea civila a
expertului sau a institu^iei desemnate sa o efectueze, pentru prejudiciile cauzate. In aceasta ipoteza,
art. 176 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede §i posibilitatea inlocuirii expertului.
 IV. Probele §i mijloacele de proba 103

dovada mcuno§tintarii partilor, daca au participat §i au dat explicatii m cursul

expertize!, data intocmirii raportului de expertiza;
b) o parte expozitiva, in care sunt descrise operatiile de efectuare a expertize!,
metodele, programele §i echipamenteie utilizate;
c) concluziile, prin care se raspunde la obiectivele stabilite de organele judi-
ciare §i se fac orice alte precizari §i constatari, in legatura cu acestea, rezultate din
efectuarea expertizei.
Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus expertiza.
Daca expertiza s-a efectuat in lipsa partilor ori a subiectilor procesuali principali,
acegtia sau avocatul lor sunt incuno§tintati cu privire la intocmirea raportului de
expertiza §i cu privire la dreptul de a-1 studia.
Expertul poate fi audiat atunci cand organul judiciar apreciaza ca este necesar
pentru lamurirea constatarilor sau concluziilor sale.
Daca organul de urmarire penala sau instanta constata, la cerere sau din oficiu,
ca expertiza nu este completa, iar aceasta deficienta nu poate fi suplinita prin
audierea expertului, va dispune efectuarea unui supliment de expertiza de catre
acela^i expert. Cand nu este posibila desemnarea aceluia§i expert, se dispune
efectuarea unei alte expertize de catre un alt expert. De asemenea, se dispune
efectuarea unei noi expertize atunci cand concluziile raportului de expertiza sunt
neclare sau contradictorii ori cand sunt contradictii intre continutul §i concluziile
raportului de expertiza, iar aceste deficiente nu pot fi inlaturate prin audierea
expertului^’l

§2. Constatarea
In ipotezele ce reclama urgenta, intrucat exista pericol de disparitie a unor
mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt sau daca este necesara
lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire
penala poate dispune, prin ordonanfd, efectuarea unei constatari.
Data fiind premisa urgentei, constatarea nu se poate dispune in faza judecatii.
Constatarea se va realiza de catre un specialist care fiinctioneaza in cadrul
organelor judiciare sau din afara acestora. Organul de urmarire penala stabile§te
obiectul constatarii, intrebarile la care trebuie sa raspunda specialistul §i termenul
in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Specialistul i§i expune opinia in cadrul unui raport de constatare, care va cu-
prinde descrierea operatiilor efectuate, a metodelor, programelor §i echipamen-
telor utilizate §i concluziile constatarii. Are valoarea unui raport de constatare §i
certificatul medico-legal.

Cand organul de iirmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi
expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie, in condifiile legii.
104 Partea generala

Dupa finalizarea raportului de constatare se poate dispune §i efectuarea unei

expertize, daca organul judicial apreciaza ca este necesara opinia unui expert sau
daca concluziile constatarii sunt contestate.

Sectiunea a 5-a. Cercetarea locului faptei

§i reconstituirea

§1. Cercetarea locului faptei

Cercetarea la fa|a locului reprezinta procedeul probatoriu reglementat de
dispozi|iile art. 192 din Codul de procedura penala. Astfel, ori de cate ori este
necesara constatarea directa in scopul determinarii sau clarificarii unor imprejurari
de fapt ce prezinta importan^a pentru stabilirea adevarului, precum §i ori de cate
ori exists suspiciuni cu privire la decesul unei persoane, organul de urmarire
penala (in faza de urmarire penala) sau instan^a (in faza judecafii) poate dispune
o cercetare la fa|a locului.
Cu ocazia cercetSrii la fa|a locului, organul de urmarire penala sau instan^a de
judecata poate dispune prezen^a medicului legist sau a oricaror persoane a caror
prezen^a o considera necesara.
Pe parcursul cercetarii, se poate interzice persoanelor care se afla ori care vin
la locul unde aceasta se efectueaza sa comunice intre ele sau cu alte persoane.
Stabilirea rezultatelor cercetarii la fa|a locului se face intr-un proces-verbal,
potrivit dispozi^iilor art. 195 din Codul de procedura penala, care trebuie sa cu-
prinda, pe l^nga men^iunile generale prevazute de art. 199 din Codul de procedu­
ra penalat‘3, urmatoarele:
- indicarea ordonan|ei sau a incheierii prin care s-a dispus mSsura;
- numele, prenumele persoanelor prezente §i caliibtea m care acestea participa;
- numele §i prenumele suspectului sau inculpatufui, daca este cazul;
- descrierea amanun^ita a situa^iei locului, a urmelor gasite, a obiectelor exa-
minate §i a celor ridicate, a pozi^iei §i starii celorlalte ii|ijloace materiale de proba,
astfel inc^t acestea sa fie redate cu precizie §i pe cit posibil cu dimensiunile
respective. \
La procesul-verbal se pot anexa schi|e, desene, fotografii ori alte asemenea
lucrSri.

Potrivit dispozifiilor art. 199 alin. (1) din Codul de procediirS penala, procesul-verbal cuprin-
de: „a) numele, prenumele ?i calitatea celui care il incheie; b) locul imde este incheiat; c) data la
care s-a mcheiat procesul-verbal; d) data §i ora la care a mceput §i s-a sf2r§it activitatea consemnatS
in procesul-verbal; e) nxxmele, prenumele, codul numeric personal §i adresa persoanelor ce au fost
prezente la tntocmirea procesului-verbal, cu men^ionarea calitafii acestora; f) descrierea amSnxmtita
a celpr constatate, precum $i a mSsurilor luate; g) numele, preniraiele, codul numeric personal §i
adresa persoanelor la care se refers procesul-verbal, obiecfiile §i explica^iile acestora; h) mentiunile
prevazute de lege pentru cazurile speciale”.
 IV. Probele §i mijloacele de proba 105

Procesul-verbal este semnat pe fiecare pagina §i la sfar§it de catre cel care il

incheie §i de catre persoanele care au participat la cercetare. Daca vreuna dintre
aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul-verbal, se face mentiune
despre aceasta, precum §i despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a serrma.

§2. Reconstituirea
Reconstituirea este un procedeu probatoriu care consta in reproducerea, in
intregime sau in parte, a modului §i a conditiilor in care a fost savar§ita fapta, in
scopul de a verifica §i preciza anumite date^'l
De§i nu este un procedeu de descoperire §i ridicare a inscrisurilor §i mijloacelor
materiale de proba, fiind chiar considerate in literatura de specialitatef^^ o forma
auxiliara a cercetarii la fafa locului, reconstituirea este analizata alaturi de ce-
lelalte procedee de descoperire §i ridicare, intrucat intre ele exista anumite aspecte
comune: locul desfa§urarii, finalitatea activita|ii.
Totodata, reconstituirea nu trebuie confundata cu experimentul judiciar, care
este o metoda §tiin^ifica de cercetare, folosita atat in cadrul reconstituirii, cat §i in
alte domeniif^l
Reconstituirea este reglementata in dispozifiile art. 193 din Codul de procedura
penala:
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate proceda la reconsti­
tuirea, in intregime sau in parte, a modului §i a conditiilor in care s-a comis fapta,
daca gase§te necesar pentru verificarea §i precizarea unor date sau probe admi­
nistrate ori pentru a stabili imprejurari de fapt ce prezinta importan^a pentru
solutionarea cauzei.
Reconstituirea se face in prezen^a suspectului sau inculpatului, intrucat el este
cel care este pus sa repete modul in care a ac^ionat la comiterea faptei. Cand acesta
se afla in vreuna dintre situa^iile de asistenta juridica obligatorie, reconstituirea se
face in prezenfa lui, asistat de aparator. Atunci cand suspectul sau inculpatul nu
poate sau refuza sa participe la reconstituie, aceasta se efectueaza cu participarea
altei persoane.
Reconstituirea se realizeaza avand in vedere imprejurarile in care fapta a
avut loc, pe baza probelor administrate. Daca declarative martorilor, par^ilor sau
subiectilor procesuali principali cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie
reconstituite sunt diferite, reconstituirea se efectueaza separat pentru fiecare
varianta a desfa§urarii faptei descrise de ace§tia.
Reconstituirea se efectueaza astfel incat sa nu fie incalcata legea sau ordinea
publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice §i sa nu fie pusa in pericol viata
G. A ntoniu , C. B ulai, Dicfionar de drept penal procedura penala, Ed. Hamangiu,
Bucure§ti, 2011, p. 788.
PI C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1972, p. 528.
I. N eagu , op. cit., p. 517.
106 Partea generala

sau sanatatea persoanelor. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata

poate dispune prezenta medicului legist sau a oricaror persoane a caror prezenta
o considera necesara.
Actul procedural al reconstituirii este consemnat intr-un proces-verbal, care
trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile generale prevazute de art. 199 din Codul
de procedura penala, §i:
- indicarea ordonantei sau a incheierii prin care s-a dispus masura;
- numele, prenumele persoanelor prezente §i calitatea in care acestea participa;
- numele §i prenumele suspectului sau inculpatului, daca este cazul;
- descrierea amanuntita a situa|:iei locului, a urmelor gasite, a obiectelor exa-
minate §i a celor ridicate, a pozitiei §i starii celorlalte mijloace materiale de pro-
ba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie §i pe cat posibil cu dimensiunile
respective;
- consemnarea amanuntita a modului in care s-a desfa§urat reconstituirea.
La procesul-verbal se pot anexa schite, desene, fotografii ori alte asemenea
lucrari.
Procesul-verbal este semnat pe fiecare pagina §i la sfar§it de catre cel care
il incheie §i de catre persoanele care au participat la reconstituire. Daca vreuna
dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul-verbal, se face
men^iune despre aceasta, precum §i despre motivele imposibilitatii sau refiizului
de a semna.
 Capitolul al V-lea. Masurile preventive,
masurile asiguratorii, restituirea lucmrilor §i
restabilirea situatiei anterioare

Sectiunea 1. Masurile preventive

Masurile de preventie sunt masuri procesuale cu caracter de constrdngere,

ce pot fi luate in legatura cu suspectul sau inculpatul §i prin care organul judi-
ciar competent dispune privarea de libertate sau restrangerea libertatii celor doi
participanti la procesul penal §i prin care se urmare§te realizarea scopului preva-
zut de lege pentru aceasta categorie de masuri.
Masurile preventive sunt masuri privative sau restrictive de libertate. Dispo-
zitiile art. 202 alin. (4) din Codul de procedura penala instituie cinci masuri pre­
ventive, dintre care doua (controlul judiciar §i controlul judiciar pe cautiune) pot
include restrictii ale libertatii de mi§care, iar celelalte trei (retinerea, arestul la
domiciliu §i arestarea preventiva) implica privarea de libertate.

§1. Conditiile generale de luare a masurilor de preventie

Pentru luarea masurilor de preventie trebuie indeplinite cumulativ mai multe
conditii:
1. Sd existe probe sau indicii temeinice cd suspectul sau inculpatul a sdvdr§it
o in/racfiune.
Aceasta conditie generala este valabila pentru ansamblul masurilor de pre­
ventie.
Verificand dispozitiile art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala, se
constata ca legiuitorul folose§te sintagma „probe sau indicii temeinice din care
rezulta suspiciimea rezonabila ca o persoana a savar§it o infractiune”. Probele
sunt definite prin art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala. Spre deosebire
de reglementarea anterioara, sintagma Jndicii temeinice’' nu este explicata. Legea
nu arata nici ce trebuie inteles prin ,^uspiciune rezonabild”; apreciem ca este
vorba despre o presupunere rationala, intemeiata pe elementele de fapt existente
m cauza penala, care sa convinga un observator obiectiv §i independent cu pri-
vire la posibilitatea comiterii unei infractiuni de catre cel vizat prin masura pre-
ventiva^’^.

C.E.D.O., Hotararea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell Hartley c. Regatului
Unit, parag. 32.
108 Partea generala

Din ansamblul reglementarii se observa insa ca singura masura de preventie

care se poate dispune fa|a de suspect este cea a refinerii. Celelalte masuri preven­
tive (controlul judiciar, controlul judiciar pe cau|iune, arestul la domiciliu, aresta-
rea preventiva) se pot lua numai fa|a de inculpat, adica fa^a de persoana impotriva
careia s-a pus m mi§care acfiunea penala.
in ceea ce prive§te conditiile pentru punerea in mi§care a ac|iunii penale,
art. 309 alin. (1) din Codul de procedura penala impune sd existe probe din care
rezulta ca o persoana a savar§it o infractiune, astfel incat putem afirma ca, pentru
luarea unei masuri preventive, sintagma „indicii temeinice” este valabila numai
in cazul re^inerii suspectului.
In consecinta, aceasta conditie trebuie interpretata in sensul existentei probelor
ca o persoana a savar§it infractiunea.
2. Mdsura de preventie sd fie necesard, legiuitorul definind, totodata, scopul
acesteia.
Scopul masurii preventive este reprezentat de asigurarea bunei desfa§urari a
procesului penal, impiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la ur-
mSrirea penala sau de la judecata ori prevenirea savar§irii unei alte infracpuni^'l
In reglementarea actuala, caracterul necesar al masurii preventive constituie o
condifie explicita, a carei indeplinire trebuie analizata de organul judiciar atunci
cand ia masura. Prin urmare, este obligatoriu pentru organul judiciar ca, atunci
cand evalueaza necesitatea masurii, sa stabileasca existenfa vreunuia dintre cei
trei factori: fie se asigura astfel buna desfa§urare a procesului penal, fie inculpatul
este impiedicat sa se sustraga urmaririi penale sau judecatii, fie se previne savar-
§irea unei alte infi-actiuni.
Actul procesual prin care se ia masura preventiva trebuie sa fie motivat sub
acest aspect.
Organele judiciare sunt obligate a analiza periodic, in mod aprofiindat, daca
subzista necesitatea unei anumite masuri preventive, cum ar fi arestarea, §i daca
nu cumva se impune altemanfa cu o alta masura preyentiva privativa ori restricti-
va de libertate apta sa asigure prezenta inculpatului la procedura judiciaraf^l
3. Sd nu existe vreuna dintre cauzele care impie^cd punerea in mi§care sau
exercitare acfiunii penale, prevazute de art. 16 din Codul de procedura penala.
Nu se poate dispune o masura de preventie daca se ^onstata incidenta vreunuia
dintre cazurile prevazute la art. 16 din Codul de procedura penala (spre exemplu,
in ipoteza in care sunt temeiuri pentru luarea imei masuri de prevenfie dupa ce

['1 Spre deosebire de Codul de procedure anterior, art. 202 alin. (1) din Codul de procedura
penala nu menJioneazS, ca scop al mSsurilor preventive, impiedicarea sustragerii de la executarea
pedepsei. Apreciem ca IntemeiatS aceasta optiune a legiuitorului, intrucSt luarea unei mSsuri pre­
ventive pentru a-1 impiedica pe inculpat sa se sustraga de la executarea pedepsei ar aduce atingere
principiului fundamental al prezum^iei de nevinovS^ie §i ar echivala cu o antepronxm^are.
PJ C.E.D.O., cauza Jablonski c. Poloniei, HotSrarea din 21 decembrie 2000, parag. 83-84;
csaza Lelievre c. Belgiei, HotarSrea din 8 noiembrie 2007, parag. 97.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 109

s-au administrat probe cu privire la existenta infractiunii, insa, la un moment mult

ulterior dupa savar§irea acesteia, se poate constata ca a intervenit prescriptia ras-
punderii penale, ceea ce impiedica dispunerea respective! masuri).
4. Masura preventivd sdfie proporfionald cu gravitatea infi'acfiunii refinute in
sarcina suspectului sau inculpatului.
Astfel, m dispozitiile art. 202 alin. (3) din Codul de procedura penala se pre-
vede in mod expres ca „orice masura preventiva trebuie sa fie proportionals cu
gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata”.
Conditia proportionalitatii semnifica un just echilibru care trebuie mentinut
intre masura preventiva §i gravitatea acuza|iei aduse suspectului sau inculpatului,
astfel incat privarea sau restrangerea exercifiului unor drepturi pe parcursul pro-
cesului penal sa nu apara ca fiind prea aspra in raport de pericolul social concret
pe care il prezinta fapta comisa.
Indeplinirea acestei conditii se apreciaza de la caz la caz, in concreto. Cu titlu
de exemplu, apreciem ca, in considerarea proportionalitatii, judecatorul nu poate
dispune arestul la domiciliu sau arestarea preventiva a unui inculpat acuzat de o
infractiune pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii^^l
In conditiile in care exista o paleta indestulatoare de masuri de preventie, res-
pectarea conditiei proportionalitatii asigura un echilibru efectiv, real intre intere-
sul public ca procesul penal sa se desfa^oare in bune conditii §i exercitarea de-
plina a drepturilor fundamentale ale celui acuzat de savar§irea unei infractiuni^^l
5. Suspectul sau inculpatul sd fie ascultat prealabil ludrii mdsurii preventive.
De§i aceasta cerinta nu este prevazuta prin art. 202 din Codul de procedura
penala, ea se intalne§te in reglementarea fiecarei masuri preventive m parte, motiv
pentru care apreciem ca reprezinta o conditie generala pentru luarea masurilor de
preventie.

§2. Organele judiciare care dispun masuri preventive

Masurile de preventie sunt enumerate, in ordinea gravitatii lor, in dispozitiile
art. 202 alin. (4) din Codul de procedura penala, acestea fiind: refinerea, controlul
judiciar, controlul judiciar p e caufiune, arestul la domiciliu §i arestarea preven­
tivd.

Precizam cS, spre deosebire de reglementarea anterioara, Codul de procedura penala nu insti-
tuie, pentru patru dintre cele cinci situa^ii de arest la domiciliu §i arestare preventiva, interdic^ia ex-
plicita a aplicarii masurii in cauzele privind infrac^iuni pedepsite altemativ sau exclusiv cu amenda.
In doctrina s-a aratat, de altfel, ca este recomandabilS instituirea unor masuri cu grad diferen-
|iat de restrangere a liberta|ii individuale, astfel incat sa poata fi aleasa, in fiecare cauza penala con-
creta, acea masura preventiva care poate asigura scopul urmarit prin cea mai redusS constrangere
(Gr. Theodoru, op. cit., p. 446).
110 Partea generaia

Ref:inerea poate fi dispusa numai in faza urmaririi penale, de cdtre procuror

sau organul de cercetare penald^^\ Judecatoml sau instanta de judecata nu poate
dispune retinerea; acest fapt nu il impiedica insa pe judecatoml de drepturi §i
libertati, judecatoml de camera preliminara sau instanta de judecata sa dispuna
privarea de libertate pentm o zi, dar prin masura arestarii preventive.
Controlul judiciar §i controlul judiciar p e caufiune pot fi dispuse in cursul
urmaririi penale, al camerei preliminare sau judecatii. In timpul urmaririi penale,
aceste doua masuri se iau in principal de cdtre procuror. Prin exceptie insa, ele
se pot dispune §i de cdtre judecatoml de drepturi §i libertdfi, daca acesta admite
o cerere a inculpatului de inlocuire a unei masuri preventive mai aspre [art. 242
alin. (2) §i alin. (5) din Codul de procedura penala] sau daca respinge propunerea
procuromlui de luare sau de prelungire a arestului la domiciliu ori a arestarii
preventive [art. 219 alin. (9), art. 227 alin. (2), art. 237 alin, (2) din Codul de
procedura penala].
In procedura de camera preliminary, cele doua masuri se pot lua de cdtre
judecatoml de camera preliminara, iar in timpul judecatii, de cdtre instanfa de
judecata.
Revocarea acestei masuri preventive poate fi dispusa doar de organul judiciar
care a dispus-o, astfel incat, daca in timpul urmaririi penale judecatoml de drep­
turi §i libertati, respingand propunerea de luare a masurii arestmi preventive, a
dispus luarea masurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar
pe cautiune, doar judecatoml de drepturi §i libertati poate dispune revocarea.
Ca element de noutate, actuala reglementare stabile^te ca aceste masuri
preventive sunt luate pe o durata nedeterminata, in cursul urmaririi penale.
Arestul la domiciliu §i arestarea preventivd pot fi dispuse in cursul urmaririi
penale, al camerei preliminare sau al judecatii. In cursul urmaririi penale, aceste
masuri se pot lua de cdtre judecatoml de drepturi §i libertdfi, in cursul camerei
preliminare de cdtre judecatom l de camera prelimikard §i in timpul judecatii de
cdtre instanfa de judecata.

§3. Actele prin care se pot dispune masu^le preventive

\
Refinerea suspectului sau inculpatului se dispune prin ordonanfd.
Controlul judiciar, controluljudiciar pe caufiune, arestul la domiciliu §i ares­
tarea preventivd se dispun, numai fata de inculpat, prin:

Potrivit art. 360 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazul constatarii unei infractiuni
de audien|a, procurorul il poate refine pe suspect sau inculpat. Imfractiunea de audiente este cea care
se comite in fa|a instanfei de judecata, insS judecata nu are ca obiect acea infracfiune (spre exemplu,
intr-un dosar penal avand ca obiect un omor, martorul face declarafii mincinoase cu ocazia ascul-
tarii sale de cStre instanta). Cauza privind infracfiunea de audienfa se trimite spre instrumentare
procurorului competent, de unde rezulta ca ea se afla in faza urmaririi penale.
 V. Masurile preventive gi alte masuri procesuale 111

- incheiere a judecatorului de drepturi libertati, a judecatorului de camera

preliminara sau a instantei de judecata (spre exemplu, incheierea prin care jude-
catorul de drepturi §i libertati a dispus luarea masurii arestarii preventive sau
incheierea prin care instanta de judecata, in cursul judecatii in prima instanta, a
dispus luarea masurii preventive a arestului la domiciliu);
- sentinta (spre exemplu, atunci cand, prin sentinta pronuntata pe fondul
cauzei de catre prima instanta, se poate dispune, alaturi de condamnare, §i luarea
masurii preventive a controlului judiciar fata de inculpat);
- decizie (spre exemplu, decizia prin care s-a admis calea de atac a contestatiei
impotriva incheierii pronuntate in cursul judecatii in prima instanta, prin care a
fost respinsa cererea formulata de procuror de luarea a masurii arestarii preven­
tive).
Mentionam, totodata, ca actul prin care se dispune masura preventiva a con­
trolului judiciar §i a controlului judiciar pe cautiune de catre procuror, in faza de
urmarire penala, este ordonanp.

§4. Calea de atac impotriva actelor procesuale prin care se dispun

masurile preventive
Codul de procedura penala reglementeaza doua tipuri de cai de atac in materia
masurilor preventive. Astfel:
“ atunci cand s-a dispus asupra masurii preventive printr-o ordonanta, calea
de atac este pldngerea;
- atunci cand s-a dispus asupra masurii preventive printr-o incheiere, calea de
atac este contestafia.
A. Pldngerea se poate introduce impotriva ordonantei prin care procurorul sau
organul de cercetare penala a dispus retinerea suspectului sau a inculpatului ori a
celei prin care procurorul a dispus luarea masurii preventive a controlului judiciar
sau a controlului judiciar pe cautiune.
Daca plangerea se indreapta impotriva ordonantei de retinere, ea se solutio-
neaza, dupa caz, de procurorul care supravegheaza urmarirea penala (daca masura
a fost luata de catre organul de cercetare penala), de prim-procurorul parchetului
sau de procurorul ierarhic superior (daca masura a fost luata de procuror). Plan­
gerea se introduce mai inainte de a expira durata retinerii §i se solutioneaza, prin
ordonanfd, de indata (se subintelege ca mai inainte de a expira cele 24 de ore cat
ar putea dura maxim retinerea, pentru ca altfel masura ar inceta de drept).
Plangerea formulata impotriva ordonanfei prin care procurorul a dispus asupra
controlului judiciar sau controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat se solu­
tioneaza, intotdeauna, de judecatorul de drepturi §i libertati de la instanta careia
i-ar reveni spre solutionare cauza in fond.
112 Partea generala

Termenul de introducere a plangerii este de 48 de ore de la comunicarea ordo-

nanfei.
Plangerea se rezolva in camera de consiliu, cu citarea inculpatului, insa
neprezentarea acestuia nu il impiedica pe judecator sa dispuna asupra masurii
preventive. Daca inculpatul se prezinta, va fi ascultat.
Participarea procurorului §i asisten|a juridica a inculpatului sunt obligatorii
[art. 213 alin. (5) din Codul de procedura penalajf'^.
Plangerea poate fi respinsa ori admisa de catre judecatorul de drepturi §i
libertafi, prin incheiere motivata, in cel de-al doilea caz controlul judiciar dispus
de procuror fiind revocat.
B. Contestafia se poate exercita impotriva incheierilor prin care, in cursul
urmaririi penale, al procedurii de camera preliminary sau al judeca|;ii, s-a dispus
asupra masurilor preventive.
Titularii caii de atac sunt procurorul §i inculpatul.
In toate situafiile, termenul de exercitare este de 48 de ore §i curge, conform
legii, de la pronunfarea sau, dupa caz, de la comunicarea incheierii. Pentru a stabili
momentul de inceput al curgerii termenului, trebuie avuta in vedere reglementarea
generala cu privire la actele prin care se dispune luarea masurii. Astfel, regula este
aceea ca incheierea prin care se dispune luarea masurii de preven^ie se comunica
inculpatului, respectiv procurorului, care au lipsit de la pronun|are, respectiv de
la luarea masurii. Termenul de 48 de ore curge de la pronun^are pentru cei care
au participat la pronuntarea incheierii §i de la comimicare pentru cei care au lipsit
de la acest moment,
Contesta|ia impotriva incheierii cu privire la masurile de preven|ie se solu-
|;ioneaza de judecatorul de drepturi §i libertati sau de judecatorul de camera preli-
minara de la instan|;a ierarhic superioara (cand masura s-a luat in cursul urmaririi
penale sau al camerei preliminare) ori de catre inst^nta ierarhic superioara (daca
masura s-a luat in timpul judeca^ii)t^l Contestafia f^rmulata impotriva incheierii
pronuntate de judecatorul de drepturi §i libertati sau 4e judecatorul de camera pre-
liminara de la Inalta Curte de Casafie §i Justifie ori catre instanfa de judecata
de la Inalta Curte de Casatie §i Justifie se solutione^a de completul competent
potrivit legii. ’

Formularea legii („asisten{a juridica a inculpatului” - s.n.) este criticabilS, intmcSt prezen-
fa inculpatului nu este obligatorie. Or, ca institu^ie procesuaia, asisten^a juridicS presupune, intot-
deauna, §i prezen^a inculpatului (I. N eagu , op. c it, p. 246). Apreciem cS o interpretare corectS a
dispozi^iei legale impune intotdeauna participarea avocatului la solufionarea plangerii, indiferent
cS inculpatul este prezent sau lipse?te.
Se observS c5 exists situa^ii in care contestafia se solutioneazS de o instanfS care nu are com-
petenta funcfionaia de control judecatoresc pe fondul caxjzei. Spre exemplu, dacS arestul la domici-
liu este luat, in cursul judeca^ii de primS instanfS, de o judecatorie, contestafia impotriva incheierii
se va judeca la tribxmal, de§i apelul impotriva sentinfei date pe fondul cauzei este de competen|a
curfii de apel [art. 38 alin. (2) din Codul de procedura penaia].
 V. Masvirile preventive §i alte masuri procesuale 113

In cursul urmdririi penale alprocedurii de camera preliminard, contestatia

se solutioneaza in camera de consiliu. Prezenta inculpatului este obligatorie, cu
excep|ia situatiei in care acesta lipse§te nejustificat, este dispamt, se sustrage ori,
din cauza starii de sanatate, din cauza de for|;a majora sau stare de necesitate, nu
poate fi adus in fa|a judecatomlui. Spre deosebire insa de procedura luarii ma-
surii preventive, in cazul contestatiei legea nu instituie obligatia judecatomlui de
a-1 asculta pe inculpatul prezent. Participarea procurorului §i asistenta juridica a
inculpatului sunt obligatorii.
In cursul judecafii, procedura de solufionare a contestatiei este in principiu
aceea§i, dar pot fi seninalate §i unele particularitati. Astfel solu|;ionarea contestatiei
se face in §edin|a publica.

§5. Verificarea legalitatii masurilor de preventie in camera

preliminara
Daca procuroml a dispus trimiterea in judecata a inculpatului fafa de care s-a
luat o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara este obligat sa verifi-
ce, din oficiu, legalitatea §i temeinicia acesteia in maxim 3 zile de la inregistrarea
dosarului, respectand in acela^i timp §i conditia ca verificarea sa fie facuta inainte
de expirarea masurii.
Cu ocazia verificarii, participarea procurorului este obligatorie, iar inculpatul
va fi citat.
Judecatorul de camera preliminara se pronunta prin incheiere, putand sa men-
tina masura [c^nd constata ca temeiurile care au determinat luarea ei se mentin
sau au intervenit temeiuri noi - art. 207 alin. (4) din Codul de procedura penala]
sau sa o revoce [cand au incetat temeiurile initiale §i nu exista temeiuri noi care sa
justifice mentinerea masurii sau in cazul in care au aparut imprejurari noi din care
rezulta nelegalitatea masurii - art. 207 alin. (5) din Codul de procedura penala].
In cazul masurii arestarii preventive §i a arestului la domiciliu, judecatorul de
camera preliminara verifica periodic, din oficiu, legalitatea §i temeinicia masurii
luate, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la ultima verificare, sub sanctiunea ince-
tarii de drept a masurii.

§6. Verificarea legalitatii masiirilor de preventie in faza de judecata

Judecatorul de camera preliminara are obliga|ia sa inainteze dosarul instanfei
de judecata cu cel pu|in 5 zile inainte de expirarea masurii preventive.
Instan|a verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea,
prelungirea sau mentinerea masurii preventive, inainte de expirarea duratei aces­
teia. Cu ocazia verificarii, inculpatul va fi citat.
114 Partea generala

Instanta se pronunta prin incheiere. Masura preventiva se va mentine cand se

constata ca temeiurile care au determinat luarea ei se mentin ori ca au intervenit
temeiuri noi care o justifica. Masura se revoca daca au incetat temeiurile initiale
§i nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea ei, precum §i in cazul in care
au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive.
Relativ la masurile preventive privative de libertate, dispozitiile art. 208
alin. (4) din Codul de procedura penala stipuleaza ca, in cursul judecatii, instanta
este obligata ca, din oficiu, sa verifice periodic temeinicia §i legalitatea masurii
arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, dar nu mai tarziu de 60 zile de la
ultima verificare.
Verificarea se face in §edinta publica. Inculpatul este adus in fata instantei, iar,
prin exceptie, daca se afla intemat in spital §i din cauza starii sanatatii nu poate
fi adus sau daca, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa
nu este posibila, verificarea se va face in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta
avocatului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. Participarea
procurorului este obligatorie.
Observam ca exista, sub acest aspect, o diferenta neta intre masurile preven­
tive restrictive de libertate §i cele privative de libertate. Astfel, masurile restrictive
de libertate (controlul judiciar §i controlul judiciar pe cautiune) se iau in timpul
urmaririi penale pe o durata nedeterminata, pana la sfar§itul acestei faze proce-
suale, daca nu sunt revocate, inlocuite sau inceteaza de drept. in camera preli-
minara §i in cursul judecatii, se verifica legalitatea §i temeinicia lor, la primirea
dosarului. Prin urmare, aceste masuri au o functionalitate distincta pe faze ale
procesului penal, de§i nu sunt dispuse pe un anxmiit termen.
In schimb, durata masurii arestarii preventive §i a arestului la domiciliu este
limitata, in cursul urmaririi penale, la maxim 30 de zile, putand fi prelungita de
catre judecatorul de drepturi §i.libertati pana la dura.ta maxima de 180 de zile. In
timpul procedurii de camera preliminara, arestarea verifica obligatoriu atat in
termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, cat §i\periodic, in maxim 30 zile
de la ultima verificare^’l De asemenea, in cursul judfcatii, arestarea se verifica,
obligatoriu, atat la inregistrarea dosarului, cat §i periodic, dar nu mai tarziu de 60
de zile de la ultima verificare.
Un aspect cu caracter de noutate il reprezinta, in Oeea ce prive§te arestarea
preventiva, durata maxima a acesteia in cursul judecatii in prima instanta, durata
care nu poate depa§i un termen rezonabil §i nu poate fi mai mare de jumatatea
maximului special al pedepsei prevazute de lege §i in niciun caz nu va putea
depa§i termenul de 5 ani.

Precizam ca, in aceasta faza procesuala, precum §i in cursul judecatii, in urma verificarii,
masura se poate menfine (legea nu folose§te termenul de prelungire, care este specific exclusiv
urmaririi penale).
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 115

§7. Masurile preventive privite in special

7.1. Retinerea

Retinerea este cea mai u§oara masura preventiva privativa de libertate. Poate
fi dispusa numai de cdtre procuror §i de cdtre organul de cercetare penald (fiind,
de altfel, §i singura masura preventiva pe care organul de cercetare penala o poate
luat*]).
Este singura masura preventiva ce poate fi luata nu numai fata de inculpat, ci
§i fata de suspect, adica fata de persoana cu privire la care, din datele §i probele
existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a sa^var§it o fapta prevazuta de
legea penala.
Conditiile generale pentru luarea masurilor de preventie, reglementate m
art. 202 din Codul de procedura penala, sunt §i conditii pentru luarea masurii re-
tinerii.
Inainte de luarea masurii, procurorul sau organul de cercetare penala are obli-
gatia sd U asculte p e suspect sau inculpat, in prezenta aparatorului sau. Organul
judiciar trebuie sa aduca la cuno§tinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul
de a fi asistat de un avocat [art. 209 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Tot-
odata, legiuitorul a reglementat in detaliu §i dreptul aparatorului suspectului sau
inculpatului de a fi in§tiintat de catre acesta cu privire la imprejurarea ascultarii
sale, dar a limitat posibilitatea avocatului de a prelungi acest moment, intrucat,
dupa incuno§tintare, aparatorul ales este obligat sa se prezinte in maxim 2 ore, in
caz contrar procedura urmand a se desfa§ura cu aparator din oficiu.
Durata maxima pentru retinere este de 24 de ore §i ea nu poate fi prelungita
in nicio situatie. Apreciem ca ar fi fost utila reglementarea unui termen mai mare
pentru retinere, inclusiv din perspectiva garantarii dreptului la aparare, insa
prevederile art. 23 alin, (3) din Constitute impiedica aceasta modificareP^.
Dispozitiile art. 209 alin. (3)-(4) din Codul de procedura penala stipuleaza in
mod expres ca in durata refinerii nu se includ timpul strict necesar conducerii
suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar §i nici timpul cat acesta
se afla sub puterea unui mandat legal de aducere in fata organului judiciar pentru
audiere.
Retinerea are intotdeauna caracter facultativ, chiar §i in cazul infiractiunilor
flagrante.
Retinerea se dispune prin ordonanfd, care trebuie sa cuprinda, pe langa men-
tiunile generale prevazute de art. 286 alin. (2) din Codul de procedura penala.

Daca masura a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta este obligat sa il informeze,
de indata §i prin orice mijloace, pe procuror [art. 209 alin. (13) din Codul de procedura penala].
P' Potrivit art. 152 alin. (2) din Constitufia Romaniei, „nicio revizuire nu poate fi facuta daca
are ca rezultat suprimarea drepturilor §i a libertatilor fundamentale ale cetafenilor sau a garantiilor
acestora”.
116 Partea generala

motivele care au determinat luarea masurii preventive, ziua ora la care aceasta
incepe ziua §i ora la care se sfar§e§te.
Suspectul sau inculpatul retinut are o serie de drepturi specifice, dupa cum
urmeaza:
- de a i se aduce de indata la cuno§tinta, in limba pe care o intelege, infiractiunea
de care este suspectat §i motivele retinerii;
- de a i se inmana un exemplar al ordonantei de retinere;
- de a mcuno§tinta un membm de familie sau o alta persoana, la alegerea sa,
despre masura re|inerii §i despre locul unde este retinut. Acest drept se poate
exercita imediat dupa retinere. Incuno§tintarea se poate realiza personal sau
de catre organul judiciar, in ipoteza in care suspectul sau inculpatul solicita el
insu§i aceasta. Dreptul de a face personal incuno§tin|area nu poate fi refuzat
decat pentru motive temeinice [art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala],
caz in care apreciem ca obligatia de incuno§tintare subzista in sarcina organului
judiciar, care trebuie sa o mdeplineasca tot imediat dupa refinere. Dispozi^iile
art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala instituie o excep|ie de la dreptul
de a face personal incuno§tin|area, nu de la insu§i dreptul de incuno§tin|;are, care
nu poate fi suprimat. Exercitarea acestui drept poate fi numai intarziata, in mod
excepfional, pentru motive temeinice §i pentru o durata de cel mult 4 ore [art. 210
alin. (6) din Codul de procedura penala];
- dreptul de a informa persoanele mai sus aratate despre schimbarea locului
de refinere;
- dacS cel retinut nu este cetafean roman, are §i dreptul de a incuno|tin^a sau
de a solicita incuno§tin|area misixmii diplomatice ori oficiului consular al statului
al carui cetacean este sau, dupa caz, a unei organiza|;ii intema^ionale umanitare,
daca nu dore§te sa beneficieze de asisten^a autorita^ilor din ^ara sa de origine, ori
a reprezentan|ei organiza^iei Internationale competente, dac^ este refugiat sau, din
orice alt motiv, se afla sub protec^ia unei astfel de or|anizatii;
- dreptul de acces la asisten^S medicala de urgen^S;
- dreptul de a face plangere impotriva ordonan|ei ^rin care s-a luat mSsura.
Organele judiciare au obligatia de a-1 informa pe cel re|inut cu privire la aceste
drepturi.
Organul de cercetare penala sau procurorul are iireptul sa procedeze la
fotografierea §i luarea amprentelor suspectului sau inculpatului retinut.
In situafia in care, dupa ce s-a dispus re^inerea, procurorul considera necesara
luarea masurii arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, este obligat sa
inainteze judecatorului de drepturi §i liberta|:i propunerea de arestare cu cel pu|:in
6 ore inainte de expirarea masurii preventive a re|:inerii.
Impotriva ordonan|;ei prin care se dispime re|;inerea se poate exercita, inainte
de expirarea duratei acesteia, calea de atac a pldngerii, care se adreseaza procu-
rorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala sau, dupa
caz, prim-procurorului parchetului sau procurorului ierarhic superior. Acesta are
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 117

obligatia sa solutioneze plangerea de indata, adica m cel mai scurt timp (§i inain-
te de expirarea duratei de retinere). Apreciem ca in practica pot sa apara situatii
dificil de rezolvat - spre exemplu, in caml in care masura preventiva a retinerii
este dispusa de procuroml §ef al unui serviciu teritorial al Directiei Nationale An-
ticomptie, plangerea impotriva ordonantei trebuie solutionata de indata de catre
procuroml din cadml stmcturii centrale (camia va trebui sa i se trimita cel putin
o copie a dosamlui), astfel incat intervalul de timp de 24 de ore va deveni insufi-
cient pentru rezolvarea tuturor activitatilor de urmarire penala.

7.2. Controlul judiciar

Masura preventiva a controlului judiciar consta in supunerea inculpatului

aflat in stare de libertate unui regim de supraveghere caracterizat printr-o serie de
obliga^ii pe care trebuie sa le respecte. Pentru luarea controlului judiciar nu este
fixata vreo limita a pedepsei prevazute de lege pentru infrac^iunea de care incul-
patul este acuzat, astfel ca masura poate fi dispusa in orice cauzd penald.
Pentru ca aceasta masura sa poata fi luata, trebuie sa fie indeplinite condifiile
generale prevazute de art. 202 din Codul de procedura penala §i, in plus, o condifie
speciald, aceea a ascultarii prealabile a inculpatului. In acest scop, inculpatul va
fi citat sau, daca se afla in stare de refinere, va fi adus in mod obligatoriu in fa|a
procurorului
Procuroml aduce inculpatului la cuno§tin^a infi-ac^iunea de care este suspectat
[art. 212 alin. (2) din Codul de procedura penala] §i dreptul de a nu face nicio
declarable, cu excepfia fimiizarii informatiilor privitoare la identitatea sa.
Ascultarea se face numai in prezenfa avocatului, ales sau numit din oficiu,
procuroml fiind obligat sa il informeze pe inculpat ca are dreptul la asisten|a
juridicS. Daca inculpatul este refinut, el are dreptul de a-§i incuno§tin|a personal
avocatul ales asupra aducerii sale pentm audierea prealabila controlului judiciar
sau poate solicita procuromlui sa procedeze la incuno§tin|area avocatului; in orice
caz, exercitarea personala a acestui drept nu poate fi refuzata decat pentm motive
temeinice. Avocatul este obligat sa se prezinte la organul judiciar in termen de
cel mult 2 ore de la incuno§tin|are, sub sancfiunea numirii unui avocat din oficiu,
§i are dreptul de a comunica direct cu inculpatul, in condi^ii de confidenfialitate.
In cursul urmaririi penale, procuroml dispune controlul judiciar prin ordo-
nanfd motivatd, care se comunica inculpatului. In cursul urmaririi penale, masura
controlului judiciar poate fi luata §i de catre judecatoml de drepturi §i libertati
(spre exemplu, in caz de inlocuire a masurii arestarii preventive).
Masura preventiva a controlului judiciar poate fi dispusa, incheiere, §i de
catre judecatoml de camera preliminary, in cursul procedurii de camera prelimi-
nara, sau de catre instanta in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii. Intmcat
legea nu distinge, apreciem ca masura poate fi dispusa atat in cursul judecatii de
118 Partea generala

prima instanta, cat §i in cursul judecatii in apel. Judecatorul poate lua masura fie
la propunerea procuromlui, fie din oficiu.
Inculpatul se citeaza, iar daca se prezinta, va fi ascultat. Prezenta avocatului §i
participarea procuromlui sunt obligatorii.
Controlul judiciar se poate dispune p e o durata nedeterminatd, putand fi
mentinut pana la terminarea procesului penal, intmcat legea nu prevede un ter-
men maxim pentru aceasta masura preventiva (nici macar pentru situatia in care
controlul judiciar include §i interdictia aplicata inculpatului de a depa§i o anumita
limita teritoriala).
Regimul de supraveghere se compune din trei obligatii ce se impun inculpatului
§i alte unsprezece obligatii ce ii pot fi impuse acestuia.
In cuprinsul dispozi|iilor art. 215 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura
penala sunt enumerate expres §i limitativ obligatiile care trebuie impuse intot-
deauna, §i anume:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de drepturi §i
libertati, la judecatorul de camera preliminara sau la instanfa, ori de cate ori este
chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata
caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politic desemnat cu supravegherea sa, conform
programului de supraveghere intocmit de organul de politic sau ori de cate ori
este chemat.
Rezulta de aici ca, aceasta indatorire fiind obligatoriu a se impune atunci
cand se ia controlul judiciar, organul de politic in a carei raza teritoriala locuie§te
inculpatul trebuie sa intocmeasca un program de prezentare a acestuia la sediul
politiei (spre exemplu, se poate stabili prezenta zilnica, de doua ori pe saptamana
sau cu orice alta fi'ecventa care se apreciaza a fi necesara).
Obligafiile ce pot fi impuse inculpatului, potrivit (|ispozi|iilor art. 215 alin. (2)
din Codul de procedura penala (avand deci caracter fapultativ), sunt urmatoarele:
- sa nu depa§easca o anumita limita teritoriala, fixa^ de organul judiciar, decat
cu incuviintarea prealabila a acestuia. In cadrul acestel, obligatii, inculpatului i se
poate impune inclusiv interdictia de a parasi |ara sau o anumita localitate;
- sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se
deplaseze doar in locurile stabilite de acesta;
- sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
- sa nu revina in locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata
sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infiractiunii, de
martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar §i
sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
- sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfa§oare activitatea in exercitarea
careia a savar§it fapta;
- sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 119

- sa se supuna unor masuri de control, ingrijire sau tratament medical, in

special in scopul dezintoxicarii;
- sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
- sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
- sa nu detina, sa nu foloseasca §i sa nu poarte arme;
- sa nu emita cecuri.
Analizand aceasta a doua categoric de indatoriri, observam ca obligatia de a
nu depa§i limita teritoriala nu se impune intotdeauna, avand in vedere ca ceea ce
se urmare§te nu este restrangerea posibilitatii de circulatie a inculpatului, ci ca
procesul penal sa se desfa§oare in bune conditii. De asemenea, chiar daca obligatia
a fost impusa inculpatului, ea nu are caracter absolut, caci inculpatul poate parasi
tara sau localitatea respectiva daca, m prealabil, organul judiciar incuviinteaza
aceasta. Pe de alta parte insa, sesizam §i ca, daca aceasta obligatie a fost stabilita
in sarcina inculpatului, legea nu ii fixeaza totu§i o durata limita, de§i ne aflam
in prezenta unei masuri ce implica o restrangere a libertatii constitutionale de
circulatie.
Pe parcursul controlului judiciar, regimul obligafiilor impuse inculpatului
poate f i modificat, fie prin introducerea unor noi obligatii, fie prin inlocuirea sau
incetarea celor dispuse anterior. Intotdeauna, audierea prealabila a inculpatului
este obligatorie. In cursul urmaririi penale, modificarea regimului obligatiilor se
realizeaza de catre procuroT, prin ordonanta, din oficiu sau la cererea inculpatului,
iar in cursul camerei preliminare §i al judecatii, de catre judecatorul de camera
preliminara sau, dupa caz, de catre instanta, prin mcheiere, la cererea motivata a
procurorului, a inculpatului sau din oficiu.

7.3. Controlul judiciar pe cautiune

Controlul judiciar pe cautiune este o masura preventiva ce consta in supunerea
inculpatului aflat in stare de libertate unui regim de supraveghere, caracterizat
printr-o serie de obligatii, a caror respectare este garantata prin depunerea unei
sume de bani, denumita cautiune.
Luarea controlului judiciar pe cautiune presupune, pe langa toate condifiile
valabile pentru controlul judiciar propriu-zis, §i o serie de condifii specifice, §i
anume:
- sa existe una dintre situatiile prevazute la art. 223 din Codul de procedura
penala^'J;
- inculpatul sa depuna cautiunea.
Masura se dispune in cursul urmaririi penale de catre piocmor, prin ordonanfd
motivata, sau de catre judecatorul de drepturi §i libertati,/?rm mcheiere; in camera
preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, prin mcheiere, iar in

Vom detalia aceste situatii cu ocazia analizei masurii arestarii preventive.

120 Partea generala

cursul judecatii de catre instanta investita cu judecarea cauzei, prin mcheiere,

sentintd sau decizie. Procedura luarii acestei masuri, ca §i caile de atac impotriva
actelor prin care ea a fost dispusa sunt acelea§i ca m cazul controlului judiciar.
Trebuie precizat ca §i inculpatul poate sa solicite luarea masurii preventive
a controlului judiciar pe cautiune (spre exemplu, atunci cand fata de acesta s-a
dispus masura arestarii preventive sau cea a arestului la domiciliu, poate solicita
inlocuirea cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune).
Pe timpul cat se afla sub control judiciar pe cautiune, inculpatul trebuie sa res-
pecte obligatiile prevazute de art. 215 alin. (1) din Codul de procedura penala §i i
se poate impune respectarea uneia sau a mai multora dintre obligatiile prevazute
de art. 215 alin. (2) din Codul de procedura penala. Regimul initial al obligatiilor
se poate modifica, intocmai ca in cazul controlului judiciar.
Caufiunea este suma de bani care garanteaza participarea inculpatului la pro-
cesul penal §i respectarea obligatiilor ce i-au fost impuse. Consemnarea cautiunii
se realizeaza, pe numele inculpatului, fie prin depunerea sumei de bani la dispozi-
tia organului judiciar, fie prin constituirea unei garantii reale mobiliare sau imobi-
liare in favoarea organului judiciar. In cazul in care inculpatul respecta obligatiile
impuse §i nu se sustrage de la urmarire penala sau judecata, cautiunea se restituie.
Valoarea cautiunii se stabile§te de catre organul judiciar care ia masura §i
nu poate fi mai mica de 1.000 lei. Valoarea se determina in raport de gravitatea
infractiunii, de situatia materials a inculpatului §i de obligatiile pe care acesta le
are.
Soarta cautiunii difera dupa faza procesuala in care se finalizeaza cauza. Astfel:
a) Dacd procesul penal se finalizeaza in fiiza judecdfii:
- atunci cand s-a exercitat §i o actiune civila §i instanta a admis-o, se va dispune
plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate
prin infrac|iune [art. 397 alin. (6) din Codul de procedura penala], indiferent de
solutia adoptata in latura penala a cauzei; 'i,
- daca inculpatul este cel obligat la cheltuieli judiciare, acestea se vor plati
din cautiune. Analizand dispozitiile art. 274-276 din C^dul de procedura penala,
rezulta ca inculpatul suporta cheltuielile judiciare in cat de condamnare, de ama-
nare a aplicarii pedepsei, de renun|are la aplicarea pedepsei (fiind vorba, in toate
cele trei situa|;ii, atat de cheltuielile judiciare avansate d? statf'^, cat §i de cele ale
persoanei vatamate §i ale partii civile, daca acesteia din urma i s-a admis ac^iunea
civila), daca a fost achitat §i obligat la repararea prejudiciului, daca s-a incetat
procesul penal pentru existenfa unei cauze de nepedepsire sau pentru impacarea
parfilor, daca a cerut continuarea procesului penal §i instan|a a pronunfat ulterior
incetarea procesului penal, daca a exercitat apelul §i ulterior si 1-a retras ori i-a

Cu excepfia cheltuielilor privind avoca|:ii din oficiu §i interprefii desemnafi de organele

judiciare.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 121

fost respins. Plata din cautiune a clieltuielilor judiciare se realizeaza numai dupa
plata despagubirilor civile, daca au fost acordate;
- daca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii, se va dispune plata
acesteia din cautiune [art. 396 alin. (9) din Codul de procedura penala]. Ea se
realizeaza insa numai dupa acoperirea despagubirilor bane§ti pentru repararea
pagubelor, daca au fost acordate, §i dupa plata cheltuielilor judiciare, care au,
in aceasta ordine, prioritate [art. 217 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Semnalam ca plata amenzii din cautiune are intotdeauna un caracter subsidiar,
intrucat, solutia fiind una de condamnare, ea va fi invariabil precedata de achitarea
cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat;
- atunci cand, pe parcursul procesului penal, controlul judiciar pe cautiune a
fost inlocuit cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, intrucat inculpatul
nu §i-a respectat, cu rea-credinta, obligatiile ce i-au fost impuse ori exista suspi-
ciunea rezonabila ca a savar§it cu intentie o noua infractiune pentru care s-a pus in
mi§care actiunea penala impotriva sa, instanta dispune prin hotarare confiscarea
cau|iunii [art. 217 alin. (5) din Codul de procedura penala]. Confiscarea cautiunii
pentru acest motiv nu depinde de solutia data fondului cauzei (condairmare, achi-
tare, incetarea procesului penal). Ea opereaza insa numai daca nu s-a dispus plata
din cautiune a despagubirilor civile, a cheltuielilor judiciare §i a amenzii, care au
prioritate [art. 217 alin. (7), art. 399 alin. (8) din Codul de procedura penala]t^^;
- conform art. 217 alin. (6) din Codul de procedura penala, in celelalte cazuri,
cautiunea se restituie. Intrucat legea nu distinge, restituirea cautiunii intervine §i
in caz de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii (desigur,
avem in vedere suma ramasa dupa plata cheltuielilor judiciare, atunci cand nu
s-au dispus nici plata despagubirilor civile §i nici confiscarea).
Apreciem ca, pe langa situatiile de mai sus, restituirea cautiunii trebuie sa
intervina §i in alte cazuri, pentru ratiuni de logica juridical spre exemplu, atunci
cand masura preventiva este revocata pentru nelegalitate^] sau atunci cand, aresta­
rea preventiva fiind inlocuita cu masura controlului judiciar pe cautiune, incheie-
rea de inlocuire este contestata §i contestatia admisa.
b) Daca procesul se finalizeazd printr-o solufie de netrimitere m judecata,
potrivit art. 217 alin. (8) din Codul de procedura penala, cautiunea se restituie
prin dispozifiaprocurorului. Intruc§.t.legea nu distinge, restituirea este obligatorie
chiar §i in ipoteza in care, pe parcursul urmaririi penale, s-a inlocuit controlul
judiciar pe cautiune cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, pentru ca
inculpatul nu §i-a respectat obligatiile ori a comis o noua infractiune.

In pofida formuiarii imperative a acestui ultim text de lege [„instan|a dispune confiscarea
cautiunii daca (...) nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217” - s.n.], apreciem
c5 va fi confiscat §i restul rSmas din cautiune dupa ce s-au plStit despSgubirile civile, cheltuielile
judiciare §i amenda, atunci cand suma acestora este inferioarS caufiunii.
I. N eagu , op. cit., p. 610-611.
122 Partea generala

7.4. Arestarea preventiva

7.4.1. Temeiuri privind arestarea preventiva

Arestarea preventiva este o masura privativa de libertate care consta in lip-

sirea de libertate a unei persoane, cu caracter provizoriu §i in conditiile precis
determinate de lege, inainte de solutionarea definitiva a cauzei penale, pentru a
asigura buna desfa§urare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea
inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepseit*^.
Arestarea preventiva este o masura preventiva privativa de libertate. Ea se
poate dispune numai impotriva inculpatului, nu §i a suspectului^l
Dispozitiile art. 223 din Codul de procedura penala reprezinta sediul materiei
pentru temeiurile arestarii. Legiuitorul a imparjit aceste temeiuri in doua categorii:
in alin, (1) sunt prezentate temeiurile speciale de arestare, iar in alin. (2) alte
temeiuri. Cele doua dispozi^ii functioneaza independent.
A. Temeiurile speciale de arestare prevdzute de dispozifiile art. 223 alin. (1)
din Codul de procedura penala. Textul de lege indicat prevede patru ipoteze de
arestare preventiva;
1. Prima ipotezd este cea in care inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de
a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a jdcut pregdtiri de
orice naturd pentru astfel de acte [art. 223 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala].
Acest caz vizeaza mai multe ipoteze alternative, constatarea fiecareia dintre
ele indreptatind luarea masurii arestarii preventive:
- inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea
penala sau de la judecata;
- inculpatul a facut pregatiri de orice natura pento astfel de acte.
In primul caz, prin ,fuga” inculpatului se intelege parasirea in graba sau pe
ascuns a locului care are legatura cu savar§irea faptei sau a locuintei, pentru a
scapa de urmarirea penala sau de judecata; fuga are ui| caracter precipitat, nejus-
tificat de motive legitime §i reprezinta un temei pentnl o presupunere rezonabila
ca persoana fa|a de care s-a inceput urmarirea penala a: savar§it fapta^^l
,yAscunderea‘” presupune a§ezarea inculpatului intr-i^n loc in care sS. nu poata
fi vazut §i gasit sau mtreprinderea de ac^uni de natura a-1 feri de privirile altor
persoane ori de a-1 face sa nu fie cunoscut de acestea, ac^iunea putandu-se realiza

I. ISTRATE, Libertatea persoanei §i garanfiile ei pw cesual penale, Ed. S c ris u l ro m a n e sc ,

Craiova, 1984, p. 131; Gh. R a d u , M asurilepreventive in procesulpenal, Ed. Hamangiu, B u cu re§ ti,
2007, p. 186.
Spre deosebire de Codul de procedura penaM anterior, care permitea §i arestarea preventiva
a invinuitului.
PI L. CoRA§, Arestarea preventiva, Ed. C.H. Beck, Bucxire?ti, 2006, p. 90.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 123

prin ramanerea in ascunzatori, deplasarea in alte localitati, prezentarea sub alta

identitate, deghizarea, efectuarea unor operatii estetice etc.
In literatura de specialitate s-a apreciatf'^ ca atdtfuga, cat §i ascunderea trebuie
sd urmdreascd sustragerea inculpatului de la desjd§urarea procesului penal;
simpla constatare facuta de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata
cu privire la lipsa inculpatului de la domiciliu nu indreptate§te organul judiciar
sa traga o concluzie in sensul celor de mai sus, ci la aceasta trebuie sa se ajunga
in urma investigatiilor facute, respectiv dispuse. Mai mult, acela§i autor a aratat
ca este necesar ca, anterior fugii sau ascunderii, inculpatul sa cunoasca faptul
ca impotriva sa exista in curs un proces penal (dovada citarii efectuate in mod
legal) §i sa fi fost avertizat, potrivit art. 309 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (2)
din Codul de procedura penala, ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile
ce i se vor face in cursul procesului penal §i ca are indatorirea sa comunice orice
schimbare de adresa; in lipsa unei asemenea atentionari, inculpatul are dreptul la
libera circulatie, drept fundamental inscris in art. 25 din Constitutia Romaniei.
Sustragerea de la urmarire penala sau judecata trebuie dovedite §i motivate de
judecator in actul de dispunere a masurii arestarii preventive, aceasta neputand
fi presupusa, trebuie sa existe la dosarul cauzei dovada faptului ca inculpatul a
efectuat acte concrete de sustragere.
In consecinta, „fuga ” §i „ascunderea” sunt fapte certe, ceea ce trebuie dovedit
fiind numai scopul in care au fost facute.
In cel de-al doilea caz, legea conditioneaza luarea masurii de existenta probelor
privind pregatirea fiigii ori a ascunderii, in scopul de a se sustrage de la urmarirea
penala sau judecata. Astfel, este necesara existenta probelor^^^ ca aceste situafii
sunt iminente, §i nu doar simple banuielit^^, informatiile putand privi demersurile
facute de inculpat de a i se elibera de urgenta pa§aportul, vinderea apartamentului
§i a bunurilor mobile imediat dupa inceperea urmaririi penale, procurarea unui
bilet de avion cu destinatia in strainatate, pregatirea unei ascunzatori, efectuarea
unei operatii estetice de schimbare a fizionomiei.
In absenta unor asemenea probe, care trebuie sa existe la dosarul cauzei la
momentul in care se dispune luarea masurii arestarii preventive a inculpatului,
aceasta masura nu se poate intemeia pe cazul prevazut de art. 223 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drep-
turilor omului §i a liberta|ilor fundamentale, privarea de libertate este justificata
atunci cand exista motive temeinice ale necesita^ii de a-1 impiedica pe faptuitor sa
fuga dupa savar§irea infractiunii. In jurispruden|a Curtii Europene a Drepturilor

G h . R a d u , op. c it, p . 2 2 .
A § a c iim a m a ra ta t a n te rio r, lu a re a m a su rii a re sta rii p re v e n tiv e e ste c o n d itio n a ta , in tre a lte le ,
d e e x iste n fa p ro b e lo r c a o p e rs o a n a a sav§r§it in fra c tiu n e a .
G h . R a d u , op. cit., p . 24.
124 Partea generala______________________________

Omuluit’3s-a statuat ca pericolul de fiiga nu trebuie prezumat, ci trebuie sa existe

motive plauzibile, intelese ca fapte sincere §i autentice, de natura a convinge un
observator independent de posibilitatea ca faptuitorul sa fuga. Curtea a constatat
ca prevederea din dreptul turc, potrivit careia orice persoana acuzata de savar§irea
unei infracfiuni de o anumita gravitate (omor) este considerata ca inten|ioneaza sa
ftiga, nesocote§te grav dreptul fundamental la libertate al persoanei. De asemenea,
in jurisprudenta Curtii EuropenePi s-a statuat ca riscul sustragerii de la proceduri-
le penale nu poate fi masurat numai prin raportare la severitatea pedepsei pe care
o risca inculpatul in caz de condamnare, ci trebuie analizat din perspectiva unui
numar de alti factori relevanti care vor confirma existenta riscului de sustragere,
fie vor releva ca acest rise este minor, astfel incat nu se justifica arestarea. Alti
factori relevanti ce pot fi luati in considerare sunt cei legati de personalitatea in-
culpatului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele financiare, legaturile sale
cu familia §i legaturile de orice natura cu statul in care are loc urmarirea penala.
2. A doua ipoteza este cea a zddarnicirii aflarii adevarului, respectiv inculpa­
tul incearca sa injluenfeze un alt participant la comiterea infracfiunii, un martor
ori un expert sau sa distrugd, sa altereze, sa ascundd ori sa sustragd mijloace
materiale de probd sau sa determine o alto, persoana sa aibd un astfel de compor-
tament [art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala].
Influenfarea unui alt participant la comiterea infracfiunii, a unui martor ori
a unui expert se refera la situatia in care exista probe ca inculpatul, prin com­
pere, constrangere sau persuasiune, incearca sa determine alt participant la comi­
terea infi-actiunii (coautor, instigator sau complice), martorul sau expertul sa
faca declaratii mincinoase ori sa execute lucrari de specialitate care sa duca la
zadamicirea aflarii adevarului. Actiunea de infiuentare poate fi exercitata in mod
deliberat, cu scopul precis de a nu se afla adevarul, precum §i involuntar, prin
autoritatea de care se bucura inculpatul, putand fi f^cuta direct, nemijlocit sau
indirect, prin intermediul altor persoane. 4
In legatura cu momentul influenfdrii, in literatura <ie specialitate^^^ s-a aratat
ca aceasta trebuie incercata inainte de ascultarea mattorului ori de executarea
lucrarii sau in timpul efectuarii expertize!, in niciun ca:l ulterior.
Pentru constatarea influentarii, instanta trebuie sa aiba in vedere, pe de o parte,
relatiile de amicitie, relatiile afective ori de afaceri, depekdenta financiara fata de
inculpat, apartenenfa inculpatului la un grup infi-ac^ional organizat, notorietatea
infiractionala a acestuia, iar, pe de alta parte, actiunile §i modalitatile folosite de
inculpat, stabilindu-se existenta unui raport de cauzalitate intre actiune §i influen-
|are, subordonat zadamicirii aflarii adevaruluit"^^.

C.E.D.O., cauza Yagci §i Sargin c. Turciei, Hotararea din 8 iunie 1995, apud G h . R a d u ,
op. c it, p. 22.
P' C.E.D.O., cauza Neumeister c. Austriei, Hotararea din 27 iunie 1968, www.echr.coe.int.
G h . R a d u , op. cit., p. 2 6 .
['*5 L. CoRA§, op. cit., p. 92.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 125

In literatura de specialitate^'^ s-a afirmat ca nu constituie actiuni de influentare

simplele chestionari, rugamintea adresata unor persoane de a fiimiza date definute
exclusiv de acestea, necesare efectuarii expertize!, imparta§irea parerii personale
expertului etc.
Apreciem ca se justifica refinerea temeiului de arestare preventiva prevazut de
art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala in cazul in care inculpatul a
amenintat pe ceilalti doi coinculpati, determinandu-i sa dea declaratii in favoarea
sa, imprejurare confirmata de ambii inculpati, care la ultimul termen de judecata
au dat declara|ii complete §i sincere §i au denuntat amenintarile celui dintai
inculpat.
Temeiul arestarii subzista §i in caz de distrugere, alterare, ascundere ori sus-
tragere de mijloace materiale de proba. Prin „distrugerea mijloacelor materiale
de proba" se in^elege distrugerea, degradarea obiectelor sau lucrurilor de orice fel
care contin sau poarta o urma a faptelor savar§ite ori care, datorita legaturii lor cu
aceasta fapta, cu persoanele care au savar§it-o sau cu imprejurarile in care a avut
loc infrac^iunea, pot fumiza probe utile solutionarii cauzei penale sau impiedica-
rea luarii masurilor de conservare ori de salvare a lor sau inlaturarea masurilor
luate in acest scopf^^.
,^lterarea mijloacelor de proba" presupune falsificarea sau deteriorarea, in
orice mod, a continutului mijloacelor de proba, astfel incat acestea nu vor mai
putea servi la aflarea adevarului in cauza sau, in situatia in care sunt folosite,
pot conduce la o denaturare a adevarului. „Sustragerea mijloacelor de proba’'
reprezinta luarea mijloacelor de proba de la persoana care le poseda, fara consim-
tamantul ei, §i ascunderea lor, astfel incat organele judiciare nu vor putea avea
acces la ele §i obtine informatiile pe care acestea le pot fumiza.
Trebuie precizat ca legea nu distinge in functie de cum obiectele sunt sau
nu ridicate de organele judiciare ori daca sunt in posesia inculpatului ori a altei
persoane sau daca acestea erau descoperite sau nu la momentul actiunii de distru­
gere, alterare sau sustragere.
Ac^iunile inculpatului trebuie sa rezulte din datele existente la dosaml cauzei,
adica din fapte controlabile, determinate, care sa fie de natura a forma, fara rezer-
ve, credinta organului judiciar ca exprima realitateai^l
Reprezinta temei de arestare preventiva nu numai propria incercare de a za-
damici buna desfa§urare a procesului penal prin faptele mai sus aratate, dar §i
incercarea de a-l determina pe altul sa aibd un atare comportament.
3. A treia ipotezd este reprezentatd de exercitarea de presiuni asupra persoanei
vdtdmate sau incercarea de a realiza o infelegerefrauduloasd cu aceasta [art, 223
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala].

I. ISTRATE, op. cH , p . 56.

M Ibidem.
V. N icolcescu , Considerafii referitoare la masurile refinerii §i arestarii preventive, m
D re p tu l nr, 3 /1 9 9 9 , p . 113.
126 Partea generala

De§i acest caz m care se poate dispune masura arestarii preventive a inculpa-
tului se afla mtr-o legatura directa cu cel prevazut de art. 223 alin. (1) lit. b) din
Codul de procedura penala, in ambele situatii demlandu-se un proces de influen-
tare care are aceea^i finalitate - impiedicarea aflarii adevamlui, in cazul d6 la
lit. c), sfera de cuprindere este diferita, vizand raportul dintre inculpat §i persoana
vatamata, fiind astfel pusa in valoare protectia pe care legiuitorul o acorda §i per-
soanei vatamate.
Din analiza textului mentionat rezulta ca acesta presupune doud situatii al­
ternative, care pot exista independent una de cealalta, in ambele cazuri organul
judiciar trebuind sa aiba suficiente probe din care sa rezulte faptul ca inculpatul
poate influenta pozitia procesuala a persoanei vatamate prin constrangerea ori
in§elarea acesteia.
Prin „exercitarea de presiuni” se intelege ca inculpatul i§i valorifica un drept,
un privilegiu, o influenta, determinand o constrSngere morala, economica, sociala
asupra persoanei vatamatef^l In aceasta situatie, trebuie sa constate existenta unei
constrangeri de natura a schimba comportamentul persoanei vatamate in vederea
atenuarii sau inlaturarii raspunderii penale a inculpatului, constrangeri care tre­
buie sa fie in derulare, intrucat simpla temere ca se vor exercita presiuni nu este
suficienta pentru incidenta acestui caz de arestare preventiva.
In literatura de specialitate^^^ s-a apreciat ca infractiunile pentru care se poate
dispune masura arestarii preventive in acest caz sunt dintre cele la care actiunea
penala se pune in mi§care la plangerea prealabila a persoanei vatamate, intrucat
numai la acestea schimbarea pozitiei persoanei vatamate poate influenta latura
penala a procesului penal, in caz de retragere a plangerii prealabile. Cu toate
acestea, nu putem fl de acord in totalitate cu acest punct de vedere, intrucat, prin
exercitarea de presiuni asupra persoanei vatamate, inculpatul urmare§te nu numai
inlaturarea raspunderii penale, ci chiar §i o atenuarte a acestei raspunderi, dupa
cum am mai aratat anterior. Apreciem ca se impune r^inerea dispozitiilor art. 223
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, in conditiile in care in dosarul de
urmarire exista probe din care rezulta ca inculpatul ii^earca sa exercite presiuni
asupra persoanelor vatamate, prin amenintarea cu molrtea, in vederea declararii
unor aspecte §i imprejurari de natura a-1 exonera de raspundere penala, edifica-
toare in acest sens fiind declaratiile uneia dintre persoaiiele vatamate §i a tatalui
acesteia.
Incercarea de a realiza o Jnfelegere frauduloasa” presupune o exersare din
partea inculpatului pentru realizarea unui acord bazat pe rea-credinta, de obicei
pentru a realiza un profit pentru persoana vatamata in schimbul prezentarii ca
neadevarata sau deformata a atingerii aduse de inculpat drepturilor acesteiat^l

['1 L. CoRA§, op. c it, p. 94.

P' G h . R a d u , op. cit., p. 30.
PJ L. CoRA§, op. c it, p. 94.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 127

Existenta unor probe (spre exemplu, interceptarile mesajelor tip SMS §i a con-
vorbirilor telefonice) in sensul ca inculpatul, prin persoane interpuse, a contactat
persoana vatamata in vederea oferirii unei sume de bani in scopul „inipacarii” cu
privire la agresiunea in urma careia aceasta din urma a suferit leziuni in zone vita-
le §i care i-au pus in primejdie viata, imprejurare coroborata cu faptul ca persoana
vatamata §i-a modificat radical declaratiile dupa sesizarea organelor de politic
(declaratii vadit nesincere, ce prezinta fragmente reale din derularea evenimen-
tului, protejand identitatea faptuitorului), justifica retinerea temeiului de arestare
prevazut de art. 223 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala.
Consideratiile facute privesc latura penala a unei cauze; in ceea ce prive§te
latura civila, precizam ca intelegerea nu poate avea caracterul firaudulos in sensul
prevazut de acest caz de arestare preventiva, intrucat daunele civile, potrivit
Codului civil, pot face obiectul unor tranzactii incheiate intre parti.
!n consecinta, pentru existenta cazului prevazut de art. 223 alin. (1) lit. c) din
Codul de procedura penala, situatiile avute in vedere de acest caz trebuie sa fie
dovedite, iar nu prezumate, judecatorul trebuind sa aiba convingerea ca masura
preventiva reprezinta singura modalitate de a-1 impiedica pe inculpat sa exercite
presiuni asupra persoanei vatamate sau sa incerce o intelegere frauduloasa cu
aceasta.
4. Ultima ipotezd de arestare vizeaza existenta unei suspiciuni rezonabile ca,
dupa punerea in mi§care a actiunii penale impotriva sa, inculpatul a sdvdr§it cu
intentie o noud infractiune sau pregdte§te sdvdr§irea unei noi infractiuni [art. 223
alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala].
Acest caz de arestare preventiva vizeaza doud ipoteze alternative, constatarea
fiecareia dintre acestea indreptatind luarea masurii arestarii preventive, §i anume
existenta unei suspiciuni rezonabile ca, dupa punerea in mi§care a actiunii penale
impotriva sa:
- inculpatul savar§e§te cu intentie o noua infractiune;
- inculpatul pregate§te savar§irea unei noi infractiuni.
In prima ipotezd, se are in vedere situatia in care, dupa punerea in mi§care a
actiunii penale pentru o infractiune, inculpatul savar§e§te una sau mai multe in­
fractiuni cu intentie. In literatura de specialitate s-a apreciat^^^ ca prin „savar§irea
unei infractiuni” se intelege savar§irea oricareia dintre faptele pe care legea le
pedepse^te ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum §i participarea la
comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. Mai mult decat atat, textul
face vorbire de savar§irea infractiunii cu intentie, ceea ce presupune ca infracto-
rul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savar§irea acelei
fapte, sau acesta prevede rezultatul faptei sale §i, de§i nu il urmare§te, accepta
posibilitatea producerii lui.

Idem, p. 29.
128 Par tea generala

Dispozitiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala nu preci-
zeaza nici daca, spre a fi admisibila arestarea preventiva, trebuie sa se fi pus in
mi§care ac|iunea penala pentru noua infractiime comisa. In opinia noastra, aceasta
conditie este necesara, fiind insuficient ca m cauza privind noua infractiune sa se
fi inceput doar urmarirea penala^^^, astfel incat se exclude situatia faptelor pentru
care s-a dispus clasarea, lipse§te plangerea prealabila a persoanei vatamate ori
o alta conditie prevazuta de lege pentru punerea in mi§care a actiunii penale.
Totodata, descoperirea ulterioara a noii infractiuni, insa care a fost savar§ita
inainte de inceperea procesului penal pentru prima infracfiune, nu indepline§te
condifiile tmei noi infractiuni, in sensul prevazut de art. 223 alin. (1) lit. d) din
Codul de procedura penala.
In literatura de specialitate^^ s-a aratat ca, in situatia in care organul judiciar
afia de savar§irea noii infractiuni dupa ce pentru aceasta s-a pronun|at clasarea ori
achitarea, respectiv incetarea procesului penal, condi|ia nu mai este indeplinita,
iar in situapa in care masura preventiva a fost luata pe acest temei, in ipoteza in
care ulterior se pronunta una dintre solutiile de mai sus, este obligatorie revocarea
masurii arestarii preventive, intrucat a incetat temeiul care a justificat luarea ei.
Totodata, trebuie sa precizam ca nu prezinta relevanta natura sau gravitatea
noii infiractiuni, forma de consumare, de participatie, nici daca noua infractiune
este pedepsita numai cu inchisoarea sau cu inchisoarea altemativ cu pedeapsa
amenzii, intrucat nu noua infractiune constituie temeiul de fapt al luarii masurii
arestarii preventive. De asemenea, imprejurarea ca inculpatul a mai fost anterior
condamnat definitiv pentru alte infractiuni nu poate constitui temei al arestarii

Aceasta apreciere are la baza interpretarea corelata a dispozitiilor art. 223 alin. (1) lit. d)
§i art. 215 alin. (7) din Codul de procedura penala. Astfel, conform art. 215 alin. (7), „In cazul in
care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul incalca,jcu rea-credinta, obliga^iile care ii
revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a sdvdr§it cu intenpe b^noua infractiune pen tru care s-a
dispus punerea in mi§care a acfiunii p en a le im potriva sa (s.n.), jUdecStorul de drepturi §i liberta|i,
judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la ceW ea procurorului ori din oficiu,
poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la doiMciliu sau a arestarii preventive,
in condi|iile prevazute de lege”. Or, nu exista nicio ra^ixme pentr| care ar fi necesara punerea m
mi§care a actiunii penale pentru noua infractiime in cazul in care tostarea preventiva inlocuie§te
controlul judiciar sau arestul la domiciliu, dar ar fi sxificienta doar c'^litatea de suspect pentru noua
infractiune atunci cSnd se propune arestarea preventiva a unui inculpat fa^a de care nu fiisese luata
pan§ atunci nicio masura preventive. Aceasta, cu at&t mai mult cu c§t, potrivit art. 242 alin. (3) din
Codul de procedure penalS, inlocuirea unei masuri preventive cu una mai grea se dispune „daca
sunt indeplinite condijiile prevazute de lege pentru luarea acesteia” din luma - ceea ce inseamna
c5, sub aspectul condifiilor, nu exista deosebiri intre luarea §i inlocuirea masurilor preventive. In
plus, este nefiresc sS credem ca legiuitorul a impus o conditie mai restrictive (pimerea in mi§care
a actiunii penale) atunci cSnd noua infiractiune este comisS de im inculpat supus deja unei mSsuri
preventive, dar a fost mai flexibil atunci cand noua infracjiime este comisS de un inculpat fa^a de
care nu se luase nicio masura preventiva; in primul caz, inculpatul dovede§te un mai mare dispref
fa|a de justifia penala decSt in cel de-al doilea, intrucat, de§i supus deja imei masuri preventive,
comite totu§i o noua infi-acfiune.
G h. R ad u , op. c i t , p. 30.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 129

preventive in baza art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, avand
in vedere ca dispozifiile legale presupun savar§irea din nou a unei infrac|iuni in
timpul desfa§urarii unui proces penal, aceasta evidentiind perseverenta infrac-
tionala a inculpatului. Apreciem ca, prin reglementarea acestui caz de arestare,
legiuitorul nu a avut in vedere situatia cand, dupa ramanerea definitiva a unei
hotarari de condamnare, infractoml mai savar§e§te o alta fapta penala, intrucat
recidiva nu este in legislatia procesual penala un caz exclusiv de arestare
preventiva. A interpreta dispozitiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura
penala in sensul ca se refera la savar^irea faptei pentru care se cere arestarea
in condifii de recidiva sau alta anteceden|a penala ar insemna sa se infranga §i
cele retinute in practica Curtii Europenef’^in legatura cu neconformitatea luarii
masurii arestarii preventive doar pe temeiul existentei starii de recidiva.
Cea de-a doua ipotezd are in vedere situafia in care, dupa punerea in mi^care
a actiunii penale pentru o infrac^iune, inculpatul pregate§te savar§irea unei noi
infractiuni. Analizand la prima vedere dispozifiile art. 223 alin. (1) lit. d) teza
a Il-a din Codul de procedura penala, am putea fi determinati sa afirmam ca
luarea masurii arestarii preventive pe acest temei ar excede scopului masurilor
preventive, a§a cum este prevazut in dispozitiile art. 202 alin. (1) din acela§i cod,
insa in aceasta analiza nu trebuie sa omitem ca scopul procesului penal, asigurarea
bunei desfa§urari a acestuia, presupune, intre altele, §i contribuirea la prevenirea
savar§irii infractiunilor.
Acest caz are in vedere situatia in care din probele existente in cauza rezulta
necesitatea impiedicarii inculpatului de a savar§i o noua infractiune, probele tre-
buind sa priveasca iminenta sdvdr§irii altei infracfiuni, referirea la o activitate
anume §i univoca a inculpatului, ce determina obiectiv luarea masurii, ca singura
modalitate de impiedicare de a savar^i alte infractiuni cu intentie (numai savar^i-
rea infractiunii intentionate putand fi pregatita)t^l
Probele trebuie sa conduca la concluzia ca savar§irea unei alte infractiuni este
iminenta §i ca numai luarea unei masuri preventive este de natura a o impiedica,
insa analiza actelor savar§ite de inculpat trebuie facuta intr-o maniera rezonabila,
numai ac|iunile §i faptele evidente, de un anumit pericol §i gravitate justificand
arestareat^i. De§i gravitatea noii iiifractiuni pregatite de inculpat nu este o conditie
pentru intemeierea masurii preventive pe acest caz, in literatura de specialitatet'^^
s-a apreciat ca aceasta trebuie sd denote o periculozitate deosebitd a celui care
este deja urmarit sau judecat pentru sav^r§irea unei infractiuni. Mai mult decat
atat, nu este suficient sa se dovedeasca faptul ca inculpatul a savar§it in trecut §i
alte infractiuni de acela§i gen, din care ar rezulta ca exista un pericol potential de
savar§ire §i a altor infractiuni de aceea§i natura, ci la dosar trebuie sa existe probe

C.E.D.O., cauza Scundeanu c. Romdniei, Hotararea din 2 febraarie 2010, www.juridice.ro.

p' G h . R adu , op. c it, p . 28.
L. CoRA§, op. cit., p. 93.
I'*' G h . R a du , op. c it, p. 29.
130 Partea gener a l a _______ ___________________

din care sa rezulte ca in mod efectiv §i cert inculpatul pregate§te savar§irea unei
noi infractiuni.
In practica instantei europene^^^, in ceea ce prive§te teama ca reclamantul
ar fi putut comite noi infractiuni, Curtea a observat ca autoritatile competente
au considerat un pericol real ca reclamantul sa se poata folosi de reteaua sa de
contacte pe care a construit-o de-a lungul carierei de politist (§eful de cabinet al
inaltului Comisar Antimafia), pentm a continua sa fumizeze un sprijin pretios
liderilor Mafiei. In sens contrar, Curtea Europeanat^] a observat ca, de§i s-a
sustinut ca la baza deciziei de privare de libertate s-au aflat §i motive rezonabile
a se crede ca este necesara impiedicarea savar§irii unei infractiuni, nici parchetul
§i nici pre§edintele instantei nu au mentionat infractiuni concrete §i determinate,
singurele care sunt relevante din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventie,
pe care, prin arestare, reclamantul a fost impiedicat sa le comita, organele judi-
ciare invocand numai „infractiunile grave” savar§ite in trecut care au dus la „con-
damnari grele”, precum §i indicii in sensul ca reclamantul constituie un „pericol
pentm societate”. In mai multe cauze, Curtea Europeana reaminte§te ca, in ceea
ce prive§te teama de recidiva, referirea de catre organele judiciare la antecedentele
acuzatului nu poate fi suficienta pentm a justifica refiizul de punere in libertatePl
B. Temeiurile de arestare prevdzute de art. 223 alin. (2) din Codul de
procedurd penald. Pentm a se putea dispune arestarea in baza art. 223 alin. (2)
din Codul de procedura penala, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1. Sd existe probe din care rezultd suspiciunea rezonabild cu privire la
sdvdr§irea unei infracfiuni foarte grave - o infractiune intenponata contra vietii,
o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane,
o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal §i alte legi
speciale, o infi'actiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane,
acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de i^onede ori alte valori, §antaj,
viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ul^aj judiciar, o infractiune de
comptie, o infiractiune savar§ita prin mijloace de coWunicare electronica, o alta
infractiune pentm care legea prevede pedeapsa inchi^rii de 5 ani ori mai mare.
Preciza^m ca cerinta pedepsei cu inchisoarea de 5 feni ori mai mare este spe-
cifica numai acestei situatii de arestare preventiva, nU §i temeiurilor prevazute
de art. 223 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prik urmare, daca inculpatul
se sustrage urmaririi sau judeca|ii ori incearca sa influenteze un participant la
infractitine sau sa denatureze probele ori exercita presiuni asupra persoanei vata-
mate sau comite o noua infractiune, nu exista interdictia arestarii preventive, chiar
daca legea prevede pentm infractiimea comisa sanctiunea inchisorii mai mici de 5
ani. De la caz la caz, judecatoml trebuie sa evalueze insa proporfionalitatea masu-
rii cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului [art. 202 alin. (3) din Codul de pro-

C.E.D.O., catiza Contrada c. Italiei, Hotararea din 24 august 1998, www.echr.coe.int.

C.E.D.O., cauza Ciulla c. Italiei, Hotararea din 22 februarie 1989, www.echr.coe.int.
P' C.E.D.O., cauza Richet c. Franfei, Hotararea din 13 februarie 2001, www.echr.coe.int.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 131

cedura penala]; de asemenea, se va tine cont ca, in jurisprudenta Curtii Europene

a Drepturilor Omului, nu se admite arestarea preventiva in cazul infractiunilor
sanctionate cu amenda^’l
Pedeapsa care trebuie avuta in vedere este, potrivit dispozitiilor art. 187 din
Codul penal, cea prevazuta de lege in norma incriminatoare pentra fapta savar§ita
in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de
majorare a pedepsei;
2. Pe baza evaluarii gravitdtiifaptei, a modului §i circumstantelor de comitere
a acesteia, a anturajului §i a mediului din care provine inculpatul, a anteceden-
telor §i a altor imprejurdri privitoare la inculpat (inclusiv cu privire la starea sa
de sdndtate), trebuie sd rezulte cd privarea de libertate este necesard pentru a
inldtura o stare de pericol pentru ordinea publicd.
Ceea ce se modifica fundamental fata de vechea reglementare^^ este faptul ca
judecatorul trebuie doar sa constate ca a existat starea de pericol pentru ordinea
publica at^t cat timp cat inculpatul s-a aflat in libertate §i sa inlature acest pericol
prin dispunerea masurii arestarii preventive. Probele care atesta existen^ starii de
pericol pentru ordinea publica trebuie identificate de judecatorul care solutioneaza
propunerea de arestare preventiva in materialul probator strans pana in acel
moment de organul de urmarire penala, intrucat aceasta procedura nu permite
administrarea probelor in fata judecatorului care solutioneaza propunerea.
Starea de pericol pentru ordinea publica rezulta din gravitatea faptei, din mo-
dalitatea in care se presupune ca a fost conceputa sav^r§irea infractiunii, precum
§i din datele privitoare la inculpat (anturaj, mediul din care provine, antecedente,
alte imprejurari privitoare la inculpat, inclusiv cele cu privire la starea sa de sa-
natate).
Pericolul pentru ordinea publica apare atunci cand este posibila o incalcare a
regulilor de convietuire sociala, vizand toate valorile ocrotite de legea penala, ca
urmare a activitatii inculpatului ulterioare comiterii infractiunii sau ca o reactie
declan§ata de fapta acestuia; el semnifica o stare de nelini§te, un sentiment de
insecuritate in ra^ndul societatii civile, generat de rezonanta negative a faptului ca
persoanele asupra carora planeaza acuzatia comiterii unei infractiuni de o gravi­
tate ie§ita din comim sunt cercetate in stare de libertate. Pericolul trebuie sa fie
concret, astfel ca judecatorul trebuie sa justifice prin ce se manifests atingerea or-
dinii publice in cauza, nefiind suficient sa se refere la o ordine publica abstracta^^l

1*5 C.E.D.O., cauza R.L. M.-J.D. c. Franfei, HotarSrea din 19 mai 2004, parag. 87, www.echr.
coe.int.
P) Potrivit dispozitiilor art. 148 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala anterior, judeca­
torul care era mvestit cu solufionarea propunerii de arestare preventiva trebuia sa evalueze, in mod
subiectiv, daca inculpatul, in cazul in care nu s-ar dispune raasura arestarii preventive, ar prezenta
un pericol pentru ordinea publica, un pericol care este virtual; in mod subiectiv, trebuia evaluata
atitudinea inculpatului in situatia in care era respinsS propunerea de arestare preventiva.
C.E.D.O., caxiza Dumont-Maliverg c. Fran^ei, Hotararea din 31 mai 2005, parag. 64, www.
echr.coe.int.
132 Partea generala

Potrivit jurisprudentei C.E.D.O. privind interpretarea art. 5 parag. 1 lit. c) din

Conventia pentm apararea drepturilor omului §i libertatilor fundamentale, pentru
justificarea arestarii sau detinerii preventive nu se poate pretinde sa fie deja stabi-
lite realitatea §i natura infractiunii pe care cel interesat este banuit ca a savar§it-o,
pentm ca acestea reprezinta scopul fazei de instructie, adica de urmarire penala,
iar detentia permite desfa§urarea ei normalai^'^. A§a cum a precizat instanta euro-
peana, faptele ce au dat na§tere la banuielile concrete, care au justificat arestarea
unei persoane nu trebuie sa fie de acela§i nivel cu acelea necesare pentru justifi­
carea unei condamnari.
Pe de alta parte, potrivit art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventie, pentru ca o per-
soana sa fie retinuta sau arestata in vederea aducerii sale in fata autoritatii ju-
diciare competente, este suficient sa existe motive verosimile de a banui ca a
savar§it o infiractiune. Pe cale de consecinta, se constata ca legea europeana este
mai putin restrictiva privitor la luarea masurilor preventive privative de libertate
in comparatie cu legea procesual penala romana, care pretinde sa existe probe ca
s-a comis o fapta prevazuta de legea penala.
A§a cum s-a statuat constant §i in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omuluit^^, chiar daca masura arestarii preventive are un caracter exceptional, pre-
zervarea ordinii publice este apreciata ca un element pertinent §i suficient pentru
privarea de libertate a unei persoane, daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate
ca eliberarea respectivei persoane ar tulbura in mod real ordinea publica. Notiu-
nea de „ordine publico" implica un climat social complex, in care sS fie asigurate
fiinctionalitatea normala a institutiilor statului, existenta §i mentinerea unei stari
de siguranta §i securitate, de lini§te a cetatenilor §i de respectare a drepturilor
acestorat^l
Totodata, trecerea timpului poate duce la limitarea starii de pericol pentru
ordinea publica, pana la disparitia acestuia, insa pot exista situatii, cu caracter de
exceptie, cand poate duce la accentuarea sau agravar^^ pericolului concret pentru
ordinea publica. ,
Concluzionand, arestarea preventiva este o mdsu%d de excepfie, cMar §i in
ipoteza indeplinirii tuturor condi^iilor prevazute de leg | pentru luarea sa, §ifacul-
tativd, a carei luare este lasata la aprecierea organului competent, iar, raportand
motivele pentru care se poate dispune arestarea preventiva in sistemul nostru na­
tional la motivele care justifica arestarea in jurispruden|a Curjii Europene a Drep­
turilor Omului, se poate observa ca acestea se circumscriu elementelor esenfiale
ale protec^iei oferite de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenfie impotriva privarilor
arbitrare de libertate.

C.E.D.O., cauza Qraklar c. Turciei, HotSrarea din 28 octombrie 1998, cauza Contrado
c. Italiei, HotarSrea din 24 august 1998, www.echr.coe.int.
C.E.D.O., cauza Letellier c. Franfei, Hotararea din 26 iunie 2001, www.echr.coe.int.
A. Z arafiu , op. cit., p. 229.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 133

A§a cum am mai aratat, legea europeana este mai putin restrictiva privitor la
luarea masurilor preventive privative de libertate in comparatie cu legea proce-
sual penala romana, daca avem in vedere existenta suplimentara §i a altor motive
care sa justifice necesitatea arestarii preventive inca de la momentul luarii masurii
(starea de pericol pentru ordine publica, pericolul de influentarea a unor martori),
iar, in cazul nerespectarii acestor motive suplimentare, se poate ajunge la o incal-
care indirecta a Conventiei, prin nerespectarea cerintei conformitatii masurii cu
dreptul intern al statului respectiv^‘1

7 .4 .2 . Procedura arestarii preventive

In cursul urmdririipenale, arestarea preventiva se dispune de catre judecatorul

de drepturi §i libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza
in prima instanta sau de la instan|a corespunzatoare in grad acesteia in a carei
circumscrip|ie se afla locul de retinere, locul unde s-a constatat savar§irea infrac-
tiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau
supravegheaza urmarirea penala.
Propunerea, motivata in fapt §i m drept, se formuleaza de procuror §i se
inainteaza judecatorului impreuna cu dosarul cauzei. Legea nu prevede obligatia
procurorului de a-1 asculta pe inculpat cu ocazia propunerii de arestare preventiva.
Daca inculpatul este re|inut, procurorul are obligatia de a asigura prezenta sa
la solutionarea propunerii. Inculpatul aflat in stare de libertate se citeaza. Solu-
tionarea propunerii de arestare preventiva se face in prezenta inculpatului, afara
de cazul cand acesta lipse§te nejustificat, este disparut, se sustrage ori, din cauza
starii sanata|ii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, nu se prezinta
sau nu poate fi adus in fa|a judecatorului.
Participarea procurorului este obligatorie, ca §i asistenta juridica a inculpa­
tului. Avocatul are dreptul sa studieze dosarul cauzei.
Judecata este nepublica, desfa§ura^ndu-se in camera de consiliu.
Judecatorul de drepturi §i libertati ii aduce la cuno§tinta inculpatului prezent
infractiunea de care este acuzat §i dreptul de a nu face nicio declara^ie, atragandu-i
atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa, dupa care il audiaza despre
fapta de care este acuzat §i despre motivele pe care se intemeiaza propunerea de
arestare preventiva formulata de procuror.
Judecatorul admite sau respinge propunerea procurorului prin mcheiere mo-
tivatd. Daca propunerea a fost respinsa, judecatorul poate lua una dintre celelalte
masuri preventive.
Potrivit dispozi^iilor art. 228 din Codul de procedura penala, atunci cand
propunerea a fost admisa, inculpatului i se aduc de indata la cuno§tin|a, in limba
pe care o in^elege, motivele pentru care a fost arestat preventiv §i i se comunica in

C.E.D.O., cauza Pantea c. Romdniei, Hotararea din 3 iunie 2003, apud A. Z arafiu , op. c it,
p. 231.
134 Partea generala

scris, sub semnatura, drepturile prevazute la art. 83, dreptul prevazut la art. 210
alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, dreptul de acces la asistenta medicala
de urgenta, dreptul de a contesta masura §i dreptul de a solicita revocarea sau
inlocuirea ei.
In baza incheierii prin care s-a admis propunerea se emite mandatul de arestare
preventiva, avand continutul prevazut la art. 230 alin. (3) din Codul de procedura
penala. Cand arestarea s-a dispus dupa ascultarea inculpatului, un exemplar al
mandatului se inmaneaza acestuia, iar un alt exemplar organului de politic. Daca
arestarea s-a dispus in lipsa, doua exemplare ale mandatului se transmit organului
de politic, care va mtreprinde demersurile necesare pentru gasirea inculpatului,
scop in care poate patrunde in domiciliul sau re§edinta oricarei persoane fizice
sau, dupa caz, in sediul oricarei persoane juridice, fara invoirea acestora, daca
sunt indicii temeinice ca inculpatul se gase§te in aceste locuri. Atunci cand orga-
nul de politic a gasit persoana indicata in mandat^*^, procedeaza la arestarea sa,
ii preda un exemplar al mandatului §i, in cel mult 24 de ore, o conduce in fata
judecatorului de drepturi §i libertati care a dispus masura sau, atunci cand cauza
se afia in cursul camerei preliminare sau al judecatii, la judecatorul de camera
preliminara ori completul investit cu solutionarea ei. Judecatorul^^^ il asculta pe
inculpat in prezen^a avocatului §i, dupa ce ia concluziile procurorului, evaluand
declara|ia inculpatului in contextul probelor administrate §i al motivelor avute in
vedere la luarea masurii, confirma arestarea preventiva sau, dupa caz, o revoca
sau o inlocuie§te cu o alta masura preventiva. Aceea§i procedura se urmeaza §i
in cazul in care inculpatul a fost arestat preventiv in lipsa din cauza starii sale de
sanatate, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, el fiind prezentat jude­
catorului la incetarea acestor situatii.
Impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva
in cursul urmartrii penale inculpatul §i procurorul pot formula contestafie.
In cursul urmaririi penale, arestarea preventiva/fse dispune pentru o durata
de cel mult 30 de zile, termen ce curge de la momentul punerii in executare a
masurii. Conform art. 226 alin. (2) din Codul de procedura penala, daca anterior
inculpatul a fost XQiinut, perioada rep,nerii nu se dedm e din durata arestdrii pre­
ventive. De asemenea, daca arestarea preventiva a fost dispusa fata de un inculpat
care a fost anterior arestat la domiciliu, durata arestutui la domiciliu nu se ia in

Daca mandatul nu s-a putut executa, inculpatul nefiind gasit, se apeleaza la procedura
speciala a darii in xirmarire.
PI Dispozi|iile art. 231 alin. (7) din Codul de procedura penala arata c a ,judecatorul de drepturi
§i libertSfi procedeaza la audierea inculpatului”, dar credem ca, atunci cand inculpatul a fost arestat
preventiv !n lipsa in cursul urmaririi penale §i a fost gasit dupa trimiterea In judecata, el va fi ascul-
tat de cStre judecStorul de camera preliminara sau, dupS caz, de instanfa investita cu solutionarea
cauzei. Ascultarea nu s-ar mai putea realiza de catre judecatorul de drepturi §i libertati, a carui com-
peten^a se limiteaza la faza de \irmarire penala; de altfel, m acest sens sunt §i dispozifiile art. 231
alin. (4) din Codul de procedure penala.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 135

considerare la calculul duratei maxime a arestului preventiv in cursul urmdririi

penale [art. 222 alin. (10) din Codul de procedura penala].
In cursul urmaririi penale, durata arestarii preventive a inculpatului nu poate
depa^i 30 de zile, insa ea poate fl prelungitd, daca temeiurile care au determinat
arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau daca au aparut
temeiuri noi care justifica prelungirea masurii. Fiecare prelungire nu poate depa^i
30 de zile, iar durata maxima totald in cursul urmdririi penale nu poate depd§i
un termen rezonabil §i nu poate f i mai mare de 180 de zile.
Propunerea de prelungire a arestarii preventive se formuleaza, motivat, de pro-
curorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Solutionarea propu-
nerii revine judecatorului de drepturi §i libertati de la instanta careia i-ar reveni
competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare
in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere; locul unde s-a
constatat savar§;irea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procuro-
rul care a intocmit propunerea.
Prin exceptie, daca arestarea preventiva a fost dispusa initial de catre un ju-
decator de drepturi §i libertati de la o instanta inferioara celei careia i-ar reveni
competenta sa judece cauza in prima instanta, prelungirea acestei masuri se poate
dispune numai de un judecator de drepturi §i libertati de la instanta competenta
in momentul solutionarii propunerii de prelungire sau de la instanta corespun­
zatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul
unde s-a constatat savar§irea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care a intocmit propunerea [art. 234 alin. (4) din Codul de procedura
penala][*l
Propunerea de prelungire a arestarii preventive se depune, impreuna cu do-
sarul cauzei, la judecatorul de drepturi §i libertati cu cel putin 5 zile inainte de
expirarea masurii. Judecatorul de drepturi §i libertati fixeaza termen pentru solu­
tionarea propunerii de prelungire inainte de expirarea masurii. Ziua §i ora stabilite
se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta in fata jude­
catorului a inculpatului arestat preventiv. Asistenta juridica este obligatorie, iar
avocatului i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei.
In cazul in care inculpatul arestat preventiv se afla intemat in spital §i din
cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului de drepturi §i libertati
sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este

Aceasta dispozifie se aplica atunci cand, pe parcursul urmaririi penale, apar situatii care de-
termina schimbarea competentei. Spre exemplu, atunci cand se schimba incadrarea juridica mtr-o
fapta ce atrage competen|a unei instante superioare, propunerea de prelungire a arestarii preventive
se va solu^iona de instanta superioara competenta in raport de noua incadrare. Aceasta dispozitie nu
opereaza insa cand arestarea preventiva initiala a fost dispusa de o instan|a inferioarS necompetenta
in raport de incadrarea juridica a faptei la acel moment, caz in care se impune revocarea masurii
preventive pentru nelegalitate.
136 Partea generala ____

posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar in prezenta avoca-

tului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
Daca este prezent, inculpatul va fi ascultat de judecatorul de drepturi §i liber-
tati asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza propunerea de prelungire a
arestarii preventive, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Participa-
rea procuromlui este obligatorie.
§edinta se desfafoara in camera de consiliu. Atunci cand propunerea este in-
temeiata, judecatorul o admite §i dispune prelungirea arestarii preventive. Daca
judecatorul apreciaza ca propunerea de prelungire nu indepline§te condifiile pre-
vazute de lege, o respingeprin mcheiere motivata §i, dupa caz, fie il pune in liber-
tate pe inculpat, daca nu este arestat in alta cauza, fie inlocuie§te arestarea preven-
tiva cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar sub cau|;iune.
§i impotriva incheierii prin care judecatorul a dispus asupra propunerii de
prelungire a arestarii preventive procurorul §i inculpatul pot introduce contestafie.
Arestarea preventiva se poate lua, la propunerea motivata a procuromlui sau
din oficiu, §i in cursulprocedurii de camera preliminard sau aljudecdfii, de catre
judecatorul de camera preliminary sau, dupa caz, de instan^a in fa^a cSreia se afia
cauza, aplicandu-se in mod corespunzStor dispozi|iile din cursul urmaririi penale
privitoare la procedura de solu^ionare, executarea mandatului de arestare preven­
tive §i incuno§itin|area despre arestarea preventiva.
In camera preliminara, §edin|a in care se solu]:ioneaza propunerea de arestare
preventive se desfe§oara in camera de consiliu; in cursul judecS^ii, §edin^a este
publica.
Durata pentru care se poate dispune arestarea preventive in cursul procedurii
de camera preliminary sau in cursul judecS^ii este de cel mult 30 de zile [art. 238
alin. (1) din Codul de procedure penale].
In camera preliminara, fie ce arestarea preventive a fost dispuse in cursul
acestei proceduri, fie ce a fost dispuse in cursul urmelirii pQmle, judecatorul este
datorsd verijice temeinicia §i legalitatea mdsurii (artv207, art. 348 din Codul de
procedure penale), in camera de consiliu. Dace mesura a fost luate sau prelungite
in cursul urmeririi penale, verificarea se face in cel miflt 3 zile de la inregistrarea
dosarului, mai inainte de expirarea duratei acesteia. DWe mesura a fost luate in
camera preliminara, verificarea se realizeaze periodic,; dar nu mai t^rziu de 30
de zile. Rezulte deci ce arestarea preventive in procedura camerei preliminare se
poate dispune §i ulterior men^ine pentru perioade de cel mult 30 de zile.
Participarea procuromlui la verificarea temeiniciei §i legalite^ii aresterii
preventive in camera preliminare este obligatorie, Asisten|a juridice a inculpatului
este obligatorie, acesta fiind arestat. Inculpatul se citeaze, verificarea neputandu-se
efectua in lipsa sa, cu excep^ia situa^iei in care se afle intemat in spital §i din
cauza sterii senete^ii nu poate fi adus §i a situa|;iei in care, din cauze de forte
majore sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila [art. 207 alin. (3)
raportat la art. 235 alin. (4) din Codul de procedure penale]. In aceste ultime
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 137

ipoteze, propunerea se examineaza in prezenta avocatului, camia i se da cuvantul

spre a pune concluzii.
Daca judecatoml constata ca temeiurile ce au determinat arestarea preven-
tiva se mentin ori au apamt temeiuri noi care justifica masura, va dispune prin
incheiere menfinerea arestarii preventive a inculpatului. Daca temeiurile care au
determinat luarea sau prelungirea masurii au incetat §i nu exista temeiuri noi care
sa o justifice, precum §i in cazul in care au apamt imprejurari noi din care rezulta
nelegalitatea masurii preventive, judecatoml o revoca §i dispune punerea in liber-
tate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
Incheierea judecatomlui de camera preliminara poate fi atacata cu contestafie.
In cursul judecdfii, indiferent daca masura a fost luata in aceasta faza proce-
suala ori a fost luata in procedura de camera preliminara sau a fost luata in cursul
urmaririi penale §i mentinuta de judecatoml de camera preliminara, instanta in-
vestita cu judecarea cauzei este datoare sa verifice din oficiu daca subzista teme­
iurile care au determinat luarea, prelungirea sau, dupa caz, men^inerea arestarii
preventive a inculpatului (art. 208, art. 362 din Codul de procedura penala).
Daca masura a fost luata sau prelungita in cursul urmaririi penale §i men|inuta
in camera preliminara ori daca a fost luata in camera preliminara, verificarea se
face de catre instanta inainte de expirarea duratei acesteia.
Pentm ipoteza in care masura a fost luata in cursul judecatii, apreciem ca prima
verificare a temeiniciei §i legalita|;ii trebuie efectuata mai inainte de expirarea
perioadei pentm care masura a fost dispusa, care nu poate fi mai mare de 30 de
zile. Aceasta, intmc§t - potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedura penala -
instan|;a poate dispune arestarea preventiva a inculpatului, in cursul judecatii,
pentm o durata de cel mult 30 de zile. Urmatoarele verificari se vor realiza insa
la intervale de cel mult 60 de zile', in acest sens sunt dispozi|iile art. 208 alin. (4)
din Codul de procedure penala, care prevSd ca, „in tot cursul judecS|ii, instanta,
din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile,
daca subzista temeiurile care au determinat menfinerea (s.n.) masurii arestarii
preventive (...) dispuse fata de inculpat”. Prin urmare, putem concluziona ca, in
cursul judecafii, masura se ia inifial pe o durata de cel mult 30 de zile §i se poate
men^ine ulterior pentm perioade de cate cel mult 60 de zile.
Procedura verificarii este aceea§i cu cea din camera preliminara, cu diferen^a
ca §edinfa este publicd.
Incheierea instan|ei poate fi atacata cu contestafie, care are acela§i regim cu
contesta^ia impotriva incheierii prin care instanfa a luat masura arestarii preven­
tive.
Durata totala a arestarii preventive in cursul judecatii de prima instan|a nu
poate depd§i un termen rezonabil ^i nu poate f i mai mare de jumdtatea maximului
special prevdzut de lege pentru „ infracjiunea ce face obiectul sesizdrii instanfei
138 Partea generala

de judecatd ” [art. 239 alin. (1) din Codul de procedura penalaj^'l In toate cazurile,
durata arestarii preventive in prima instanta nu poate depd§i 5 ani. Atunci cand
jumatatea maximului special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea ce
face obiectul cauzei este mai mare de 5 ani (spre exemplu, la omorul calificat),
arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta se reduce la maxim
5 ani.
Conform art. 239 alin. (2) din Codul de procedura penala, termenele mai sus
indicate curg de la data sesizarii instantei de judecata, in cazul in care inculpatul
se afla in stare de arest preventiv, §i, respectiv, de la data punerii in executare a
masurii, cand fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva in procedura de ca­
mera preliminara sau in cursul judecatii ori in lipsa. De aici rezulta urmatoarele:
- daca inculpatul se afla in arest preventiv la momentul sesizarii instantei
(adica arestarea preventiva a fost dispusa §i pusa in executare in cursul urmaririi
penale), termenul de 5 ani sau, dupa caz, de jumatate din maximul special al
pedepsei se calculeaza de la data sesizarii instantei de judecata. Spre exemplu, in
cazul unui fitrt calificat (maxim special de 5 ani), daca sesizarea instantei s-a facut
la 1 februarie 2014, arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta nu
poate depa§i data de 31 iulie 2016;
- daca fata de inculpat s-a dispus arestarea preventiva in cursul urmaririi pe­
nale, dar pana la sesizarea instantei aceasta nu fusese pusa in executare, ori daca
inculpatul a fost arestat preventiv in procedura camerei preliminare sau in cursul
judecatii (indiferent daca a fost prezent sau s-a dispus in lipsa), termenul de 5 ani
sau, dupa caz, de jumatate din maximul special al pedepsei se calculeaza de la
data punerii in executare a masurii, aceasta fiind, evident, dupa momentul sesi­
zarii instantei. In exemplul de mai sus, daca instanta a fost sesizata la 1 februarie
2014, iar inculpatul arestat preventiv a fost prins §i incarcerat la 1 mai 2014,
arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta nu poate depa§i data de
31 octombrie2016. I
Observam din cele de mai sus ca durata maxima a arestMi preventive in cursul
judecatii de prima instanta se calculeaza intotdeauna|de la momentul punerii in
executare a masurii, daca aceasta a fost dispusa in |amera preliminara sau in
timpul judecatii. In schimb, daca masura a fost luata m faza de urm toe penala,
durata maxima pentru judecata de prima instanta sq raporteaza la momente
diferite, calculul realizandu-se: (ij de la data sesizarii instantei, daca inculpatul
a fost arestat preventiv fiind prezent ori, de§i a fost arestat in lipsa, a fost totu§i

Apreciem ca o interpretare corecta a textului de lege trebuie sa aiba in vedere infractiunea

ce fa ce obiectul invinuirii, pentru ca sesizarea instantei se face cu privire la o anume fapta, sub o
anume incadrare juridica, dar aceasta din xjrma poate fi §i schimbata pe parcursul judecatii de prima
instanta. Or, daca s-a produs schimbarea mcadrarii juridice, durata maxima a arestarii preventive
in cursul judecafii de prima instanta trebuie evaluata nu in raport de incadrarea juridica data faptei
prin actul de sesizare, ci in raport de incadrarea juridica existenta la momentul cand se verifica
temeinicia §i legalitatea masurii.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 139

prins §1 incarcerat anterior trimiterii in judecata, §i (ii) de la data incarcerarii,

daca a fost arestat preventiv in lipsa §i prins dupa sesizarea instantei. Prin
urmare, din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 239 alin. (2) din Codul
de procedura penala concluzionam ca nu in toate situatiile de arestare preventiva
in lipsa termenul maxim al masurii pentru judecata de prima instanta curge de la
data punerii acesteia in executare, ci numai atunci cand inculpatul nu a fost prins
pana la trimiterea in judecata; daca inculpatul a fost prins §i incarcerat anterior
trimiterii m judecata, termenul curge de la sesizarea instantei^'l
Pentru judecata in apel legea nu prevede un termen maxim al arestarii pre­
ventive, dar aceasta va inceta de drept atunci cdnd durata masurii a atins dura-
ta pedepsei pronuntate in hotdrdrea de condamnare a primei instante [art. 241
alin. (I^) lit. b) din Codul de procedura penala].

7.5. Arestul la domidliu

7.5.1. Conditii privind dispunerea m asurii

Masura preventiva a arestului la domiciliu consta in obligatia impusa incul-

patului, pentru o perioada determinate, de a nu parasi imobilul unde locuie§te
fara permisiunea organului judiciar fi de a se supune unor restrictii impuse de
acesta. Fata de aceasta definitie, se subintelege ca arestul la domiciliu nu poate fi
dispus fata de un inculpat care nu are o locuintd efectivd.
Arestul la domiciliu este tot o masura preventiva privativd de libertate^^\ ca
§i arestarea preventiva; de altfel, dispozitiile legale privind masura arestului la

O situatie particular^ intalnim atunci cand arestarea preventiva pe parcursul judecatii nu este
continua. Aceasta situatie este posibila, intracat, potrivit art. 238 alin. (3) din Codul de procedura
penala, fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv in aceea§i cauza, in cursul urmaririi
penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura
numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate. Spre exemplu, la
data sesizarii instantei, inculpatul se afla in stare de arest preventiv (masura fiind dispusa §i pusa
in executare in cxjrsul urmaririi penale), pe parcursul judecatii instan^ revoca masura §i, ulterior,
ivindu-se temeiuri noi, dispune rearestarea inculpatului. !n aceasta situatie - dat fiind ca art. 239
alin. (1) din Codul de procedura penala arata ca, „in cursul judecatii in prima instanta, durata totala
(s.n.) a arestarii preventive a inculpatului nu poate depa§i un termen rezonabil §i nu poate fi mai
mare de jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infi-actiunea care face obiectul sesizarii
instantei de judecata. In toate cazurile (s.n.), durata arestarii preventive in prima instanta nu poate
depa§i 5 ani” durata noii arestari preventive, calculata de la data punerii In executare a noii masuri,
poate fi cel mult egala cu diferenta intre termenul de 5 ani sau, dupa caz, jimiatate din maximul
special al pedepsei §i durata scursa Intre momentul sesizarii instantei §i cel al revocarii primei arestari
preventive. Spre exemplu, in cazul unui furt calificat, daca prima instan® a fost sesizata la 1 februarie
2014, inculpatul fiind arestat preventiv, masura este revocata la 30 aprilie 2014, iar inculpatul este
arestat din nou in aceea§i cauza la 1 iulie 2014, noua arestare poate fi mentinuta pentru o perioada de
cel mult 2 ani §i 3 luni, adica pana cel mult la data de 30 septembrie 2016.
In sensul art. 5 din Conven^ia europeana a drepturilor omului, arestul la domiciliu, tinand cont
de gradul sau de constrangere, apare ca o privare de libertate (C.E.D.O., caxiza Lavents c. Letoniei,
Hotararea din 28 noiembrie 2002, parag. 63).
140 Partea generala

domiciliu fac in mare parte trimitere la reglementarea arestarii preventive. Dife-

ren^a dintre cele doua masuri este aceea ca judecatoml de drepturi §i liberta^i, cel
de camera preliminara sau instanfa de judecata apreciaza ca buna desfa§urare a
procesului penal este suficient garantata prin privarea de libertate a inculpatului
la domiciliul acestuia, nefiind necesara introducerea sa intr-un loc de detenfie,
Masura preventiva a arestului la domiciliu se ia in acelea§i condifii ca §i
masura arestarii preventive, dispozi|iile legale facand trimitere la temeiurile
arestarii cuprinse in art. 223 din Codul de procedura penala. Exista insa §i doua
condifii particulare, anume:
a) Inculpatul sa nu fi savdr§it a infracfiune contra unui membru de familie.
Prin aceasta condi|ie negativa, legiuitorul a urmarit ca arestul la domiciliu sa
nu perpetueze o conduita infrac|ionala, fiind evident ch, atunci cand inculpatul a
comis o infrac|iune contra unui membru de familie, privarea sa de libertate prin
plasarea in imobilul unde locuie§te impreuna cu victima ar genera riscul comiterii
de noi fapte penale.
Cu privire la in^elesul sintagmei de Jnfracfiune asupra unui membru de fa ­
milie”, consideram ca se impun unele observa^ii. In primul rand, avand in vedere
ra^iunea acestei conditii negative, credem ca trebuie avute in vedere nu numai
infrac|iunile prevazute in Capitolul din Titlul I din Partea speciala a Codului
penal, ci §i, spre exemplu, infrac^iunile de rele tratamente aplicate minorului, tra-
fic de persoane, trafic de minori, viol, supimere la munca for|;ata sau obligatorie,
daca sunt savar§ite asupra unui membru de familie.
In al doilea rand, notiunea de „membru de familie’'’ are in|elesul prevazut
de art. 177 din Codul penal. Se poate observa ca, definind membrii de familie,
art. 177 din Codul penal instituie condi|:ia convie|uirii numai intre persoanele
intre care s-au stabilit relatii asemanatoare celor dintre so^i ori dintre parinti §i
copii, iar nu §i in cazul ascenden^ilor, descenden|ilor, fratilor, surorilor §i copiilor
acestora ori so^lui. Se pune problema daca arestulja domiciliu poate fi dispus
atunci cand, spre exemplu, inculpatul a comis o vatatpare corporala asupra sotului
de care era despartit in fapt §i impreuna cu care nu me^ locuia. Sotii, chiar daca nu
convietuiesc, sunt membri de familie. Din interpretare| art. 218 alin. (3) din Codul
de procedura penala rezulta ca, in acest caz, arestul la domiciliu nu poate fi dispus,
de§i - in opinia noastra - o asemenea solu|ie nu este katisfacatoare; dimpotriva,
arestul la domiciliu ar servi mult mai adecvat unuia dintre scopurile generale ale
masurilor preventive, respectiv prevenirea comiterii de noi infi'ac|:iuni, mai ales
in situa^iile in care controlul judiciar ar fi apreciat ca insuficient, iar arestarea
preventive ca fiind prea aspra in raport de situa|ia concreta din cauza.
In al treilea rdnd, apreciem cS arestul la domiciliu este interzis chiar daca
infirac^iunea contra membrului de familie face obiectul unei alte cauze penale

Intitulat „Infract;iuni sSvar^ite asupra unui membru de familie”. Este vorba despre omor,
omor calificat, lovire sau alte violence, vStSmare corporala, lovirile sau vStamSrile cauzatoare de
moarte, comise asupra membrilor familiei.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 141

decat cea m care se pune problema masurii preventive; altfel, interdictia ar fi

lipsita de eficienta, iar masura preventiva nu §i-ar mai atinge scopul legal. Nu
este necesar ca in cauza privitoare la infracfiunea contra membmlui de familie sa
se fi pus in mi^care ac^iunea penala. Este suficient ca organul judiciar sd obfind
minime indicii care sd contribuie la presupunerea rezonabild cd s-a sdvdr§it o
infracpune contra unui membru de familie. Cu atSt mai mult, arestul la domiciliu
nu poate fi dispus in cauzele care au ca obiect tocmai infi-actiuni contra membrilor
de familie.
b) Inculpatul sd nu fi fast anterior condamnat definitiv pentru o infracfiune
de evadare.
Ratiunea acestei condi|ii negative rezida m comportamentul anterior al in-
culpatului care, datorita nerespectarii unor hotarSri judecatore§ti prin care a fost
supus unor masuri preventive privative de libertate ori prin care a fost condamnat
la pedepse privative de libertate (prin urmare, datorita nesocotirii autorita|ii or-
ganelor judiciare), nu prezinta suficiente garantii ca se va conforma arestului la
domiciliut^l
Pe langa cele doua restric|ii exprese privind arestul la domiciliu (problema in-
fi’actiunilor contra membrilor de familie §i a evadarii), credem ca aceasta masura
nu poate f i luatd nici in alte situafii practice. Spre exemplu, atunci cand parti-
cipantii la comiterea infi-actiunii locuiesc in acela§i imobil (fara a fi membri de
familie - de pilda, mai multi studenti care locuiesc in aceea§i camera de camin);
fata de scopul general al masurilor preventive, care este buna desfa§urare a pro-
cesului penal, §i fata de obligatia ex lege ce revine inculpatilor de a nu comunica,
pe durata masurii, cu alfi participanti la comiterea infractiunii [art. 221 alin. (2)
lit. b) din Codul de procedura penala], apreciem ca arestul la domiciliu ar fi con-
traindicat, nefiind posibila practic nici supravegherea respectarii acestei obligatii.

7.5.2. Procedura arestului la domiciliu

In cursul urmdririi penale, arestul la domiciliu se dispune, la propunerea pro-

curorului, de catre judecatorul de drepturi §i libertati de la instanfa careia i-ar
reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespun-
zatoare in grad acesteia m a carei circumscrip^ie se afl^ locul unde s-a constatat

['1 Se poate observa ca legiuitorul nu prevede explicit interdictia arestului la domiciliu fa|a de
cei care, anterior, au fost condamnafi definitiv pentru infi'actiunea de neexecutare a sanc^iunilor
penale [art. 288 alin. (2) din Codul penal], infrac|iune care nu reprezinta altceva dec^t o variants
atenuata speciala a evadarii cu referire la persoane condamnate la masxiri educative privative de
libertate pentru fapte comise in timpul minoritatii, §i nici fa^a de cei condamnati definitiv anterior
pentru tnlesnirea evadarii (art. 286 din Codul penal), care este in realitate o complicitate la evadare
reglementata ca infi'ac^iune autonoma, ea reflectand - ca §i evadarea - dispre|ul fa^a de justifia
penala. Desigxir insa ca judecatorul va putea aprecia, in concret, ca masura arestului la domiciliu nu
apare ca suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. (1) din Codul de procedura
penala atunci cand inculpatul a fost anterior condamnat definitiv pentru asemenea fapte.
142 Partea generala

savar§irea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
Dosarul cauzei va fi inaintat judecatorului, odata cu propunerea de luare a
masurii.
Propunerea se solutioneaza in camera de consiliu, §edinta nefiind, a§adar, pu-
blica. Inculpatul se citeaza, dar neprezentarea acestuia nu impiedica solutionarea
propunerii. Daca inculpatul se prezinta, judecatorul il va asculta.
Participarea procurorului §i asistenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Judecatorul se pronunta prin incheiere. Daca propunerea de luare a masurii
arestului la domiciliu este respinsa, judecatorul de drepturi §i libertati poate
dispune controlul judiciar sau controlul judiciar pe cautiune, daca simt indeplinite
conditiile legale in acest sens.
In procedura de camera preliminara sau in cursul judecdfii, arestul la domi­
ciliu se dispune, prin mcheiere, de catre judecatorul de camera preliminara sau,
dupa caz, de instanta, la cererea procurorului sau din oficiu. Inculpatul se citeaza,
ascultarea sa fiind obligatorie atunci cand se prezinta. Neprezentarea inculpatului
legal citat nu impiedica solutionarea propunerii. Participarea procurorului §i asis­
tenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Odata cu arestul la domiciliu, organul judiciar care a dispus masura impune
inculpatului doud obligafii (pe langa cea de a nu parasi imobilul unde locuie§te
fara incuviintare), anume:
- sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi
§i libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori
de cate ori este chemat;
- sa nu comunice cu persona vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu
alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum cu alte
persoane stabilite de organul judiciar.
Pe langa aceste obligatii, judecatorul de dreptur^i libertati, judecatorul de ca­
mera preliminara sau instanta de judecata care a luat masura poate dispune ca, pe
durata arestului la domiciliu, inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic
de supraveghere. I
Copia incheierii prin care s-a luat arestul la domiciliu se comunica inculpatului
§i organului de polifie desemnat cu supravegherea sa, acesta fiind dator sa verifice
periodic respectarea masurii §i a obligatiilor de catre mculpat. Pentm verificarea
respectarii masurii, organului de politic ii este permis sa patrunda in imobilul
unde se executa masura, fara invoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc
impreuna cu acesta. In cazul in care se constata incalcari ale regimului arestului
la domiciliu, organul de politic sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi
penale, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, instanta de judecata, in
cursul judecatii.
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatului li este permis sa pdrdseascd
imobilul unde locuie§te in doar trei situatii, dupa cum urmeaza:
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 143

- pentra a se prezenta m fata organelor judiciare, la chemarea acestora;

- pentm prezentarea la locul de munca, la cursuri de mvatamant sau de pre-
gatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloace-
lor esentiale de existenta, precum §i in alte situatii temeinic justificate, pentm
o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea
unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului, dar numai cu incuviintarea
judecatorului de drepturi §i libertati, judecatorului de camera preliminara sau a
instantei de judecata;
- in cazuri urgente, pentru motive intemeiate (spre exemplu, in caz de nece-
sitate medicala sau de calamitate naturala), chiar fara permisiunea judecatorului
de drepturi §i libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de
judecata, pe durata de timp strict necesara, dar cu obligatia de a informa imediat
despre aceasta, pe orice cale, atat organul judiciar care a luat masura arestului la
domiciliu ori in fata camia se afla cauza, cat §i organul de politie desemnat cu
supravegherea sa.
in cursul urmaririi penale, durata arestului la domiciliu este de cel mult SO de
zile (art. 222 din Codul de procedura penala). Masura poate fi prelungita in caz
de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea ei sau daca
au aparut temeiuri noi, dar fiecare prelungire nu poate depa§i 30 de zile. Durata
maxima a arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
Prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa, la sesizarea procurorului,
de catre judecatorul de drepturi §i libertati de la instanta careia i-ar reveni com-
petenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in
grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savar^irea
infirac^iunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza
sau supravegheaza urmarirea penala^'l in vederea prelimgirii masurii, procurorul
sesizeaza judecatorul de drepturi §i libertati cu cel putin 5 zile inainte de expirarea
duratei arestului la domiciliu, inaintand §i dosarul cauzei. Propunerea se solutio-
neaza in camera de consiliu.
Inculpatul se citeaza, iar cand acesta se prezinta va fi ascultat. Neprezentarea
inculpatului nu impiedica judecatorul sa solutioneze propunerea de prelungire a
arestului la domiciliu.
Participarea procurorului §i asistenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Judecatorul de drepturi §i libertati admite sau respinge propunerea procurorului
prin incheiere motivata.
In cursul camereipreliminare, judecatorul este obligat sa procedeze din oficiu
la verificarea temeiniciei §i legalitatii arestului la domiciliu, in termen de cel mult
3 zile de la inregistrarea dosarului la instanta §i mai inainte de expirarea duratei

t'l Semnalam ca, in reglementarea acestei competente alternative, legiuitorul a omis tocmai
judecatorul de drepturi §i libertafi de la instanta corespuiizatoare in grad in a carei circumscriptie se
afla imobilul unde inculpatul locuie^te, in stare de arest la domiciliu, de§i astfel prezenta acestuia ar
fi cel mai facil asigurata, iar perioada parasirii imobilului ar fi cea mai redusa.
144 Partea generala

masurii dispuse in cursul urmaririi penale [art. 207 alin. (2), art. 348 din Codul
de procedura penala]. Participarea procuromlui este obligatorie, iar inculpatul
se citeaza. Cat prive^te procedura verificarii, dispozifiile art. 207 alin. (3) din
Codul de procedura penala trimit la cele ale art. 235 alin. (4)-(6) din Codul de
procedura penala, care se aplica in mod corespunzator. Prin urmare, in cazul in
care inculpatul se afla intemat in spital §i din cauza starii sanatafii nu poate fi adus
in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate,
deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului,
dar numai in prezen|a avocatului acestuia, camia i se da cuvantul pentru a pune
concluzii. Per a contmrio, in toate celelalte situafii, inculpatul arestat la domiciliu
trebuie adus in fafa judecatorului de camera preliminary.
Judecatorul de camera preliminara se pronun|;a prin mcheiere, putand sa
mentina arestul la domiciliu (cand constata ca temeiurile care au determinat luarea
masurii se menfin sau au intervenit temeiuri noi) sau sa il revoce (c§.nd au incetat
temeiurile initiale §i nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea masurii sau
in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii).
Pe langa verificarea ini^iala a arestului la domiciliu, judecatorul de camera
preliminara verifica din oficiu, periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, legalitatea
§i temeinicia masurii [art. 207 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Prin
urmare, putem afirma ca, in cursul camerei preliminare, durata arestului la domi­
ciliu nu poate depd§i 30 de zile. Daca judecatorul nu verifica masura inainte de
expirarea acestui termen, ea inceteaza de drept.
In cursul judecdfii, durata pe care se poate dispune ori menfine arestul al do­
miciliu este de maxim 60 de zile. In cazul in care, mai inainte de expirarea terme-
nului, instan^a nu procedeaza la verificarea temeiniciei §i legalitafii arestului la
domiciliu, acesta inceteaza de drept.
Durata maxima a arestului la domiciliu in cursul judecatii nu este prevazuta de
lege. In mod practic, arestul la domiciliu inceteaza: |
- la data pronuntarii hotarmi de achitare, de inc^tare a procesului penal, de
renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicari|pedepsei ori de suspendare
a executarii pedepsei sub supraveghere, chiar nedefin|;iva;
- in apel, daca durata masurii a atins durata pedepsei pronuntate in hotararea
de condamnare a primei instance;
- la data ramanerii definitive a hotarMi de condanmaret‘l

Potrivit art. 241 alin. (1') din Codul de procedura penala, arestul la domiciliu ar mceta de
drept §i „m cxirsul judecafii in prima instan|a, la implinirea duratei maxime prevSs^ute de lege”. Nu
exists insa text legal care sS instituie o duratS maxima a arestului la domiciliu in cursul judeca^ii
de prima instan^a. Dispozifiile art. 239 din Codul de procedurS penala, privitoare la durata maxima
a arestarii preventive a inculpatului in cursul judeca^ii de prima instan^a, nu vizeaza §i arestul la
domiciliu. De asemenea, se mai observa c3 arestul la domiciliu nu inceteaza de drept nici in ca­
zul in care prima instan|a condamna pe inculpat la pedeapsa amenzii sau la o masura educativa,
dispozi^ile art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala facand referire, pentru aceste situafii,
numai la punerea in libertate a „inculpatului arestat preventiv”. In opinia noastra, pentru identitate
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 145

§8. Incetarea de drept a masurilor preventive

Potrivit dispozifiilor art. 241 alin. (1) din Codul de procedura penala, sunt
cazuri de mcetare de drept a masurilor preventive:
1. expirarea termenelor prevazute de lege (spre exemplu, in faza de camerei
preliminare, legalitatea §i temeinicia masurii arestarii preventive trebuie verificata
in termen de cel mult 30 de zile, iar in cursul judecatii, in termen de cel mult 60
de zile - daca aceste termene maxime au expirat fara ea judecatorul sa fi realizat
verificarea, masura inceteaza de drept la implinirea lor) sau stabilite de organele
judiciare (spre exemplu, in faza de urmarire penala, masura arestarii preventive
se poate lua pentru cel mult 30 de zile, insa aceasta nu impiedica judecatorul de
drepturi §i libertati sa dispuna masura pe o durata de numai 10 sau 20 de zile - la
expirarea acestor termene, daca nu a fost prelungita, masura inceteaza de drept)^^^;
2. cdndprocurorul dispune o solufie de netrimitere in judecatd (clasarea sau
renuntarea la urmarirea penala);
5. cdnd instanfa de judecatd dispune achitarea, incetarea procesului penal,
renunfarea la aplicarea pedepsei, amdnarea aplicdrii pedepsei sau condamnarea
cu suspendarea executdrii pedepsei sub supraveghere. Astfel, atunci cand instan-
ta pronunta o solutie de absolvire de raspundere penala (achitarea sau incetarea
procesului penal), precum §i in cazul in care pronunta o solutie care nu presupune
executarea in regim de detentie a unei pedepse (renuntarea la aplicarea pedepsei,
amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghe­
re), masura preventiva inceteaza de drept, chiar daca hotdrdrea este nedefinitivd;
4. la rdmdnerea definitivd a hotdrdrii de condamnare. In aceasta situatie, ma­
surile preventive, care sunt prin esenta lor masuri procesuale, inceteaza de drept,
intrucat s-a finalizat insu§i procesul penal (dupa caz insa, mandatul de arestare
preventiva va fi inlocuit cu mandatul de executare a pedepsei inchisorii);
5. in alte cazuri prevazute de lege. Spre exemplu, asemenea situatii sunt cele
prevazute de art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala, conform caruia
prima instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat pre-
ventivt^^ atunci cand pronunta:
- o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala cu durata retinerii §i arestarii
preventive;

de rafiune, textele privitoare la durata maxima a arestarii preventive in cursul judecafii ar trebui s5
vizeze §i arestul la domiciliu.
Codul de procedxira penala prevede expres ca in durata maxima a arestarii preventive in
cursul urmaririi penale nu se includ durata retinerii [art. 226 alin. (2) teza a Il-a] §i nici cea a
arestului la domiciliu [art. 222 alin. (10)].
Observam ca dispozifiile art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala nu fac referire,
pentru aceste situajii, §i la incetarea de drept a arestului la domiciliu, cu toate ca ?i aceastS mSsurS
preventiva este una privativa de libertate. Pentru identitate de ra^iune, apreciem totu§i c5 arestul la
domiciliu va inceta de drept in aceste ipoteze (spre exemplu, nu exista niciun argument pentru men-
^inerea acestei masuri atunci cand prima instanfa condamna pe inculpat la o pedeapsa cu amenda).
146 Partea generala

- o pedeapsa cu amenda, care nu insote§te pedeapsa inchisorii;

- o masura educativa (precizam ca, intmcat legea nu distinge, masura
preventiva privativa de libertate va inceta de drept indiferent daca masura educa­
tiva luata de instanta este neprivativa sau privativa de libertate).
De asemenea, un alt caz este cel prevazut de dispozitiile art. 43 alin. (7) din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemationala in materie penala,
care arata ca masura arestarii in vederea predarii inceteaza de drept daca persoana
extradata nu este preluata de autoritatile competente ale statului solicitat, in
termen de 30 de zile de la data convenita pentru predare^'^.
Suplimentar acestOT ipoteze, dispozitiile art. 241 alin. (1*) din Codul de proce-
dura penala arata ca masura preventiva a arestului la domiciliu p cea a arestarii
preventiva mceteaza de drept:
a) in cursul urmdririi penale sau al judecdtii in primd instanfd, la implinirea
duratei maxime prevdzute de lege (spre exemplu, la implinirea termenului maxim
de 180 de zile in faza de urmarire penala, iar in cursul judecatii de prima instanta,
la expirarea unei perioade egale cu jumatatea maximului special prevazut de lege
pentru infractiunea ce formeaza obiectul cauzei, dar nu mai mult de 5 ani);
b) in calea de atac a apelului, atunci cdnd durata arestarii a atins durata pe-
depsei pronunfate in hotdrdrea de condamnare (spre exemplu, prima instanta a
pronuntat condamnarea la o pedeapsa de 1 an §i 6 luni inchisoare, iar la momentul
pronuntarii inculpatul era arestat preventiv de 1 an; in apel, arestarea preventiva
inceteaza de drept atunci cand durata sa atinge 1 an §i 6 limi, devenind astfel egala
cu durata pedepsei aplicate de prima instanta).
Intmcat incetarea de drept a masurii preventive intervine prin efectul legii,
ea se constatd de catre organul judiciar care a dispus masura sau, dupa caz, de
procurorul, judecatorul de drepturi §i libertati, judecatorul de camera preliminara
ori instanta de judecata in fata careia se afla cauza. n
Incetarea de drept se constata prin ordonanfd sau prin incheiere, din oficiu,
la cerere sau la sesizarea administrafiei locului de detinere. Odata cu incetarea se
dispune §i punerea de indatd in libertate a celui repnui sau arestat^^\ daca nu este
refinut ori arestat in alta cauza. I
Judecatorul de drepturi §i libertati §i cel de camera preliminara, precum §i
instanta de judecata se pronunta asupra incetarii de d^ept a masurii preventive
chiar §i in lipsa inculpatului. Asistenta juridica a acestuia §i participarea procu-
rorului sunt obligatorii.

Cu excep|ia cazului de forta majora care impiedicapredarea sau primireapersoanei extradate,

ipoteza in care autoritatile romane §i cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei
noi date de predare.
De§i dispozitiile art. 241 alin. (2) din Codul de procedura penala se referS numai la punerea m
libertate a celui „re|inut sau arestat preventiv (s.n.)”, apreciem ca textul se aplica - pentru identitate
de ra|iune - §i celui arestat la domiciliu.
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 147

O copie de pe ordonanta sau incheierea prin care s-a constatat incetarea de

drept a masurii preventive se comunica, de indata, persoanei fata de care se dis-
pusese masura, precum §i tuturor institutiilor cu atributii in executarea acesteia.

§9. Revocarea §i inlocuirea masurilor preventive

9.1. Revocarea masurii preventive

Revocarea masurii preventive presupune o analiza §i o evaluare asupra men-
tinerii in timp a motivelor de drept (legalitatea) sau de fapt (temeinicia) care au
stat la baza luarii acesteia, din partea organului judiciar care a dispus masura.
Aceasta este de altfel §i principala deosebire fata de incetarea de drept a masurii
preventive, care intervine prin efectul legii, independent de aprecierea organelor
judiciare.
Revocarea se dispune in doud ipoteze:
a) atunci cdnd au apdrut imprejurdri noi din care rezultd nelegalitatea mdsurii
[spre exemplu, in faza de urmarire penala se constata ca a intervenit prescriptia
raspunderii penale, astfel incat masura preventiva luata initial a devenit nelegala,
intrucat exista o cauza care impiedica exercitarea actiunii penale, §i anume cea
prevazuta de art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala];
b) atunci cdnd au incetat temeiurile avute in vedere la luarea, prelungirea
sau mentinerea mdsurii. Spre exemplu, in urma analizei pe care judecMorul o
face asupra probelor obtinute in cauza, poate constata ca nu mai este indeplinita
conditia prevazuta de art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala referitoare
la suspiciunea rezonabila a savar§irii unei infractiuni (de pilda, de§i initial se
suspectase ca inculpatul ar fi comis o infrac|iune de evaziune fiscala, in urma unei
expertize contabile efectuate in faza de judecata a rezultat ca masa impozabila nu
s-a diminuat in niciun fel, incetand, prin urmare, temeiul privitor la existenta unor
probe de vinova|ie).
In oricare dintre cele doua ipoteze mai sus aratate, masura preventiva se va
revoca, din oficiu sau la cerere.
in cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmaririi penale de
catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi §i libertati, organul de cerce-
tare penala are obligatia sa il informeze pe procuror, de indata §i in scris, despre
orice imprejurare care ar putea conduce la revocare. Daca apreciaza ca infor­
mative primite justifica revocarea, procurorul va revoca el insu§i masura (daca
el a dispus-o initial - spre exemplu, in cazul controlului judiciar) sau, dupa caz,
sesizeaza in vederea revocarii judecatorul de drepturi §i libertati care a luat ma­
sura (spre exemplu, in cazul arestului la domiciliu sau al arestarii preventive), in
termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze
§i din oficiu judecatorul de drepturi §i libertati, cand constata el insu§i ca exista
148 Partea generala

vreo imprejurare care justifica revocarea (§i este vorba despre o masura luata de
judecator).
Cererea de revocare formulata de inculpat se adreseaza, in scris, judecatomlui
de drepturi libertati, judecatomlui de camera preliminara sau instantei de
judecata, dupa caz.
In cursul urmaririi penale, procurorul inainteaza judecatomlui de drepturi §i
libertati dosaml cauzei (sau copie certificate de grefa parchetului), in termen de
24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
Judecatorul de drepturi §i libertati, cel de camera preliminara sau instanta
de judecata fixeaza data de solutionare a cererii de revocare §i dispune citarea
inculpatului. DacS inculpatul se prezinta, cererea se solu|ioneaza numai dupa
ascultarea sa asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza cererea, in prezenta
unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se poate solutiona §i in lipsa
inculpatului, atunci cand acesta nu se prezinta, de§i a fost legal citat, sau cand,
din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu
poate fi adus, dar numai in prezenta avocatului, camia i se da cuvantul pentm a
pime concluzii. Participarea procuromlui la solutionarea cererii de revocare este
intotdeauna obligatorie.

9.2. Inlocuirea masurilor preventive

Inlocuirea masurilor preventive imbraca doua forme in sistemul Codului de

procedura penala, anume:
a) inlocuirea unei masuri mai aspre cu una mai u§oara [art. 242 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
b) inlocuirea unei masuri mai u§oare cu una mai aspra [art. 242 alin. (3) din
Codul de procedura penala]. o
In ambele situafii, pentm inlocuire trebuie intrunite doua cerinfe, respectiv;
1. sa fie indeplinite condifiile prevdzute de lege pentru luarea noii masuri [spre
exemplu, daca se solicita inlocuirea masurii preventive a controlului judiciar cu
arestarea preventiva, trebuie sa se verifice daca subzisfe vreunul dintre temeiurile
prevazute de art. 223 alin. (1) sau (2) din Codul de procedura penala; daca se
solicita inlocuirea masurii arestarii preventive cu are$tul la domiciliu, trebuie
sa se verifice daca obiectul cauzei este reprezentat de o infi:ac|;iime asupra unui
membm de familie, caz in care inlocuirea nu se poate dispxine, nefiind indeplinita
condi^ia prevazutS de art. 218 alin. (3) din Codul de procedura penala];
2. sa se constate, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei §i a con-
duitei procesuale a inculpatului, cd masura inlocuitoare apare ca suficientd (dacS
este mai u§oarS) sau, dupa caz, apare ca necesard (daca este mai asprS) pentm
atingerea scopului prevSzut de art. 202 alin. (1) din Codul de procedure penala.
In cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmSririi penale de
catre procuror sau de catre judecatoml de drepturi §i liberta|i, organul de cercetare
 V. Masuriie preventive §i alte masuri procesuaie 149

penala are obligatia sa il informeze pe procuror, de indata in scris, despre orice

imprejurare care ar putea conduce la inlocuire. Daca apreciaza ca informatiile
primite justifica inlocuirea, procurorul va proceda el insu§i la aceasta (daca a
dispus masura initiala §i este in drept sa o dispusa §i pe cea de inlocuire - spre
exemplu, cand se inlocuie§te controlul judiciar propriu-zis cu cel pe cautiune)
sau, dupa caz, sesizeaza in vederea inlocuirii judecatorul de drepturi §i libertati
(spre exemplu, in cazul in care apreciaza ca este necesara inlocuirea controlului
judiciar cu arestul la domiciliu), in termen de 24 de ore de la primirea informarii.
Procurorul este obligat sa sesizeze §i din oficiu judecatorul de drepturi §i libertati,
cand constata el insu§i ca exista vreo imprejurare care justifica inlocuirea.
Cererea de inlocuire formulata de inculpat se adreseaza, in scris, judecatorului
de drepturi §i libertati, judecatorului de camera preliminara sau instantei de
judecata, dupa caz.
In cursul urmaririi penale, procurorul inainteaza judecatorului de drepturi §i
libertati dosarul cauzei (sau copie certificata de grefa parchetului), in termen de
24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
Judecatorul de drepturi §i libertati, cel de camera preliminara sau instanta
de judecata fixeaza data de solutionare a cererii de inlocuire §i dispune citarea
inculpatului. Daca inculpatul se prezinta, cererea se solutioneaza numai dupa
ascultarea sa asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza cererea, in prezenta
unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se poate solutiona §i in lipsa
inculpatului, atunci cand acesta nu se prezinta, de§i a fost legal citat, sau cand,
din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu
poate fi adus, dar numai in prezenta avocatului, caruia i se da cuvantul pentru a
pune concluzii. Participarea procurorului la solutionarea cererii de inlocuire este
obligatorie.
Daca cererea are ca obiect inlocuirea masurii arestarii preventive sau a
arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar pe cautiune, atunci cand o
gase§te intemeiata, judecatorul de drepturi §i libertati, cel de camera preliminara
sau instanta de judecata admite in principiu cererea, stabile§te valoarea cautiunii
§i acorda inculpatului termen pentru depunerea acesteia. Termenul curge de la
data ramanerii definitive a incheierii prin care se stabile§te valoarea cautiunii.
Admiterea in principiu se dispune prin incheiere, in camera de consiliu.
Daca se depune cautiunea in termenul fixat, judecatorul admite cererea de
inlocuire a masurii preventive cu cea a controlului judiciar pe cau|iune, stabile§te
obligafiile ce revin inculpatului pe durata masurii §i dispune punerea de indata in
libertate a acestuia, daca nu este arestat in alta cauza. Daca nu se depune caufiunea
in termenul fixat, cererea formulata de inculpat se va respinge ca neintemeiata, in
lipsa inculpatului §i a procurorului. In ambele ipoteze, judecatorul de drepturi §i
libertafi, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata se pronun|a
prin incheiere, in camera de consiliu.
150 Partea generala

§10. Masurile de preventie luate fata de minori

Reglementarea actuala are un caracter general, m sensul ca, in principiu,
masurile de preventie pot fi luate fafa de minori m acelea§i condifii in care pot fi
dispuse §i fafa de majori.
Unele derogdri simt prevazute de lege in cazul retinerii §i arestarii preventive.
Astfel, potrivit art. 243 alin. (2) din Codul de procedura penala, retinerea §i
arestarea preventiva pot fi dispuse §i fata de iaculpatul minor, dar numai in mod
excep|ional §i numai daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra
personalitatii §i dezvoltarii acestuia nu sunt disproportionate fata de scopul urma-
rit prin luarea masurii. Din interpretareaper a contrario a acestor dispozitii legale
rezulta ca nu este admisibila refinerea suspectului minor, ci nimiai a inculpatului
minor.
La stabilirea duratei pentru care se ia masura arestarii preventive, organul
judiciar va avea in vedere varsta minorului de la data cand se dispune asupra
luarii, prelungirii sau mentinerii masurii.
Odata cu retinerea sau arestarea preventiva a minorului, despre luarea masurii
§i locul de de^inere va fi incuno§tintat, in mod obligatoriu, §i reprezentantul legal
al minorului sau, dupa caz, persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla
acesta.

Sectiunea a 2-a. Masurile asiguratorii,

restituirea lucrurilor §i restabilirea situatiei anterioare
savdr§irii infractiunii

§1. Masurile asiguratorii

1.1. Notiune "

Masurile asiguratorii sunt masuri procesuale, cu cai^cter real §i de constrange-

re, care constau in indisponibilizarea bunurilor suspecWui, ale inculpatului, ale
persoanei responsabile civilmente ori ale altei persoane^in condi^iile legii.
Pentru luarea masurilor asiguratorii este necesar ca uhndrirea penala sd f i fost
inceputd in cauzd.
Masurile asiguratorii nu reprezintS, o acoperire efectiva a pagubei cauzate prin
infi-actiune, ci garanteaza numai existenta posibilitafii reale de reparare a acesteia,
motiv pentru care instanta de judecata va trebui ca, prin hotararea pe care o
pronunta, sa oblige inculpatul §i partea responsabila civilmente la acoperirea
prejudiciului^^l

t*' I. N e a g u , op. c i t , p . 629; G r . T h e o d o ru , op. cit., p . 489.

 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 151

Noul Cod de procedura penala reglementeaza doua masuri asigurMorii: se-

chestml §i poprirea.

1.2. Scop

Masurile asiguratorii se iau pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea

sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscdrii
speciale sau confiscdrii extinse sau a bunurilor care pot servi la garantarea
executdrii pedepsei amenzii ori a cheltuielilor judiciare, precum §i a celor care
p o t servi la garantarea repardrii pagubei produse prin infracfiune.

1.3. Organele care dispun luarea masurilor asiguratorii

In timpul urmaririi penale, masurile asiguratorii se pot lua de cdtre procuror^^^,

prin ordonanfd, iar in camera preliminara se iau de cdtre judecdtorul de camera
preliminard, la solicitarea procurorului sau din o&ciu, prin mcheiere.
in cursul judecafii, masurile asiguratorii se pot lua de instanfa de judecatd, la
solicitarea procurorului sau din oficiu, prin mcheiere. De asemenea, in temeiul
art. 397 alin. (2) din Codul de procedura penala, masurile asiguratorii privind
reparatiile civile pot fi dispuse §i prin sentinfd, daca nu fusesera luate anterior in
cursul judeca|ii, iar potrivit art. 422 din Codul de procedura penala, pot fi dispuse
§i prin decizia instantei de apel.
O men|iune importanta este aceea ca masurile asiguratorii in vederea repararii
pagubei produse prin infractiune se pot lua §i la solicitarea pdrfii civile. Per a
contrario, toate masurile asiguratorii care urmaresc alte scopuri decat repararea
prejudiciului nu pot fi luate de organul judiciar la solicitarea partii civile.

1.4. Persoanele ale caror bunurilor pot fi vizate prin masurile

asiguratorii

Persoanele ale caror bunurilor pot fi vizate prin rnasurile asiguratorii sunt cele
prevSzute in dispozitiile art. 249 alin. (3)-(5) din Codul de procedura penala.
Aceste persoane difera in func^ie de scopul urmMt prin masurile asiguratorii,
astfel:
1. in vederea garantdrii executdrii pedepsei amenzii, se p o t lua mdsuri asigu-
rdtorii numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. Aceasta se explica
prin faptul ca raspunderea penala este personala, singurul participant la procesul
penal care poate fi obligat la plata unei sume de bani care sa reprezinte executarea
unei sanctiuni penale fiind suspectul sau inculpatul (persoana fizica sau juridica);

Organele de cercetare penala nu pot lua masuri asiguratorii.

152 Partea generala____________ __________________

2. in vederea executdrii confiscdrii speciale sau confiscdrii extinse, se pot

lua mdsuri asigurdtorii asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau ale altor
persoane in proprietatea sau posesia carom sd afld bunurile supuse confiscdrii.
in ceea ce prive^te categoria altor persoane, in cazul confiscarii extinse pot
fi avuti in vedere membrii familiei §i persoanele juridice controlate de inculpat,
daca inculpatul le-a transferat bunuri [art. 112^ alin. (3) din Codul penal].
Exista o diferenta de reglementare intre dispozitia din Codul penal §i cea din
Codul de procedura penala. In Codul penal este restransa sfera persoanelor ale
caror bunuri pot fi vizate prin confiscarea extinsa, prevazandu-se doar membrii
familiei, respectiv ascendenti, descendenti, solul sau fostul sot, ori persoana juri-
dica pe care o controleaza inculpatul condamnat. Potrivit Codului de procedura
penala, masurile asiguratorii se pot dispune §i asupra altor persoane, respectiv
cele in proprietatea sau posesia carora sa afla bunurile supuse confiscarii, altele
decat persoanele avute in vedere de dispozitiile Codului penal. De asemenea, in
cazul confiscarii speciale intra in aceasta categoric, spre exemplu, proprietarii
unor bunuri care au fost folosite de inculpat, cu §tiinta lor, la savar§irea infrac-
tiunii sau pentru pastrarea produsului infi-actional [art. 112 alin. (1) lit. b)-c) din
Codul penal];
5. in vederea repardrii pagubei produse prin infi'acfiune, respectiv in vederea
executdrii cheltuielilorjudiciare, se pot lua mdsurile asigurdtorii asupra bunuri­
lor suspectului, inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente.
Legiuitorul nu vorbe§te de partea responsabila civilmente, ci de persoana res-
ponsabila civilmente, justificarea acestei expresii din textul de lege fiind aceea ca
nu este necesar ca acela care urmeaza sa raspunda pentru suspect sau inculpat, in
vederea repararii prejudiciului, sa fie introdus in procesul penal §i sa dob^ndeasca
§i calitatea de parte, pentru a se lua masuri asiguratorii; el poate sa ramana doar
persoana responsabila civilmente, mai ales ca, in majoritatea cazurilor, masurile
asiguratorii se iau in faza de urmarire penala, iar nu In timpul judeca|ii, De cele
mai multe ori, in timpul judeca^ii, luarea masurilor asiguratorii nu se mai justifica,
pentru ca, pana la momentul in care cauza ajxmge in fa ^ de judecata, bunurile pot
fi de^a instrainate. |
In vederea executarii cheltuielilor judiciare, se pot 'lua masurile asiguratorii
asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau persoaneiVesponsabile civilmente.
Justificarea este data de imprejurarea ca inculpatul va fi obligat la plata cheltuie­
lilor judiciare, spre exemplu, in caz de condamnare, amSnare a aplicSrii pedepsei
sau renun|are la aplicarea pedepsei. Legea are in vedere §i bunurile persoanei
responsabile civilmente, intrucat aceasta va fi obligata in solidar cu inculpatul la
plata cheltuielilor judiciare atunci cand este obligatS in solidar cu acesta la repa-
rarea pagubei [art. 274 alin. (3) din Codul de procedura penala].
O men|iune legata de acest scop al masurilor asiguratorii este aceea ca ele
se vor lua asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau persoanei responsabile
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 153

civilmente pdnd la concurenfa valorii probabile a prejudiciului, respectiv a

cheltuielilor judiciare.

1.5. Reguli speciale privind masurile asiguratorii

Ca regula, masurile asiguratorii au caracter facultativ. Exista insa §i situatii

cand luarea lor este obligatorie, anume:
- daca persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu ca­
pacitate restransa de exercitiu;
- in cazul anumitor infractiuni prevazute in legi speciale (spre exemplu, in
cazul tuturor infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate lor §i in cazul
injfractiunilor contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, in cazul infrac­
tiunilor de evaziune fiscala, este obligatorie instituirea masurilor asiguratorii).
Nu pot fi sechestrate bunuri apartinand autoritatilor sau institutiilor publice
sau altor persoane de drept public nici bunurile exceptate prin lege. Prin „bu-
nuri exceptate de lege” se au in vedere anumite categorii prevazute de art. 726
din Codul de procedura civila, precum: bunurile de uz personal sau casnic indis-
pensabile traiului, obiectele de cult, daca nu sunt mai multe de acela§i fel, obiec-
tele indispensabile persoanelor cu handicap §i cele destinate ingrijirii bolnavilor,
alimentele necesare pe timp de 3 luni, combustibilul necesar socotit pentru 3 luni
de iama, scrisorile, fotografiile §i tablourile personale sau de familie.

1.6. Contestarea masurilor asiguratorii

In materia masurilor asiguratorii, calea de atac este contestafia.

In cazul in care mdsura a fast luatd de procuror, contesta^ia poate fi formulata
at§t impotriva masurii in sine (spre exemplu, in ceea ce prive§te temeinicia sa),
cat §i impotriva modului de aducere la indeplinire (spre exemplu, sus^inandu-se
ca au fost indisponibilizate bunuri de o valoare mult mai mare dec^t cea a pagubei
cauzate prin infrac]:iune).
Titularii contestafiei sunt suspectul, inculpatul sau orice alta persoan& inte-
resata (spre exemplu, ar putea exercita calea de atac concubina care locuie§te
impreuna cu inculpatul §i ale cSrei bunuri au fost sechestrare de procuror crezand
ca sunt ale inculpatului).
Contesta^ia se introduce in termen de 3 zile de la data comunicarii ordonan^ei
de luare a masurii sau de la data aducerii la indeplinire a acesteia, la judecatorul de
drepturi §i libertSp de la instan^a cSreia i-ar reveni competen|a sa judece cauza in
fond, Este vorba, in acest caz, de o com petent exclusivd, §i nu de una altemativa.
Contesta^ia nu este suspensivd de executare.
Procurorul va inainta judecatorului de drepturi §i libertafi dosarul cauzei, in
termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia. Participarea procurorului este obli­
gatorie. Cel care a fScut contesta^ia §i persoanele interesate se citeaza.
154 Partea generala

Contestatia se solutioneaza in camera de consiliu, instanta pronuntandu-se

printx-o incheiere definitivd. Cu toate acestea, dupa ramanerea definitiva a acestei
incheieri, se mai poate formula contestatie potrivit dispozitiilor din materia
executarii civile, dar numai cu privire la modul de aducere la indeplinire a masurii
(un exemplu ar fi situatia in care, dupa ce s-a finalizat toata procedura privind
luarea §i punerea in executare a masurii asiguratorii, de§i masura trebuia dispusa
pana la concurenta sumei de 100.000 lei, se aplica poprire doar pe 70.000 lei, cat
existau in conturi la acel moment; ulterior, contul suspectului este alimentat cu
inca 70.000 lei prin alte operatiuni financiare, noua suma de bani fiind §i ea in
intregime indisponibilizata, de§i astfel se depa§e§te valoarea probabila a pagubei).
Daca masura asiguratorie a fost luatd de judecdtorul de camera preliminard
ori de instanfa de judecatd, se poate introduce contestatie, dar numai impotriva
modului de aducere la indeplinire, iar nu §i impotriva masurii in sine.
Titularii acestei contestatii sunt procurorul, suspectul, inculpatul sau orice alta
persoana interesata.
Contestatia se face chiar la judecatorul sau instanta care a luat masura, in
termen de 3 zile de la data punerii acesteia in executare. Explicatia pentru care
legea stabile§te ca tocmai judecatorul sau instanta care a luat masura solutioneaza
contestatia rezida in obiectul ei, care nu este temeinicia §i legalitatea masurii, ci
modul ei de executare - aceasta fiind o problema asupra careia anterior magistra-
tul nu s-a pronun^at.
Contestatia nu suspendd executarea §i se solutioneaza in §edinfd publicd,
prin incheiere motivatd §i definitivd, cu citarea partilor, in termen de 5 zile de la
inregistrare. Participarea procurorului este obligatorie.

1.7. Sechestml

Organul care procedeaza la aplicarea sechestru%i este obligat sa identifice

§i sa evalueze bunurile sechestrate, scop in care poite recurge la ajutorul unor
evaluatori sau experti. ,
Bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau sunt ridicate, putandu-se
numi un custode. In mod obligatoriu, se ridica bunurile perisabile, obiectele din
metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne,
obiectele de arta §i de muzeu, colectiile de valoare §i sumele de bani. Bunuri­
le perisabile se predau autoritatilor competente, potrivit profilului de activitate,
acestea fiind obligate sa le primeasca §i sa le valorifice de indata; sumele de bani
rezultate se consemneaza, dupa caz, pe numele suspectului, inculpatului ori al
persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului judiciar care a dispus
instituirea sechestrului, caruia, in termen de cel mult 3 zile de la valorificare, i se
preda recipisa de consemnare a sumei. Metalele, pietrele pretioase ori obiectele
confectionate cu acestea §i mijloacele de plata straine se depun la cea mai apro-
piata institutie bancara, iar titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de
 V. Masurile preventive §i alte masuri procesuale 155

muzeu colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate;

predarea se face in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict
necesare urmaririi penale, procedurii de camera preliminary sau judecatii, depu-
nerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la pronuntarea in cauza a
unei solutii definitive.
Despre aplicarea sechestmlui organul care a executat masura incheie un
proces-verbal, descriind in amanunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor.
in procesul-verbal se arata §i bunurile exceptate de lege de la urmarire, care au
fost gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza
obiectiile suspectului sau inculpatului ori ale partii responsabile civilmente,
precum §i cele ale altor persoane interesate. In procesul-verbal se face mentiune §i
despre faptul ca partile au fost incuno§tin|ate ca pot solicita valorificarea bunurilor
sechestrate, potrivit art. 252* alin. (1) din Codul de procedura penala, respectiv
ca, in cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarM definitive, bu­
nurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate de
catre organul judiciar, chiar §i fara consimfamantul proprietarului, daca sunt inde-
plinite conditiile prevazute de art. 252* alin. (2) din Codul de procedura penala.
Un exemplar al procesului-verbal se lasa persoanei ale carei bunuri au fost
sechestrate, iar in lipsa acesteia, celor cu care locuie§te, administratorului, porta-
rului sau celui care in mod obi§nuit il inlocuie§te ori unui vecin. Daca o parte din
bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de
pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza organului judiciar care a dispus
masura asiguratorie, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.
In cazul bunurilor imobile sechestrate, procurorul, judecatorul de camera pre­
liminary sau instanta care a dispus sechestrul cere organului competent notarea
ipotecara asupra bunurilor sechestrate, anexand copie de pe ordonanta sau in­
cheierea prin care s-a dispus sechestrul §i un exemplar al procesului-verbal de
sechestru.
Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestmlui.

1.8. Poprirea
Poprirea implica indisponibilizarea sumei de bani pe care o terta persoana sau
chiar cel pagubit o datoreaza, cu orice titlu, suspectului, inculpatului sau partii
responsabile civilmente. Masura presupune ca, de la data primirii ordonantei sau
incheierii prin care se infiinteaza sechestrul, debitorului i se interzice sa plateasca
suma creditorului sau (suspectul, inculpatul sau partea responsabila civilmente),
ci, in termen de 5 zile de la scadenta, o va consemna la dispozitia organului judi­
ciar care a dispus poprirea sau la dispozitia organului de executare, predand reci-
pisa procurorului, judecatorului de camera preliminara ori instantei de judecata in
termen de 24 de ore de la consemnare.
156 Partea generala

§2. Restituirea lucrurilor §i restabilirea situatiei anterioare

2.1. Restituirea lucrurilor

Atunci cand constata, din oficiu sau la cerere, ca bunurile ridicate de la

suspect, inculpat sau de la oricare alta persoana care le-a primit spre a le pastra
sunt proprietatea persoanei vatamate sau a altei persoane ori au fost luate pe
nedrept dinposesia sau de|inerea acestora, organul judicial dispune restituirea lor.
Restituirea se dispune de catre procuror sau judecatorul de drepturi §i liberta^i, in
timpul urmaririi penale, de judecatorul de camera preliminara, in cursul camerei
preliminare, respectiv de catre instan|:a, in timpul judecatii.
Persoana careia i s-au restituit bunurile are obligatia de a le pastra pSna la
solufionarea definitiva a cauzei penale.
Restituirea lucrurilor functioneaza in legatura cu masurile asiguratorii, motiv
pentru care are acela§i regim procesual sub aspectul contestarii.
Bunurile nu sunt restituite atunci cand prin aceasta s-ar ingreuna stabilirea
situatiei de fapt §i justa solutionare a cauzei (fapt ce da posibilitatea procurorului
sa refuze o cerere de restituire a lucrurilor atunci cdnd, spre exemplu, trebuie pre-
levate urme de pe bunurile respective sau este necesara efectuarea unei expertize
in cazul unui accident auto).

2.2. Restabilirea situatiei anterioare savar§irii infractiunii

Restabilirea situafiei anterioare savar§irii infractiunii este o masura care inter­

vine atunci cand schimbarea acelei situatii, care se cere a fi restabilita, a rezul-
tat din savar§irea infractiunii. Restabilirea se dispune numai daca este posibila
(spre exemplu: in cazul unei infrac^iuni de fals materilil in inscrisuri oficiale, daca
aceasta a fost mijlocul prin care s-a savar§it ulterior o'infractiune de in^elaciune,
exista posibilitatea restabilirii situatiei anterioare prin 4nularea inscrisului falsifi-
cat; in cazul organizarii unui concurs pentru ocuparea unor posturi la o institutie
publica, daca s-a constatat savar§irea unei infractiuni 3e coruptie de catre unui
dintre cei insarcina|i cu corectarea tezelor, se anuleaza r^zultatele concursului).
Prin comparafie cu reglementarea anterioara, se constata o modificare esen-
tiala a acestei institutii procesuale, in sensul ca exista un singur titular pentru re­
stabilirea situatiei anterioare, respectiv instanfa de judecata. Restabilirea situatiei
anterioare nu poate fi dispusa de catre procuror.
 Capitolul al Vl-lea. Acte procesuale
§i procedurale comune

Actele procesuale reprezinta manifestari de voin|a ale organelor judiciare,

ale parjilor sau ale subiec^ilor procesuali principali (spre exemplu, ordonanta de
instituire a sechestrului), iar actele procedurale cuprind modalitafile de punere
m aplicare a manifestarii de voin|a din actul procesual (spre exemplu, procesul-
verbal de instituire a sechestrului asupra bunului imobil, notarea in cartea funciara
a inscrip|;iei ipotecare).
Fiecarui act procesual li corespunde, de regula, un singur act procedural. Exis-
ta insa situafii in care unei singure manifestari de voin^a (act procesual) ii cores-
pund mai multe acte de executare (acte procedurale). Spre pilda, ordonan^ei de
incepere a urmaririi penale, ca act procesual, ii corespund, ca acte procedurale,
toate demersurile organului de urmarire penala cu privire la administrareaproba-
toriului (audierea persoanelor, citarea acestora etc.).

Secfiunea 1. Citarea^ comunicarea altor

acte procedurale, mandatul de aducere

§1. Citarea

1.1. Modalitati de citare. Cuprinsul citatiei

Citarea reprezinta chemarea unei persoane (parte, subiect procesual principal,

martor, expert, interpret) in fa|;a organului judiciar.
Legea instituie forme generate de citare, anume:
a) citafia scrisd reprezinta regula in aceasta materie;
b) citarea prin nota telefonica sau telegrqficd, consemnata intr-un proces-
verbal;
c) citarea prin agent procedural sau orice alt salariat al organului judiciar,
d) citarea prin intermediul polifiei locale',
e) citarea prin serviciul postal sau de curierat;
f) citarea prin intermediul po§tei electronice (email) sau prin orice alt sistem
de mesagerie electronicd (spre exemplu WhatsApp, Viber), cu acordul prealabil
al celui citat; aceasta forma de citare reprezinta o noutate in legislatia procesual
penala.
 158 Partea generala____ __________________ _______

Exista insa §i unele forme speciale de citare, astfel:

a) persoanele vatamate sau partile civile, atunci cand sunt in numar mare §i
nu au interese contrarii (situatia prevazuta de art. 80 §i art. 85 din Codui de pro-
cedixra penala^^^), pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicatie de
circulafie nationala (spre exemplu, un ziar);
b) minorul cu varsta pana la 16 ani se citeaza prm pdrinte sau tutore, cu
exceptia situatiei cand acest lucru nu este posibil;
c) citarea orald - organul judiciar poate comunica §i verbal persoanei prezente
termenul urmator, aducandu-i la cuno§tinta consecintele neprezentMi. In cursul
urmaririi penale se intocme§te in acest sens un proces-verbal, ce va fi semnat de
catre persoana astfel citata. In cursul judecatii se vorbe§te, in acest caz, despre
„termenul m cuno^tin0’\
Confinutul citafiei a ramas nemodificat fata de vechea reglementare. Astfel,
citatia este individuals §i trebuie sa cuprinda;
- denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care
emite citatia, sediul sau, data emiterii §i numarul dosarului;
- numele §i prenumele celui citat, calitatea in care este citat §i indicarea obiec-
tului cauzei;
- adresa celui citat;
- ora, ziua, luna §i anul, locul de infati§are, precum §i invitarea celui citat sa se
prezinte la data §i locul indicate;
- mentiunea ca partea citata are dreptul la un avocat cu care sa se prezinte la
termenul fixat;
- daca este cazul, mentiunea ca apararea este obligatorie, iar in cazul in care
partea nu i§i alege un avocat, care sa se prezinte la termenul fixat, i se va desemna
un avocat din oficiu;
- mentiunea ca partea citata poate, in vederea exercitarii dreptului la aparare,
sa consulte dosarul aflat la arhiva instantei sau a parc]|etului;
- consecintele neprezentarii in fata organului judiciar.
Atunci cand cel citat este suspectul sau inculpatul, ip citatie vor fi indicate, in
plus, incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina aceltuia, denumirea infracti-

Potrivit dispozi^iilor art. 80 din Codul de procedura penala, „(1) In situatia in care in cauza
exista un numar mare de persoane vatamate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o per­
soana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care persoanele vatama­
te nu §i-au desemnat im reprezentant comun, pentru bxma desfa§uxare a procesului penal, procurorul
sau instan|a de judecata poate desemna, prin ordonanta, respectiv prin incheiere motivata, un avocat
din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Incheierea sau ordonanta va fi comunicata persoanelor
vStamate, care trebuie sa incimo§tin^eze, in termen de 3 zile de la primirea comunicarii, procuro­
rul sau instanta in cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin avocatul desemnat din oficiu. Toate
actele de procedura comxmicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cuno§tinta sunt
prezumate a fi cxmoscute de catre persoanele reprezentate. (2) Reprezentantul persoanelor vatamate
exercita toate drepturile recunoscute de leg&acestora”.
 VI. Acte procesuale §i procedurale comxxne 159

unii atentionarea ca, in caz de neprezentare, se poate dispune aducerea sa cu

mandat de aducere.
Citatia se semneaza de catxe cel care o emite.

1.2. Locul de citare

Regula generald este aceea ca citarea se face la adresa unde locuie^te persoana
citata sau, daca aceasta nu este cunoscuta, la locul de muncd al celui citat, prin
intermediul serviciului de personal al unitatii unde lucreaza.
Exista insa §i reguli speciale de citare, astfel:
a) bolnavii, cei aflati in spitale, a§ezaminte medicale ori de asistenta sociala se
citeaza prin administrafia acestor a§ezdminte;
b) persoanele private de libertate se citeaza la locul de definere, prin adminis­
trafia acestuia. Regula se aplica in orice situatie de private de libertate; persoane
aflate in stare de arest preventiv, chiar §i in alta cauza, in executarea unei pedepse
privative de libertate sau in executarea unor masuri educative privative de liber­
tate;
c) militarii se citeaza la unitatea militard din care fac parte, prin comandantul
acesteia.
d) persoanele care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, aflate
in cursa, se citeaza la cdpitdnia portului unde este inregistrata nava;
e) personalul diplomatic §i cel al oficiilor consulare, cetatenii romani trimi§i
sa lucreze in cadrul organizatiilor intemationale §i cei care se afla in strainatate
in interes de serviciu, inclusiv membrii de familie ai acestor categorii, care ii
insotesc in strainatate, se citeaza prin intermediul unitdtilor care i-au trimis in
strdindtate;
f) persoanele juridice, inclusiv institutiile publice sau autoritatile publice,
se citeaza la sediul acestora. Daca sediul nu este cunoscut, citarea se face prin
in§tiintare la sediul organului judiciar.
Legea instituie unele reguli speciale de citare pentru suspect sau inculpat,
astfel:
a) suspectul sau inculpatul are obligatia de a comunica in termen de 3 zile
schimbarea adresei unde locuie^te. Aceasta obligatie i se aduce la cuno§tinta, prin
incheierea unui proces-verbal, la data prezentarii sale in fata organelor judiciare in
vederea audierii. Sanctiunea incalcarii acestei obligatii este constatarea legalita|;ii
procedurii de citare la vechea adresa, suspectul sau inculpatul fiind prezumat ca a
luat la cuno§tinta de citatie, chiar daca §i-a schimbat locuinta;
b) suspectul sau inculpatul va fi citat la un alt loc decat cel unde locuie§te, daca
a indicat acest loc printr-o declaratie data in cursul procesului penal;
c) suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, daca nu s-a
prezentat dupa prima citare legal indeplinita;
160 Partea generala

d) suspectul sau inculpatul poate fi citat prin in§tiintare afi§ata la sediul orga-
nului judiciar care instmmenteaza cauza, daca nu se cunosc adresa unde locuie§^te
§i nici cea a locului de munca §i nici nu a indicat vreo alta adresa de citare. In§ti-
intarea cuprinde:
- anul, luna, ziua §i ora cand a fost facuta;
- numele §i prenumele celui care a facut afi§area §i func^ia acestuia;
- numele, prenumele §i domiciliul sau, dupa caz, re§edinta, respectiv sediul
celui citat;
- numarul dosarului in legatura cu care se face in§tiin|:area §i denumirea
organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul;
- men^iunea ca in§tiin|area se refera la actul procedural al cita^iei;
- menfiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis cita^ia, in care
destinatarul este in drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica
cita^ia;
- men|iunea ca, in cazul in care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea
cita^iei in termenul precizat anterior, cita^ia se considera comunicata la implinirea
acestui termen;
- semnatura celui care a afi§at in§tiin|area;
e) suspectul sau inculpatul care locuie§te in strainatate va fi citat, pentru pri-
mul termen, potrivit normelor de drept international penal aplicabile intre statul
roman §i cel unde locuie§te suspectul sau inculpatul §i, respectiv, prin scrisoare
recomandata, daca asemenea norme nu exista sau daca instrumentul juridic in­
ternational aplicabilt*^ permite citarea prin scrisoare recomandata. In acest caz,
dovada de indeplinire a procedurii de citare o reprezinta avizul de primire a scri-
sorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul expres al primirii scrisorii
recomandate. Scrisoarea recomandata trebuie sa se remita cu cel pu^in 30 de zile
inainte de primul termen de judecata sau de termenul fixat pentru desfa§urarea
activita^ii judiciare; |
f) pentru primul termen de judecata, suspectul sai^ inculpatul va fi in^tiin^at
prin cita^ie ca are obliga^ia de a indica o adresa pe te^toriul Romaniei, o adresa
de po§ta electronica sau mesagerie electronica unde yrmeaza sa i se faca toate
comunicarile privind procesul. Daca nu se conformeaka, actele procedurale se
comunica prin scrisoare recomandata, recipisa de predate la po§ta romana a scri­
sorii (in cuprinsul c&eia vor fi men|;ionate actele care se expediaza) reprezentand
dovada indeplinirii procedurii.

Tratat sau convenfie incheiata intre cele douS state; in acest caz, sunt incidente dispozi^iile
art. 200 din Legea nr. 302/2004.
 VI. Acte procesuale §i procedurale comune 161

1.3. Inmanarea citatiei

Comunicarea cita|iilor se realizeaza, din oficiu, prin agentii procedurali sau

prin orice alt salariat al organului judicial, prin intermediul politiei locale sau prin
serviciul postal ori de curierat.
Cita|ia se inmaneaza personal celui citat, oriunde este gasit. Persoana citata
va semna dovada de primire.
Daca persoana refuza sa primeasca citafia, cel insarcinat sa o comunice va
afi§a pe u§a destinatarului o in§tiin|are, incheind proces-verbal cu privire la
imprejurarile constatate. In§tiin|area cuprinde;
- anul, luna, ziua §i ora cand afi§area a fost facuta;
- numele §i prenumele celui care a facut afi^area §i func^ia acestuia;
- numele, prenumele §i domiciliul sau, dupa caz, re§edin|a, respectiv sediul
celui in§tiin|at;
- numarul dosarului in legatura cu care se face m§tiin^area §i denumirea
organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
- men^iunea ca m§tiin^area se refera la actul procedural al citatiei;
- menfiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citapa, in care
destinatarul este in drept sS se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica
cita|ia;
- mentiunea ca, in cazul in care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea
cita|iei in termenul precizat anterior, citafia se considera comunicata la implinirea
acestui termen;
- semnatura celui care a afi§at in^tiin^area.
Daca persoana citata prime§te citafia, dar refuza sau nu poate sa semneze
dovada de primire, persoana insarcinata sa comimice citat;ia incheie despre
aceasta proces-verbal.
In cazul in care suspectul sau inculpatul locuie§te in strainatate §i este citat
prin scrisoarea recomandata, dar aceasta nu poate fi inmanata, precum §i in cazul
in care statul destinatarului nu permite citarea prin po§ta, citafia se va afi§a la se­
diul parchetului sau al instanfei. Citarea se poate realiza §i prin intermediul auto-
ritafilor competente ale statului strain, daca adresa celui citat este necunoscuta
sau inexacta, daca nu a fost posibila trimiterea cita|iei prin po§ta ori daca citarea
prin po§ta a fost ineficienta sau necorespunzatoare.
C§nd simt cita^i bolnavi afla^i in spitale, persoane private de libertate sau mi-
litari, administra|;ia a§ezamantului medical, a locului de de^inere §i, dupa caz,
comandantul unitajii militare sunt obligaji a inmana de indata citajia persoanei
citate, sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau arStand motivul pentru
care nu s-a putut ob^ine semnatura. Dovada se preda agentului procedural, iar
acesta o inainteaza organului de xirmarire penala sau instan|ei de judecata care a
emis citafia.
162 Partea generala

Citatia destinata unei institutii, autoritati publice ori altei persoane juridice
se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei.
Daca cel citat nu se afld acasa, agentul inmaneaza citatia sotalui, unei rude
sau oricarei persoane care locuie§te cu persoana citata ori care in mod obi§nuit
ii prime§te corespondenta. Este interzis insa a se inmana citatia unui minor sub
14 ani sau unei persoane lipsite de discemamant. Daca persoana citata locuie^te
intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, in lipsa sotului, a
unei rude sau a oricarei persoane care locuie§te cu ea ori care in mod obi§nuit ii
prime§te corespondenta, citatia se preda administratorului, portarului ori celui
care in mod obi§nuit il inlocuie§te.
In lipsa persoanelor mai sus aratate, agentul procedural este obligat sa se
intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand cel citat
nu poate f i gdsit, agentul afi§eaza o in§tiintare pe u§a locuintei persoanei citate.
Persoana care prime§te citatia semneazd dovada de primire, iar agentul,
certificand identitatea §i semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta refuza
sau nu poate semna dovada de primire, agentul afi§eazd citafia pe u§a locuinfei,
incheind proces-verbal.
Cand citafia nu poate fl comunicatd, deoarece imobilul nu exista, este nelocuit
ori destinatarul nu mai locuie^te in imobilul respectiv, sau atunci cand comuni-
carea nu poate fi facuta din alte motive asemanatoare, agentul intocme§te un pro­
ces-verbal, in care mentioneaza situatiile constatate, pe care il trimite organului
judiciar care a dispus citarea^'l

1.4. Dovada citarii

Indeplinirea procedurii de citare se probeaza prin dovada de primire a citatiei,

care trebuie sa cuprinda numarul dosarului, denumijea organului de urmarire pe-
nala sau a instantei care a emis citatia, numele, preiiumele §i calitatea persoanei
citate, data pentru care este citata, data inmanarii citatiei, numele, prenumele,
calitatea §i semnatura celui care inmaneaza citatia, cfrtificarea de catre acesta a
identitatii §i semnaturii persoanei careia i s-a inmana| citatia, precum §i aratarea
calitatii acesteia. >
Atunci cand, cu prilejul predarii, afi§arii sau transmiterii electronice a unei
cita|ii se mcheie un proces-verbal, acesta va cuprinde mentiunile mai sus
aratate. in situatia in care citarea s-a realizat prin intermediul po§tei electronice
sau prin orice alt sistem de mesagerie electronica, la procesul-verbal se ata§eaza,
daca este posibil, dovada transmiterii acesteia.

Pentru realizarea operatiunilor care tin de mcimo§tin|area unei persoane cu privire la prezenfa
sa m fa|a organelor judiciare, procurorul sau instanta de judecata are dreptul de acces la bazele
electronice de date detinute de organele administratiei de stat.
 VI. Acte procesuale §i procedurale comune 163

1.5. Incidente privind citarea

in cursul judecatii, neregularitatea cu privire la citare este luata in considerare

doar daca partea lipsa la termenul la care s-a produs neregularitatea o invoca la
termenul urmator la care este prezenta sau legal citata, dispozitiile privind sanc-
tiunea nulitatii aplicandu-se in mod corespunzator.
Cu exceptia situatiei in care prezenta inculpatului este obligatorie, neregulari­
tatea privind procedura de citare a unei parti poate fi invocata de catre procuror,
de catre celelalte parti ori din oficiu numai la termenul la care ea s-a produs.

§2. Comunicarea altor acte procedurale

Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozifiilor privi-
toare la citare.
In cazul persoanelor private de libertate, comunicarea altor acte de procedura
se face prin fax sau prin orice alt mijloc de comunicare electronica disponibil la
locul de detentie.

§3. Mandatul de aducere

Mandatul de aducere implica aducerea silita la activitatea procesuala a unei
persoane.
Regula generald este ca o persoana poate fi adusa cu mandat de aducere in
fata organelor judiciare, in cursul urmaririi penale sau pentru primul termen de
judecata, in ipotezele in care:
a) fiind anterior legal citata, nu s-a prezentat in mod nejustificat, iar ascultarea
ori prezenta ei este necesara;
b) nu a fost posibila comunicarea corespunzatoare a citatiei §i imprejurarile
indica :^ra echivoc ca persoana se sustrage de la primirea citapei.
Excepfia de la regula se intalne§te in cazul suspectului sau inculpatului, care
poate fi adus cu mandat de aducere, chiar fara o citare prealabila, daca aceasta se
impune in interesul rezolvarii cauzei.
in cursul urmmrii penale, mandatul de aducere se emite de catre organul de
uraimre penala, iar in cursul judecatii, de catre instanta.
O regula speciald este aceea ca, in cazul in care pentru executarea mandatului
de aducere este necesara patrunderea in domiciliul sau sediul unei persoane, fara
consimtamantul acesteia, numai judecatorului de drepturi §i libertati poate emite,
in cursul urmaririi penale, mandatul de aducere. in aceasta ipoteza, mandatul se
emite, la cererea motivata a procurorului, de catre judecatorul de drepturi §i liber­
tati de la instanta careia i-ar reveni competenfa sa judece cauza in prima iastanfa
 164 Partea generala______________________________

sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla

sediul parchetului din care face parte procurorul.
Cererea va cuprinde motivarea indeplinirii conditiilor pentru emiterea unui
mandat de aducere, indicarea infractiunii care face obiectul cauzei, numele sus-
pectului sau inculpatului §i indicarea adresei unde se afla persoana pentru care se
solicits emiterea mandatului de aducere. Cererea se solutioneaza in camera de
consiliu, fara citarea partilor, prin mcheiere definitiva.
Daca apreciaza ca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi §i libertati o
admite §i emite de indata mandatul de aducere, care va cuprinde:
- denumirea instantei;
- data, ora §i locul emiterii;
- numele, prenumele §i calitatea persoanei care a emis mandatul de aducere;
- scopul pentru care a fost emis;
- numele persoanei care urmeaza a fi adusa cu mandat §i adresa unde locuie§te
(daca este vorba despre suspect sau inculpat, se va mentiona §i infractiunea care
constituie obiectul urmaririi penale);
- indicarea temeiului §i motivarea necesitatii emiterii mandatului de aducere;
- mentiunea ca mandatul de aducere poate fi folosit o singura data;
- semnatura judecatorului §i §tampila instantei.
In cazul in care judecatorul de drepturi §i libertafi apreciaza ca nu sunt inde-
plinite condi|iile legale, dispune respingerea cererii.
Mandatul de aducere se executd prin organele de cercetare penala ale politiei
judiciare §i organele de ordine publica. Executarea mandatelor de aducere privind
pe militari se face prin comandantul unita^ii militate sau prin poli|ia militara.
Organul de executare transmite mandatul persoanei pentru care a fost emis §i
ii solicita sa il insofeasca. Daca persoana refiiza sau incearca sa fuga, va fi adusa
prin constrdngere. ;
In vederea executarii mandatului emis de judecatorul de drepturi §i libertati
sau de instan^ de judecatS, organele de executare ^ot patrunde in locuin|a sau
sediul in care exista indicii ca se afla cel cautat, daca |icesta refuza sa coopereze,
impiedica executarea mandatului sau pentru orice altlnotiv temeinic justificat §i
proportional cu scopul urmSrit.
Dac^ persoana ardtatd in mandat nu poate fi adus^ din motive de boalS, cel
insSrcinat cu executarea mandatului constata situapa printr-un proces-verbal, care
se inainteaza de indatS. organului de urmarire penala sau, dupa caz, instan|ei de
judecata.
Daca persoana prevdzutd in mandat nu este gdsitd la adresa indicata, organul
de executare face cercetari §i, daca acestea raman fara rezultat, incheie un proces-
verbal care va cuprinde menpuni despre cercetarile fScute. Procesul-verbal se
inainteaza, de indata, organului de imnarire penala sau, dupa caz, instantei.
 VI. Acte procesuale §i procedurale comune 165

Despre executarea mandatului de aducere se intocme^te proces-verbal, care

va cuprinde numele, prenumele §i calitatea celui care il incheie, locul unde este
incheiat §i men|iuni despre activitatile desfa^urate.
Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de indata de organul judi-
ciar sau, dupa caz, organul judiciar efectueaza de indata actul care a necesitat pre-
zenta acelei persoane. Persoanele aduse cu mandat raman la dispozitia organului
judiciar numai pe durata impusa de audiere sau de indeplinirea actului procesual
care a facut necesara prezenta lor, dar nu mai mult de 8 ore.

Sectiunea a 2-a. Termenele

§1. Clasificare
Termenele sunt intervale de timp in interiorul carora sau dupa trecerea carora
pot fi realizate acte procesuale sau procedurale.
Exista mai multe criterii de clasificare a termenelor, trei fiind insa relevante
pentru actuala reglementare. Astfel, intalnim:
1. dupa natura lor:
a) termene peremptorii - sunt cele in interiorul carora se pot efectua acte
de procedura (spre exemplu, termenul de exercitare a unei cai de atac este pe-
remptoriu, pentru ca respectiva cale de atac provoaca o noua judecata numai daca
este introdusa in interiorul termenului);
b) termene dilatorii - sunt termenele dupa trecerea carora se pot efectua acte de
procedure (spre exemplu, termenul de exercitare a unei cai de atac poata sS apara
§i ca dilatoriu, daca este privit din perspectiva punerii in executare a hotararii
judecatore§ti. Astfel, termenul de exercitare a caii de atac a apelului este dilatoriu
pentru partea civila care a participat in acel dosar §i care, in urma hotarMi, ar
trebui sS primeasc^ contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracfiune, pentru
ca, numai dupS ce se impline§te termenul de 10 zile de apel, daca nu se exercitS.
calea de atac, hotararea devine definitive §i poate fi pusa in executare);
2. dupa drepturile p e care le protejeaza:
a) termene substanfiale - sunt cele care protejeaza drepturi ce exists inde­
pendent de desfa§urarea unui proces penal (spre exemplu, durata mSsurilor de
preven|;ie);
b) termene procedurale - sunt cele destinate a proteja drepturile care se nasc ca
urmare a desfa^urSrii procesului penal (spre exemplu, termenul de introducere a
pMngerii impotriva solu^iei de clasare sau renun|are la urmSrirea penaia, termenul
pentru exercitarea cSii de atac a apelului);
3. in funcfie de durata:
a) termene p e ore (spre exemplu, termenul de 48 de ore pentru exercitarea
contesta|iei in materia mSsurilor preventive);
166 Partea generala _______

b) termenepe zile (spre exemplu, termenul de 10 zile pentm exercitarea caii

de atac a apelului);
c) termene pe luni (spre exemplu, termenul de 3 luni pentru formularea
plangerii prealabile);
d) termene p e ani (spre exemplu, termenul de 1 an in materia revizuirii, cand
hotararea atacata s-a intemeiat pe o prevedere legala deciarata neconstitutionala).

§2. Modul de calcul al termenelor

Legea instituie modalitati diferite de calculare a termenelor, dupa cum acestea
sunt procedurale sau substantiale, iar in cadrul fiecarei categorii, dupa cum sunt
pe ore §i zile sau pe luni §i ani^^l
1. In cazul termenelor procedurale:
a) termenele p e ore §i p e zile - la calculul acestora nu se socotesc nici ora
sau ziua de la care termenul incepe sa curga §i nici ora sau ziua la care termenul
se impline§te. Prin urmare, aceste termene sunt mai lungi cu doua unitati decat
timpul cronologic (spre exemplu, un termen de 48 de ore pentru exercitarea caii
de atac a contestatiei, in materia masurilor de preventie, are in realitate 50 de ore);
b) termenele p e luni §i p e ani - acestea se implinesc la sfar§itul zilei cores-
punzatoare a ultimei luni sau la sf§r§itul zilei §i lunii corespunzatoare din ulti-
mul an (spre exemplu, in cazul in care persoana vatamata a luat cuno§tinta de
infractiune la data de 27 martie 2014, termenul de 3 luni pentru formularea
plangerii prealabile se impline§te la ora 24.00 a zilei de 27 iunie 2014). Daca
aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in
ultima zi a acelei luni (spre exemplu, daca persoana vatamata a luat cuno§tinta
de infractiune la data de 30 noiembrie 2013, termenul se impHne§te la data de 28
februarie 2014, ora 24.00). Cand ultima zi cade intr-o zi nelucratoare, termenul
expira la sfar§itul primei zile lucratoare care urmea& (spre exemplu, in cazul in
care persoana vatamata a luat cuno§tinta de infractiune la data de 28 martie 2014,
termenul de 3 luni pentru formularea plangerii prealabile s-ar implini la 28 iunie
2014, insa, intrucat aceasta este o zi de sambata, termlnul se prelunge§te pSna la
ora 24.00 a zilei de luni, 30 iunie 2014).
4
Precizam ca din expresia folosita de art. 269 alin. ( ) din Codul de procedura
penala - „daca ultima zi (s.n.) a unui termen” - rezulta caprorogarea nu se aplicd
§i la termenele procedurale p e ore (spre exemplu, in cazul contestatiei exercitate
in materia masurilor de preventie, termenul de 48 de ore se poate implini chiar
intr-o zi nelucratoare, nefiind valabila regula mai sus precizata).
2. In cazul termenelor substantiale:
a) termenele p e ore §i pe zile - ora sau ziua la care incep sa curga §i cea la
care se sfar§esc intra in calculul termenelor (spre exemplu, daca masura arestarii

I’) Ziua se socote§te ca avand 24 de ore, saptamana 7 zile, iar anul 12 luni.
 VI. Acte procesuale §i procedurale comune 167

preventive a fost luata la data de 27 martie 2014, pe un termen de 30 de zile, ea

va expira la data de 25 aprilie 2014, ora 24.00);
b) termenele p e luni §i pe ani - se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua
corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga (spre exemplu, daca supra-
vegherea tehnica a unei persoane a inceput la data de 27 martie 2014, durata sa
maxima de 6 luni expira la 26 septembrie 2014).

§3. Reguli speciale privind acte considerate in termen

Actul depus inauntrul termenului la administratia locului de detinere ori la
unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca
facut in termen. Dovada datei depunerii actului se realizeaza prin inregistrarea sau
atestarea facuta de administratia locului de detinere pe actul depus, prin recipisa
oficiului po§tal sau, dupa caz, prin inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea
militara pe actul depus.
Un act care trebuia facut intr-un anumit termen §i care a fost comunicat sau
transmis, din necunoa§tere ori dintr-o gre§eala vadita a expeditorului, inainte de
expirarea termenului, unui organ judiciar care nu are competenta, este considerat
ca a fost depus in termen, chiar daca ajunge la organul judiciar competent dupa
expirarea termenului fixat.
Actele procurorului sunt considerate in termen daca data la care au fost trecute
in registrul de ie§ire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru
efectuarea actului. Exceptie de la aceasta regula fac insa caile de atac exercitate
de procuror.

§4. Consecinta incalcarii dispozitiilor privind termenele

(sanctiunea nerespectarii acestora)
Legea stipuleaza mai multe consecinte ale nerespectarii termenelor, anume:
a) prima consecinta este decaderea din exercifiul dreptului. Legiuitorul preci-
zeaza ca aceasta decadere are, la randul ei, ca efect nulitatea actului facut dupa
trecerea termenului;
b) a doua consecinta, valabila doar pentru termenele substantial, se refera la
incetarea de drept a mdsurii procesuale dispuse;
c) a treia consecinta este aplicarea dispozifiilorprivitoare la nulitdfi. Apreciem
ca aceasta ultima mentiune a legiuitorului cu privire consecintele incalcarii ter­
menelor este foarte importanta, intrucat, prin coroborarea acestei institutii cu cea
a nulitatii relative, duce la concluzia ca ar putea fi valorificata §i nerespectarea
unor termene de recomandare, daca aceasta produce vatamari asupra drepturilor
unei persoane care participa la procesul penal ~ spre exemplu, in situatia in care
verificarea legalitatii §i temeiniciei masurii preventive de catre judecatorul de
158 Partea gener a l a _________________

camera preliminara se face dupa termenul de 3 zile prevazut de art. 207 alin. (2)
din Codul de procedura penala, incheierea pronun|ata este lovita de nulitate rela-
tiva, daca inculpatul dovede§te ca astfel i s-a cauzat o vatamare.

Sectiunea a 3-a. Cheltuielile judiciare

Cheltuielile judiciare sunt cele ocazionate de desfa§urarea procesului penal.

Regula in aceasta materie este ca plata cheltuielilor judiciare cade in sarcina
celui caruia ii aparfine culpa procesuala, iar in cazul in care culpa procesuala
nu apar|ine nici parjilor §i nici persoanei vatamate, atunci acestea vor ramane in
sarcina statului.
Prin culpa procesuala se intelege culpa acelei persoane care a determinat
na§terea sau continuarea procesului penal (spre exemplu, este posibil ca aceasta
culpa procesuala sa apar|ina persoanei vatamate, daca ea a formulat plangerea §i
inculpatul a fost achitat, sau poate aparjine inculpatului, daca se dovede§te ca el
raspunde penal pentm infracfiunea re|inuta in sarcina sa).
Dispozi^iile art. 274-276 din Codul de procedura penala prevad o serie de
reguli speciale prin acoperirea cheltuielilor judiciare. Astfel;
(i) in caz de renunfare la urmarirea penala, condamnare, amdnare a apli-
cdrii pedepsei sau renunfare la aplicarea pedepsei - inculpatul este obligat la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum §i a cheltuielilor facute de
persoana vatamata §i partea civila careia i s-a admis ac|:iunea civilat^l Exceptie
fac cheltuielile privind avoca|ii din oficiu §i interpre|;ii desemna^i de organele ju­
diciare, care raman in sarcina statului. Cand sunt mai mul|i inculpa|i, procurorul
sau, dupa caz, instan^a hotara§te partea din cheltuielile judiciare datorate de fie-
care, ^inand seama, pentm fiecare dintre inculpa|;i, 4e masura in care a provocat
cheltuielile judiciare; \
(ii) partea responsabild civilmente, in masura i^ care este obligata solidar
cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata in splidar cu acesta §i la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum §i a cekr efectuate de par|i;
(iii) m caz de achitare, cheltuielile judiciare se suporta de catre:
-persoana vatamata, in masura in care i se refine o\culpa procesuala^^^;
- partea civila careia i s-au respins in totalitate preten^iile civile, in masura in
care i se refine o culpa procesuala;
- inculpat, daca a fost obligat la repararea prejudiciului.
(iv) in caz de achitare, persoana vatamata sau partea civila este obligata sa
piateascS inculpatului §i, dupa caz, pSrfii responsabile civilmente cheltuielile

[>] Cand ac|iunea civila s-a admis in parte, instan^a il poate obliga pe inculpat la plata totals sau
parfiaia a cheltuielilor judiciare.
Pi CInd mai multe pSr^i sau persoane vStSmate simt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare,
instanfa hotM?te partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
 VI. Acte procesuale §i procedurale comune 169

judiciare facute de ace§tia, in masura in care au fost provocate de persoana

vatamata sau de partea civila;
(v) in caz de mcetare a procesului penal, cheltuielile judiciare se suporta de
catre:
- inculpat, daca exista o cauza de nepedepsire;
- persoana vatamata, in caz de retragere a plangerii prealabile sau daca
plangerea prealabila a fost tardiv introdusa;
- partea prevazutd in acordul de mediere, in cazul in care a intervenit medierea
penala;
- inculpat §ipersoana vatamata, in caz de impacare;
(vi) daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare
sunt suportate de catre;
- persoana vatamata - atunci cand aceasta §i-a retras plangerea prealabila ori
daca s-a dispus clasarea in temeiul dispozifiilor art. 16 alin. (1) lit. a)-c) din Codul
de procedura penala (fapta nu exista; fapta nu este prevazuta de legea penala ori
nu a fost savar§ita cu vinova|ia prevazuta de lege; nu exista probe ca o persoana
a savar§it infiracfiunea) sau achitarea inculpatului;
- inculpat - atunci cand se dispune clasarea pentru alte situatii decat cele
prevazute de art. 16 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura penala ori incetarea
procesului penal;
- stat - in caz de restituire a cauzei la parchet in procedura camerei preliminare
(spre exemplu, in cazul restituirii cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi
penale, dispusa de judecatorul de camera preliminara, cheltuielile judiciare raman
in sarcina statului);
(vii) in cazul declardrii apelului, recursului m casafie ori al introducerii
unei contestafii sau oricdrei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de
catre persoana careia i s-a respins ori care §i-a retras apelul, recursul in casatie,
contestatia sau cererea;
(viii) in caz de renunfare la pretenfiile civile, tranzacfie, mediere ori recunoa§-
tere a pretenfiilor civile, instanta dispune asupra cheltuielilor conform intelegerii
partilor;
(ix) m toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in
sarcina acestuia.
Legea mai prevede ca martorul, expertul §i interpretul chema|i de organele
judiciare au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuin^a
§i a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor. Martorul, expertul §i in­
terpretul care sunt salaria|i au dreptul la venitul de la locul de munca, pe durata
lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmarire penalS sau la
instan|a, iar martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indrep-
ta|it sa primeasca o compensare. Expertul §i interpretul au dreptul la o retribufie
pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile §i in condi^iile prevSzute de lege.
J70 Partea generala

Sectiunea a 4-a. NuUtatile

Nulitatile reprezinta acele sancfiuni procesuale care lovesc actele procesuale

sau procedurale intocmite cu incalcarea dispozitiilor legale, lipsindu-le de efecte
juridice.
Noul Cod de procedura penala imparte nulitatea in doua categorii: absoluta §i
relativa.

§1. Efectele generale ale nulitatilor

Efectele generale ale nulitatilor (aplicabile pentru orice forma de nulitate) sunt
urmatoarele;
a) incalcarea dispozifiilor legale care reglementeaza desfa§urarea procesului
penal atrage nulitatea actului in condifiileprevazute expres de lege. Aici sunt in-
cluse §i dispozitiile procedurale din alte acte normative decat Codul de procedura
penala (spre exemplu, in Constitutia Romaniei intalnim dispozitii de procedura
penala privitoare la incuviintarea arestSrii preventive a deputatilor sau senatorilor,
in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara regasim prevederi referitoare
la compunerea completelor de judecata);
b) efectul iradiant, potrivit caruia actele indeplinite ulterior actului declarat nul
sunt la randul lor lovite de nulitate, daca existd o legaturd directd intre acestea §i
actul declarat nul (spre exemplu, intre ordonan^ de punere in mi§care a actiunii
penale §i actul de trimitere in judecata a inculpatului - rechizitoriul - exista o
legatura indisolubila, astfel incat nulitatea absoluta a ordonantei pentru motivul
ca inculpatul nu a fost asistat de aparator, de§i asisten^a juridica era obligatorie,
atrage nulitatea rechizitoriului);
c) cand se constata nulitatea unui act, organul judiciar dispune refacerea ac­
tului, dar numai daca aceasta este necesara §i posiMld (spre exemplu, daca se
constata ca declaratia unui martor este lovita de nulita^, nu mai este posibila rea-
udierea martorului daca intre timp acesta a decedat; in^chimb, daca rechizitoriul
a fost trimis judecatorului de camera preliminary fara s^ fi fost supus in prealabil
verificarii de catre procurorul ierarhic superior celui car^ 1-a intocmit, remedierea
neconformitatii este posibila §i necesara pentru legala sesizare a instantei).

§2. Nulitatea absoluta

Nulitatea absoluta poate fi caracterizata §i prin denumirea de „nulitate expre-
sa”. Aceasta, intrucat cazurile de nulitate absoluta sunt reglementate expres §i
limitativ prin dispozitiile art. 281 din Codul de procedura penala.
 VI. Acte procesuale §i procedurale comune 171

Astfel, atrag nulitatea absoluta incalcarile legii cu privire la:

a) compunerea completului de judecatd. Nu are importanta ce aspect al compu-
nerii completului a fost nesocotit; poate fi vorba despre numaml judecatorilor
(nulitatea absoluta intervine indiferent daca judecata s-a desfa§urat de catre un
numar mai mic sau mai mare de judecatori decat cel prevazut de lege), dar poate fi
vorba §i despre lipsa unei calitati speciale cerute acestora [spre exemplu, conform
art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, m cauzele
in care inculpatul este militar activ, pre§edintele completului de judecata trebuie
sa faca parte cel putin din aceea§i categoric de grade cu acesta - prin urmare, va
interveni nulitatea absoluta daca, spre exemplu, inculpatul are gradul de maior,
iar pre§edintele completului pe cel de capitan];
b) competenfa materiald sau personald a instantelor judecatore§ti, dar numai
atunci cdnd judecata a fost efectuatd de cdtre o instantd inferioard in grad
celei legal competente (spre exemplu, daca o cauza privitoare la un omor a fost
judecata in prima instanta la o judecatorie). Daca exista incalcari ale competentei
materiale sau personale, dar cauza a fost judecata de o instanta superioara in grad
celei legal competente (spre exemplu, judecata m prima instanta privitoare la un
omor sav§r§it de o persoana fara calitate specials s-a desfa§urat nu la tribunal,
ci la o curte de apel), situatia nu reprezinta im caz de nulitate absoluta; aplicand
rationamentul per a contrario, putem aprecia ca m aceasta ipoteza ne aflam in
prezenta unei nulitati relative, care va produce efect numai daca se dovede§te o
vatamare rezultata din aceasta incalcare a dispozitiilor legale;
c) publicitatea §edin!ei de judecatd. Nulitatea absoluta intervine atunci cand,
potrivit legii, §edinta trebuia sa fie publica §i ea s-a derulat in camera de consiliu.
in schimb, daca §edinta trebuia sa fie, potrivit legii, nepublica §i totu§i publicul a
avut acces in sala de judecata, sanctiunea este nulitatea relativa;
d) participarea procurorului, atunci cand aceasta este obligatorie potrivit legii;
e) prezenfa suspectului sau inculpatului, atunci cand participarea sa este
obligatorie potrivit legii [spre exemplu, daca inculpatul este arestat preventiv,
aducerea sa la judecata este obligatorie, ceea ce inseamna ca judecata derulata
in lipsa inculpatului aflat in aceasta situatie va fi lovita de nulitate absoluta. Prin
exceptie insa, nu intervine nulitatea absoluta atunci cand inculpatul arestat
preventiv a cerut in scris, potrivit art. 364 alin. (4) din Codul de procedura penala,
sa fie judecat in lipsa];
f) asistarea de cdtre avocat a suspectului sau inculpatului, precum §i a
celorlalte pdrfi, atunci cand asistente este obligatorie.
Nulitatea absoluta se constata din oficiu sau la cerere. Ea poate fi invocata de
procuror, de parti §i de subiectii procesuali principali, dar poate fi constatata §i
direct de catre instanta.
Trebuie precizat insa ca, potrivit noii reglementari in materie procesual penala,
exista o diferenta intre primele patm cazuri [cele aratate la art. 281 alin. (1)
lit. a)-d) din Codul de procedura penala] §i ultimele doua [cele aratate la art. 281
172 Partea generala

alin. (1) lit. e)-f) din Codul de procedura penala] sub ctul momentului pana
la care nulitatea absoluta poate fi invocata. Astfel, p cazurile prevazute la
lit. a)-d) ale art. 281 alin. (1) din Codul de procedure ala, nulitatea absoluta
poate fi invocata m orice stare a procesului penal. : zam ca legiuitorul nu
folose§te sintagma „pana la ramanerea definitiva a h rii”, ci „in orice stare
a procesului penal” - aceasta presupundnd ca atur and, dupa ramanerea
definitiva a hotararii, s-ar determina o rejudecare a cau; tr-o cale extraordinara
de atac (recurs in casafie, contesta|ie in anulare sau - i uire), in cadrul acelei
rejudecari se poate invoca unul dintre cele patru cazur nulitate absoluta (spre
exemplu, in situapa exercitarii cSii extraordinare de c recursului in casatie,
dupa admiterea in principiu a acestuia, in rejudecarea v. 1 de catre Inalta Curte
de Casatie §i Justifie, se poate invoca unul dintre cazur nulitate absoluta mai
sus men^ionate).
Pentru cazurile prevazute la lit. e) §i f) ale art. 2 alin. (1) din Codul de
procedura penala, nulitatea absoluta poate fi invoc pdna la urmatoarele
momente:
- pina la incheierea procedurii in camera preli a daca incalcarea a
intervenit in cursul urmaririi penale sau in procedura < ei preliminare;
- in oricare stare a procesului penal, daca incSlci a intervenit in cursul
judeca^ii;
- in oricare stare a procesului penal, indiferent de rr . ntul la care a avut loc
incalcarea, daca instanta a fost sesizata cu un acord dt anoa§tere a vinovajiei
(in aceasta ipoteza nu se |ine cont de momentul ca - a produs incMcarea,
intruc^t, in cazul acordului de recunoa§tere a vinova|:iei a camerei preliminare
lipse§!te).

§3. Nulitatea relativa

Nulitatea relativa intervine tot in caz de incalcare a .r dispozi^ii legale, ca §i
nulitatea absoluta; diferen^ esenfiala intre cele doua fc ale nulitatii (absoluta
§i relativa) este aceea ca pentru nulitatea absoluta legea ;de expres §i limitativ
anumite cazuri, in timp ce nulitatea relativa este atrasa zul tuturor celorlalte
incdlcari ale legii, care nu sunt expres nominalizate.
Pentru ca o incalcare a dispozi^iilor legale sa pr a o nulitate relativa,
trebuie mdeplinite cumulativ trei condifii:
1. sa fie vorba de incalcarea oricdror alte dispozifv 'le in afara de cele ce
atrag nulitatea absoluta;
2. sa se fi produs o vatdmare a drepturilor par^ilor oi ubiectilor procesuali
principali, care sd nu poatd f i inldturatd decdt prin d a rea actului. In cazul
nulitatii relative, vatSmarea procesuala trebuie dovedi: . timp ce la nulitatea
absoluta ea este prezumata absolut de lege;
 VI. Acte procesuale §i procedurale comune 173

3. persoana care o invoca (procuror, suspect, inculpat, celelalte parti, persoana

vatamata) sa justifice un interes procesualpropriu. Spre exemplu, in cazul unui
consortium litis (mai mul|i inculpafi apar^inand aceluia§i grup procesual), incul-
pa|ii condamna|i de instan|a la pedeapsa deten|iunii pe viafa §i care au fost in
mod corect cita|i la judecarea cauzei, fiind prezen|i, nu vor putea invoca in apel
gre§ita indeplinire a procedurii de citare a inculpatului fa|a de care prima instanta
a pronunfat achitarea, mtrucdt ei nu au interes procesual propriu.
Nulitatea relativa se invoca in cursul sau imediat dupa efectuarea actului ori
poate fi invocata cel mai tdrziu:
-p d n d la mcheierea procedurii in camera preliminard, daca incalcarea a avut
loc in cursul urmaririi penale sau in procedura de camera preliminara;
-p d n d la primul termen de judecatd cu procedura legal mdeplinitd, daca
instanta a fost sesizata cu un acord de recunoa^tere a vinovatiei §i incalcarea a
intervenit in cursul urmaririi penale;
- pdnd la urmdtorul termen de judecatd cu procedura completd, daca incal­
carea a intervenit in cursul judeca^ii.
Nulitatea relativa se acoperd in doua situatii, anume cand:
- persoana interesata nu a invocat-o in termenul stabilit de lege;
- persoana interesata a renuntat in mod expres la invocarea ei (aceasta inseam-
na ca nu se mai a§teapta implinirea termenului, daca persoana ce putea invoca
nulitatea precizeaza, in mod expres, ca intelege sa renunte la aceasta).

Sectiunea a 5-a. Amenda judiciara

Incalcarea anumitor reguli de procedura in cursul procesului penal constituie

abateri judiciare §i se sanctioneaza cu amenda judiciara. Daca incalcarea imbraca
forma unei infractiuni, aplicarea amenzii judiciare nu mldturd rdspunderea
penald.
Sunt abateri judiciare:
- neindeplinirea in mod nejustificat sau indeplinirea gre§ita ori cu intarziere
a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere
a dosarelor, precxmi §i a oricaror alte lucrari, daca prin aceasta s-au provocat
intarzieri in desfa§urarea procesului penal;
- neindeplinirea ori indeplinirea gre§ita a indatoririlor de inmanare a cita];iilor
sau a celorlalte acte procedurale, precum §i neexecutarea mandatelor de aducere;
- lipsa nejustificata a martorului, precum §i a persoanei vatamate, par^ii civile
sau par|;ii responsabile civilmente, chemate sa dea declara^ii, sau parasirea, fara
permisiune ori fara un motiv intemeiat, a locului unde urmeaza a fi audiate;
- lipsa nejustificata a avocatului ales sau desenmat din oficiu, fara a asigura
substituirea in condi|iile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura
174 Partea generala

apararea, m conditiile in care s-a asigurat exercitarea deplina a tuturor drepturilor

procesuale;
- impiedicarea in orice mod a exercitarii, in legatura cu procesul, a atributiilor
care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor
judecatore§ti §i al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar in con­
ditiile legii, agentilor procednrali, precum §i altor salariati ai instantelor §i par­
chetelor;
-- lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;
- tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite;
- neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cere-
rea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori in-
scrisurilor cemte de acestea, precum §i neindeplinirea aceleia§i obligatii de catre
reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel insarcinat cu aducerea la
indeplinire a acestei obligatii;
~ nerespectarea obligatiei de pastrare a obiectele care nu pot fi ridicate cu
ocazia perchezitiei, de catre cel caruia i-au fost lasate sau de catre custode;
- neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice in cadrul careia
urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia
sau pentru efectuarea la timp a expertize!, precum §i impiedicarea de catre orice
persoana a efectuarii expertizei in conditiile legii;
- nerespectarea de catre parti, avocatii lor, martori, experti, interpreti sau orice
alte persoane a interdictiilor impuse de catre pre^edintele completului de judecata
privind publicarea §i difuzarea, priti mijloace scrise sau audiovizuale, de texte,
desene, fotografii sau imagini de natura a dezvalui identitatea persoanei vata-
mate, a par^ii civile, a partii responsabile civilmente sau a martorilor, precum §i
nerespectarea masurilor luate pentru asigurarea ordinii §i solemnitatii §edintei de
judecata;
- nerespectarea de catre avocatii partilor a masuMlor luate de catre pre§edin-
tele completului de judecata pentru asigurarea ordinii §i solemnitatii §edintei de
judecata, cu exceptia situatiilor cand ace§tia sustin cereri, exceptii, concluzii pe
fondul cauzei, precum §i atunci cand procedeaza la a^dierea partilor, martorilor
§i expertilor;
- manifestarile ireverentioase ale partilor, martorildr, expertilor, interpretilor
sau ale oricaror alte persoane fata de judecator sau prociiror;
- nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a incuno§tinta
organele judiciare, in scris §i in termen de cel mult 3 zile, despre orice schimbare
a locuinfei pe parcursul procesului penal;
- neindeplinirea de catre martor a obligatiei de a incuno§tinta organele ju­
diciare, in termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuintei pe parcursul
procesului penal;
- neindeplinirea in mod nejustificat de catre organul de cercetare penala a dis-
pozitiilor scrise ale procurorului, in termenul stabilit de acesta;
 VI. Acte procesuale §i procedurale comime 175

- abuzul de drept constand in exercitarea cu rea-credinta a drepturilor proce­

suale §i procedurale de catre parti, reprezentantii legali ai acestora ori consilierii
juridici;
- neindeplinirea de catre fumizorii de servicii de telecomunicatii informatice
a obligatiei de a colabora cu organele de urmarire penala pentru punerea in exe-
cutare a mandatului de supraveghere tehnica;
- neindeplinirea, de catre unitatile po§tale ori de transport sau orice alte per-
soane fizice ori juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de
informatii, a obligatiei de a retine §i preda procurorului scrisorile, trimiterile po§-
tale ori obiectele la care se face referire in mandatul emis de judecator sau in
autorizatia emisa de procuror.
Amenda judiciara se aplica de organul de urmarire penala prin ordonanfa, iar
de judecatorul de drepturi §i libertati, de judecatorul de camera preliminary §i de
instanta de judecata prin incheiere.
Daca amenda a fost aplicata unui avocat, va fi informat baroul din care acesta
face parte.
Persoana amendata poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea se
introduce in termen de 10 zile de la comunicarea ordonan|:ei ori a incheierii prin
care s-a dispus aplicarea amenzii. Daca amenda s-a aplicat prin ordonanfa (a§adar,
de catre organul de urmarire penala), cererea de anulare sau de reducere va fi
solutionata de judecatorul de drepturi §i libertati, prin incheiere. Daca amenda
s-a aplicat prin incheiere, cererea de anulare sau de reducere va fi solutionata de
un alt judecator de drepturi §i libertati, respectiv de un alt judecator de camera
preliminary ori de un alt complet, prin incheiere.
Amenzile judiciare se fac venit la bugetul de stat, cuprinzandu-se distinct in
bugetul Ministeralui Public, al Ministerului Administratiei §i Intemelor sau al
Ministerului Justitiei, dupa caz.
 Teste-grila

1. In procesul penal se exercitS urmatoarele flinc|ii judiciare:

a) flmctia de dispozifie asupra drepturilor liberta|ilor fundamentale ale per-
soanei in faza de urmarire penaia;
b) fimc^ia de verificare a legalitafii trimiterii ori netrimiterii in judecata;
c) func|ia de verificare a legalita|ii aplicarii mSsurilor preventive in faza de
judecata.

2. Judecatorul de camera prelimiaara se pronunfa asupra:

a) legalitat:ii actului de trimitere in judecata §i a probelor pe care se bazeaza
acesta;
b) legalitafii actelor §i masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrang
drepturile §i liberta^ile fundamentale ale persoanei;
c) legalita^ii solu|iilor de netrimitere in judecata.

3. Este o cauza care lipse§te ac|;iunea penala de obiect:

a) existen^a unei cauze justificative sau de neimputabilitate;
b) existen^a unei cauze de nepedepsire prevSzute de lege;
c) existen|:a autoritS^ii de lucru judecat.

4 . Este o cauza care lipse§te ac^iunea penalS de temei:

a) existen^a unei cauze justificative sau de neimputabilitate;
b) existen|a unei cauze de nepedepsire prevSzute de lege;
c) fapta nu a fost sSvar^itS cu vinovS|ia prevazutS. de lege.

5. Atunci cand se constata c5 exists o cauzS de nepedepsire prevSzutS de lege:

a) instanfa dispune incetarea procesului penal;
b) procurorul dispune clasarea; I
c) instan^a dispune achitarea.

6. Continuarea procesului penal poate fi cemtS:

a) in caz de clasare pentru interven|:ia prescrip^iei rSspunderii penale, de cStre
suspect sau inculpat;
b) in caz de renun^are la urmarirea penalS, de catre persoana vStSmatS;
c) in caz de incetare a procesului penal pentru cS exists autoritate de lucru
judecat, de cStre suspect sau inculpat.

7. Ac^iunea penalS se pime in mi§care prin:

a) rechizitoriu, la finalul urmaririi penale;
_________________________________ Teste-grila_______________________________ \77

b) ordonanta procurorului, in cursul urmaririi penale;

c) declara|ia orala a procurorului, in cazul infrac^iunilor de audienta.

8. In cazul infrac|iunilor flagrante, actiunea penala se pune in mi§care prin:

a) proces-verbal al organului de constatare;
b) ordonan|a procurorului;
c) rezolutia procurorului.

9. Cand persoana vatamata are capacitate de exerci^iu restransa:

a) actiunea civila se exercita de catre reprezentantul legal;
b) actiunea civila se exercita numai de procuror;
c) actiunea civila nu se exercita de reprezentatul legal.

10. In cursul urmaririi penale, actiunea penala se stinge prin:

a) amanarea aplicarii pedepsei;
b) clasare, daca exista vreuna dintre cauzele care impiedica exercitarea ac|iu-
nii penale §i nu exista suspect;
c) renun|are la urmarirea penala.

11. In cursul judeca^ii, actiunea penala se stinge prin:

a) renun^are la aplicarea pedepsei;
b) renun^are la urmarirea penala;
c) incetare a procesului penal.

12. Persoana vatamata, constituita parte civila in procesul penal, poate intro­
duce ac|;iime civila la instan^a civila pentru repararea prejudiciului produs prin
infrac^iune daca:
a) procesul penal a fost suspendat;
b) instan^a penala, prin hotarare chiar nedefinitiva, a lasat actiunea civila ne-
solu|ionata;
c) ac|iunea civila a fost disjunsa.

13. PSrEsirea instan^ei civile de cStre persoana vStSmata care a pomit initial
actiunea civila la instan^a civila, dupa ce aceasta a pronun^at o hotarSre, dar ne­
definitiva, poate avea loc:
a) parasirea instan^ei civile in acest caz nu este permisa;
b) daca punerea in mi§care a ac^iunii penale a avut loc ulterior;
c) daca procesul penal a fost reluat dupa suspendare.
178 Partea generala

14. Succesorii persoanei vatamate, care s-au constituit parte civila in procesul
penal, pot introduce actiune la instanta civila daca:
a) instanta penala, prin hotarare definitiva, a lasat actiunea civila nesolutiona-
ta;
b) actiunea civila a fost disjunsa;
c) punerea in mi§care a actiunii penale a avut loc ulterior.

15. Instanfa penala lasa nesolutionata actiunea civila:

a) daca achita pe inculpat pe temeiul legitimei aparari;
b) daca partea civila a decedat;
c) daca a incetat procesul penal pentru interven^ia amnistiei.

16. HotarSrea definitiva de acbitare a instantei penale are autoritate de lucru

judecat in fata instan|ei civile care judeca actiunea civila cu privire la:
a) persoana faptuitorului;
b) vinovaj;ia autorului faptei ilicite;
c) existen|:a faptei.

17. Hotararea definitiva a instantei civile prin care s-a solutionat actiunea ci­
vila are autoritate de lucru judecat cu privire la:
a) existen|a faptei penale;
b) existen^a prejudiciului;
c) vinovatia persoanei care a savar§it-o.

18. Cu ocazia solutionarii actiunii penale, instanta de judecata poate pronunta

una dintre urmatoarele solu|;ii:
a) renun^area la aplicarea pedepsei;
b) amanarea aplicarii pedepsei; I
c) clasarea cauzei penale. .

19. Constituirea ca parte civila se poate face: |

a) pana la inceperea dezbaterilor;
b) pana la inceperea cercetarii judecatore§ti; V
c) numai in scris, cu indicarea naturii §i a intinderii preten|:iilor, a motivelor §i
a probelor pe care acestea se intemeiaza.

20. Partea civila:

a) poate mari sau mic§ora cuantumul pretentiilor, pana la inchiderea dezbate­
rilor in fa|a primei instante;
b) poate indrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituie ca parte
civila, pana la terminarea cercetarii judecatore§ti;
c) poate mari sau mic§ora oricand intinderea pretentiilor.
 Teste-grila 179

21. Potrivit Codului de procedura penala, sunt parti in procesul penal:

a) partea civila, persoana responsabila civilmente;
b) inculpatul, persoana vatamata, partea civila;
c) inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente.

22. Sunt subiecti procesuali principali:

a) sotul inculpatului;
b) persoana vatamata;
c) suspectul.

23. in situatia in care s-a dispus reunirea cauzelor, competenta de a judeca:

a) ramane dobandita instance!, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul
care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea;
b) nu ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuito­
rul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea;
c) ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul
care a determinat competenta acestei instante s-a pronuntat achitarea.

24. Reunirea cauzelor este obligatorie:

a) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura §i reunirea cauze­
lor se impime pentru o mai buna infaptuire a justifiei;
b) cand o ac|:iune sau o inac^iune savar§ita de o persoana, din cauza impreju-
rarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza con^inutul
mai multor infractiuni;
c) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savar§ite in timp ori in loc diferit,
dupa o prealabila intelegere intre infractori.

25. Instanta poate dispime reunirea cauzelor in urmatoarele situatii:

a) cand la savar§irea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune;
c) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savar§ite de aceea§i persoana.

26. Disjxmgerea cauzei penale se poate dispune de catre instanta:

a) in cazul infractixmii de obicei;
b) in cazul concursului de infractiuni;
c) in cazul infractiimii complexe.

27. Competenta de a judeca in prima instanta o infractixrae de talharie califica-

ta savar§ita de un avocat apartine:
a) tribimalului;
b) curfii de apel;
c) Curtii Militare de Apel.
180 Partea generala

28. Este de competenta tribunalului:

a) infrac|iunea de dare de mita;
b) mfrac|iunea de talharie calificata;
c) infractiunea de proxenetism.

29. Curtea Militara de Apel judeca, in prima instan^a, infrac^iimile savar§ite de

magistrati, daca ace§tia au calitatea de:
a) judecatori la Curtea Militara de Apel;
b) procurori in cadrul Parchetului militar de pe langa Curtea de Apel;
c) judecatori la tribunalul militar

30. Inalta Curte de Casatie §i Justi^ie nu judeca in prima instan^S infrac^iunile

savar§ite de catre:
a) membrii Curjii de Conturi;
b) membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
c) generali.

31. Curtea de apel judeca, in prima instan^a, infrac^ixmile sSvar§ite de;

a) mare§ali;
b) pre§edintele Consiliului Legislativ;
c) judecatorii de la Curtea Military de Apel.

32. In cazul in care o infrac|;iune este savar§ita pe o aeronavS inmatriculata

in Romania, iar dupa savSrfirea infirac^iunii aeronava nu aterizeaza pe teritoriul
roman, competen|;a teritoriala aparjine:
a) instance! in a cSrei circumscrip^ie se aflS locul de aterizare;
b) instanfei in a carei circumscrip^ie i§i are locuii^ta suspectul sau inculpatul;
c) instan|ei in a cSrei circumscrip^ie s-a produs r^zultatul activita^ii infrac|:io-
nale. \

33. Prin locul sSvar^irii infrac|:iunii se in^elege: I

a) doar locul unde s-a desfS§urat activitatea infrac^ipnala, in totul sau in parte;
b) locul unde s-a desfS§urat activitatea infrac|;ionaia^ in totul sau in parte;
c) locul unde s-a produs urmarea activit^tii infrac^ionale.

34. Curtea de apel are competenta exclusiva in ceea ce prive§te solu^ionarea:

a) conflictelor de competen|a;
b) cererilor prin care s-a solicitat extradarea persoanelor condamnate;
c) cererilor prin care s-a solicitat transferal persoanelor condamnate.
 Teste-grila 181

35. Au competenta functionala sa judece contestatii in materia masurilor pre­

ventive, dar nu §i apeluri:
a) tribunalele;
b) judecatoriile;
c) inalta Curte de Casafie Justitie.

36. Daca urmarirea penala s-a efectuat de catre un procuror din cadml Direc-
^iei Nationale Anticorupfie:
a) judecata in cauza se desfa§oara intotdeauna la tribunal;
b) judecata in cauza nu se desfa§oara la judecatorie;
c) judecata in cauza se desfa§oara intotdeauna la Inalta Curte de Casatie §i
Justifie.

37. Sunt forme subsidiare de competenta:

a) competenta speciala;
b) competenta fimc^ionala;
c) competenta excep^ionala.

38. Cand competenta instan^ei este determinata de calitatea inculpatului, in-

stanfa ramane competenta sa judece, chiar daca inculpatul, dupa savar§irea infrac-
tiunii, nu mai are acea calitate, cand:
a) fapta nu are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
b) s-a dat citire actului de sesizare a instan|ei;
c) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului.

39. La Inalta Curte de Casatie §i Justitie, contesta|iile impotriva hotararilor

pronuntate de judecStorii de drepturi §i libertati §ijudecatorii de camera prelimi-
nara de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie se judeca in complet de:
a) 1 judecator;
b) 2 judecatori;
c) 3 judecatori.

40 . La Inalta Curte de Casatie §i Justitie, se judecS in complet format din 3

judecatori:
a) cauzele date, potrivit legii, in competenta de primS instant^ a Inaltei Curti
de Casatie §i Justitie;
b) contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de judecStorii de drepturi §i
libertati §i judecStorii de camera preliminara de la curtile de apel §i Curtea Mili­
tary de Apel;
c) apelurile impotriva hotSrarilor pronuntate in prima instanta de curtile de
apel §i de Curtea Militara de Apel.
182 Partea generala

41. Poate fi invocata numai pana la inceperea cercetarii judecatore§ti:

a) exceptia de necompetenta materiala a instantei inferioare celei competente
potrivit legii;
b) exceptia de necompetenta teritoriala;
c) exceptia de necompetenta dupa calitatea persoanei a instantei superioare
celei competente.

42. Dobandirea unei calita|;i speciale dupa savar§irea infrac|;iunii:

a) determina schimbarea competentei m toate cazurile;
b) nu determina schimbarea competenfei in nicio situatie;
c) nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infrac|:iiinilor savar§ite
de persoanele prevazute in art. 40 alin. (1) din Codul de procedura penala.

43. Daca, in cursul judecarii unei cauze, printr-o lege noua se schimba califi-
carea faptei deduse judecatii, acest aspect atrage necompetenta instantei de jude-
cata:
a) in mod obligatoriu, in toate cazurile;
b) doar daca prin acea lege s-ar dispune altfel;
c) doar daca se refera la competenta personala.

44. in cazul in care declinarea de competenta a fost determinata de competent

materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza:
a) poate mentine, motivat, probele administrate de instanta care §i-a declinat
competenta;
b) mentine actele indeplinite de instanta desesizata;
c) poate mentine masurile dispuse de instanta care §i-a declinat competenta.

45. Judecatorul de drepturi §i libertati, in cursul uiimaririi penale, solutioneaza:

a) propunerea de luare a masurii preventive a retijierii;
b) contestatia privind luarea mSsurii sechestrului^asigurator, dispusa de pro-
curor prin ordonanta; I
c) cererea privind autorizarea folosirii investigatonjior sub acoperire.

46. Judecatorul de camera preliminara:

a) solutioneaza plangerea impotriva solu|iei clasarii, dispusa de catre procuror;
b) verifica efectuarea actelor procesuale de catre organele de urmmre penala;
c) solutioneaza plangerea formulata impotriva ordonantei de punere in mi§care
a ac|iunii penale.

47. Procurorul efectueaza in mod obligatoriu urmarirea penalS:

a) in cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta
apartine tribunalului;
_________________________________Teste-grila_____________________________ 183

b) cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune;
c) in cazul infracfiimii de ultraj judiciar.

48. Reprezinta organe de constatare, potrivit Codului de procedura penala:

a) organele de siguran^ na^ionala, pentru infractiimile constatate in timpul
exercitarii atributiilor prevazute de lege;
b) ofiterii anume desemnati de §efii comenduirilor de gamizoana, pentru in-
frac^iimile savar§ite de militari in afara unita|;ilor militare;
c) ofiterii anume desemnati de §efii centrelor militare, pentru infrac^iunile sa-
var^ite de civili in legatura cu obliga|;iile militare ale acestora.

49. Este incompatibil:

a) sa judece fondul cauzei judecatorul care a solufionat propunerea privind in-
cuviintarea perchezi^ei domiciliare in calitate de judecator de drepturi §i liberta|:i;
b) sa judece fondul cauzei judecatorul care s-a pronun|at in aceea§i cauzS asu-
pra unei excep|ii invocate de inculpat in procedura camerei preliminare;
c) grefierul care a fost expert sau martor in cauza.

50. Procurorul devine incompatibil daca:

a) a fost anterior reprezentant al persoanei vatamate intr-o alta cauza penala;
b) a solicitat luarea arestului la domiciliu fata de inculpat;
c) 1-a trimis in judecatS pe inculpat, anterior, intr-o aM cauza penala.

51. Func|ia de camera preliminary este incompatibil^:

a) cu fimctia de judecatS in aceea§i cauzS;
b) cu luarea unei masuri preventive in procedura camerei preliminare, in ace-
ea§i cauzS;
c) cu fimctia de dispozitie asupra drepturilor §i libertatilor fundamentale in
cursul urmSririi penale, in aceea§i cauza.

52. Recuzarea:
a) procurorului de §edin|S este solu^ionata de completul de judecata in fa|a
c ^ i a se formuleazE aceasta cerere;
b) judecStorului de camera preliminary este solu^ionata in cel mult 24 de ore,
in camera de consiliu;
c) magistratului-asistent se solu^ioneaza de pre§edintele completului de judecata.

53. Cererea de recuzare a judecatorului de drepturi §i liberta^i:

a) se solu^ioneaza in §edin|:a publica;
b) nu poate fi introdusa de procuror;
c) se respinge ca inadmisibila daca nu cuprinde temeiurile de fapt pe care se
intemeiaza cazul de incompatibilitate invocat.
184_____________________________Partea generala______________ ________________

54. Daca obiectul cauzei este o infractiune sanctionata de lege cu pedeapsa

detentiunii pe viata:
a) asistenta juridica este obligatorie pentru suspect/inculpat in tot cursul pro-
cesului penal;
b) asistenfa juridica a partii civile este obligatorie;
c) asistenta juridica a inculpatului este obligatorie cand acesta este minor.

55. In cazul probei cu expertiza:

a) instanta trebuie sa dispuna efectuarea unui supliment de expertiza in cazul
in care constata ca expertiza nu este completa;
b) se poate dispune inlocuirea expertului atunci cand acesta, in mod nejustifi-
cat, nu finalizeaza raportul de expertiza pana la termenul fixat;
c) atunci cand desemnarea expertului initial nu mai este posibila, suplimentul
de expertiza se va putea intocmi de un alt expert.

56. Martorul:
a) este intrebat daca dore§te sa depima un juramant sau sa dea o declara|:ie
solemna;
b) poate fi intrebat cu privire la op|:iunile sale politice, atunci cand acest lucru
este strict necesar pentru aflarea adevarului in cauza;
c) poate fi audiat de catre instanta de judecata numai daca a implinit 18 ani.

57. Perchezitia:
a) domiciliara se poate efectua in intervalul orar 06:00-22:00, cu excep^ia in-
frac^iunii flagrante sau a situa^iei in care aceasta urmeaza sa se efectueze intr-un
local public deschis la acea ora;
b) asupra vehiculelor se dispune numai de judecatorul de drepturi §i liberta|:i
de la instan|a competenta; t
c) efectuata in locuin|;a unei persoane arestate presupime, ca regula, aducerea
acesteia la efectuarea perchezi^iei. I

58. Expertiza medico-legala psihiatrica este obligatorie:

a) in cazul infrac|iunilor comise de minori cu v^rsta cuprinsa intre 14 §i 16 ani;
b) in cazul vatamarii copilului nou-nascut de catre mama;
c) in cazul infrac^iunii de omor.

59. Masura intemSrii nevolimtare:

a) se poate dispune in cursul urmaririi penale de catre procuror;
b) se poate dispune in cursul urmaririi penale de catre judecatorul de drepturi
§i liberta^i;
_________________________________Teste-grila__________________ 185

c) se dispune pe o perioada de maxim 30 de zile §i poate fi prelungita succesiv,

durata maxima a acestei masuri cu privire la aceea§i persoana §i aceea§i fapta
neputand depa§i 180 de zile.

60 . Nu sunt obligate sS depunS ca martor in procesul penal:

a) so^l suspectului;
b) fra|ii §i surorile inculpatului;
c) persoanele obligate sa pastreze secretul profesional.

61 . Se pot dispune fa]:a de suspect:

a) controlul judiciar;
b) controlul judiciar pe cau^iune;
c) re^inerea.

62. impotriva ordonan^ei prin care s-a dispus controlul judiciar pe cau|:iune se
poate exercita:
a) plangere, in termen de 24 de ore de la comunicare, la judecatorul de camera
preliminara;
b) contesta^ie, in termen de 48 de ore de la comunicare, la instan^a de judecata;
c) plangere, in termen de 48 de ore de la comunicare, la judecatorul de drepturi
§i libertap.

63 . Se dispun odata cu luarea controlului judiciar:

a) obligarea suspectului sa se prezinte la organul judiciar care a luat masura
ori de cMe ori este chemat;
b) obligarea inculpatului sa nu depa§easca o anumita limita teritoriala, fixata
de organul judiciar, decat cu incuviintarea prealabila a acestuia;
c) obligarea inculpatului de a informa de indata organul judiciar care a dispus
masura cu privire la schimbarea locuintei.

64 . Se solu^ioneaza in camera de consiliu:

a) plSngerea impotriva ordonan|ei de re^inere;
b) contesta^ia impotriva incheierii prin care instan^a de judecata a dispus ares-
tul la domiciliu;
c) propimerea de prelungire a arestarii preventive,

65 . Se poate lua masura arestului la domiciliu atunci cand:

a) obiectul cauzei nu este reprezentat de o infrac|;ivme contra unui membru de
familie;
b) a fost inceputa urmSrirea penala in rem;
c) inculpatul incearcS sa influen^eze im martor.
186 Partea generala

66. Judecatorul de camera preliminara;

a) poate lua masura arestului la domiciliu;
b) verifica legalitatea §i temeinicia arestarii preventive luate in cursul urmaririi
penale;
c) poate lua masura retinerii.

67. Durata maxima totala a arestarii preventive in cursul judecatii in prima

instanta este:
a) de 180 de zile;
b) intotdeauna de jumatate din maximul special al pedepsei prevazute de lege
pentru infrac|:iimea ce formeaza obiectul cauzei;
c) de 5 ani, in cazul infirac|:iunilor pentru care legea prevede o pedeapsa de 15
ani.

68. Din durata arestarii preventive in cursul urmaririi penale:

a) nu se deduce durata retinerii;
b) se deduce durata arestului la domiciliu;
c) nu se deduce durata arestului la domiciliu.

69. Sunt conditii pentru luarea controlului judiciar pe cautiune:

a) masura sa fie propor^ionala cu gravitatea acuzapei aduse suspectului;
b) pedeapsa prevazuta de lege pentru infirac^iunea ce formeazS obiectul cauzei
sa fie inchisoarea de 5 ani sau mai mare, daca temeiul masurii este incercarea de
a influenta un martor;
c) sa fi fost pusa in mifcare actiunea penalS.

70. Contesta^ia impotriva incheierii prin care judecatorul de camera prelimina­

ry de la o curte de apel a dispus arestarea preventive ^e judeca in complet format
din: \
a) 1 judecator; 5
b) 2 judecatori; I
c) 3 judecatori. j

71. Inculpatul:
a) este citat la solutionarea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu;
b) ca regula, este adus la solufionarea propunerii de prelungire a arestarii pre­
ventive;
c) nu poate fi arestat preventiv dacS se sustrage de la judecata.

72. Masurile preventive inceteaza de drept:

a) la momentul c^nd procurorul a dispus clasarea cauzei;
b) la momentul cand ramane definitiva sentinta de achitare;
 Teste-grila 187

c) in apel, cand durata masurii arestarii preventive a devenit egala cu durata

pedepsei din sentin|a de condamnare.

73. Judecatorul de drepturi §i libertati poate dispune:

a) refinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune.

74. In cursul urmaririi penale:

a) durata controlului judiciar nu este determinata de lege;
b) inculpatul poate fi arestat preventiv, daca nu respecta cu rea-credin|a obli-
gatiile ce i-au fost impuse odata cu luarea controlului judiciar;
c) judecatorul de drepturi §i libertati poate lua din oficiu arestarea preventiva.

75. Judecatorul de drepturi §i liberta|;i:

a) este incompatibil sa solu^ioneze propunerea de prelungire a arestarii preven­
tive, daca a luat anterior, in aceea§i cauza, masura arestarii preventive;
b) este incompatibil sa solutioneze cauza in prima instan^, daca a respins
propunerea de arest la domiciliu in cursul urmaririi penale;
c) este incompatibil sa solutioneze propunerea de arestare preventiva a incul-
patului, daca anterior 1-a asistat in calitate de avocat in alta cauza.

76. in materie penala, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:

a) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercifiu;
b) in cazul in care cel vatamat este o persoana juridica de stat;
c) in cazul in care cel vatamat este o persoana cu capacitate de exerci|;iu re-
stransa.

77. La cererea parjii civile se pot lua masuri asiguratorii:

a) in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, numai in cursul ju-
deca^ii;
b) pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare, §i in cursul procedurii
de camera preliminara;
c) pentru garantarea executarii pedepsei amenzii, in cursul urmaririi penale, al
procedurii de camera preliminara §i al judeca^ii.

78. Masurile asiguratorii:

a) in vederea confiscarii speciale se pot lua numai asupra bunurilor suspectului
sau inculpatului;
b) in vederea confiscarii extinse se pot lua §i asupra bunurilor altor persoane
in posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate;
188 Partea generala______________________________

c) pentm garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bu-
nurilor suspectului sau inculpatului.

79. in cazul in care, in cursul procesului penal, organul judiciar competent

apreciaza necesara luarea unei masuri asiguratorii in vederea executarii pedepsei
amenzii, sumele de bani gasite asupra suspectului sau inculpatului se indisponi-
bilizeaza prin;
a) sechestru;
b) poprire;
c) inscripfie ipotecara.

80 . Pot lua masuri de restabilire a situa^iei anterioare savar§irii infracfiunii:

a) judecatorul de drepturi §i liberta|i, in cursul urmaririi penale;
b) judecatorul de camera preliminary, in procedura de camera preliminara;
c) instan^a de judecata, in cursul judecafii,

81 . In cursul procesului penal, urmatoarele forme de reparare a prejudiciului

pot fi dispuse cu titlu provizoriu:
a) restituirea lucrurilor;
b) restabilirea situa|iei anterioare savar§irii infrac^iunii;
c) desfiin^area totala sau parfiala a unui inscris.

82 . Contesta^ia impotriva modului de indeplinire a masurii asiguratorii dispu­

se de procuror:
a) se poate face de orice persoana interesata;
b) se soluponeaza in camera de consiliu, de judecatorul de camera preliminara;
c) nu este suspensiva de executare,

83 . Contesta^ia impotriva modului de indeplinire a masurii asiguratorii luate

de catre judecatorul de camera preliminara: s
a) se poate face de orice persoana interesata; ?,
b) se solu^ioneaza in §edin|a publica, cu citarea parjilor;
c) este suspensiva de executare. ’■

84 . Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se

pot lua asupra bunurilor:
a) inculpatului;
b) altor persoane in posesia carora se afla bunurile;
c) persoanei responsabile civilmente,

85 . Poate dispune restituirea lucrurilor:

a) in cursul urmaririi penale, numai judecatorul de drepturi §i libertafi;
 Teste-grila 189

b) in procedura de camera preliminara, numai judecatoml de camera prelimi-

nara, la cerere sau din oficiu;
c) in cursul judecafii, numai instanta de judecata.

86. In cursul urmaririi penale, suspectul sau inculpatul este citat;

a) la adresa locului de munca;
b) la adresa indicata printr-o declara|ie data in cursul procesului penal;
c) la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a s§.var§it infrac^iunea.

87. Inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales:

a) in orice condi^ii;
b) dac^ nu s-a prezentat dupa prima citare legal indeplinitS;
c) numai la primul termen fixat pentru judecarea caiizei, daca locuie§te in
strainState.

88. In situa^ia in care, in timpul urmaririi penale, organul judiciar dispune che-
marea pentru a fi audiap, in acela§i dosar, doi inculpa^i, care sunt sop, atunci:
a) va emite o singura cita^ie scrisa pentru amandoi;
b) va emite cSte o cita^ie scrisa pentru fiecare;
c) poate chema prin cita^ie scrisa pe unul §i prin intermediul po§tei electronice
pe ceiaialt.

89. Cita|ia nu poate fi inmanatS:

a) persoanei care locuie§te cu persoana citata;
b) unui minor sub 16 ani;
c) unei persoane lipsite de discemamant.

90. Comunicarea cita^iilor se face:

a) din oficiu, prin intermediul polifiei locale;
b) la cererea pSr^ii, prin agenpi procedurali ai organelor judiciare;
c) din oficiu, prin intermediul polipei judiciare.

91. In situa^ia in care suspectul sau inculpatul locuie§te in strSinatate, iar nor-
mele de drept penal intemaponal penal aplicabile in rela|ia cu statul solicitat per­
mit citarea prin scrisoare recomandata, pentru primul termen de judecata, dovada
indeplinirii procedurii de citare se face prin:
a) refuzul de primire a scrisorii recomandate;
b) recipisa de predare la po§ta romanS a scrisorii recomandate;
c) avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar.

92. in procesul penal, persoanele juridice se citeaza:

a) la sediul acestora;
190 Partea generala

b) prin afi§are la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savar§it
infractiunea;
c) prin afi§are la sediul organului judicial.

93. In cazul suspectului sau inculpatului care locuie§te in strainatate, citarea se

poate realiza §i prin intermediul autoritatilor competente ale statului strain:
a) daca adresa celui citat este inexacta;
b) daca nu a fost posibila trimiterea citatiei prin intermediul po§tei;
c) numai daca citarea prin po§ta a fost ineficienta.

94. Mandatul de aducere se poate executa in procesul penal prin:

a) organele polipei locale;
b) organele jandamieriei;
c) agenpi procedxjrali ai organelor judiciare.

95. Atunci cand, pentru executarea mandatului de aducere a suspectului, or-

ganul de cercetare penala trebuie sa patrunda fara consimtamant in locuinta aces-
tuia, mandatul de aducere se emite de catre:
a) instan^ care judeca respectiva cauza in prima instan|a;
b) procurorul care supravegheaza urmarirea penala;
c) judecatoral de drepturi §i libertati de la instan^ careia i-ar reveni compe-
ten^a sa judece cauza in prima instan^a sau de la instan^a egala in grad acesteia in
a c§rei circumscripfie se afla sediul parchetului.

96. Durata pentru care o persoana adusa cu mandat de aducere este privata de
libertate, ramanand la dispozi^ia organului judiciar, nu poate depa§i:
a) 24 de ore;
b) 12 ore; I
c) 8 ore. ?
%
97. Consecin|:ele juridice ale nerespectarii termenelor sunt:
a) decaderea;
b) inexistenta; '
c) nulitatea.

98. Un termen de 30 de zile prevazut de lege pentru exercitarea unei cai de

atac impotriva unei hotarari judecatore§ti comunicate titularului dreptului intr-o
zi de miercuri, 29 ianuarie 2014, se impline§te la data de:
a) 28 februarie 2014;
b) 1 martie 2014;
c) 3 martie 2014.
 Teste-grila 191

99. Un termen substantial de 30 de zile, care incepe sa curga la data de 21

febmarie 2014, se impline§te la data de;
a) 22 martie 2014;
b) 23 martie 2014;
c) 24 martie 2014.

100. La calculul termenelor pe zile:

a) daca ziua in care termenul expira este nelucratoare, termenul se proroga
pana la sfar§itul primei zile lucratoare care urmeaza, indiferent de natura terme-
nului;
b) daca termenul prive§te arestul la domiciliu, ziua in care expira intra in du-
rata termenului;
c) daca termenul prive§te exercitarea unei cai de atac, ziua in care incepe sa
curga intra in durata acestuia.

101. In cazul in care legea instituie un termen maxim pentru care se poate
dispune o masura procesuala §i acest termen este depa§it, atunci intervine:
a) decaderea;
b) mcetarea de drept;
c) nulitatea.

102. Incalcarea dispozitiilor legale referitoare la asisten|a juridica a inculpatu-

lui atunci cand aceasta este obligatorie poate fi invocata:
a) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in cursul urmaririi penale;
b) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in procedura camerei preliminare;
c) in orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit in­
calcarea, cSnd instanta a fost sesizata cu un acord de recimoa§tere a vinovatiei.

103 . incalcarea dispozitiilor legale privind prezente inculpatului, atunci cSnd

participarea sa este obligatorie potrivit legii, poate fi invocata:
a) pana la incheierea procedurii in camera preliminara, daca incalcarea a inter­
venit in cursul urmaririi penale;
b) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in procedura camerei preliminare;
c) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in cursul urmaririi penale.

104. Nulitatea absoluta poate fi invocata in orice stare a procesului penal daca:
a) in cursul urmaririi penale inculpatul minor nu a fost asistat de aparator;
\(^2 Partea generala______________________________

b) judecata m prima instanta a unei cauze privind un omor s-a desfa§urat la o

judecatorie;
c) procurorul nu a participat la procedura de camera preliminara.

105. Reprezinta trasatura a nulitafii relative faptul ca:

a) este luata in considerare numai daca a fost invocata de cel caruia i s-a pro-
dus o vatamare in drepturile sale procesuale, nu din oficiu;
b) poate fi invocata numai pana la un anumit moment procesual;
c) vatamarea produsa prin nerespectarea legii trebuie dovedita de cel ce invoca
nulitatea.

106. Efectul extensiv al nulitafii;

a) intervine de drept, in orice situa^ie, in cazul actelor ulterioare actului decla-
rat nul;
b) intervine de drept doar in cazul actelor ulterioare actului declarat nul, numai
dacS exists o legStura directa intre acestea §i actul declarat nul;
c) intervine potrivit aprecierii organelor judiciare, in funcfie de particularita^ile
fiecSrui caz concret.

107. Daca este salariat, are dreptul §i la venitul de la locul de munca pe durata
lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la instanta:
a) martorul;
b) expertul;
c) aparatoml inculpatului.

108. Are dreptul la restituirea cheltuielilor de intre^inere prilejuite de chemarea

sa: .
a) expertul; |
b) interpretul; \
c) nicio persoana, intrucat acest gen de cheltuieli ni^ se restituie.
 Raspunsuri

1. a),b) 37. a),c) 73. b), c)

2. a), c) 38. b), c) 74. a^b)
3. b), c) 39. b) 75. b), c)
4. a), c) 40. a), c) 76. a), c)
5. a),b) 41. b),c) 77. b)
6. a) 42. c) 78. b), c)
7. b), c) 43. b) 79. a)
8. b) 44. a), c) 80. c)
9. a) 45. b) 81. a), b)
10. b), c) 46. a), b) 82. a), c)
11. a),c) 47. c) 83. a),b)
12. a) 48. a) 84. a), c)
13. a) 49. a), c) 85. b), c)
14. a) 50. a) 86. a), b)
15. c) 51. c) 87. b)
16. a), c) 52. b) 88. b), c)
17. b) 53. c) 89. c)
18. a),b) 54. c) 90. a)
19. b) 55. b) 91. a), c)
20. b) 56. a), b) 92. a), c)
21. c) 57. c) 93. a), b)
22. b), c) 58. a),b) 94. a),b)
23. a),c) 59. b) 95. c)
24. b) 60. a), b) 96. c)
25. a), c) 61. c) 97. a), c)
26. b) 62. c) 98. c)
27. b) 63. c) 99. a)
28. a) 64. c) 100. b)
29. c) 65. a), c) 101. b)
30. a),c) 66. a),b) 102. c)
31. b), c) 67. c) 103. a)
32. b) 68. a), c) 104. b)
33. b),c) 69. c) 105. a),b)
34. b), c) 70. a) 106. b)
35. a) 71. a),b) 107. a),b)
36. b) 72. a), c) 108. a), b)
P A R TEA S P E C IA L A
 Capitolul I. Urmarirea penala

Sectiunea 1. Dispozitii generate

Urmarirea penala apare ca acea faza a procesului penal in care sunt efectuate
activitafi procesuale premergatoare judeca|ii. Ca primd faza a procesului penal
roman, ea este reglementata de Titlul I din Partea speciala a Codului de procedura
penala (art. 285-341).
Pentru realizarea justi^iei penale intr-un stat de drept, in sensul descoperirii
infrac^iunilor, identificarii §i prinderii infractorilor, str^ngerii probelor necesare,
in cadrul mecanismului procesual s-a conturat necesitatea obiectiva ca, inainte de
activitatea de judecare propriu-zisa, sa existe o activitate prealabila §i diversifica-
ta^'i, reglementata intr-o etapa procesuala separata. Astfel, aceasta faza obligato-
rie a procesului penal, urmarirea penala, apare ca esen^iala prin prisma necesita^ii
restabilirii ordinii de drept §i sancfionarii celor vinova|i pe baza unor probe certe,
indubitabile sub aspectul persoanei ce a sav§r§it fapta prevazuta de legea penala
§i a vinova^iei acesteia.
Obiectul (scopul) urmaririi penale este acela al str^ngerii probelor cu privire
la existenta infrac^iunilor, la identificarea persoanei sau persoanelor care au sa-
var§it-o §i la stabilirea raspunderii penale a acestor persoane, pentru a se constata
daca este sau nu cazul sesizarii instance! de judecata,
Singura trasatura a urmaririi penale reglementata explicit in actualul Cod de
procedura penala este caracterul nepublic al acestei faze a procesului penal. A§a
cum s-a precizat §i in doctrina, apreciem totu§i ca urmarirea penala se caracte-
rizeaza §i prin lipsd de contradictorialitate, forma preponderent scrisd §i prin
subordonare ierarhicd in efectuarea actelor de urmarire penala^^l
in cursul urmaririi penale, procurorul dispune prin ordonanfd, atunci cand
legea nu prevede altfel (spre exemplu, excep^ii se intalnesc in cazul actului de
trimitere in judecata, care este un rechizitoriu, sau cand este vorba de un acord de
recunoa§tere a vinovdfiei).
Organul de cercetare penala i§i manifesta voin^a de asemenea printr-o ordo­
nanfd (spre exemplu, ordonan^a de incepere a urmaririi penale) §i face propuneri
prin referat (spre exemplu, organul de cercetare penalS intocme§te un referat prin
care propune procurorului s& solicite judecatorului de drepturi §i liberta^i luarea
mSsurii arestarii preventive sau intocmefte un referat atunci cand i§i termina ac-

N. VOLONCIU, Tratat de procedura penala. Partea speciala, vol. II, Ed. Paideia, Bucxire§ti,
1 9 9 6 , p. 7.
ra G r . T heodoru , op. c it, p . 5 5 2 -5 5 7 .
198 Partea speciala______________________________

tivitatea §i propune procuromlui trimiterea in judecata ori o solutie de netrimitere

in judecata).
Ordonanfa pe care o intocme§te organul de urmarire penala trebuie sa cuprinda
mentiunile prevazute de art. 286 alin. (2) din Codul de procedura penala, anume:
a) denumirea parchetului §i data emiterii;
b) numeie, prenumele §i calitatea celui care o intocme§te;
c) fapta care face obiectul urmaririi penale, incadrarea juridica a acesteia §i,
dupa caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului^^^;
d) obiectul actului sau masurii procesuale ori, dupa caz, tipul solutiei, precum
§i motivele de fapt §i de drept ale acestora;
e) date referitoare la masurile asiguratorii, masurile de siguran|:a cu caracter
medical §i masurile preventive luate in cursul urmaririi penale;
f) alte men^iuni prevazute de lege;
g) semnatura celui care a intocmit-o.
Legiuitorul a in^eles sa includa in dispozi|:iile Codului de procedura penala §i
referiri cu privire la modul in care trebuie sd se comporte procurorul sau organul
de cercetare penala in timpul urmaririi penale. Astfel, in ipoteza in care se fac
propuneri judecatorului de drepturi §i libertap (spre exemplu, propunerea de luare
a masurii arestarii preventive a inculpatului) sau se adreseaza cereri judecatorului
de camera preliminara (spre exemplu, cererea de confirmare a redeschiderii ur­
maririi penale), procurorul este obligat sa trimita judecatorului o copie certificate
a dosarului sau a actelor ce au legatura cu propunerea ori cererea §i sa pastreze la
sediul organului de urmarire penala originalul acestora. La fel se procedeaza §i
in relatiile cu alte autoritati ale statului, atunci cand se formuleaza cereri de cStre
organul de urmarire penala.
De asemenea, potrivit art. 287 alin. (1) din Codul de procedura penala, atunci
cand legea prevede ca un act sau o masura procesuaja trebuie sa fie incuviintata,
autorizata sau confirmata, un exemplar al actului ram ^e la procuror (spre exemplu,
ordonan|a prin care procurorul, la propunerea organuliu de cercetare penala, auto-
rizeaza utilizarea unui investigator sub acoperire). ^
I
Sectiunea a 2-a, Sesizarea orgknelor
de urmarire penala '

§1. Aspecte generale

Prin sesizare a organelor de urmmre penala in^elegem modalitatea in care
acestea iau cuno§tin|a despre savSr§irea unei infi’acpuni.

t’l Datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului pot sS lipseascS din cuprinsul
ordon^lei, spre exemplu, atunci ctod este vorba despre o ordonanfa de incepere a urmSririi penale
 I. Urmarirea penala 199

Actele de sesizare a organelor de urmarire penala se impart in doua categorii:

a) moduri generale de sesizare - plangerea, denuntul, actele de sesizare ale
organelor de constatare §i sesizarea din oficiu;
b) moduri speciale de sesizare - toate acele conditii de procedibilitate nece-
sare pentru declan§area activitapi procesuale, prevazute fie de Codul de procedu­
re penala (spre exemplu: plangerea prealabila, sesizarea comandantului unitatii
militare in cazul infractiunilor prevazute de art. 413-417 din Codul penal), fie
de un alt act normativ [spre exemplu, art. 109 alin. (2) din Constitutia Romaniei
prevede obligativitatea incuviintarii Camerei Deputatilor, Senatului sau Pre§edin-
telui Romaniei pentru a se putea incepe urmarirea penala impotriva unei persoane
ce are calitatea de membru al Guvemului].
Re|:ine atentia faptul ca, spre deosebire de vechea reglementare, m sistemul
Codului de procedura penala se pune un accent deosebit p e forma actului de
sesizare a organului de urmarire penala. Astfel, actele de sesizare sunt enumerate
limitativ, legea indicand conditii de forma pe care fiecare dintre ele trebuie sa le
indeplineasca. in legatura cu aceste conditii de forma sunt dispozitiile art. 294
alin. (2) din Codul de procedura penala, care prevad ca, in situatia in care plan­
gerea sau denuntul nu indepline§te conditiile de forma prevazute de lege ori
descrierea faptei este incompleta sau neclara, se restituie pe cale administrativa
petitionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc. De asemenea, una dintre
solutiile de netrimitere in judecata (clasarea) se poate dispune, conform art. 315
alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, §i in situatia in care nu se poate
incepe urmarirea penala, intrucat actul de sesizare nu indepline§te conditiile
de fond §i de forma esen|:iale prevazute de lege (spre exemplu, in cazul in care
organul de urm toe penala a primit o plangere nesemnata, cauza va fi clasata,
intrucat actul de sesizare contrne un viciu esential de forma; in ipoteza in care
organul de urmarire penala ar trece peste acest viciu, comportandu-se ca §i cum
actul este corect indeplinit, aceasta poate conduce la sanctiuni in ceea ce prive§te
nulitatea urmatoarele acte de urmarire penala).

§2. Modurile generale de sesizare a organelor de urmMre penala

2.1. Plangerea

Plangerea este incuno§tin|:area cu privire la savar§irea unei mfidic\i\mi,facutd

de persoana vdtamata prin acea infrac^iune.
in cuprinsul plangerii se indica:
- numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea §i domiciliul peti^iona-
rului (ori, daca este vorba despre o persoana juridica, denumirea, sediul, codul
unic de inregistrare, codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in
200 Partea specials

registml comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice §i contul

bancar, indicarea reprezentantului legal ori conventional);
- descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii;
- indicarea faptuitorului §i a mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.
Plangerea se introduce personal sau prin mandatar, in acest din urma caz,
mandatul trebuie sa fie special (procura), iar procura ramSne ata§ata plangerii.
Plangerea poate fi formulata:
- in scris, caz in care este obligatorie semnarea de catre persoana vatamata
(sau, dupa caz, de mandatar);
- oral, condi^ia de forma fiind aceea a consemnarii plangerii intr-un proces-
verbal de cStre organul care o prime§te;
- prin intermediul po§tei electronice, condi^ia fiind ca ea sa fie semnata cu
o semnaturS electronica, in condi|:iile prevazute de lege (spre exemplu, nu este
valabila o plangere formulata prin intermediul unui e-mail, care nu confine sem-
natura electronica a celui ce a formulat-o).
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercifiu, plangerea se formuleaza
de reprezentantul legal, iar pentru cei cu capacitate de exercifiu restransa, plan­
gerea se face cu incuviin^area persoanelor prevazute de legea civila. Daca tocmai
faptuitorul este cel care reprezinta legal sau incuviin^eaza actele persoanei vata-
mate, organele de urmarire penala se pot sesiza din oficiu.
Plangerea se poate introduce §i prin intermediul substitufilor procesuali, res-
pectiv de catre un so^ pentru celalalt so^ §i de catre copilul major pentru parinte;
in acest caz insa, persoana vatSmata poata sa nu i§i insuf easca plangerea astfel
facuta.
Legea prevede §i ca, in cazul in care prin plangere se sesizeaza savar§irea
unei infi-ac^iuni pe teritoriul unui alt stat membru al Unixmii Europene, organul
judiciar este obligat sa o primeasca §i sa o transmita organului competent din
|ara pe teritoriul careia a fost comisa in£ractiunea,|regulile privind cooperarea
judiciara in materie penala aplicandu-se in mod corespunzator.

2.2. Denuntul |

Denun^ul este incuno§tin^area fScuta de o persoanS fizica sau juridica, alta

decdt cea vatamata, despre savEr§irea unei infiractiuni.
Condifiile deforma din materia plangerii, respectiv cele privitoare la cuprinsul
denuntului, semnarea denuntului in formS scrisa, intocmirea unui proces-verbal
in cazul denun|ului oral §i semnStura electronic^ in cazul denuntului formulat
prin po§ta electronic^, sunt §i aici obligatorii.
Denuntul nupoatefi introdusprin mandatar, cSci mandatarul ar face in realitate
propriul denun|;, el fiind o persoanS care incimo^tinteazS organul judiciar despre o
infrac|iime. Din acelea§i considerente, nu sunt aplicabile in cazul denuntului nici
 I. Urmarirea penala 201

dispozitiile referitoare la introducerea sa de catxe im sot pentru celalalt sot sau de

catre copilul major pentru parinte.
In schiroh, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercifiu, denuntul se for-
muleaza de reprezentantul legal, iar pentru cei cu capacitate de exercifiu restrdnsa,
se face cu mcuviin|area persoanelor prevazute de legea civila.
In materia denuntolui, legiuitorul a m^eles sa faca §i anumite precizdri parti-
culare. Astfel, trebuie menfionat ca persoanele cu functii de conducere in cadrul
unei autorita^i a administra|iei publice sau in cadrul altor autorita^i publice, insti-
tulii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum §i persoanele cu
atribufii de control sunt obligate sa sesizeze de indata organul de urmarire penala
atunci cand, in exercitarea atribu|iilor lor, iau cuno§tinta despre infrac^iuni pentru
care ac^iunea penala se pune in mi§care din oficiut*^; acelea§i persoane au, totoda-
ta, indatorirea sa ia masuri pentru ca urmele infractiunii, corpurile delicte §i orice
alte mijloace de proba sa nu dispart. Fermitatea acestei dispozifii este dublata de
prevederile din Titlul IV al Partii speciale a Codului penal, intitulat ,Jnfracfiunile
contra infdptuirii ju stifief\ care incrimineaza nedenun^area (art. 266 din Codul
penal) §i omisiunea sesizarii (art. 267 din Codul penal).
Pe de alta parte, dispozitiile legale obliga persoana care introduce o sesizare
sa nu formuleze invinuiri mincinoase, o asemenea fapta fiind sanc^ionata penal ca
infrac^iune de inducere in eroare a organelor judiciare (art. 268 din Codul penal).

2.3. Actele de sesizare ale organelor de constatare

Potrivit art. 61 din Codul de procedura penala, ori de cate ori exista o suspiciu-
ne rezonabila cu privire la savar§irea unei infrac^iuni, sunt obligate sa intocmeas-
ca proces-verbal despre imprejurarile constatate, sa ia masuri de conservare a
locului savar§irii infractiunii §i de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale
de proba:
- organele inspec^iilor de stat, ale altor organe de stat, precum §i ale autorita-
tilor publice, institupilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public,
pentru infracj:iunile care constituie incaicari ale dispozifiilor §i obliga|;iilor a ch~
ror respectare o controleaza, potrivit legii (spre exemplu, inspectorii din cadrul
Agenjiei Na^ionale de Administrare Fiscal^, in cazul constatarii unei infrac^iuni
de evaziune fiscalll);
- organele de control §i cele de conducere ale autorita^ilor administra^iei
publice, ale altor autoritafi publice, institu|ii publice sau ale altor persoane juridice
de drept public, pentru infrac^iunile sSvar§ite in legSturS cu serviciul de cStre cei
afla|i in subordinea ori sub controlul lor (spre exemplu, primarul, in cazul in

Au aceea?i obliga^ie ?i persoanele care exercitS servicii de interes public pentru care au fost
investite de autoritatile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privi­
re la mdeplinirea respectivelor servicii de interes public (spre exemplu, notarii publici §i executorii
judecatore?ti).
202 Partea speciala

care constata o infractiune de abuz m serviciu comisa de catre un flinctionar al

primariei);
- organele de ordine publica §i siguranta nationala, pentm infractiunile consta-
tate in timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege (spre exemplu, organele
Serviciului Roman de Informatii, in cazul constatarii unei infractiuni de divnlgare
a secretului care pericliteaza securitatea nationala).
Procesul-verbal constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala §i
se inainteaza, impreuna cu mijloacele materiale de proba, organelor de urmarire
penala.
De asemenea, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, au acelea§i obli-
ga|ii §i comandanfii de nave aeronave, pentru infractiunile savar§ite pe navele
sau aeronavele pe care le comanda, in timpul cat acestea se afla in afara porturilor
sau aeroporturilor. Procesul-verbal incheiat constituie act de sesizare a organelor
de urmarire penala §i se inainteaza acestora, impreima cu mijloacele materiale de
proba, de indata ce nava sau aeronava ajunge in primul port sau aeroport roma-
nesc.

2.4. Sesizarea din oficiu (autosesizarea)

Atunci cand afla despre savar§irea infractiunii pe orice alta cale decat cele
anterior indicate, organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu. In ceea ce
prive§te condipile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca autosesizarea,
pentru a produce efecte, retinem ca aceasta se consemneazd intotdeauna intr-un
proces-verbal de catre organul de urmarire penala. Prin urmare, organul judiciar
va intocmi in acest caz doua acte: procesul-verbal de sesizare din oficiu §i ordo-
nanfa de mcepere a urmdririi penale.

2.5. Infractiunea flagranta

Un caz reprezentativ de sesizare din oficiu a organdor de urmarire penala este

cel al constatarii unei infi:actiuni flagrante. Spre deoseiire de legislatia anterioara,
in reglementarea actuala a Codului de procedura periala nu se mai regase^te o
procedura speciala de urmarire §i judecare a infiractiuiiilor flagrante; legiuitorul
a inclus dispozi|:iile referitoare la constatarea infi-actiuiiilor flagrante in capitolul
privitor la sesizarea organelor de urmarire penala.
Din punct de vedere teoretic, exista doua tipuri de stare de flagranta: flagranta
propriu-zisd §i cvasiflagranfa. Cele doua notiuni difera nimiai sub aspectul
defini^iei §i sub aspectul abordarii teoretice, nu insa §i din perspectiva efectelor
pe care le produc in plan procesual.
Infracfiunea flagranta este infractiunea descoperita in timpul savar§irii ei sau
imediat dupa savar§ire. Vorbim despre infracfiunea cvasiflagrantd atunci cand,
imediat dupa savar§ire, faptuitorul este urmarit de organele de ordine publica
 I. Urmarirea penala 203

§i siguranta nationala, de persoana vatamata, de martori oculari ori de strigatul

public, dar §i atunci cand prezinta urme ale sav§r§irii infractiunii sau cand este
descoperit in preajma locului savar^irii infractiunii avand asupra sa arme, obiecte
sau instmmente care justifica suspiciunea rezonabila ca ar fi autor sau participant
la infractiune.
Potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, orice persoana are dreptul de
a-1 prinde §i a-1 retine pe cel care savar§e§te o infractiune flagranta §i are obligatia
de a-1 preda de indata, impreuna cu corpurile delicte, obiectele §i inscrisuiile
ridicate, organului de urmarire penala, care intocme§te un proces-verbal.
Constatarea infractiunii flagrante se realizeaza de catre organele de ordine
publica sau cele de siguranta nationala (spre exemplu, politi§tii de siguran^ pu-
blica din cadrul Politiei Romane sau un ofiter al Serviciului Roman de Informa-
tii). Aceste organe intocmesc un proces-verbal in care consemneaza toate aspec-
tele constatate §i activitatile desfa§urate, pe care il inainteaza de indata organului
de urmarire penala. Se trimit organului de urmarire penalS §i orice plangere sau
cerere formulata cu prilejul intocmirii procesului-verbal de constatare a infrac­
tiunii flagrante, precum §i corpurile delicte, obiectele §i inscrisurile ridicate cu
aceea§i ocazie.
Intrucat legea nu face niciun fel de distinctie, in cazul constatarii infractiunii
flagrante, organul judiciar va incepe urmarirea penalaprintr-o ordonanfd (a§adar,
urmarirea penala nu incepe prin procesul-verbal de constatare a infractiunii).

§3. Modurile speciale de sesizare a organelor de umirnre penala.

Plangerea prealabila
Plangerea prealabila a persoanei vatamate este atat un mod de sesizare a orga­
nelor judiciare, cat §i o condifie de pedepsibilitate §i de procedibilitate, lipsa
acesteia fiind o cauza care impiedica punerea in mi§care sau exercitarea actiu-
nii penale in cazul infractiunilor la care legea o prevede in mod expres [art. 16
alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala].
Plangerea prealabila se adreseazd organului de cercetare penala sau procuro-
rului. In majoritatea cazurilor, infractiunile care pot fi urmarite la plangere prea­
labila sunt de competenta organului de cercetare penala, dar exista §i ipoteze in
care plangerea trebuie adresata procurorului (spre exemplu, daca infractiunea de
lovire sau alte violente a fost savar§ita de un judecator sau procuror, in acest caz
urmarirea penala fiind efectuata in mod obligatoriu de procuror).
Plangerea prealabila gre§it mdreptatd se socote§te valabila daca a fost intro-
dusa, in termenul legal, la organul judiciar necompetent (acesta fiind obligat sa o
trimita, pe cale administrative, organului judiciar competent).
In ceea ce prive§te forma §i titularii plangerii prealabile, sunt valabile toate
consideratiile expuse cu ocazia analizarii plangerii, ca mod de sesizare, cu o sin-
204 Partea speciala

gura excep|ie, §i anume aceea ca pldngerea prealabila nu poate fi formulatd prin

intermediul substitufilor procesuali.
Termenul de introducere a plangerii prealabile este de 3 luni de la data cand
persoana vatamata a aflat despre savar§irea faptei. Precizam ca termenul curge
nu de la data comiterii infrac|iunii, ci de la data cand persoana vatamata a aflat
despre aceasta, cele doua momente putand fi distincte; spre exemplu, daca violarea
domiciliului persoanei vatamate s-a produs cand aceasta se afla in strainatate, iar
persoana vatamata afla despre infracfiune in ziua intoarcerii in |ara, termenul de
3 luni curge de la acest din urma moment.
Legea prevede §i unele ipoteze speciale referitoare la momentul de la care
incepe sd curgd termenul. Astfel, in cazul in care persoana vatamata este minor
sau incapabil, termenul curge de la data la care reprezentantul legal al acesteia a
aflat despre savar§irea infirac^iunii, iar dacS reprezentantul legal este chiar autorul
faptei, termenul curge de la data cand a fost desemnat xm alt reprezentant legal
(spre exemplu, in cazul infirac^iunii de abandon de familie, de cele mai multe ori
persoana care savar§e§te infiractiunea este chiar reprezentantul legal al minorului,
situajie in care termenul pentru formularea plangerii prealabile curge de la data la
care a fost numit im alt reprezentant legal al minorului)f'l
Termenul de introducere a plangerii prealabile este imul procedural, astfel ca
expira la sfar§itul zilei, din cea de-a treia luna, corespunzatoare celei in care per­
soana vatamata a aflat de fapta (sau, daca aceasta luna nu are zi corespunzatoare,
in ultima zi a Ixmii), aplicandu-se §i dispozifiile privitoare la prorogarea termenu-
lui, daca ziua corespunzatoare este una nelucratoare.
Odata ce a primit pldngerea prealabila, organul de urmarire penala are obliga-
^ia sa verifice daca aceasta indepline§te condi^iile de formS §i dacS s-a respectat
termenul de depunere, iar in cazul in care se constata ch este tardiva, solu|ia adop-
tata va fi cea de clasare a cauzei penale.
Dintre aspectele speciale privind procedura plangerii prealabile, simt de
menponat doua chestiuni;
a) in cazul in care, pe parcursul urmSririi penale, s c h i m b d mcadrarea ju-
ridicd dintr-o infi-acfiune pentru care ac|;iunea penalS^e pune in mi§care din ofi-
ciu intr-o infi-ac^iune pentru care este necesarS plang^rea prealabila a persoanei
vStamate (spre exemplu, din furt in abuz de incredere), persoana vMmata este
chemata de organele de urmarire penala §i este intrebatS dacS in^elege sS formu-
leze pldngerea. DacS aceasta nu dore^te sS introduce pltngerea prealabila, se va
dispune clasarea cauzei^^;

In aceste ipoteze, acjiunea penala se poate pune In mi§care §i din oficiu [art. 157 alin. (4) din
Codul penal].
O dispozi|ie similarS exista §i pentru ipoteza in care o astfel de schimbare de tncadrare
juridica intervine !n cursul judeca^ii, cu men^iunea ca, !n cazul in care persoana vatamata nu
formuleaza pl&igerea prealabila, instanfa va dispune incetarea procesului penal [art. 386 alin. (2)
din Codul de procedurS penala].
 I. Urmarirea penala 205

b) constatarea infracfiunii flagrante este obligatorie, chiar daca fapta se urma-

re§te la plangere prealabila. In aceasta situa|ie, dupa maintarea procesului-verbal
la organul de urmarire penala, acesta va chema persoana vatamata §i o va intreba
daca formuleaza plangere prealabila, iar in cazul unui raspuns negativ, se va dis-
pune clasarea canzei.

Sectiunea a 3-a. Urmarirea penala efectuata de

procuror. Conducerea §i supravegherea de cdtre procuror a
activitdfii organelor de cercetare penala

in raport de regulile de competen|a materiala §i personala, urmarirea penala

se efectueaza m mod obligatoriu de catre procuror in anumite cauze penale (spre
exemplu, cele privitoare la infracfiuni de omor, infrac^iuni de corupfie, infracfiuni
contra securita|ii na|ionale). Alte cauze sunt instrumentate, in cursul urmaririi
penale, de catre organele de cercetare penala, care i§i desfa§oara insa activitatea
sub conducerea §i supravegherea procurorului.
Prin urmare, procurorul ac^ioneaza in cursul acestei faze procesuale fie ca organ
care efectueaza urmarirea penala, fie ca organ care conduce §i supravegheaza
urmarirea penala.

§1. Urmarirea penala efectuata de procuror

In cauzele in care urmarirea penala este in competen^a obligatorie a procuro-
mlui, acesta trebuie sa efectueze majoritatea actelor de urmarire penala,
Legea permite ca organelor de cercetare penala sa le fie delegatd mdeplinirea
unora dintre aceste acte (spre exemplu, procurorul poate dispune ca organul
de politic sS asculte un martor). Este insS interzisd delegarea c&tre organul de
cercetare penala a pimerii in mi§care a acpunii penale, a luSrii sau propunerii
mSsurilor restrictive de drepturi §i libertSp, a dispunerii celorlalte acte sau mSsuri
procesuale (spre exemplu, procurorul nu poate delega luarea masurii preventive
a re^inerii) §i a incuviin|arii de probatorii (spre exemplu, nu se poate delega
rezolvarea cererii inculpatului de a se efectua o expertize in cauzS).
Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua in vederea
efectuarii urmaririi penale, prin dispozi|ia motivate a conducStorului acestui
parchet, cauze de competenfa parchetelor ierarhic inferioare.
De asemenea, cand exists o suspiciune rezonabiia cS activitatea de urmSrire
penala este afectatS din pricina imprejurarilor cauzei sau calitapi pSrJilor ori a
subiecfilor procesuali principali sau cand exista pericol de tulburare a ordinii
publice, procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casa^ie §i
Justi^ie poate dispune, la cererea paitilor, a unui subiect procesual principal sau
206 Partea speciala ______________________

din oficiu, trimiterea cauzei la un parchet egal in grad celui competent teritorial
sa efectueze urmdrirea penald.

§2. Conducerea §i supravegherea de catre procuror a activitatii

organelor de cercetare penala
Regula generala este aceea ca procuroml are obligatia de a verifica toate acti-
vitafile desfa§iurate de organele de cercetare penala, in vederea respectarii princi-
piului legalitafii.
In actuala reglementare a Codului de procedura penala sunt prevazute dis-
pozitii detaliate in ceea ce prive§te caile de exercitare a supravegherii activitatii
organelor de cercetare penala, respectiv:
- organul de cercetare penala are obligatia ca, dupa sesizare, sa il informeze pe
procuror cu privire la activitatile efectuate sau care urmeaza a fi efectuate;
- procuroml ia toate masurile specifice activitatii de conducere a urmaririi
penale, da dispozi^ii organelor de cercetare penala pentru luarea acestor masuri
§i poate dispune cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala (spre
exemplu, intr-o cauza pe care o supravegheaza, procuroml poate dispune ca
perchezitia domiciliara autorizata de judecatoml de drepturi §i libertati sa fie
efectuata de organul de cercetare penala intr-o anumita zi);
- participarea sau asistarea de catre procuror la efectuarea oricaror acte ale
organelor de cercetare penala (spre exemplu, procuroml poate decide ca, intr-o
cauza penala pe care o supravegheaza, sa asculte el insu§i un anume martor);
- preluarea de catre procuror a oricarei caiize penale pe care o supravegheaza,
indiferent de stadiul acesteia, in vederea efectuarii de catre el insu§i a urmaririi
penale;
- verificarea actelor de urmarire penala. Precizam ca aceasta modalitate de
supraveghere nu are in vedere doar verificarea luc^rilor de urmarire penala in
cazul in care organul de cercetare penala a facut propmieri de trimitere in judecata
(ipoteza la care se refera art. 322 din Codul de procedika penala), ci verificarile pe
care procuroml le poate efectua oricand pe parcursullmnaririi penale in cauzele
pe care le supravegheaza; i
- trimiterea cauzei la organul competent, legea refeMndu-se la ipoteza consta-
tarii necompeten|:ei materiale, personale sau teritoriale a organului de cercetare
penala (in acest caz, actele §i masurile procesuale legal indeplinite raman vala-
bile);
- trecerea cauzei de la un organ de cercetare penala la altul, dupa necesitate
(spre exemplu, in situatia in care procuroml constata ca, datorita numamlui foarte
 I. Urmarirea penala 207

mare de cauze penale inregistrate la un anumit organ de cercetare penala, acesta

nu i§i desfa§oara activitatea in mod corespunzator)^*^;
- dispozitiile procuromlui sunt obligatorii §i prioritare pentru organul de
cercetare penala. O chestiune importanta, menita sa garanteze efectiv regula
enuntata, este prezenta in Codul de procedura penala a sanctiunilor ce se aplica
in cazul nerespectarii de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor date de
procuror. Astfel, sunt prevazute trei tipuri de sanctiuni: prima se refera la dis-
pozitii de sanctionare pe care procurorul le transmite superiorului ierarhic al
organului de cercetare penala (sanctiuni in raporturile de munca), cea de-a doua
este cea a amenzii judiciare, iar ultima §i cea mai aspra dintre sanctiuni consta
in retragerea avizului conform al procuromlui general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casa^ie §i Justitie, ceea ce echivaleaza cu pierderea calitatii de
organ de cercetare penala;
- superiorii ierarhici ai organelor de cercetare penala nu pot da dispozitii sau
indrumari celor care instrumenteaza cauza cu privire la activitatea de cercetare
penala (spre exemplu, in cadrul Serviciului de cercetari penale de la o sectie de
politie, comisaml-§ef care conduce acest serviciu nu poate da unui subcomisar
dispozitii in legatura cu modul in care sa desfa§oare cercetarea penala intr-o
cauza);
- infirmarea actelor organelor de cercetare penala, din oficiu sau la plangerea
persoanei interesate, atunci cand acestea sunt intocmite cu incalcarea dispozitiilor
legale sau nu sunt intemeiate.

Sectiunea a 4-a. Efectuarea urmdririi penale

§1. Inceperea uraiaririi penale

Dispozitiile art. 305 din Codul de procedura penala fac o diferentiere neta
intre cele doua tipuri de incepere a urmaririi penale, respectiv in rent, fata de
fapta, §i in personam, cu privire la persoana.
Pentru mceperea urmaririi penale in rem, se cer indeplinite cumulativ doua
condifii'.
a) actul de sesizare indepline§te conditiile prevazute de lege;
b) nu exista niciunul dintre cazurile care impiedica exercitarea ac|;iunii penale,
prevazute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala.
Se poate observa ca, pentru inceperea urmaririi penale in rem, legea nu impune
sa existe probe, indicii sau date la dosar cu privire la fapta. Practic, odata primita
sesizarea, organul de urmarire penala incepe urmarirea penala in rem, chiar in

Legea peraiite ca respectiva caxiza sa fie trecuta chiar la un organ de cercetare penala ierarhic
superior, prin dispozitia procuromlui care exercita supravegherea urmSririi penale in acea cauzS, la
propunerea motivata a organului de cercetare penala care preia cauza.
208 Partea speciala ____________________________

lipsa oricarei informatii ca fapta exista, fiind suficient ca constate ca actul de

sesizare este legal formulat §i nu exista vreo imprejurare dintre cele prevazute de
art. 16 din Codul de procedura penala.
Dispozitia de incepere a urmaririi penale cu privire la fapta poate apartine
atat procurorului, cat §i organului de cercetare penala §i se concretizeaza intr-o
ordonanfd.
In ceea ce prive§te mceperea (continuarea) urmaririi penale in personam, la
cele doua condi|ii prevazute mai sus se adaugd o a treia condifie, anume aceea ca
din datele §i probele existente in cauza sa rezulte indicii rezonabile ca o anumita
persoana a savar§it fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala. Este de semnalat
ca, pentru efectuarea in personam a urmaririi penale, legea prevede necesitatea,
cumulata, a existenfei de date §iprobe, ceea ce presupune ca atribuirea calitafii de
suspect nu se poate face decat pe baza de probe cu privire la sav^§irea de catre
acea persoana a faptei pentru care s-a inceput urmarirea penala.
Analizand dispozi^iile alin. (1) §i (3) ale art. 305 din Codul de procedura
penala in dinamica reglementarii, se constata ca, practic, pentru orice cauza in
care se descopera un faptuitor, sunt necesare doua acte de incepere a urmaririi
penale: atat o ordonan|a de incepere a urmaririi penale in rem (inceperea urmaririi
penale cu privire la fapta), cat §i o ordonan|:a de incepere a urmaririi penale in
personam (efectuarea in continuare a urmaririi penale fa|a de o persoana, atunci
cand exists probe ca ea a sav^r§it fapta pentru care anterior se incepuse urmarirea
penala)t'l
Regula de mai sus se aplica §i in cazul in care fdptuitorul este o persoana fafd
de care urmarirea penala nu se poate incepe decdt cu autorizare prealabild din
partea anumitor institufii (spre exemplu, in cazul mini§trilor - pentru a caror
urmarire penala este necesara incuviintarea Camerei Deputa^ilor, Senatului sau
Pre§edintelui Romaniei). Dupa cum rezulta din coroborarea dispozi^iilor art. 305
alin. (4) cu cele ale art. 294^ din Codul de proceditf^ penala, in asemenea situa^ii
urmarirea penala va incepe in rem, dupa care procurorul efectueaza verificarile
prealabile necesare §i, atunci cand rezulta probe ca o asemenea persoana a savar§it

De la aceasta regula apreciem totu§i c5 face excep^ie ci^l putin situa^ia mfiracfiunilor de
audienfS. Potrivit art. 360 din Codul de procedurS penalS, „(1) DaC5 in cursul §edin|ei se savar§e§te
o fapta prevSzuta de legea penala, pre§edintele completului de judecata constata acea fapta §i il
identifica pe faptuitor. Incheierea de §edin^a se trimite procurorului competent. (2) In cazul in care
procurorul participa la judecata, /joate declara ca incepe urmarirea penala (s.n.), pune in mi§care
actiimea penala §i il poate refine pe suspect (s.n.) sau pe inculpat”. Intrucat, in aceasta ipoteza, intre
declara^a verbala de incepere a urmaririi penale §i refinerea suspectului nu intervine nicixm alt
act procesual, consideram ca declarafia procijrorului este, concomitent, act de incepere a urmaririi
penale cu privire la fapta §i faptuitor. Pe de alta parte, credem ca o incepere concomitenta in rem
§i in personam a urmaririi penale ar putea interveni ?i in cazul infractiimilor flagrante, indiciile
rezonabile asupra identita^ii suspectului rezuMnd in special din prinderea sa in flagrant, dar §i din
mijloacele de proba obfinute in urma perchezi|:iei corporale [efectuata, spre exemplu, in temeiul
art. 61 alin. (2) din Codul de procedura penala].
 I. Urmarirea penala 209

infractiunea, solicita autorizarea urmaririi penale a acestei persoane §i, in ipoteza

obtinerii ei, dispune continuarea in personam a urmaririi penale.
Continuarea urmaririi penale fata de o anume persoana se dispune, prin ordo-
nanfa, numai de cdtre procuror.
Dupa inceperea urmaririi penale fata de o persoana, aceasta dobdnde^te ca-
litatea de suspect. Potrivit dispozitiilor art. 307 din Codul de procedura penala,
aducerea la cuno§tinfd a calitdfii de suspect se face mainte de prima sa audiere.
Aceasta reglementare poate sa duca chiar la o incalcare a dreptului la aparare al
suspectului, fiind posibil ca o activitate de urmarire penala fata de o persoana sa
fie inceputa cu luni de zile sau chiar ani pana la momentul aducerii la cuno§tinta
a acestei calitafi. Astfel, o persoana poate avea calitatea de suspect o lunga pe-
rioada de timp, intrucat in actuala reglementare nu mai se vorbe§te de aducerea
la cuno§tinta a „invinuirii” de indata, ci de aducerea la cuno§tin|a a calita|ii de
suspect mainte de prima sa audiere, ceea ce inseanma ca, pana la acest moment,
se poate desfa§ura o multitudine de activitati procesuale (in vechea reglementare,
aducerea la cuno§tinta a invinuirii se facea de indata).

§2. Extinderea urmaririi penale §i schimbarea incadrarii juridice.

Punerea in mi§care a actiunii penale
Este posibil ca, dupa inceperea urmaririi penale, organul de urmarire penala sa
constate fapte noi ori date cu privire la participarea altor persoane la infractiunea
ce formeaza obiectul cauzei. In aceasta situatie, se dispune extinderea urmaririi
penale la noile fapte ori la noile persoane, fiind posibile trei ipoteze:
- dupa inceperea in rem a urmaririi penale, se descopera noi fapte conexe celei
ini^iale;
- dupa inceperea in personam a urmaririi penale, se descopera noi fapte in
sarcina aceluia§i suspect;
- dupa inceperea in personam a urmaririi penale, se descopera noi participant;!
la fapta imputata suspectului.
In toate ipotezele, extinderea urmaririi penale se poate dispime atat de cdtre
procuror, cat §i de cdtre organul de cercetare penala. Din dispozitiile art. 311
alin. (1 )-(2) din Codul de procedura penala se poate observa ca extinderea urmaririi
penale la persoane noi, care echivaleaza cu atribuirea calitatii de suspect acestora,
poate fi facuta §i de catre organul de cercetare penala; prin urmare, in timp ce
continuarea urmaririi penale faja de un prim suspect este atributul exclusiv al
procurorului, extinderea urmaririi penale la alfi suspecfi poate f i realizatd §i de
cdtre organul de cercetare penala.
Daca organul de cercetare penala a dispus extinderea urmaririi penale la fapte
sau persoane noi, este obligat sa il informeze pe procuror, propunand, dupa caz,
punerea in mi^care a ac|;iunii penale.
210 Partea speciala

Dupa extindere, organul de urmarire penala il informeaza pe suspect cu privire

la faptele noi retinute in sarcina sa ori, dupa caz, le aduce la cuno§tinta noilor sus-
pecti calitatea, faptele de care sunt suspectati, mcadrarea lor juridica §i drepturile
procesuale, incheind despre aceasta proces-verbal.
Aceea§i procedura se urmeaza §i in caz de schimbare a mcadrarii juridice
date faptei in cursul urmaririi penale.
Punerea in mi§care a acfiunii penale se face exclusiv de cdtre procuror §i
doar atunci cand se constata existenta probelor cu privire la savar§irea de catre o
persoana a unei infractiuni. Dupa punerea in mi§care a actiunii penale, organul de
urmarire penala il cheama pe inculpat spre a-i comunica noua calitate §i drepturile
§i obligatiile sale procesuale, precum §i pentru a-1 audia, cu exceptia situatiei in
care acesta lipse§te nejustificat, se sustrage urmaririi sau este disparut. La cerere,
inculpatului i se elibereaza o copie a ordonantei de punere in mi§care a actiunii
penale.

§3. Suspendarea urmaririi penale

Suspendarea urmaririi penale nu reprezinta o solutie dispusa in timpul urma­
ririi penale, ci constituie doar o intrerupere temporard a cursului acestei faze a
procesului penal.
in actuala reglementare sunt prevazute trei cazuri de suspendare:
- atunci cand se constata, printr-o expertiza medico-legala, ca suspectul sau
inculpatul sufera de o boala grava care il impiedica sa ia parte la procesul penal;
- in cazul procedurii de mediere, pe perioada desfa§urari acestei proceduri,
potrivit legii;
- atunci cand exista un impediment legal temporar pentru punerea in mi§care a
actiunii penale (spre exemplu: situatia in care, dupa|nceperea urmaririi penale in
rent, o persoana dobande§te calitatea de ministru, as$el inc^, pentru continuarea
in personam a urmaririi penale, este necesar avizul camerei parlamentare sau
al Pre§edintelui Romaniei; situatia in care, dupa incfeperea urmaririi penale cu
privire la o infiractiune sanctionata din oficiu, se schimBa incadrarea juridica intr-o
infractiune care se pedepse§te doar la plangere prealabija, dar aceasta imprejurare
nu poate fi adusa imediat la cuno§tin^a persoanei vatarftate, care este plecata din
tara §i, prin urmare, nu i§i poate manifesta voin^a pentru o anumita perioada de
timp).
Suspendarea urmaririi penale se dispxme de cdtre procuror, prin ordonanfd,
care se comunica partilor §i subiectilor procesuali principali.
in timpul cat urmarirea este suspendata, organele de urmarire penala continud
sa efectueze toate actele a cdror indeplinire nu este impiedicatd de situafia
suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului la aparare al partilor sau
subiectilor procesuali principali. La reluarea urmaririi penale, actele efectuate in
 I. Urmarirea penala 211

timpul suspendarii pot fi refacute, daca este posibil, la cererea suspectului sau
inculpatului.
Organul de cercetare penala are obliga^ia sa verifice periodic, dar nu mai
tarziu de 3 limi de la data dispunerii suspendarii, daca mai subzista cauza care a
determinat suspendarea nrmaririi penale.

§4. Solutiile de netrimitere in judecata §i de neumiMre penala

Exista doua categorii de solutii de netrimitere m judecata, respectiv de neur-
marire penala, ce pot fi adoptate de procuror: clasarea §i renuntarea la urmarirea
penala.
Clasarea §i renuntarea la urmarirea penala se dispun indiferent de stadiul pro-
cesual al cauzei, aceasta presupunand ca o solutie de clasare sau de renuntare la
urmarire penala poate sa fie adoptata inainte de mceperea urmaririi penale, dupa
inceperea urmaririi penale, cand actiunea penala nu a fost pusa in mi§care, dar §i
dupa punerea in mi§care a actiunii penale.
Atat clasarea, cat §i renuntarea la urmarirea penala se dispun numai de cdtre
procuror, in principiu prin ordonanfd. Este posibil ca, in acela§i dosar penal, sa
se adopte solutii diferite de neurmarire sau netrimitere in judecata fata de fapte
sau persoane diferite (spre exemplu, pentru o infractiune intervine clasarea ca
urmare a amnistiei, iar pentru o alta infractiune se renunta la urmarirea penala); in
asemenea situafii, procurorul intocme§te o singurd ordonanfd referitoare la toate
faptele, respectiv la toti suspectii sau inculpatii din cauza.
Prin exceptie, prevederile art. 328 alin. (4) din Codul de procedura penala
permit ca solutiile de clasare §i renuntare la urmarirea penala sa fie dispuse §i
prin rechizitoriu (spre exemplu, intr-o cauza cu doi inculpati, primul este trimis
in judecata, iar fa^a de cel de-al doilea cauza este clasata, intrucat s-a constatat
iresponsabilitatea).

4.1. Clasarea

Solutia clasarii poate interveni pentru una dintre urmatoarele doud ipoteze
alternative'.
a) nu se poate incepe urmarirea penala, intrucat sesizarea nu indepline§te
conditiile esen|iale de forma sau de fond;
b) exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 16 alin. (1) din Codul de
procedura penala.
Clasarea se dispune mtotdeauna printr-o ordonanfd, care trebuie sa contina,
pe langa mentiunile obligatorii prevazute de lege [cele aratate de art. 286 alin. (2)
din Codul de procedura penala], §i dispozitii cu privire la alte chestiuni, §i anume:
212 Partea s p e c i a l a ___________________________

a) sau m e n t i n e r e a masurilor asiguratorii, cu precizarea ca, dupa

r id ic a r e a
masurii asiguratorii, daca persoana vatamata nu exercita actiunea
m e n tin e r e a

civila in fata instantei civile m termen de 30 de zile de la comunicarea ordonantei

de clasare, masura asiguratorie inceteaza de drept (spre exemplu, daca in timpul
xirmaririi penale s-a luat o masura asiguratorie, in momentul in care se adopta
solutia clasarii cauzei penale procuroml poate sa mentina sechestrul asigurator;
in aceasta situatie, daca persoana vatamata nu introduce actiunea civila in fata
instantei civile, in termen de 30 de zile de la comunicarea solu|iei, sechestrul
inceteaza de drept);
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii (m cazul m care s-au ridicat
bunuri in timpul urmMrii penale sau daca s-a luat masura preventiva a controlului
judiciar pe cau|iime, se dispune restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii
platite);
c) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare a
masurii de siguranta a confiscarii speciale sau extinse §i, respectiv, cu propunerea
de desfiin^are totala sau partiala a unui inscris (aceste masuri sunt de competen^a
judecatorului de camera preliminara, chiar daca, spre exemplu, s-a dat o solu^ie de
absolvire de raspundere penala pentru inciden^a prescriptiei sau pentru retragerea
plangerii prealabile);
d) sesizarea instan|:ei dejudecata competente, potrivit dispozitiilor legii speciale
in materia sanatatii mintale, cu privire la dispunerea intemarii nevoluntare^^^;
e) cheltuielile judiciare (procuroml trebuie sa verifice cui aparfine culpa
procesuala, pentru a putea stabili in sarcina cui cad cheltuielile judiciare);
f) menpuni cu privire la masurile de siguranfa provizorii, daca s-au luat ase-
menea masuri (spre exemplu, daca s-a dispus luarea provizorie a intemarii medi-
cale sau a obligarii la tratament medical, se vor face men^iuni despre aceasta in
ordonan|a de clasare); .
g) constatarea incetarii de drept a masurilor preventive §i, daca masura pre­
ventive era privativa de libertate, dispozi^ia de punere de indata in libertate a celui
re^inut sau arestat (daca nu este re|inut sau arestat in al|:a cauza). In cazul in care
inculpatul este arestat preventiv, procuroml va in§tiint£|prin adresa administra^ia
locului de de|:inere cu privire la incetarea de drept a masurii preventive.
Ordonan^a de clasare se comunica in copie persoanei care a facut sesizarea,
suspectului, inculpatului sau, dupa caz, altor persoane interesate.

Este vorba despre Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale §i a protec^iei persoanelor cu
tulburSri psihice (republicata in M. Of. nr. 652 din 13 septembrie 2012).
 I. Urmarirea penala 213

4.2. Renuntarea la urmarire penala*^^^

Pentru a se adopta solutia renuntarii la urmarirea penala, trebuie indeplinite

cumulativ doud condifii:
a) pedeapsa prevSzuta de lege^^ pentru infractiunea ce formeaza obiectul
cauzei sa fie amenda sau inchisoarea de cel mult 7 ani;
b) sa se constate ca nu exista un interes public m urmarirea respectivei
fapte. Inexistenta interesului public se verifica in raport cu continutul faptei, cu
modul §i mijloacele de savar§ire, cu scopul urmarit, cu imprejurarile concrete
de savar§ire §i cu urmarile produse sau care s-au fi putut produce prin savar§irea
infractiunii. Dupa cum se poate observa, toate aceste elemente se refera la fapta
(de altfel, §i expresia folosita de legiuitor, atunci cand vorbe§te despre adoptarea
acestei solufii, este m sensul ca nu exista un interes public pentru urmarirea faptei
respective). Acestor criterii de stabilire a interesului public li se mai adauga §i cele
legate de persoana fdptuitorului, daca este cunoscut; astfel, m aceasta situatie, la
stabilirea interesului public se vor avea in vedere §i persoana suspectului sau
inculpatului, conduita avuta de acesta anterior savar§irii infractiunii §i eforturile
depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecinfelor infractiunii.
Din cele de mai sus rezulta ca renuntarea la urmarirea penala se poate dispune
atat in cauzele cu autor necunoscut, cat §i in cele in care s-a inceput urmarirea
penala in personam ori in care s-a pus deja in mi§care actiimea penala.
Renuntarea la urmarirea penala este posibila numai in cazurile in care
fapta constituie infractiune §i nu se constata niciun impediment in tragerea la
raspundere penala dintre cele prevazute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din Codul
de procedura penala. Temeiul acestei solutii consta in lipsa interesului public in
urmarirea infractiunii. Prin urmare, renuntarea la urmarirea penala are caracter
subsidiar fafd de clasare.
Ordonanfa de renunfare la urmarirea penala cuprinde mentiunile generale
prevazute de art. 286 alin. (2) §i pe cele aratate la art. 315 alin. (2)-(4) din Codul
de procedura penala^^, dispozi^ii cu privire la obligafiile impuse suspectului
sau inculpatului (daca exista in cauza), termenul pana la care acestea trebuie
indeplinite §i sanc|iunea ce intervine in caz de neindeplinire.
Singurul titular al acestei solufii este procurorul.

Aceasta solutie are caracter de noutate, fiind menita a suplini disparifia institutiilor lipsei de
pericol social al faptei ?i inlocuirii raspunderii penale, prev5zute de art. 18‘ ?i art. 90-98 din Codul
penal anterior.
Conform art. 187 din Codul penal, prin „pedeapsS prevSzuta de lege” se tn^elege pedeapsa
prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savar§ita in forma consumata, fSra luarea in
considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Este vorba despre mentiunile care se fac §i in ordonanfa de clasare cu privire la incetarea
de drept a masurilor preventive, masim asiguratorii, masuri de siguran^a cu caracter provizoriu,
sesizarea judecatorului de camera preliminara pentru luarea conflscarii speciale sau a celei extinse
§i pentru desfiinfarea totala sau parfiaia a unui inscris, cheltuieli judiciare.
214 Partea spedala

Daca in cauza exista suspect sau inculpat, procurorul poate dispime, daca apre-
ciaza necesar, ca acesta sa mdeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele
obligapi:
~ sa inlature consecintele faptei penale, sa repare paguba produsa sau sa
stabileasca impreuna cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia. De cele
mai multe ori, inlaturarea consecintelor faptei inseamna repararea prejudiciului,
motiv pentru care legiuitorul a reglementat aceasta obligatie m mod altemativ (fie
se inlatura direct consecintele faptei, fie se poate incheia chiar o tranzactie intre
partea civila §i cel care are calitatea de suspect/inculpat);
- sa ceara public scuze persoanei vatamate;
- sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pentru o perioada
cuprinsa intre 30-60 de zile (aceasta obligatie nu se poate dispune insa daca, din
cauza starii de sanatate, suspectul sau inculpatul nu poate presta munca);
- sa urmeze un program de consiliere (spre exemplu, aceasta mdatorire se
poate fixa in cazul celor care savar§esc fapte de tulburare a ordinii publice).
Pentru indeplinirea acestor obligafii, procurorul stabile§te un termen, care
poate fi de maxim 6 luni pentru fiecare dintre obligatiile prevazute de lege, cu
exceppa obligatiei asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila, pen­
tru care termenul este de maxim 9 luni. Termenul curge de la momentul cand
ordonan^a de renuntare la urmarirea penala a fost comunicatS suspectului sau
inculpatuluilU.
Legiuitorul a prevazut §i o sancfiune in cazul neindeplinirii cu rea-credinta, in
termenele stabilite, a obligatiilor dispuse, aceasta fiind revocarea de catre procu-
ror a ordonanpi de renunfare la urmarirea penald', de altfel, unul dintre cazurile
de reluare a urmaririi penale este redeschiderea urmaririi penale pentru incalca-
rea obligatiilor stabilite prin ordonanta de renunfare la urmarirea penala [art. 335
alin. (3) din Codul de procedura penala].
Ulterior revocMi, o noud renunfare la urmarirea j^nald in aceea§i cauza nu
mai este posibild. De§i legea nu prevede, apreciem ca| in cauzele cu mai multi
suspecti sau incuipati, daca numai unii incalca cu rea-oredinta obligatiile fixate,
revocarea ren u n ^ i la urmarirea penala va opera num^ fa|a de ace§tia, neexis-
tand temei pentru revocare §i fata de cei care le-au respekat.

§5. Continuarea urmaririi penale la cererea suspectului sau

inculpatului
Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea urmaririi penale daca:
- s-a dispus clasarea ca urmare a interventiei amnistiei, prescriptiei raspunderii
penale, retragerii plangerii prealabile sau a existentei unei cauze de nepedepsire;

Cppie a ordonan^ei de renuntare la urmarirea penala se comunic5 persoanei care a fScut

sesizarea, suspectului, inculpatului sau, dupS. caz, altor persoane interesate.
 I. Urmarirea penala 215

- s-a dispus renuntarea la unnarirea penala.

Suspectul sau inculpatul i§i poate exercita acest drept in termen de 20 de zile
de la data primirii copiei de pe ordonanta de clasare, respectiv de renuntare la ur-
marirea penalS. Daca m acest termen suspectul sau inculpatul solicita continuarea
urmaririi penale, procurorul este obligat sa desfa§oare activitati de urmarire pe­
nala §i, dupa efectuarea acestora, va adopta solutia clasarii pe un alt temei, daca
acesta este incident in cauza [spre exemplu, daca solutia initiala s-a intemeiat pe
amnistie, dar se constata ulterior ca fapta nu exista, atunci se dispune clasarea in
baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala] sau, daca nu constata
alt caz de netrimitere in judecata, va adopta solutia prefigurata inainte de cererea
de continuare a urmaririi penale, adica prima solutie de netrimitere in judecata
(practic, se va mentine clasarea pentru temeiul initial sau, dupa caz, renuntarea
la urmarirea penala). Apreciem ca in niciun caz suspectului sau inculpatului care
a solicitat continuarea urmaririi penale nu i se poate agrava situafia, ceea ce in-
seamna ca, daca din probele administrate se constata o alta situa|ie de fapt, defa-
vorabila acestuia, se va mentine solutia adoptata anterior solicitarii de continuare
a urmaririi penale.
Daca suspectul sau inculpatul nu solicita continuarea urmaririi penale in ter-
menul de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanta de solufionare a cauzei,
se mentine solutia dispusa initial.

§6. Terminarea unnm rii penale

Terminarea urmaririi penale nu este echivalentd cu sfdr§itul primei faze a
procesului penal.
AceastS institu^ie, care functioneazS in principiu in aceia§i parametri ca §i
in vechea reglementare, constS in realitate in finalizarea activitatii organului de
cercetare penala §i inaintarea dosarului catre procuror. Diferenta majora fatS de
Codul de procedura penala anterior este data de renunfarea la institufiaprezentdrii
materialului de urmarire penala.
Subliniem ca nu se poate vorbi despre incidenta institutiei terminarii urmaririi
penale in cazul in care urmarirea penala este efectuata, in mod obligatoriu, de
catre procuror. Prin urmare, terminarea urmaririi penale este specified exclusiv
cauzelor instrumentate de organele de cercetare penald.
Potrivit art. 321 din Codul de procedura penala, de indata ce urmarirea pe­
nala este terminata, organul de cercetare penala inainteaza dosarul procurorului,
impreuna cu un referat cu propunerea de adoptare a uneia dintre solutiile prin
care urmarirea penala se finalizeaza. Referatul cuprinde menfiunile prevazute la
art. 286 alin. (4) din Codul de procedura penala, date suplimentare privitoare la
mijloacele materiale de proba §i masurile luate cu privire la ele in cursul cercetarii
penale, precum §i locul unde acestea se afla.
216 Partea speciala

Este posibil ca urmarirea penala sa fi fost efectuata cu privire la mai multe

fapte sau mai multe persoane, iar organul de cercetare penala sa propuna solutii
diferite in raport cu fiecare dintre acestea. In aceasta ipoteza, se va intocmi un
singur referat de terminare a urmdririi penale, in cuprinsul caruia se va indica
pentru care fapte sau inculpati se propune trimiterea in judecata §i pentru care se
propune clasarea sau renuntarea la urmarire.
Procuronil are un termen de maxim 15 zile de la primirea dosarului pentru a
proceda la verificarea lucrdrilor urmdririi penale §i a se pronunta asupra acesto-
ra. Legea prevede insa ca, daca in cauza sunt arestati, verificarea §i rezolvarea se
fac de urgenta §i cu precadere.
Procuronil poate adopta mai multe solufii:
a) restituie cauza organului care a efectuat urmdrirea penald in vederea
completdrii sau refacerii acesteia, atunci cand constata ca urmarirea penala
este incompleta (spre exemplu, nu au fost administrate toate probele necesare
pentru lamurirea imprejurarilor cauzei) sau, dupa caz, ca nu a fost efectuata cu
respectarea dispozitiilor legale (spre exemplu, constata ca, de^i asisten|:a juridica
a inculpatului era obligatorie potrivit legii, unele acte au fost efectuate fara
ca acesta sa fi fost asistat de aparator). In ordonanta de restituire se vor indica
actele ce trebuie efectuate ori refacute, faptele sau imprejurarile ce urmeaza a fi
constatate §i prin ce mijloace de proba. Daca in cauza sunt mai multe fapte sau mai
multi inculpati §i completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai
cu privire la unele fapte sau unii inculpati, regula este disjungerea §i restituirea
numai a acelei parti cu privire la care se impune completarea sau refacerea; daca
disjungerea nu este posibila (spre exemplu, in cazul infi'actiunii continuate sau al
celei de obicei), procuronil dispune restituirea intregii cauze;
b) trimite cauza la alt organ de cercetare penald, in ipoteza prevazuta de
art. 302 din Codul de procedura penala;
c) dispune clasarea sau renuntarea la urmdrirea p im ld , atunci cand constata,
cumulativ, ca au fost respectate dispozi|iile legale ca% garanteaza aflarea ade-
vanilui, ca urmarirea penala este completa §i exista ’irobele necesare §i legal
administrate, iar din lucrarile urmaririi penale rezulta e?|stenta unei cauze dintre
cele de la art. 16 din Codul de procedura penala sau, dupi caz, ca nu exista interes
public in urmarirea infractiunii;
d) dispune trimiterea in judecatd, atunci cand constata, cumulativ, ca au fost
respectate dispozi^iile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea pe­
nala este completa §i exista probele necesare §i legal administrate, iar din materi-
alul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, a fost sav§r§ita de inculpat §i acesta
raspunde penal.
 I. Urmarirea penala 217

Sectiunea a 5-a. Rezolvarea cauzelor

§i sesizarea instantei

Solutiile pe care le adopta procurorul sunt cea de trimitere in judecata, respectiv

cea de netrimitere in judecata prin clasare sau renuntare la urma^rirea penala.
Trimiterea in judecata se realizeaza prin rechizitoriu, iar netrimiterea in jude­
cata prin ordonanfd. Este insa posibil ca in aceea§i cauza penala sa se adopte
solutii diferite in raport de fapte ori inculpati diferiti (spre exemplu, un inculpat
este trimis in judecata, fata de celalalt se dispune clasarea); in acest caz, solutiile
de clasare §i renuntare la urmarirea penala vor fi cuprinse in rechizitoriu.
Continutul rechizitoriului este similar cu cel din vechea reglementare. Exista
totu§i o diferenta importanta, anume aceea ca nu se poate dispune prin rechizito­
riu punerea in mi§care a acfiuniipenale. Prin urmare, in cauzele penale in care se
preconizeaza trimiterea in judecata, anterior emiterii rechizitoriului este obliga-
toriu sa se puna in mi§care actiunea penala prin ordonanta.
Rechizitoriul este actul de trimitere injudecata §i de sesizare a instanfei. El se
limiteaza la fapta §i persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala §i cuprinde:
- mentiunile generale prevazute la art. 286 alin. (2) din Codul de procedura
penala;
- datele privitoare la fapta retinuta in sarcina inculpatului §i incadrarea ei
juridica;
- indicarea probelor §i a mijloacelor de proba;
- stabilirea cheltuielilor judiciare;
- daca este cazul, propuneri privind de luarea, mentinerea, revocarea sau
inlocuirea unei masuri preventive ori a unei masuri asiguratorii;
- daca este cazul, propunerea de luare a unei masuri de siguranta cu caracter
medical;
- dispozi^ia de trimitere in judecata;
- numele §i prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea
calitatii lor in proces, §i locul unde urmeaza a fi citate.
Rechizitoriul sesizeaza in mod legal instanta numai daca, in prealabil, este
verificat sub aspectul legalitafii §i temeiniciei §i confirmat de procurorul ierarhic
superior celui care l-a intocmit.
Odata confirmat, rechizitoriul se trimite instan|ei competente sa judece cauza
in fond, inso^it de dosarul cauzei §i de un numar necesar de copii certificate,
pentru a fi comimicate inculpa^ilor. Daca inculpatul nu cunoa§te limba romana,
se iau mSsuri pentru traducerea autorizata a rechizitoriului; de asemenea, dac^
inculpatul este un cetacean romSn aparfindnd unei minoritS^i nafionale, i se va
comunica o traducere a rechizitoriului in limba matema, dacS cere aceasta.
23^8 Fartea speciala _____________________________

Sectiunea a 6-a. Reluarea urmaririi penale

Noul Cod de procedura penala instituie trei situatii de reluare a urmaririi

penale, toate fiind condi^ionate de imprejurarea de a nu fi intervenit intre timp
vreo cauza care impiedica punerea in mi§care a actiunii penale sau continuarea
procesului penal.
Astfel, urmarirea penala se reia in caz de:
a) Incetare a cauzei de suspendare. Este vorba despre situatia in care inceteaza
cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale, in oricare dintre cele trei
ipoteze de suspendare analizate mai sus.
Daca urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta va dispune, din
oficiu, reluarea urmaririi penale, iar in cazul in care urmarirea penala este su-
pravegheata de procuror §i efectuata de organul de cercetare penala, la propunerea
acestuia, procurorul va dispune reluarea urmaririi penale. In ambele ipoteze,
reluarea se dispune prin ordonanfa.
b) Restituire a cauzei de catre judecdtorul de camera preliminara. Legea are
in vedere doua ipoteze in care judecatorul de camera preliminara dispune resti-
tuirea cauzei la parchet, respectiv atunci cand:
1.a exclus toate probele administrate in cursul urmaririi penale [art. 346
alin. (3) lit. b) din Codul de procedura penala];
2. rechizitoriul este neregulamentar, neregularitatea acestuia nu a fost indrep-
tata de procuror in interiorul termenului prevazut de lege (5 zile de la comu-
nicarea catre parchet a incheierii prin care s-a constatat neregularitatea) §i
aceasta neregularitate determina imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor
judecapi. In aceasta ipoteza, reluarea se dispune de catre conducatorul parchetului
ori procurorul ierarhic superior, numai atunci c^nd acesta constata ca pentru
remedierea neregularitatii este necesara efectuarea ui^or acte de urmarire penala.
c) Redeschidere a urmaririi penale. Exista trei Ipoteze de redeschidere a
urmaririi penale, §i anume; ^
1. invalidarea solutiei de clasare, care are in continut4l sau alte doua subipoteze,
respectiv: I
- fie se constata cS nu a existat imprejurarea care a (ipterminat clasarea;
- fie se constata ca au aparut fapte sau imprejurari noi care invalideaza
imprejurarea avuta in vedere pentru solu^ia de clasare.
Ambele subipoteze se circumscriu redeschiderii urmaririi penale, dar sunt
opera^iimi juridice diferite cu privire la invalidarea solutiei inipale, intruc^t,
atunci cand se constata ca nu a existat imprejurarea care a determinat solutia de
netrimitere, procurorul infirma ordonan|a de clasare, pe cand, in cazul in care au
aparut imprejurari noi, procurorul revocd ordonan^a de netrimitere in judecata;
2. suspectul sau inculpatul nu a respectat obligatiile impuse de procuror prin
ordonanfa de renuntare la urmarirea penala, cu mentiunea ca aici trebuie sa se
constate incalcarea acestor indatoriri cu rea-credintd\
 I, Urmarirea penala 219

3. judecatorul de camera preliminara a admis plangerea impotriva solutiei de

netrimitere in judecata (clasare sau renuntare la urmarirea penala) §i a dispus
trimiterea cauzei la procuror in vederea completarii urmaririi penale^^l In acest
caz, dispozitiile judecatorului de camera preliminara simt obligatorii pentru
organul de urmarire penala.
Trebuie precizat ca, pentru primele doua cazuri enuntate, ordonanta prin
care s-a dispus redeschiderea este supusa confirmarii judecatorului de camera
preliminara, in termen de 3 zile de adoptarea acesteia, sub sanctiunea nulitatii. Este
vorba de un nou control judecatoresc pe care Codul de procedura penala il instituie
asupra activitatii procurorului (in vechea reglementare, procurorul putea oricand
sa infirme o solutie de neurmarire sau netrimiterein judecata, fara vreo verificare
din parte judecatorului). Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea §i
temeinicia ordonan^ei de redeschidere in camera de consiliu, fara citarea suspec-
tului sau inculpatului §i fara participarea procurorului, §i se pronunta printr-o
incheiere definitivd.

Sectiunea a 7-a. Plangerea impotriva masurilor

§i actelor de urmarire penala

§1. Plangerea impotriva actelor organelor de cercetare penala

Titularii pl^ngerii impotriva actelor organului de cercetare penala sunt per-
soanele care au suferit, prin actul acestui organ judiciar, o vatamare a intereselor
lor legitime. Aceasta inseamna ca pot exercita calea de atac nu numai cei care au
avut calitatea de pdrfi sau subiecfi procesuali principali, ci §i orice persoand al
cdrei interes legitim a fost nesocotitprin mdsura ori actul de urmdrire penald.
In ceea ce prive§te sfera titularilor plangerii impotriva actelor §i masurilor de
urmarire penala (atat actele organelor de cercetare penala, cat §i actele procu­
rorului), se cuvine a fi facuta §i o alta men^iune. In conformitate cu dispozitiile
art. 95 alin. (1) din Codul de procedura penala, „avocatul are dreptul de a formula
pldngere, potrivit art. 336-339”; in aceasta situatie, se poate aprecia ca legea
confera avocatului un drept propriu de a formula plangere impotriva actelor §i
masurilor de urmarire penala in situatia in care prin actele organului de cercetare
penala sau ale procurorului se aduce atingere drepturilor §i intereselor avocatului
ca participant la procesul penal.
La fel ca §i in vechea reglementare, plangerea poate fi depusa direct la cel
care o solutioneaza, respectiv procurorul care supravegheaza urmarirea penala,
sau poate fi introdusa la organul de cercetare penala al carui act este atacat. In

I'J Mentionam cS nu se poate vorbi aici de admiterea plSngerii §i restituirea cauzei la procuror
in vederea inceperii urmaririi penale, intrucat nu ne-am afla mtr-o ipoteza de reluare a urmaririi
penale (din moment ce urmarirea penala nici nu fusese inceputa).
220 Partea s p e c i a l a _________________________

acest din urma caz, organul de cercetare penala este obligat sa inainteze plangerea
procurorului, m termen de 48 de ore de la primirea acesteia, impreuna cu expli-
catiile sale, daca sunt necesare.
Plangerea nu suspendd aducerea la mdeplinire a masurii sau actului atacat.
Procurorul care supravegheaza urmarirea penala este cel care rezolva plan­
gerea, termenul de solutionare fiind de 20 de zile de la primirea acesteia. Dupa
solutionare, procurorul comunica petentului un exemplar al ordonanfei prin care
a solu^ionat plangerea.

§2. Plangerea impotriva actelor procurorului

Vorbind despre plangerea contra actelor procurorului, legea are in vedere doua
categorii de acte, analizate separat, §i anume: acte ordinare ale procurorului in
cursul urmdririi penale §i acte prin care se adoptd solufia de clasare sau de
renunfare la urmarirea penala.
a) Plangerea impotriva actelor ordinare ale procurorului. Pentru a determina
care sunt actele ordinare ale procurorului, se folose§te argumentulper a contrario,
astfel ca sunt ordinare toate actele, exceptdndu-le p e cele prin care se adoptd
solufia de clasare sau de renunfare la urmdrirea penald.
Actele ordinare ale procurorului sunt supuse plangerii in conditiile §i cu
respectarea regulilor de la pl&ngerea impotriva actelor organelor de cercetare
penala (referitoare la titulari, cu privire la faptul ca plangerea nu suspenda inde-
plinirea actului, cu privire la inaintarea plangerii §i la termenul de solutionare -
dispozipile Codului de procedura penala cuprinzand norme de trimitere m acest
sens). Precizam §i ca sunt considerate acte ordinare ale procurorului atat cele
realizate chiar de acesta (spre exemplu, punerea in mi§care a acfiunii penale), cat
§i cele efectuate de organul de cercetare penala in b a ^ dispozitiilor date de pro­
curorul care ii supravegheaza activitatea (spre exempli, ordonanfa de schimbare
a incadrarii juridice emisa de organul de polifie in temeiul dispozi|iei obligatorii
ce i-a fost data de procuror). I
Solufionarea acestor pMngeri se face de catre prim-plocurorul parchetului (in
cazul parchetului de pe l^nga judecatorie sau tribunal)^ de procurorul general
al parchetului de pe langa curtea de apel, de procurorul'§ef de sec|ie (in cazul
sec|iilor §i direc|iilor din Parchetul de pe l§nga Inalta Curte de Casa^ie §i Justi^ie),
iar atunci cEnd urmarirea penaM este efectuata de conducStorul unita^ii de parchet
sau de §eful sec^iei, plangerea se solufioneazS de cStre procurorul ierarhic superior
acestuia.
Ordonanfa prin care se solu^ioneaza plangerea impotriva actelor ordinare (ca
§i cea prin care se rezoM plangerea impotriva actelor sau mSsurilor organului
de cercetare penalS) nu mai poate Ji atacatd cu pldngere la procurorul ierarhic
superior celui care a emis-o §i nici la judecStor.
 I. Urmarirea penala 221

b) Pldngerea impotriva actelor prin care se adoptd solufia de clasare sau de

renun^are la urmarirea penald. Actele prin care se adopta solutia de clasare sau
de renunfare la urmarirea penala sunt ordonanfa §i rechizitoriul. Prin urmare, se
poate formula plangere §i impotriva solutiei de netrimitere in judecata cuprinse
prin rechizitoriu.
Plangerea impotriva acestor acte se face in termen de 20 de zile de la comuni-
carea catre persoana interesata a solutiei de clasare sau de renuntare la urmarirea
penala §i se rezolva de catre procurorul ierarhic superior celui care a adoptat
solutia. Precizam ca doar pentru aceste acte ale procurorului legiuitorul a pre-
vazut un termen de formulare a plangerii, care este un termen de decSdere. Per
a contrario, pentru toate celelalte acte de urmarire penala (fie acte ordinare ale
procurorului, fie acte ale organelor de cercetare penala), legea nu prevede termen
de exercitare a caii de atac, astfel ca persoana interesata i§i poate alege momen-
tul la care sa formuleze plangerea; avand insa in vedere ca este vorba de acte de
urmarire penala, aceasta plangere nu va putea fi formulata dupa epuizarea fazei
de urmarire penala.
Procurorul ierarhic superior trebuie sa rezolve plangerea impotriva solu^iilor
de neurmarire sau netrimitere in judecata in termen de 20 de zile de la primirea
acesteia, comunic&nd petentului copie a ordonan^ei de solu^ionare.
Solutia poate fi una de admitere (caz in care urmarirea penala se va redeschide
ori, daca plangerea a vizat doar temeiul solutiei de neurmarire, acesta va fi
schimbat) sau una de respingere a plangerii.
Dupa cum se poate observa, in momentul ini|:ial, plangerile impotriva actelor
de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata au acela§i regim procesual ca
§i plangerile impotriva actelor ordinare, fiind chiar reglementate in acela§i text de
lege; astfel, plangerea impotriva actelor de neurmarire penala sau de netrimitere
in judecata se face, in prima faza, la procurorul ierarhic superior.

§3. Pl^gerea la judecator impotriva actelor de neumiMre penala

sau de netrimitere in judecata
Specific actelor de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata, spre deo-
sebire de actele ordinare ale procurorului, este imprejurarea cS, in ipoteza respin-
gerii de cStre procurorul ierarhic superior a plangerii ini^iale, persoana interesata
poate ataca solu|ia la judecator.
In aceasta a doua faza, plangerea se va formula la judecdtorul de camera
preliminard de la instan^ careia i-ar reveni competen|;a sa judece cauza in prima
instants, astfel incat putem vorbi, in acest caz, de o competenfd exclusivd.
Termenul de formulare a plangerii la judecatorul de camera preliminary este
de 20 de zile de la comunicarea solutiei de respingere date de procurorul ierarhic
superior. In cazul in care procurorul ierarhic superior nu a solu^ionat plangerea
initials in termenul legal de 20 de zile de la primirea acesteia, persoana interesata
 222 Partea speciala______________________________

poate formula pl§ngere la judecator oricdnd dupa implinirea acestui termen, dar
nu mai tdrziu de 20 de zile de la comunicarea solufiei (spre exemplu, de la data
primirii plangerii initiale, procuroml are la dispozilie 20 de zile sa o solutioneze,
dar, daca s-a implinit acest termen §i procuroml nu a solutionat plangerea, persoana
interesata poate sa introduca plangere la judecatorul de camera preliminara. In
acest caz, cata vreme plangerea ini|iala ramane nesoludonata, petentul este in
drept sa se adreseze oricand judecatorului. In situatia in care, ulterior, dupa ce
persoana interesata a formulat plangere la judecator, procurorul rezolva plangerea
initiala §ii comunica solutia, va incepe sa curga un nou termen pentru formularea
plangerii, dar acesta poate sa nu fie valorificat de catre persoana interesata,
care deja s-a adresat judecatorului. Petentul poate insa a§tepta §i rezolvarea de
catre procurorul ierarhic superior, chiar cu int&ziere, a plangerii, caz in care se
poate apoi adresa judecatorului cu plangere, dar nu mai tarziu de 20 de zile de
la comunicarea, intarziata, a solutiei de respingere date de procurorul ierarhic
superior).
Dupa inregistrarea plangerii la instan^a competenta, aceasta se trimite, in
aceea§i zi, judecatorului de camera preliminara.
Judecatorul de camera preliminara, primind plangerea, stabile§te termenul de
solu|ionare a acesteia. Precizam ca nu se stabile§te un termen de judecata, ci un
termen de solufionare a plangerii, avand in vedere ca, potrivit actualei reglemen-
tari, procedura nu se desfa§oara in §edinta publica (ci in camera de consiliu) §i
nici cu participarea procurorului, a petentului §i a intimatilor.
Judecatorul de camera preliminara comunica termenul de solutionare §i un
exemplar al plangerii catre procuror §i catre parti, care pot depune note scrise
cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii, iar petentului ii comunica
doar termenul de solutionare. Doar persoana care a avut calitatea de inculpat in
dosarul in care se formuleaza plangerea poate ridica excepfii §i poate formula
cereri cu privire la legalitatea administrdrii probeloripri a efectudrii urmdririi
penale, avand in vedere ca solutiile acestei plangeri simt diferentiate dupa cum
actiunea penala a fost sau nu pusa in mi§care, in timpul fenaririi penale, in cauza
respectiva. !
In termen de 3 zile de la primirea copiei de pe plangerelprocUrorul are obligatia
sa inainteze judecatorului de camera preliminara dosarul bauzei.
Judecatorul de camera preliminara se pronun|a, intotdeauna, prin incheiere
motivatd.
In sistemul Codului de procedura penala, soluble p e care le poate adopta
judecatorul de camera preliminara simt impartite in doua categorii, dupa cum in
cauza penala respectivafusese sau nu pusa in mi§care acfiunea penala.
A. Cdnd acfiunea penala nu a fost pusa in mi§care [art. 341 alin. (6) din Codul
de procedura penala], judecatorul:
 I. Urmarirea penala 223

1. respinge pldngerea, ca tardivd, inadmisibild (atunci cand este facuta de o

persoana care nu dovede§te interesul sau atunci cand actul atacat nu este o solutie
de netrimitere in judecata sau neurmarire penala) sau nefondatd;
2. admite pldngerea, desfiinfeazd solutia atacatd §i trimite motivat cauza
procurorului, pentru inceperea urmdririi penale (in cazul in care se dispusese o
solutie de clasare sau de renuntare la urmarirea penala, inainte ca urmarirea penala
sa fi fost inceputa), completarea urmdririi penale (in cazul in care se dispusese o
solutie de clasare sau de renuntare la urmarirea penala dupa ce urmarirea penala
fusese inceputa) sau pentru punerea in mi§care a acfiunii penale §i completarea
urmdririi penale (atunci cand constata ca sunt probe pentru punerea in mi§care a
actiunii penale, ca urmare a unei analize detaliate a dosarului);
3. admite pldngerea §i schimbd temeiul de drept al solufiei de clasare atacate
[spre exemplu, atunci cand judecatorul de camera preliminara constata ca procu-
rorul, in mod gre§it, a dispus clasarea cauzei in temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) din
Codul de procedura penala - existenta unei cauze de neimputabilitate iar, in
mod corect, temeiul de drept al clasarii era cel prevazut de art. 16 alin. (1) lit. c)
din Codul de procedura penala - nu exista probe ca o persoana a savar§it infrac-
tiunea]. In aceasta ipoteza, prin schimbarea temeiului de drept al clasarii nu se
poate area pentru suspect o situatie mai grea [spre exemplu, nu se poate schimba
temeiul din cel prevazut de art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala
in cel prevazut de lit. f) a aceluia§i articol, respectiv amnistia sau prescriptia ras-
punderii penale].
B. Cand acfiunea penald a fost pus a in mi§care [art. 341 alin. (7) din Codul de
procedura penala], judecatorul:
1. respinge pldngerea ca tardivd sau inadmisibild',
2. verified legalitatea administrdrii probelor §i a efectudrii urmdririi penale,
exclude probele nelegal administrate ori sancfioneazd, potrivit dispozipilor
art. 280-282 din Codul de procedurd penald (cauzele de nulitate), actele de
urmdrire penald efectuate cu incdlcarea legii, ^i:
a) respinge pldngerea ca nefondatd (spre exemplu, daca s-a dispus o solutie
de clasare pe temeiul prescriptiei, cel care a facut plangerea este interesat de
anularea unor probe, pentru ca acestea sa nu poata G folosite, ulterior, intr-o alta
procedura judiciara);
b) admite pldngerea, desfiinfeazd solufia atacatd §i trimite motivat cauza la
procuror m vederea completdrii urmdririi penale;
c) admite pldngerea, desfiinfeazd solufia atacatd §i dispune incepereajudecdpi
cu privire la faptele persoanele pentru care, in cursul cercetdrii penale, a
fost pusd in mi§care acfiunea penald, atunci cdnd constatd cd probele legal
administrate sunt suficiente^^\ Din interpretarea dispozi|iilor art. 64 alin. (5) din

['1 Se poate observa ca aceasta este o solutie specifica exrc/M5zvplangerii in cauzele in care anterior
fusese pusa in mi§caxe ac|iunea penala, ea neregasindu-se printre solutiile pe care judecatorul de
camera preliminara le poate adopta asupra plangerilor formulate in cauze fara inculpat.
 224 Partea speciala______________________________

Codul de procedura penala rezulta ca judecatorul de camera preliminara devine

incompatibil sa solu|ioneze cauza pe fond;
d) admitepldngerea schimbd temeiul de drept alsolufiei de clasare atacate.
Cu caracter de noutate, actuala reglementare prevede ca se schimba temeiul de
drept al clasarii doar atunci cdnd nu se creeazd o situafie mai grea petentului,
atat pe laturS penala, cat §i pe latura civila [spre exemplu, pe latura penala, daca
cel care a atacat ordonanfa de clasare a primit o solutie de netrimitere in judecata
m temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala - fapta nu este
prevazuta de legea penala in urma plangerii formulate, pentru a nu i se agrava
situatia, se poate schimba temeiul numai in cel prevazut de art. 16 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedura penala - fapta nu exista].
Toate solujiile prevazute de dispozi|:iile art. 341 alin. (6) §i (7) din Codul de
procedura penala se pronun|:a de judecatorul de camera preliminara prin incheiere
motivatd.
O singura incheiere este supusd cdii de atac a contestafiei, respectiv cea prin
care se dispune mceperea judecdpi [art. 341 alin. (7) pet. 2 lit. c) din Codul de
procedura penala], in restul situafiilor incheierile fiind definitive. '
Titularii contestafiei sunt numai procurorul §i inculpatul. Contestafia poate fi
privi numai modul de solufionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii
probelor §i a efectuarii urmaririi penale, iar motivarea ei este obligatorie (contes-
ta^a nemotivata se respinge ca inadmisibila). Termenul de formulate a contesta­
fiei este de 3 zile de la comunicarea incheierii.
Contestafia se solufioneaza de judecatorul de camera preliminara de la instan-
|a ierarhic superioara, respectiv de completul corespunzator al Inaltei Curfi de
Casafie §i Justifie (complet format din doi judecatori), fara participarea procuro-
rului §i a inculpatului.
Solufiile care pot fi date in urma contestafiei sunt:^
a) respingerea contestafiei ca tardivd, inadmisibit^ (spre exemplu, cand este
formulate impotriva unei incheieri prin care s-a respinS^pMngerea) sau nefondatd,
menfintndu-se dispozifia de incepere a judecafii; ^
b) admiterea contestafiei, desfiinfarea incheierii a t^ a te §i rejudecarea pldn-
gerii, proced^du-se in conformitate cu art. 341 alin. (7l:pct. 2 din Codul de pro­
cedura penala, respectiv pronunfandu-se una dintre cele ^tru solufii, daca excep-
fiile cu privire la legalitatea administrSrii probelor ori a efectuarii urmaririi penale
au fost gre§it solufionate.
Dispozifiile date de judecatorul de camera preliminara in aceasta procedura
sunt obligatorii pentru procurori, iar probele excluse nu pot fi avute in vedere la
judecarea in fond a cauzei.
 Capitolul al Il-lea. Camera preliminara

§1. Obiectul procedurii

Procedura de camera preliminara i§i are sediul materiei in dispozipile art. 342-
348 din Codul de procedura penala.
Obiectul acestei faze a procesului penal consta, potrivit art. 342 din Codul de
procedxira penala, in verificarea, dupa trimiterea in judecata a cauzei, a:
- competen^ei §i legalita^ii sesizarii instan|ei;
- legalita|ii administrarii probelor in faza de urmarire penala;
- legalitafii efectuarii actelor de urmSrire penala.
Se poate observa ca in camera preliminary se analizeaza legalitatea activit&Jii
din cursul urmaririi penale, §i nu fondul cauzei', spre exemplu, judecatorul de
camera preliminara nu evalueaza probele din perspectiva temeiniciei §i aptitudinii
lor de a sus|ine trimiterea in judecata sau concluzia vinova|iei ori nevinova^iei
inculpatului (nu prejudeca fondul), ci numai sub aspectul legalita^ii modului lor
de ob^inere.
Cauza penala va ajunge in camera preliminara numai atunci cdnd sesizarea
instanfei s-a facut printr-un rechizitoriu; in ipoteza in care sesizarea instan^ei
s-a realizat printr-un acord de recunoa§tere a vinovafiei, procedura de camera
preliminary nu va fi parcursa, ci se trece direct in faza de judecata.
Aceasta faza procesuala reprezinta un filtru pe care un organ jurisdictional
il aplica asupra intregii faze de urmarire penala, dar §i o verificare a legalita-
^ii sesizarii §i competen^ei instan^ei de judecata. Practic, ceea ce se realiza sub
imperiul Codului de procedura penala anterior direct de catre instan^a, in prima
parte a judeca^ii in prima instan^a, cade acum in sarcina judecatorului de camera
preliminara.
Legiuitorul a urmarit sa reduca intervalul de timp destinat acestor verificari
procedurale, ceea ce conduce, implicit, §i la celeritatea desfa§urarii procesului
penal in ansamblul sau. De aceea, procedura in camera preliminary nu poate avea
o duratd mai mare de 60 dezile de la mregistrarea cauzei la instanfd (art. 343 din
Codul de procedura penala).
Pe de alta parte, tot in vederea respectarii celeritatii, solu|;ionarea problemelor
care simt de competen^a judecatorului de camera preliminara se face in camera de
consiliu (^edin^a fiind, a§adar, nepublica), fara participarea parjilor §i a procuro-
rului, derularea procedurii imbracand o forma preponderent scrisa.
Aceste trasaturi ale camerei preliminare au nascut deja controverse. Principala
problema ridicata in practica este daca, procedura fiind una scrisa, se poate vorbi
de o reaia §i efectiva contradictorialitate, in condijiile in care nici inculpatul §i
226 Partea specials

nici procuroral nu au posibilitatea sa i§i exprime punctele de vedere direct in fata

judecatorului.

§2. Etapele procedurii

Camera preliminary cunoa§te trei etape, astfel:
1. Prima etapd este cea a mdsurilorpremergdtoare §i cuprinde, succesiv:
- repartizarea aleatorie a dosarului catre judecatorul de camera preliminara;
- comunicarea catre inculpat a copiei certificate de pe rechizitoriu sau, dupa
caz, a unei traduceri autorizate a acestuia (in ipoteza in care este vorba despre
un inculpat care apartine unei minoritati nationale sau care nu cunoa§te limba
romana). Comunicarea se face la locul de detinere, daca inculpatul este privat
de libertate, iar in celelalte cazuri la adresa unde locuie§te sau la adresa la care a
solicitat comunicarea actelor de procedura;
- aducerea la cuno§tinta inculpatului a obiectului procedurii de camera preli­
minara, a dreptului de a-§i angaja un aparator, precum §i a termenului in care poa-
te formula in scris cereri §i exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor
§i a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Acest termen nu poate
fi mai scurt de 20 de zile, el fiind fixat de judecator in func|;ie de particularitatile
§i complexitatea cauzei, dar tinand seama §i de necesitatea ca intreaga procedura
sa nu depa§easca 60 de zile;
- luarea, de catre judecatorul de camera preliminara, a masurilor necesare
pentru desemnarea unui aparator din oficiu, in cazurile in care asistenta juridica
este obligatorie (art. 90 din Codul de procedura penala). Avocatului i se acorda de
asemenea termen, nu mai scurt de 20 de zile, in care poate formula in scris cereri
§i exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor §i a efectuarii actelor de
catre organele de urmarire penala;
2. A doua etapd incepe la momentul expirarii teifeenului acordat pentru for-
mularea cererilor sau exceptiilor. fn aceasta etapa, cererile §i exceptiile ridicate
de catre inculpat ori exceptiile ridicate din oficiu de jildecatorul de camera preli­
minara (spre exemplu, cea de necompetenta materiala sau personala) se comuni-
ca parchetului, care poate raspunde la acestea in maxinl,10 zile de la comunicare.
3. In cea de-a treia judecatorul de camera preliminara solutioneaza ce­
rerile §i exceptiile formulate de inculpat sau ridicate din oficiu, prin incheiere
motivatd, fara participarea procurorului §i a inculpatului, in camera de consiliu.
Judecatorul de camera preliminara se pronunta la momentul expirarii termenului
de 10 zile acordat parchetului pentru a raspunde la cererile §i exceptiile ridicate.
Daca se constata neregularitati ale actului de sesizare ori daca judecatorul de
camera preliminara sanctioneaza potrivit art. 280-282 din Codul de procedura
penala actele din timpul urmaririi penale, efectuate cu incalcarea legii, precum
§i daca exclude una sau mai multe probe administrate, incheierea se comunica
 II. Camera preliminara 227

parchetului care a emis rechizitoriul, de indata. Constatarile facute in conformitate

cu dispozitiile art. 280-282 din Codul de procedura penala inseamna inclusiv
constatarea nelegalitatii sau neloialitatii administrarii probelor m faza de urmarire
penala.
in situatiile de mai sus, procurorul are la dispozitie maxim 5 zile de la comu-
nicarea incheierii pentra a remedia neregularitatile constatate §i are obligatia ca,
in acela§i termen, sa comunice judecatorului de camera preliminara daca mentine
dispozitia de trimitere in judecata sau solicita restituirea cauzei. Mentionam ca,
de§i incheierea poate privi oricare dintre ipotezele mai sus descrise, procurorul
poate remedia doar neregularitatile actului de sesizare, iar nu §i actele nule sau
probele excluse, intrucat dosarul se afla deja in camera preliminara, procedura in
care procurorul nu are competenta fimctionala de a administra probe; in situatia
excluderii de catre judecator a uneia sau a mai multor probe (dar, in orice caz, nu
a tuturor probelor), procurorul are doar altemativa intre a mentine dispozitia de
trimitere in judecata sau a cere restituirea cauzei.

§3. Solutii
Solutiile pe care le poate adopta judecatorul de camera preliminara sunt,
potrivit dispozitiilor art. 346 din Codul de procedura penala:
1. restituirea cauzei la parchet, in oricare dintre urmatoarele ipoteze:
a) rechizitoriul este neregulamentar intocmit, neregularitatea nu a fast re-
mediata de procuror §i, datoritd acestei neregularitafi, nu se p o t stabili obiec-
tul sau limitele judecatii. In aceasta situatie, este vorba despre o neregularitate
a rechizitoriului (referitoare la conditiile de fond sau de forma) care conduce la
imposibilitatea judecatorului de camera preliminara de a stabili obiectul §i limi­
tele judecatii, prima instanta neputand fi investita cu respectiva cauza, intrucat nu
se poate determina daca o anumita chestiune face sau nu parte din sesizare. Spre
exemplu, s-ar putea retine o asemenea situatie atunci c§nd dispozitivul rechizi­
toriului face referire la o infractiune continuata compusa din 10 acte materiale,
dar dintre acestea in cuprinsul rechizitoriului sunt analizate doar 8, astfel ca nu
se poate determina daca judecata urmeaza a se efectua cu privire la toate actele
materiale sau doar la o parte din ele;
b) a exclus toate probele administrate m cursul urmaririi penale. Este vorba
despre ipoteza in care se constata lipsa de legalitate sau de loialitate a tuturor
probelor, situatie in care judecata nu poate incepe, intrucat dispozitia de trimitere
in judecata nu este sustinuta prin niciun element al probatoriului. Daca, spre
exemplu, in cazul unei infractiuni de luare de mita, rechizitoriul are la baza, ca
mijloace de proba, un autodenunt, declarative denuntatorului §i inregistrarile
convorbirilor telefonice ale inculpatului, iar judecatorul de camera preliminara
constata ca interceptarea a fost facuta in baza unei autorizatii lovite de nulitate
228 ______Partea s p e c i a l a ________________________

absoluta, dar §i ca declaratiile au fost obtinute de la denuntator prin amenintare,

va exclude toate probele §i, ca urmare, va dispune restituirea cauzei la parchet in
vederea refacerii urmaririi penale;
c) procurorul solicita restituirea cauzei. Este vorba despre ipoteza in care,
dupa ce s-a comunicat parchetului incheierea prin care judecatorul de camera
preliminara a constatat neregularitafi ale rechizitoriului, a anulat unele acte de
urmarire penala sau a exclus una sau mai multe probe, procurorul nu mentine
dispozitia de trimitere in judecata, fie explicit (solicitand restituirea cauzei), fie
implicit [prin aceea ca nu comunica judecatorului decizia sa in termenul de 5 zile
prevazut de art. 345 alin. (3) din Codul de procedura penala];
2. dispunerea inceperii judecafii, in urmatoarele ipoteze:
a) de§i s-au constatat neregularita.fi ale actului de sesizare, s-au anulat acte
de urmarire penala ori s-au exclus probe, totu§i cauza nu a fost restituitd la par­
chet. Spre exemplu, se poate dispune inceperea judecatii atunci c§nd judecatorul
de camera preliminara a sanctionat doar o parte din actele de urmarire penala
sau probele administrate in aceasta faza, iar procurorul a menfinut dispozitia de
trimitere in judecata. De asemenea, solutia este posibila atunci cand rechizitoriul
este neregulamentar, dar aceasta nu impiedica stabilirea obiectului judecatii (spre
exemplu, lipsesc mentiunile necesare asupra masurilor asiguratorii luate sau cele
privind cheltuielile judiciare).
Trebuie precizat insa ca probele excluse de catre judecatorul de camera preli­
minara nu vor fi avute in vedere la judecarea cauzei;
b) constata legalitatea sesizdrii instanfei, a administrdriiprobelor §i a efectu-
drii actelor de urmarire penala;
3. i§i declind competenfa, atunci cand constata ca instanta sesizata nu este
competenta.
Judecatorul de camera preliminara care a dispus o solutie de incepere a ju-
deca|:ii devine §i judecatorul care va solutiona fondul cauzei, iar in cazul Inaltei
Cur^i de Casape §i Justitie, devine pre§edinte al corSpletului care solu^ioneaza
cauza in fond. t
A§a cum am aratat anterior, oricare dintre solujii se prc^un^a de catrejudecatorul
de camera preliminara prin incheiere. Aceasta incheiefe este, ca regula, supusa
contestafiei, care se poate exercita in termen de 3 zile\de la comunicare §i se
solu^ioneaza de c^tre judecatorul de camera preliminary de la instanta ierarhic
superioara, respectiv de completul competent In cazul Inaltei Curji de Casa]:ie §i
Justitie,
Singura excepfie de la aceasta regula este reprezentata de incheierea pro-
nun^ata de judecatorul de camera preliminary prin care acesta i§i declinS com-
petenja. Aceasta incheiere este o hotMre definitive, nefiind supusS niciunei cSi
de atac.
in cazul contestafiei se aplicS toate regulile privitoare la rezolvarea cauzei in
camera preliminary (spre exemplu: termenul de solufionare este de 60 de zile, §e-
 II. Camera preliminara 229

dinta este nepublica §i fara participarea procuromlui sau a inculpatului), inclusiv

cele in materia solutiilor. Practic, in cazul contestatiei are loc o evaluate intr-un
al doilea grad de jurisdictie a legalita^ii urmaririi penale lato sensu, astfel incat
ceea ce a facut judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni
competenfa sa judece cauza in fond va face §i judecatorul de camera preliminara
investit cu solutionarea contestatiei.
In situatiain care contestatia este respinsa ca tardiva, nefondata sau inadmisibila,
se mentine incheierea data de primul judecator de camera preliminara. In cazul in
care se admite contestatia, se va putea dispune oricare dintre solutiile ce puteau fi
adoptate prin incheierea pronun|ata, in prima instanta, de judecatorul de camera
preliminara. Spre exemplu, in cazul in care inculpatul contesta incheierea prin
care s-a constatat legalitatea sesizSrii instantei, probelor, actelor, iar ca urmare
a admiterii contestatiei este desfiintata incheierea atacata, in rejudecare se poate
dispune restituirea cauzei la procuror, cu motivarea ca nu se poate stabili obiectul
judecatii.
Problemele procedurale care au fost verificate de catre judecatorul de camera
preliminara §i asupra carora s-a dispus prin hotar^re definitiva nu mai p o t f i
reluate in cursul judecafii asupra fondului cauzei. Spre exemplu, instanta care
judeca respectiva cauza in prima instanta nu poate sa constate nulitatea unui act de
urmarire penalS, dupa cum nu poate exclude vreuna dintre probele administrate in
cursul urmaririi penale, daca respectivul act sau respectiva proba a fost menpnuta
de judecatorul de camera preliminara. In acest sens converg atat ratiunile pentru
care institu^ia camerei preliminare a fost introdusS in legisla|ia noastra, cat §i
dispozitiile art. 281 alin. (4) lit. a) §i art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de proce­
dure penala (conform carora incalcarea dispozi|iilor legale intervenita in cursul
urmaririi penale poate fi invocata doar pana la inchiderea procedurii in camera
preliminara, ulterior acestui moment nulitatea fiind acoperita). De altfel, ipoteza ar
fi §i greu de intalnit in practica, din moment ce judecatorul de camera preliminara
care a dispus inceperea judecS^i este cel care, de cele mai multe ori singur, judeca
in prima instanta cauza.
De la aceasta regula exista insa o excepfie: chiar daca judecatorul de camera
preliminara constata competen|:a instantei sesizate, instanta de apel poate desfiin|:a
sentinfa primei instance pentru necompeten|a materiala sau personala, urmand a
trimite cauza spre rejudecare la instanfa competent^ [art. 421 pet. 2 lit. b) din
Codul de procedure penaia].
 Capitolul al Ill-lea. Judecata

Sectiunea 1. Dispozitii generate

S u h s e c t iu n e a 1 . N o t iu n e , lim ite le f a z e i d e ju d e c a t a
§i p rin c ip iile ju d e c a t ii

§1. Notiune
Judecata, ca etapa distincta a procesului penal, este considerata in literatura
de specialitatef'^ ca fiind faza centrala §i cea mai importanta, avand drept obiect
solu^ionarea definitiva a cauzei penale.
Judecata este cea de-a treia faza a procesului penal in care, pe baza unui
material probator preconstituit §i verificat in procedura de camera preliminara §i,
in subsidiar, completat de catre instanta de judecata prin activitatea sa nemijlocita,
persoana trimisa in judecata este trasa sau nu la raspundere penala.
Apreciem ca judecata constituie activitatea principala a procesului penal, de-
oarece numai pe baza celor discutate §i probate in §edinta de judecata se poate
intemeia convingerea judecatorilor asupra vinovatiei sau nevinovatiei inculpati-
lor, convingere care apoi va fi concretizata in solutia pronunteta prin hotararea
judecatoreasca.
In sens restrdns, prin judecata se intelege operatia logica prin care completul
de judecata solutioneaza cauza penala, ca uimare a sesizarii sale in conditiile legii.
In sens larg, prin judecata se intelege cea de-a treia'lfaza a procesului, alcatuita
dintr-un ansamblu de activitati desfa§urate, in princif^l, de instanta de judecata,
cu participarea activa a procuromlui §i a partilor asistale de catre aparatori, avand
drept finalitate afiarea adevarului cu privire la fapta §i Inculpatul cu care instanta
a fbst sesizata. ^
Judecata are doua funcpi judiciare: ••
a) funcfia judiciara principala este cea a judecarii propriu-zise a cauzei, in
complet legal constituit;

A. C ri§u , a . Z ara fiu , A. C iobanu , Dreptprocesualpenal. Curs selectivpentru licenfa. Teste

grila, Ed. Hamangiu, Buciire§ti, 2008, p. 143; I. N eagu , A. C ri §u , A. Z ara fiu , A. C iobanu , Drept
procesual penal. Curs selectiv pentru licenfa, ed. a 2- a, Ed. All Beck, Bucure§ti, 2004, p. 134;
I. N ea Gu , Tratat de procedura penala. Partea speciald, ed. a 2-a revazuta §i adaugita, Ed. Universul
Juridic, Bucure§ti, 2012, p. 176.
 III. Judecata 231

b) funcfia judiciara subsidiara/secundara este cea de dispozitie asupra drep-

turilor §i libertatilor fundamentale, intrucat, in cursul judecatii, instanta de jude­
cata se pronunta §i asupra masurilor de preventie sau masurilor asiguratorii.

§2. Limitele fazei de judecata

Limita inifiald a fazei de judecata este determinata de incheierea sau decizia
de incepere a judecatii [spre exemplu, daca judecatorul de camera preliminary
constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor §i a efectuarii
actelor de urmarire penala sau exclude una ori mai multe probe administrate,
se pronunfa o incheiere, prin care se dispune inceperea judecatii; atunci cand
judecatorul de camera preliminary dispune restituirea cauzei la parchet pentru
oricare dintre motivele prevazute de art. 346 alin. (3) din Codul de procedura
penala, iar m urma contestatiei judecatorul de camera preliminara de la instanta
ierarhic superioara admite contestatia, desj&inteaza incheierea atacata §i dispune,
prin decizie, inceperea judecatii].
Instanta, in cazul acesta, este sesizata, ca act principal de sesizare, prin
rechizitoriul intocmit de procuror, incheierea sau decizia de incepere a judecatii
reprezentand actul subsidiar de sesizare, dar in acela§i timp o conditie sine qua
non pentru trecerea in a treia faza a procesului penal.
In conditiile in care obiectul judecatii este stabilit prin rechizitoriu, dar in lipsa
incheierii judecatorului de camera preliminara nu se poate incepe judecata, trebuie
sa apreciem ca, in prezent, pentru inceperea judecatii sunt necesare doua acte de
dispozitie: rechizitoriul, prin care procurorul dispune trimiterea in judecata, §i
mcheierea/decizia pronuntata de judecatorul de camera preliminara, de incepere
a judeca|ii, care, pe de o parte, valideaza rechizitoriul, iar, pe de alta parte, poate
sa excluda anumite acte sau probe ale urmaririi penale §i poate sa limiteze, intr-o
anumita masura, obiectul judecatii.
Instanta poate fi sesizata, in prezent, fie prin aceste doua acte (rechizitoriu
§i incheiere/decizie de incepere a judecatii), fie prin acordul de recunoa§tere a
vinovafiei, caz in care lipse§te procedura de camera preliminara §i vorbim despre
o sesizare directa a instantei de judecata cu acordul de recunoa§tere a vinovatiei.
Limita finald a fazei de judecata este reprezentata de hotararea definitiva, prin
care se rezolva fondul cauzei. Precizam ca exista §i hotarari definitive care nu
rezolva fondul cauzei, cum ar fi hotararea de dezinvestire in cazul declinarii de
competenta.
Cu titlu de exceptie, aceasta limita finala poate fi depa§ita in cazul exercitarii
cailor extraordinare de atac (recurs in casatie, contestatie in anulare §i revizuire).
232 Partea specials

§3. Principiile fazei de judecata

Daca in cursul urmaririi penale este reglementata doar partial lipsa de publi-
citate, celelalte trasaturi nemaigasindu-§i locul in actuala reglementare, in cursul
judecafii asistam, ca §i in vechea reglementare, la enun|area expresa a celor patru
principii, §i anume:
a) publicitatea;
b) nemijlocirea;
c) contradictorialitatea;
d) oralitatea.
Toate aceste principii reprezinta caractere ale §edin|ei de judecata §i, fa^a de
aceasta precizare, apreciem ca regulile inscrise in dispozi|ii legale cu caracter
special, cum ar fi repartizarea aleatorie a dosarelor, nu reprezinta principii ale
fazei de judecata, ci sxmt doar dispozi|ii care disciplineaza modul de desfa§urare
a procesului penal.

3.1. Publicitatea

Publicitatea consacrS dreptul oricarei persoane de a participa la §edinfa de

judecata. !n actuala reglementare, de la acest drept au fost enun^ate expres doua
exceppi, §i anume: este interzisa participarea la judecata a persoanelor care
nu au implinit 18 ani §i a persoanelor marmate [art. 352 alin. (2) din Codul de
procedura penala],
incalcarea dispozi|:iilor relative la publicitatea §edin|;elor de judecata se
sanc|ioneaza cu nulitatea absolutd, care poate fi invocata din oficiu sau la cerere,
in orice stare a procesului penal^'^ [art. 281 alin, (2) §i (3) din Codul de procedura
penala]. i
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apr^ciat cS, pentru a se realiza
publicitatea unei proceduri, este necesar ca publicu| sa fie informat despre data
§i locul §edin|ei de judecata §i sa aiba un acces facil|la aceasta. A pne o §edin^a
de judecatS in circumstance in care marele public nu |oate participa (in cauza de
fa^a §edin|a desfS§urandu-se in localul unui penitenclar) constituie un obstacol
grav pentru realizarea unei publicitS|i reale, iar statul ;are obliga^ia ca, in astfel
de circumstance, sa ia masurile necesare pentru a asigura o informare §i un acces
efectiv al presei §i al publicului^l
In ceea ce prive§te interdicfia de a participa la judecata impusa persoanelor
mai sus men^ionate, precizam cS, §i in aceasta situa^ie, se poate vorbi de existen^a
unor excepfii, astfel cS pot participa la §edin|a de judecata minorii care au calitatea

f’J Considera^iile teoretice privind no^iunea de „orice stare a procesului penal” au fost analizate
in capitolul al Vl-lea ,vA.cte procesuale §i procedxirale comune”, sectiunea a 4-a „Nulita|ile”,
considera|iile referitoare la „Nulitatea absoluta” din partea generals a prezentei carfi.
p' C.E.D.O., cwxz&Riepan c. Austriei, HotSrSrea din 14 noiembrie 2000, www.echr.coe.int.
 III. Judecata 233

de parti sau martori, precum §i persoanele inarmate care asigura paza persoanelor
aflate in stare de detinere sau cele care asigura securitatea §edintei de judecata
[art. 352 alin. (2) din Codul de procedura penala],
Publicitatea nu este incalcata daca instanfa limiteaza accesulpublicului in sala
in care se desfa§oara §edin|:a de judecata, in functie de marimea salii de judecata. In
actuala reglementare constatam existen|a unor detalii in ceea ce prive§te limitarea
publicitatii §edintei de judecata §i asistam la o explicatie detaliata a dreptului
persoanelor participante la §edinta de a realiza inregistrari sau fotografii, astfel incat
nu este considerata o incalcare a principiului publicitatii §edin|ei de judecata nici
limitarea accesului persoanelor in sala de §edin^a, pentru asigurarea solemnita^ii
§edin|ei, iar publicitatea §edintei de judecata nu este echivalenta nici cu dreptul
oricarei persoane de a cunoa§te confinutul dosarului cauzei. Pentru ca un ter^ sa
ia cuno§tin|a de continutul dosarului, se aplica dispozifiile Legii nr. 544/2001^*^,
luarea la cuno§tinta presupunand formularea unei cereri prealabile in acest sens
[art. 352 alin. (10) din Codul de procedura penala]. Potrivit dispozi|:iilor art. 352
alin. (7) din Codul de procedura penala, partile, persoana vatamata, reprezentanfii
acestora, avoca|ii §i expertii desemnati in cauza au dreptul de a lua cuno§tin|a de
actele §i confinutul dosarului.
Cu aspect de noutate, actuala reglementare mentioneaza ca, in cazul informa-
fiilor clasijicate^^\ atunci cand acestea sunt esentiale pentru solutionarea cauzei,
instanfa solicita, de urgenta, dupa caz, declasificarea totala, declasificarea par^iala
sau trecerea intr-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasi-
ficate de catre aparatorul inculpatului [art. 352 alin. (11) din Codul de procedura
penala], iar daca autoritatea emitenta nu permite aparatorului inculpatului accesul
la informa|iile clasificate, acestea nu pot servi la pronuntarea unei solu|;ii de con-
damnare, de renun|:are la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei
in cauza [art. 352 alin. (12) din Codul de procedura penala].
Totodata, in actuala reglementare este prevazut expres dreptul instanfei de ju ­
decata de a interzice publicarea de texte, imagini, desene sau fotografii de natura
a dezvalui identitatea persoanei vata^mate, a pa^rtii civile §i a par^ii responsabile
civilmente, precum §i a martorilor, in condi^iile in care s-ar aduce atingere viepi
intime a acestora, astfel incat singura situa^ie in care instan|:a nu poate limita folo-
sirea mijloacelor sus-men$ionate este cea cu privire la inculpat [art. 352 alin. (9)
raportat la art. 352 alin. (3) sau (4) din Codul de procedura penala].

[>i Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informa|iile de interes public (M. Of. nr. 663 din
23 octombrie 2001).
Potrivit dispozi^iilor art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 privind protecfia informafiilor cla­
sificate (M. Of. nr. 248 din 12 aprilie 2002), informafiile clasificate sunt „informa|iile, datele, docu-
mentele de interes pentru securitatea nationals, care, datoritS nivelurilor de importan^S §i consecin-
telor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sS fie protejate”.
234 Partea speciala

Exceptii de lapublicitatea §edintei de judecatd mtalnim in doua ipoteze:

1. §edinta poate fi declaratd nepublicd de cdtre instantd, la cererea partilor,
a procuromlui ori din oficiu, m cazul in care judecata in §edinta publica ar aduce
atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii, vietii intime a persoanei sau
intereselor minorilor ori ale justitiei [art. 352 alin. (3) din Codul de procedura
penala]. Totodata, instanta, la cererea partilor, a procuromlui sau a persoanei
vatamate, poate sa declare §edinta nepublica, in cazul in care audierea unui martor
in public ar pune in pericol confidentialitatea unor informatii [art. 352 alin. (4)
teza a Il-a din Codul de procedura penala].
O chestiune cu aspect de noutate este reprezentata de posibilitatea instantei
de a declara §edinta nepublica la cererea martorilor, pentru §edinta de judecata in
care este ascultat respectivul martor, daca, prin informatiile relevate, s-ar putea
aduce atingere sigurantei ori demnitafii sau vietii intime a acestuia sau a mem-
brilor familiei sale [art. 352 alin. (4) teza I din Codul de procedura penala].
2. Situa^iile reglementate expres de lege in carejudecata se desfd§oard obliga-
toriu in §edin0 nepublica:
a) §edintele de judecatd desfd§urate in camera de consiliu, de aceasta data
legiuitorul precizand ca §edinta din camera de consiliu este nepublica [art. 352
alin. (1) teza a Il-a din Codul de procedura penala]. Solutionarea propunerii de
luare sau de prelungire a arestarii preventive in §edinta publica, iar nu in camera
de consiliu, a§a cum prevede art. 203 alin. (5) din Codul de procedura penala,
nu atrage nulitatea absoluta a hotararii conform dispozitiilor art. 281 din Codul
de procedura penala, intruca^t aceste dispozitii sanctioneaza cu nulitatea absoluta
numai nerespectarea dispozitiilor referitoare la publicitatea §edintei de judecata;
b) §edinfe in cauzele cu inculpa^i minori. Potrivit art. 509 alin. (2) din Codul
de procedura penala, §edinta in care are loc judecarea infractomlui minor nu este
publica, aceasta derogare fiind instituita de legiuifor tocmai pentru a sublinia
regimul deosebit de strict de reglementare a institu|iei minoritatii din punct de
vedere procesual penal. In cazul in care in aceea§i catjza sunt mai multi inculpati,
dintre care unii sunt minori §i altii majori, §i nu se poat^ dispune disjungerea, se va
aplica procedura obi§nuita [art. 510 alin. (1) din Codfl de procedura penala]. In
aceste condi^ii, daca judecata se va desfS§ura in §ediiita nepublica, va interveni
nulitatea absoluta a hotararii, fiind incalcate dispoziti^ie relative la publicitatea
§edintei de judecata;
c) ^edinfele in cauzele care au ca obiect infracfiunile de trqfic de minori §i de
pornografie infantild (art. 24 din Legea nr. 678/2001^*^).

Conform art. 24 alin. (1) teza I din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea ?i combaterea
traficului de persoane (M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001), §edintele de judecata in cauzele
privind infrac^iunea de trafic de minori, prevazuta de art. 211 din Codul penal, §i de pornografie
infantila, prevazuta de art. 374 din Codul penal, sunt nepublice. in ce prive§te infrac^iunea de trafic
de persoane majore, prevazuta de art. 210 din Codul penal, potrivit art. 25 din lege, la cererea
 III. Judecata 235

Procedura declararii §i judecarii in §edinta nepublica presupune urmatoarele

reguli: §edinta este declarata nepublica, potrivit precizarilor sus-mentionate, la
cererea procuromlui, a partilor, a persoanei vatamate, a martorului ori din oficiu;
§edinta se poate desfa§ura in mod nepublic pentru tot cursul sau pentm o anumita
parte a judecarii cauzei; declararea §edintei nepublice se face in §edinta publica,
dupa ascultarea partilor prezente, a persoanei vatamate §i a procurorului, dispozi-
tia instantei fiind executorie [art. 352 alin, (5) din Codul de procedura penala]; se
permite accesul in sala al partilor, persoanei vatamate, reprezentantilor acestora,
avocatilor §i altor persoane a caror prezenta este autorizata de instanta [art. 352
alin. (6) din Codul de procedura penala]; pre§edintele completului are indatorirea
de a aduce la cuno§tinta persoanelor ce participa la judecata desfa§urata in §edinta
nepublica obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor obtinute pe par-
cursul procesului [art. 352 alin. (8) din Codul de procedura penala].

3.2. Nemijlocirea

Nemijlocirea a fost definita drept obligatia instantei de judecata de a indeplini

in mod direct toate actele procesuale §i procedurale care dau continut §edintei de
judecataf‘1
In faza de judecata se administreaza probe cu privire la latura penala a cauzei,
la cererea procurorului, a inculpatului sau a persoanei vatamate. In aceasta situatie
se administreaza probe numai in subsidiar, din oficiu, de catre instanta. Aceasta
nu inseamna o incalcare a principiului nemijlocirii, pentru ca acele probe care
sunt solicitate de catre participantii la judecata §i admise de catre instanta de
judecata se administreaza cu respectarea principiului nemijlocirii. Spre exemplu,
daca in cursul urmaririi penale au fost audiati cinci martori, iar procurorul, in
cursul judecatii, solicita audierea acestora, instanta nu se poate limita doar la a-i
intreba §i a constata ca ei i§i mentin declaratiile date in cursul urmaririi penale, ci
proba trebuie sa fie administrate, cu respectarea principiului nemijlocirii.
Toate actele procesuale §i procedurale trebuie sa se efectueze in fafa comple­
tului de judecata, in mod direct. Judecatorii care fac parte din completul de jude­
cata trebuie sa ia contact direct cu probele administrate.
Nemijlocirea este asigurata prin unicitatea §i continuitatea completului de ju ­
decata pe tot parcursul judecarii cauzei. Pana la inceperea dezbaterilor este posi-
bila schimbarea completului de judecata fara vreo consecinta asupra continuarii
judecatii. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compune-
rea completului presupune reluarea de la inceput a acestora, conform dispozitiilor
art. 354 alin. (3) §i a dispozitiilor art. 392 alin. (1) din Codul de procedura penala,
in care se arata ca la deliberare iau parte numai membrii completului de judecata

p e rs o a n e i v a ta m a te , in s ta n ta p o a te d e c la ra § e d in ta n e p u b lic a , in c o n d ifiile art. 3 5 2 a lin . (3 ) d in

C o d u l d e p ro c e d u ra p e n ala.
I. N e a g u , op. czY.,p. 183.
236 Partea speciala

in fa|a caruia a avut loc dezbaterea, intrucat judecatorii care participa la delibe-
rare trebuie ca, in mod nemijlocit, sa fi asistat la dezbateri pentru a |ine seama,
in solutia pe care o dau, atat de ceea ce s-a consemnat pe parcursul §edintei de
judecata, cat §i de ceea ce s-a discutat in etapa dezbaterilor judecatore§tit’^.
Regula nemijlocirii judecarii cauzelor penale este consacrata §i in art. 11 din
Legea nr, 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, potrivit cu care
activitatea de judecata se desfa§oara cu respectarea principiului continuitafii, cu
exceplia situa|iilor in care judecatorul nu poate participa la judecata din motive
obiective.
Suntem de acord cu opinia exprimata in literatura de specialitate^^ potrivit ca-
reia sancfimea care intervine in cazul nerespectarii dispozi^iilor art. 354 alin. (2)
din Codul de procedura penala (potrivit carora completul de judecata trebuie sa
ramana acela§i in tot cursul judecarii cauzei, iar cand acest lucru nu este posi-
bil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor) nu este nulitatea
absoluta, intrucat aceste dispozi^ii nu pot fi asimilate celor referitoare la compu-
nerea instan^ei. Explica^ia autorului acestei opinii, cu care suntem intru totul de
acord, este aceea ca solutia reiese din interpretarea dispozifiilor art. 426 alin. (1)
lit. c) §i d) din Codul de procedura penala, care reglementeaza distinct trei cazuri
de contestafie in anulare: cSnd hotararea a fost pronun^ata de alt complet decat cel
care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, respectiv cand instan|a nu a
fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate. Dintre acestea
trei, unul se sanc^ioneaza cu nulitatea absoluta (gre§ita compunere a instan^ei),
potrivit art, 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, iar celelalte doua
cu nulitatea relativa. Cu toate acestea, in cele doua cazuri vorbim totu§i de o nu-
litate relativa speciala, intrucat vStamarea nu trebuie dovedita, fiind evidenta §i
apreciata ca atare a priori prin lege^^l

3.3. Oralitatea \

Prin natura sa specifica, rezultata din coroborarea^ dispozipilor legale, oralita­

tea reprezinta o garanjie a judecarii, deoarece da pos|bilitatea tuturor participan-
^ilort'*^ in cauza penala sa formuleze cereri oral, sa inyoce excep^ii prin care, pe
de o parte, i§i valorifica drepturile procesuale, dar, pe^^e aM parte, i§i justifica §i
pozi|ia lor procesuala,
Oralitatea nu este nimiai modalitatea prin care se realizeaza activitatea de
judecata §i nici mijlocul - viul grai - prin care participan^ii la judecata comimica
intre ei, ci reprezinta un intreg concept, un veritabil principiu al procesului penal.

Idem, p. 184.
A. Z arafiu , op. cit., p. 314.
Idem, p. 315.
'■*1 Prin „participan^i in cauza penalS” este avut in vedere sensul larg al acestei no|:iuni, respectiv
procuror, avocat, parfi, subiec^ii procesuali principal!, precum §i al|i subiec|i procesuali.
________________________________ III. Judecata__________________ 237

intrucat incidenta sa nu survine doar in etapa judecatii, ci viul grai este mijloc de
comunicare in faza de urmarire penala, dar §i in cea de executare a hotararilor
penale, ca etape ale procesului penal.
Oralitatea nu trebuie inteleasa in mod restrictiv, doar ca modalitate de desfa-
§urare a activitatii de judecata, ci trebuie raportata la consecin^ele juridice pe care
le presupune, aceasta permitand instantei sa dea valente juridice §i aspectelor care
nu au fost consemnate in scris, dar care au fost constatate direct de catre aceasta
(chiar daca nu se face mentiune in caietul grefierului §i nici macar nu sunt inre-
gistrate prin mijloacele tehnice folosite), cum ar fi atitudinea inculpatului mani-
festata in timpul §edin|ei prin gesturi neconforme, exprimari ireveren|ioase, care
poate fi cuantificata juridic §i exprimata in individualizarea pedepsei, alegerea
modalitalii de executare etcJ*^
Astfel, intreaga activitate procesuala desfa§urata in faza de judecata se reali-
zeazd prin viu grai. In scop probator §i ca o garantie a echita^ii procesuale, activi-
ta^ile de judecata desfa§urate oral se consemneazd in scris [notele luate de grefier
cu privire la desfa§urarea procesului, potrivit art. 369 alin. (2) din Codul de pro-
cedura penala], iar desfa§urarea §edintei de judecata se inregistreazd cu mijloace
tehnice audio [art. 369 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Declara|iile par|ilor sunt orale, dar ele se consemneaza in scris; sustinerile
martorilor, exper^ilor sunt orale, dar, de asemenea, ele sunt consemnate in scris.
Dintre reglementarile in acest sens, amintim: strigarea cauzei (art. 358 din Codul
de procedura penala), ascultarea parjilor §i a martorilor (art. 378-381 din Codul de
procedura penalS), ultimul cuvant al inculpatului (art. 389 din Codul de procedura
penala), pronun^area hotararii (art. 405 din Codul de procedura penala) etc.

3.4. Contradictorialitatea

Aceasta trasatura a judecatii reprezinta una dintre garan^iile implicite ale des-
fa§urarii unui proces echitabil, in jurispruden|:a C.E.D.O. statuandu-se ca dreptul
la o procedura contradictorie implica, in esen^a, posibilitatea pentru par^ile unui
proces penal de a lua cimo§tin|;a §i de a discuta toate piesele (in sens larg) §i ob-
servatiile prezentate instan|;ei[^l
Potrivit dispozi^iilor art, 351 alin. (2) din Codul de procedura penala, instan|a
este obligata sa puna in discu^ie cererile procurorului, ale pSrJilor sau ale celorlal^i
subiec^i procesuali §i excepfiile ridicate de ace§tia sau din oficiu.
Probele administrate in faza de judecata sunt supuse discu|iei participan^ilor
la §edin|:a (pSr^i, persoana vStamata, procuror, instan|a), eviden^iindu-se pozi|iile
procesuale diferite ale celor angajafi in proces.
Contradictorialitatea se manifesta in etapa cercetdrii judecdtore§ti (spre
exemplu, la audierea unui martor pot pune intrebari procurorul, toate pSrJile, per-
A. Zarafiu, op. cit., p. 315.
PI Ibidem .
238 Partea speciala

soana vatamata, iar nu numai cel care 1-a propus), precum §i in etapa dezbaterilor
(principiul contradictorialitatii se aplica pe deplin, intrucat in aceasta etapa, prin
punerea m discutie a probelor, partile cu interese contrare se combat reciproc,
realizandu-se distinctia intre cele doua functii procesuale opuse - acuzarea §i
apararea).
Astfel, contradictorialitatea reprezinta nu numai conditia, ci §i premisa unei
alte garantii implice a dreptului la un proces echitabil - egalitatea de arme - ,
care, potrivit jurisprudentei C.E.D.O., presupune tratamentul egal al subiectilor
care exercita cele doua functii antagonice, fara ca una dintre ele sa fie avantajata
in raport cu cealalta^'l
Nerespectarea principiului contradictorialitatii reprezinta o medicare a drep­
tului la apdrare. Ca urmare a acestui principiu, toate aspectele deduse judecatii
pot fi discutate in contradictoriu, fiecare parte expunandu-§i opinia de pe pozitia
procesuala pe care o ocupa in cadrul procesului penal, in conformitate cu intere-
sele lor. Martorilor, spre exemplu, le pot pune intrebari toate partile, §i nu numai
acelea care i-au propus, iar probele invocate in acuzare pot fi combatute cu probe
in aparare, ce pot fi administrate de parti personal sau prin reprezentantii lor^l

S u b s e c t i u n e a a 2 -a . R e g le m e n t d r i
g e n e r a t e p r i v i n d ju d e c a t a

Dispozitii cuprinse in art. 349-370 din Codul de procedura penala, referitoare

la indatoririle instantei de judecata sau ale pre§edintelui de complet, la activitatea
acestor subiecti nu au natura unor principii, ci reprezinta regulile generale dupa
care se desfa§oara orice judecata, ele fiind aplicabile indiferent de tipul judecatii
(in prima instanta, in apel sau in caile extraordinare de atac) sau de gradul instantei
(judecatorie, tribunal, curte de apel sau Inalta Curte de Casatie §i Justitie). In ca-
zul in care dispozitiile speciale care reglementeaza t o anumit tip de judecata sunt
insuficiente, ele se completeaza cu aceste reguli genferale.
5
'1

§1. Rolul instantei de judecata I

Instanfa de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea res-
pectarii drepturilor subiectilor procesuali §i asigurarea administrarii probelor
pentru lamurirea completa a imprejurarilor cauzei, in scopul aflarii adevarului,
cu respectarea deplina a legii [art. 349 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Instanta poate solutiona cauza numai p e baza probelor administrate in faza
urmdririi penale, daca inculpatul solicita aceasta §i recunoa§te in totalitate faptele

A. Z a r a f i u , op. cit., p . 316.

N. VOLONCIU, op. cit., p. 326.
 III. Judecata 239

retinute in sarcina sa §i daca instanta apreciaza ca probele sunt suficiente pentm

afiarea adevarului §i justa solutionare a cauzei, cu exceptia cazului in care actiunea
penala vizeaza o infractiune care se pedepse§te cu detentiune pe viata [art. 349
alin. (2) din Codul de procedura penala].

§2. Locul unde se desfa§oara judecata

Cu privire la locul unde se desfa§oara judecata, precizam ca aceasta se des-
fa§oara la sediul instanfei [art. 350 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Cu
titlu de excepfie, potrivit dispozitiilor art. 350 alin. (2) din Codul de procedura
penala, pentm motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfa-
§oare in alt loc (la locul sava^r§irii faptei, la domiciliul unui martor, daca acesta nu
se poate deplasa, etc.).
Dispozitiile art. 350 alin. (1) din Codul de procedura penala consacra regula
conform careia judecata se desfa§oara la sediul instantei de judecata. Reglemen-
tarea i§i gase§te justificarea in necesitatea de a avea o legatura permanenta intre
activitatea pe care o desfa§oara instanta de judecata §i interesul manifestat de
opinia publica in ceea ce prive§te modul de solutionare a cauzelor penale, dar §i
de faptul cS sediul instantei de judecata, ca loc de desfa§urare a judecatii, este un
spatiu propice, ce asigura respectarea normelor de drept referitoare la solemnita-
tea §edinfei de judecata.
In ceea ce prive§te exceptia statuata de dispozitiile art. 350 alin. (2) din Codul
de procedura penala, in sensul ca instanta poate sa dispuna ca judecata sa se
desfa§oare §i in alt loc decat la sediul ei, apreciem ca judecata se poate desfa§ura
§i la locul unde savar§irea faptei penale a avut im deosebit impact social §i unde
se apreciaza ca solutionarea cauzei penale prin judecata trebuie sa produca cel
putin o rezonanta egala^^^l

§3. Citarea partilor §i a altor persoane

Judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata §i partile simt legal
citate §i procedura este indeplinita. Infati§area persoanei vatamate sau a partii in
instanta, in persoana sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu,
daca acesta din urma a luat legatura cu partea reprezentata, acopera orice nelega-
litate survenita in procedura de citare [art. 353 alin. (1) din Codul de procedura
penala].
Doar nelegalitatile derivand din nerespectarea dispozitiilor generale privind
citarea (art. 257-267) pot fi acoperite prin prezenta persoanei vatamate sau a par­
tii in instanta in conditiile art. 353 din Codul de procedura penala. Pentru nele-

I’n n practica sunt limitate situafiile de acest gen, opinia fiind exprimata la nivel teoretic pentru
prima data de profesorul Vintila Dongoroz.
240 Partea speciala ____________________ _

galitatile care deriva din nerespectarea dispozitiilor speciale referitoare la citarea

inculpatului la judecata, ele nu pot fi acoperite doar prin infati§area acestuia, per­
sonal sau prin reprezentant, intrucat aceste dispozitii garanteaza §i exercitarea
altor drepturi procesuale, cum ar fi dreptul la apararef'^.
Cum judecata nu se realizeaza la un singur termen, principiul operativitatii a
determinat adaptarea regulii citarii partilor pentru fiecare termen la nevoia de a
asigura simplificarea activitatii judiciarei^^. Exceptia de la regula citarii partilor
pentru fiecare termen s-a materializat in institutia termenului in cuno§tinfa, care,
odata primit, inlatura obligarea citarii pentru urmatoarele termene, chiar daca
partea ar lipsi la vreunul dintre acesteaC^^.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 353 alin. (2), termenul in cunoftinta este
primit de:
- partea sau alt subiect procesual principal prezent la un termen personal,
prin reprezentant sau prin aparator ales;
- partea sau alt subiect procesual principal cdruia i s-a inmdnat in mod legal
citafia, personal, prin reprezentant sau aparator ales ori prin fijnctionarul sau
persoana insarcinata cu primirea corespondentei.
In cazul in care, dupa ce inculpatul a luat termenul m cuno§tinta, instanta i§i
declina competenta, prevederile art. 353 alin. (2) din Codul de procedura penala
(potrivit carora partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele
urmatoare, chiar daca ar lipsi la unul dintre aceste termene) nu se mai aplica. Prin
urmare, instan|a investita dupa declinarea de competenta are obligatia de a cita
pe inculpat, iar in cazul in care persoana condamnata definitiv nu a fost citata
§i a fost judecata in lipsa, poate cere redeschiderea procesului penal, in temeiul
art. 466-470 din Codul de procedura penala.
Pentru primul termen de judecata, persoana vatamata se citeaza cu mentiunea
ca se poate constitui parte civila pana la inceperea cercetarii judecatore§ti [art. 353
alin. (3) din Codul de procedura penala].
Daca partea civila, persoana juridica al carei se^iu nu este identificat, a fost
reprezentata in cursul urmaririi penale §i al judeca|ii in prima instanfa pe baza
unei procuri speciale, o astfel de procura nefiind de^usa la dosar pentru judecata
in apel, citarea partii civile se va realize potrivit dispozitiilor art. 259 alin. (5)
din Codul de procedura penala, prin afi§are la sediulWganului judiciar, adica la
sediul instanfei.
Neprezentarea persoanei vatamate sau a partilor citate nu impiedica judecarea
cauzei. Totu§i, cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre par-
|ile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea ei, amanand in acest scop judecata.
Citarea este obligatorie pentru urmatoarele persoane: militarii §i detinutii sunt
citati la fiecare termen [art. 353 alin. (2) tezafinala din Codul deprocedure penala],

A. Zarafiu, op. c it, p. 104.

PI Idem, p. 318.
Ibidem.
 III. Judecata 241

persoana vatamata sau partile sunt citate obligatoriu cand, in urma deliberarii,
instanta a dispus repunerea cauzei pe rol in vederea reluarii cercetarii judecatore§ti
sau a dezbaterilor, in conditiile art. 395 din Codul de procedura penala; cand, la
termenul la care partea lipse§te, i se agraveaza situatia in proces; cand instanta
preschimbaf‘5primul termen sau termenul in cuno^tinta din cauza intervenirii ujior
motive obiective care impiedica desfa§urarea activitatii de judecata la termenul
fixat ori in vederea solutionarii cu celeritate a cauzei [art. 353 alin. (10) din Codul
de procedura penala]; cand a fost schimbat cursul firesc al procesului, in sensul ca
judecata se desfa§oara intr-un alt loc decat cel cunoscut de persoana vatamata sau
de parte [potrivit dispozitiilor art. 350 alin. (2) din Codul de procedura penala] ori
cauza a fost trecuta la o alta instanta^], ca urmare a solutionarii unui conflict de
competenta sau a unei cereri de stramutare.
Pe tot parcursul judecatii,/?eraoa«a vatamata §i par file p ot solicita, oral sau in
scris, ca judecata sd se desfd§oare in lipsd, in acest caz nemaifiind citate pentru
termenele urmatoare [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Potrivit dispozitiilor art. 353 alin. (7) din Codul de procedura penala, daca
judecata se amdnd, partile §i celelalte persoane prezente iau cuno§tinta de noul
termen de judecata §i nu mai sunt citate, insa au dreptul sa solicite instantei sa le
inmaneze citatii care sa le serveasca drept justificare la locul de munca, in vederea
prezentarii la noul termen [art. 353 alin. (8) din Codul de procedura penala].

§4. Compunerea instantei de judecata

Solutionarea cauzei penale se realizeaza de instanta de judecata in complet
legal constituit.
Celelalte activitati care trebuie efectuate in aceasta faza, dar car nu se cir-
cumscriu judecatii propriu-zise, nu se indeplinesc de instanta (in complet), ci de
pre§edintele completului, §i se desfa^oara in afara §edintei de judecata^^^.
Prin complet de judecata se intelege numdrul de judecdtori care participa la
judecarea unor categorii de cauze penale aflate intr-un anumit stadiu procesual.
Numarul de judecatori din care se compune completul de judecata este reglementat
de dispozitiile Legii nr. 304/2004 §i este cel pe care 1-am analizat in capitolul
privind participantii in procesul penal, astfel incSt nu vom relua consideratiile
expuse anterior.

w Preschimbarea termenului de judecata se dispune pe cale gratioasa, in camera de consiliu,

faxa citarea parfilor, la cererea acestora sau din oficiu, fiind o masura cu caracter administrativ, dis-
pusa in scop procesual; ea se materializeaza intr-o rezolufie administrativa, iar nu o hotarare, ce nu
trebuie motivata §i nici nu poate face obiectul controlului de legalitate prin exercitarea vreunei cai
de atac (A. Z arafiu , op. cit., p. 3 1 8 ).
C.S. P araschiv , M. D am aschin , Drept procesual penal. Partea speciald, ed. a 2-a revazuta §i
adaugita, Ed. Lumina Lex, Bucure§ti, 2004,
PI A. Z arafiu , op. cit., p. 319.
242 Partea speciala______________ ________________

Colegiile de conducere ale instantelor stabilesc compunerea completelor de

judecata la inceputul anului, urmarind asigurarea continuitatii acestora. Repar-
tizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu, in sistem in-
formatizat. Instanta judeca in complet de judecata a cami compunere este cea
prevazuta de lege^'^. Potrivit art. 52 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicata,
completul de judecata este prezidat, prin rotatie, de unul dintre membrii acestu-
ia. In cazul in care pre§edintele de sectie nu face parte din completul de judecata,
judecatorii prezideaza completul prin rotatief^^.
La instan|ele militare, compunerea completelor este similara celei a instantelor
civile.

§5. Participantii la §edinta de judecata §i drepturile acestora.

Asigurarea apararii
Judecarea cauzelor penale in fata instantei de judecata in conditii de publici-
tate, oralitate, legalitate §i contradictorialitate presupune prezenta §i participarea
atat a organelor judiciare - instanta de judecata §i procurorul - , cat §i a partilor
sau persoanei vatamate, toate acestea beneficiind de drepturi, dar avand §i obli-
gatii, pentru ca astfel sa fie solutionat conflictul de drept penal dedus judecatii.
Participarea procurorului, a partilor §i a persoanei vatamate la judecarea
cauzelor penale in prima instanta nu trebuie inteleasa ca o cerinta strict de ordin
formal, ci trebuie sa fie una activa, in sensul ca acestora trebuie sa le fie create
premisele §i conditiile legale (procesuale §i procedurale) pentru a-§i exercita
drepturile privind valorificarea intereselor §i pozitiei procesuale pe care le susfin
in cadrul procesului penal.
Confinutul drepturilor procesuale principale ale procurorului, ale partilor, ale
persoanei vatamate, ale aparatorilor acestora la judecata este particularizat pentru
fiecare dintre participantii la judecata, raportat la p^zitia procesuala pe care o
ocupa §i la latura procesului in care i§i are localizate ac^ste drepturi (latura penala
sau latura civila a cauzei). I
In ceea ce-1 prive§te pe procuror, prezenta acestuia e^e intotdeauna obligatorie
la §edin$a de judecata, iar drepturile sale sunt de a fcwmula cereri, de a ridica
exceppi, de a pune concluzii [art. 363 alin. (3) din Codul'jie procedura penala], cu
mentiunea expresa ca, in situatia in care apreciaza ca exista vreuna dintre cauzele

A se vedea in acest sens art. 52-54 din Legea nr. 304/2004; Legea nr. 304/2004, republicata,
cuprinde dispozifii privitoare la organizarea §i funcfionarea instantelor de judecata, respectiv
instanfe civile, instance militare, precum §i Inalta Curte de Casa^ie §i Justi^ie.
PI Art. 32 alin. (1) din Regulamentul din 21 septembrie 2004 privind organizarea §i functionarea
administrativa a Inaltei Curji de Casa|;ie §i Justi^ie (republicat in M. Of. nr. 1076 din 30 noiembrie
2005), in conformitate cu care pre§edin^ii de secfii stabilesc judecatorii care compun completul de
judecata.
 III. Judecata 243

care impiedica exercitarea actiimii penalet’^, poate pune, dupa caz, concluzii de
achitare saii de incetare a procesului penal.
Inculpatul are dreptul de a formula cereri, a ridica exceptii a pune concluzii
[art. 364 alin. (6) din Codul de procedura penala]. De asemenea, are dreptul sa
ia cuno§tinta de actele §i continutul dosarului [art. 352 alin. (7) din Codul de
procedura penala].
Actuala reglementare aduce modificari importante in ceea ce prive§te parti-
ciparea inculpatului la §edinfa de judecata. Regula este ca aceea ca inculpatul
participa la judecata, iar inculpatul aflat in stare de detinere este adus obligatoriu
la judecata [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Exista §i excepfii de la aceasta regula, §edinta putandu-se desfa§ura §i in
absenta inculpatului in urmatoarele situatii;
a) cand este disparut sau se sustrage de la judecata ori cand §i-a schimbat
adresa unde locuie§te, fara a incuno§tinta instanta cu privire la aceasta, iar noua
adresa nu a putut fi identificata de catre instanta [art. 364 alin. (2) din Codul de
procedura penala];
b) cand lipse§te nejustificat de la judecarea cauzei, de§i a fost legal citat
[art. 364 alin. (3) din Codul de procedure penala];
c) cand solicita in scris sa fie judecat in lipsa, in conditiile in care este reprezentat
de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar §i in cazul
inculpatului privat de libertate. Astfel, in cursul judecatii pentru inculpatul care
solicita judecarea sa in lipsa, avem de-a face cu o reprezentare legala obligatorie.
Pe de alta parte, chiar daca exista aceasta posibilitate a reprezentarii, instanta,
atunci cand considera necesar, poate dispune aducerea cu mandat a inculpatului.
Partea civild §i partea responsabild civilmente au dreptul de a fi reprezentate
de avocat [art. 365 alin. (1) din Codul de procedura penala], de a formula cereri,
de a ridica exceptii, de apune concluzii [art. 365 alin. (2) din Codul de procedura
penala], de a lua cuno§tin^a de actele §i continutul dosarului [art. 352 alin, (7) din
Codul de procedura penala] §i de a solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se
desfa§oare in lipsa [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Totodata, partea civila are dreptul, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. (5) din
Codul de procedura penala, pana la terminarea cercetarii judecatore§ti, de a in-
drepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila, de a
mari sau mic§ora intinderea pretentiilor §i de a solicita repararea prejudiciului
material prin plata unei despagubiri bane§ti, daca repararea in natura nu mai este
posibila.
In situatia in care, in cauza, exista un numar mare de parti civile care nu au
interese contrarii, acestea au dreptul de a desemna o persoana care sa le reprezinte

Cauzele care impiedica exercitarea ac^iunii penale sunt cele prevazuta in dispozitiile art. 16
alin. (1) din Codul de procedura penala, fiind analizate in capitolul al Il-lea „Actiunea penala ?i
acfiunea civila in procesul penal”, sectiunea 1 ,Ac|iunea penala in procesul penal”.
244 Partea speciala

interesele in cadml procesului penal [art. 20 alin. (6) teza I din Codul de procedura
penala].
Persoana vatdmatd are dreptul de a fi reprezentata de avocat [art. 366 alin. (1)
din Codul de procedura penala], de a formula cereri, de a ridica exceptii, de a
pune concluzii in latura penala a cauzei [art. 366 alin. (2) din Codul de procedura
penala], de a lua cuno§tinta de actele §i continutul dosamlui [art. 352 alin. (7)
din Codul de procedura penala], de a solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se
desfa§oare in lipsa [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala], dreptul de a se
constitui ca parte civila pana la inceperea cercetarii judecatore§ti [art. 20 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. A§a cum am mai aratat, persoana vatamata se
citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pana la inceperea cercetarii
judecatore§ti, doar pentru primul termen de judecata [art. 353 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
Persoanele ale cdror bunuri sunt supuse conflscdrii au dreptul de a fi repre-
zentate de avocat §i de a formula cereri, ridica exceptii §i pune concluzii cu privi-
re la masura confiscarii [art. 366 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Avocafii persoanei vatamate, ai inculpatului §i ai celorlalte parti au dreptul sa
ia cuno§tinta de actele dosamlui in tot cursul judecatii.
Garantarea dreptului la apdrare implica §i obligatia organelor judiciare de
a asigura exercitiul deplin al drepturilor procesuale recunoscute partilor^'l In
cauzele in care asistenta juridica este obligatorie, pre^edintele completului trebuie
sa ia masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu [art. 361 alin. (4) din Codul
de procedura penala]. In acest sens, se emite o adresa catre baroul de avocati in
circumscriptia caruia se afla sediul instantei, in vederea desemnarii unuia dintre
avocati ca aparator din oficiu, astfel incat precizam ca desemnarea unui apdrdtor
din oficiu se realizeazd de catre barou, iar nu de catre pre^edintele instantei de
judecata, care doar ia masuri in acest sens. v
Cand persoana vatamata sau una dintre parti se afllif in stare de detinere, pre§e-
dintele completului ia masuri pentru ca aceasta sa i§i%)oata exercita dreptul de a
lua la cuno§tinta de actele dosamlui §i de a lua contaclcu aparatoml sau.
In cursul judecatii, persoana vatamata §i pa^rtile au ^eptul la un singur termen
pentru angajarea unui avocat §i pregdtirea apdrdrii, ia^ in situatia in care vreuna
dintre ele nu mai beneficiaza de asistenta juridica acjordata de avocatul ales,
instanta poate acorda un alt termen pentm angajarea unui alt avocat §i pregatirea
apararii, cu respectarea termenului rezonabil al procesului penal.

A. Z arafiu , op. cit., p. 320.

 III. Judecata 245

§6. Atributiile pre§edintelui completului de judecata

Potrivit actualei reglementari, pre§edintele completului de judecata are urma-
toarele atributii, dispozitiile acestuia fiind obligatorii pentru toate persoanele
prezente in sala de §edinta;
a) conduce §edinta, indeplinind toate indatoririle prevazute de lege;
b) decide asupra cererilor formulate de procuror, persoana vatamata §i de
parti, daca rezolvarea acestora nu este data in caderea completului;
c) in cursul judecatii, dupa consultarea celorlalti membri ai completului,
respinge intrebdrile formulate de parti, persoana vatamata §i de procuror, daca
acestea nu sunt concludente §i utile solutionarii cauzei [art. 357 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
d) dispune strigarea cauzei §i apelul celor citafi [art. 358 alin. (1) din Codul
de procedura penala]. Astfel, pre§edintele completului anunta, potrivit ordinii de
pe lista de §edinta, cauza a carei judecare este la rand, dispune a se face apelul
partilor §i al celorlalte persoane citate §i constata care dintre ele s-au prezentat.
In cazul participantilor care lipsesc, verifica daca le-a fost inmanata citatia in
conditiile art. 260 din Codul de procedura penala §i daca §i-au justificat in vreun
fel absenta;
e) stabile§te identitatea partilor sau a persoanei vatamate care,de§i nu au
fost citate sau nu au primit citatia, se prezinta §i participa la §edinta de judecata
[art. 358 alin. (2) din Codul de procedura penala];
f) asigura ordinea §i solemnitatea §edinfei de judecata (art. 359 din Codul de
procedura penala). In indeplinirea acestei atributii, potrivit dispozitiilor art. 359
alin. (1) din Codul de procedura penala, pre^edintele completului vegheaza
asupra mentinerii ordinii §i solemnitatii §edintei, putand lua masurile necesare in
acest scop, care alcatuiesc ceea ce in doctrina este desemnat prin „politia §edintei
de judecatd”^^\
Astfel, pre§edintele completului:
- limiteazd accesul publicului la ^edinta de judecata, in raport de marimea
salii;
- atrage aten^ia partii sau oricarei alte persoane care tulbura §edinta sau
nesocote§te masurile luate sa respecte disciplina;
- dispune indepdrtarea din said a partii sau a persoanei care tulbura §edinta
ori nesocote§te masurile luate, prin abateri repetate sau abateri grave;
- aplicd amendd judiciard potrivit dispozitiilor art. 283 alin. (2)-(3) §i alin. (4)
lit. a), b), c), d), f), g), h), i), 1), n) din Codul de procedura penala.
In vederea asigurarii contradictorialitatii, partea sau persoana indepartata va
fi chemata in sala inainte de inceperea dezbaterilor §i pre§edintele completului ii
va aduce la cuno§tinta actele esentiale efectuate in lipsa ei §i ii va citi declaratiile

Ibidem.
246 Partea speciala

celor ascultati. Daca partea sau persoana continua sa tulbure §edinta, pre§edintele
poate dispune din nou mdepartarea ei din sala, dezbaterile urmand a avea loc in
lipsa acesteia, iar in cazul in care §i cu ocazia pronuntarii hotararii partea continua
sa tulbure §edinta, pre§edintele completului poate dispune indepartarea ei din
sala, hotararea urmand a-i fi comunicata.
La nivel administrativ, paza sediilor instantelor judecatore§ti §i a parchetelor, a
bunurilor §i valorilor apartinand acestora, supravegherea accesului §i mentinerea
ordinii interioare necesare desfa§urarii normale a activitatii in aceste sedii se
asigura de catre Jandarmeria Romana, prin structurile sale specializate, potrivit
dispozitiilor art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

§7. Constatarea infractiunilor de audienta

Infrac|iunile de audientaf^l sunt fapte prevazute de legea penala, comise in
fata instantei de judecata, in cursul §edintei de judecata, indiferent daca aceasta
se desfa§oara la sediul instantei sau intr-un alt loc desemnat de aceasta ori in
locuri in care se impune efectuarea unor activitati de cercetare judecatoreasca de
catre instanta de judecata in mod direct. Ele nu presupun conditii speciale privind
subiectul activ sau pasiv §i nici nu determina un regim sanc^ionator diferit (nu
exista diferente de drept material, ci doar de drept procesual intre infractiunile
obi§nuite §i cele de audienta)^].
In aceasta situatie, trebuie avuta in vedere ipoteza descrisa de dispozitiile
art. 360 din Codul de procedura penala, potrivit carora; „(1) Daca in cursul
§edintei se savar§e§te o fapta prevazxita de legea penala, pre§edintele completului
de judecata constata acea fapta §i il identifica pe faptuitor. Incheierea de §edinta
se trimite procurorului competent. (2) In cazul in care procurorul participa la
judecata, poate declara ca incepe urmarirea penally pune in mi§care actiunea
penala §i il poate retine pe suspect sau pe inculpat”. f
In conditiile in care, potrivit dispozitiilor art. 353 alin. (9) din Codul de proce­
dura penala, prezenta procurorului la judecata cauzei feste obligatorie, apreciem
ca, prin folosirea sintagmei „atunci cdndprocurorulpd^ticipa la §edinta de jude-
cata!'’ din alin. (2) al art. 360 din acela§i cod, legiuitorul %avut in vedere §i ipoteza
§edintei din camera de consiliu, atunci cand, de cele mar multe ori, procurorul nu
participa.
Astfel, mtr-o primd ipoteza, daca se constata savar§irea unei fapte prevazuta
de legea penala §i procurorul nu participa la §edinta de judecata, pre§edintele
completului de judecata constata infractiunea, il identifica pe ftptuitor, intocme§te
o incheiere in care mentioneaza aceasta constatare §i trimite incheierea procurorului
M. loRDACHE, Considerafii in legaturd cu actul procesual al inceperii urmdririi penale in
cazul infracfiunii de audienfa, precum §i in situafia aplicdrii dispozifiilor art. 335, art. 336 §i
art. 337 C. proc. pen., m Dreptul nx. 5/2006, p. 184-193.
A . Z a r a f r j , op. cit., p. 321.
 III. Judecata 247

competent (spre exemplu, judecatoml de camera preliminara constata savar§irea

unei infractiuni de catre magistratul-asistent sau grefier).
Cea de-a doua ipoteza, intalnita in majoritatea situatiilor, este aceea in care
procurorul participa la judecata, situatie in care poate declara oral ca incepe
urmarirea penala, ca prnie in mi§care actiunea penala §i il poate retine pe suspect
sau inculpat. Astfel, avem doua manifestari de vointa realizate prin declaratia
orala a procurorului, respectiv una cu privire la inceperea urmaririi penalef*^,
procurorul avand optiunea de a dispune punerea in mi§care a actiunii penale tot
prin declaratie orala, urmand ca masura retinerii sa parcurga drumul prevazut
in materia acestei masuri de preven^ie; precizam ca, in aceasta ipoteza, toate
activitatile sunt desfa§urate de procuror.
Prin urmare, in actuala reglementare, rolul judecatorului se reduce numai la a
constata infrac|iimea de audienta, lasand in sarcina procurorului orice manifestare
de vointa care presupune inceperea urmaririi penale §i, cu atat mai mult, punerea
in mi§care a actiunii penale.

§8. Suspendarea judecatii

Noul sistem procesual penal a generat o anumita modalitate de abordare a
judecatii, care este diferita de cea cuprinsa in reglementarea anterioara. Din ana-
liza dispozitiilor cuprinse in art. 349 din Codul de procedura penala observam ca
nivelul de reglementare a institutiei de camera preliminara, respectiv investirea
instantei cu o cauza penala, na§te obligatia instantei de a se pronunta §i de a o
rezolva pe fond, astfel ca nu mai exista beneficiul denegarii de jurisdictie, care
anterior functiona sub institutia restituirii cauzei la parchet, in vederea refacerii
urmaririi penale sau a refacerii actului de sesizare. In situatia in care probele ob-
tinute in cursul urmaririi penale nu sunt suficiente pentru a lamuri cauza sub toate
aspectele, in art. 16 din Codul de procedura penala a fost reglementata situatia in
care instanta poate dispune achitarea pentru lipsa de probe.
Investirea instantei de judecata atrage obligatia acesteia de a se pronunta
printr-o hotarare de rezolvare a fondului cauzei, iar suspendarea judecatii repre-
zinta remediul procesual prin care aceasta obliga^ie este abolita.
Suspendarea judecatii este posibilitatea reglementata de lege, prin care activi-
tatea specifica fazei de judecata se poate opri pentru moment. Fiind o exceptie de
la regula, suspendarea judecatii poate interveni numai in situatiile §i pentru cau-
zele expres prevazute in dispozi^iile art. 367-368 din Codul de procedura penala.
Mentionam, totodata, faptul ca prin suspendarea judecdfii nu se infelege de-
sesizarea instanfei de judecata (care se realizeaza prin alt remediu procesual, spre

f’l Potrivit dispozi|iilor art. 305 din Codul de procedure penala, ar trebui sa avem atat o
declaratie de incepere a urmaririi penale in rent, cat §i o declaratie de efectuare in continuare a
urmaririi penale in personam.
248 Partea speciala

exemplu, declinarea de competenta sau rezolvarea cauzei trimiterea acesteia

spre judecata in calea de atac), ci, in aceasta situatie, instanta ramane sesizata in
continuare.
In momentul in care intervine suspendarea judecatii, intervine §i suspendarea
termenului de prescriptie a raspunderii penale.
Astfel, exista trei modalitdfi in care poate interveni suspendarea judecdfii,
doua fiind cazuri de suspendare facultativa, iar unul de suspendare obligatorie.
Potrivit dispozitiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedura penala, ridicarea
unei exceptii de neconstitu^ionalitate nu suspendd judecarea cauzei.
1. Prima modalitate de suspendare a judecdfii are caracter facultativ
intervine in situafia afectului medical, respectiv atunci cdnd se constatd, pe baza
unei expertize medico-legale, cd inculpatul suferd de o afecfiune care U impiedicd
sdparticipe laprocesulpenal [art. 367 alin. (1) din Codul de procedura penala].
In situatia in care sunt mai multi inculpati trimi§i in judecata, iar temeiul
suspendarii prive^te numai pe unul dintre ei §i disjungerea nu este posibila, se
va dispune suspendarea intregii cauze penale [art. 368 alin. (2) din Codul de
procedura penala].
Premisa acestei suspendari este o cauza medicala, care se constata doar pe
baza unei expertize medico-legale, astfel ca biletul de intemare in spital, fi§a de
observatie, biletul de extemare nu sunt suficiente pentru a dovedi aceasta stare.
Nu are relevanta daca boala este curabila sau incurabila, daca este un eveniment
aparut independent de vointa inculpatului sau este o actiune pe care §i-a produs-o
singur, ci are relevanta doar consecinta acestei afectiuni, respectiv imposibilitatea
inculpatului de a participa la procesul penal.
A§a cum am precizat anterior, aceasta modalitate de suspendare are un caracter
facultativ, intrucat constatarea premisei medicale nu il obliga pe judecator sa
dispuna suspendarea daca apreciaza ca, prin acordarea;;unui termen mai indelungat
sau prin amanarea actului de procedura care presupun|a prezenta inculpatului, se
poate acoperi imposibilitatea de moment. Spre exemj^u, intr-o situatie certa, in
care inculpatul, suferind o interventie chirurgicala, nu |oate participa la judecata
pe o perioada de o saptamana, instanta nu este obligatS, sa dispuna suspendarea
judecatii, ci trebuie sa evalueze posibilitatea suspen^^arii sub doua aspecte:
sub aspectul legalitatii, in sensul de a verifica daca sujit indeplinite conditiile
prevazute de lege, dar §i sub aspectul temeiniciei, in ceea ce prive§te oportunitatea
masurii. Astfel, instanta poate respinge o cerere de suspendare intemeiata pe un
motiv medical daca, de§i exista aceasta stare medicala, apreciaza ca suspendarea
nu este oportuna raportat la modul in care se evalueaza succesiunea ulterioara a
activitatii judiciare. Spre exemplu, in situatia in care termenul pentru judecarea
cauzei este fixat in luna iunie, iar urmatorul termen, potrivit condicii, este in luna
septembrie, instanta poate aprecia ca in acest interval de timp se poate acoperi
aceasta imposibilitatea de prezentare.
 III. Judecata 249

Suspendarea nu trebuie privita ca o institutie care functioneaza exclusiv in

favoarea inculpatului bolnav, ci este o institutie care functioneaza mai degraba
in favoarea organelor judiciare. Spre exemplu, in cazul unei infractiuni pentru
care termenul de prescriptie a raspunderii penale este de 5 ani, daca in aceasta
perioada, timp de un an de zile, inculpatul se imbolnave§te, neputand participa la
desfa§urarea procesului penal, §i nu se dispune suspendarea cauzei pe motiv ca
inculpatul ar fi de rea-credinta, atunci aceasta perioada intra in calculul termenului
de prescriptie. In caz contrar, daca s-ar dispune suspendarea, perioada in care
procesul a fost suspendat s-ar adauga la termenul de prescriptie de 5 ani.
Suspendarea judecarii cauzei nu echivaleazd cu oprirea tuturor activitafilor
in cauza respectivd. Legea instituie in sarcina instantei obligatia de a verifica
periodic, dar nu mai tarziu de 3 luni, daca mai subzista cauza care a determinat
suspendarea. Instanta poate face aceste .verificari prin emiterea unor adrese catre
IML sau institutia spitaliceasca unde este intemat inculpatul.
Intrucat afecteaza termenul de prescriptie a raspunderii penale, suspendarea
nu trebuie dispusd sine die, ci pentru maxim 3 luni. Daca dupa ce a expirat ter­
menul initial de trei luni se constata ca mai subzista cauza care a determinat
suspendarea, atunci instanta poate acorda suspendarea pentru inca 3 luni.
Potrivit dispozitiilor art. 367 alin. (6) din Codul de procedura penala, in
momentul in care a incetat cauza care a determinat suspendarea, procesul se reia
din oficiu, nemaifiind necesara o cerere in acest sens.
Suspendarea opereaza de la data la care s-a pronuntat incheierea prin care
s-a dispus suspendarea pana la data pronuntarii incheierii prin care se dispune
reluarea procesului.
Incheierea data in prima instantaprin care s-a dispus suspendarea cauzei poate
fi atacata separat cu contestatie la instanta ierarhic superioara, in termen de 24 de
ore de la pronuntare, pentru procuror, partile §i persoana vatamata prezente, §i de
la comunicare, pentru partile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se
depune la instanta care a pronuntat incheierea atacata §i se inainteaza, impreuna
cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la inre-
gistrare. Contestatia nu suspenda executarea §i se judeca in termen de 3 zile de la
primirea dosarului.
2. A doua modalitate in care intervine suspendarea este cea care se intemeiazd
p e dispozifiile legii speciale privind medierea, respectiv Legea nr. 192/2006.
Aceasta modalitate de suspendare are un caracter obligatoriu, prevazut prin
legea speciala [art. 367 alin. (3) din Codul de procedura penala], §i intervine in
cauzele in care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura
raspunderea penala, iar partile apeleaza la procedura medierii.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 192/2006, in cazul in care procedura de mediere
intervine in cursul desfa§urarii fazei de judecata, judecata se poate suspenda, in
temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere. Suspendarea judecatii
dureaza pana cand procedura medierii se inchide prin oricare dintre modurile
250 Partea speciala

prevazute de lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusa. Me-
diatorul are obligatia sa comunice instantei acordul de mediere procesul-verbal
de mcheiere a medierii in original §i in format electronic, daca partile au ajuns la
o intelegere, sau doar procesul-verbal de incheiere a medierii, in situatiile preva­
zute la art. 56 alin. (1) lit. b) §i c) din aceea§i lege.
Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin
care se constata ca nu s-a incheiat intelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din
lege sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului de 3 luni de la data
la care suspendarea a fost dispusa.
Incheierea data in prima instantaprin care s-a dispus suspendarea cauzei poate
fi atacata separat cu contestafie la instanta ierarhic superioara, in termen de 24 de
ore de la pronun|are, pentru procuror, partile §i persoana vatamata prezente, §i de
la comunicare, pentru parfile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se
depune la instan^ care a pronuntat incheierea atacata §i se inainteaza, impreuna
cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la
inregistrare. Contesta|ia nu suspenda executarea §i se judeca in termen de 3 zile
de la primirea dosarului.
3. A treia modalitate prin care se poate dispune suspendarea judecdrii cauzei
este cea prevdzutd de art. 368 din Codul de procedurd penald, in caz de extrddare
activd.
Aceasta are caracterfacultativ §i opereaza in situatia in care statul roman este
stat solicitant, adica atunci cand pe rolul organului judiciar din Romania se afla
cauza penala, inculpatul fiind arestat in alt stat (statul solicitat), iar statul roman
cere statului strain extradarea acestuia. Astfel, instanta romana poate dispune
suspendarea cauzei pana la solutionarea cererii de extradare.
Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi
inculpa^i, instanta poate dispune, in interesul imei; bune judeca^i, disjungerea
cauzei [art. 368 alin. (2) din Codul de procedura pen|la].
In aceasta situatie, incheierea prin care s-a dispus suspendarea, dar §i cea prin
care s-a respins cererea de suspendare sunt supuse chntestafiei in termen de 24
de ore de la pronuntare, pentru cei prezen|;i, §i de la cofeiunicare, pentru cei lipsa,
la instanta ierarhic superioara. Termenul de soluponar^ a contesta^iei este de 5
zile de la primirea dosarului [art. 368 alin. (4) din Codul de procedura penala].

§9. Deliberarea, pronuntarea §i redactarea hotararilor

Deliberarea reprezinta activitatea prin care membrii completului de judecata
se consults pentru a ajunge la solutia ce trebuie data in cauzaf‘1 La deliberare
participd numai membrii completului infa\a cdruia a avut loc dezbaterea [art. 392

A. Z a ra fiu , op. cit., p. 323.

 III. Judecata 251

alin. (1) din Codul de procedura penala], iar completul de judecata delibereaza in
secret [art. 392 alin. (2) din Codul de procedura penala],
Deliberarea se face in ziua in care au avut loc dezbaterile sau la o data ulte-
rioara, dar nu mai tdrziu de 15 zile de la inchiderea dezbaterilor [art. 391 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. In situatii exceptionale, cand, raportat la com-
plexitatea cauzei, deliberarea nu poate avea loc in termenul prevazut la alin. (1),
instanta poate amdna pronunjarea o singurd data pentru cel mult 15 zile.
Potrivit dispozitiilor art. 370 alin. (6) din Codul de procedura penala, cand
hotararea se pronunta in ziua in care are loc judecata, nu se intocme§te incheierea.
Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii rezulta ca, in cazul in care
se amana deliberarea §i pronuntarea hotararii, instanta intocme§te o incheiere
de cuprinzand mentiunile prevazute de art. 370 alin. (4) din Codul de
procedura penala. Lipsa acestei incheieri, care face parte integranta din hotararea
pronun|;ata, duce la nulitatea absolutd a hotararii, intrucat nu permite verificarea
respectarii dispozitiilor referitoare la compunerea completului de judecata,
publicitatea §edintei de judecata, participarea procurorului, prezenta inculpatului
§i asistarea acestuia de catre aparator, cand sunt obligatorii potrivit legii^'J; avem
in vedere faptul ca o parte insenanata a mentiunilor prevazute pentru incheiere au
ca obiect institutii prevazute sub sanctiunea nulitatii reglementate de art. 281 din
Codul de procedura penala^^^.
Obiectul deliberdrii il reprezinta chestiunile de fapt §i de drept deduse jude-
catii. !n cazul in care deliberarea prive§te insa§i solutionarea cauzei (actul final al
judecatii), aceasta activitate nu se desfa§oara in §edinta de judecata, iar daca de­
liberarea prive§te alte chestiuni incidente (cereri sau exceptii puse in dezbaterea
partilor), aceasta activitate poate fi desfa§urata chiar in §edinta, dar cu asigurarea
caracterului confidentialf^l
Fiecare membm al completului dejudecata i§i spune parerea asupra chestiunilor
care au fost dezbatute §i asupra solutiei ce urmeaza a se pronunte. Pre§edintele
completului de judecata i§i spune ultimul parerea.
Potrivit dispozitiilor art. 394 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotara­
rea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra
solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii; acest acord intervine prin intrunirea
unanimitafii, iar daca aceasta nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majorita-
te. Majoritatea poate fi simpld^^^ sau voluntara (atunci cand exista acordul a doi
judecatori dintr-un complet format din trei membri ori a trei judecatori dintr-un
complet format din cinci membri) ori legald^^^ sau fortata (atunci cand din deli-

I. N e a g u , op. c it, p. 204.

Ibidem.
A. Z a ra fiu , op. c it, p. 324.
I"*' Ibidem.
A. Z ara fiu , op. c it, p. 324.
 252 Partea spedala

berare rezulta mai mult de douat’^pareri, judecatoml care opineaza pentm solutia
cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa). Opinia
separata trebuie intotdeauna motivata.
In situatia m care in cadrul completului de judecata nu se poate intruni majori-
tatea ori unanimitatea, se intocme§te un proces-verbal care constata imprejurarile
care au condus la aceasta situatie (divergenta de opinii), iar judecarea cauzei se
reia in complet de divergenfa.
Judecarea unei cauze in complet de divergenta nu exclude posibilitatea pro-
nuntarii hotarMi in unanimitate, conform art. 394 alin. (1) din Codul de proce­
dure penala, intrucat, potrivit art. 399 alin. (4) din Codul de procedura civila -
aplicabil conform art. 2 din acela§i cod, in lipsa unor dispozitii contrare in legea
de procedura penala judecatorii pot reveni asupra parerii lor care a provocat
divergenla^l
Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minutd, semnata de toti membrii
completului dejudecata, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentm dispozitivul
hotarariit^^ [art. 400 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Nesemnareaminutei,
semnarea acesteia de un alt judecator care nu a participat la deliberare sau chiar
inexistenta ei atrage sanctiunea nulita|ii absolute. Minuta se intocme§te in doua
exemplare originale, dintre care unul se ata§eaza la dosarul cauzei, iar celalalt se
depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei [art. 400 alin. (3) din
Codul de procedura penala]. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 400 alin. (2)
din Codul de procedura penala, intocmirea minutei este obligatorie in cazurile in
care judecatoml sau instanta dispune asupra masurilor preventive §i in alte cazuri
expres prevazute de lege.
Pronunfarea hotdrdrii are loc imediat dupa deliberare §i reprezinta activita-
tea prin care se aduce la cuno^tinta publicului solutia la care s-a ajuns in urma
deliberarii; pronuntarea hotararii se face in §edintd'^ublicd, fara citarea partilor,
§i reprezinta atributul pre§edintelui completului deljudecata, asistat de grefier.
Pre§edintele completului pronunta minuta hotararii [art. 405 alin. (3) din Codul
de procedura penala]. |
Redactarea hotdrdrii trebuie efectuata in cel mult 3d, de zile de la pronuntare de
catre unul dintre judecatorii care au participat la solutibnarea cauzei §i hotararea
se semneaza de toti membrii completului §i de grefiers^ In caz de impiedicare a
unuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza
in locul acestuia de pre§edintele completului sau, daca §i acesta este impiedicat, de
pre§edintele instantei. In caz de impiedicare a grefiemlui, hotararea se semneaza

C. N iculeanu , Cdteva spefe de practica judiciara procesual penala ale Curfii de Apel
Craiova din trimestrul 1/2004, in Dreptul nr. 10/2004, p. 233-237.
I.C.C.J., Secfia penala, decizia nr. 21/2008, in B.J. 2008, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2009.
Consideratiile despre dispozitivul hotarmi le vom preciza cu ocazia analizarii hotararilor
judecatore§ti.
 III. Judecata 2,53

de grefieml-§ef. In toate cazurile se face mentiune pe hotarare despre cauza care

a determinat impiedicarea.

§10. Notiunea §i felul hotarmlor judecatore§ti

Daca in cursul urmaririi penale, asupra actelor §i masurilor procesuale, orga-
nul de urmarire penala dispune prin ordonanta, m cursul judecatii instanta se
pronunta prin hotarare judecdtoreascd.
Hotararea judecatoreasca ramasa definitiva (regula) este singurul act jurisdic­
tional care se bucura de autoritate de lucru judecat; hotararea judecatoreasca de­
finitiva sau chiar nedefinitiva (exceptia, spre exemplu, hotararile privind masurile
de preventie) poate fi pusa m executare.
Hotararea definitiva reprezinta expresia aflarii adevarului asupra cauzei care a
facut obiectul judecatii {res iudicata pro veritate habetury^\
Prin termenul de hotarare judecatoreasca se intelege doua aspecte:
a) decizia sau dispozifia prin care instanta de judecata se pronunta asupra
fondului cauzei sau asupra actelor ce dau continut judecatii. Cu acest sens, terme­
nul de hotarare judecatoreasca desemneaza actul procesual (actul de dispozitie)
prin care se manifesta juridic instanta - actul continut^^;
b) inscrisul sau suportul material in care se concretizeaza dispozitia data de
instanta de judecata, avand un anumit continut prestabilit - actul forma.
Intre diversele clasificari care se pot da acestei categorii de acte juridice, cea
care are cea mai mare relevanta este clasificarea legald prevazuta de art. 370 din
Codul de procedura penala, care imparte hotarMle judecatore§ti in trei categorii:
sentinte, decizii §i incheieri. In afara de acestea, mai exista §i o categoric inter-
mediara, respectiv incheierea de §edinta, care are o natura juridica distincta.
Sentinfa este hotararea judecatoreasca prin care prima instanta de judecata so-
lufioneazd cauza pe fond. Prin raportare la dispozitiile art. 396 alin. (1) din Codul
de procedura penala, in materie penala sentintele prin care se solutioneaza fondul
cauzei pot fi: de condamnare, de renunfare la aplicarea pedepsei, de amdnare a
aplicdrii pedepsei, de achitare sau de mcetare a procesului penal, enumerarea
acestora fiind exhaustiva. In materie penala, instanta de judecata nu are aceea§i
libertate a solutiilor existenta in materie civila.
Tot sentinta este §i hotararea prin care prima instanta de judecata se dezinves-
te§te fdrd a solufiona fondul cauzei, cum este cazul sentintei de declinare de
competenta (art. 50 din Codul de procedura penala), care nu este supusa niciunei
cai de atac. Intentia legiuitorului a fost ca regularizarea competentei sa aiba loc
in procedura de camera preliminary. Legea nu exclude posibilitatea ca, in cursul
judecatii, prin schimbarea incadrarii juridice sau prin dobandirea unei calitati

A. Z ara fiu , op. c it, p. 322.

Ibidem.
254 Partea speciala

speciale de catre inculpat, competenta sa poata fi schimbata. Uneori, schimbarea

calitatii determina §i schimbarea competentei instantei. Spre exemplu, in cazul
competentei personale, care se caracterizeaza prin actualitate, dobandirea uneia
dintre calitatile prevazute de lege duce §i la declinarea de competenta, in condi-
tiile prevazute de lege. Daca a inceput judecata, hotararea prin care instanta se
dezinveste§te fara a solutiona cauza pe fond este tot o sentinta, care nu este supusa
niciimei cai de atac.
Tot o sentinta este §i hotararea prin care prima instanta de judecata solutioneaza
acfiunea civild disjunsd in procesulpenal, potrivit art. 26 din Codul de procedura
penala.
In dispozi|iile art. 370 din Codul de procedura penala se reglementeaza, cu
titlu generic, posibilitatea ca §i alte hotarm judecatore§ti sa aiba aceasta calificare
de a fi sentinta, fara sa se circumscrie enumerarii initiale. Astfel, sunt sentinte §i
hotararile prin care solutioneaza: cererea de strdmutare, procedurile contencioase
din faza de punere in executare a hotararilor judecatore§ti, cererea de reabilitare,
contesta^ia in anulare, revizuirea. Prin urmare, exista mai multe situatii in care,
prin calificarea expresa a legii, chiar daca hotararea judecatoreasca nu este una
dintre cele de rezolvare a fondului cauzei sau de dezinvestire, hotararea ce se
pronunta este tot o sentinta.
Decizia este hotararea judecatoreasca prin care instanta solutioneaza apelul,
recursul in casafie sau recursul in interesul legii. Decizia poate fi pronuntata §i
in alte situatii expres prevazute de lege, cum ar fi in cazul cailor extraordinare
de atac {contestafia in anulare §i revizuirea), contestapa prevdzutd de art, 425^
din Codul de procedurd penald, hotdrdrea prealabild prin care se solup,oneazd
o chestiune de drept (spre exemplu, decizia Inaltei Curti de Casatie §i Justitie in
materia aplicarii legii penale mai favorabile).
Incheierile sunt toate celelalte hotarari pronimta% in cursul judecatii de catre
instanta. |
incheierile sunt, in primul rand, hotarMle determinate generic, prin care
instanta se pronunta cu privire la toate celelalte probl|me care nu sunt rezolvate
prin sentinte ori decizii^'l Potrivit dispozitiilor art. 3^ 1 alin. (3) din Codul de
procedura penala, „Instante se pronunta prin incheiere lmotivata §i asupra tuturor
masurilor luate in cursul judecatii”. Spre exemplu, prin ihcheiere instanta dispune
admiterea sau respingerea unei probe, am^narea cauzei, aducerea cu mandat a
unui martor. In al doilea rand, incheieri sunt hotararile judecdtore§ti calificate
in mod concret; spre exemplu, in materia suspendarii, a masurilor preventive
dispuse de instanta cu privire la libertatea individuals, actul procesual imbraca
forma unei incheieri.
Termenul de incheiere desemneaza nu numai hotararea prin care instanta
dispune cu privire la actele §i masurile din cursul judecatii, in sens de act de

A. Z a ra fiu , op. cit., p. 323.

 III. Judecata 255

dispozitie, ci suportul in care se consemneaza desfa§urarea procesului penal

la fiecare fedinta, in sens de act constatator^'^^. Sub acest continut, dispozitiile
art. 370 din Codul de procedura penala denumesc incheierea de §edinta, care are
natura unui fel de proces-verbal, reprezentand oglinda §edintei de judecata.
Incheierea de §edinta are un continut preconstituit §i trebuie redactata, in
maxim 72 de ore de la terminarea §edintei, de catre grefier §i se semneaza de catre
pre§edintele completului §i de grefier [art. 370 alin. (5) din Codul de procedura
penala]. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 370 alin. (4) din Codul de procedura
penala, incheierea de §edinfd cuprinde:
a) ziua, luna, anul §i denumirea instantei;
b) mentiunea daca §edinta a fost sau nu publica;
c) numele §i prenumele judecatorilor, procurorului §i grefierului;
d) numele §i prenumele partilor, avocatilor §i ale celorlalte persoane care
participa in proces §i care au fost prezente la judecata, precum §i ale celor care au
lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale §i cu mentiunea privitoare la indeplinirea
procedurii;
e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata §i textele de lege in care
a fost incadrata fapta;
f) mijloacele de proba care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de persoana vatamata, de
parti §i de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului, ale persoanei vatamate §i ale partilor;
i) masurile luate in cursul §edintei.
Incheierea de §edinta are caracter constatator (spre exemplu, se consemneaza
intrebMle respinse de catre instanta de judecata care nu au fost adresate persoanei
audiate). Exista uneori posibilitatea ca, pe langa incheierea de §edinta, instanta de
judecata sa intocmeasca §i un proces-verbal (spre exemplu, in procedura speciala
aplicabila in cazul dispari^iei sau distrugerii unui inserts judiciar, disparitia inscri-
sului judiciar sau a intregului dosar se constata printr-un proces verbal).
A§a cum precizam anterior, atunci cand hota^rarea se pronunta in ziua in care
a avut loc judecata, nu se intocme§te o incheiere, in cuprinsul hotararii (sentinta
sau decizie) fiind consemnata activitatea desfa§urata in §edinta.

Ibidem.
256 Partea speciala

Sectiunea a 2-a. Judecata in prima instantd

S u b s e c t iu n e a 1. C o n s id e ra tii g e n e r a l e
p r i v in d g r a d e le d e ju r is d ic t ie , o b ie c tu l §i p a rt ic ip a n tii
la ju d e c a ta in p r im a in s ta n td

in conformitate cu dispozitiile art. 2 dinLegeanr. 304/2004privind organizarea

judiciara, instantele judecatore§ti infaptuiesc justitia in numele legii, justitia fiind
unica, impartiala §i egala pentru toti. In aceste conditii, instanta de judecata apare
ca organul judiciar oficial dominant al fazei de judecata, fara concursul sau nu
poate fi conceputa mfaptuirea judecatii.

§1. Sistemul gradelor de jurisdictie

Chiar daca faza de judecata nu cunoa§te ca trasatura fundamentala notiunea
de subordonare pe linie ierarhica, sistemul piramidal alcatuit de instantele judeca-
tore§ti determina in mod implicit o etapizare a activitatii de judecataf*^. Mai
mult, exigente ce tin de asigurarea dreptului la un proces echitabil, de controlul
legalitatii actelor §i masurilor dispuse m timpul judecatii au facut ca, in ansamblul
sau, judecata sa treaca prin mai multe trepte, ca §i verificari succesive, pan5 la
ramanerea definitiva a hotararii. Treptele prin care trece activitatea de judecata,
pana la ramanerea definitiva a hotararii, se numesc grade de jurisdicfie.
De-a lungul timpului, in functie de sistemele procesuale adoptate, procesele
penale au cunoscut mai multe sisteme de jurisdictie. Pana la data de intrarii in
vigoare a Codului de procedura penala (1 febmarie 2014), in procesul penal era
recunoscut sistemul mixt al gradelor de jurisdic|ie.,;In prezent, noua legislatie
procesuala a consacrat universalitatea dublului grad d^urisdicfie, care stabile§te
ca orice cauza penala poate trece prin doar doua trepti; sau grade de jurisdictie,
respectiv judecata in prima instanta §i judecata in apel^Acest sistem al dublului
grad de jurisdictie trebuie inteles ca un beneficiu pe clre il are in principal in-
culpatul, dar pe care il au §i celelalte parti §i persoana v^tamata, un beneficiu in
urma caruia se obtine o dubla evaluare a fondului cauzeiK
Beneficiul gradelor de jurisdictie nu presupune §i obligatia instantei de judecata
de a trece o cauza penala, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatore§ti,
prin aceste doua faze, intrucat o hotarare judecatoreasca poate ramane definitiva
§i prin neapelarea ei. Sub acest aspect, singura treapta de jurisdictie care are
caracter obligatoriu in rezolvarea unei cauze penale este judecata in prima
instanta, judecata in apel avand, pe de o parte, caracter special in ceea ce prive§te

A. Z a ra fiu , op. cit., p. 326.

 III. Judecata 257

normele care o compun, iar, pe de alta parte, caracter material in ceea prive§te
materializarea §i desfa§urarea ei.
Mai mult decat atat, m prezent, intre cele doua grade de jurisdictie, chiar
daca exista diferente de proceduri sau de limite, respectiv uneori judecata in apel
poate sa nu cunoasca aceea§i cercetare judecatoreasca pe care o are judecata in
prima instanta sau acela§i efect, din punct de vedere al consecintelor, ambele
sunt jurisdictii de fond, intrucat au capacitatea de a antama elemente esentiale ale
raportului de conflict (fapta, persoana §i vinovatia acesteia).
Judecata in recurs in casatie nu corespunde jurisdic|iilor de fond §i nu face
parte din sistemul gradelor de jurisdictie, intrucat, ca orice alta cale extraordinara
de atac, nu asigura decat conformitatea cu dreptul a hotarMi pronuntate.
Mentionam, totodata, ca exista o corelatie intre sistemul national §i sistemul
de garantii europene reprezentant de dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apa-
rarea drepturilor omului §i a libertStilor fundamentalet^l

§2, Obiectul judecatii in prima instanta

Prin obiect al judecafii intelegem aspectele deduse spre solutionare instan^ei
de judecata. In considerarea fimctiei sale judiciare, instanta de judecata nu cu-
noa§te posibilitatea autoinvestiriiPl
Articolul 371 din Codul de procedura penala arata ca judecata se mdrgine§te
la faptele lapersoanele ardtate in actul de sesizare. Raport^nd aceste dispozitii
legale la modul in care a fost sistematizat procesul penal, in actuala reglementare,
apreciem ca obiectul §i limitele judecatii in prima instanta sunt stabilite dupa cum
urmeaza:
Ca reguld, judecata in prima instanta se desfa§oara in considerarea unor limite
trasate prin actiunea conjugata a doua acte: rechizitoriul de trimitere injudecata,
actul de sesizare care fixeaza obiectul judecatii (fapta §i persoana), §i mcheierea
judecdtorului de camera preliminard, care traseaza limitele judecatii §i care arata
ce probe au fost excluse, ce acte au fost anulate §i care este materialul probator in
baza caruia se va desfa§ura activitatea de judecata. Daca rechizitoriul este actul

f'J Potrivit art. 6 parag. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului §i a liberta^ilor fun-
damentale: „Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, m mod public §i intr-un
termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instant independents §i imparfiala, instituita de lege, care
va hotari fie asupra mcSlcarii drepturilor §i obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricarei acuzatii in materie penalS indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie s5 fie pronuntata m
mod public, dar accesul in sala de gedinta poate fi interzis presei ?i publicului pe tntreaga durata
a procesului sau a imei par^i a acestuia m interesul moralitafii, al ordinii publice, ori al securita|;ii
nafionale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protecfia viefii private a
parfilor la proces o impun, sau m masura considerata absolut necesara de catre instanfa atraci cand,
in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justifiei”.
ra A. Z arafiu , op. cit., p. 327.
258 _____ Partea spedala______________________________

de sesizare a instantei, atunci hotdrdrea judecdtorului de camera preliminard

este actul de mvestire a instantei.
Cu titlu de exceptie, cand judecata prive§te plangerea impotriva unei solutii
de neurmarire sau de netrimitere m judecata, judecata in prima instanta se va
desfa§ura prin actiunea conjugata tot a doua acte, unul cu caracter particular §i
celalalt cu caracter oficial, §i anume; plangerea persoanei impotriva solutiei de
neurmarire sau de netrimitere in judecata, care fixeaza obiectul judecatii (fapta
§i persoana), §i incheierea judecdtorului de camera preliminard, care traseaza
limitele investirii.
In considerarea acestor limite, instanta este obligata sa desfa§oare judecata.
Astfel, a disparut posibilitatea existenta in vechea reglementare prin care instanta
putea depa§i aceste limite ale investirii, prin extinderea procesului penal sau ex-
tinderea ac^iunii penale, in actuala reglementare judecatoml fondului fiind obligat
sa se pronunte in cadrul acestor limite, fara a le putea depa§i. Depa§irea limitelor
investirii este sanctionata prin desfiin^area hotararii in exercitarea caii de atac a
apelului.

§3. Participantii la judecata in prima instanta

Particularitatile fiecarei cauze impun prezenta in proces a procurorului, a par-
tilor §i a altor persoane (aparatori, martori, exper^i, interpret!). Insa nu in toate
situatiile participarea acestora este obligatorie, uneori judecata putandu-se desfa-
§ura §i in lipsa unora dintre ei.
Participarea procurorului la §edinta de judecata este obligatorie [art. 363
alin. (1) din Codul de procedura penala]. Lipsa de la §edintele de judecata in care
participarea sa este obligatorie atrage sanctiunea nulitdfii absolute, in conformitate
cu dispozitiile art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de ptpcedura penala.
Participarea procurorului este obligatorie atat la j^decarea laturii penale, cat
§i la judecarea laturii civile disjunse §i este consemn^ta in partea introductiva a
sentin|ei [art. 402 alin. (1) raportat la art. 370 alin. din Codul de procedura
penala]. ,
Din prevederile referitoare la participarea procuroWui rezulta ca, potrivit
legii, nu este suficienta numai prezenta procurorului, Ci acesta este obligat sa
puna concluzii, aratand §i ordinea in care, in cursul dezbaterilor, pre§edintele
completului de judecata trebuie sa dea cuv^ntul. Prinurmare, hotarareapronuntata
este lovita de nulitate absoluta in situatia in care procurorul, de§i prezent in
instant la termenul c§nd s-a dezbatut cauza, nu a pus concluzii, fiind echivalenta
cu neparticiparea sa la judecata.
Participarea pdrfilor §i a persoanei vdtdmate la judecata unei cauze in prima
instanfa presupune mdeplinirea legald a procedurii de citare. in acest sens vor
fi aplicabile dispozitiile art. 353 alin. (1) teza I din Codul de procedura penala,
 III. Judecata 259

respectiv judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata §i partile sunt
legal citate §i procedura este indeplinita.
Pentru a asigura prezenta partilor §i a persoanei vatamata la judecarea cauzei
penale, acestea trebuie citate. Totu§i, partile §i persoana vatamata se pot prezenta
fi participa la judecata, chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatie, insa
numai dupa ce pre§edintele a stabilit §i verificat identitatea acestora [art. 358
alin. (2) din Codul de procedura penala].
Neprezentarea persoanei vatamate §i a partilor legal citate nu constituie un
impediment pentru solutionarea cauzei penale.
Pre§edintele completului de judecata verifica mdeplinirea dispozitiilor privind
citarea §i, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acesteia [art. 361
alin. (6) din Codul de procedura penala].
Cu privire la participarea inculpatului, regula este ca judecata nu poate avea
loc decat in prezenta acestuia, atunci cand se afla m stare de detentie (dispozitiile
relative la participarea obligatorie a inculpatului la §edinta de judecata sunt pre-
vazute sub sanctiunea nulitafii absolute). Legea prevede aducerea obligatorie a
inculpatului arestat la judecarea cauzei, obligatia incumband organului de de-
tinere [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Articolul 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului §i liberta^ilor
fimdamentale, prin raportare la art. 5 parag. 4 din acela§i act normativ, garanteaza
dreptul acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, care include nu numai
dreptul de a fi prezent la judecata, ci §i dreptul de a auzi §i de a urmari efectiv
procedura. Aceste drepturi sunt incluse, de altfel, in insS§i nofiimea de procedura
contradictorie §i rezulta §i din garantiile continute de lit. c), d) §i e) de la parag. 3
al art. 6 din Conventie^'l
Cu toate acestea, a§a cimi am precizat anterior, actuala reglementare aduce
modificari importante in ceea ce prive§te participarea inculpatului la §edinta de
judecata.
Cu caracter de excepfie, §edinta de judecata se poate desfa§ura §i in absenp
inculpatului in urmatoarele situa^ii:
a) cand inculpatul este disparut sau se sustrage de la judecata sau cand §i-a
schimbat adresa unde locuie§te, fara a incuno§tinta instanta cu privire la aceasta,
iar noua adresa nu a putut fi identificata de catre instan^ [art. 364 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
b) cand inculpatul lipse§te nejustificat de la judecarea cauzei, de§i a fost legal
citat [art. 364 alin. (3) din Codul de procedura penala];
c) cand inculpatul solicita in scris sa fie judecat in lipsa, in condi^iile in care este
reprezentat de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar
§i in cazul inculpatului aflat in stare de detinere. Astfel, in cursul judecafii, pentru

C.E.D.O., cauza Stanford c. Regatului Unit, HotarSrea din 23 februarie 1994, in G. A n toniu ,
A . V la §ceanu , a . B a rbu , Codul de procedura penala - texte, jurisprudenfa, hotardri C.E.D.O.,
Ed. Hamangiu, Bucure§ti, 2006, p. 455.
260 Partea spedala

inculpatul care solicita judecarea sa in lipsa, avem de-a face cu o reprezentare

legald obligatorie.
Pe de alta parte, chiar daca exista aceasta posibilitate a reprezentarii, instanta,
atunci cand considera necesar, poate dispune aducerea cu mandat a inculpatului.
Persoana vdtdmatd, partea civild §i partea responsabild civilmente pot
participa la judecata in prima instanta fie personal, fie prin reprezentare; prezenta
lor la judecata in prima instanta nu este insa obligatorie, astfel incat judecata se
poate desfa§ura §i in lipsa lor, cu conditia sd Ji fast legal citate.
Participarea apdrdtorului la judecata in prima instanta este obligatorie in si-
tuatiile de asistenta juridica obligatorie. Judecarea unei cauze in care asistenta
juridica este obligatorie in lipsa aparatorului determina incidenta sanctiunii nuli-
tdfii absolute, potrivit dispozitiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura
penala.
Daca persoana citata nu se prezinta in mod nejustificat la §edinta de judecata,
instanta de judecata, daca apreciaza ca prezenta acesteia este necesara sau
daca nu a fost posibila comunicarea corespunzatoare a citatiei §i imprejurarile
indica fara echivoc ca persoana se sustrage de la primirea citatiei, poate dispune
aducerea ei cu mandat, in conformitate cu dispozitiile art. 265 alin. (1) din Codul
de procedura penala; de asemenea, inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere,
chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca aceasta masura se impune in
interesul rezolvarii cauzei [art. 265 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Totodata, instanta de judecata poate dispune aplicarea unei amenzi judiciare
in conditiile art. 283 alin. (2), (3) §i (4) lit. k) din Codul de procedura penala.
In afara de organele judiciare, parti §i aparator, la judecata in prima instanta
pot participa §i alte persoane care nu au un interes direct in rezolvarea cauzei
(martori, experti, interpret! etc.). Lipsa nejustificata a martorului, expertului sau
interpretului legal citat se sanc|ioneaza cu amenda ju^iciara, potrivit dispozitiilor
art. 283 alin. (2) §i (4) lit. b) §i 1) din Codul de procedpra penala.
V

S u b s e c t i u n e a a 2 -a . E ta p e le p ro c e ^ u a le ale
ju d e c d t ii in p r im a in s t a n ta

§1. Activitatile care compun judecata in prima instanta

In rezolvarea unei cauze penale, judecata in prima instanta apare ca fiind
singurul grad de jurisdictie obligatoriu. Toate activitatile care compun judecata in
prima instanta pot fi clasificate in doua mari categorii, dupa modalitatea in care
se desfS§oara: activitdfi procesuale care nu se desJd§oard in §edinfa de judecatd
§i activitdfi procesuale care se desjd§oard in §edinfa de judecatd.
 III. judecata 261

Din categoria activitdtilor care nu se desfd§oard in §edinta de judecata fac

parte cele care compun:
a) etapa mdsurilor premergdtoare, care este aceea§i pentru orice fel de jude­
cata (pregatirea dosamlui, repartizarea aleatorie, masuri pentru desemnarea unui
aparator etc.);
b) etapa deliberdrii, care are loc in secret §i presupune o consfatuire a tuturor
membrilor completului de judecata in fata caruia au avut loc dezbaterile;
c) etapa redactdrii §i comunicdrii hotdrdrii.
In timpul §edin}ei de judecata putem identifica urmatoarele etape ale judecatii
in prima instanta:
a) etapa preliminard a verificdrilor (art. 372-374 din Codul de procedura
penala);
b) etapa cercetdrii judecdtore§ti. Cercetarea judecatoreasca poate fi de doua
tipuri: propriu-zisd (obi§nuita), compusa din acte de cercetare obligatorie §i acte
eventuale, §i cercetarea judecdtoreascd in cazul recunoa§terii mvinuirii, care este
o cercetare abreviata. Acordul de recunoa§tere a vinovatiei din timpul urmaririi
penale nu i§i produce automat efectele, astfel ca instanta, prin pre§edintele de
complet, trebuie sa il intrebe pe inculpat cum dore§te sa fie judecat.
Exista o diferenta intre cercetarea judecatoreasca in cazul recunoa§terii in-
vinuirii §i procedura specials de judecata ca urmare a incheierii unui acord de
recunoa§tere a vinovatiei. Pozitia procesuala a inculpatului este cea care da na§-
tere acestor doua tipuri de cercetari judecatore^ti. Daca inculpatul nu recunoa§te
invinuirea §i nu solicita ca judecata sa aiba loc doar pe baza probelor administrate
in timpul urmaririi penale, atunci vom avea cercetarea judecatoreasca obi§nuita.
Daca insa inculpatul solicita aplicarea acestei proceduri, vom avea o cercetare
judecatoreasca abreviata, urmand a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsa;
c) etapa dezbaterilor, care constitute punctul culminant al judecatii in prima
instanta.
Dupa etapa dezbaterilor, §edinta de judecata se intrerupe, pentru ca judecatorii
sa intre in deliberari, dupa care aceasta se reia pentru pronuntarea hotararii potrivit
dispozitiilor art. 405 din Codul de procedura penala. Pronuntarea hotararii nu are
loc intr-o §edinta de judecata obi§nuita, intrucat partile nu se citeaza, iar completul
de judecata nu participa in integralitatea lui, ci doar pre§edintele completului
asistat de grefier.
Mentionam ca, in actuala reglementare, ultimul cuvant al inculpatului nu mai
are un caracter distinct, ci reprezinta o etapa in cadrul dezbaterilor.
Daca in timpul urmaririi penale succesiunea actelor de urmarire nu este obli­
gatorie §i prestabilita, ea depinzand de particularitatile fiecarei cauze §i de modul
in care procurorul decide sa efectueze ancheta, in faza de judecata, ca urmare
a oralitatii §i publicitatii, activitdfile ce compun §edinfa de judecata urmeazd o
ordine prestabilitd, obligatorie §i progresivd. Ca urmare a oralitatii §edintei de
judecata, pre§edintele completului este obligat sa anunte trecerea activitatii in
262 Partea speciala

timpul §edintei de la un moment la altul (pre§edintele completului dispune citirea

actului de sesizare, intreaba partile daca mai au de formulat cereri, exceptii, de-
clara terminata cercetarea judecatoreasca, inceperea dezbaterilor).

§2. Masurile premergatoare §edintei de judecata

Masurile premergatoare constau in activitati, de regula cu caracter adminis-
trativ, situate in timp intre momentul de mvestire a instanfei prin hotardrea ju-
decdtorului de camera preliminard §i inceputul §edinfei de judecata, efectuate in
scopul aducerii cauzei in stare de judecata. Dispuse, de regula, de pre§edintele
completului de judecata, constau in asigurarea apararii, verificarea indeplinirii
dispozi^iilor privind citarea, respectiv intocmirea §i afi§area listei de §edinta.
Solutionarea cauzei penale se realizeaza de un complet de judecata legal in-
vestit. In prima instan^a, cauzele penale se solutioneaza de un complet de judeca­
ta alcatuit dintr-un singur judecator (la judecatorii, tribunale, tribunale militare,
curtea de apel §i curtea militara de apel)f*^ §i din trei judecatori (la Inalta Curte de
Casatie §i Justipe)t^l
Repartizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu, in
sistem informatizat. Cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi trecute
altui complet decat in condi^iile prevazute de lege (art. 53 din Legea nr. 304/2004).
Pre§edintele completului de judecata are o serie de atributii jfixate, in sensul ca
are obligatia sa ia din timp toate masurile necesare pentru ca judecarea cauzei sa
nusufereamanare [art. 361 alin. (2)dinCoduldeprocedurepenala]. Inacestscop,
dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu vor fi preluate de pre§edintele
completului, care va lua masurile necesare in scopul pregatirii judecatii, astfel
incat sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.
In cauzele in care asistentajuridica este obligato%, odata cu fixarea termenului
de judecata, vor fi luate masuri cu privire la desemn^^ea imui avocat din oficiu. In
aceste conditii, instanfa de judecata va dispime emitdrea unei adrese la baroul de
avocati ce i§i desfa?oara activitatea pe raza teritori4a corespunzatoare sediului
instantei de judecata pe rolul careia se afia inregistr^t dosarul, pentru ca acesta
sa dispuna desemnarea unui avocat din oficiu cu drep^de exercitare a profesiei.
In situatia in care in aceea§i cauza au calitatea de inculpat at§t persoana
juridica, cat §i reprezentan^ii legali ai acesteia, pre§edintele verifica daca inculpatul
persoanS juridica §i-a desemnat un reprezentant, iar in caz contrar procedeaza
la desemnarea unui reprezentant din randul practicienilor in insolven^a [art. 361
alin. (5) din Codul de procedura penala].
De asemenea, are obligatia de a lua masiui in vederea citarii par|:ilor §i a per-
soanelor ce urmeaza sa participe la judecarea cauzei. in acest sens, pre§edintele

Potrivit dispozifiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

Potrivit dispozi^iilor art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004.
 III. Judecata 263

de complet verifica indeplinirea dispozitiilor privind citarea §i, dupa caz, proce-
deaza la completarea ori refacerea acesteia.
in categoria masurilor premergatoare §edintei de judecata se inscrie §i aceea
referitoare la obligatia pre§edintelui completului de judecata de a avea grija ca
lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita §i afi§ata de catre grefieml de
§edinta cu 24 de ore inaintea termenului de judecata pentru a putea fi consultata
de parti. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta,
dandu-se prioritate celor in care sunt detinuti sau arestati la domiciliu, precum §i
celor cu privire la care legea prevede judecarea de urgenta [art. 361 alin. (8) din
Codul de procedura penala].

§3. §edinta de judecata in prima instanta

A§a cum precizam anterior, §edinta de judecata in prima instanta presupune
urmatoarele etape;
a) mceputul §edintei de judecata',
b) cercetarea judecatoreascd;
c) dezbaterile.
In cursul §edintei de judecata, afirmatiile, intrebarile §i sustinerile celor pre-
zenti, inclusiv ale pre§edintelui completului de judecata, se consemneaza de
catre grefier. Consemnarea presupune inregistrarea cu mijloace tehnice video sau
audio, respectiv note scrise ale grefierului.
Dupa terminarea §edintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere,
cate o copie de pe notele grefierului, avand posibilitatea de a le contesta cel mai
tarziu la termenul urmator. In caz de contestare de catre participanfii la proces a
notelor grefierului, acestea vor fi verificate §i, eventual, completate ori rectificate
pe baza inregistrarilor din §edinta de judecata [art. 369 alin. (5) din Codul de
procedura penala].

3.1. inceputul §edintei de judecata

in aceasta etapa se desfa§oara urmatoarele activitdfi\

1. verificari cu privire la inculpat;
2. masuri cu privire la martori, experti fi interpre|;i;
3. citirea actului prin care s-a dispus trimiterea in judecata sau a actului prin
care s-a dispus inceperea judecatii;
4. aducerea la cuno§tinta persoanei vatamate §i par|ilor din dosar a drepturilor
§i obligatiilor lor, inclusiv a posibilitatii formularii de cereri;
5. formularea de cereri de catre parti §i persoana vatamata.
Inceputul judecatii, etapa a §edintei de judecata in prima instanta, presupune
deschiderea §edin|ei, strigarea cauzei, apelul celor citati, verificari referitoare la
264 Partea speciala

inculpat, luarea unor masuri privind martorii, expertii interpretii, citirea actului
prin care s-a dispus trimiterea in judecata sau a actului prin care s-a dispus ince-
perea judecatii, acordarea de lamuriri, rezolvarea exceptiilor §i a cererilor.
Pre§edintele completului verifica identitatea inculpatului, iar, in cazul inculpa-
tului persoana juridica, face verificari cu privire la denumire, sediul social §i
sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea §i calitatea persoanelor
abilitate sa il reprezinte.
Dupa apelul martorilor, expertilor §i interpretilor, pre§edintele completului
cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de §edinta, punandu-le in vedere sa nu
se indeparteze fara incuviintarea sa. Expertii raman in sala de §edinta, afara de
cazul in care instanta dispune altfel. Martorii, expertii §i interpretii prezenti pot fi
ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce
s-a stabilit identitatea lor.
Apreciem ca legiuitorul, in actuala reglementare, a facut un pas inainte in
stabilirea obiectului judecatii, intrucat la acest moment procesual ne aflam in
situatia in care in fata instantei de judecata se prezinta un act de sesizare care este
verificat anterior de judecatorul de camera preliminara.
Potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (1) din Codul de procedura penala, la
primul termen la care procedura de citare este legal indeplinita (care se realizeaza
in etapa premergatoare §edintei de judecata) §i cauza se afla in stare de judecata
(care presupune constatarea ca pana la acel moment s-au facut toate verificarile cu
privire la inculpati, masuri cu privire la martori, experti, interpreti), pre§edintele
dispune ca grefierul sa se dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea in
judecata (poate fi rechizitoriul sau actul prevazut de dispozitiile art. 341 din
Codul de procedura penala, respectiv plangerea impotriva solutiilor de netrimitere
in judecata), act principal, sau actului prin care s-a dispus inceperea judecatii
(incheierea sau decizia pronuntata de judecatorul;. de camera preliminara), act
subsidiar. Prin urmare, se da citire actului prin c^re s-a dispus trimiterea in
judecata sau a actului prin care s-a dispus incepere^ judecatii, mai inainte de a
se formula eventualele cereri de catre parti. V
In vederea garantarii efective a dreptului la a 0 ra re partilor §i persoanei
vatamate, legea instituie anumite obligatii in sarcin^pre§edintelui de complet;
astfel, acesta; v
- explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce, il in§tiinfeazd
cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce
declara poate fi folosit §i impotriva sa, precum §i cu privire la dreptul de a pune
intrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte par^i, martorilor, expertilor
§i de a da-explicatii in tot cursul cercetarii judecatore§ti, cand socote§te ca este
necesar;
- incuno§tinleazd partea civila, partea responsabila civilmente §i persoana
vatamata cu privire la probele administrate in faza urmaririi penale care au fost
excluse §i care nu vor fi avute in vedere la solu|:ionarea cauzei;
 III. Judecata 265

- pune in vedere persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila pana la

inceperea cercetarii judecatore§ti;
- in cazurile in care actiunea penala nu vizeaza o infractiune care se pedepse§te
cu detentiune pe viata, pre§edintele pune in vedere inculpatului ca poate solicita
ca judecata sa alba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi
penale §i a inscrisurilor prezentate de parti, daca recunoa§te in totalitate faptele
retinute in sarcina sa, aducandu-i la cuno^tinta dispozitiile art. 396 alin. (10) din
Codul de procedura penala;
- mtreabd procurorul, partile §i persoana vatamata daca propun administrarea
de probe.
Prin urmare, numai dupa ce s-au adus la cuno§tinta toate chestiunile privitoare
la obiectul judecatii §i drepturile persoanelor implicate in activitatea de judecata,
se trece mai departe §i numai dupa acest moment este vorba de formularea,
eventual, a unor cereri. In aceasta situatie vorbim despre urmatoarele cereri, pe
care le includem tot in categoria inceputului judecatii: cereriprivind constituirea
ca parte civila, introducerea in cauza a pdrfii responsabile civilmente §i recu-
noa§terea mvinuirii, cereri de probatorii.
In cazul in care se propun probe, trebuie sa se arate faptele §i imprejurarile
ce urmeaza a fi dovedite (teza probanta), mijloacele prin care pot fi administrate
aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ceea ce prive§te martorii
§i expertii, identitatea §i adresa lor. Numai cu indicarea acestor elemente o cerere
prin care se propun probe poate fi evaluata sub aspectul relevantei §i utilitatii,
pentru a fi eventual admisa.
Probele administrate in cursul urmaririi penale §i necontestate de catre parti nu
se readministreazd in cursul cercetarii judecatore^ti, dar pot fi administrate, din
oficiu, de catre instanta, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului
§i justa solutionare a cauzei. Aceste probe sunt puse in dezbaterea contradictorie
a partilor §i sunt avute in vedere de instanta la deliberare.
In actuala procedura, procurorul, persoana vatamata §i partile pot cere admi­
nistrarea de probe noi §i in cursul cercetarii judecatore§ti, iar instanta de judecata,
la randul sau, poate dispune, din oficiu, administrarea de probe necesare pentru
aflarea adevarului §i justa solutionare a cauzei.

3.2. Procedura in cazul recunoa§terii invinuirii

Judecata in cazul recunoa§terii invinuirii presupune o cercetarejudecdtoreascd

abreviatd, aceasta fiind derogatorie de la desfa§urarea judecatii in prima instanta.
Dreptul de a fi judecat dupa procedura in cazul recunoa§terii invinuirii este,
ca orice drept procesual, o posibilitate (o facultate), iar pentru ca acesta sa devina
efectiv, trebuie exercitat in conditiile restrictive prevazute de lege.
Procedura de judecare in cazul recunoa§terii invinuirii se declan§eaza ca ur­
mare a unei cereri a inculpatului fdcute pana la inceperea cercetarii judecdto-
266 Partea speciala

re§ti. Potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedura penala, cere-
rea inculpatului cuprinde doua manifestari de vointa distincte;
- recunoa§terea in totalitate a faptelor refinute in sarcina sa; declaratia de
recimoa§tere trebuie sa fie totala, adica sa priveasca doar faptele retinute in actul
de sesizare a instan|;ei, astfel incat recunoa§terea partiala sau cu privire la alte
fapte exclude aplicarea procediiriif’^;
- solicitarea ca judecata sa aiba loc numai in baza probelor administrate in
cursul urmaririipenale §i a mscrisurilorprezentate de parfi\ in cerere, inculpatul
trebuie sa precizeze ca nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor.
A§a cum am aratat anterior, la termenul de judecata, dupa citirea actului prin
care s-a dispus trimiterea in judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus
inceperea judeca|i §i dupa ce i s-a adus la cuno§tinta invinuirea, pre§edintele
completului de judecata ii pune in vedere inculpatului ca poate solicita ca
judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale §i
a inscrisurilor prezentate de parji. Ca o conditie, legea impune ca inculpatul sa
nu fie acuzat de sdvdr§irea unei infracfiuni pentru care legea prevede pedeapsa
detenfiunii p e viafd.
Cererea inculpatului de a fi judecat dupa procedura speciala este consecinfa
unei opfiuni personate a acestuia, care nu trebuie justificata, insa pentru ca
aceasta procedura sa se aplice §i cauza sa fie judecata in forma abreviata, instanfa
trebuie sa o admitd^^K Astfel, potrivit dispozitiilor art. 375 alin. (1) din Codul de
procedura penala, instanta trebuie ca, inainte de a se pronunta pe aceasta cerere,
sa procedeze la ascultarea inculpatului, dupa care sa puna cererea in discutia
procurorului §i a celorlalte parti.
Daca admite cererea, instanta intreaba partile §i persoana vatamata daca propun
administrarea de probe cu inscrisuri [art. 375 alin, (2) din Codul de procedura
penala] §i administreaza proba cu inscrisurile incuviintate la acela§i tem en sau la
un termen ulterior acordat in acest scop, potrivit dispozitiilor art. 377 alin. (2) din
Codul de procedura penala. In actuala reglementare^in mod expres, legiuitorul
a precizat ca pentru prezentarea de inscrisuri instanfk nu poate acorda decdt un
singur termen de judecata. Totodata, in situatia in carS s-a dispus acordarea unui
nou termen pentru depunerea inscrisurilor, daca adniinistrarea probei anterior
admise apare ca inutila sau nu mai este posibila, instanta poate dispune ca ea sa
nu mai fie administrata, insa numai dupa ce acest aspect este pus in discutia pro­
curorului, a persoanei vatamate §i a parjilor.
Prin urmare, in procedura recunoa§terii invtnuirii, dispozitiile legale permit
doar doua acte de cercetare, respectiv ascultarea inculpatului §i administrarea
probei cu inscrisuri solicitate de parti sau de persoana vatamata, instanta proce-
dand la aprecierea probelor administrate in cursul urmaririi penale.

t’l A. Z arafiu , op. c it, p. 338.

PI Ibidem.
 III. Judecata 267

Referitor la schimbarea mcadrdrii juridice, aceasta este posibila prin vointa

legiuitorului, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 377 alin. (4) din Codul de proce-
dura penala, inculpatul recunoa§te fapta in dimensiunea ei materiala, iar nu §i inca-
drarea data in actul de sesizare a instantei^^l Prin urmare, instanta poate schimba
incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare, insa numai dupa ce constata
aceasta din oficiu, la cererea procurorului sau a partilor, fiind obligata, totodata,
sa puna in discufie noua incadrare §i sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul
sa ceara lasarea cauzei mai la urma, potrivit dispozitiilor legale sus-men|ionate.
Chiar in cazul recunoa§terii invinuirii, instanta poate schimba incadrarea juridica
a faptei recunoscute, fiindu-i insa interzis a afecta obiectul judecatii §i limitele
investirii, precum §i dreptul la aparare al inculpatului^^.
Recurgand la recunoa§terea invinuirii in condi|iile art. 375 alin. (1) din Codul
de procedura penala, inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor
de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, §i de reducerea cu
o pdtrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii.
Totodata, potrivit dispozitiilor art. 386 alin. (2) din Codul de procedura penala,
daca noua incadrare juridica vizeaza o infractiune pentru care este necesara plan-
gerea prealabila a persoanei vatamate, instanta de judecata cheama persoana
vatamata §i o intreaba daca intelege sa faca plangere prealabila. in situatia in care
persoana vatamata formuleaza plangere prealabila, instanta continua procedura
de judecata abreviata, in caz contrar dispunand incetarea procesului penal.
Cu toate acestea, daca pentru stabilireaincadrarii juridice, precum §i daca, dupa
schimbarea incadrMi juridice, este necesara administrarea altor probe, instanta,
luand concluziile procurorului §i ale partilor, dispune efectuarea cercetarii jude-
catore§ti, continuand judecarea cauzei potrivit dispozitiilor de drept comun.
Efectuarea cercetarii judecatore^ti are loc §i in situatia in care cererea inculpa­
tului de a fi judecat dupa procedura speciala este respinsa de instanta de judecata,
care va proceda potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (5)-(10) din Codul de procedu­
ra penala, adica va intreba procurorul, partile §i persoana vatamata daca propun
administrarea de probe §i va efectua cercetarea judecatoreasca propriu-zisa.

3.3. Diferente intre acordul de recunoa§tere a vinovatiei §i procedura

recunoa§terii invinuirii
Acordul de recunoa§tere a vinovatiei este incheiat in timpul urmaririi penale,
iar procedura recunoa^terii invinuirii presupune o cercetarejudecatoreasca abre-
viatd.
Acordul de recunoa^tere a vinovatiei se incheie cu procurorul §i presupune
recunoa§tereafaptelor a§a cum au fost retinute de procuror, in totalitate a probelor
administrate §i a incadrarii juridice date faptei de procuror.

A. Z arafiu , op. cit., p. 339.

Ibidem.
268 Partea speciala

Procesul penal capata o forma cu totul diferita, pentru ca, m aceasta situatie,
instanfa este sesizata chiar cu acordul de recunoa§tere a vinovdfiei, ceea ce
inseamna ca:
- nu mai exista alt act de sesizare a instantei;
- nu mai exista procedura de camera preliminara;
- acordul de recunoa§tere a vinovatiei trebuie incuviintat de conducatorul
parchetului, intrucat acesta reprezinta actul de sesizare a instantei, ca §i in cazul
rechizitoriului (care este verificat sub aspectul legalita^ii §i temeiniciei);
- nu se solutioneaza acfiunea civila.
In cazul recunoa§terii invinuirii, aceasta se face in faza de judecata, inainte de
inceperea cercetarii judecatore§ti.
Criticam actuala reglementare, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (4)
din Codul de procedura penala, inculpatul poate solicita ca judecata sa se faca
numai pe baza probelor administrate in cursul urmdririi penale, in timp ce, in
dispozitiile art. 377 alin. (5) din acela§i cod, se precizeaza ca, dacd pentru sta-
bilirea incadrdrii juridice, precum §i dacd, dupd schimbarea incadrdrii juridice,
este necesard administrarea altor probe, instanfa dispune efectuarea cercetarii
judecdtore§ti. Astfel, procedura de recunoa§tere a invinuirii in fata instantei apare
mai avantajoasa, intrucat poate conduce, pe de o parte, §i la schimbarea incadrarii
juridice, iar, pe de alta parte, §i la administrarea de probe noi (inscrisuri), cu o
singura precizare, §i anume aceea ca administrarea de probe noi poate fi facuta
numai cu scopul stabilirii incadrarii juridice.
Apreciem ca, a§a cum rezulta din actuala reglementare, pre§edintele comple-
tului de judecata va trebui sa marcheze in mod expres inceperea cercetarii jude-
catore§ti §i sa intrebe pe toti participantii daca mai au alte cereri de formulat, daca
i§i cunosc drepturile §i indatoririle.

3.4. Cercetarea judecatoreasca \

Potrivit dispozitiilor art. 376 din Codul de procedura penala, instanta incepe
efectuarea cercetarii judecatore§ti cand cauza se afla stare de judecata, ordinea
de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca fiind urmatoarea: audierea in-
culpatului, a persoanei vatamate, a partii civile, a par^i^xesponsabile civilmente §i
administrarea probelor incuviintate in etapa inceputuliii §edintei de judecata. Cu
toate acestea, instanta poate dispune oricand schimbarea ordinii, daca este nece-
sara.
Audierea inculpatului. Inculpatul este Idsat sa declare tot ceea ce §tie^'^^ des-
pre fapta pentru care a fost trimis in judecata. I se p o t pune intrebdri de catre
pre§edinte §i ceilalti membrii ai completului de judecata, daca apreciaza nece-
sar pentru justa solutionare a cauzei, §i, in mod nemijlocit, de catre procuror,

[‘1 M. BAdilA, Tactica ascultarii inculpatului in instanfa, Ed. Omnia, Bra§ov, 1998, p. 200.
 III. Judecata 269

persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, de catre ceilalti

inculpati, de avocatii acestora de catre aparatorul sau. Intrebarile adresate de
catre participantii la judecata, precum §i raspunsurile la acestea sunt consemnate
obligatoriu in corpul declaratiei, potrivit dispozitiilor art. 110 alin. (1) din Codul
de procedura penala.
Unele dintre intrebarile adresate inculpatului pot fi respinse de catre instanta,
daca nu sunt concludente §i utile cauzei, intrebarile respinse fiind consemnate in
incheierea de §edinta.
Declaratia inculpatului consemneazd de catre grefier la dictareapre§edintelui
completului de judecata. Cu caracter de noutate, mentionam faptul ca declaratia
se semneaza de catre inculpatul audiat, pre§edintele completului de judecata, gre­
fier §i aparatorul inculpatului, al persoanei vatamate, al partii civile §i ai partii
responsabile civilmente, daca ace§tia au fost prezenti, precum §i de interpret,
cand declaratia a fost luata printr-un interpret.
Pre^edintele completului de judecata ii cere inculpatului expUcapi §i poate da
citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare, daca acesta nu ifi mai
amintefte anumite fapte sau imprejurari sau exista contraziceri intre declaratiile
facute de acesta in instanta §i cele date anterior. Cand inculpatul refuza sa dea
declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior.
Inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar.
Daca sunt mai mulfi inculpafi m cauzd, ascultarea fiecaruia dintre ei se face
in prezenta celorlalti inculpati. Cand interesul aflarii adevarului o cere, instanta
poate dispune audierea vreunuia dintre inculpafi fara ca ceilalti sa fie de fata,
declaratiile luate separat fiind citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa
audierea lor. De asemenea, inculpatul poate fi din nou audiat in prezenta celorlalti
inculpati sau a unora dintre ei.
Cu caracter de noutate, in actuala reglementare, este obligatorie §i audierea
persoanei vatamate, a pdrfii civile §i a pdrfii responsabile civilmente. Astfel,
instanta procedeaza la audierea acestora dupa ascultarea inculpatului §i, dupa caz,
a coinculpatilor.
Persoanele mentionate sunt Idsate sd arate tot ce §tiu despre fapta care face
obiectul judecatii, apoi li se pot pune in mod nemijlocit intrebdri de catre pro-
curor, inculpat, avocatul inculpatului, persoana vatamata, partea civila, partea
responsabila civilmente §i avocatii acestora. Pre§edintele §i ceilalti membri ai
completului pot, de asemenea, pune intrebari, daca apreciaza necesar pentrujusta
solutionare a cauzei. Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente
§i utile cauzei. Intrebarile respinse se consemneaza in incheierea de §edinta. Per­
soana vatamata, partea civila §i partea responsabila civilmente pot fi reascultate
ori de cate ori este necesar.
Dupa audierea obligatorie a persoanelor sus-mentionate, se readministreazd
probele din timpul urmdririi penale numai daca se solicita acest lucru de catre
procuror sau de parti. In acest sens, in practica judiciara s-au ridicat unele pro-
270 Partea speciala

bleme cu privire la modalitatea in care instanta poate sa respinga cererile de

readministrare a probelor din faza de urmarire penala. Astfel, pomind de la regula
ca sarcina probei apartine procurorului §i numai in mod subsidiar instanta poate
sa dispuna administrarea unor probe §i de la conditiile de relevanta §i utilitate
pentru fiecare proba, trebuie sa raspundem la intrebarea daca, odata contestate
sau solicitate a fi administrate anumite probe de catre instanta de judecata,
aceasta ar putea sa respinga pentru lipsa de relevanta sau de utilitate probele
respective. Apreciem ca aceasta ar reprezenta o incalcare a dreptului la aparare,
avand in vedere ca nu se poate aprecia asupra relevantei sau utilitatii unei probe
daca procurorul §i-a intemeiat invinuirea pe acele probe prin actul de trimitere in
judecata. Spre exemplu, in situatia in care inculpatul a fost trimis in judecata §i la
dosar exista, ca probe, inscrisuri §i declaratiile a cinci martori, in ceea ce prive§te
inscrisurile, daca acestea nu au fost excluse, ca probe, de catre judecatorul de ca­
mera preliminara, nu se ridica niciun fel de problema, insa, referitor la declarafiile
martorilor, se impun respectarea principiului nemijlocirii §i reaudierea acestora
de catre instanta de judecata. Potrivit dispozitiilor art. 100 din Codul de procedura
penala, respingerea pentru lipsa de relevanta sau utilitate a unei probe poate avea
loc oricand, pentru ca legea nu distinge in care dintre fazele procesului penal se
afla dosarul: cea a judecatii, respectiv cercetarea judecStoreasca, sau cea de urma­
rire penala.
Apreciem ca anumite probe nu ar putea fi respinse doar pentru lipsa de
relevanta sau utilitate, ci doar pentru ca nu indeplinesc celelalte conditii prevazute
de dispozi^iile art. 100 alin. (3) §i (4) din Codul de procedura penala. Ceea ce ar
putea sa aiba in vedere judecatorul fondului in timpul cercetarii judecatore§ti ar
putea sa fie cel mult o proba ob|;inuta in mod nelegal in cursul urmaririi penale
sau situatia in care, datorita unor imprejurari obiective, proba nu mai poate fi
administrata in cursul judecatii.
Concluzionand, apreciem ca se poate dispune asupra unor probe noi, in ceea ce
prive§te utilitatea §i relevanta acestora, iar probele a^inistrate in cursul urmaririi
penale, daca sunt contestate, fie de catre inculpat, fif de catre procuror, in cursul
cercetarii judecatore§ti, trebuie readministrate de c|tre instanta de judecata, in
conditii de publicitate §i nemijlocire. \
In afara de probele administrate in timpul urma^rii penale, este posibil ca
in fa|a instance! de judecata sa se administreze orice' proba noua, daca aceasta
indepline§te conditiile de legalitate §i de oportunitate.
in ceea ce prive§te audierea martorilor, experfilor, interpreplor, procedura
ascultarii lor este similara procedurii ascultarii partilor; exista insa aspecte speci-
fice, dupa cum urmeaza: daca martorul a fost propus de catre procuror, acestuia i
se pot pune in mod nemijlocit mtrebdri de catre procuror, inculpat, persoana va-
tamata, partea civila, partea responsabila civilmente. Daca martorul sau expertul
a fost propus de catre una dintre parti, i se pot pune intrebari de catre aceasta, de
 III. Judecata 271

catre procuror, persoana vatamata §i de catre celelalte parti [art. 381 alin. (2) din
Codul de procedura penala].
Pre§edintele §i ceilalti membri ai completului pot adresa intrebari martonilui
ori de cate ori considera necesar pentru justa solutionare a cauzei. Instanta poate
respinge intrebarile care nu sunt concludente §i utile cauzei, intrebarile respinse
fiind consemnate m incheierea de §edinta.
Daca martorul posedd un inscris in legatura cu depozitia facuta, poate sa il
citeasca in instanta, procurorul §i partile avand dreptul sa il examineze; instanta
poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie.
In situatia in care martorul nu i§i mai aminte§te anumite fapte sau imprejurari
ori cand exista contraziceri intre declaratiile facute in instanta §i cele date anterior,
dupa ce martorul a fost lasat sa declare tot ceea ce §tie, pre§edintele poate da citire,
in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare [art. 381 alin. (6) din Codul de
procedura penala]. Prevederile art. 381 alin. (6) din Codul de procedura penala
sunt aplicabile, in lumina dispozitiilor art, 6 parag. 3 lit. d) din Conventie, numai
in cazul in care, in ciuda eforturilor rezonabile ale instantei, martorii nu pot fi
adu§i in fata acesteia pentru a fi audiati^^l
In ipoteza in care ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibild, iar
in faza de urmarire penala acesta a dat declaratii in fata organelor de urmarire
penala sau a fost ascultat de catre judecatorul de drepturi §i libertati in conditiile
art. 308^^ din Codul de procedura penala, instanta dispune citirea depozitiei
date de acesta in cursul urmaririi penale §i tine seama de ea la judecarea cauzei
[art. 381 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Martorul, expertul, interpretul care absenteaza, fiind legal citat, poate fi adus
cu mandat de aducere. Daca este cazul, martorii pot fi audiati potrivit procedurii
aplicabile persoanelor aflate in programul de protectie a martorilor.
Dupa ascultarea martorilor, instanta poate dispune ca ace§tia sa ramana in
sala pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca din §edinta respec-
tiva; de asemenea, se poate dispune retragerea martorilor din sala de §edinta, in
vederea reaudierii sau a confruntarii lor. Instanta, luand concluziile procurorului,
ale persoanei vatamate §i ale partilor, poate incuviinta plecarea martorilor, dupa
audierea lor.
In anumite conditii, se poate renunfa la probele propuse de catre procuror,
persoana vatamata §i parti; instanta nu este obligata sa ia act de renuntare, ci doar
sa o puna in discutia procurorului, persoanei vatamate §i partilor. Astfel, instanta
poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca apreciaza ca nu mai este

t'' Sectia penala, decizia nr. 5023/2007, in B.J. 2007, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2008.
PJ Potrivit dispozitiilor art. 308 din Codul de procedura penala: „(1) Atunci cand exista riscul
ca un martor sa nu mai poata fi audiat in cursul judecatii, procurorul poate sesiza judecatorul de
drepturi §i libertati in vederea audierii anticipate a martorului. (2) Judecatorul de drepturi §i libertati,
daca apreciaza cererea intemeiata, stabile§te de indata data §i locul audierii, dispunandu-se citarea
parfilor §i subiectilor procesuali principali. (3) Participarea procurorului este obligatorie”.
272 Partea specials

necesar. Totodata, dispozitia de renuntare la administrarea unei probe anterior

admise are la baza constatarea inutilita^ii sau imposibilita|ii de administrare a
probei. Daca imposibilitatea de administrare se refera la o proba administrata in
faza de urmarire penala §i incuviin|;ata de instanta, aceasta este pusa in discu|;ia
partilor, a persoanei vatamate §i a procuromlui §i se tine seama de ea la judecarea
cauzei [art. 383 alin. (4) din Codul de procedura penala].
In cauzele m care exista mijloace materiale de proba, instanta dispune, din
oficiu sau la cerere, daca este necesar, aducerea §i prezentarea acestora. Daca din
cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor
cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instan|a dispune fie judecarea
cauzei in continuare, fie amRnarea ei.
In actuala reglementare, singurul incidentprocesual eventual in timpul cerce-
tdrii judecatore§ti in reprezinta schimbarea incadrdrii juridice. Incadrarea juri-
dica a faptei presupune realizarea de catre organele judiciare a unei concordanfe
intre continutul legal al infrac^iunii §i continutul concret al acesteia, sensul no-
|iunii deosebindu-se de „calificarea faptei”, care este facuta de catre legiuitort^l
Fiind investita cu judecarea unei fapte (in sens material), instanta nu este legata
de incadrarea juridica data acesteia in actul de sesizare, fiind posibil ca, in urma
actelor de cercetare judecatoreasca, sa se constate ca fapta ce face obiectul jude-
catii trebuie sa primeasca o alta incadrare juridicaf^l
Potrivit art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, schimbarea incadrarii
juridice se dispune cu indeplinirea urmatoarelor condifii:
- noua incadrare juridica va fi pusa in discutia procuromlui, a persoanei
vatamate §i a partilor;
- inculpatului i se aduce la cunoftinta ca are dreptul de a solicita lasarea ca­
uzei mai la urma sau, eventual, amanarea judecatii, pentru a-§i pregati apararea.
Obliga^ia instantei fiinctioneaza indiferent daca noi^a incadrare este favorabila ori
defavorabila inculpatului, insa doar pentru inculpit, nu §i petitru celelalte par^i
sau persoana vatamata, in ciuda consecintelor pe c%e le-ar produce cu privire la
situatia acestora^^l |
Incalcarea dispozitiilor art. 386 din Codul de procldura penala, prin omisiunea
instantei de a pune in discutie noua incadrare juridica? data faptei, se sanc];ioneaza
cu nulitatea relativa, in condifiile art. 282 din Codul procedura penala, numai
atunci cand prin omisiunea instantei s-a adus parfii o vatamare care nu poate fi
inlaturata decat prin desfiin|area actului. Astfel, apreciem actuale considera^iilef'‘^
potrivit carora, in cazul in care schimbarea incadrarii juridice s-a facut din autorat
in complicitate la infi*ac|iune, forma de participa^ie mai u§oara, iar inculpatul §i-a

I. N eagu , op. c it, p. 254.

A. Z ara fiu , op. cit., p. 348.
Ibidem.
I"*' B. Micu, Dreptprocesual penal. Partea speciala, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucure§ti, 2013,
p. 95.
 III. Judecata 273

facut toate apararile m raport cu calitatea sa de autor al faptei, noua incadrare

juridica nu ii deschide noi cai de aparare §i, ca atare, incalcarea nu i-a putut cauza
nicio vatamare, situatie in care nepunerea in discutie a schimbarii incadrarii nu
atrage nulitatea actului^'l
Schimbarea incadrarii juridice de catre prima instanta, dupa incheierea dez-
baterilor, cu incalcarea dispozitiilor art. 386 din Codul de procedura penala, §i
condamnarea inculpatului, ca urmare a schimbarii incadrarii juridice, pentru o
infractiune cu o incadrare juridica ce nu a format obiectul trimiterii in judecata,
atrag desfiintarea hotararii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat dreptul
inculpatului de a fi informat in mod amanun|it asupra naturii §i cauzei acuzafiilor
aduse impotriva sa §i dreptul de a dispune de timpul §i de inlesnirile necesare
pregatirii apararii - drepturi consacrate in art. 6 parag. 3 din Conven|ie §i in ju-
rispruden|a C.E.D.O.t^^ - au fost incalcate, fiind incidente dispozi|iile art. 282 din
Codul de procedura penala.
Cum exercitarea apararii presupune nu numai dezbateri judiciare contradictorii,
ci §i posibilitatea administrarii de probe, momentul oportun pentru schimbarea
incadrarii este in timpul cercetarii judecatore§tit^^, ceea ce corespunde §i sensului
dispozitiilor art. 387 alin. (1) din Codul de procedura penala, care condifioneaza
terminarea cercetarii judecatore§ti de absenta oricarei cereri noi, in conditiile in
care schimbarea incadrarii juridice este determinate de o cerere.
Daca in urma deliberarii instanta apreciaza ca s-ar impune schimbarea incadrarii
juridice, in vederea asigurarii dreptului la aparare, se procedeaza la repunerea
cauzei pe rol pentru reluarea cercetarii judecatore§ti, potrivit dispozitiilor art. 395
alin. (1) din Codul de procedura penala.
in urma schimbarii incadrarii juridice se pot produce modificari §i in ce pri-
ve§te competenta instantei, care opereaza in conditiile art. 49 alin. (1) din Codul
de procedura penala.
in situatia in care instanta dispune schimbarea incadrMi juridice intr-o in-
fractiune pentru care actiunea penala se pune in mi§care la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, este obligata sa cheme persoana vatamata pentru a o intreba
daca intelege sa formuleze plangere prealabila. Daca persoana vatamata formu-
leaza plangere prealabila, procesul continua, in caz contrar, instanta va dispune
incetarea procesului penal.
Pre§edintele declara cercetarea judecdtoreasca terminatd daca procurorul §i
parj;ile nu mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completa-
rea cercetarii judecatore§ti, cererile formulate au fost respinse ori s-au efectuat
completarile cerute.

I.C.C.J., Secfia penalS, decizia nr. 1778/2005, in B.J. 2005, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2006,
p. 995-996.
C.E.D.O., cauza Sadak fz alfii c. Turciei (nr. 1), HotSrarea din 17 iulie 2001; cauza Adrian
Constantin c. Romaniei, HotSrarea din 12 aprilie 2011, www.echr.coe.int.
A. Z arafiu , op. cit., p. 348.
274 Partea speciala

Dupa incheierea cercetarii judecatore^ti, se txece in etapa urmatoare, respectiv

cea a dezbaterilor.

3.5. Dezbaterile

Dezbaterile reprezinta punctul culminant al procesului penal, constand in

concluziile pe care le formuleaza oral procurorul §i partile din proces, personal
ori prin aparatori, asupra existentei sau inexisten|ei faptei, savar§irii acesteia de
catre inculpat §i raspunderii sale din punct de vedere penal §i civil.
La dezbateri participantii vor lua cuvantul in urmatoarea ordine: procurorul,
persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, inculpatul. Par­
tile pot da cuvantul avocatilor, ceea ce nu exclude insa dreptul partilor de a lua
cuvantul personal. Daca in sustinerile lor depa§esc limitele cauzei ce se judeca,
pre§edintele completului are dreptul sa ii intrerupa pe cei care au cuvantul, exis-
tand, totodata, posibilitatea ca ace§tia sa aiba cuvantul §i in replica.
Cu aspect de noutate, actuala reglementare prevede ca durata concluziilor
procurorului, ale partilor, ale persoanei vatamate §i ale avocatilor acestora poate fi
limitata. Pre§edintele completului poate hotari ca acestea trebuie sa aiba o durata
similara [art. 388 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Dupa ce se da cuvantul in cadrul dezbaterilor, direct sau prin avocati, instanta
da ultimul cuvdnt inculpatului. A§a cum am precizat anterior, in actuala regle­
mentare, ultimul cuvant al inculpatului nu mai are un caracter distinct, ci reprezinta
o etapa in cadrul dezbaterilor. Aceasta rezulta din interpretarea dispozitiilor
art. 389 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit carora, „inainte de a
inchide dezbaterile, pre§edintele da ultimul cuvant inculpatului personal”. Astfel,
in cadrul dezbaterilor, inculpatului i se acordd cuvantul de doud ori: o data atunci
cdnd pune concluzii, el insu^i sau prin aparator, pe fondul cauzei, dupa partea
responsabila civilmente, potrivit dispozitiilor art. 3 |8 alin. (1) din Codul de pro­
cedura penala, situatie in care poate fi intrerupt s|u se poate acorda cuvantul
in replica celorlalte parti, dupa care, doar inculpatului i se mai acordd ultimul
cuvdnt, fara a mai putea fi intrerupt. |
Ultimul cuvant al inculpatului este un moment in oare instanta, in mod nemij-
locit, poate percepe atitudinea procesuala a acestui4 Totodata, ultimul cuvant
al inculpatului este un moment foarte important, deoarece doar acesta, prin el
insu§i, are aptitudinea de a schimba, spre exemplu, modalitatea de executare a
pedepsei aplicate.
Nerespectarea acestei dispozitii nu atrage prin ea insa§i sanctiunea nulitatii
absolute, ci sanctiunea nulitatii relative, ceea ce inseamna ca vatamarea trebuie
dovedita, iar aceasta sa nu poata fi inlaturata decat prin desfiintarea actului. Mai
mult decat atat, nu reprezinta o incalcare a dreptului la aparare imprejurarea ca nu
a fost acordat ultimul cuvant inculpatului lipsa la termenul de judecata la care au
loc dezbaterile, in conditiile in care acesta este reprezentat de aparatoml sau ales.
__________ ____________ III. Judecata 275

in ultimul cuvant, inculpatul nu trebuie sa reia din concluziile aparatomlui

sau §i nici sa se foloseasca de acesta ca un drept la replica, ci trebuie sa faca o
apreciere personala asupra activitatii judiciare.
In procedura acordarii ultimului cuvant este §i o reglementare expresa cu
privire la imposibilitatea ca inculpatul sa fie intrerupt in acest ultim cuvant §i sa
i se adreseze intrebari. Pe de alta parte, daca inculpatul are o pozitie noua, este
posibila reluarea cercetarii judecatore§ti.
Dezbaterile po t fi intrerupte doar pentm motive temeinice; intreruperea nu
poate fi mai mare de 3 zile. De asemenea, instanta poate cere partilor, dupa
incheierea dezbaterilor sa depuna concluzii scrise. Procurorul, persoana vatamata
§i partile pot depune concluzii scrise, chiar daca nu au fost cerute de instanta.

§4. Deliberarea §i rezolvarea cauzei in prima instanta

4.1. Deliberarea

Prin declararea ca inchise a dezbaterilor, §edinta de judecata in prima instanta

se intrerupe. Urmatoarea etapa a activitatii judiciare specifice judecatii in prima
instanta - deliberarea - nu se desfa§oara in §edinta publica, orala §i contradictorie,
ci in secref^'^.
Dispozifiile generate privind procedura deliberarii, prevazute in art. 391,
art. 392 §i art. 394 din Codul de procedura penala, analizate mai sus in subsec-
tiunea „Reglementari generale privind judecata”, §9. „Deliberarea, pronuntarea
§i redactarea hotararilor”, se aplica, in mod corespunzator, §i pentra judecata in
prima instanta.
Aceste dispozitii sunt particularizate §i prin norme speciale, prevazute de dis-
pozi|iile art. 393 §i art. 395 din Codul de procedura penala. Astfel, dupa inchide-
rea dezbaterilor, pre§edintele completului de judecata anunta ramanerea cauzei in
pronuntare, iar dupa deliberare §edinta de judecata fie se va relua (intr-o forma
hibrida) cu pronuntarea hotararii, fie se va relua, prin repunerea cauzei pe rol, in
etapa cercetarii judecatore§ti sau a dezbaterilor (in forma obi§nuita)P^
Completul de judecata delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt §i apoi
asupra chestiunilor de drept, potrivit dispozitiilor art. 393 din Codul de procedura
penala, in urmatoarea ordine:
- existenta faptei §i vinovatia inculpatului;
- stabilirea pedepsei;
- stabilirea masurii educative ori a masurii de siguranta (daca este cazul);
- deducerea duratei masurilor preventive privative de libertate §i a intemarii
medicale;

[•5 Idem, p. 353.

Pi A. Z arafiu , op. cit., p. 353.
276 Partea speciala

” repararea pagubei produse prin infractiune;

- masurile preventive §i asiguratorii;
- cheltuielile judiciare;
- orice alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
Daca pe parcursul deliberarii instanta considera ca o anumita imprejurare tre-
buie lamurita, poate proceda diferit, dupa cum urmeaza: dispime reluarea cer-
cetarii judecatore^ti, repunand cauza pe rol; dispune reluarea dezbaterilor, daca
apreciaza ca lamurirea imprejurarii care nu a fost clarificata se poate face m acest
mod.

4.2. Rezolvarea actiunii penale

Instanta hotard§te prin sentinfa asupra mvinuirii aduse inculpatului, pronun-

tand, dupa caz;
a) condamnarea inculpatului-, cu aspect de noutate, mentionam, a§a cum am
mai precizat anterior, ca solutia de condamnare poate fi pronuntata de catre instanta
de judecata doar atunci cand constata, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca
fapta exista, constituie infractiune §i a fost savar§ita de catre inculpat [art. 396
alin. (2) din Codul de procedura penala];
b) renunfarea la aplicarea pedepsei; se pronunta solutia renuntarii la aplicarea
pedepsei atunci cand instanta constata, dincolo de orice mdoiala rezonabila, ca
fapta exista, constituie infractiune §i a fost savar§ita de inculpat, in conditiile
prevazute de art. 80-82 din Codul penal cu privire la lipsa interesului public
[art. 396 alin. (3) din Codul de procedura penala];
c) amdnarea aplicdriipedepsei; aceasta solutie este un substituentpentru solutia
de condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei prevazuta de
reglementarea anterioara §i se pronimta daca instanta constata, dincolo de orice
indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infr^tiune §i a fost savar§ita de
inculpat, in conditiile art. 83-90 din Codul penal [ar| 396 alin. (4) din Codul de
procedura penala]; I
d) achitarea inculpatului, atunci cand se constata ii|:iden^a dispozi^iilor art. 16
alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedura penala [art. ^96 alin. (5) din Codul de
procedura penala]; ^
e) mcetarea procesului penal, atunci cand se constata inciden^a dispozi^iilor
art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din Codul de procedura penala [art. 396 alin. (6) din
Codul de procedura penala].
Ultimele solu^ii prevazute de dispozi^iile art. 396 alin. (10) din Codul de pro­
cedura penala sunt cea de condamnare a inculpatului sau cea de amdnarea a
aplicdrii pedepsei §i presupune scaderea limitelor pedepsei cu o treime, in cazul
pedepsei inchisorii, §i cu o patrime, in cazul pedepsei amenzii, in ipoteza in care:
 III. Judecata 277

- judecata s-a desfa§urat in conditiile art. 375 alin. (1) §i (2) din Codul de
procedura penala, respectiv atunci cand inculpatul a solicitat aplicarea procedurii
de recunoa§tere a invinuirii, iar instanta a admis cererea acestuia;
- cererea inculpatului privind aplicarea procedurii de recunoa§tere a invinuirii
a fost respinsa, iar instanta, in urma cercetarii judecatore§ti, a retinut aceea§i
situatie de fapt ca cea descrisa in actul de sesizare §i recunoscuta de acesta;
- cercetarea judecatoreasca s-a desfa§urat ca urmare a necesitatii administrarii
altor probe in afara inscrisurilor, pentru stabilirea incadrarii juridice sau dupa
schimbarea incadrarii juridice a faptei, ca urmare a admiterii cererii de aplicare
a procedurii de recunoa§tere a invinuirii, iar instanta a retinut aceea§i situatie de
fapt ca cea descrisa in actul de sesizare §i recunoscuta de acesta;
- judecata s-a desfa^urat in conditiile art. 375 alin. (1) §i (2) din Codul de
procedura penala, respectiv atunci cand inculpatul a solicitat aplicarea procedurii
de recunoa§tere a invinuirii, instanta a admis cererea acestuia, insa la deliberare
s-a constatat ca, pentru solutionarea actiunii penale, se impune administrarea
altor probe in afara inscrisurilor, s-a repus cauza pe rol §i s-a dispus efectuarea
cercetarii judecatore§ti, in final retinandu-se aceea§i situatie de fapt ca cea descrisa
in actul de sesizare §i recunoscuta de inculpat.
In cazul in care inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dis-
pune plata acesteia din cautiunea fixata la luarea masurii preventive a controlului
judiciar pe cautiune sau inlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preven­
tive a controlului judiciar pe cautiune, in cursul urmaririi penale, al procedurii de
camera preliminara sau al judecatii.
Analiza solutiilor prin care este rezolvatd acfiunea civild in procesul penal
a fost realizata in cadrul partii generale, capitolul al Il-lea „Actiunea penala §i
ac|iunea civila in procesul penal”, sectiunea a 2-a „Actiunea civila in procesul
penal”, astfel incat ne vom limita doar la enumerarea acestora. Astfel, la rezolvarea
actiunii civile se pronunfa una dintre urmatoarele solutii:
a) instanfa admite actiunea civila in totalitate sau in parte\ in acest caz, in-
stan|a examineaza, potrivit art. 249-254 din Codul de procedura penala^*^, nece-
sitatea luMi masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea ma­
suri nu au fost luate anterior;
b) instanfa respinge acfiunea civild',
c) instanfa lasd nesolufionatd acfiunea civild; in acest caz, masurile asiguratorii
se men|;in. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce
ac|;iune in fa|a instan|ei civile in termen de 30 de zile de la ram^nerea definitiva
a hotararii.

Considera^iile teoretice in legaturS cu masurile asiguratorii au fost ficute in capitolul al V-lea

„Masurile preventive, masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor §i restabilirea situa|iei anterioare”,
sec|iimea a 2-a „Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor §i restabilirea situatiei anterioare
savar§irii infrac|iunii”, §1. „Masurile asiguratorii” din partea generala a prezentei lucrari.
278 Partea speciala

In ceea ce prive§te actiunea civila, mentionam ca dispozitiile art. 397 din Co-
dul de procedura penala fac trimitere la dispozitiile art. 25 din acela§i cod^^^, astfel
ca, in actuala reglementare, nu mai exista dispozitii separate in materia solutiilor
pronuntate pe latura civila a cauzei.
Mai precizam ca instanta se pronuntaprin hotarare §i asupra restituirii lucruri-
lor §i restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art. 255 §i art. 256 din
Codul de procedura penala^l Potrivit dispozitiilor art. 397 alin. (4) din Codul de
procedura penala, dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii §i
restituirea lucrurilor sunt executorii.
In cazul in care este admisa actiunea civila, instanta dispune plata despagubirilor
acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune (potrivit dispozitiilor
art. 217 din Codul de procedura penala) din cautiunea fixata la luarea masurii
preventive a controlului judiciar pe cautiune sau inlocuirea unei alte masuri
preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, in cursul
urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii. A§a cum
am aratat anterior, instanta este obligata sa se pronun^e prin hotarare §i cu privire
la masurilepreventive. Astfel, potrivit dispozifiilor art. 399 alin. (1) din Codul de
procedura penala, instanta are obligatia ca, prin hotarare, sa se pronunte asupra
mentinerii, revocarii, inlocuirii ori incet&ii de drept a masurii preventive dispuse
pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat, hotararea fiind executorie §i
trebuind a fi comunicata administratiei locului de detinere.
Instanta va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat pre-
ventiv atunci cand pronunta una dintre urmatoarele solutii:
- renuntarea la aplicarea pedepsei;
- amanarea aplicarii pedepsei;
- achitarea;
- incetarea procesului penal; i
- o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala culdurata retinerii §i arestarii
preventive; \
- o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea execularii sub supraveghere;
- amenda penala, care nu insote§te pedeapsa inchilorii;
- o masura educativa. |
§i m acest caz instanta are obligatia suplimentara (|e a trimite administratiei
locului de detinere o copie de pe dispozitivul hotararii in vederea punerii in
libertate a inculpatului. Chiar daca hotararea pronun^ata in prima instanta nu este
definitiva, dispozitiile referitoare la masurile preventive sunt executorii in caz de

Referitoare la „Rezolvarea actiunii civile m procesul penal”.

PJ Consideratiile teoretice in legatura cu restituirea lucrurilor §i restabilirea situa|iei anterioare
au fost facute m capitolul al V-lea „Masurile preventive, masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor
§i restabilirea situatiei anterioare”, sec|iunea a 2-a „Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor §i
restabilirea situatiei anterioare savar§irii infiractiunii”, §2. „Restituirea lucrurilor §i restabilirea
situa|iei anterioare” din partea generala a prezentei lucrari.
________________________________ III. Judecata_______________________ ______ T79

renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau

de incetare a procesului penal.
Potrivit dispozitiilor art. 399 alin. (6) din Codul deprocedurapenala, inculpatul
condamnat de prima instanta §i aflat m stare de arest preventiv este liberat de indata
ce durata retinerii §i cea a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate,
de§i hotararea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de
detinere, careia i se comunica, indata dupa pronuntarea hotararii, o copie de pe
dispozitiv sau extras.
In caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei, de
achitare sau de incetare a procesului penal, daca in cursul urmaririi penale sau
al judecatii fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe
cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept caufiune, daca nu
s-a dispus plata din cautiune a despagubirilor bane§ti acordate pentru repararea
pagubei, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
Instanta dispune confiscarea caufiunii, daca masura controlului judiciar pe
cautiune a fost inlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive,
daca inculpatul §i-a incalcat cu rea-credintS obligatiile ce ii reveneau sau exista
suspiciunea rezonabila ca a savar^it cu intentie o noua infractiune pentru care
s-a dispus punerea m mi§care a actiunii penale impotriva sa §i nu s-a dispus
plata din cautiune a despagubirilor banefti acordate pentru repararea pagubei, a
cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
Avand in vedere aparitia in peisajul masurilor preventive a arestului la domi­
ciliu, legiuitorul actual, pentru a da posibilitatea instantei sa se pronunte §i asupra
deducerii masurilor preventive privative de libertate, a prevazut in dispozitiile
art. 399 alin. (9) din Godul de procedura penala ca „durata masurii arestului la
domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata prin echivalarea unei zile de arest
preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsa”.
Menfionam, totodata, ca in actuala reglementare a fost remediata o deficienta
existenta in Codul de procedura penala anterior, aceea a inexistentei imei proceduri
de dispunere asupra masurilor preventive in perioada cuprinsa intre pronuntarea
hotararii in prima instanfa, cu consecinta desesizarii instantei §i sesizarea instantei
de control judiciar cu judecarea apelului, in sensul ca, in acest caz, competent
de iuare, revocare sau inlocuire a masurilor preventive, in conditiile legii, in acest
interval de timp a fost atribuita instantei care a judecat cauza in fond^'^.
Prin hotararea judecatoreasca in prima instanta, in afara de solutionarea
laturii penale §i a laturii civile, instanta trebuie sa se pronunte §i cu privire la
cheltuielile judiciare, potrivit regulilor instituite de dispozitiile art. 272-276 din
Codul de procedura penala, a caror analiza a fost realizata in partea generala a

Expunerea de motive la Legea nr. 25 5/2013 de punere in aplicare a noului Cod de procedura
penala, www.cdep.ro.
280 Partea speciala

cartii, capitolul al Vl-lea „Acte procesuale §i procedurale comune”, sectiunea

a 3-a „Cheltuielile judiciare”.

§5. Pronuntarea, redactarea §i comunicarea hotararii in prima

instanta
Pronuntarea sentintei are loc imediat dupa deliberare. Rezultatul deliberarii,
consemnat tntr-o minuta, avand acela§i continut cu al dispozitivului, este adus
la cuno§tinta partilor, potrivit dispozi|iilor cuprinse in art. 405 din Codul de pro-
cedura penala. Astfel, pronuntarea hotararii se face m §edinfd publicd de catre
pre§edintele completului de judecata, asistat de grefier.
Practic, dupa deliberare, §edinta de judecata se reia, dar intr-o forma hibrida,
in sensul ca la aceasta §edinta partile nu se citeaza, nu se efectueaza alte acte de
procedura §i nu au loc dezbateri contradictoriif'^. De§i nu trebuie citate, partile pot
participa la pronuntare.
Jurisprudenta Curtii de la Strasbourg cu privire la cerinta pronuntarii in mod
public a hotararii, prevazuta in art. 6 parag. 1 din Conventia europeana a drep-
turilor omului, a stabilit ca publicitatea pronuntarii poate fi realizata §i in alte mo-
dalitati, de exemplu, depunerea la grefa a textului integral al hotararii, astfel incat
aceasta sa fie accesibila publicului^^l
Redactarea sentintei se efectueaza in cel mult 30 de zile de catre unul dintre
judecatorii care au alcatuit completul §i se semneaza de toti membrii completului
§i de grefier. Dispozitivul sentintei trebuie sa fie conform cu minuta [art. 406
alin. (3) din Codul de procedura penala].
Dispozitiile generale privind redactarea hotararilor judecatore§ti au fost anali-
zate in cadrul prezentului capitol, sectiunea 1 „Dispozitii generale”, subsectiunea
a 2-a „Reglementari generale privind judecata”, §9. ;peliberarea, pronuntarea §i
redactarea hotararilor”. |
Se vor comunica copii de pe minuta: procurorului, partilor, persoanei vata-
mate §i, in cazul in care inculpatul este arestat, adminiltratiei locului de detinere,
in vederea exercitarii caii de atac. in cazul in care inculpatul nu intelege limba
romana, o copie a minutei hotararii se comunica intr-o limba pe care o intelege.
Dupa redactarea hotararii, acestora li se comunica hotarSrea in intregul sau.
In cazul in care instanta a dispus amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea
executarii pedepsei sub supraveghere, hotararea se comunica serviciului de proba-
|iune §i, dupa caz, organului sau autoritatii competente sa verifice respectarea
obligatiilor dispuse de instanta.

I'^A. Z arafiu, op. cit., p. 357.

C.E.D.O., cauza Bacanu SC „ R ” SA c. Romdniei, Hotararea din 3 martie 2009, apud
A. Z arafiu , op. cit., p . 357.
 III. Judecata 281

§6. Cuprinsul hotarMi

Potrivit dispozitiilor art. 401 din Codul de procedura penala, hotararea prin
care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa cuprinda:
- partea introductiva;
- expunerea;
- dispozitivul.
Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute in art. 370 alin. (4) din
Codul de procedura penala pentru incheierea de §edinta:
a) ziua, luna, anul §i denumirea instantei;
b) mentiunea daca §edinta a fost sau nu publica;
c) numele §i prenumele judecatorilor, procurorului §i grefierului;
d) numele §i prenumele partilor, avocatilor §i ale celorlalte persoane care
participa in proces §i care au fost prezente la judecata, precum §i ale celor care au
lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale §i cu mentiunea privitoare la indeplinirea
procedurii;
e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata §i textele de lege in care
a fost incadrata fapta;
f) mijloacele de proba care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de persoana vatamata, de
parfi §i de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului, ale persoanei vatamate §i ale partilor;
i) masurile luate in cursul §edintei.
Daca sentinta s-a pronuntat in alta zi decat cea in care a avut loc judecata §i
s-a redactat o incheiere de §edinta, partea introductiva se limiteaza la urmatoarele
mentiuni: denumirea instan|:ei, data pronuntarii hotararii, locul unde a fost jude­
cata cauza, numele §i prenumele membrilor completului de judecata, ale procu­
rorului §i grefierului, facandu-se mentiune ca celelalte date au fost trecute in
incheierea de §edin^a.
In hotararile instantelor militare trebuie sa se indice §i gradul militar al mem­
brilor completului de judecata §i al procurorului, iar atunci c^nd inculpatul este
militar, se menfioneaza §i gradul acestuia.
Expunerea hotararii va cuprinde, potrivit dispozitiilor art. 403 alin. (1) din
Codul de procedura penala:
a) datele privind identitatea partilor;
b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii in judecata, cu aratarea timpului
§i locului unde a fost s^var^ita, precum §i incadrarea juridica data acesteia prin
actul de sesizare;
c) motivarea solutiei cu privire la latura penala, prin analiza probelor care
au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei §i a celor care au
fost inlaturate, §i motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum §i
analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza;
282 Partea speciala

d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date m cauza.

Obligatia instantelor de a-§i motiva hotararile nu trebuie inteleasa ca necesitand
un raspuns detaliat la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de aparare
ridicat. Intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii. In
conformitate cu jurispmdenta C.E.D.OJ^^, intinderea motivarii depinde de diver-
sitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanta, precum §i de pre-
vederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale §i de practicile diferite
privind prezentarea §i redactarea sentintelor §i hotararilor in diferite state. Pentm
a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca
judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate^l
in caz de condaninare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanare a aplicarii
pedepsei, expunerea trebuie sa cuprinda fiecare fapta retinuta de instanta in sar-
cina inculpatului, forma §i gradul de vinovatie, circumstantele agravante sau ate-
nuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata, respectiv
timpul care se va deduce din pedeapsa stabilita in caz de anulare sau revocare a
renuntarii la aplicarea pedepsei ori a amanarii aplicarii pedepsei, precum §i actele
din care rezulta perioada ce urmeaza a fi dedusa.
Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce for-
meaza obiectul trimiterii in judecata, se va arata in hotarare pentm care anume
fapte s-a pronuntat condamnarea ori, dupa caz, renuntarea la aplicarea pedepsei
sau amanarea aplicarii pedepsei §i pentra care anume fapte incetarea procesului
penal sau achitarea.
In cazul renuntarii la aplicarea pedepsei §i al amanarii aplicarii pedepsei, pre­
cum §i in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, se vor prezenta
in hotarare motivele care au determinat renuntarea sau amanarea ori, dupa caz,
suspendarea §i se vor arata consecintele la care persoana fata de care s-au dispus
aceste solutii se expune daca va mai comite infracfiuni sau, dupa caz, daca nu
va respecta masurile de supraveghere ori nu va exectta obligatiile ce ii revin pe
durata termenului de supraveghere. t
Dispozitivul hotararii (reproduce minuta) cuprindef|
a) date privitoare la persoana inculpatului: nume, |)renume, porecla, data §i
locul na§terii, codul numeric personal, numele §i prenu^ele parintilor, cetatenia,
starea civila, situatia militara, studiile, profesia ori ocup^tia, locul de munca, do-
miciliul §i adresa unde locuie§te efectiv §i adresa la care dore§te sa ii fie comuni-
cate actele de procedura, antecedentele penale sau daca impotriva sa se desfa§oa-
ra un alt proces penal, daca solicits un interpret in cazul in care nu vorbe§te sau
nu intelege limba rom^na ori nu sb poate exprima, precum §i cu privire la orice
alte date pentm stabilirea situatiei sale personale;

C.E.D.O., cauza Boldea c. Romdniei, Hotararea din 15 febraarie 2007, parag. 29; cauza Van
den Hurkc. Olandei, HotarOTeadin 19 aprilie 1994, parag. 61, www.echr.coe.int.
P' Avizul nr. 11/2008 al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCJE) in atentia
Comitetului de Mini?tri al Consiliului Europei privind calitatea hotarMlor judecatore§ti, p. 8.
 III. Judecata 283

b) solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicandu-se, in caz de

condamnare, amanarea executarii pedepsei sau renuntare la aplicarea pedepsei,
denumirea acesteia §i textul de lege in care se incadreaza, iar in caz de achitare
sau de incetare a procesului penal, §i cauza pe care se intemeiaza potrivit art. 16
din Codul de procedura penalat'^;
c) solutia data cu privire la solutionarea actiunii civile;
d) cele hotarate de instanta cu privire la deducerea duratei masurii preventive
privative de libertate §i a intemarii medicale, indicandu-se partea din pedeapsa
executata in acest mod;
e) cele hotarate de instanta cu privire la masurile preventive;
f) cele hotarate de instanta cu privire la masurile asiguratorii;
g) cele hotarate de instanta cu privire la masurile de siguranta;
h) cele hotarate de instanta cu privire la cheltuielile judiciare;
i) cele hotarate de instanta cu privire la restituirea lucrurilor;
j) cele hotarate de instanta cu privire la restabilirea situatiei anterioare;
k) cele hotarate de instanta cu privire la cautiune;
1) cele hotarate de instanta cu privire la rezolvarea oricarei alte probleme
privind justa solutionare a cauzei;
m) mentiunea ca hotararea este supusa apelului, cu aratarea termenului in care
acesta poate fi exercitat;
n) indicarea datei in care hotararea a fost pronuntata;
o) indicarea faptului ca pronuntarea s-a facut in §edinta publica.
Cand instanta dispune condamnarea, in dispozitiv se mentioneaza pedeapsa
principals aplicata.
In cazul in care dispune suspendarea executarii acesteia, in dispozitiv se men­
tioneaza §i masurile de supraveghere §i obligatiile, prevazute la art. 93 alin. (1)-
(3)din Codul penal, pe care trebuie sa le respecte condamnatul, se pun in vedere
acestuia consecintele nerespectarii lor §i ale savar§irii de noi infractiuni §i se in-
dica doua entitati din comunitate unde urmeaza a se executa obligatia de a presta
o munca neremunerata in folosul comunitatii, prevazuta la art. 93 alin. (3) din
Codul penal, dupa consultarea listei privind posibilitatile concrete de executare
existente la nivelul fiecarui serviciu de probatiune. Consilierul de probatiune, pe
baza evaluarii initiale, va decide in care dintre cele doua institutii din comunitate
mentionate in hotararea judecatoreasca urmeaza a se executa obligatia §i tipul de
activitate.
Cand instanto dispune masura educativd a supravegherii, in dispozitiv se
men|ioneaza persoana care realizeaza supravegherea §i indrumarea minorului.
Cand instanta dispune renunfarea la aplicarea pedepsei, in dispozitiv se face
mentiune despre aplicarea avertismentului, potrivit art. 81 din Codul penal, iar

Art. 16 din Codul de procedura penala reglementeaza cazurile care impiedica punerea in
mi?care §i exercitarea actiunii penale.
284 Partea speciala

cand dispune amdnarea aplicarii pedepsei, in dispozitiv se mentioneaza pe-

deapsa stabilita a carei aplicare se amana, precum masurile de supraveghere
§i obligatiile, prevazute la art. 85 alin. (1) §i (2) din Codul penal, pe care trebuie
sa le respecte inculpatul, se pun in vedere acestuia consecintele nerespectarii
lor §i ale savar§irii de noi infractiuni, iar daca a impus obligatia de a presta o
munca neremunerata in folosul comunita|ii, se mentioneaza doua entitati din
comunitate unde urmeaza a se executa aceasta obligatie, dupa consultarea listei
privind posibilitatile concrete de executare existente la nivelul fiecami serviciu de
proba^iune. Consilierul de probatiune, pe baza evaluarii initiale, va decide in care
dintre cele doua institufii din comunitate men|ionate in hotararea judecatoreasca
urmeaza a se executa obligatia §i tipul de activitate §i indrumarea minorului.
Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii, in dispozitiv se face menfiune ca
persoana condamnatd este lipsitd de drepturile sau, dupd caz, unele dintre drep-
turile prevazute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevazuta in acela§i articol.
Cand instanta a pronuntat pedeapsa inchisorii, iar persoana vdtdmatd a soli-
citat m§tiinfarea cu privire la eliberarea in orice mod a condamnatului, instanta
face o mentiune in acest sens in dispozitivul hotarMi.

Sectiunea a 3-a. Apelul

Apelul este calea de atac ordinara exercitata in cadrul celui de-al doilea grad
de jurisdictie impotriva hotararilor judecatore§ti nedefinitive, pronuntate in prima
instanta. Apelul este singura cale ordinara de atac impotriva hotararilor pronuntate
in prima instan|a prin care s-a rezolvat fondul cauzei; constituie o cale de atac
ordinara, de fapt §i de drept, intrucat, odata exercitat, produce un efect devolutiv
total, in sensul ca provoaca im control integral atat in fapt, cat §i in drept numai cu
privire la persoana care 1-a declarat, la calitatea acestei| in proces §i la persoana la
care se refera, fiind, sub acest aspect, o noud judecatd\n fond a cauzei.
Apelul este §i o cale de reformare a hotdrdrii. in ca:^l admiterii lui, hotararea
atacata este desfiintata integral sau in parte, iar cauza % primi o noua rezolvare
in instanta de apel.

§1. Hotarmle supuse apelului

Pot f l atacate cu apel: sentintele (daca legea nu prevede altfel) §i incheierile
date in prima instanta (calea de atac se poate exercita numai odata cu fondul;
apelul declarat impotriva sentintei se socote§te facut §i impotriva incheierilor,
chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentin^i).
 III. Judecata 285

§2. Titularii dreptului de apel

Procurorul, ca titular al dreptului de apel, poate declara apel in ce prive§te atdt
latura penala, cat §i latum civild a cauzei; in latura penala, procurorul poate face
apel impotriva oricarei hotarari, indiferent daca este de condaninare, de achitare
sau de incetare a procesului penal; in latura civila, procurorul poate face apel
chiar daca actiunea civila nu este exercitata din oficiu §i indiferent daca partea
civila a declarat sau nu apel in cauza.
Inculpatul, ca titular al dreptului de apel, poate ataca hotararea primei instante
sub aspectul ambelor sale laturi (penala §i civila); impotriva sentintei de achitare
sau de incetare a procesului penal inculpatul poate declara apel §i in ce prive§te
temeiurile achitarii sau incetarii procesului penalt'^; apelul poate fi declarat §i de
catre reprezentantul legal, avocatul sau sotul inculpatului, pentru acesta.
Titulari ai dreptului de apel sunt §i persoana vdtdmatd, care poate declara apel
in ce prive§te latura penala, partea civild, care poate declara apel atat in ceea ce
prive§te latura penala, cat §i cea civila, §i partea responsabild civilmente, care
poate declara apel in ceea ce prive§te latura civila, iar in ceea ce prive§te latura
penala, numai in masura in care solutia din aceasta latura a influentat solutia in
latura civila; pentru aceste parti pot face apel §i reprezentantul legal sau avocatul.
Martorul, expertul, interpretul §i apdrdtorul, ca titulari ai dreptului de apel,
pot face apel cu privire la cheltuielile judiciare, la indemnizatiile cuvenite lor §i
amenzile judiciare aplicate; aceste persoane nu sunt parti in procesul penal, dar au
calitatea de subiecti procesuali §i, daca drepturile lor au fost vatamate, pot ataca
cu apel sentinfa sau incheierea pronuntata.
Apelul declarat de aparatorul inculpatului decedat este admisibil, intrucat,
in acest caz, el exercita calea de atac in calitate de aparator, pentru inculpatul
decedat, iar nu ca reprezentant al acestuia^^l Apelul declarat de martor cu privire
la solu|ia de condamnare a inculpatului va fi respins ca inadmisibil^l
Persoanele ale cdror drepturi legitime au fost vdtdmate nemijlocit printr-o
mdsurd sau printr-un act al instanpi, ca titulare ale dreptului de apel: poate face
apel orice persoana ale carei drepturi legitime sunt vizate, in sens defavorabil,
printr-o masura sau printr-un act al instantei (spre exemplu, prin hotararea de
condamnare, instanta dispune masura de siguranfa a confiscarii speciale a unui
bun, care este insa indicat in mod eronat; proprietaml bunului confiscat, fara a
avea calitatea de parte in respectivul proces penal, are dreptul de a apela hotararea,
intrucat prin aceasta interesele sale legitime au fost vatamate).

I. N eagu , op. cit., p. 240.

P' I.C.C.J, Sec|ia penala, decizia nr. 1257 din 27 februarie 2006, in B.J. 2006, p. 773.
Trib. Bucure§ti, s. a Il-a pen., dec. nr. 139/A din 4 februarie 1998, in C.P.J.P. 1998, p. 395-
396.
286 Partea speciala

§3. Termenul de apel §i repunerea in termenul de apel

A. Termenul de declarare a apelului este de 10 zile, daca legea nu dispune
altfel, curge de la comunicarea copiei minutei.
Pentm martorul, expertul, interpretul §i apdrdtorul care formuleaza pretentii
cu privire la cheltuielile judiciare, indemnizatiile ce li se cuvin §i amenzile apli-
cate, termenul de apel incepe a curge indata dupa pronuntarea incheierii prin care
s-a dispus asupra acestora §i cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei
prin care s-a solutionat cauza.
Pentru persoanele ale caror interese au fast vdtdmate printr-o masura sau
printr-un act al instantei, termenul de apel este de 10 zile §i curge de la data la
care acestea au aflat despre actul sau masura care a provocat vatamarea.
B. Repunerea in termen reprezinta mijlocul procesual prin care titularul
dreptului de apel care nu a putut declara apel din cauze ce nu i se pot imputa este
repus in dreptul din care fusese decazut dupa expirarea termenului de apel.
Institutia repunerii in termen presupune indeplinirea urmatoarelor trei condifii:
apelul sa fie declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege, intarzierea in
declararea apelului sa fi fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare
(spre exemplu, pierderea facultatilor mintale in perioada in care urma a fi declarat
apelul, o inundatie, un incendiu sau o alta calamitate, un accident etc.), cererea
de apel sa fie introdusa in cel mult 10 zile de la incetarea cauzei de impiedicare.
Instanta de apel sesizata cu cererea de repunere in termen, apreciind asupra
temeiniciei acesteia, poate suspenda executarea hotararii atacate inca inainte de
solutionarea cererii. Hotararea este definitiva pana la momentul in care instanta
de apel admite cererea de repunere in termen.
Institutia repunerii in termen nu se aplica in situatia redeschiderii procesului
penal cerute de persoana condamnata in lipsa. \
Daca apreciaza indeplinite conditiile prevazute qfe lege pentru repunerea in
termen, instanta de apel admite cererea §i, considerandica este valabil, procedeaza
la judecarea apelului, hotararea atacata pierzandu-§i c^acterul definitivt*^.
Declararea apelului de ca^tre inculpat, cetatean strain,Idupa expirarea termenului
prevazut de lege, cu motivarea ca nu cunoa^te limba roi^ana §i nu a §tiut ca exista
cale de atac impotriva hotararii, nu justifica repunereavin termenul de apel, de
vreme ce la judecata a fost asistat de aparator §i de interpret^].
Avand in vedere ca, in actuala reglementare, majoritatea covar§itoare a ter-
menelor pentru exercitarea cailor de atac curg de la momentul cind hotararea
a fost comunicata titularului respectivei cai de atac (este §i cazul termenului de
apel), institutia apelului peste termen nu i§i mai gase§te locul §i rolul. In vechea
reglementare, apelul peste termen presupunea, ca situatie premisa, lipsa titularu­
lui de la toate termenele de judecata §i de la pronuntare. Avand in vedere ca, in
f'' Sectia penala, decizia nr. 5902/2004, in R.D.P. nr. 1/2006, p. 152.
PJ I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 858 din 19 februarie 2003, www.scj.ro.
 III. Judecata 287

prezent, termenul de apel incepe sa curga de la comunicarea hotararii, este lesne

de inteles optiunea legiuitorului de a elimina din reglementare institutia apelului
peste termen.

§4. Declararea §i motivarea apeMid. Renimtareala apel. Retragerea

apelului
A. Declararea §i motivarea apelului. Apelul se poate declara doar printr-o ce-
rere scrisa, care trebuie sa cuprinda; numaml dosarului in care a fost pronuntata,
data §i numaml sentintei sau incheierii atacate, denumirea instantei care a pro-
nuntat hotararea atacata, numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea
§i domiciliul, re§edinta sau locuinta declarantului, precum §i semnatura acestuia.
Pentrupersoana care nupoate sa semneze, cererea vafi atestata de catre un grefier
de la instanta a carei hotarare se ataca sau de avocat. Cererea de apel nesemnata
ori neatestata poate fi confirmata in instanta de parte ori de reprezentantul ei la
primul termen de judecata in apel cu procedura legal indeplinita.
Cererea de apel se poate depune la instanta a carei hotarare se ataca [art. 413
alin. (1) din Codul de procedura penala] sau la administratia locului de detinere
(pentru persoanele aflate in stare de detinere, caz in care procesul-verbal intocmit
de administratia locului de detinere se inainteaza de indata instantei a carei hota­
rare este atacata).
Apelul se motiveaza in scris, aratandu-se motivele de fapt §i de drept pe care
se intemeiaza.
B. Renunfarea la apel reprezinta declaratia prin care partile sau persoana vata-
mata indreptatite sa faca apel arata, in mod explicit, ca nu inteleg sa se foloseasca
de acest drept.
Facultatea de a renunta in mod expres la apel este recunoscuta partilor din
proces §i persoanei vatamate. Se poate renunfa la apel in urmatoarele condign:
vointa de a renunta la apel sa se exprime in intervalul cuprins intre data pronimtarii
sentintei §i data expirarii termenului de apel, iar renuntarea trebuie facuta expres,
adica in termeni neechivoci sau nelegati de indeplinirea anumitor conditii.
Asupra renunfdrii .se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea
apelului. Aceasta posibilitate este limitata la apelul care prive§te latura penala a
cauzei, fiind exclusa atunci cand apelul vizeaza latura civila aprocesului. Declaratia
de revenire asupra renuntarii la apel trebuie facuta inauntrul termenului de
declarare a apelului [art. 414 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Renunterea la apel, cat §i revenirea asupra renun^rii se pot face personal sau
prin mandatar special.
In cazul renuntarii la apel, momentul la care hotararea ramane definitiva pe
latura civila este cel al renuntarii, iar pentru latura penala este cel al expirarii
termenului in care poate fi declarat.
288 Partea specials.

C. Retmgerea apelului. Apelul declarat poate fi retras de catre persoana vata-

mata, de oricare dintre par|:ile apelante §i de catre procuroml ierarhic superior,
pentru apelul declarat de procuror. Apelul poate fi retras oricand dupa declarare
pdna la inchiderea dezbaterilor la instanfa de apel. Declaratia de retragere se
poate face fie la instan|a a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel. Re-
tragerea apelului are drept consecinta trecerea sentin|ei atacate in puterea lucrului
judecat.
Retragerea trebuie sa fie facutapersonal de parte sauprin mandatar special, iar
daca partea se afla in stare de de|inere, printr-o declaratie atestata sau consemnata
intr-un proces-verbal de catre administra|ia locului de definere.
Reprezentanfii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce prive^te
latura civila, a condifiilor prevazute de legea civila (fiind un act de dispozitie,
este necesara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare).
Potrivit art. 415 alin. (2) din Codul de procedura penala, inculpatul minor nu
poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
Spre deosebire de renuntarea la apel, care poate fi exercitata numai de parti
§i de persoana vatamata, declaratia de retragere a apelului poate fi facuta §i de
procuror, insa aceasta posibilitate este oferita de lege doar procurorului de la
parchetul ierarhic superior. Conform dispozitiilor art. 415 alin. final din Codul de
procedura penala, apelul declarat de procuror §i retras poate fi insu§it de partea in
favoarea careia a fost declarat.

§5. Efectele apelului

5.1.Efectul suspensiv

In cursul termenului de declarare §i, dupa aceea, iii;cursul judecatii caii de atac,
hotararea este impiedicata sa ramana definitiva §i exdcutarea ei este suspendata.
Apelul declarat in termen este suspensiv de executar^ atat in ce prive§te latura
penala, cat §i latura civila, in afara de cazul cand legea |ispune altfel (art. 416 din
Codul de procedura penala). ]
Efectul suspensiv al apelului poate fi total (cand apeM este mdreptat impotriva
hotararii primei instante in intregime) sau partial (cand apelantul critica numai
solutia laturii penale sau solu]:ia laturii civile ori alte dispozitii cuprinse in hota-
rarea primei instance).
In cazul repunerii in termen, suspendarea executarii hotararii atacate nu ope-
reaza ope legis, aceasta ramanand la aprecierea instan^ei de apel [art. 411 alin. (3)
din Codul de procedura penala].
 III. Judecata 289

5.2. Efectul devolutiv

Efectul devolutiv al apelului consta in transmiterea de la prima instanta la

instanta de apel a aspectelor supuse judecatii primei instante.
Devolu|iunea poate fi: integrald (instanta de apel capata dreptul sa reexami-
neze toate aspectele de fapt §i de drept care au format obiectul judecatii in prima
instanta) sau parfiald (instanta de apel dobande^te dreptul sa reexamineze numai
unele dintre aspectele de fapt §i de drept ce au constituit obiectul judecatii instan-
tei de prim grad).
Efectul devolutiv este limitat in functie de persoana care a declarat apelul,
persoana la care se refera declaratia de apel §i calitatea pe care apelantul o are m
proces.
a) Limitele efectului devolutiv in raport cupersoana care a declarat apelul. In
principiu, apelul nu profita decat aceluia sau acelora care 1-au declarat. Apelul
declarat de oricare dintre parti devolueaza cauza numai cu privire la interesele
legitime proprii.
Apelul declarat de martori, experti, interpreti §i aparatori sau persoanele ale
caror interese au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei devo­
lueaza cauza numai cu privire la interesele proprii ale fiecaruia. Apelul necircum-
stantiat al procurorului produce efect devolutiv in ce prive§te toate faptele ce au
constituit obiectul judecatii la prima instanta §i toate persoanele care au fost parti
in proces, atat in favoarea, cat §i in defavoarea lor.
Apelul procurorului i§i pastreaza caracterul integral §i in situafia m care,
dupa expirarea termenului de apel, acesta §i-a motivat apelul numai cu privire la
anumite fapte sau persoane.
b) Limitele efectului devolutiv in raport cu persoanele la care se refera decla-
rafia de apel. Instanta de apel judeca apelul numai cu privire la persoana la care
se refera declaratia de apel. A§adar, in cazul apelului declarat de inculpat, prin
efectul devolutiv nu se pot produce consecinte asupra celorlalti inculpati, exami-
narea cauzei in privin^a lor se poate produce doar ca urmare a efectului extensiv,
cu mdeplinirea dispozi^iilor prevazute de lege.
In cazul in care declaratia de apel nu indica faptele §i persoanele cu privire la
care hotararea primei instante este considerate eronata, apelul trebuie privit ca se
refera fara rezerve la acea hotarare.
c) Limitele efectului devolutiv in raport cu calitatea pe care apelantul o are in
proces. Procurorul §i par^ile in proces, prin apelul lor, pot devolua fondul cauzei,
precum masurile procesuale adiacente fondului.
Apelul procurorului §i apelul inculpatului determina o devolu^iune ex integro,
atat sub aspectul laturii penale, cat §i sub aspectul laturii civile. Apelul persoanei
vatamate devolueaza cauza numai in ce prive§te latura penala.
Apelul declarat de partea civila determina o devolufiune atat sub aspectul
laturii civile, cat §i sub aspectul laturii penale a cauzei, iar cel declarat de partea
290 Partea speciala

responsabila civilmente in ceea ce prive§te latura civila, iar referitor la latura

penala, in masura in care aceasta a influentat solutia in latura civila.
Martoml, expertul, interpretul §i avocatul, cu privire la cheltuielile judiciare,
indemnizatiile cuvenite ori amenzile aplicate, precum §i orice alta persoana vata-
mata in legatura cu alte chestiuni auxiliare nu pot devolua prin apel decat ches-
tiuni auxiliare asupra carora s-a pronuntat prima instanta.

5.3. Efectul neagravarii situatiei in propriul apel (non reformatio

tn peius)

Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentm
cel care a declarat apel [art. 418 alin. (1) din Codul de procedura penala]. In ape-
lul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava
situatia acesteia [art. 418 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Pentru ca efectul neagravarii situatiei in propria cale de atac sa opereze, este
necesar fie ca apelul partii^'^ ori al unor parti care formeaza un grup cu aceea§i
pozitie procesualS. sa fie singur introdus, fie ca apelul partii sa fi fost singurul
admis.
Reprezinta agravari ale situatiei inculpatului in propria cale de atac^^^, spre
exemplu, aplicarea unei pedepse mai grele decat cea stabilita prin hotararea primei
instante, retinerea unui concurs de infi-actiuni fata de o infi*actiune continuata,
inlaturarea unor circumstante atenuante retinute prin hotararea atacata, retinerea
starii de recidiva care in mod gre§it nu fiisese retinuta de prima instanta etc.
Hotararea instantei de apel care, solutionand apelul inculpatului, a redus
pedeapsa rezultanta aplicata inculpatului pentru savar§irea a doua infi:actiuni
concurente, dar a retinut savar§irea uneia dintre infi-actiunile concurente in forma
continuata, era supusa, in conditiile vechii reglementa;^, casarii, intrucat retinerea
prevederilor articolelor referitoare la infi'actiunea cdktinuata este de natura sa
agraveze situatia inculpatului^^l Avand in vedere ca, in grezent, apelul este singura
cale de atac ordinara §i ca, din analiza cazurilor in care bot fi exercitate cai extra-
ordinare de atac, se constata ca nu exista niciun remedli pentru situatia descrisa
mai inainte, putem afirma ca actuala reglementare fac^ imposibila indreptarea
unei erori a instantei de apel de natura celei prezentate.
In lipsa apelului declarat in defavoarea inculpatului de catre procuror sau de
alte parti care pot face apel in ce prive§te latura penala, in cursul judecarii apelului

I. C hi§, I.I. D o ltu , Netnrdutafirea situafiei in propria cale de atac. Condifii de aplicabilitate
a acestui principiu. Situafte neclara cu privire la refinerea starii de recidiva, nota la decizia penala
nr. 282/2003 a Curfii de A pel Cluj, m Dreptul nr. 8/2004, p. 54; G h. J o s a n , Probleme de drept
procesual penal rezolvate in semestrul I al anului 2004 de Curtea de Apel Suceava, m Dreptul
nr. 12/2004, p. 246-250.
I. loNESCu, Neagravarea situafiei in propria cale de atac. Implicafii, in R.D.P. nr. 1/2006,
p. 89-90.
I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 6658 din 25 noiem brie 2005, www.scj.ro.
 III. Judecata 291

declarat numai de inculpat, instanta nu poate dispune arestarea sa preventiva,

deoarece ar incalca dispozitiile art. 418 alin. (1) din Codul de procedura penala,
creandu-i o situatie mai grea in propriul apel^’l
Dispozitiile art. 418 din Codul de procedura penala sunt incidente in cazul
desfiinfarii cu trimitere spre rejudecare, instanta care a primit cauza nu poate
aplica o pedeapsa mai mare decat cea stabilita in hotararea desfiintata ca urmare
a admiterii apelului inculpatului.

5.4. Efectul extensiv

Din analiza dispozitiilor legale care reglementeaza acest efect al apelului re-
zulta ca el reprezinta acel remediu procesual pentru inlSturarea erorilor savar§i-
te in infaptuirea justitiei, constand in posibilitatea de rasfrangere a caii de atac
fata de partile in privinta carora hotararea primei instante a ramas definitiva prin
neatacare. Instanta de apel examineaza caiiza prin extindere §i la partile care nu
au declarat apel sau la care acesta nu se refera, put^d hotan §i in privinta lor,
fdrd sa lepoatd crea o situafie mai grea (art. 419 din Codul de procedura penala).
Pentru ca extinderea apelului sa poata opera, este necesara existenfa unui
apel declarat in mod legal. Daca a fost declarat dupa expirarea termenului legal,
de catre o persoana fara calitate sau impotriva unei hotarari nesusceptibile de
apel, apelul nu constituie un act de sesizare a instantei superioare §i, pe cale de
consecinta, nu poate conduce nici la examinarea cauzei prin extindere cu privire
la partile care nu au atacat hotararea.
Efectul extensiv opereaza numai fafd de pdrfile care au aceea§i calitate in
proces §i un interes comun cu apelantul, apartinand aceluia§i grap procesual. De
exemplu, apelul inculpatului poate fi extins numai asupra altui inculpat (indiferent
de calitatea in care a participat la savar§irea infractiunii) sau asupra partii respon-
sabile civilmente.
Extinzand apelul cu privire la subiectii procesuali care nu au atacat hotararea
sau la care apelul nu se refera §i modificand solutia data anterior cu privire la
ace§tia, instanta de apel nu le poate crea o situatie mai grea.

§6. Judecarea apelului

Obiectuljudecdfii in apel consta in verificarea hotararii primei instante pe baza
lucrMlor §i materialului din dosarul cauzei §i a oricaror inscrisuri noi prezentate.
Instanta de apel are obliga|ia sa efectueze un control judiciar asupra hotarMi
atacate cu privire la toate aspectele de fond (de fapt §i de drept) §i adiacente.
Reprezinta aspecte de fapt asupra carora s-a pronuntat prima instanta §i care,
prin efectul devolutiv al apelului, se transmit spre examinare instan|;ei de apel:

I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 5217 din 15 septembrie 2005, www.scj.ro.
292 Partea speciala

existenta sau inexistenta faptei ce constituie obiectul judecatii §i savar§irea ei

de catre inculpat, existenta sau inexisten|a datelor, imprejurarilor ori situatiilor
invocate ca circumstante atenuante sau agravante ori drept cauze de inlaturare
a caracterului penal al faptei sau a raspunderii penale, gradul §i modalitatile de
participare a coinculpatilor la savar§irea infractiunii etc.
Instanta de apel analizeaza aspecte de drept substantial (incadrarea juridica
a faptei, dispozitiile legale referitoare la participatia penala, dispozitiile legale
referitoare la formele de savar§ire a infractiunii etc.) §i aspecte de drept pro-
cesual (verificarea modului in care au fost respectate dispozitiile legale care
reglementeaza desfa§urarea procesului penal pe intregul parcurs al acestuia).
Curtea Europeans a Drepturilor Omului a apreciat ca, atunci cand o instanta de
control judiciar este competenta sa analizeze atat situatia de fapt, cat §i chestiunile
de drept §i sa studieze in ansamblu problema vinovatiei, ea nu poate, din motive
ce pn de echitatea procedurii, sa tran§eze asupra chestiunilor respective fara o
apreciere nemijlocita a declara|iilor persoanei care susfine ca nu a comis actul
considerat ca infractiune^'l
Partile care participa la judecata in apel sunt: apelantul (persoana care a
declarat apel) §i intimatul (partea sau subiectul procesual principal la care se
refera apelul declarat).
La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata in fond, in masura m
care nu exista dispozi|ii contrare.
Mdsurile premergdtoare judecdfii sunt activitafile care vizeaza aducerea dosa-
rului in stare de judecata, precum fixarea termenului de judecata, citarea partilor
§i a persoanei vatamate §i prezen^a acestora la judecarea apelului, asigurarea
prezen|:ei inculpatului aflat in stare de de^inere, asigurarea dreptului de aparare,
desemnarea completului de judecata, alte masuri premergatoare.
Desfd§urarea judecdfii. Instanta, judecand apelul, verifica hotararea atacata
pe baza lucrarilor §i materialului din dosarul cauzei^i a oricaror inscrisuri noi
prezentate la instan|;a de apel; in vederea solu^ionarii^elului, instanta poate sa
dea o noua apreciere probelor din dosarul cauzei §i p f ate sa administreze orice
noi probe pe care le considera necesare [art. 100 alin. ( |) din Codul de procedura
penala]. i
Judecarea apelului se poate face pe baza probelo^ administrate la prima
instanfa, pe baza unor probe noi administrate in fa^a instantei de apel sau pe baza
unor probe ob^inute in cadrul cercetarii judecatore§ti in apel. Instanta de apel
procedeaza la audierea inculpatului, cand aceasta este posibila, potrivit regulilor
de la judecata in fond.
Pre§edintele completului da cuv^ntul apelantului, intimatului, procurorului
(daca intre apelurile declarate se afla §i apelul procurorului, primul cuvant il are
acesta). Procurorul §i parfile au dreptul la replied cu privire la chestiunile noi ivite

t'i C.E.D.O., cauza Constantinescu c. Romdniei, Hotararea din 27 iunie 2000, www.legalis.ro.
 III. Judecata 293

cu ocazia dezbaterilor. Ultimul cuvdnt il are intotdeauna inculpatul, indiferent de

calitatea de apelant sau de intimat pe care o are in apel.
In ipoteza desfa§urarii unei cercetari judecatore§ti in apel^'^, se va respecta
ordinea de efectuare a actelor de eercetare judecatoreasca in prima instanta (ince-
perea cercetarii judecatore§ti; ascultarea inculpatului; ascultarea coinculpatilor;
ascultarea celorlalte parti; ascultarea martorilor, expertului sau interpretilor).
Cercetarea judecatoreasca poate fi redusa numai la unele sau chiar numai la
unul dintre actele prezentate mai sus.
Instanta de apel nu este obligata sa efectueze toate actele de cercetare, ci numai
acele acte care, in raport cu stadiul probatiunii, apar necesare pentru completarea
materialului probator indispensabil solutionarii corecte a cauzei.
Instanta de apel poate dispune, din oficiu sau la cerere, daca considera necesar,
aducerea §i prezentarea in §edinta de judecata a mijloacelor materiale de proba.
Pre§edintele completului de judecata al instantei de apel intreaba procurorul §i
partile daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea
cercetarii judecatore§ti. Daca nu s-au formulat cereri, daca cererile formulate
au fost respinse ori daca s-au efectuat completarile cerute, pre§edintele declara
terminata cercetarea judecatoreasca.
Instanta se pronun|a asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care se semneaza de toti
membrii completului de judecata.
Apelul impotriva incheierilor care, potrivit legii, pot fi atacate separat se
judecd in camera de consiliu, fdrd prezenfa pdrfilor, care pot depune concluzii
scrise, cu exceptia cazurilor in care legea dispune altfel ori a celor in care instanta
apreciaza ca este necesara judecata in §edinta publica [art. 420 alin. (12) din
Codul de procedura penala].

§7. Solutionarea apelului

Dupa judecarea apelului, instanta de apel poate adopta doua solutii: respingerea
apelului §i mentinerea hotararii atacate §i admiterea apelului.

7.1. Respingerea apelului

Instanta respinge apelul daca acesta este tardiv, inadmisibil ori nefondat.
Apelul se respinge ca tardiv in cazul in care a fost declarat dupa expirarea
termenului legal §i nu exista temeiuri pentru repunerea in termen.
In situa^ia in care pe cererea de apel a partii nu s-a facut men|iunea datei la
care a fost primita la instanta a carei hotarare se ataca, apelul nu poate fi respins

A .§ t . T u lb u re , Nona legislafieprocesualpenala in viziune europeana, m R.D.P. nr. 1/2004,

p. 117-125.
294 Partea speciala

ca tardiv fara o verificare temeinica a imprejurarilor in care s-a primit cererea §i

fara a se stabili cu certitudine, pe baza acestora, ca cererea a fost primita dupa
expirarea termenuluif^^.
In cazul apelului respins ca tardiv, momentul la care hotararea primei instante
ramane definitiva este cel al expirarii termenului de apel [art. 551 pet. 2 lit. a) din
Codul de procedura penala].
Apelul se respinge ca inadmisibil in urmatoarele situatii: cand a fost declarat
impotriva unei hotarM care nu poate fi atacata cu apel, cand a fost declarat de o
persoana care nu are drept sa faca apel sau de o persoana care a depa§it limitele in
care putea ataca hotararea, cand a fost declarat de o persoana care nu are interes
personal.
Apelul se respinge ca nefondat atiuici cand instanta de apel constata ca hota­
rarea atacata este legala §i temeinica,
Respingerea apelului are intotdeauna ca efect menfinerea hotdrdrii atacate.

7.1. Admiterea apelului

Instante de apel pronunta aceasta solutie atunci cand constata ca hotararea

atacata este fie nelegald, din cauza unei gre§ite aplicari a normelor de drept penal,
material sau procesual, fie netemeinicd, din cauza unei gre§ite stabiliri a situatiei
de fapt. Admiterea apelului implica intotdeauna desfiin^area totald sau parfiald a
hotdrdrii atacate §i pronunfarea unei noi hotdrdri.
Admiterea apelului fi desfiintarea sentintei primei instante sunt insotite intot­
deauna de una dintre urmatoarele solufii subsecvente:
a) pronuntarea unei noi hotarm de catre insa§i instanta de apel - aceasta,
apreciind ca prima instanta a dat o solutie netemeinica sau nelegala in fond, des-
fiin^eaza hotararea atacata §i o reformeaza prin admiterea apelului, procedand la o
noua judecata in fond, potrivit regulilor referitoare la |olutionarea actiunii penale
§i a actiunii civile; I
b) dispunerea rejudecarii de catre instanta a carei |otarare a fost desfiintata,
cand judecarea cauzei la prima instan|a a avut loc in lip ^ unei parti nelegal citate,
ca^nd judecarea cauzei la prima instanta a avut loc in li|)sa unei parti care, fiind
legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta §i de a in§tiin|a instanta despre
aceasta imprejurare §i cand exista vreunul dintre cazurile de nulitate absoluta, cu
exceplia cazului de necompetenta;
c) dispunerea rejudecarii de catre instan^ competenta, cand hotararea apelata
este desfiintata ca urmare a constatarii necompetentei materiale sau personale a
primei instan|:e.
Cu ocazia deliberarii, instanta de apel se va pronunfa, atunci cand este cazul,
§i asupra unor chestiuni complementare: repararea pagubei, masurile asiguratorii,

I.C.C.J., Secfia penala, decizianr. 2003 din 17 aprilie 2003, www.scj.ro.

 III. Judecata 295

cheltuielile judiciare, computarea retinerii, arestarii preventive, arestului la domi-

ciliu ori intemarii medicale sau orice alte probleme de care depinde solutionarea
completa a apelului (art. 422 din Codul de procedura penala).

§8. Hotararea instantei de apel

Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului se nume§te decizie.
Structura deciziei este similara celei a sentintei; parte introductiva (a§a-numita
practica), expunere (considerente, expozitiv), dispozitiv.
Parted introductiva a deciziei trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute in
art. 402 din Codul de procedura penala, iar in expunere temeiurile de fapt §i de
drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum §i
temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute la art. 421
din Codul de procedura penala.
Dispozitivul deciziei trebuie sa cuprinda solutia data cu privire la apel, data
pronuntarii, precum §i mentiunea ca pronuntarea s-a facut in §edinta publica.
Instanta de apel se pronunta asupra masurilor preventive potrivit dispozitiilor
referitoare la continutul sentintei.
In cazul in care inculpatul s-a aflat in stare de detinere, m expunere §i dispozi­
tiv trebuie sa se arate timpul care se deduce din pedeapsa. Cand instanta de apel
a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural
ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa i§i reia cursul, in caz contrar
toate actele procedurale fiind desfiin|:ate de drept.
Decizia instantei de apel se comunicd procurorului, partilor, persoanei vata-
mate §i administratiei locului de detinere.
Hotararea instantei de apel este defmitivd. Ea mai poate fi atacata printr-o cale
extraordinara de atac, daca sunt indeplinite conditiile legii.

§9. Rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii atacate cu

apel
Actul de sesizare subsidiar al instantei careia ii revine obligatia de a rejudeca
pricina este decizia instantei de apel. Judecata se desfa§oara potrivit dispozitiilor
aplicabile la solutionarea cauzelor in prima instanta. Rejudecarea nu presupune o
noua desfa^urare de la inceput a intregii activitati procesuale ce se indepline§te de
prima instanta, ci, de cele mai multe ori, doar efectuarea unora dintre actele ce se
subsumeaza acestei activitati. Rejudecarea cauzei se caracterizeaza prin existenta
unor limitari de natura procesuala §i substantiala.
Limitele procesuale se refera la urmatoarea ipoteza: chiar §i atunci cand
hotararea atacata este desfiintata in intregime, rejudecarea poate fi reluata
numai dintr-un anumit moment al desfa§urarii activitatii procesuale, marcat prin
296 Partea spedala

indicarea, in decizia instantei de apel, a ultimului act procedural ramas valabil;

ceea ce se desfiinteaza in intregime prin hotararea instantei de apel este hotararea
apelata, iar nu intregul material procesual.
Limitele substanfiale vizeaza faptul ca hotararea poate fi desfiintata numai cu
privire la unele fapte sau persoane §i numai cu privire la latura penala sau cea
civila.
Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze deciziei instantei de apel,
adica sa procedeze in concordanta cu temeiurile de fapt §i de drept care au dus
la admiterea apelului. Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului
declarat in defavoarea inculpatului sau in apelul persoanei vatamate, instanta care
rejudeca poate agrava solufia data de prima instanfa in primul ciclu procesual.
Atunci cand hotararea a fost desfiintata numai cu privire la unele fapte sau
persoane ori numai in ceea ce prive§te latura penala sau civila, instanta de
rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata.
Decizia de desfiintare cu trimitere spre rejudecare a instan|ei de apel devine
act subsidiar de sesizare pentru instanta de rejudecare. In acest caz, instanta de
rejudecare va fi investita prin urmatoarele acte de sesizare; rechizitoriul procu­
rorului sau acordul de recunoa§tere a vinovdfiei (actul principal de sesizare) §i
incheierea prin care judecdtorul de camera preliminard a dispus mceperea ju-
decdfii, respectiv decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare (actele subsidiare
de sesizare).

Sectiunea a 4-a. Contestatia. Cazuri

Contestatia este calea de atac prevazuta de Codul de procedura penala in

materia masurilor restrictive de drepturi §i libertaji, precum §i in alte materii
urgente. \
Cazurile in care se poate formula contesta|ie: "■
A. In materia mdsurilor preventive, se poate formiia contesta^ie impotriva;
1. incheierilor prin care judecdtorul de drepturi libertdfi dispune asupra
mdsurilor preventive (art. 204 din Codul de procedura penala).
Titularii §i termenul de formulare a contestafiei. Iikpotriva incheierilor prin
care judecatorul de drepturi §i liberta^i dispune asupra masurilor preventive pot
formula contesta|;ie, in termen de 48 de ore de la pronun^are sau, dup caz, de la
comimicare, procurorul §i inculpatul [art. 204 alin. (1) din Codul de procedura
penala].
Procedura de judecatd. Contestatia se depime la judecatorul de drepturi §i
liberta^i care a pronun|at incheierea atacata §i se inainteaza, impreima cu dosarul
cauzei, judecatorului de drepturi §i liberta^i de la instanta ierarhic superioara, in
termen de 48 de ore de la inregistrare. Contestafiile impotriva incheierilor prin
care judecatorul de drepturi §i liberta|i de la inalta Curte de Casa^ie §i Justifie
 III. Judecata 297

dispune asupra masurilor preventive se solutioneaza de un complet format din

doi judecatori de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie [art. 31 alin. (1) lit. d) din
Legeanr. 304/2004].
Contestada formulata de inculpaf se solutioneaza in termen de 5 zile de la
inregistrare, iar cea formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus
respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri
preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se
solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
Contestatia se judeca in camera de consiliu^'^, cu citarea inculpatului, in pre-
zenta acestuia, in afara de cazul cand acesta lipse§te nejustificat, este disparut,
se sustrage ori, din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de
necesitate, nu poate fi adus in fata judecatorului. In toate cazurile, sunt obligatorii
asistenta juridica a inculpatului §i participarea procurorului la solutionarea con-
testatiei.
Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s*-a dispus luarea sau pre-
lungtrea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a
acesteia nu este suspensiva de executare.
Solufiile. Contestatia se solutioneaza printr-o incheiere motivata, care este
definitiva, putandu-se pronunta una dintre urmatoarele solutii:
a) respingerea contestafiei ca inadmisibila (atunci cand s-a formulat contestatie
impotriva unei alte contestatii prin care s-a solutionat incheierea atacata), tardiva
(atunci cand a fost formulata cu depa^irea termenului de 48 de ore) sau nefondata
(atunci cand incheierea atacata este legala §i temeinica), mentinandu-se incheierea
atacata;
b) admiterea contestafiei.
In cazul admiterii contestatiei formulate de procuror, se poate dispune luarea/
prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatului.
Daca sunt intrunite condifiile prevazute de lege, se poate dispune luarea masu­
rii preventive a controlului judiciar, a controlului judiciar pe cautiune, a arestului
la domiciliu sau majorarea cuantumului cau|iunii.
In cazul admiterii contestafiei formulate de inculpat impotriva incheierii prin
care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, se poate dis­
pune, in condifiile prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de pre­
lungire a masurii preventive ori, dupa caz, inlocuirea acesteia cu o alta masura
preventiva mai u§oara §i, dupa caz, punerea de indata in libertate a inculpatului,
daca nu este arestat in aM cauzS.
Judecatorul de drepturi §i liberta^i investit cu solutionarea contestafiei, solufio-
nand cauza, nu poate crea o situafie mai grea pentru cel ce a formulat-o [art. 425^
alin. (1) §i (4) teza I raportat la art. 418 din Codul de procedura penalS].

Potrivit art. 203 alin. (5) din Codul de procedurS penalS.

298 Partea speciala

Pronuntarea incheierii prin care se solutioneaza contestatia se face in camera

de consiliu [art. 203 alin. (5) din Codul de procedura penala];
2. mcheierilor prin care judecdtorul de camera preliminard dispune asupra
mdsurilor preventive (art. 205 din Codul de procedura penala).
Titularii §i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva incheierilor prin
care judecatoml camera preliminary dispune asupra masurilor preventive pot
formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dup caz, de la
comunicare, procurorul §i inculpatul [art. 205 alin. (1) din Codul de procedura
penala].
Procedura de judecatd. Contestatia se depune la judecatoml de camera preli-
minara care a pronunfat incheierea atacata §i se inainteaza, impreuna cu dosarul
cauzei, judecatorului de camera preliminary de la instanta ierarhic superioara, in
termen de 48 de ore de la inregistrare. Contestatiile impotriva incheierilor prin
care judecatoml de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie
dispune asupra masurilor preventive se solutioneaza de un complet format din
doi judecatori de la Inalta Curte de Casatie §i Justitie [art. 31 alin. (1) lit. d) din
Legeanr. 304/2004].
Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la
inregistrare, iar cea formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a
dispus revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive
cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii
preventive dispuse anterior.
Contestatia se judeca in camera de consiliu^'^, cu citarea inculpatului, in pre-
zenta acestuia, in afara de cazul cand acesta lipse^te nejustificat, este dispamt,
se sustrage ori, din cauza starii sanata^ii, din cauza de for|a majora sau stare de
necesitate, nu poate fi adus in fata judecatomlui. In toate cazurile, sunt obligatorii
asistenta juridica a inculpatului §i participarea procuromlui la solutionarea
contesta|iei. |
Contestatia formulata impotriva incheierii prin care ^a dispus luarea sau men-
tinerea unei masuri preventive ori prin care s-a const|itat incetarea de drept a
acesteia nu este suspensiva de executare. I
Solufiile. Contestatia se solutioneaza printr-o inche:^re motivata, care este
definitiva, putandu-se pronunta una dintre urmatoarele sdju^ii:
a) respingerea contestafiei ca inadmisibild (atunci cand s-a formulat contestatie
impotriva unei alte contestatii prin care s-a solutionat incheierea atacata), tardivd
(atunci cand a fost formulata cu depa§irea termenului de 48 de ore) sau nefondatd
(atunci cand incheierea atacata este legala §i temeinica), mentinandu-se incheierea
atacata;
b) admiterea contestafiei.

Potrivit art. 203 alin. (5) din Codul de procediira penala.

 III. Judecata 299

Daca sunt intmnite conditiile prevazute de lege, odata cu solutionarea con-

testatiei se poate dispune luarea masurii preventive a controlului judiciar, a contro-
lului judiciar pe cautiune, a arestului la domiciliu sau majorarea cuantumului
cautiunii.
Judecatorul de camera preliminara investit cu solutionarea contestatiei,
solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel ce a formulat-o
[art. 425^ alin. (1) §i (4) teza I raportat la art. 418 din Codul de procedura penala],
Pronuntarea incheierii prin care se solutioneaza contestatia se face in camera
de consiliu [art. 203 alin. (5) din Codul de procedura penala];
3. mcheierilor prin care se dispune asupra mdsurilor preventive in cursul
judecdfii (art. 206 din Codul de procedura penala).
Titularii §i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva incheierilor prin
care instanta dispune, in primd instanfd, asupra masurilor preventive pot formula
contestatie, in termen de 48 de ore de lapronuntare sau, dup caz, de la comunicare,
procurorul inculpatul [art. 206 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Procedura de judecata. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat
incheierea atacata §i se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic
superioare, in termen de 48 de ore de la inregistrare. Contestatiile impotriva
incheierilor prin care Inalta Curte de Casatie §i Justitie dispune, in primd instanfd,
asupra masurilor preventive se solutioneaza de completul competent de la inalta
Curte de Casatie §i Justitie (Completul de 5 judecatori).
Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la in­
registrare, iar cea formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus
revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta
masura preventiva se solufioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive
dispuse anterior.
Contestatia se judeca in §edinta publica, cu citarea inculpatului. In toate cazu-
rile, sunt obligatorii asistenta juridica a inculpatului §i participarea procurorului
la solutionarea contestatiei.
Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau
mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a
acesteia nu este suspensiva de executare.
Solutiile. Potrivit dispozitiilor art. 425* alin. (7) din Codul de procedura pe­
nala, contestatia se solutioneaza prin decizie, care nu este supusa niciunei cai de
atac, putandu-se pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respingerea contestafiei, cu mentinerea hotararii atacate:
a) cand contestatia este tardivd (atunci ca^nd a fost formulata cu depa§irea
termenului de 48 de ore) sau inadmisibild (atunci cand s-a formulat contestatie
impotriva unei alte contestatii prin care s-a solutionat incheierea atacata);
b) cand contestatia este nefondatd (atunci cand incheierea atacata este legala
§i temeinica);
2. admiterea contestatiei §i:
300 Partea spedala

a) desfiin|:area hotararii atacate solutionarea cauzei;

b) desfiin^area hotararii atacate §i dispunerea rejudecarii cauzei de catre jude-
catorul sau completul care a pronun|at-o, atunci cand se constata ca nu au fost
respectate dispozitiile privind citarea.
Instanta de judecata investita cu solufionarea contesta^iei, solu|ionand cauza,
nu poate crea o situatie mai grea pentru cel ce a formulat-o [art. 425^ alin. (1) §i
(4) teza I raportat la art. 418 din Codul de procedura penala].
Pronuntarea deciziei prin care se solutioneaza contestatia se face in §edinta
publica.
In toate cele trei cazuri prezentate mai sus, potrivit dispozifiilor art. 425'
alin. (4) teza a Il-a din Codul de procedura penala, la solutionarea contesta|;iei
impotriva incheierii privind o masura preventiva se poate dispune o masurd mai
pufin gravd decdt cea solicitatd sau decdt cea dispusd prin mcheierea contestatd
ori se pot modijica obligafiile din confinutul mdsurii contestate.

B.In materia aplicdrii provizorii a mdsurilor de siguranfd cu caracter

medical, se poate formula contesta^ie impotriva:
1. incheierilor prin care judecdtorul de drepturi §i libertdfi, judecdtorul de
camerd preliminard sau instanfa se pronunfd cu privire la propunerea de luare/
sesizarea sau cererea de ridicare a mdsurii obligdrii provizorii la tratament
medical/a mdsurii interndrii medicale provizorii [art, 246 alin. (7), (9) §i (11)/
art. 248 alin. (8), (11) §i (13) din Codul de procedura penala];
2. incheierilor prin care judecdtorul de drepturi §i libertdfi sau instanfa se
pronunfd cu privire la propunerea de luare a mdsurii interndrii nevoluntare
[art. 184 alin. (14) §i (21) din Codul de procedura penala].
Procedura de solu^ionare a contestatiei in aceste cazuri nu face obiectul
analizei prezentei lucrari.
' V.

C. Inprocedura de camerd preliminard, se poate fohnula contestafie impotriva:

1. incheierilor pronunfate de judecdtorul de came^i preliminard prin care s-a
admis pldngerea (impotriva solufiei de clasare sau %e renunfare la urmdrirea
penald, dispusd prin ordonanfd sau rechizitoriu), s-a, desjiinfat solufia atacatd
§i s-a dispus inceperea judecdfii cu privire la faptele persoanele pentru care,
in cursul cercetdrii penale, a fost pusd in mi§care acfiunea penald, cand probele
legal administrate sunt suficiente [art. 341 alin, (9) din Codul de procedura
penala].
Titularii §i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva acestor incheieri
pot formula, motivat, contesta|ie cu privire la modul de solufionare a excepfiilor
privind legalitatea administrdrii probelor §i a efectudrii urmdririi penale, in ter-
men de 3 zile de la comunicare, procurorul §i inculpatul. Contestafia nemotivata
esteinadmisibila.
 III. Judecata 301

Procedum de judecata. Contesta^ia se depune la judecatorul care a solutionat

plangerea §i se inainteaza spre solu|:ionare judecatomlui de camera preliminara
de la instanta ierarhic superioara ori, cand instan|a sesizata cu plangere este Inalta
Curte de Casatie §i Justitie, completului competent potrivit legii.
Contestatia se solufioneaza in §edin|a publica^'], fara participarea procurorului
§i a inculpatului.
Solufiile. Potrivit dispozitiilor art. 341 alin. (10) din Codul de procedura pe-
nala, contestatia se solu|ioneaza prin mcheiere motivata, care nu este supusa
niciunei cai de atac, putandu-se pronunfa una dintre urmatoarele solu]:ii:
1. respingerea contestapei ca tardivd (atunci cand a fost formulata cu depa§irea
termenului), inadmisibild (atunci cand s-a formulat contestatie impotriva unei alte
contesta|;ii prin care s-a solutionat incheierea atacata) ori, dupa caz, ca nefondatd
(atunci cand incheierea atacata este legala §i temeinica) §i men|inerea dispozifiei
de incepere a judecatii;
2. admiterea contestafiei, desfiin|area incheierii atacate §i rejudecarea plange-
rii, daca excep|iile cu privire la legalitatea administrarii probelor ori a efectuarii
urmaririi penale au fost gre§it solufionate; in acest caz, in rejudecarea plangerii,
se va verifica legalitatea administrarii probelor §i a efectuarii urmaririi penale, se
vor exclude probele nelegal administrate ori, dupa caz, vor fi sancfionate potrivit
dispozitiilor referitoare la nulitati (art. 280-281 din Codul de procedura penala)
actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii §i:
a) se va respinge plangerea ca nefondata;
b) se va admite plangerea, se va desfiinta solutia atacata §i se va trimite motivat
cauza la procuror pentru a completa urmarirea penala;
c) se va admite plangerea, se va desfiinta solutia atacata §i se va dispune ince-
perea judecafii cu privire la faptele §i persoanele pentru care, in cursul cercetSrii
penale, a fost pusa in mi§care actiunea penala, cand probele administrate sunt
suficiente, trimit^nd dosarul spre repartizare aleatorie;
d) se va admite plangerea §i se va schimba temeiul de drept al solutiei de cla-
sare, daca prin aceasta nu se creeaza o situatie mai grea pentru persoana care a
facut plangerea.
Pronun|area incheierii prin care se solu|;ioneaza contestatia se face in §edin^a
publica;
2. incheierilor prin care judecatorul de camera preliminara s-a pronunfat
asupra cererilor §i excepfiilor formulate ori a excepfiilor ridicate din qficiu,
incheierile prin care judecatorul de camera preliminara a dispus restituirea
cauzei la parchet ori incheierile prin care judecatorul de camera preliminara a
dispus mceperea judecdfii, in cazul in care a constatat neregularitdfi ale actului
de sesizare, a exclus una sau mai multeprobe administrate ori a sancfionat actele

Potrivit dispozi|iilor art. 425’ alin. (1) §i (5) din Codul de procediirS penalS.
302 Partea speciala

de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii, potrivit dispozitiilor referitoare

la nulitafi [art. 347 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Titularii §i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva acestor incheieri
pot formula contestatie, in termen de 3 zile de la comunicare, procurorul §i in-
culpatul.
Procedura de judecata. Contestatia se depune la judecatoral de camera preli-
minara care a pronuntat incheierea atacata, se inainteaza spre solutionare judeca-
torului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara ori, cand instanta
sesizata cu plangere este Inalta Curte de Casatie §i Justitie, completului compe­
tent potrivit legii §i se motiveaza pana la termenul stabilit pentm solutionare.
Contestatia este suspensiva de executare [art. 425’ alin. (1) §i (4) raportat la
art. 416 din Codul de procedura penala] §i se solutioneaza in camera de consiliu,
fara participarea procurorului §i a inculpatului [art. 347 alin. (3) raportat la
art. 346 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Solufiile. Potrivit dispozitiilor art. 347 alin. (3) raportat la art. 346 alin. (2)-
(4) din Codul de procedura penala, contestatia se solutioneaza prin mcheiere
motivatd, care nu este supusa niciunei cai de atac, putandu-se pronunta una dintre
urma^toarele solu^ii:
a) mceperea judecdpi, constatand legalitatea sesizarii instantei, a administrarii
probelor §i a efectuarii actelor de urmarire penala, daca nu s-au formulat cereri §i
exceptii ori nu s-au ridicat din oficiu exceptii la expirarea termenelor prevazute
de art. 344 alin. (2) sau (3) din Codul de procedura penalat’^;
b) restituirea cauzei la parchet daca:
1. rechizitoriul este neregulamentar intocmit, iar neregularitatea nu a fost re-
mediata de procuror in termen de 5 zile, daca neregularitatea atrage imposibilita-
tea stabilirii obiectului sau limitelor judeca^ii;
2. a exclus toate probele administrate in cursul upnaririi penale;
3. procurorul solicita restituirea cauzei, in condit|ile art. 345 alin. (3) din Co­
dul de procedura penala, ori nu raspunde in termenur|prevazut de acelea^i dispo-
zitii; I
c) mcepereajudecdfii, in toate celelalte cazuri in ca|e a constatat neregularitati
ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe pro^e administrate ori a sanc-
tionat potrivit art. 280-282 din Codul de procedura penala (referitoare la nulitati)
actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii.
Judecatorul de camera preliminara investit cu solutionarea contestatiei,
soluponand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentm cel ce a formulat-o
[art. 425‘ alin. (1) §i (4) teza I raportat la art. 418 din Codul de procedura penala].
Pronun|area incheierii prin care se solu|ioneaza contestatia se face in §edinta
publica.

In legatura cu aceasta, a se vedea capitolul al Il-lea „Camera preliminara” din partea speciala
a prezentei lucrari.
 III. Judecata 303

D. In faza de judecata, se poate formula contestatie impotriva:

1. incheierilor date in primd instantd prin care instanta a dispus suspendarea
judecata, in cazurileprevdzute de art. 367 alin. (1) §i (3) din Codul deprocedurd
penaW^^ [art. 367 alin. (4) din Codul de procedura penala].
Titularii §i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva acestor incheieri
pot formula contestatie, in termen de 24 de ore de la pronuntare, procurorul,
pdrtile §i persoana vdtdmatd prezente §i, de la comunicare, pdrfile sau persoana
vdtdmatd care lipsesc.
Procedura de judecata. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat
incheierea atacata §i se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic
superioare, in termen de 48 de ore de la inregistrare. Atunci cand prima instanta
este Inalta Curte de Casatie §i Justifie, contestatia se solutioneaza de completul
competent potrivit legii §i se motiveaza pana la termenul stabilit pentru solutionare.
Contestatia nu suspenda executarea §i se judeca in 3 zile de la primirea
dosarului, in §edinta publica, cu participarea procurorului. Potrivit dispozitiilor
art. 425' alin. (6) din Codul de procedura penala, la solutionarea contestatiei se
citeaza persoana care a facut contestatia, precum §i subiectii procesuali la care
hotararea atacata se refera, asistenta juridica a inculpatului fiind obligatorie in
cazurile prevazute de lege (art. 90 din Codul de procedura penala).
Solutiile. Contestatia se solutioneaza prin decizie, care nu este supusa niciunei
cai de atac, putandu-se pronunta una dintre urmatoarele solutii [art. 425* alin. (7)
din Codul de procedura penala]:
1. respingerea contestatiei, cu mentinerea hotara^rii atacate:
a) cand contestatia este tardiva sau inadmisibila;
b) cand contestatia este nefondata;
2. admiterea contestafiei §i;
a) desfiintarea hotararii atacate §i solutionarea cauzei;
b) desfiintarea hotarMi atacate §i dispunerea rejudecarii cauzei de catre
completul care a pronuntat-o, atunci cand se constata ca nu au fost respectate dis-
pozitiile privind citarea.
Pronuntarea deciziei prin care se solutioneaza contestatia se face in ^edin^a
publica;
2. incheierilor prin care instanfa a dispus suspendarea judecdfii sau a respins
cererea de suspendare m caz de extradore activd [art. 368 alin. (1) din Codul de
procedura penala].
Titularii §i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva acestor incheieri
pot formula contestatie, in termen de 24 de ore de la pronuntare, procurorul,
p d r 0 e §i persoana vdtdmatd prezente §i, de la comunicare, pdrfile sau persoana
vdtdmatd care lipsesc.

Cazurile de suspendare prevazute de art. 367 alin. (1) §i (3) din Codul de procedura penala
sunt; cel in care se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca inculpatul sufera de o boala
grava care il impiedica sa participe la judecata §i cel privind medierea.
304 Partea speciala _____ ___

Procedura de judecatd. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat

incheierea atacata §i se mainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic
superioare, in termen de 48 de ore de la inregistrare. Atunci cand prima instanta
este Inalta Curte de Casatie §i Justitie, contestatia se solutioneaza de completul
competent potrivit legii §i se motiveaza pana la termenul stabilit pentm solutionare.
Contestafia nu suspenda executarea §i se judeca in 5 zile de la primirea dosamlui,
in §edinta publica, cu participarea procurorului §i cu citarea persoanei vatamate §i
a partilor [art. 368 alin. (4) din Codul de procedura penala]. Contesta|ia se judeca
fara participarea procurorului §i a partilor. Potrivit dispozi];iilor art. 425* alin. (6)
din Codul de procedura penala, asistenfa juridica a inculpatului este obligatorie in
cazurile prevazute de lege (art. 90 din Codul de procedura penala).
Solufiile. Contesta|ia se solu|ioneazaprin decizie, care nu este supusa niciunei
cai de atac, put§ndu-se pronun^a una dintre urmatoarele solufii [art. 425* alin. (7)
din Codul de procedura penala]:
1. respingerea contestafiei, cu men|inerea hotararii atacate:
a) cand contestatia este tardiva sau inadmisibila;
b) cand contestafia este nefondata;
2. admiterea contestafiei §i:
a) desfiin|area hotararii atacate §i solutionarea cauzei;
b) desfiinfarea hotararii atacate §i dispunerea rejudecarii cauzei de catre
completul care a pronun|at-o, atunci cdnd se constata ca nu au fost respectate
dispozi|iile privind citarea.
Pronun|area deciziei prin care se solutioneaza contestatia se face in §edinta
publica.

E. In cdile extraordinare de atac, se poate formula contestatie impotriva:

1. mcheierilor prin care instanfa a dispus suspmdarea executdrii hotararii
supuse revizuirii [art. 460 alin. (2) din Codul de proc^durE penala].
Titularii §i termenul de formulare a contestafieiAja^o\n'W& acestor incheieri
pot formula contestatie procurorul sau persoana int^esatd, in termen de 48 de
ore de la pronuntare, cei prezenfi, §i de la comunicare,|ce? lipsd.
Procedura de judecatd. Contestatia se depune la |nstanta care a pronuntat
incheierea atacata se motiveaza pdna la termenul Stabilit pentru solutionare
[art. 425* alin. (3) din Codul de procedura penala].
Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta ce solutioneaza contestatia,
procurorul sau persoana interesata i§i pot retrage contestatia. Retragerea trebuie
sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar dacS partea se afla
in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-
verbal de catre administratia locului de detinere; contestatia formulata de procuror
poate fi retrasa de procurorul ierarhic superior [art. 425* alin. (1) §i (3) raportat la
art. 415 din Codul de procedura penala].
 III. Judecata 305

Contestatia formulata de procuror este suspensiva de executare [art. 460

alin. (2) teza a Il-a din Codul de procedura penala].
Contestatia se solutioneaza de catre instanta superioara celei sesizate, respectiv
de completul competent al Inaltei Curti de Casatie §i Justitie [art. 425^ alin. (1) §i
(5) din Codul de procedura penala].
Contestatia se judeca in §edinta publica, cu participarea procurorului §i cu
citarea persoanei interesate, cu aducerea condamnatului aflat in stare de detentie
sau intemat intr-un centru educativ [art. 460 alin. (2) teza finala raportat la art. 597
alin. (2) §i (3) din Codul de procedura penala]. Potrivit dispozifiilor art. 425^
alin. (6) din Codul de procedura penala, asistenfa juridica a condamnatului este
obligatorie in cazurile prevazute de lege (art. 90 din Codul de procedura penala).
Solufiile. Contestafia se solutioneazaprin sentinfd [art. 460 alin. (2) teza finala
raportat la art. 597 alin. (4) din Codul de procedura penala], care nu este supusa
niciunei cai de atac, putandu-se pronunfa una dintre urmatoarele solufii [art. 425*
alin. (1) §i (7) din Codul de procedura penala];
1. respingerea contestafiei, cu menfinerea hotararii atacate:
a) cand contestafia este tardiva sau inadmisibila;
b) cand contestatia este nefondata;
2. admiterea contestafiei, desfiinfarea incheierii atacate §i solufionarea cauzei.
Pronun^area sentinfei prin care se solutioneaza contestafia se face in §edin|a
publica.

E In faza de executare a hotdrdrilor penale, se poate formula contesta|ie

impotriva:
1. hotdrdrilor prin care instanfa de executare se pronunfd asupra cererii
de amdnare sau intrerupere a executdrii pedepsei [art. 589 alin. (7) §i art. 593
alin. (3) din Codul de procedura penala];
2. hotdrdrilor prin care instanfa de executare se pronunfd cu privire la
intervenirea unei legipenale noi [art. 23 alin. (9) din Legea nr. 255/2013];
5. incheierilor judecdtorului delegat cu executarea prin care se pronunfd cu
privire la aplicarea amnistiei §i grafierii intervenite dupd condamnare [art. 596
alin. (3) din Codul de procedura penala];
4. hotdrdrilor prin care instanfa de executare se pronunfd asupra cererii de
inlocuire a pedepsei detenfiunii p e viafd [art. 597 alin. (7) raportat la art. 584
alin. (2) din Codul de procedura penala];
5. hotdrdrilor prin care instanfa de executare se pronunfd asupra cererii de
inlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii [art. 597 alin. (7) raportat la
art. 586 alin. (5) din Codul de procedura penala];
6. hotdrdrilor prin care judecdtoria in a cdrei circumscripfie se ajld locul
de definere se pronunfd asupra cererii sau propunerii de liberare condifionatd
[art. 587 alin. (3) din Codul de procedura penala];
306 Partea speciaia

7. hotardrilor prin care instanta care judecd ori a judecat in primd instantd
infracfiunea care atrage anularea/revocarea se pronun^d asupra anuldrii/revo-
cdrii liberdrii condifionate in situatia prevdzutd de art. 105 alin. (1) / art. 104
alin. (2) din Codulpenal [art. 597 alin. (7) raportat la art. 588 alin. (4) din Codul
de procedura penala];
8. hotdrdrilor prin care judecdtoria in a cdrei circumscriptie se afld locul de
definere se pronunfd asupra revocdrii liberdrii condifionate in cazul prevdzut de
art. 104 alin. (1) din Codul penal [art. 597 alin. (7) raportat la art. 588 alin. (4)
din Codul de procedura penala].
Procedura de solutionare a contestatiei in aceste cazuri nu va face obiectul
analizei prezentei lucrari.

G. In procedurile speciale, se poate formula contestatie impotriva:

1. sentinfelor prin care instanfa rezolvd cererea de reabilitare (art. 535 din
Codul de procedura penala).
Titularii §i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva acestor sentinte
pot formula contestatie procurorul, condamnatul sau soful ori rudele apropiate
(dupa moartea acestuia), in termen de 10 zile de la comunicare.
Procedura de judecatd. Contestatia se depune la instanta care a pronxmtat
sentinta atacata §i se motiveaza pana la termenul stabilit pentru solutionare
[art. 425’ alin. (1) §i (3) din Codul de procedura penala].
Pana lainchiderea dezbaterilor lainstanta ce solutioneaza contestatia, procurorul
sau condamnatul/sotul sau rudele apropiate i§i pot retrage contestatia. Retragerea
trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special; contestatia
formulata de procuror poate fi retrasa de procurorul ierarhic superior [art. 425’
alin. (1) §i (3) raportat la art. 415 din Codul de procedura penala].
Contestatia este suspensiva de executare [art. 4 2 |’ alin. (1) §i (4) raportat la
art. 416 din Codul de procedura penala]. |
Contestatia se solutioneaza de catre instanta superi^ara celei sesizate (art. 535
din Codul de procedura penala), respectiv de completu^competent al Inaltei Curti
de Casatie §i Justitie [art. 425’ alin. (1) §i (5) teza final! din Codul de procedura
penala]. I
Contestatia se judeca in §edinfd nepublicd, cu participarea procurorului §i cu
citarea petentului (art. 535 din Codul de procedura penala).
Solufiile. Contestatia se solutioneaza prin decizie definitivd (art. 535 teza finala
din Codul de procedura penala), putandu-se pronunta una dintre urmatoarele
solutii [art. 425’ alin. (1) §i (7) din Codul de procedura penala]:
1. respingerea contestafiei, cu mentinerea hotararii atacate:
a) cand contestatia este tardiva sau inadmisibila;
b) cand contestatia este nefondata;
2. admiterea contestafiei §i:
a) desfiintarea sentintei atacate §i solutionarea cauzei;
________________________________ III. Judecata______________________________ 3 ^

b) desfiintarea sentintei atacate §i dispunerea rejudecarii cauzei de catre

instanta care a pronuntat-o, atunci cand se constata ca nu au fost respectate dispo-
zitiile privind citarea.
Pronuntarea deciziei prin care se solutioneaza contestatia se face in §edinta
publica;
2. incheierii prin care judecatorul de camera preliminara se pronuntd asupra
cererii de luare a mdsurii de sigurantd a conjiscdrii speciale sau a desfiintdrii
unui inscris [art. 549‘ alin. (4) din Codul de procedura penala];
3. mcheierilor prin care judecatorul de drepturi §i libertdti, judecatorul de
camera preliminara sau instanta de judecata dispune luarea/revocarea unei
mdsuri preventive fafd de persoana juridicd [art. 493 alin. (7)/art. 493 alin. (8)
raportat la art. 493 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Procedura de solutionare a contestatiei in aceste ultime doua cazuri nu va face
obiectul analizei prezentei lucrari.

Sectiunea a 5-a. Contestatia in anulare

Caile extraordinare de atac sunt remedii procesuale, mijloace legale prin inter-
mediul carora se procedeaza, in cazuri expres §i limitativ prevazute de lege, la
repararea erorilor pe care le contin hotararile judecatore§ti penale definitive.
Caile de atac extraordinare in actuala reglementare sunt urmatoarele: contesta­
tia in anulare, revizuirea, recursul in casatie §i redeschiderea procesului penal in
cazul judecata in lipsa persoanei condamnate.

§1. Consideratii preliminare

Contestatia in anulare este calea de atac extraordinara prin intermediul cdreia

se pot repara erori de neinldturat pe alte cdi, survenite, in principal, in cadrul
judecdrii cauzei in apel. Este mijlocul procesual prin care, in anumite cazuri pre­
vazute de lege, se poate cere unei instante care a pronuntat o hotarare definitiva
sa rejudece cauza penala §i sa revina in total sau in parte asupra solutiilor date
acesteia.
Contestatia in anulare este, a§adar, o cale de atac indreptata impotriva unei
hotarm definitive, deci o cale de atac extraordinara, care nu poate fi folosita
decat atunci cand o cauza penala a fost definitiv judecata. Ca orice cale de atac,
ea provoaca o amplificare in desfa§urarea procesului penal, dincolo de limita
ordinara a procesului, dar in vederea readucerii lui inlauntrul acestei limite, prin
eventuala rejudecare a cauzei penale.
Potrivit dispozitiilor art. 426 din Codul de procedura penala, contestatia in
anulare impotriva hotararilor penale definitive poate fi facuta numai in cazurile
308 Partea speciala _____________

anume prevazute in aceste dispozitii. Conditia comuna tuturor cazurilor de con-

testatie este ca hotararea atacata sa fie definitiva.

§2. Cazurile de contestatie in anulare

Cazurile in care se poate face contestatie in anulare impotriva hotararilor
judecatore§ti definitive sunt urmatoarele (art. 426 din Codul de procedura penala):
a) cand judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau cand, de§i
legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta §i de a in§tiinta instanfa despre
aceasta imposibilitate;
b) cand inculpatul a fost condamnat, de§i existau probe cu privire la o cauza
de incetare a procesului penal;
c) cand hotararea a fost pronuntata de alt complet decat cel care a luat parte la
dezbaterea pe fond a procesului;
d) cand instan|a nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incom-
patibilitate;
e) cand judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului,
cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) cand judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a
inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) cand §edinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea
prevede altfel;
h) cand instan^a nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea
era legal posibila;
i) cand impotriva unei persoane s-au pronunfat doua hot^rari definitive pentru
aceea§i fapta.
Analizand dispozi|iile legale mai sus men|:ionate;;^se observa ca legiuitorul a
folosit o enumerare expresa §i limitativa a cazurilor i^ care, impotriva unei hota-
rari definitive, poate se poate formula contestatie in antflare, aceasta reprezentand
0 garan^ie ca o astfel de cerere nu va deveni o posibilltate la indemana oricui §i
oricand de inlaturare a efectelor pe care trebuie sa le jJjroduca hotararile judeca-
tore§ti definitive^'l \

2.1. Judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau
cand, de§i legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta fi de
a inftiinta instanta despre aceasta imposibilitate [art. 426 lit. a) din
Codul de procedura penala]
Acest caz de contestatie in anulare include doua ipoteze:
a) Candjudecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parfi.

I. N eagu, op. cit, p. 415.

 III. Judecata 309

Condifiile in care se poate invoca acest caz de contestatie in anulare sunt

urmatoarele; vicierea procedurii de citare a avut loc pentm judecarea cauzei in
apel §i partea care invoca incalcarea dispozitiilor relative la citare nu a participat
la judecarea cauzei de catre instanta de apel.
Neindeplinirea procedurii legale de citare trebuie sa aiba loc in cadruljudecdrii
apelului, putand consta in neemiterea citatiei, nerespectarea dispozitiilor legale
care privesc mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda citatia, inexistenta sau
intocmirea gre§ita a procesului-verbal de inmanare a citatiei etc.
Pronuntarea hotararii in conditiile art. 391 §i art. 405 din Codul de procedura
penala - etapa ulterioara desfa§urarii judecarii cauzei, la care partile nu se
citeaza -- nu face obiectul examinarii prin prisma cazului de contestatie in anulare
prevazut in art. 426 lit. a) din Codul de procedura penala, care se refera in mod
explicit numai la neindeplinirea procedurii de citare a partii pentru termenul la
care s-a judecat cauza in apel §i, prin urmare, prive§te numai faza in care au fost
formulate cereri, au fost administrate probe, in limitele prevazute de lege, au
fost sus|inute concluzii asupra apelului.
Exista cazul de contestatie in anulare prevazut la art. 426 lit. a) din Codul
de procedura penala, daca apelanta-inculpata a incuno§tintat instanta de apel,
inainte de termenul la care s-a judecat cauza, cu privire la imposibilitatea de a se
prezenta, intrucat este intemata in spital, iar instanta de apel a judecat cauza fara a
o cita conform dispozitiilor art. 259 alin. (6) din Codul de procedura penala, prin
administratia spitalului.
Nelegalitatea procedurii de citare poate fi invocata pe calea contestatiei in
anulare de oricare dintre pdrfi, acestea putdndu-se msd prevala doar de propria
lor citare nelegald. In consecinta, in cazul infractiunii de luare de mita, invocarea
de catre condamnati a neindeplinirii procedurii de citare, conform legii, cu privire
la denuntator nu atrage incidenta dispozitiilor art. 426 lit. a) din Codul de proce­
dura penala, intrucat, pe de o parte, condamnatii pot invoca numai neindeplinirea
procedurii de citare, conform legii, cu privire la ace§tia, iar, pe de altS parte, de-
nunfatoml care beneficiaza de o cauza de nepedepsire nu are calitatea de parte in
procesul penal^^l
Potrivit art. 358 alin. (2) din Codul de procedura penala, par|:ile se pot prezenta
§i participa la judecata, chiar daca nu au fost citate sau nu au primit cita|;ia.
b) Cdnd la judecata in apel partea, de§i legal citatd, a fost in imposibilitate de
a se prezenta §i de a in§tiinfa instanfa despre aceastd imposibilitate.
Condifiile ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a se putea invoca acest caz
de contestatie in anulare sunt urmatoarele: partea sS fi fost in imposibilitate de
a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza in apel §i de a incuno§tin|a
instanta despre aceasta impiedicare.

I.C.C.J., Secfia penalS, decizia nr. 1425/2010, in B.J. 2010, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2011,
p. 746.
310 Partea speciala

Imposibilitatea de prezentare §i cea de mcuno§tintare a instantei despre aceasta

impiedicare trebuie sa fie cauzate de un caz fortuit sau de o cauza de forta majora
(spre exemplu, razboi sau calamitate, boala grava a celui care trebuie sa participe
la judecarea apelului etc.).
Daca partea a reu§it sa comunice instantei imposibilitatea de prezentare, insa
apelul a fost judecat fara a se lua in considerare comunicarea (spre exemplu,
aceasta nu fiisese inaintata la dosar de catre serviciul de registratura al instantei
sau fiisese ata§ata din eroare la o alta cauza), contestatia in anulare este admisibila,
cu conditia dovedirii comunicarii facute.
Imposibilitatea de prezentare a aparatorului ales al partii ce avea calitatea de
apelant-inculpat, la termenul la care s-a judecat cauza in apel, nu indepline§te
conditiile legale ale cazului de contestatie in anulare prevazut in art. 426 lit. a) din
Codul de procedura penala, intrucat cerinta dovezii imposibilitatii de prezentare
§i de incuno§tintare a instan|:ei despre aceasta impiedicare la termenul la care s-a
judecat cauza incumba partii, iar nu aparatorului acesteia.

2.2. Inculpatul a fost condamnat, de§i existau probe cu privire la o

cauza de incetare a procesului penal [art. 426 lit. b) din Codul de pro­
cedura penala]

Conditiile ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a se putea invoca acest caz

de contestatie in anulare sunt urmatoarele: inculpatul a fost condamnat, iar la
dosar exista probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal dintre cele
prevazute in art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din Codul de procedura penala, probe omise
insa de catre instanta de judecata.
Exista §i situatii cand, de§i nu exista probe la dosar cu privire la cauza de
incetare a procesului penal, instanta are obligatia del^ se pronunta, din oficiu, cu
privire la aceasta (spre exemplu, in cazul amnistiei). |
In situa|ia in care inculpatul a fost condamnat, de§| la dosar existau probe cu
privire la existenp unei cauze de achitare [art. 16 alin|(l) lit. a)-d) din Codul de
procedura penala], solutia ce se va pronunta in cauzaleste numai aceea de res-
pingere, ca inadmisibila, a cererii de contestatie in amlilare, avand in vedere ca
dispozitiile art. 426 lit. b) din Codul de procedura penala prevad in mod expres
ca se poate desfiinta o hotarare definitiva pe calea contestafiei in anulare numai
atunci cand existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal.
Pe calea contestafiei in anulare prevazute in art. 426 lit. b) din Codul de pro­
cedura penala pot fi atacate numai hotardrile penale definitive prin care se rezol-
vd acfiunea penala (fondul cauzei), astfel incat contestatia in anulare formulata
impotriva unei hotarari avand ca obiect executarea mandatului european de ares-
tare va fi respinsa ca inadmisibila, intrucat hotararea privind executarea man­
datului european de arestare are ca obiect exclusiv predarea persoanei solicitate,
iar nu rezolvarea actiunii penale.
 III. Judecata 311

2.3. Hotararea a fost pronuntata de alt complet decat cel care a luat
parte la dezbaterea pe fond a procesului [art. 426 lit. c) din Codul de
procedura penala]

Condifia ce trebuie indeplinitapeiitru a se putea invoca acest caz de contestatie

m anulare este urmatoarea: completul care s-a pronuntat asupra cauzei sa fie altul
decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a acesteia.
Articolul 354 alin. (2) din Codul de procedura penala consacra regula con-
tinuitafii completului de judecata, potrivit ca^reia completul de judecata trebuie
sa ramana acela§i in tot cursul judecarii cauzei. Este instituita §i o excepfie de la
aceasta regula, in sensul in care completul de judecata se poate schimba pana la
inceperea dezbaterilor, insa orice schimbare intervenita dupa acest moment va
atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor.
Astfel, apreciem ca schimbarile intervenite in compunerea completului de
judecata dupa repunerea cauzei pe rol in vederea punerii in discutie a schimbarii
incadrarii juridice date faptelor se pot circumscrie cazului de contestatie in anulare
prevazut de dispozitiile art. 426 lit. c) din Codul de procedura penala.
A§a cum aratam anterior^^^ in aceasta situatie vorbim de o nulitate relativa
specials, intrucat vatamarea nu trebuie dovedita, fiind evidenta §i apreciata ca
atare a priori prin lege.

2.4. Instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de

incompatibilitate [art. 426 lit. d) din Codul de procedura penala]

Acest caz de contestatie include doua ipoteze;

a) Atunci cdnd instanta nu a fost compusa potrivit legii.
Condifia ce trebuie indeplinita pentru existenta acestui caz de contestatie in
anulare este ca instanta care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere sa nu fi
fost compusa potrivit legii.
Referitor la incalcarea dispozitiilor relative la compunerea instantei, legiui-
torul are in vedere atat aspectul constitutiv, cat §i cel functional al notiimii de
compunere a completului de judecata.
In cazul nerespectarii dispozitiilor relative la compunerea instantei, potrivit
art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, va fi aplicabila sanc^iunea
nulitafii absolute.
Apreciem ca omisiunea semnarii minutei de catre toti membrii completului
de judecata poate fi invocata in sus|inerea acestui caz de contestatie in anulare,
avand in vedere imprejurarea ca aceasta obligatie (a semnarii minutei de catre toti
membrii completului de judecata) a fost instituita, intre altele, pentru a se putea
verifica daca instanta a fost legal constituita.
Capitolul al Ill-lea „Judecata”, secfiunea 1 „Dispozi|ii generale”, considerafiile cu privire la
principiul nemijlocirii din partea speciala a prezentei lucrari.
312 Partea speciala

b) Atunci cdnd a existat un caz de incompatibilitate.

Condifia ce trebuie indeplinita pentru existenta acestui caz de contestatie
m anulare este cea privind existenta unuia dintre cazurile de incompatibilitate
prevazute in art. 64 §i art. 65 din Codul de procedura penala.
Dispozitiile legale nu precizeaza daca acest caz de incompatibilitate a existat
la judecata in fond sau in apel a cauzei ?i daca a fost invocat la acel moment
procesual (la judecata in fond daca acesta s-a ivit la acel moment, la judecata
in apel ca motiv de apel daca acesta s-a ivit la momentul solutionarii cauzei in
prima instanta sau la judecata in apel daca acesta s-a ivit la momentul solutionarii
cauzei in apel). Apreciem ca acest caz de contestatie in anulare poate fi invocat
numai in situatia in care cazul de incompatibilitate a existat atat la judecata in
prima instanta, cat §i la judecata cauzei in apel, dar nu a fost invocat in niciunul
dintre cele doua grade de jurisdictie, intrucat, in ipoteza in care acesta a fost
deja analizat, ne-am afla in situatia in care s-ar dubla verificarea lui intr-o cale
extraordinara de atac.
Sanctiunea aplicabila in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la incompa­
tibilitate este nulitatea relativa. §i din aceasta perspectiva, a nulitatii relative,
consideratiile mai sus mentionate i§i gasesc deplina aplicare.
Apreciem ca ipoteza in care judecatorul de camera preliminary, in temeiul
art. 341 alin. (7) pet. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, a admis plangerea, a
desfiintat solutia atacata §i a dispus mceperea judecatii, solutionand fondul cauzei,
de§i devenise incompatibil [potrivit art. 64 alin. (5) din Codul de procedura
penala], se poate circimiscrie cazului de contestatiei in anulare prevazut de dispo­
zitiile art. 426 lit. d) din Codul de procedura penala.

2.5. Judecata a avut loc fara participarea procuromlui sau a incul-

patului, cand aceasta era obligatorie, potrivit^egii [art. 426 lit. e) din
Codul de procedura penala] |

Condifiile ce trebuie indeplinite pentru existenta ac|stui caz de contestatie in

anulare sunt urmatoarele: judecata in cauza in care s-a plonuntat hotararea a carei
anulare se cere a avut loc fara participarea procurorulfi sau a inculpatului, iar
participarea lor era obligatorie potrivit legii. C
'
Participarea procurorului la judecata este obligatorie, potrivit art. 363 alin. (1)
din Codul de procedura penala.
A§a cum am mai precizat, actuala reglementare aduce modificari importante
in ceea ce prive§te participarea inculpatului la §edin|;a de judecata. Regula este
ca acesta participa la judecata, iar daca se afla in stare de de|inere, este adus
obligatoriu la judecata [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Exista §i excepfii de la aceasta regula, §edinta putandu-se desfa§ura §i in
absenfa inculpatului in urmatoarele situafii:
 III. Judecata 313

a) cand inculpatul este disparut sau se sustrage de la judecata sau cand §i-a
schimbat adresa unde locuie§te, fara a incuno^tinta instanta cu privire la aceasta,
iar noua adresa nu a putut fi identificata de catre instanta [art. 364 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
b) cand inculpatul lipse§te nejustificat de la judecarea cauzei, de§i a fost legal
citat [art. 364 alin. (3) din Codul de procedura penala];
c) cand inculpatul solicita m scris sa fie judecat in lipsa, in conditiile in care este
reprezentat de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar
§i in cazul inculpatului aflat in stare de detinere. Astfel, in cursul judecatii, pentru
inculpatul care solicita judecarea sa in lipsa, avem de-a face cu o reprezentare
legald obligatorie.
Nerespectarea acestor dispozitii atrage, potrivit art. 281 alin. (1) lit. d) §i e)
din Codul de procedura penala, sanctiunea nulitdfii absolute.

2.6. Judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica

a inculpatului era obligatorie, potrivit legii [art. 426 lit. f) din Codul
de procedura penala]

Condifiile ce trebuie indeplinite pentru existenta acestui caz de contestatie in

anulare sunt urmStoarele: judecata in cauza in care s-a pronuntat hotararea a carei
anulare se cere a avut loc in lipsa avocatului, iar asistenta juridica a inculpatului
era obligatorie potrivit legii.
Asistenta juridica a inculpatului este obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 90
din Codul de procedura penala, in cazul in care este minor, intemat intr-un centru
de detentie ori intr-un centru educativ, cand este retinut sau arestat, chiar in alta
cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a intemarii medicale,
chiar in alta cauza, in alte cazuri prevazute de lege, cand instanta apreciaza ca
inculpatul nu §i-ar putea face singur apararea, precum §i in cauzele in care legea
prevede pentru infi*actiunea savar§ita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa
inchisorii de 5 ani sau mai mare.
Lipsa aparatorului, in cazurile in care prezenta acestuia este obligatorie, m
faza dejudecata, constituie cazul de contestatie in anulare prevazut de dispozitiile
art, 426 lit. f) din Codul de procedura penala §i atrage sanctiunea nulitdfii absolute,
in conditiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.
In ceea ce prive§te nerespectarea dispozitiilor privind prezenta aparatorului
in cursul urmdririi penale, precizam ca aceasta nu poate fi circumscrisa acestui
caz de contestatie in anulare, intrucat dispozitiile art. 426 lit. f) din Codul de
procedura penala reglementeaza doar situatiile in care se invoca lipsa de aparare
in cursul judecatii, cand asistenta juridica era obligatorie.
314 Partea speciala

2.7. §edinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand

legea prevede altfel [art. 426 lit. g) din Codul de procedura penala]

Condifiile ce trebuie indeplinite pentru existenta acestui caz de contestatie in

anulare sunt urmatoarele: §edinta de judecata in cauza in care s-a pronuntat hota-
rarea a carei anulare se cere nu a fost publica §i nu este vorba de una dintre situa-
tiile expres prevazute de lege in care judecata se desfa§oara in §edinta nepublica.
Sanctiunea nerespectarii dispozitiilor legale privind publicitatea §edintelor de
judecata este, conform dispozitiilor art. 281 alin. (l)lit. c) din Codul de procedura
penala, aceea a nulitafii absolute.
Lipsa publicitatii §edintei de judecata nu se circumscrie acestui caz de con­
testatie in anulare in situatiile prevazute de dispozitiile art. 352 alin. (3) din Codul
de procedura penala, cand judecarea in §edinta publica ar putea aduce atingere
unor interese de stat, moralei, denmitatii sau vietii intime a unei persoane, intere-
selor minorilor sau ale justi^iei, in cazul in care audierea unui martor in public
ar pune in pericol confidentialitatea unor informatii, ar aduce atingere sigurantei
ori denmitatii sau vietii intime a acestuia sau a membrilor familiei sale [art. 352
alin. (4) din Codul de procedura penala], in cazul judecarii inculpatilor minori
[art, 509 alin. (2) din Codul de procedura penala] §i in cauzele care au ca obiect
infractiunile de trafic de minori §i de pomografie infantila (art. 24 din Legea
nr. 678/2001).
Constituie incalcari ale dispozitiilor art. 352 din Codul de procedura penala §i
se incadreaza in acest caz de contestatie in anulare declararea §edintei nepublice
fara a asculta partile prezente, persoana vatamata §i procurorul, precum §i omisiu-
nea instan^ei de a mentiona daca aceasta masura este valabila pentru tot cursul
procesului sau numai pentru acea §edinta de judecata^^l

2.8. Instanta nu a procedat la audierea incilpatului prezent, daca

audierea era legal posibila [art. 426 lit. h) dih Codul de procedura
penala] |

Condifiile ce trebuie indeplinite pentru existenta acestui caz de contestatie in

anulare sunt urmatoarele: instanta de judecata nu a procedat la audierea inculpa-
tului prezent §i audierea acestuia era legal posibila.
Dispozitiile art. 426 lit. h) din Codul de procedura penala privesc judecata in
prima instanta sau in apel, iar nu judecarea apelului in calea extraordinara de atac
a revizuirii^^.
Apreciem ca este incident acest caz de contestatie in anulare in ipoteza in care
inculpatul, prezent in fata instantei de control judiciar, nu a fost ascultat, intrucat,

[‘5 I.C.C.J., Sec^ia penala, decizia nr. 3499/2006, in B J. 2006, Ed. C.H. Beck, Bucure?ti, 2007,
p. 784.
I.C.C.J., Secfia penala, decizia nr. 4004/2007, in B.J. 2007.
 III. Judecata 315

potrivit dispozitiilor art. 420 alin. (4) din Codul de procedura penala, instanta
de apel procedeaza la ascultarea inculpatului cand aceasta este posibila, or, in
situatia mentionata, inculpatul participase la judecarea cauzei in apel.
Dispozitiile art. 426 lit. h) din Codul de procedura penala nu sunt incidente in
cazul in care inculpatul lipse^te de la judecata in ipotezele prevazute de art. 364
alin. (2) (este disparut, se sustrage de la judecata ori §i-a schimbat adresa fara a o
aduce la cuno§tinta organelor judiciare §i, in urma verificarilor efectuate, nu i se
cunoa§te noua adresa), alin. (3) (inculpatul legal citat lipse§te in mod nejustificat
de la judecarea cauzei) §i alin. (4) (inculpatul aflat in stare de detinere solicita
sa fie judecat in lipsa) sau atunci cand inculpatul prezent s-a prevalat in fata
instantei de dreptul de a nu face nicio declaratie, intrucat, in acest caz, instanta
nu poate proceda la ascultarea inculpatului, ci este obligata sa constate incidenta
prevederilor art. 83 lit. a).

2.9. Impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarm definitive

pentm aceea§i fapta [art. 426 lit. i) din Codul de procedura penala]

Condifiile ce trebuie indeplinite cumulativ pentm a se putea invoca acest caz

de contestatie in anulare sunt urmatoarele: sa existe doua hotarari penale ramase
definitive §i intre aceste hotarari sa existe identitate de obiect persoand, in
sensul ca in cadrul celei de-a doua judeca^i a fost inculpata aceea§i persoana,
pentm aceea§i fapta pentm care a mai fost judecata.

§3. Procedura introducerii contestatiei in anulare

Contestatia in anulare se poate introduce printr-o cerere scrisd motivatd ori
printr-o adresa a parchetului. In cererea de contestatie in anulare contestatoml
trebuie sa arate cazurile de contestatie pe care le invoca, precum §i motivele aduse
in sprijinul acestora [art. 427 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Cererea de contestatie in anulare poate fi introdusa de oricare dintre pdrfi,
de persoana vdtdmatd §i de procuror. in practica judiciara anterioara intrarii in
vigoare a Codului de procedura penala, referitor la titularii contestatiei in anulare,
s-a apreciat ca persoana care are calitatea de curator, instituit numai pentm o
anumita faza procesuala §i pentm o persoana fata de care s-a dispus o solutie de
netrimitere in judecata, nu poate exercita aceasta cale extraordinara de atac, fiind
o persoana lipsita de calitate procesuala^'].
In ceea ce prive§te tipul de hotdrdre impotriva careia se poate formula contes­
tatie in anulare, din interpretarea dispozitiilor legale care reglementeaza cazurile
de contestatie in anulare rezulta urmatoarele:

tu I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 1144/2008, in B J. 2008, p. 893.

316 Partea spedala

- pentru cazul de contestatie in anulare prevazut de art. 426 lit. a) din Codul
de procednra penala, hotararea este o decizie pronuntata de instanta de apel;
- pentru cazurile de contestatie in anulare prevazute de art. 426 lit. b)-h) din
Codul de procedura penala, legiuitorul nu face nicio precizare, astfel incat din
interpretarea dispozitiilor legale ce reglementeaza aceste cazuri de contestatie in
anulare rezulta ca aceasta poate fi orice tip de hotarare judecatoreasca (mcheiere,
sentinfa sau decizie). Apreciem ca, de lege ferenda, se impune reglementarea
expresa a tipului de hotarare impotriva careia se poate formula contestatia in
anulare in situa|;iile mai sus menfionate;
- pentru cazul de contesta|ie in anulare prevazut de art. 426 lit. i) din Codul
de procedura penala, dispozitiile art. 432 alin. (2) din Codul de procedura penala
(referitoare la procedura de judecare a acestui caz de contestatie in anulare) fac
vorbire despre faptul ca „instan|a (...) desfiin^eaza prin decizie sau, dupa caz,
prin sentin|;a ultima hotarare’’"(s.n.), astfel incat, in acest caz, hotararea atacata
este o decizie sau, dupa caz, o sentinfd.
Termenul de introducere a contestatiei in anulare difera in fimc^ie de cazul
invocat:
- pentru cazurile de contestatie in anulare prevazute in art. 426 lit. a), c)-i) din
Codul de procedura penala, cererea se poate introduce in 10 zile de la data cand
persoana impotriva careia se face executarea a luat cxmo§tinta de hotararea a carei
anulare se cere; din interpretarea dispozitiilor legale rezulta ca sunt prevazute
doar termenul §i data de la care curge acesta pentru situatia in care contestatia in
anulare este formulata de persoana impotriva careia se face executarea, insa legea
nu prevede care sunt termenul §i data de la care curge acesta pentru procuror,
persoana vMmata §i celelalte par^i, impotriva carora nu se pime in executare
hotararea;
-pentru cazul de contestafie in anulare prevazut in«art. 426 lit. b) din Codul de
procedura penala, cererea se poate introduce oricand. |

§4. Procedura judecmi contestatiei in anulare

)
Pentru cazurile de contesta|ie prevazute de art. 4261 lit. a)-h) din Codul de
procedura penala, procedura de judecata are doua etape: aidmiterea in principiu §i
judecata propriu-zisa.
Pentru cazul prevazut de art. 426 lit. i) din Codul de procedura penala, proce­
dura de judecata se limiteaza doar la judecarea propriu-zisa.

4.1. Instanta competenta

Instanta competenta sa rezolve contestafia in anulare se stabile§te astfel; pentru

cazurile prevazute in art. 426 lit. a)-h) din Codul de procedura penala, instanfa
 III. Judecata 317

care a pronuntat hotdrdrea a cdrei anulare se cere, iar pentm cazul prevazut in
art. 426 lit. i) din Codul de procedura penala, instanfa la care a rdmas definitivd
ultima hotdrdre.
De§i legea nu distinge, pentm anumite cazuri de contestatie in anulare [art. 426
lit. b)-h) din Codul de procedura penala], care dintre hotarm pot fi atacate (cea
pronuntata de instan|a de fond sau cea pronuntata de instanta de apel), apreciem
ca se poate formula cerere de contestatie in anulare impotriva hotararii pronuntate
de instanfa de fond ramasa definitiva prin neapelare sau, dupa caz, impotriva
hotararii pronun|ate de instanta de apel; in toate cazurile insa, contestatia in
anulare trebuie formulata impotriva hotararii care a ramas definitiva, astfel incat
instanfa competenta sa rezolve contestatia in anulare pentm cazurile prevazute
in art. 426 lit. a)-h) din Codul de procedura penala este instanta la care a ramas
definitiva hotararea a carei anulare se solicita.

4.2. Suspendarea executarii hotararii atacate

Dupa introducerea cererii de contestatie in anulare §i pana la solutionarea aces-

teia, instanta sesizata, luand concluziile procuromlui, poate suspenda executarea
hotararii a carei anulare se cere. Solutionarea cererii de suspendare a executarii
hotararii atacate se face in camera de consiliu, fara citarea partilor. Suspendarea
executarii hotararii contestate se dispune prin incheiere motivatd.

4.3. Admiterea in principiu

In ipoteza in care contestatia in anulare se intemeiaza pe unul dintre cazurile

prevazute in art. 426 lit. a)-h) din Codul de procedura penala, instanta va examina
urmatoarele aspecte: daca cererea este facuta de o persoana care are calitate
procesuala, daca cererea este motivata §i motivul pe care se sprijina contesta|ia
este dintre cele prevazute in art. 426 lit. a)-h) din Codul de procedura penala,
daca cererea a fost introdusa in termenul prevazut de lege.
§edinta de judecata in care are loc admiterea in principiu se desfa§oara in
camera de consiliu, fdrd citarea pdrfilor, lipsesc dezbaterile, iar instanta se
limiteaza la analiza actelor §i lucrarilor din dosaml cauzei.
Instanta poate dispune admiterea in principiu a cererii, prin incheiere, sau
respingerea cererii, dispozitiile legale neprecizand ce tip de hotarare se pronunta
in acest caz, astfel incat apreciem ca, raportat la tipul de hotarare impotriva careia
se formuleaza contestatie in anulare, aceasta este o incheiere, sentin|a sau decizie.
Contesta|ia in anulare prin care se invoca gre§ita incadrare a faptei re|inute in
hotararea penala definitiva atacata sau gre§ita individualizare a pedepsei aplicate
este inadmisibila. De asemenea, apreciem ca simpla invocare a unui caz dintre
cele prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala nu poate conduce la ad­
miterea in principiu a contestatiei in anulare, caci intr-o asemenea ipoteza aceasta
318 Partea speciala

faza prealabila ar fi practic inutila, iar scopul urmarit de legiuitor - acela de a

institui un filtru pentxu cererile care, la o prima examinare, prin raportare insa la
situatia din speta, nu se circumscriu acestei cai extraordinare de atac - nu ar mai
fi realizat. Astfel, in conditiile in care motivarii in fapt a contestatiei in anulare nu
ii corespund decat formal cazurile de contestatie invocate, contestatia in anulare
va fi respinsa ca inadmisibila.
in situatia admiterii in principiu a contestatiei in anulare, instanta ia masuri in
vederea pregatirii §edintei de judecata.

4.4. Judecarea contestatiei in anulare

Pentru judecarea contestatiei in anulare instanta dispune citarea partilor inte-

resate. Totodata, aceasta nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand se
afla in stare de detinere. Participarea procurorului este intotdeauna obligatorie, iar
partile §i procurorul sunt ascultati de instanta.
Admiterea cererii de contestatie in anulare presupune desfiintarea prin decizie
a hotararii a carei anulare se cere; instanta, de indata sau prin acordarea unui ter-
men, va proceda la rejudecarea apelului ori la rejudecarea cauzei dupa desfiintare,
hotararea pronuntata fiind o decizie.
Judecata contestatiei in anulare in cazul prevazut de art. 426 lit. i) din Codul de
procedurapenala se face cu citarea partilor interesate in cauza in care s-apronuntat
ultima hotarare. Daca instanta gase§te contestatia intemeiata, desfiinteaza ultima
hotarare sau acea parte din ultima hotarare cu privire la care exista autoritate de
lucru judecat, pronuntand, dupa caz, o sentinta sau o decizie (sentinta in cazul in
care contestatia in anulare este de competenta primei instante §i decizie in cazul
in care contestatia in anulare este de competenta instantei de apel).

4.5. Cai de atac |

Regula aplicabila in aceasta materie este urmatoar|a: o hotarare data intr-o

cale de atac extraordinara poate f i atacata printr-o cat^ de atac ordinara numai
daca §i hotararea atacata era susceptibild de o asemen'^a cale de
Pentru cazurile de contestatie in anulare prevazute 'in art. 426 lit, a)-h) din
Codul de procedura penala, al caror obiect il constituie decizii pronuntate in apel,
decizia data in solutionarea contestatiei in anulare nu este supusa niciimei cai de
atac, fiind definitiva la pronuntare.
Pentru cazul prevazut in art. 426 lit. i) din Codul de procedura penala, se
disting urmatoarele variante posibile:
- daca hotararea atacata a ramas definitiva la prima instanta, solutionarea
contestatiei in anulare se va face printr-o sentinta supusa apelului;

'’J C. N iculeanu, op. cit, p. 233-237.

 III. Judecata 319

- daca hotararea atacata a ramas definitiva la instanta de apel, solutionarea

contestatiei in anulare se va face printr-o decizie, care este definitiva.

Sectiunea a 6-a. Revizuirea

§1. Consideratii preliminare

Revizuirea este calea de atac extraordinara prin care se indreapta erorile de
judecata cu privire la faptele cauzei, survenite ca urmare a necunoa§terii situatiei
de fapt la data solutionarii cauzei, folosirii unor probe denaturate sau coruptiei
organelor judiciare care au rezolvat cauza^'^.
In raport de prevederile art. 452 §i art. 453 din Codul de procedura penala, de
Decizia nr. 17/2007^^^ pronuntata de Inalta Curte de Casa^ie §i Justitie, Sectiile
Unitei^^, pot fi supuse reviznirii numai hotdrdrile judecdtore§ti definitive prin
care a fost rezolvatfondul cauzei, printr-o solu|ie de condamnare, de renun^are la
aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a
procesului penal. Este inadmisibila cererea de revizuire a hotararii pronuntate in
temeiul dispozitiilor art. 341 din Codul de procedura penala, intrucat hotararile
pronun|ate in aceasta procedure nu con^in o rezolvare a fondului cauzei.
Apreciem ca §i Decizia nr. 60/2007^"^^ pronuntata de Inalta Curte de Casatie §i
Justitie, Sectiile Unite, i§i mentine, m prezent, valabilitatea, astfel incat cererea
de revizuire care se intemeiaza pe alte motive decat cazurile prevazute de art. 453
din Codul de procedura penala este inadmisibila.
Hotararile judecatore§ti definitive pot fi supuse revizuirii atat cu privire la
latura penala, cat §i cu privire la latura civila, iar cand o hotarare prive§te mai
multe infi:actiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare
dintre fapte sau dintre faptuitori.
Revizuirea hotarMlor judecatore§ti penale definitive, exclusiv cu privire la
latura civila, poate fi ceruta numai in fata instantei civile, potrivit Codului de
procedura civila [art. 453 alin. (2) din Codul de procedura penala].

§2. Cazurile de revizuire

Potrivit dispozitiilor art. 453 din Codul de procedura penala, revizuirea poate
f i ceruta cand:

G. L u je a n u , Revizuirea cauzelorpenale, in Pro Lege nr. 1/1992, p. 45-68.

ra M. Of. nr. 542 din 17 iulie 2008.
PI Apreciem ca aceasta decizie pronuntata mtr-un recurs in interesul legii i§i menfine valabilitatea
§i in conditiile intrarii in vigoare a noului Cod de procedvira penala.
w M. Of. nr. 574 din 30 iulie 2008.
320 ___________________ Partea s p e c i a l a __________________

a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea

cauzei §i care dovedesc netemeinicia hotararii pronuntate m cauza;
b) hotararea a carei revizuire se cere s-a intemeiat pe declara|ia unui martor,
opinia unui expert sau pe situatiile invederate de un interpret, care a savar§it
infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere, influentand
astfel solutia pronuntata;
c) un inscris care a servit ca temei al hotarmi a carei revizuire se cere a fost
declarat fals in cursul judecatii sau dupa pronuntarea liotarMi, imprejurare care a
influentat solufia pronuntata in cauza;
d) un membm al completului de judecata, procurorul ori persoana care a
efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei
revizuire se cere, imprejurare care a influentat solutia pronun|ata in cauza;
e) cand doua sau mai multe hotarari judecatore§ti definitive nu se pot concilia;
f) hotararea s-a intemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstitu-
^ionala dupa ce hotardrea a devenit definitiva, in situatia in care consecintele
incalcarii dispozi|iei constitu|ionale continua sa se produca §i nu pot fi remediate
decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Totodata, potrivit dispozitiilor art. 465 din Codul de procedura penala, hotara-
rile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor
Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ori a
dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a solutionarii amiabile a litigiului
dintre stat §i reclamanti, pot fi supuse revizuirii, daca vreuna dintre consecintele
grave ale incalcarii Conventiei pentru apararea drepturilor omului §i a libertatilor
fundamentale §i a protocoalelor aditionale la aceasta continua sa se produca §i nu
poate fi remediata decat prin revizuirea hotararii pronimtate, insa analiza acestui
caz de revizuire nu va face obiectul prezentei lucrari.

2.1. S-au descoperit fapte sau imprejurari nu au fost cunoscute

la solutionarea cauzei §i care dovedesc netemeinicia hotararii pronuntate
in cauza [art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de p|ocedura penala]

Condifiile in care se poate invoca acest caz de revizi^re sunt urmatoarele:

- faptele §i imprejurarile noi descoperite sa faca parte iiin obiectul probatiunii,
in sensul ca pot contribui la solutionarea cauzei;
- faptele §i imprejurarile sa fie noi pentru instanta de judecata, in sensul de
a nu fi fost cimoscute la pronxm|area hotararii; pentru a fi admisibila o cerere de
revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala nu este necesar ca probele propuse sa fie noi, ci teza probatorie pentru
care se solicita a se administra aceste probe, respectiv faptele sau imprejurarile
ce pot fi relevate sa fie unele necunoscute §i neanalizate de catre instanta care a
pronun^at hotararea a carei revizuire se cere;
 III. Judecata 321

- faptele §i imprejurarile sa dovedeasca netemeinicia hotararii de condamnare,

de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei ori de incetare
a procesului penal [art. 453 alin. (4) teza I din Codul de procedura penala].
Acest caz de revizuirepoatefi invocat numai infavoarea persoanei condamnate
sau a celeifafa de care s-a dispus renunfarea la aplicarea pedepsei ori amdnarea
aplicarii pedepsei [art. 453 alin. (3) din Codul de procedura penala]. Prin urmare,
nu poate fi invocat in defavoarea persoanei condamnate (spre exemplu, daca fata
de o persoana condaninata s-a pronunfat o hotarare de achitare, nu se mai poate
formula cerere de revizuire impotriva acestei hotarari);
- prin reluarea judecatii potrivit noilor probe s-ar ajunge la pronun|;area unei
solufii diametral opuse (in cazul in care este atacata o hotarare de condamnare
sau de renuntare la aplicarea pedepsei ori de amanare a aplicarii pedepsei, faptele
sau imprejurarile noi trebuie sa conduca la solu^ia achitarii ori incetarii procesului
penal; in cazul in care este atacata o hotarare de incetare a procesului penal, faptele
sau imprejurarile noi trebuie sa conduca la solutia achitarii, avand in vedere ca
acest caz de revizuire se poate invoca numai in favoarea condamnatului).
Redeschiderea urmaririi penale, dispusa de procuror prin ordonan^a fafa de
o alta persoana decat condamnatul revizuient, pentru faptele care au constituit
obiectul actiunii penale indreptate impotriva acestuia, nu constituie motiv de
revizuire, neavand senmificat:ia unei fapte sau a unei imprejurari noi m sensul
art. 453 alin. (1) lit. a) §i alin. (4) din Codul de procedura penala. Daca insa, dupa
redeschiderea urmaririi penale, o alta persoana a fost trimisa in judecata §i con-
damnata pentru savSriirea, exclusiv de catre aceasta, a faptelor care au constituit
obiectul actiunii penale indreptate impotriva condamnatului revizuient, exista
cazul de revizuire prevazut in art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala, iar acesta constituie motiv de revizuire potrivit art. 453 alin. (4) din
acela§i cod^'l
§i in acest caz, apreciem ca i§i mentine valabilitatea Decizia nr. 9/2011
pronun|ata de Inalta Curte de Casatie §i Justitie, Completul competent sa judece
recursul in interesul legii, astfel incat hotarMle definitive in care persoana con-
damnata nu este autorul infi*ac^iunii, o alta persoana utilizand, in mod fi-audulos,
identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de revizuire prevazut de art. 453
alin. (1) lit. a) din Codul de procedxjra penala.

2.2. Hotararea a carei revizuire se cere s-a intemeiat pe declaratia

unui martor, opinia unui expert sau pe situatiile invederate de un
interpret, care a savarfit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza

I.C.C.J., Sec^ia penalS, decizia nr. 3055/2006, in B.J. 2006.

p' M. Of. nr. 717 din 12 octombrie 2011.
322 Partea speciala

a carei revizuire se cere, influentand astfel solutia pronuntata [art. 453

alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]

Condifiile in care se poate invoca acest caz de revizuire sunt urmatoarele:

~ in cauza a carei revizuire se cere, un martor, expert sau interpret a savar§it
infractiunea de marturie mincinoasa;
- liotararea a carei revizuire se cere s-a intemeiat pe declaratia martorului,
opinia expertului sau pe situa|iile invederate de interpret;
- savar§irea infractiunii de marturie mincinoasa sa fi influentat solutia pronun­
tata in cauza a carei revizuire se cere;
- marturia mincinoasa sa poata fi dovedita, potrivit dispozitiilor art. 454 din
Codul de procedura penala, prin hotarare judecatoreasca definitiva (prin care
instanta s-a pronuntat asupra fondului cauzei, constatand existenta infractiunii de
niarturie mincinoasa §i savar§irea acesteia de catre martor, expert sau interpret)
sau prin orice mijloc de proba, in procedura de revizuire (in cazurile in care dovada
nu poate fi facutS prin hotarare judecatoreasca definitiva, datorita existentei unei
cauze care impiedica punerea in mi§care sau exercitarea actiunii penale).
Astfel, condamnarea imor martori pentru savar§irea infractiunii de marturie
mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere nu constituie motivul de revizuire
prevazut in art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala daca declaratiile
acestor martori nu au servit la pronuntarea hotarMi, fiind inlaturate de catre
instanta.
Pentru a putea fi invocat acest caz de revizuire, nu este necesar a se ajunge la
pronuntarea unei solutii diametral opuse, fiind suficient sa se demonstreze ca, din
cauza marturiei mincinoase, s-a pronuntat o hotarare nelegala sau netemeinica
[art. 453 alin. (4) teza a Il-a din Codul de procedura penala].

2.3. Un inscris care a servit ca temei al hotaiarii a carei revizuire se

cere a fost declarat fals in cursul judecatii sau dupa pronuntarea
hotararii, imprejurare care a influentat soluti|i pronuntata in cauza
[art. 453 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura^penala]
\
Condifiile in care se poate invoca acest caz de revizuire sunt urmatoarele:
- sa existe un inscris care a servit ca temei al hotarMi a carei revizuire se cere;
- inscrisul s^ fi fost declarat fals in cursul judecatii sau dupa pronuntarea
hotarMi a carei revizuire se cere;
- inscrisul declarat fals sa fi influentat pronuntarea unei hotara^ri nelegale §i
netemeinice m cauza a carei revizuire se cere;
- dovedirea falsului sa se faca, potrivit dispozitiilor art. 454 din Codul de
procedura penala, prin hota^rare judecatoreasca definitiva (prin care instanta s-a
pronuntat asupra fondului cauzei, constatand existenta falsului) sau prin orice
mijloc de proba, in procedura de revizuire (in cazurile in care dovada nu poate fi.
 III. Judecata 323

facuta prin hotarare judecatoreasca definitiva, datorita existentei unei cauze care
impiedica punerea in mi^care sau exercitarea actiimii penale).
Astfel, sustinerile revizuientului, in sensul ca rechizitoriul intocmit in cauza
este fals, intrucat cele mentionate nu corespund realitatii, nu se incadreaza in
cazul de revizuire prevazut de dispozitiile art. 453 alin. (1) lit. c) din Codul de
procedura penala, acest aspect trebuind a fi invocat in caile ordinare de atac
privind hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei a carei revizuire se cere.
Pentru a putea fi invocat acest caz de revizuire, nu este necesar a se ajunge la
pronuntarea unei solutii diametral opuse, fiind suficient sa se demonstreze ca, din
cauza inscrisului fals, s-a pronuntat o hotarare nelegala sau netemeinica [art. 453
alin. (4) teza a Il-a din Codul de procedura penala].

2.4. Un membru al completului de judecata, procuroml ori persoana

care a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune in legatura
cu cauza a carei revizuire se cere, imprejurare care a influentat solutia
pronuntata in cauza [art. 453 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura
penala]

Condifiile in care se poate invoca acest caz de revizuire sunt urmatoarele:

- sa se fi comis o infi-actiune de catre un membru al completului de judecata,
procuror sau persoana care a efectuat acte de urmarire penala (spre exemplu,
infi-actiuni de coruptie);
- infractiunea respectiva sa fie comisa in legatura cu cauza a carei revizuire
se cere;
- infi*actiunea comisa sa fi dus la pronuntarea unei hotarari nelegale §i nete-
meinice;
- savar§irea infractiunii sa fi influentet solutia pronun|:ata in cauza a carei re­
vizuire se cere;
- dovada savar§irii respectivei infi:actiuni sa fie facuta, potrivit dispozitiilor
art. 454 din Codul de procedura penala, prin hotarare judecatoreasca definitiva
(prin care instan|:a s-a pronuntet asupra fi^ndului cauzei, constatand existen|a
infi:actiunii §i savar§irea acesteia de catre un membru al completului de judecata,
procuroml ori persoana care a efectuat acte de urmarire penala) sau prin orice
mijloc de proba, in procedura de revizuire (in cazurile in care dovada nu poate fi
facuta prin hotarare judecatoreasca definitiva, datorita existentei unei cauze care
impiedica punerea in mi§care sau exercitarea actiunii penale).
Pentru a putea fi invocat acest caz de revizuire, nu este necesar a se ajunge la
pronuntarea unei solutii diametral opuse, fiind suficient sa se demonstreze ca, din
cauza savar^irii unei infractiuni, s-a pronuntat o hotarare nelegala sau netemeinica
[art. 453 alin. (4) teza a Il-a din Codul de procedura penala].
324 Partea speciala

2.5. Doua sau mai multe hotarM judecMore§ti definitive nu se pot

concilia [art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala]

Condifiile in care se poate invoca acest caz de revizuire sunt urmatoarele:

- sa existe doua sau mai multe hotarari penale definitive;
- hotararile respective sa nu se poata concilia;
- prin respectivele hotarM penale definitive sa se fi solutionat fondul cauzei.
in consecinta, revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 453 alin. (1) lit. e) din
Codul de procedura penala nu poate fi exercitata impotriva unei hotarari penale
definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei §i a unei ordonante de clasare, in-
trucat acestea nu constituie hotarari penale definitive prin care s-a rezolvat fondul
cauzei.
Nu se pot concilia hotararile judecatore§ti care, din cauza datelor §i dispozitiilor
pe care le contin, se exclud reciproc (doua hotarm care se refera la acela^i
faptuitor, caruia i se retin fapte diferite savar§ite in aceea§i zi, la aceea§i ora, dar
in localitati diferite).
Spre exemplu, nu este incident cazul de revizuire prevazut in art. 453 alin. (1)
lit. e) din Codul de procedura penala in situatia pronuntarii unei hotarM judeca-
tore§ti definitive de achitare §i a unei hotarM judecatore§ti definitive de condam-
nare, pentru infi-actiuni de luare de mita savar§ite de aceea§i persoana, la aceea§i
data, dar in exercitarea atributiilor de control la persoane juridice diferite, intrucat
hotararile judecatore§ti definitive de achitare §i de condamnare nu se exclud, ne-
referindu-se la aceea§i fapta, ci la fapte diferite^'l
in cazul prevazut la art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala,
toate hotarMle care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

2.6. Hotararea s-a intemeiat pe o prevederelegala ce a fost declarata

neconstitutionala dupa ce hotararea a deven^ definitiva, in situatia
in care consecintele incalcarii dispozitiei con^|itutionale continua sa
se produca §i nu pot fi remediate decat pri^ revizuirea hotarMi
pronuntate [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul d | procedura penala]

Condifiile in care se poate invoca acest caz de revizuire sunt urmatoarele:

- hotararea pronun^ata in cauza sa fie intemeiata pe o prevedere legala
declarata neconstitutionala;
- prevederea legala sa fi fost declarata neconstitutionala dupa ce hotararea a
devenit definitiva;
- consecintele incalcarii dispozitiei constitu|ionale continua sa se produca;

i.C.C.J., Secfia penalS, decizia nr. 4043/2009, m B J. 2009, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2010,
p. 917.
 III. Judecata 325

- consecintele incalcarii sa nu poata fi remediate decat prin revizuirea hotararii

pronuntate.
Acest caz de revizuire poate fi invocat numai in favoarea persoanei condam-
nate sau a celei fafd de care s-a dispus renunfarea la aplicarea pedepsei ori
amdnarea aplicdrii pedepsei.
Pentru a putea fi invocat acest caz de revizuire, nu este necesar a se ajunge
la pronuntarea unei solutii diametral opuse, fiind suficient sa se demonstreze ca,
din cauza dispozitiei legale declarate neconstitutionala, s-a pronuntat o hotarare
nelegala sau netemeinica [art. 453 alin. (4) teza a Il-a din Codul de procedura
penala].

§3. Procedura introducerii cererii

Declararea revizuirii se face printr-o cerere scrisd care trebuie motivatd, cu
aratarea cazului de revizuire pe care se mtemeiaza §i a mijloacelor de proba pentru
dovedirea acestuia, adresata instantei care a judecat cauza in prima instanta. La
cererea de revizuire se vor alatura copii de pe inscrisurile de care cel ce a formulat
cererea de revizuire intelege a se folosi in proces, certificate pentru conformitate
cu originalul. Cand inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina, ele se vor
alatura in traducere efectuata de un traducator autorizat [art. 456 alin. (3) din
Codul de procedura penala].
In cazul in care cererea nu indepline§te conditiile mentionate (cerere scrisa,
motivata, cu aratarea cazului de revizuire §i a mijloacelor de proba, insotita de
copii de pe inscrisuri in sustinerea acesteia, certificate pentru conformitate cu
originalul), instanta pune in vedere celui ce a formulat cererea sa o completeze,
intr-un termen stabilit de instanta, sub sanctiunea respingerii acesteia ca inadmi-
sibila.
Cererea de revizuire poate f i fdcutd de catre:
- oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale;
- un membru al familieif'^ condamnatului, chiar §i dupa moartea acestuia, §i
numai in favoarea acestuia;
- procurorul, care poate initia din oficiu procedura revizuirii pe latura penala.
In conformitate cu dispozi^iile art. 455 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura
penala, un membru al familiei condamnatului poate cerere revizuirea, chiar §i
dupa moartea acestuia, insa, in cazul in care condamnatul este in viata, calitatea
de substituit procesual a acelei persoane (membru al familiei) este limitata in ce

Potrivit dispozifiilor art. 177 din Codul penal; „(1) Prin membru de fam ilie se m^elege: a)
ascenden^ii §i descenden|ii, frafii ?i surorile, copiii acestora, precum §i persoanele devenite prin
adopfie, potrivit legii, astfel de rude; b) so^ul; c) persoanele care au stabilit rela^ii asemanStoare
acelora dintre so|i sau dintre parin|i §i copii, in cazul in care conviefuiesc. (2) Dispozifiile din legea
penala privitoare la membru de familie, in limitele prevazute in alin. (1) lit. a), se aplica, in caz de
adopfie, §i persoanei adoptate ori descendenfilor acesteia in raport cu rudele fire§ti”.
326 Partea speciala

prive§te formularea cererii de revizuire, neputand exercita calea de atac ordinara

a apelului impotriva hotararii prin care cererea de revizaiire a fost solutionata.
Persoana prevazuta in art. 455 din Codul de procedura penala care a formulat
cererea de revizuire i§i poate retrage cererea, instanta fiind obligata sa ia act de
declaratia de retragere, intrucat dispozitiile Codului de procedura civila se aplica,
potrivit art. 2 din Codul de procedura civila, §i in materiile prevazute de alte legi,
deci §i in materie procesual penala, in masura in care acestea nu cuprind dispozitii
potrivnice, iar conform art. 406 din Codul de procedura civila, reclamantul poate
sa renunfe oricand la judecata, fie verbal in §edinta, fie prin cerere scrisa.
Cererea de revizuire poate fi introdusa in mod diferit dupa cum este facuta in
favoarea sau in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care
s-a dispus incetarea procesului penal:
a) cererea de revizuire infavoarea condamnatului se poate face oricand, chiar
dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata executata ori dupa moartea
condamnatului, cu exceptia cazului prevazut la art. 453 alin. (1) lit, f), cand
cererea de revizuire poate fi formulata in termen de un an de la data publicarii
deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
b) cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau fata
de care s-a incetat procesul penal se poate face in termen de 3 luni, care curge:
- in cazurile de revizuire prevazute in art. 453 alin. (1) lit. b)-d) din Codul de
procedura penala, cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand
faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de
la data cind aceasta a luat cuno§tinta de imprejurarile pentru care constatarea
infrac^iunii nu se poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de
la data producerii acestora;
- in cazurile de revizuire prevazute in art. 453 alin. (1) lit. b)-d) din Codul de
procedura penala, daca sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand
hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cer|rea, dar nu mai tarziu de 1
an de la data ramanerii definitive a hotarMi penale; i
- in cazul prevazut la art. 453 alin. (1) lit. e), de l^data cand hotararile ce nu
se conciliaza au fost cunoscute de persoana care face oererea.
Reamintim faptul ca, potrivit dispozi^iilor art. 4^^ alin. (3) din Codul de
procedura penala, pentru cazurile de revizuire preva?xite de art. 453 alin. (1)
lit. a) §i f) din Codul de procedura penala, cererea de revizuire nu se poate face in
defavoarea condamnatului.
Revizuirea in defavoarea inculpatului nu se poate face cand a intervenit o cauza
care impiedica punerea in mi§care a actiunii penale sau continuarea procesului
penal [art. 457 alin. (4) din Codul de procedura penala].
 III. Judecata 327

§4. Procedura judecarii revizuirii

4.1. Instanta competenta

Instanta competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat

cauza in prima instanfa.
In ipoteza in care temeiul cererii consta in existenta unor hotar^ri ce nu se
pot concilia, competenta se determina in conformitate cu art. 44 din Codul de
procedura penala, potrivit regulilor ce se aplica in situatia reunirii cauzelor.
Compunerea completului de judecata in cazul solutionarii cererii de revizuire
are in vedere regulile aplicabile pentru judecata in prima instanta.

4.2. Masuri premergatoare §i admiterea in principiu

La primirea cererii de revizuire, se fixeaza termen pentru examinarea admisibi-

litatii in principiu, pre§edintele completului dispunand ata§area dosarului cauzei
[art. 459 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se examineaza de catre in­
stanta in camera de consiliu, fard citarea pdrfilor§iJard participarea procuroru-
lui. Instanta examineaza daca:
a) cererea de revizuire este formulata in termen §i de o persoana dintre cele
care pot fi titularii acesteia;
b) cererea de revizuire este formulata in scris, este motivata, cu aratarea cazului
de revizuire §i a mijloacelor de proba, §i este insotita de copii de pe inscrisuri in
sustinerea acesteia, certificate pentru conformitate cu originalul;
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele §i mijloacele de proba in baza carora este formulata cererea nu au
fost prezentate intr-o cerere anterioara de revizuire care a fost judecata definitiv;
e) faptele §i mijloacele de proba in baza carora este formulata cererea conduc,
in mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerintelor instantei in sensul
de a o completa, intr-un anumit termen fixat de instanta, in situatia in care aceasta
nu indepline§te conditiile de forma prevazute la lit, b) de mai sus.
Examinarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire reprezinta o
activitate jurisdictionala care trebuie finalizata printr-o hotarare pronuntata in
conditiile legii. Chiar daca se examineaza in camera de consiliu, admisibilitatea
in principiu a cererii de revizuire implica o activitate in §edinta de judecata.
in baza celor constatate, instanta poate dispune, prin mcheiere, admiterea in
principiu a cererii de revizuire (in cazul in care constata ca sunt indeplinite toate
conditiile prevazute de lege) sau, prin sentintd, respingerea acesteia (in cazul in
care constata neindeplinirea conditiilor prevazute de dispozitiile legale).
328 Partea speciala

Incheierea de admitere in principiu este definitiva, iar sentinta prin care s-a
respins cererea de revizuire este supusa aceleia§i cai de atac ca §i hotararea la care
se refera revizuirea.
Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau cand
condamnatul care a facut cererea ori in favoarea ca^mia s-a facut revizuirea a
decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozi^iile art. 16 alin. (1)
lit. f) din Codul de procedura penala, procedura de revizuire i§i va urma cursul,
iar in cazul rejudecarii cauzei, dupa admiterea in principiu, instanta va hotari
potrivit dispozitiilor art. 16 din Codul de procedura penala, care se aplica in mod
corespunzator [art, 459 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Odata cu admiterea in principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia,
instanta poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotarMi supuse
revizuirii §i poate dispune respectarea de catre condamnat a unora dintre
prevazute la art. 215 alin. (1) §i (2) din Codul de procedura penala^'^; in
cazul in care persoana condamnata nu respecta obligatiile stabilite, instanta, din
oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea masurii suspendarii §i
reluarea executarii pedepsei.
In situatia in care masura suspendarii se dispune dupa admiterea in principiu a
cererii de revizuire, instan|a pronimta o incheiere, iar, in cazul in care suspendarea
se dispune odata cu admisibilitatea in principiu, instanta pronun^a o singura
incheiere prin care va admite in principiu cererea de revizuire §i, totodata, va
suspenda executarii hotararii.
Impotriva mcheierii prin care s-a dispus suspendarea hotararii supuse revizui­
rii (atunci cand suspendarea s-a dispus ulterior admisibilita^ii in principiu), dar §i
impotriva dispozifiei de suspendare a executarii hotararii, dispozi|ie cuprinsa in
incheierea prin care s-a admis in principiu cererea de revizuire (atunci cand sus­
pendarea se dispune odata cu admisibilitatea in prindipiu), procurorul sau persoa­
na interesata poate formula contestafie, in termen de|48 de ore de la pronuntare,
pentru cei prezen|;i, §i de la comunicare, pentru cei i|psa. Contestafia formulata
de procuror este suspensiva de executare. La judecare^ contesta^iei, condamnatul
aflat in stare de de^inere sau intemat intr-im centru edui;ativ este adus la judecata,
participarea procurorului fiind obligatorie. §edin^a de |udecata este publica, iar
parfile §i procurorul formuleaza concluzii. HotSrarea prin care instanta se pro-
nun^a asupra contestafiei este o sentinfd.
in cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existen^a imor
hotarari ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost pronim^ate se
reunesc in vederea rejudecarii.

Obligafiile ce reprezintS continutul controlului judiciar.

 III. Judecata 329

4.3. Rejudecarea dupa admiterea in principiu

Reprezinta cel de-al doilea moment al judecatii in revizuire, distinct de admi­

terea in principiu, atat sub aspect procedural, cat §i din punct de vedere al soluti-
ilor pronuntate.
Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire se
realizeaza potrivit regulilor de procedurd privind judecata in primd instanfd, in
limitele in care s-a dispus admiterea in principiu.
Cu ocazia rejudecarii, instanfa, daca gase§te necesar, administreaza din nou
probele din cursul primei judecati. In situatia in care instanta constata ca situatia
de fapt nu poate fi stabilita in mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decat
cu mare intarziere, dispune efectuarea cercetarilor necesare de catre procurorul
de la parchetul de pe langa aceasta instanta, intr-un interval ce nu poate depa§i
3 luni, urmand ca acesta sa inainteze instantei intregul material dupa efectuarea
cercetarilor.
Nu pot fi audiati ca martori in cauza supusa revizuirii martorii, exper|ii
sau interpretii care au sav^r§it infrac|iunea de marturie mincinoasa in aceasta
cauza sau procurorul, vreunul dintre membrii completului de judecata ori per-
soana care a efectuat acte de urmarire penala §i care au savar§it o infractiune
in legatura cu cauza, daca dovada cazurilor de revizuire prevazute de art. 453
alin. (1) lit. b) §i d) din Codul de procedura penala s-a facut printr-o hotMre
judecatoreasca. Interpretandper a contrario, rezulta ca persoanele sus-men|ionate
vor putea fi audiate ca martori in situatia in care nu s-ar putea face dovada printr-o
hotarare judecatoreasca, datorita existentei unei cauze dintre cele prevazute de
art. 16 din Codul de procedura penala; de altfel, a§a cum am precizat anterior, in
aceasta situa|ie dovada se poate face, in procedura de revizuire, prin orice mijloc
de probd, prin urmare, §i prin audierea acestor categorii de persoane.
Daca se constata ca cererea de revizuire este mtemeiatd, instanta anuleaza
hotararea in masura in care a fost admisa revizuirea sau, dupa caz, anuleaza
hotararile care nu se pot concilia, pronun^a o noua hotarare potrivit dispozi^iilor
ce reglementeaza judecata in prima instanfa, care se aplica in mod corespunzator,
§i ia masuri pentru restabilirea situa^iei anterioare, dispunand, daca este cazul,
restituirea amenzii platite §i a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe
care cel in favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era |inut sa le suporte sau alte
asemenea masuri.
Cu ocazia rejudecarii dupa admiterea in principiu, daca este cazul, se aplica
in mod corespimzator §i dispozifiile art. 419 din Codul de procedura penala^'^
privind efectul extensiv al apelului.

Potrivit dispozitiilor art. 419 din Codul de procedura penalS, instan|a de apel examineaza
cauza prin extindere §i cu privire la parfile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera,
putand hotari §i m privin^a lor, fSra sa poata crea acestor parfi o situa|ie mai grea.
330 Partea speciala

Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiatd, o respinge §i

dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare catre stat, precum
§i reluarea executarii pedepsei, m cazul in care aceasta a fost suspendata.
In cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibila sau ca neintemeiata,
nu va puteafiformulatd o noud cerere pentru acelea§i motive (art. 464 din Codul
de procedura penala).

4.4. Cai de atac

Regimul atacarii hotararilor pronun|ate in cadrul revizuirii este urmatorul:

sentin^ prin care este respinsa cererea de revizuire, dupa etapa admiterii in prin-
cipiu, §i sentinta prin care instanta se pronun^a asupra cererii de revizuire (admi-
tere sau respingere), dupa rejudecarea cauzei, sunt supuse acelora§i cai de atac ca
§i hotararile la care se refera revizuirea.
Hotararea definitiva data in solutionarea unei revizuiri este supusa cailor de
atac extraordinare, cu excep^ia recursului in casa^ief'^, inclusiv unei noi cereri de
revizuire, daca se constata incidenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 453
din Codul de procedura penala, intervenite ulterior ramanerii definitive a hotara-
rii.

Sectiunea a 7-a. Redeschiderea procesului

penal in cazul judecdrii in lipsa persoanei condamnate

§1. Consideratii preliminare

Redeschiderea procesului penal este o cale extraordinara de atac de retractare

prin intermediul careia persoana condamnata definiti’sijcare a fost judecata in lipsa
poate solicita redeschiderea procesului penal, in termeii de o lund din ziua in care
a luat cuno§tinfd cd s-a desfd§urat un proces penal imhotriva sa.
Dreptul de a comparea in persoana nu este necesai|numai pentru respectarea
dreptului la aparare, ci confera, totodata, posibilitatea ihstan^ei, pe de o parte, de
a-§i forma o impresie nemijlocita cu privire la acuzat, W , pe de alta parte, de a
asculta declaratiile pe care acesta intentioneaza sa le faca^^l
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului §i a libertatilor fun-
damentale garanteaza, potrivit art. 6, dreptul persoanei de a se apara ea insa§i §i
de a intreba sau de a obtine audierea martorilor, ceea ce presupune, implicit, pre-
zenta inculpatului in fata instantei; cu toate acestea, in practica C.E.D.O., judeca-

Potrivit dispozitiilor art. 434 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala, nu pot fi atacate
cu recurs in casafie hotararile pronun^te dupa rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de
revizuire.
Expunerea de motive a proiectului Legii nr. 135/2010, www.cdep.ro.
 III. Judecata 331

ta in lipsa nu constituie o incalcare a Conventiei, daca statul a depus eforturi rezo-

nabile pentm a-1 gasi §i a-1 cita pe inculpat^']. Astfel, s-a statuat^^ ca, de§i dreptul
acuzatului de a participa la dezbateri decurge din prevederile art. 6 din Conventie,
acest drept nu este absolut, dar atunci cand legislatia nationala permite judecarea
in lipsa, condamnatul trebuie sa aiba acces la o noua procedura care sa statueze
asupra acuzatiilor ce i-au fost aduse. Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor
Omului recunoa§te acest drept la redeschiderea procedurilor numai in cazurile in
care judecata in lipsa nu este consecinta renuntarii voluntare din partea acuzatului
la dreptul de a fi prezent in instanta.
Sediul materiei se afla in dispozitiile art. 466-469 din Codul de procedura
penala.

§2. Titularii §i termenul de introducere cererii

Potrivit dispozitiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedura pma\a,persoana
condamnatd definitiv care a fost judecata in lipsa poate solicita redeschiderea
procesului penal in termen de o luna din ziua in care a luat cuno§tinta, prin orice
notificare oficiala, ca s-a desfa§urat un proces penal impotriva sa.
Este considerata persoand judecata in lipsa persoana condamnata care:
a) nu a fost citatd la proces §i nu a luat cuno§tinfd in niciun alt mod oficial
despre acesta; intr-o astfel de situatie, in ipoteza in care condamnatul a fost audiat
in faza de urmarire penala, iar ulterior §i-a schimbat domiciliul fara a comunica
acest lucru organelor judiciare sau a parasit tara, nemaiavand astfel cuno§tinta
de trimiterea in judecata, apreciem ca nu poate uza de procedura redeschiderii
procesului penal, intrucat a avut cunoftinta de existenta procesului in faza de
urmarire penala;
b) de§i a avut cuno§tinfd de proces, a lipsit in mod justificat de la judecarea
cauzei §i nu a putut mcuno§tinfa instanfa; nici in aceasta situatie, in ipoteza
exemplului mai sus aratat, condamnatul nu poate uza de procedura redeschiderii
procesului penal, intrucat, de§i a avut cuno§tinta de existenta procesului penal
(prin prezenta sa in faza de urmarire penala), lipsa lui nu poate fi considerata ca
justificata, in conditiile in care §i-a schimbat domiciliul fara a comunica acest
lucru organelor judiciare sau a parasit tara (spre exemplu, in scopul de a se
sustrage de la judecarea cauzei).
Nu se considerd judecatd in lipsd persoana condamnata care:
- §i-a desemnat un aparator ales ori un mandatar, daca ace§tia s-au prezentat
oricand in cursul procesului [art. 466 alin. (2) teza a Il-a din Codul de procedura
penala];
L. CoRA§, Redeschiderea procesului penal in cazuljudecarii m lipsa persoanei condamnate -
solu^ie pentru rejudecarea dupd extrddare, in Dreptul nr. 11/2009, p. 161.
C.E.D.O., cauza Colozza c. Italiei, Hotararea din 12 februarie 1985, apudL. C o r a §, op. c it,
p. 161.
332 Partea speciala

- dupa comunicarea, potrivit legii, a sentintei de condamnare, nu a declarat

apel, a renimtat la declararea lui ori §i-a retras apelul [art. 466 alin. (2) teza finala
din Codul de procedura penala];
- a solicitat sa fie judecata in lipsa [art. 466 alin. (4) din Codul de procedura
penala], astfel incat renun^area neechivoca §i voluntara la dreptul de a fi prezent
§i de a se apara duce la respingerea cererii.
Prin urmare, aceasta cale extraordinara de atac se poate formula doar de catre
cel care a avut calitatea de inculpat in cauza in care s-a pronun|;at o hotarare de
condamnare, de renunfare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pe-
depsei [art. 466 alin. (5) din Codul de procedura penala]. Astfel, calea de atac nu
este permisa procurorului, persoanei vatamate sau celorlalte parji participante in
proces §i nici inculpatului fa|a de care s-a pronunfat o hotarare de achitare sau de
incetare a procesului penal.
Cererea de redeschiderea a procesului penal se poate formula in termen de o
luna din ziua in care persoana condamnata definitiv a luat cuno§tin|a, prin orice
notificare oficiaia, ca s-a desfa§urat un proces penal impotriva sa.
Pentru persoana condamnata definitiv judecata in lipsa fa^a de care un stat
strain a dispus extradarea sau predarea in baza mandatului european de arestare,
termenul curge de la data la care, dupa aducerea m |ara, i-a fost comunicata
hotararea de condamnare [art. 466 alin. (3) din Codul de procedura penala].

§3. Procedura introducerii cererii

Cererea de redeschidere a procesului penal se depune la instan|a care a judecat
cauza in lipsa, fie in primS instan^a, fie in apel, sau la administratia locului de
de^inere, care o va trimite de indata instan^ei competente (atunci cand persoana
judecata in lipsa este privata de libertate). i.
Cererea se formuleaza in scris §i trebuie motivai^ cu privire la indeplinirea
condit;iilor formale prevSzute de lege, referitoare la ti|alarul cererii, termenul de
introducere, temeiurile legale pentru redeschiderea pr<|;esului penal.
Cererea poate fi msofita de copii de p e inscrisurile lie care persoana judecata
in lipsa in^elege a se folosi in proces, certificate pentru c^nformitate cu originalul,
iar cand inscrisurile sunt redactate intr-o limba strainS, ele vor fi inso^ite de
traducere.
Instan|;a investita cu solu^ionarea unei astfel de cereri poate acorda un termen
scurt in scopul completdrii cererii, in cazul neindeplinirii condifiilor formale pre-
vazute de lege, sau poate pune in vedere ca aceasta sa se realizeze panS la primul
termen de judecata.
 III. Judecata 333

§4. Procedura judecmi cererii

4.1. Instanta competenta

Instanta competenta sa judece cererea de revizuire este instanfa care a judecat

cauza in lipsd in prima instanfa sau tn apel, in func|;ie de faza procesuala in care
persoana condamnata a lipsit la solutionarea cauzei [art. 467 alin. (1) din Codul
de procedura penala].
Astfel, din analiza acestor dispozi^ii rezulta ca, §i in situa|ia in care persoana
condamnata a participat la judecarea cauzei in fond, insa a lipsit la judecata in
apel, aceasta este indreptafita sa solicite redeschiderea procesului penal, daca nu
a avut cuno§tin|a de proces, nefiind citata, sau, de§i a avut cuno§tin|a, a lipsit in
mod justificat de la judecarea cauzei in apel §i nu a putut incuno§tin^a instan|a.
Compunerea completului de judecata are in vedere regulile aplicabile pentru
judecata in prima instanfa §i in apel,
Menfionam ca, in ipoteza mai sus descrisa, intre cererea de redeschidere a
procesului penal §i cererea de contestafie in anulare intemeiata pe dispozi|iile
art. 426 lit. a) din Codul de procedura penala exista o asemanare, intrucSt am-
bele cai extraordinare de atac presupim, in esen|a, ca titularul cererii (persoana
condamnata) sa fi lipsit la judecarea cauzei in apel, fie datorita neindeplinirii pro-
cedurii de citare, fie datorita imposibilitafii de prezentare §i de incuno§tin|are a
instanfei, astfel incat, in cazul in care persoana condamnata nu precizeaza care
este temeiul cererii formulate, apreciem cS instanfa va trebui sa procedeze con­
form dispozifiilor art. 467 alin. (5) din Codul de procedura penala, in sensul de a
pune in vedere titularului completarea acesteia, intr-un termen scurt.

4.2. Masuri premergatoare §i admiterea in principiu

La primirea cererii de redeschidere a procesului penal, se fixeaza termen

pentru examinarea admisibilitafii in principiu, pre§edintele dispunand ata§area
dosarului cauzei [art. 468 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Cand persoana care a solicitat redeschiderea procesului penal este privata de
libertate, chiar intr-o alta cauza, pre§edintele dispune incimo^tinfarea acesteia
despre termen §i ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. Persoana
privata de libertate este adusa la judecata.
Admisibilitatea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal se
examineaza de catre instanfa de urgenfd, in §edinfa publicd, cu citarea pdrfilor §i
a subiecfilor procesuali principali interesafi §i cu participarea persoanei private
de libertate. Instanfa examineaza daca:
a) cererea a fost formulata in termen §i de catre o persoana dintre cele care pot
fi titularii acesteia;
b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
334 Partea speciala

c) motivele in baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate intr-o

cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care a fost judecata definitiv.
Examinarea admisibilitatii in principiu a cererii de redeschidere a procesului
penal reprezinta o activitate jurisdictionala care trebuie finalizataprintr-o hotarare
pronuntata in conditiile legii.
inbazacelor constatate, instantapoate dispune,prm mcheiere, admiterea cererii
de redeschidere a procesului penal (in cazul in care constata ca sunt indeplinite
toate condi|iile prevazute de lege) smi,prin sentinfd, respingerea acesteia (in cazul
in care constata neindeplinirea conditiilor prevazute de dispozitiile art. 466 din
Codul de procedura penala referitoare la titulaml cererii, termenul de introducere,
temeiurile legale pentru redeschiderea procesului penal).
Incheierea de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal poate fi
atacata odata cu fondul, iar sentinfa prin care s-a respins cererea este supusd
acelora§i cdi de atac ca §i hotararea pronuntata in lipsa persoanei condamnate.
Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinfarea de
drept a hotardrii pronunfate in lipsa persoanei condamnate, instanta urmand
a se pronunta, din oficiu sau la cererea procurorului, cu privire la luarea uneia
dintre masurile preventive prevazute de art. 202 alin. (4) lit. b)-e) din Codul de
procedura penala (controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestul la
domiciliu sau arestarea preventiva).
Odata cu admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, in
cazul in care persoana condamnata se afla in executarea pedepsei cu inchisoarea
aplicate in cauza a carei rejudecare se cere, instanfa poate suspenda motivat, in
tot sau in parte, executarea hotarMi §i poate dispune respectarea de catre con-
danmat a unora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) §i (2) din Codul
de procedura penala^’^; in cazul in care executarea pedepsei cu inchisoarea nu a
inceput, instanta poate dispune respectarea de catr^ condamnat a uneia dintre
aceste obligatii. ^
Dispozitiile legale nu precizeazd in mod expres <^cd, prin desfiinterea hota-
Tarii pronun^te in lipsa persoanei condamnate, se ani^eazd §i mandatul de exe-
cutare a pedepsei inchisorii, ceea ce poate genera, in ^tivitatea practica, situatii
contradictorii, in sensul ca se va aprecia fie ca prin de^fiin^rea hotararii se anu-
leaza §i mandatul de executare, fie ca instanta se poate pronunta cu privire la sta-
rea de arest a condanmatului odata cu rejudecarea cauzei §i ramanerea definitiva
a acesteia, avand in vedere ca dispozitia de punere in libertate nu este executorie
la data pronim^arii.

Obligatiile ce reprezinta con|inutul controlului judiciar.

 III. Judecata 335

4.3. Rejudecarea cauzei

Rejudecarea cauzei reprezinta cel de-al doilea moment al judecatii in procedura

da redeschidere a procesului penal, distinct de admiterea in principiu, atat sub
aspect procedural, cat §i din punct de vedere al solutiilor pronuntate.
Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu se realizeazapotrivit regulilor
de procedura aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea
procesului penal (privind judecata in prima instanta sau in apel).
Ca urmare a rejudecarii cauzei, instanta poate pronunta urmatoarele solufii:
1. respingerea p e fond a cererii, mentinand hotararea initials de condamnare,
de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei;
2. admiterea cererii §i pronuntarea unei solutii de:
a) achitare sau mcetare a procesului penal;
b) reindividualizare a pedepsei aplicate, in functie de circumstantele concrete
ale cauzei, insa fara a se crea o situatie mai grea pentru inculpatf^^.
Potrivit dispozitiilor art. 469 alin. (8) din Codul de procedura penala, procedura
redeschiderii procesului penal are efect extensiv §i cu privire la partile (celelalte
persoane condamnate) care nu au formulat o astfel de cerere, putand hotari §i in
privinta lor, fara sa le poata crea o situatie mai grea.

Apreciem ca, prin admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, persoana condamnata
capata calitatea de inculpat, avand in vedere §i dispozitiile art. 470 din Codul de procedura penala,
potrivit carora la rejudecarea cauzei se aplica regulile privind judecarea in prima instanfa sau in
apel.
 Capitolul al IV-lea. Proceduri speciale

Sectiunea 1. Acordul de recunoa§tere a vinovatiei

§1. Consideratii introductive

Acordul de recunoa§tere a vinovatiei reprezinta o procedura speciala cu
caracter de noutate pentru legislatia penala din Romania, fiind reglementata prin
art. 478-488 din Titlul IV al Partii speciale a Codului de procedura penala.
Prin introducerea acestei proceduri speciale s-au urmarit reducerea duratei de
judecare a cauzelor penale, simplificarea activitatii din faza de urmarire penala §i
economisirea resurselor bane§ti §i umane m cadrul procedurilor judiciare.
Legiuitoml roman s-a inspirat din sistemul de drept penal francez §i german,
dar procedura exista - in modalita|i asemanatoare - §i in alte tari europene.
Acordul de recunoa§tere a vinovatiei reprezinta o procedura derogatorie de la
cea de drept comun, aplicabila anumitor infractiuni de mai mica gravitate, a carei
principala caracteristica este posibilitatea acordata inculpatului de a participa la
procesul de luare a deciziei in cauza sa §i de a negocia pedeapsa ce urmeaza sa
i se aplice.
Aceasta procedura speciala nu se confundd cu cea a recunoa§terii invinuirii
prevazuta de art. 374 alin. (4), art. 375 §i art. 377 din Codul de procedura penala,
intre cele doua putand fi semnalate mai multe deosebiri, anume:
- m timp ce recunoa§terea invinuirii poate interveni numai m cursul judecatii,
acordul de recunoa§tere a vinovatiei se incheie numdi m faza urmdririi penale;
- acordul de recunoa^tere a vinovatiei implica o ne^ociere purtatd intreprocu-
ror §i inculpat cu privire la individualizarea pedepsei (felul §i cuantumul acesteia,
forma de executare, renuntarea la aplicarea pedepsei sau, dupa caz, amanarea
aplicarii pedepsei), al carei rezultat obliga in anumite ci^nditii pe judecator. Recu-
noa§terea invinuirii nu are un asemenea specific, judeca|orul avand sarcina exclu-
siva a individualizarii pedepsei in cazul in care dispune 0 soluble de condamnare;
—condifiile de admisibilitate a celor doua proceduri sunt diferite. Spre exemplu,
din perspectiva cauzelor penale in care poate interveni, acordul de recimoa§tere a
vinovatiei este mai restrictiv, fiind permis numai la infiractiunile pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, in timp ce recunoa§terea invinuirii
este exclusa numai in cazul infractiunilor sancfionabile cu deten^iunea pe via^a;
- de§i ambele reprezinta proceduri abreviate, judecata este mult mai sumard
in cazul acordului de recunoa§tere a vinovatiei. Astfel, in caz de recunoa§tere a
invinuirii, de§i cercetareajudecatoreasca este simplificata, se admite totu§i proba cu
inscrisuri [art. 375 alin. (2), art. 377 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala];
 IV. Proceduri speciale 337

in schimb, cu ocazia solutionarii de catre judecator a acordului de recunoa§tere

a vinovatiei, nu se administreazd probe. Judecata in caz de recunoa§tere a invi-
nuirii cunoa§te etapa dezbaterilor §i ultimul cuvant al inculpatului, ceea ce nu se
intalne^te in cazul acordului de recunoa^tere a vinovatiei.

§2. Obiectul §i conditiile acordului

Potrivit art. 479 din Codul de procedura penala, obiectul acordului este repre-
zentat de recunoa§terea comiterii faptei de catre inculpat §i de acceptarea din
partea acestuia a incadrarii juridice pentru care a fost pusa in mi^care actiunea
penala. Cele doua aspecte nu formeaza obiect al negocierii, ci reprezinta elemente
pe care inculpatul este tinut sa le respecte pentru admisibilitatea acordului.
Din analiza dispozitiilor legale rezulta ca pentru admisibilitatea acordului de
recunoa§tere a vinovatiei este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
a) Cauza sd se afle in cursul urmdririi penale, cu acfiunea penald pusd in
mi§care [art. 478 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Suspectul nu poate incheia acord de recunoa^tere a vinovatiei.
Daca procesul a ajuns deja in faza judecatii, nu se mai poate recurge la aceasta
procedura speciala, dar inculpatul are deschisa calea recunoa§terii invinuirii, in
conditiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedura penala.
Acordul de recunoaftere a vinovatiei este posibil §i in caz de redeschidere
a urmaririi penale in conditiile art. 335, art. 341 alin. (6) lit. b) sau art. 341
alin. (7) pet. 2 lit. b) din Codul de procedura penala, precum §i dupa reluarea
urmaririi penale in caz de restituire de catre judecatorul de camera preliminara, in
conditiile art. 334 din Codul de procedura penala (in toate situatiile, dupa pune-
rea in mi§care a actiunii penale). De asemenea, consideram ca se poate apela
la aceasta procedura §i dupa ce un prim acord a fost respins de catre instan|a §i
dosarul restituit procurorului in vederea continuMi urmaririi penale, in conditiile
art. 485 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala.
b) Pedeapsa prevdzutd de lege pentru infracfiunea ce formeaza obiectul
cauzei sd fie amenda sau inchisoarea de cel mult 7 ani [art. 480 alin. (1) din
Codul de procedura penala].
Sensul notiunii de „pedeapsa prevazuta de lege” este cel aratat la art. 187
din Codul penal; pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta
savar§ita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere
sau de majorare a pedepsei.
Fa|a de aceasta conditie, rezulta ca nu se pot incheia acorduri de recunoa§tere
a vinovafiei cu privire la infractiuni sanctionate prin lege cu detentiunea pe viata
sau cu inchisoarea al carei maxim special depa§e§te 7 ani (spre exemplu, in cazul
infracliunilor de omor, ucidere din culpa care a avut ca rezultat moartea a doua
sau mai multor persoane, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, trafic de
338 Partea speciala

persoane, trafic de minori, viol, talharie calificata, luare de mita, falsificare de

monede). Procedura speciala este insa admisibila m cazul unui numar semnificativ
mai mare de infractiuni [spre exemplu: uciderea la cererea victimei, uciderea
din culpa in variantele prevazute de art. 192 alin. (l)-(2) din Codul penal, lovire
sau alte violente, vatamare corporala in varianta tip, vatamare corporala din
culpa, rele tratamente aplicate minorului, vatamarea fatului, lipsire de libertate
in mod ilegal, amenintare, §antaj, proxenetism in forma tip, infractiuni ce aduc
atingere domiciliului §i vietii private, flirt, talharie in forma tip, infractiuni contra
patrimoniului prin nesocotirea increderii, fraude comise prin sisteme informatice,
distrugere, infractiuni contra infaptuirii justitiei, dare de mita, trafic §i cumparare
de influenta, infractiuni de serviciu, falsuri in inscrisuri, nerespectarea regimului
armelor §i munitiilor, infractiuni electorale).
c) Inculpatulsd recunoascdfapta §i sd accepte mcadrareajuridicd pentru care
a fast pusd in mi^care acfiunea penald [art. 482 lit. g) din Codul de procedura
penala].
Recunoa§terea trebuie sa rezulte dintr-o declarafie expresd a inculpatului,
astfel ca ea nu poate fi dedusa de procuror pe cale de interpretare. Consideram
ca declaratia de recunoa§tere poate fi facuta de inculpat personal ori prin inscris
autentic.
Apreciem, interpretand reglementarea in spiritul sau, ca o corecta interpretare
a acestei conditii impune ca inculpatul sa accepte nu incadrarea juridica data faptei
prin ordonanta de punere in mi§care a actiunii penale, ci pe cea de la momentul
declaratiei de recunoa§tere, care, in urma unei schimbari de incadrare juridica,
poate fi diferita fata de cea initiala. Tot in raport de incadrarea din momentul
recunoa§terii frebuie apreciata §i conditia privitoare la limitele de pedeapsa.
Pentru a incheia acordul, inculpatul este tinut sa accepte incadrarea juridica
data faptei de catre procuror, chiar daca aceasta ar fi gre§ita, pentru ca incadrarea
juridica nu face obiect al negocierii; ea se accepta sau n^ de catre inculpat. Credem
insa ca nimic nu il impiedica pe inculpat ca, inainte l e declan§area procedurii
speciale, sa solicite procurorului, personal sau prin'^parator, schimbarea de
incadrare juridica atunci cand apreciaza ca aceasta nu e|te corecta.
Din dispozitiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedura penala rezulta ca,
atunci cand in sarcina inculpatului s-a retinut un concurs <^e infractiuni, recunoa§-
terea §i acordul pot privi doar unele fapte. Observam, prin urmare, ca, in aceasta
procedura speciala, legea nu impune ca recunoa§terea sa vizeze toate faptele, a§a
cum se cere in cazul recunoa§terii invinuirii in cursul judecatii [art. 374 alin. (4)
din Codul de procedura penala].
Legea nu precizeaza daca declaratia de recunoa§tere data de inculpat in
perspectiva incheierii acordului este revocabila ori nu. Consideram ca, cel putin
pana la solutionarea acordului de catre prima instanta, frebuie sa se recunoasca
inculpatului dreptul de a-§i retracta recunoa§terea din cursul urmaririi penale. De
altfel, este greu de imaginat cum ar putea instanta sa pronunte o solutie de con-
 IV. Proceduri speciale 339

damnare in temeiul unui acord asupra caruia inculpatul a revenit §i pe care nu il mai
recunoa§te, in uraia unei proceduri lipsite de contradictorialitate §i nemijlocire,
fara readministrarea probelor din cursul urmaririi penale §i fara dezbateri.
d) Sd existe suficiente date referitoare la existenfa faptei cu privire la care
s-a pus in mi§care acfiunea penald §i cu privire la vinovdfia inculpatului. Prin
urmare, pentru valabilitatea acordului se impune un nivel suficient de probatiune
in cauza, acesta urmand a fi verificat de catre instanta de judecata.
e) Procurorul §i inculpatul sd ajungd la un consens in ceea ce prive§te felul §i
cuantumulpedepsei, precum §i in ceea ce prive§te forma de executare a acesteia
ori, dupd caz, renunfarea la sau amdnarea aplicdrii pedepsei.
Simpla recunoa§terea a faptei, sub incadrarea juridica data de procuror, nu
conduce automat la incheierea acordului, intrucat inculpatul poate avea o opinie
divergenta cu privire la pedeapsa sau la forma ei de executare. Spre exemplu, de§i
recunoa§te fapta, inculpatul propune renuntarea la aplicarea pedepsei, solutie pe
care procurorul nu o accepta.

§3. Procedura acordului

Titularii acordului de recunoa§tere a vinovatiei sunt procurorul §i inculpatul.
Initiativa poate apartine oricaruia dintre ei, inculpatul fiind informat de catre
organul judiciar asupra dreptului de a incheia acord [art. 108 alin. (4) din Codul
de procedura penala].
Atunci cand cauza se afla in instrumentare la organul de cercetare penala,
acordul poate fi incheiat numai de procurorul care exercita supravegherea asupra
activitatii acestuia.
La perfectarea acordului persoand vdtdmatd nu are niciun roL Legea nu
instituie nici macar obligatia procurorului de a o consulta.
De§i are initiativa in aceasta procedura speciala, procurorul este obligat sa ceara
§i sa respecte avizul prealabil scris al procurorului ierarhic superior prin care se
fixeaza limitele acordului [art. 478 alin. (4) din Codul de procedura penala]. Se
observa ca procurorul ierarhic superior nu poate interzice declan§area procedurii,
atributiile sale fiind circumscrise prin lege exclusiv la stabilirea limitelor in care
se negociaza cu inculpatul. Potrivit art. 478 alin. (2) din Codul de procedura
penala, §i efectele acordului de recunoa§tere a vinovdfiei sunt supuse avizului
procurorului ierarhic superior. Din interpretarea coroborata a celor doua texte
deducem ca efectele acordului nu pot fi invalidate cata vreme ele se incadreaza in
limitele avizului prealabil initial, ci doar in masura in care le depa§esc.
Legea prevede ca inculpafii minori nu pot incheia acorduri de recunoa§tere
a vinovatiei [art. 478 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Aceasta dispo-
zitie este logica §i deriva din chiar specificul negocierii, care prive§te „felul §i
340 Partea speciala __ ___

cuantumul pedepsef’ (s.n.); or, conform Codului penal, minorilor nu li se aplica

pedepse, ci numai masuri educative.
Avand la baza acela§i argument, apreciem ca nu pot mcheia acorduri de
recunoa§tere a vinovatiei nici inculpafii majori pentru fapte comise in timpul
minoritafii. Potrivit art. 134 alin. (1) din Codul penal, dispozitiile Titlului V din
Partea generala a Codului penal referitoare la minoritate se aplica §i majorilor
care, la data savar^irii infractiunii, aveau vSrsta cuprinsa intre 14 §i 18 ani, ceea
ce inseamna ca §i fa|a de ace§tia se pot lua numai masuri educative, nu §i pedepse;
prin urmare, §i in cazul acestor inculpafi acordul de recunoa^tere a vinovatiei este
inadmisibil.
Inculpatul poate incheia un acord de recunoa§tere a vinovatiei §i in cazul sa-
var§irii unei infrac|:iuni dupa majorat, daca aceasta intra in concurs cu o infrac-
^iune comisa in timpul minoritatii. Evident, acordul va privi numai infractiunea
sav^r§ita in timpul cat el era major §i se poate incheia numai cu respectarea con-
ditiilor sale de admisibilitatei^'l
Atunci cand in cauza sunt cercetafi mai mulfi inculpafi, se poate incheia acord
de recunoa§tere a vinovatiei cu to^i sau numai cu o parte dintre ace§tia. Din
dispozitiile art. 478 alin. (5) din Codul de procedura penala rezulta ca, daca mai
mul^i inculpati doresc sa recurga la procedura speciala, cu fiecare dintre ei se va
perfecta un acord distinct. Dispozitia este insa amendata de art. 485 alin. (2) din
Codul de procedura penala, conform caruia „instanta poate admite acordul de
recunoa§tere a vinovafiei numai cu privire la unii dintre inculpaff (s.n.). Dupa
parerea noastra, cel putin teoretic nu ar trebui exclusa posibilitatea de a se incheia
un singur acord cu privire la toti inculpatii, in masura in care prin aceasta nu se
aduce atingere prezumtiei de nevinovatie a inculpatilor pentru care nu s-a incheiat
acord, a§a cum prevede art. 478 alin. (5) din Codul de procedura penala §i,
adaugam noi, nici prezumtiei de nevinovatie de care beneficiaza chiar inculpatii
care au perfectat acord, pentru faptele pe care nu le-^ii recunoscut. Credem ca
esential este ca procesul de negociere asupra pedepsei^a se deruleze cu fiecare
inculpat in parte (a§adar, sa aiba caracter personal), cipnsemnarea rezultatelor
tuturor negocierilor intr-un singur acord nefiind in nfesura a impieta asupra
procedurii. |
insa, chiar daca toti inculpatii recunosc toate faptele ^e li se imputa, se vor
incheia totu§i acorduri diferite daca declaratiile de recunoa§tere intervin la
momente diferite. In cazul in care un inculpat recunoa§te in acela§i timp mai
multe fapte, se va incheia un singur acord cu privire la toate. Este insa posibil ca
recunoa§terea fiecarei fapte sa intervina la momente diferite, ceea ce presupune
prin natura lucrurilor incheierea unor acorduri diferite.

Dintre ipotezele prevSzute de art. 129 alin. (2) din Codul penal, acordul de recunoa§tere a
vinovafiei este exclus numai m cea prevazuta la lit. c), care presupune ca pedeapsa aplicata pentru
infracfiunea savar§ita dupa majorat este detenfiunea pe viafa (ceea ce inseamna ca infracfiunea este
sancfionata prin lege cu o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 7 ani).
 IV. Proceduri speciale 341

Negocierea dintreprocuror §i inculpat poarta asupra urmatoarelor aspecte:

a) Felul cuantumul pedepsei. Intrucat legea nu distinge, sunt vizate atat
pedeapsa principala, cat fi pedepsele complementare.
Pedeapsa principala nu poate fi decat amenda sau inchisoarea, deoarece, in
cazul infractiunilor pentru care legea prevede detenfiunea pe viata, acordul nu
este admisibil. De asemenea, nu sunt incidente nici dispozi|iile privitoare la
posibilitatea aplicarii detentiunii pe viata in ipoteza prevazuta de art. 39 alin. (2)
din Codul penal, intrucat o condi|ie a acestei ipoteze este ca pentru una dintre
infracliunile concurente pedeapsa prevazuta de lege s& fie inchisoarea de 20 de
ani sau mai mare.
Pedeapsa trebuie convenita de procuror §i inculpat intr-wn cuantum precis
(spre exemplu, inchisoarea de 3 ani §i 4 luni), §i nu in anumite limite. In cazul
concursului de infrac|iuni, apreciem ca negocierea trebuie sa conduca la stabilirea
pedepselor pentru fiecare dintre infractiunile concurente, in functie de acestea
urmand a se stabili pedeapsa rezultanta.
Consideram ca, prin natura lucmrilor, cel pu|in in cazul in care inculpatul
recunoa§te in totalitate faptele, negocierea pome§te in mod necesar de la o
pedeapsa cu inchisoarea ale carei limite sunt reduse cu o treime, respectiv de la o
pedeapsa cu amenda ale carei limite sunt reduse cu o patrime. Legea nu prevede
o asemenea reducere, insa este improbabil ca inculpatul ar ignora acest aspect, in
conditiile in care - daca nu ar perfecta un acord de recunoa§tere a vinovatiei - ar
putea apela in cursul judecatii de prima instanta la procedura de recunoa^tere a
invinuirii, iar reducerea ar deveni obligatorie in virtutea art. 396 alin. (10) din
Codul de procedura penala.
De asemenea, in situatia in care s-au re|inut in cauza circumstance atenuante
legale, negocierea trebuie sa pomeasca in mod necesar de la o reducere cu inca o
treime a limitelor pedepsei, in virtutea art. 76 alin. (1) din Codul penal.
Dispozitiilor art. 479 §i art. 482 lit. h) din Codul de procedura penala nu au in
vedere, ca obiect al negocierii, §i mdsurile de siguranfd. Apreciem insa ca, atunci
cand este cazul, negocierea procurorului cu inculpatul trebuie sa poarte §i asupra
acestora. Ne argumentam opinia pe imprejurarea ca instanta sesizata prin acord
este obligata sa se pronunte §i asupra masurilor de siguranta, intrucat - potrivit
art. 487 lit. a) din Codul de procedura penala - sentinta trebuie sa cuprinda §i
mentiunile prevazute la art, 404 din Codul procedura penala.
b) Forma de executare a pedepsei, renunfarea la aplicarea pedepsei sau amd-
narea aplicarii pedepsei. In ceea ce prive§te forma de executare a pedepsei, pro-
curorul §i inculpatul vor negocia §i asupra posibilitatii de suspendare a executarii
pedepsei sub supraveghere, in conditiile prevazute de art. 91 §i urm. din Codul
penal.
La perfectarea acordului, asistenfa juridicd a inculpatului este obligatorie.
Acordul la care au ajuns procurorul §i inculpatul trebuie sa imbrace forma
scrisd §i cuprinde:
342 Partea speciala

- data §i locul incheierii;

- numele, prenumele §i calitatea celor mtre care se incheie;
- date privitoare la persoana inculpatului, prevazute la art. 107 alin. (1) din
Codul de procedura penala (nume, prenume, porecla, data §i locul na§terii, codul
numeric personal, numele §i prenumele parintilor, cetatenia, starea civila, situatia
militara, studiile, profesia ori ocupatia, locul de munca, domiciliul §i adresa unde
locuie^te efectiv §i adresa la care dore§te sa ii fie comunicate actele de procedura,
antecedentele penale sau daca impotriva sa se desfa§oara un alt proces penal,
precum §i alte date pentru stabilirea situatiei sale personale);
- descrierea faptei ce formeaza obiectul acordului;
- incadrarea juridica a faptei §i pedeapsa prevazuta de lege;
- probele §i mijloacele de proba;
- declaratia expresa a inculpatului prin care recunoa§te comiterea faptei §i
accepts incadrarea juridica pentru care a fost pusa in mi§care actiunea penala;
- felul §i cuantumul, precum §i forma de executare a pedepsei ori solutia de
renimtare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei cu privire la
care s-a ajuns la un acord intre procuror §i inculpat;
- semnaturile procurorului, ale inculpatului §i ale avocatului.
Actul de sesizare a instantei este acordul de recunoa§tere a vinovatiei.
in situatia in care se incheie acord numai cu privire la imele dintre fapte sau
numai cu privire la unii dintre inculpati, iar pentru celelalte fapte sau inculpati se
dispune trimiterea in judecata, sesizarea instantei se face separat.
Odata cu acordul de recunoa§tere a vinovatiei, instantei i se va inainta §i dosarul
de urmarire penala. Daca acordul prive§te numai unele dintre fapte sau numai
pe unii dintre inculpati, procurorul va inainta instantei numai actele de urmarire
penala care se refera la acele fapte §i persoane. In cazul in care inculpatul, partea
civila §i partea responsabila civilmente au incheiat oxtranzactie sau un acord de
mediere cu privire la pretentiile civile, acesta va fi inai|tat de asemenea instantei.
Procedura acordului nu cunoa§te faza camerei pre^minare, urmarirea penala
fiind urmata direct de judecata. Data fiind aceasta particiiaritate, sarcina verificarii
competentei §i legalitatii sesizarii instantei, a legalitatii ^dministrarii probelor §i a
celorlalte acte de urmarire penala revine chiar instantei d^ judecata. De§i legea nu
stipuleaza nimic, apreciem ca instanta nu s-ar putea deroW de aceasta activitate,
intrucat de ea depind temeinicia §i legalitatea solu|:iei pe care o va pronunta. Spre
exemplu, daca instanta constata ca unele probe nu au fost obtinute in mod legal,
acestea trebuie excluse (art. 102 din Codul de procedura penala), ceea ce poate
conduce la neindeplinirea conditiei de admisibilitate a acordului prevazute
la art. 480 alin. (2) din Codul de procedura penala. De asemenea, verificarea
competentei este esentiala, necompetenta materiala §i personala fiind cazuri de
nulitate absoluta atunci cand judecata s-a efectuat de catre o instanta inferioara
[art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala].
 IV. Proceduri speciale 343

Solutionarea acordului de recunoa§tere a vinovatiei se face de catre instanfa

cdreia i-ar reveni competenta sd judece cauza infond. Daca urmarirea penala s-a
efectuat fata de mai inculpati sau pentm mai multe fapte pentru care competenta,
dupa calitatea persoanei sau materiala, apartine unor instante diferite, acordul va
fi solutionat de instanta competenta in raport de faptele sau persoanele la care
el se refera, §i nu in raport de cele pentm care s-a intocmit rechizitoriu. Aceasta
concluzie rezulta din interpretarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedura pe­
nala, deoarece, cata vreme acordul este insotit exclusiv de acele acte care privesc
faptele §i persoanele la care el se refera, instanta nici nu §i-ar putea verifica com­
petenta in raport de faptele §i persoanele sesizate prin rechizitoriu, care ii raman
necunoscute.
In lipsa unei dispozitii contrare, compunerea completului este cea prevazuta
de lege pentru judecata de prima instanta.
Potrivit art. 484 alin. (1) din Codul de procedura penala, daca acordului de
recunoa§tere a vinovatiei ii lipse§te vreuna dintre mentiunile obligatorii sau daca
nu au fost respectate conditiile prevazute la art. 482 §i art. 483 din Codul de
procedura penala, instanta dispune acoperirea omisiunilor in cel mult 5 zile §i
sesizeaza in acest sens conducatoml parchetului care a emis acordul. Termenul de
5 zile este unul de decadere, §i nu de recomandare, astfel ca, in caz de nerespectare,
solutia este cea de respingere a acordului in temeiul art. 485 alin. (1) lit. b) din
Codul de procedura penala.
§edinta de judecata este publicd. Intrucat instanta a fost sesizata prin acord,
procedura este necontradictorie. Cercetarea judecatoreasca, dezbaterile §i ultimul
cuvant al inculpatului lipsesc. Legea prevede ca procurorul, inculpatul §i avocatul
acestuia, precum §i partea civila, daca este prezenta, vor fi ascultati, Datorita
specificului procedurii, credem ca acestora li se va da cuvantul exclusiv asupra
admisibilitatii acordului §i pentru justificarea solutiei la care s-a ajuns prin nego-
ciere, inclusiv sub aspectul concordantei intre solutia propusa §i gravitatea faptei
§i periculozitatea infractorului. Nu va putea fi insa propusa administrarea de noi
probe.
Avand in vedere natura necontradictorie a procedurii, consideram ca schim-
barea de mcadrare juridicd nu este posibild in cursul judecatii in caz de acord
de recunoa§tere a vinovatiei. De§i legea nu prevede nimic in aceasta privinta,
suntem de parere ca, atunci cand considera ca incadrarea juridica data faptei de
procuror (§i acceptata de inculpat) este gre§ita, judecatorul nu poate fi tinut sa o
respecte; in aceasta ipoteza, apreciem ca acordul trebuie respins.
Asupra acordului instanta se pronunta prin sentinfd, care cuprinde, in mod
obligatoriu, mentiunile prevazute la art. 370 alin. (4), art. 403 §i art. 404 din
Codul de procedura penala, fapta pentm care s-a incheiat acordul de recunoa§tere
a vinovatiei §i incadrarea juridica a acesteia.
344 Partea specials

§4. Solutiile
Instan^a poate pronimta una dintre urmatoarele solu|ii:
a) Admiterea acordului §i condamnarea inculpatului, renunfarea la aplicarea
pedepsei sau amdnarea aplicdrii pedepsei.
Din interpretarea sistematica a dispozi|iilor art. 485 din Codul de procedura
penala rezulta ca aceasta solutie se dispune atunci cand sunt indeplinite cumulativ
urmatoarele condifii:
1. instan|a constata ca sunt indeplinite cerin|;ele prevazute la art. 480-482 din
Codul de procedura penala cu privire la toate faptele re|inute in sarcina inculpa­
tului, care au facut obiectul acordului;
2. solufia la care s-a ajuns prin acord nu este disproportionat de blanda in
raport cu gravitatea infracfiunii §i periculozitatea infractorului.
Conform art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, atunci cand
admite acordul, instan|a nu poate crea inculpatului o situafie mai grea decdt cea
din acord. Deducem de aici ca judecatorul este |inut numai ca limita maxima de
solu^ia la care au ajuns procurorul §i inculpatul in ceea ce prive§te felul §i cuan-
tumul pedepsei, precum §i forma ei de executare, intrucat poate dispune o solufie
mai blanda pentm infractor. Prin urmare, opera de individualizare a pedepsei re­
vine in parte judecatorului. In lipsa unei dispozitii contrare, judecatorul ar putea
pronunta chiar o pedeapsa mai mica decat limita de negociere impusa prin avizul
procurorului ierarhic superior celui care a incheiat acordul^*^.
Odata cu admiterea acordului, instanta ia act prin sentinta §i de tranzactia sau
acordul de mediere incheiat intre parti cu privire la actiunea civila. Daca intre
par^i nu s-a incheiat tranzac^ie sau acord de mediere, instanta lasa nesolutionata
actiunea civila. !n acest caz, potrivit art. 27 alin. (2) din Codul de procedura
penala, partea civila poate introduce actiune la instarita civila; hotararea prin care
s-a admis acordul de recunoa§tere a vinova^iei nu ^a avea autoritate de lucru
judecat in fata instantei civile cu privire la intinderea |rejudiciului.
b) Respinge acordul de recunoa§tere a vinovdfiei §i trimite dosarulprocurorului
in vederea continudrii urmdririi penale. \
Aceasta solutie se dispune in doua ipoteze altemati\b:
- daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 480-482 din Codul de
procedura penala cu privire la toate faptele re^inute in sarcina inculpatului, care
au facut obiectul acordului (spre exemplu, judecatorul va respinge acordul atunci
cand apreciaza ca probele existente la dosar nu contureaza in mod suficient
infrac^iunea). Este de observat ca, atunci cand acordul prive§te mai multe fapte, el
va fi respins in totalitate, chiar daca condifiile de admisibilitate nu sunt indeplinite
cu privire doar la una sau unele dintre fapte;

Observam ca, de§i solu|ia legii m acest caz este de admitere a acordului, in realitate nu mai
suntem in prezenja unui acord, judecatorul dispunand o solufie pe care prociu'orul nu a acceptat-o.
 IV. Proceduri speciale 345

- daca apreciaza ca solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procu­
rer inculpat este nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infracfiunii sau
periculozitatea infractorului. Consideram ca aceasta a doua situatie are caracter
subsidiar celei dintai, intmcat problema modului m care s-a individualizat pe-
deapsa nu se poate pune decSt daca se constata ca faptele exista, constituie infrac-
|iuni, au fost savar^ite de inculpat §i acesta raspunde penal.
In caz de respingere a acordului, instanta se pronunfa din oficiu §i asupra starii
de arest a inculpatilor.
Prin sentin|a prin care solufioneaza acordul de recunoa^tere a vinovafiei,
instan|a va aplica in mod corespunzator §i dispozi|iile art. 396 alin. (9) (referitoare
la plata amenzii penale din cau|iune), art. 398 (referitoare la cheltuielile judiciare)
§i art. 399 din Codul de procedura penala (referitoare la masurile preventive).

§5. Calea de atac

Sentin|a data asupra acordului de recunoa§tere a vinovatiei poate f i atacata
cu apel.
Legeaprevede ca titulari ai apelului suntnumaiprocurorul §i inculpatul [art. 488
alin. (1) din Codul de procedura penala]. Solutia este discutabila. In conditiile in
care, prin sentinta, instanfa se pronun|a §i asupra cheltuielilor judiciare, apreciem
ca §i, spre exemplu, aparatoml (asistenta juridica fiind obligatorie) §i interpretul^’^
pot ataca acea parte din sentinfa care prive§te indemnizatiile sau onorariile ce li se
cuvin, atunci cEnd sunt nemultumiti. De asemenea, daca instanta admite acordul,
dar omite sa ia act de tranzactia intervenita intre inculpat, partea civila §i partea
responsabila civilmente, credem ca §i ultimele doua persoane pot exercita apel.
Conform art. 488 alin. (2) din Codul de procedura penala, daca apelul este
exercitat impotriva unei solutii de admitere a acordului, el se limiteaza la felul §i
cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.
Termenul de apel este de 10 zile §i curge de la comunicare.
Solutionand apelul, instanta poate dispune;
a) respingerea apelului ca tardiv, inadmisibil ori nefondat §i menfinerea
sentinfei [art. 488 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala];
b) admiterea apelului §i:
- desfiintarea sentinfei prin care acordul de recunoa§tere a fost admis numai
cu privire la felul §i cuantumul pedepsei sau la forma de executare a acesteia §i
pronuntarea unei noi hotarari, procedandu-se potrivit art. 485 alin. (1) lit. a) din
Codul de procedura penala, care se aplica in mod corespunzatort^^;

A carui prezen|a in instanta este obligatorie daca inculpatul nu vorbe§te ori nu infelege limba
romanS sau nu se poate exprima [art. 12 alin. (3) din Codul procedura penala].
In acest caz, instanfa de apel are dou§, posibiIitJ|i: (i) fie aplica solutia la care s-a ajuns prin
acord (dacS prima instan^S a admis acordul, dar a optat pentru o solufie mai blanda decat cea din
346 Partea speciala

- desfiintarea sentintei prin care acordul de recunoa§tere a fost respins, admi-

terea acordului de recunoa§tere a vinovatiei, cu aplicarea corespunzatoare a
dispozitiilor art. 485 alin. (1) lit. a) §i art. 486 din Codul de procedura penala.
Cu privire la admiterea apelului, consideram ca legiuitorul a omis sa regle-
menteze unele ipoteze. Astfel, atunci cand se ataca o sentinta de admitere a acor­
dului, chiar daca apelul se limiteaza exclusiv la felul §i cuantumul pedepsei ori
la forma de executare a acesteia, se poate totu§i mtampla ca instanta de apel sa
aprecieze ca acordul nu ar fi trebuit admis de prima instanta, considerand ca nu
sunt suficiente date privind existenta infrac|;iunii sau vinovatia inculpatului. Cu
alte cuvinte, instanta de apel considera ca apelul este intemeiat, dar pentru alte
motive decat cele invocate de procuror^'l Din modul cum este conceput art. 488
alin. (4) lit. b) din Codul de procedura penala rezulta ca, atunci cand se admite
apelul §i se desfiinteaza sentinta prin care acordul a fost admis, desfiintarea poate
privi numai felul pedepsei, cuantumul acesteia §i forma ei de executare [a§adar,
in acest caz, apelul nu are efectul devolutiv general prevazut de art. 417 alin. (2)
din Codul de procedura penala^^^]. Per a contrario, rezulta ca judecatorii apelului
ar fi tinuti de aprecierea primei instan|ei cu privire la existenta faptei §i vinovatia
inculpatului.
Credem insa ca aceasta concluzie este inadmisibila, in situatia expusa urmand
a se recunoa§te dreptul instan|;ei de apel de a admite apelul, de a desfiinta sentinta
de admitere a acordului §i de a respinge acordul, cauza urmand a fi trimisa pro-
curorului pentru continuarea urmaririi penale. Apreciem ca o asemenea solutie se
impune cel putin prin prisma dispozitiilor cu valoare de principiu de la art. 396
alin. (2)-(4) din Codul de procedura penala, potrivit carora condamnarea, renun-
tarea la aplicarea pedepsei §i amanarea aplicarii pedepsei se pronunta atunci cand
„instanta constata, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie
infiractiune §i a fost sav§r§ita de inculpat”. De altfel,^nu s-ar putea concepe ca ju­
decatorii apelului sa mentina, impotriva convingerii ]|)r, o solutie de condamnare
provenita de la prima instanta. I
De asemenea, este posibil ca sentinta de admitere lau de respingere a acordu­
lui sa fi fost data cu incalcarea unor dispozitii sancticmate cu nulitatea absoluta;
spre exemplu, instanta care a admis acordul nu a fost^competenta dupa materie
sau dupa calitatea persoanei ori asisten^a juridica a inculpatului nu a fost asigu-
rata. Conform art. 281 alin. (3) din Codul de procedura penala, nulitatea absoluta
derivata din necompetenta materiala sau personala, atunci cand judecata s-a efec-

acord); (ii) fie aplicS o aM solutie decdt cea la care s-a ajuns prin acord, mai aspra decat cea din
sentinta, dar mai blandS decat cea din acord.
[>l Practic, numai procurorul poate ataca sentinta de admitere a acordului, atunci cand prima
instanfa a dispus o solutie mai u^oara pentru inculpat. Inculpatul nu ar avea niciun interes sa atace
0 asemenea hotarSre, care ii este oricum mai favorabila.
PJ Conform cSruia „instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate ?i de cererile for­
mulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspecte de fapt ?i de drept”.
 IV. Proceduri spedale 347

tuat de catre o instanta inferioara celei legal competente, poate fi invocata in orice
stare a procesului. Totodata, potrivit art. 281 alin. (4) lit. c) din Codul de proce-
dura penala, incalcarea dispozitiilor privitoare la asistenta juridica obligatorie a
inculpatului poate fi invocata in orice stare a procesului, indiferent de momentul
in care a intervenit incalcarea (deci chiar daca aceasta s-a inregistrat in cursul
urmaririi penale - n.n.), cand instanta a fost sesizata cu un acord de recunoa§tere
a vinovatiei. Mai mult, nulitatea absoluta poate fi constatata §i din oficiu [art. 281
alin. (2) din Codul de procedura penala].
Este credem evident ca, in situatii precum cele mai sus indicate, trebuie sa se
recunoasca dreptul instantei de apel de a admite apelul, de a desfiinta sentinta §i
de a dispune rejudecarea acordului de catre prima instanta sau, dupa caz, de catre
instanta competenta.

Sectiunea a 2-a. Procedura in cauzele

cu infractori minori

§1. Consideratii genemle

Avand in vedere insuficienta dezvoltare psiho-fizica a minorilor, legislatia

noastra penala §i procesual penala instituie un regim special al raspunderii penale
§i al desfa§urarii procesului penal fata de aceasta categoric de infractori.
Astfel, potrivit art. 113 din Codul penal, minorul care nu a implinit varsta de
14 ani nu raspunde penal, minoritatea fiind o cauza de neimputabilitate. Minorii
cu varsta cuprinsa intre 14 §i 18 ani pot raspunde penal, numai ca in privin|:a lor
legea instituite prezumtii diferite privitoare la discemamant, anume:
- in cazul minorilor intre 14 §i 16 ani prezumtia legala este cea de lipsd a dis-
cerndmdntului. Suntem in prezenta unei prezumtii relative, ce poate fi rastumata
prin proba contrara, motiv pentru care dispozitiile art. 184 alin. (1) din Codul de
procedura penala instituie obligativitatea expertizei medico-legale psihiatrice in
asemenea cauze penale;
- in cazul minorilor care au implinit 16 ani, prezumtia legala este cea de exis-
tenfd a discerndmdntului, intocmai ca §i in cazul majorilor. §i aceasta prezumtie
este insa una relativa.
Regimul de sanctionare a infi-actorilor minori este unul special, fiind compus
exclusiv din mdsuri educative. Celor care au comis infractiuni in perioada mino-
ritatii nu li se aplica pedepse, chiar daca la data ramanerii definitive a hotarMi
judecatore§ti devenisera majori (art. 134 din Codul penal). Masurile educative
se impart in doua categorii: neprivative de libertate (stagiul de formare civicS,
supravegherea, consemnarea la sfar§it de saptamana §i asistarea zilnica) §i priva­
tive de libertate (intemarea intr-un centru educativ §i intemarea intr-un centru de
348 Partea speciala

detentie). Masurile educative neprivative de libertate constituie regula, iar cele

privative de libertate excepfia, acestea din urma putand fi luate numai in conditi-
ile art. 114 alin. (2) din Codul penal.
Codul penal prevede §i o serie de alte reguli particulare in cazul infractiunilor
comise de minori. Spre exemplu, termenele de prescrip|ie a raspunderii penale
pentru infractiuni comise de minori sunt reduse la jumatate in raport cu cele pentru
majori (art. 131 din Codul penal), iar masurile educative aplicabile minorilor nu
atrag interdictii, incapacitati sau decaderi (art. 133 din Codul penal)^’^
Regimului deosebit de reglementare a minoritatii in dreptul penal ii corespunde
o reglementare particulara §i in plan procesual penal, sediul materiei fiind dat de
dispozitiile art. 504-520 din Codul de procedura penala.
Normele procesuale amintite au in vedere o serie de reguli speciale privitoare
la modul in care se deruleaza urmarirea penala §i judecata in cauzele cu infractori
minori, precum §i referitoare la punerea in executare a masurilor educative.
Conform art. 504 din Codul de procedura penala, regula generald este aceea
ca urmarirea §i judecarea infractiunilor sav§r§ite de minori, precum §i punerea
in executare a hotararilor privitoare la ace§tia se realizeaza potrivit procedurii
obi§nuite, insa cu o serie de derogdri. Prin urmare, ori de cate ori prevederile
art. 504-520 din Codul de procedura penala cuprind reguli speciale, acestea vor fi
incidente in cauza penala respectiva (conform principiului specialia generalibus
derogant), iar acolo unde nu exista niciun fel de mentiimi, se vor aplica normele
procesuale de drept comun.
Spre exemplu, art. 508 din Codul de procedura penala prevede o regula dero-
gatorie privitoare la persoanele chemate la judecarea minorilor, aceasta urmand a
se aplica in mod obligatoriu in cauzele penale cu inculpati minori. In schimb, nu
exista nicio dispozitie speciala referitoare la asistenta juridica a suspectului sau
inculpatului minor, astfel ca se vor urma dispozitiile generale de la art. 90 lit. a)
din Codul de procedura penala, conform carora ac|asta este obligatorie pe tot
parcursul procesului penal.
I
§2. Urmarirea penala in cauzele cu infractori minori
Pentru faza de urmarire penala sunt prevazute doua'reguli particulare, prima
referitoare la persoanele chemate la organul de urmarire penala, iar cealalta la
mtocmirea referatului de evaluare.
Astfel, prima regula este ca, la orice ascultare sau confruntare a suspectului ori
inculpatului minor sub 16 ani, organul de urmarire penala este obligat sa ii citeze
pe parinfii acestuia ori, dupa caz, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea
ori supravegherea careia se afla temporar minorul, precum §i direc|ia generala

Din acest considerent, problema reabilitarii nu se pune in legStura cu condamnSri pentru

infrac|iuni comise in perioada minoritatii.
 IV. Proceduri speciale 349

de asistenta sociala protectie a copilului din localitatea unde se desfa§oara

audierea.
Citarea acestor persoane este obligatorie indiferent daca minorul are calitatea
de suspect sau pe cea de inculpat, dar numai cu ocazia unor activitati precum
ascultarea §i confruntarea. Per a contrario, atunci cand se procedeaza la o re-
constituire, chiar daca prezenta minorului este obligatorie [art. 193 alin. (3) din
Codul de procedura penala], nu exista indatorirea organului de urmarire penala
de a-i chema §i pe parintii acestuia.
Neindeplinirea obligatiei de citare a persoanelor mai sus mentionate se
sanctioneaza cu nulitatea relativa, care poate fi invocata in condi|iile art. 282 din
Codul de procedura penala.
In ipoteza in care minorul a implinit vdrsta de 16 ani, citarea in faza urmaririi
penale a parin^ilor, tutorelui, curatorului etc. devine facultativd, realizandu-se
numai daca organul de urmarire penala apreciaza necesar.
In situatia in care citarea persoanelor mai sus indicate s-a facut in mod legal
(indiferent ca era obligatorie sau facultativa), daca acestea nu se prezinta la organul
de urmarire penala, ascultarea sau confruntarea minorului se poate efectua.
Cea de-a doua regula prive§te mtocmirea referatului de evaluare, acesta
cuprinzand date privind mediul familial §i social al minorului, situatia educationala
§i profesionala, conduita sa generala, analiza comportamentului infractional, ris-
cul de savar§ire a unor infractiuni, precum §i orice alte date relevante pentru
situatia minorului. In referat pot fi incluse §i propuneri motivate privind masura
educativa considerate a fi potrivita pentru minor.
Conform art. 506 alin. (1) din Codul de procedura penala, in cauzele cu incul-
pati minoric^^, organele de urmarire penala pot sa solicite, atunci cand considera
necesar, efectuarea referatului de evaluare. Prin urmare, referatul de evaluare este
facultativ in cursul urmaririi penale, aceasta regula fiind valabila atat in cauzele
cu minori care au implinit 16 ani, cat §i in cele cu minori intre 14 §i 16 ani.
Daca a fost solicitat, referatul de evaluare se intocme§te de catre serviciul
de probatiune de pe langa tribunalul in a cami circumscriptie teritoriala i§i are
locuinta minorul.

§3. Judecata in cauzele cu infractori minori

Pentru faza de judecata in cauzele cu minori, legea prevede mai multe reguli
cu caracter de excep|ie de la procedura comuna.
Se impune inca de la inceput precizarea ca aceste reguli se aplica in cursul
judeca|ii daca inculpatul, minor la momentul comiterii infiractiunii, este minor §i

t'J De§i legea are in vedere numai cauzele cu inculpafi minori, regula este aceea§i §i in dosarele
cu suspecfi minori, caci nimic nu impiedica organul de urmarire penalS sa ceara intocmirea
referatului §i in asemenea cauze (din moment ce 0 astfel de solicitare este oricum facultativS pe
parcursul urmSririi penale).
350 Partea speciala

la data sesizdrii instanfei. Daca inculpatul a implinit varsta de 18 ani pana la acest
moment, procedura de judecata va fi cea obi§nuita; daca majoratul inculpatului
survine insa dupa sesizarea instantei, se va aplica procedura speciala.
Prin urmare, criteriul dupa care se determina incidenta procedurii speciale de
judecata este cel al vdrstei inculpatului la momentulsesizdrii instanfei. Interpretand
coroborat dispozitiile art. 329 alin. (1), art. 343 §i art. 344 alin. (1) din Codul de
procedura penala, prin „data sesizdrii instantei'' se mtelege data la care dosarul
a fost inregistrat la instanta, urmand a se repartiza aleatoriu catre judecatorul de
camera preliminara; acest moment nu trebuie confiindat cu cel in care judecatorul
de camera preliminara a dispus inceperea judecatii.
Competenja functionala, materiala §i teritoriala se determina dupa regulile co-
mune, dar diferd compunerea completelor de judecata. De§i numarul judecato-
rilor este acela§i cu cel din procedura obi§nuita, dispozitiile art. 507 alin. (1) din
Codul de procedura penala impun ca judecatorii care formeaza completul sa fie
dintre cei anume desemnafi potrivit legii.
Judecata in cauzele cu infractori minori se desfa§oara in cadrul secfiilor sau
completelor specializate constituite la nivelul curtilor de apel, tribunalelor §i ju-
deca^toriilor competente ori in cadrul tribunalelor specializate pentru minori §i
familie. Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, componenta sectiilor §i
completelor specializate se stabile§te de colegiul de conducere al instantei, in
raport cu volumul de activitate, tinandu-se seama de specializarea judecatorului.
Judecatorii care activeaza in cadrul tribunalelor specializate pentru minori §i fa­
milie sunt desemnati de catre Consiliul Superior al Magistraturii, in urma promo-
varii concursului organizat potrivit art. 43-47 din Legea nr. 303/2004.
Nerespectarea regulilor privitoare la compunerea completelor de judecata in
cauzele cu infiractori minori se sanctioneaza intotdeauna cu nulitatea absolutd
[art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala].
O alta regula particulara este aceea ca la judecare| cauzei se citeazd serviciul
de probatiime, parintii minorului sau, dupa caz, tutof^le, curatorul ori persoana
in ingrijirea sau supravegherea careia se afla temporar’fninorul. Se poate observa
ca, spre deosebire de faza urmMrii penale, in cursift judecatii citarea acestor
persoane este obligatorie indiferent de varsta inculpatiilui (minor sub sau peste
16 ani ori chiar major, daca insS la data sesizarii inst^tei acesta din urma nu
implinise 18 ani).
Persoanele mai sus aratate au dreptul §i indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze
cereri §i sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate.
Neprezentarea acestor persoane, daca au fost legal citate, nu impiedica jude-
carea cauzei.
Legea are in vedere §i referatul de evaluare. Astfel, potrivit art. 506 alin. (2)
din Codul de procedura penala, instanta de judecata are obligatia sa dispuna efec-
tuarea referatului de evaluare daca aceasta nu a fost solicitata in cursul urmaririi
penale. Rezulta, prin urmare, ca, in cauzele cu minori, referatul de evaluare nu
 IV. Proceduri speciale 351

poate lipsi. Daca nu s-a solicitat nici pe parcursul urmaririi penale §i nici in tim-
pul judecatii, sanctiunea este nulitatea relativa.
Cauzele cu inculpati minori se judeca de urgenta cu precMere.
§edinta de judecata nu estepublicd. Cu incuviintarea instantei, la desfa§urarea
judecatii pot asista, in afara de parinti, tutore etc., §i alte persoane.
Intrucat legea nu prevede nicio derogare, participarea inculpatului minor la
judecata este guvemata de regulile comune. Prin urmare, potrivit art. 364 din Co-
dul de procedura penala, judecata cauzei are loc in prezenta inculpatului minor,
cu exceptia cazului in care este disparut, se sustrage de la judecata, §i-a schimbat
adresa fara a o aduce la cuno§tinta organelor judiciare §i nu i se cunoa§te noua
adresa ori, de§i a fost legal citat, lipse§te in mod nejustificat de la judecarea ca­
uzei. Daca minorul se afla in stare de detinere, va fi adus obligatoriu la judecata,
dar poate cere §i sa fie judecat in lipsa, fiind reprezentat de avocatul sau ales sau
desemnat din oficiu.
Daca inculpatul este minor sub 16 ani, instanta poate dispune indepartarea
lui din sala de §edinfd, daca apreciaza ca administrarea anumitor probe poate
avea o influenta negativa asupra sa (spre exemplu, s-ar putea dispune o asemenea
masura in cazul infractiunii de viol sau de agresiune sexuala, atunci cand este
ascultata persoana vatamata). In acelea^i conditii pot fi indepartati temporar din
sala de judecata §i parintii ori tutorele, curatorul ori persoana in ingrijirea sau
supravegherea careia se afla temporar minorul. La rechemarea in sala a tuturor
acestor persoane, pre§edintele completului le aduce la cuno§tinta actele esentiale
efectuate in lipsa lor.
In privinta ascultdrii minorului, de principiu aceasta va avea loc o singura
data, reascultarea urmand a se dispune doar in cazuri temeinic justificate.
Daca in aceea§i cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori §i alfii
majori, regula este disjungerea. Daca disjungerea nu este posibila, judecata va
fi facuta in completul special pentru minori §i dupd procedura obi§nuitd, cu
mentiunea insa ca in privinta inculpatilor minori se vor aplica regulile procedurii
speciale (spre exemplu, va fi obligatorie citarea la judecata a parintilor, tutorelui
etc.).
Pe parcursul Judecdfii in apel a cauzelor cu inculpati minori, se aplica regulile
derogatorii specifice judecatii inprima instanta (spre exemplu, §edinta de judecata
in apel va fi nepublica).

§4. Punerea in executare a masurilor educative

Dispozitiile art. 511-519 din Codul de procedura penala prevad modul in care
se pun in executare masurile educative.
352 Partea speciala

4.1. Punerea in executare a masurilor educative neprivative de

libertate

In cazul in care s-a luat fata de minor o masura educativa neprivativa de iiber-
tate, dupa ramanerea definitiva a hotararii se fixeaza un termen la care se dispune
aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentan-
tului serviciului de probatiune pentm punerea in executare a masurii luate §i a
persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia.
Daca minorul nu respecta, cu rea-credinfd, conditiile de executare §i obligatiile
impuse, instan^ care a pronuntat masura o va prelungi.
Aceea§i instanta va inlocui masura educativa neprivativa de libertate luata
initial cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa ori cu una
privativa de libertate pentm cauzele prevazute la art. 123 din Codul penal (spre
exemplu, atunci cand minorul aflat m executarea masurii educative neprivative
de libertate savar§e§te o noua infracfiune).

4.2. Punerea in executare a intemarii intr-un centru educativ

Atunci cand fata de minor s-a luat masura educativa privativa de libertate
a intemarii intr-un centru educativ, punerea in executare se face prin trimiterea
unei copii de pe hotararea definitiva organului de politic de la locul unde se afla
minorul, care va efectua demersurile necesare pentm intemarea acestuia. Copia
de pe hotarare se preda, cu ocazia executarii masurii, centmlui educativ in care
minoml este intemat, iar conducatoml centmlui va comunica de indata instantei
care a dispus masura despre efectuarea intemarii.
Pentm punerea in executare a intemarii intr-un centm educativ, organul de
politic poate patrunde in domiciliul sau re§edinte ijnei persoane fara invoirea
acesteia, precum §i in sediul unei persoane juridice f§.r^ invoirea reprezentantului
legal al acesteia. |
Daca minoml nu este gasit, organul de politic donstata aceasta printr-un
proces-verbal §i sesizeaza de indata organele competent! pentm darea in urmarire,
precum §i pentm darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar
al procesului-verbal se inainteaza centmlui educativ in ckre se va face intemarea.
Potrivit art. 124 alin. (3) din Codul penal, in cazul m care minoml intemat
intr-un centm educativ a savar§it o noua infi:actiune ori este judecat pentm o
infractiune concurenta comisa anterior, masura educativa poate f i menfinuta,
prelungindu-se durata acesteia, fara a se putea depa§i maximul de 3 ani prevazut
de lege, ori poate j i mlocuita cu intemarea intr-un centru de detenfie. Atat menfi-
nerea, cat §i inlocuirea sunt in competenta instantei care judeca noua infractiune
sau infractiunea concurenta savar§ita anterior.
In.cazul in care, pe durata intemarii intr-un centm educativ, minoml dovede§te
interes constant pentm insu§irea cuno§tin^elor §colare §i profesionale §i face
 IV. Proceduri speciale 353

progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin

jumatate din durata intemarii, se poate dispune fie inlocuirea interndrii cu mdsura
educativd a asistdrii zilnice pe o perioada egala cu durata intemarii neexecutate,
dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana intemata nu a implinit varsta de 18 ani,
fie liberarea din centrul educativ, daca persoana intemata a implinit varsta de 18
ani. Atat inlocuirea, cat §i liberarea, in ipotezele de mai sus, sunt in competenta
instantei corespunzatoare in grad instantei de executare in a carei circumscriptie
teritoriala se afla centml educativ.
Daca minoml nu respecta, cu rea-credintd, conditiile de executare a masurii
asistarii zilnice sau obligatiile impuse, se revine - din oficiu sau la sesizarea servi-
ciului de probafiune - asupra mlocuirii sau liberdrii §i se dispune executarea
restului ramas neexecutat din durata masurii intemarii intr-un centm educativ.
Hotararea de revenire este de competenta instantei care a judecat cauza in prima
instanta.
Daca pana la implinirea duratei intemarii intr-un centm educativ minoml fata
de care se dispusese inlocuirea masurii intemarii cu cea a asistarii zilnice savar-
§e§te o noua infractiune, se revine asupra mlocuirii §i se dispune fie executarea
restului ramas din durata masurii intemarii initiale, cu posibilitatea prelungirii
duratei acesteia pana la maximul prevazut de lege, fie intemarea intr-un centm de
detentie. In aceste situatii, revenirea asupra inlocuirii se decide de catre instanta
careia ii revine competenta sa judece noua infi'actiune.

4.3. Punerea in executare a intemarii intr-un centru de detentie

Daca fata de minor s-a luat masura educativa a intemmi intr-un centm de de­
tentie, punerea in executare se face prin trimiterea unei copii a hotararii definitive
organului de politic de la locul unde se afla minoml, cand acesta este liber, ori
comandantului locului de detinere, c§nd acesta este arestat preventiv.
Odata cu punerea in executare a intemarii intr-un centm de detentie, judeca-
toml delegat cu executarea va emite §i ordinul prin care interzice minomlui sa
paraseasca tara.
Procedura de punere in executare este similara celei de punere in executare a
intemarii intr-un centm educativ.
Daca in perioada intemarii intr-un centm de detentie minoml savar§e§te o noua
infi'actiune sau este judecat pentm o infractiune concurenta savar§ita anterior,
instanta careia ii revine competenta sa judece noua infractiune sau infractiunea
concurenta prelunge§te mdsura interndrii, fara a depa§i maximul prevazut de
leget^^.

Maximul este de 5 ani. Prin excep^ie, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru cea mai grava
dintre infrac^iunile comise este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori deten^iunea pe viafa,
maximul intemMi intr-un centru de detentie este de 15 ani [art. 125 alin. (2) din Codul penal].
354 Partea spedala

In cazul in care pe durata intemarii intr-un centm de detentie minorul dove-

de§te interes constant pentru insu§irea cuno§tin|elor §colare profesionale §i face
progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel pu|;in ju-
matate din durata intemarii, se poate dispune fie inlocuirea intemarii cu mdsura
educativd a asistdrii zilnice pe o perioada egala cu durata intemarii neexecutate,
dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana intemata nu a implinit varsta de 18 ani,
fie liberarea din centrul de detenfie, daca persoana intemata a implinit varsta de
18 ani. Atat inlocuirea, cat §i liberarea sunt in competen|a instan^ei corespun-
zatoare in grad instantei de executare in a carei circumscrip^ie teritoriala se afla
central de deten|ie.
Daca minoml nu respecta, cu rea-credinfd, condi|iile de executare a masurii
asistarii zilnice sau obliga|iile impuse, din oficiu sau la sesizarea serviciului de
probafiune, se revine asupra mlocuirii sau liberdrii §i se dispune executarea
restului ramas neexecutat din durata masurii intemarii intr-un centm de detentie.
Revenirea se decide de catre instanfa care a judecat in prima instanfa pe minor.
In cazul in care, pana la implinirea duratei intemarii, minoml fa|a de care
se dispusese anterior inlocuirea intemarii intr-un centm de detenfie cu masura
asistarii zilnice savar§e§te o noua infrac|iune, se revine asupra mlocuirii §i se
dispune fie executarea restului ramas din durata masurii intemarii intr-un centm
de detentie, fie prelungirea duratei acestei intemari. In aceasta ipoteza, revenirea
§i prelungirea duratei intemarii se dispun de instanfa careia ii revine competenfa
sa judece noua infracfiune.

4.4. Schimbarea regimului de executare a masurilor educative

privative de libertate

Daca in cursul executarii unei masuri educative privative de libertate persoana

intemata, care a implinit deja varsta de 18 ani, are un c|mportament prin care in-
fluen|;eaza negativ sau impiedica procesul de recuperare|,§i reintegrate a celorlalte
persoane intemate, instanta poate dispune continuarea ^ecutdrii mdsurii educa­
tive intr-un penitenciar. Competenta de a dispune aceasta masura revine instantei
corespimzatoare in grad celei de executare in a carei cirqamscrip|ie teritoriala se
afla centml educativ sau centml de detentie. -

4.5. Amanarea sau intreruperea executarii masurilor privative de

libertate

Conform art. 519 din Codul procedura penala, executarea masurilor educative
privative de libertate poate fi amanata sau intrempta in cazurile §i conditiile
prevazute de lege (aratate la art. 589-594 din Codul de procedura penala). Aceste
cazuri sunt urmatoarele:
 IV. Proceduri speciale 355

a) cand se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel intemat

intr-un centru educativ sau de detentie sufera de o boala care nu poate fi tratata
in reteaua sanitara a Administrafiei Nationale a Penitenciarelor §i care face impo-
sibila executarea imediata a masurii educative, daca specificul bolii nu permite
tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente in reteaua sanitara a Ministerului
Sanata|ii §i daca instanta apreciaza ca amanarea sau intreruperea executarii §i
lasarea in libertate a persoanei intemate intr-un centru educativ sau de detenfie nu
prezinta pericol pentru ordinea publica^^^;
b) cand persoana intemata intr-un centru educativ sau de detenfie este gravida
sau are un copil mai mic de un an.

Secfiunea a 3-a. Procedura reabilitarii

§1. Consideratii generale

Reabilitarea reprezinta mijlocul juridic prin intermediul caruia fo|tii condam-
na|i se reintegreaza, pe plan juridic, in societatei^^^. Ea face sa inceteze decaderile
§i interdicfiile, precum §i incapacita^ile care rezulta din condamnare.
Institu|ia reabilitarii este reglementata prin dispozitiile art. 165-171 din Codul
penal in doua forme: de drept §i judecatoreasca.

§2. Reabilitarea de drept

Reabilitarea de drept intervine in cazul condamnarilor la pedeapsa amenzii,
la pedeapsa inchisorii care nu depa§e§te 2 ani sau la pedeapsa inchisorii a carei
executare a fost suspendata sub supraveghere, daca in decurs de 3 ani condamnatul
nu a savar§it o alta infractiune. De asemenea, este reabilitata de drept §i persoana
juridica daca, in decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa
complementary a fost executata ori considerata ca executata, aceasta nu a mai
savar§it nicio alta infractiune.
Conform art. 528 din Codul de procedura penala, la implinirea termenului
de 3 ani specific reabilitarii de drept, daca cel condamnat nu a mai sav^§it nicio
alta infractiune, mentiunile privind pedeapsa aplicata se §terg din oficiu fie de
catre autoritatea care tine evidenta cazierului judiciar (in cazul condamna|ilor
persoane fizice), fie de catre organul care a autorizat infiin^area persoanei juridice

Amanarea §i intreruperea executarii masurii educative nu pot fi dispuse daca cel intemat
intr-un centru educativ sau de detentie §i-a provocat singur starea de boala, prin refuzul tratamentului
medical, al interven|iei chirurgicale, prin ac|itmi de autoagresiune sau prin alte ac^iuni vatSmatoare,
§i nici in situafia in care se sustrage de la efectuarea expertize! medico-legale.
V. D o ng or oz §.a ., op. c it, v o l. II, p . 397.
356___________ Partea spedala ____________________ _____

§i organul care a inregistrat persoana juridica (in cazul condamnatilor persoane

juridice).
De§i reabilitarea de drept se produce prin efectul legii, este posibil ca cel inte-
resat sa solicite instantei de judecata constatarea interventiei sale (spre exemplu,
atunci cand, din neglijenta, mentiunile privind pedeapsa nu au fost §terse din
oficiu din cazierul judiciar). O asemenea cerere este admisibila §i se va solu-
tiona potrivit procedurii reabilitarii judecatore§ti, cu mentiunea insa ca hotararea
instan|ei nu are efect constitutiv de drepturi (instanta nu acorda reabilitarea), ci
doar va constata intervenfia reabilitarii (ceea ce inseamna ca fostul condamnat
va fi considerat reabilitat din momentul expirarii termenului de 3 ani, iar nu din
momentul ramanerii definitive a hotararii).

§3. Reabilitarea judecatoreasca

Reabilitarea judecatoreasca intervine pentru toate acele condamnari pentru
care nu opereaza reabilitarea de drept, daca sunt indeplinite doua condifii:
a) Cel condamnat nu a sdvdr§it nicio o altd infracfiune in termenul prevdzut
de art. 166 din Codulpenal. Termenele de reabilitare judecatoreasca sunt de;
- 4 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, dar care
nu depa§e§te 5 ani;
- 5 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care
nu depa§e§te 10 ani;
- 7 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in
cazul pedepsei detentiunii pe viata, comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii;
- 10 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata, considerata
executata ca urmare a gratierii, a implinirii termenului de prescriptie a executarii
pedepsei sau a liberarii conditionate.
Poate fi reabilitat §i condamnatul decedat pSna laHmplinirea termenului de
reabilitare, daca instante, evaluand comportarea sa pa|ia la deces, apreciaza ca
merita acest beneficiu. In acest caz, legea nu stabile?^ nicio durata de timp in
raport cu care trebuie evaluat comportamentul condam^atului decedat, astfel ca
ea ramane la latitudinea instantei; evident insa, un termen foarte scurt nu este in
principiu apt a conduce la concluzia indreptarii condamnatului, exceptand unele
situa^ii de o gravitate exceptionala (spre exemplu, cand a participat la salvarea
unor vieti omene§ti in cazul unui cutremur de mari proportii). Consideram ca
reabilitarea ar putea fi acordata, in asemenea imprejurM deosebite, chiar celui
care decedeaza in cursul executarii pedepsei. Este adevarat ca, in acest caz,
termenul de reabilitare nici macar nu a inceput sa curga, dar ratiunea art. 166
alin. (2) din Codul penal - stimularea condamnatului de a avea o conduita prin
care sa dovedeasca faptul ca s-a indreptat, ramanand in memoria familiei §i a
celor care 1-au cunoscut ca o persoana care s-a reinserat social - ne face sa credem
 IV. Proceduri spedale 357

ca nu exista nicio ratiune pentm ca cei decedati in cursul executarii sa fie exclu^i
de piano de la reabilitare.
b) A achitat integral cheltuielile de judecatd §i §i-a indeplinit obligafiile civile
stabilite prin hotdrdrea de condamnare, afara de cazul cand acesta dovede^te
ca nu a avut posibilitatea sa le indeplineasca sau cand partea civila a renuntat la
despagubiri.
Titularul cererii de reabilitare judecatoreasca este condamnatul. Acesta nu va
putea insa introduce cererea de reabilitare judecatoreasca daca stingerea executa­
rii pedepsei s-a facut prin prescriptie, iar lipsa executarii ii este imputabila. Dupa
moartea condamnatului, cererea se poate introduce de catre rudele apropiate^^^ ale
acestuia sau de catre (fostul) sot. Sotul sau rudele apropiate pot continua proce-
dura de reabilitare pomita anterior decesului.
in cerere trebuie sa se mentioneze;
- adresa condamnatului, iar cand cererea este facuta de alta persoana, adresa
acesteia;
- condamnarea pentru care se cere reabilitarea §i fapta pentru care a fost
pronuntata acea condamnare;
- localitatile unde condamnatul a locuit §i locurile de munca din tot intervalul
de timp de la executarea pedepsei §i pana la introducerea cererii, iar m cazul cand
executarea pedepsei s-a prescris, de la data ramanerii definitive a hotararii §i pSna
la introducerea cererii;
- temeiurile cererii;
- indicatii utile pentru identificarea dosarului §i orice alte date pentru soluti-
onarea cererii.
La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt indeplinite conditiile
reabilitarii judecatore§ti (spre exemplu, copia hotararii de condamnare, acte do-
veditoare pentru indeplinirea obligatiei de plata a despagubirilor acordate partii
civile).
Competenfa de solutionare a cererii de reabilitare judecatoreasca este alterna-
tivd, apartinand fie instantei care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pro-
nimtat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instantei corespunzatoare
in a carei circumscriptie domiciliaza condamnatul, fie instantei corespunzatoare
in grad in care condamnatul a avut ultimul domiciliu, daca, la data introducerii
cererii, acesta domiciliaza in strainatate.
La primirea cererii de reabilitare se fixeaza termen de solutionare §i se dispune
citarea persoanei care a solicitat reabilitarea §i a persoanelor a caror ascultare
instanta o considera necesara. De asemenea, se iau masuri pentru aducerea dosa-

Seirmalam sub acest aspect o necorelare legislativa, avSnd in vedere ca nici Codul penal §i
nici Codul de procedura penala nu definesc no|iunea de rude apropiate, ci pe cea de membrii de
familie. Apreciem ca o cerere de reabilitare ar trebui sa fie admisibila atunci cand este introdusa
de xm membru de familie al fostului condamnat, astfel cum este definita no|iunea prin art. 177 din
Codul penal.
358 Fartea specials______________________________

rului in care s-a pronuntat condamnarea se solicita copia fi§ei cazieralui judiciar
al condamnatului.
Solutionarea cererii se face in §edinfa nepublicd.
Instanta asculta persoanele citate care s-au prezentat, ia concluziile procu-
rorului §i ale petitionarului §i verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de
lege pentru admiterea reabilitarii.
Daca, inainte de solutionarea cererii de reabilitare, fata de condamnat a fost
pusa in mi§care ac^iunea penala pentru alta infractiune, examinarea cererii se
suspenda pana la solutionarea definitiva a acelei cauze.
Cererea de reabilitare se respinge daca;
a) a fost introdusa inainte de termenul legal prevazut de art. 166 din Codul
penal. In acest caz, cererea poate fi repetata dupa implinirea termenului legal;
b) in cerere nu s-a menfionat adresa celui care a introdus-o, iar petifionarul
nu s-a prezentat la termen. In acest caz, cererea se poate repeta oricand, evident
introducandu-se mentiunea lipsa;
c) lipse§te vreuna dintre celelalte mentiuni prevazute de lege pentru con|inutul
cererii §i peti|ionarul nu a completat cererea la termenul de infa|i§are §i nici la
termenul ce i s-a acordat in acest scop. §i in acest caz, cererea poate fi repetata
oricand;
d) nu sunt indeplinite conditiile de fond ale reabilitarii. In acest caz, potrivit
art. 170 alin. (1) din Codul penal, o noua cerere de reabilitare poate fi introdusa
dupa trecerea unui termen de un an de la data respingerii cererii initiale prin
hotarare definitiva (timp in care trebuie indeplinite §i conditiile de reabilitare).
Cand conditiile de fond §i de forma ale reabilitarii judecatore§ti sunt indeplinite,
instanta va admite cererea. Legea permite instantei sa dispune reabilitarea §i
atunci cand condamnatul sau persoana care a facut cererea dovede§te ca nu i-a
fost cu putin|:a sa achite despagubirile civile §i cheltuielile judiciare; in acest caz,
instanta poate insa sa §i respinga cererea, acordand termen, nu mai mare de 6 luni,
pentru achitarea in intregime sau in parte a sumei datdrate.
Instanta se pronunta prin sentinfa. |
Sentinta este supusd contestafiei, in termen de 10 zilfe de la comunicare. Con-
testa^ia se solu^ioneaza de instanta ierarhic superioara,^/« §edinfd nepublicd, cu
citarea petentului §i participarea obligatorie a procurorullji. Decizia instantei prin
care se solutioneaza contestatia este definitiva.
Dupa ramanerea definitiva a hotar^rii de reabilitare, instanta dispune sa se
faca men|iune despre aceasta pe hotararea prin care s-a pronuntat condamnarea.
Daca, ulterior acordarii reabilitarii, se descopera ca cel reabilitat mai savar§ise
o infi-ac|iune care, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi condus la respingerea cererii
de reabilitare, instan|a dispune anularea reabilitdrii, din oficiu sau la cererea
procurorului. Procedura este aceea§i ca in cazul acordarii reabilitarii.
Apreciem ca descoperirea noii infi-actiuni dupa ce reabilitarea fiisese acordata
nu conduce imediat la anularea reabilitarii, ci instanfa va trebui sa a§tepte
 IV. Proceduri speciale 359

solutionarea definitiva a cauzei privitoare la aceasta infractiune. Argumentul se

intemeiaza pe dispozitiile art. 536 din Codul de procedura penala, care prevad
ca, in materie de anulare a reabilitarii, se aplica m mod corespunzator dispozitiile
art. 533 din Codul de procedura penala, a§adar, inclusiv cele privitoare la
suspendarea examinarii cererii de anulare a reabilitarii.
Despre anularea reabilitarii se face mentiune pe hotararea prin care s-a pro-
nuntat condamnarea.
 Capitolul al V-lea. Dispozitii generale privind
punerea m executare a hotararilor penale

Activitatea procesuala in materie penala capata eficien|a numai in masura in

care hotararile judecatore§ti penale se pun in executare, astfel incat scopul legii
penale sa fie efectiv atins prin pedepsirea, cand este cazul, a celor care au comis
infrac|iuni.
In acest scop, Codul de procedura penala reglementeaza in Titlul V al Par|ii
speciale ultima fazS a procesului penal, cea a punerii in executare a hotararilor
penale.
Hotararile instanfelor penale sunt considerate ca exprimand adevarul in cauza
penala dedusa judecafii din momentul in care au ramas definitive. Din acest
moment, ele se bucura de autoritate de lucrujudecat, caracteristica ce se exprima
prin doua efecte, anume;
- efectul negativ, in virtutea caruia un al doilea proces penal avand ca obiect
aceea§i fapta §i indreptat impotriva aceleia§i persoane nu mai este posibil. Din
acest motiv, autoritatea de lucru judecat este reglementata drept cauza ce impie-
dica exercitarea acfiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedxira
penala]. Se poate invoca existence autorita|ii de lucru judecat atunci cand, in cel
de-al doilea proces penal, este urmarita penal sau judecata aceea§i persoana care a
fost judecata §i in primul proces penal, finalizat cu o hotar^e definitiva, §i pentru
acela§i fapt material care a facut obiectul primului proces penal. Identitatea trebu-
ie sa priveasca, pe de o parte, pe suspect sau inculpat ^nu §i celelalte parji), iar, pe
de alta parte, fapta imputata acestuia, chiar daca i se SjchimbS incadrarea juridica
(spre exemplu, atunci cand, prin hotarare definitiva, ir|5ulpatul a fost achitat pen­
tru o fapta incadrata ca loviri sau vatamari cauzatoare (|e moarte, exista autoritate
de lucru judecat in cea de-a doua cauza penala daca ac|la§i inculpat a fost trimis
in judecata, pentru aceea§i fapta, dar sub incadrarea jur^ica de omor);
- efectulpozitiv, caracterizat prin aceea ca hotararea ppate fi pusa in executare.
Conform art. 550 alin. (1) din Codul deprocedure penala, hotararile instan^elor
penale devin executorii la data cand au ramas definitive.
Prin excepfie insS, atunci cand legea prevede expres, pot fi puse in executare §i
hotarari penale care nu sunt definitive. Spre exemplu: incheierea prin care judeca-
torul de drepturi §i libertap a dispus luarea sau prelungirea unei masuri preventive
in cursul urmaririi penale este executorie chiar nedefinitiva, intrucat, chiar daca
a fost contestata, contestafia nu suspenda executarea [art. 204 alin. (3) din Codul
de procedura penala]; sentinta este executorie cu privire la luarea masurilor asi-
guratorii, restituirea lucrurilor §i mentinerea, revocarea, inlocuirea sau incetarea
 V. Dispozitii generale privind executarea hotararilor 361

de drept a masurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire

la inculpat, chiar daca nu este definitiva, fiind apelata [art. 397 alin. (4), art. 399
alin. (4) din Codul de procedura penala].
Dispozitiile art. 551-552 din Codul de procedura penala stabilesc momentele
la care hotdrdrile penale rdmdn definitive.
Astfel, hotdrdrile primei instance rdmdn definitive:
1. la data pronuntarii, cand hotararea nu este supusa contestatiei sau apelului.
Spre exemplu: sentin|a de declinare a competentei este definitiva din momentul
pronun|arii, nefiind supusa niciunei cai de atac [art. 50 alin. (4) din Codul de
procedura penala]; incheierea prin care instan^a a luat, In cursul judecafii, o
masura asiguratorie este definitiva din momentul pronuntarii, intrucat contestatia
poate privi numai modul de aducere la indeplinire a masurii [art. 250 alin. (6) din
Codul de procedura penala];
2. la data expirarii termenului de apel sau de introducere a contestatiei:
a) cand nu s-a declarat apel sau contestatie m termen. Atunci cSnd legea da
dreptul la exercitarea unei cai de atac impotriva hotSrarii, dar titularul nu o exer-
cita in termenul prevazut de lege, hotararea se definitiveaza la expirarea ace-
lui termen. Spre exemplu, impotriva sentinfei primei instan|e se poate exercita
apel, de catre procuror, persoana vatamata sau par^i, tn termen de 10 zile de la
comunicarea copiei minutei [art. 410 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Daca niciunul dintre titulari nu introduce apel sau, de§i exercita calea de atac,
aceasta este tardiva, sentinfa se definitiveaza la expirarea termenului de 10 zile de
apel. Men|ionam totu§i ca este posibil ca sentin|a, de§i a devenit definitive, prin
expirarea termenului de apel, sa i§i piarda acest caracter in ipoteza admiterii unei
cereri de repunere in termen [art. 411 alin. (2) din Codul de procedura penala]^*^;
b) cand apelul sau, dupa caz, contestatia declarata a fost retrasa inauntrul
termenului. Spre exemplu, atunci cand apelul a fost exercitat, art. 414 din Codul
de procedura penala permite parfilor §i persoanei vatamate la renunte in mod
expres la calea de atac, daca termenul de declarare nu a expirat incS. In aceasta
ipoteza, hotararea se va definitiva la momentul implinirii termenului de apel, §i
nu la momentul renun^arii, intrucat legea permite §i revenirea asupra renuntarii la
apel, daca se produce inauntrul termenuluiP^;
3. la data retragerii apelului sau, dupa caz, a contestatiei, daca aceasta s-a
produs dupa expirarea termenului de apel sau de introducere a contestatiei. Daca
apelul a fost introdus, el devolueaza cauza §i provoaca o noua judecata in fata
instantei de apel. Legea (art. 415 din Codul de procedura penala) permite insa ca,

Potrivit art. 411 alin. (1) Cod procediira penala, apelul declarat dupa expirarea termenului
prevSzut de lege este considerat ca fiind facut m termen daca instan^a de apel constata ca intarzierea
a fost determinate de o cauza temeinica de Jmpiedicare (spre exemplu, titularul a suferit un accident
de circulafie §i a fost in coma pe durata termenului de apel), iar cererea de apel a fost facuta in cel
mult 10 zile de la incetarea acesteia.
PI Cu excep|ia apelului privind latura civila a cauzei.
362 Partea speciala

pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, persoana vatamata, partile sau

procuroml ierarhic superior celui care a declarat apelul sa il retraga, ipoteza in
care hotararea primei instante se definitiveaza la momentul retragerii^*^;
4. la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins apelul sau, dupa caz,
contestatia. Daca impotriva hotararii primei instante s-a exercitat calea de atac in
termenul legal, are loc o noua judecata in urma careia este posibil ca instanta sa
respinga acea cale de atac. La momentul respingerii, hotararea primei instante se
definitiveaza.
Hotararea instanfei de apel rdmdne definitivd la data pronun|arii acesteia,
atunci cand apelul a fost admis §i procesul a luat sfar§it in fata instantei de apel. In
ipoteza in care instanta de apel a admis apelul, una dintre solu|;iile pe care le
are la indemana este cea de a desfiinfa sentinta primei instante §i de a proceda
la rejudecarea cauzei [art. 421 pet. 2 lit. a) din Codul de procedura penala]. Ca
urmare a rejudecMi, instanta de apel va da o decizie, care va fi definitiva la
momentul pronuntarii.
Atunci cand, in urma admiterii apelului, instanta de apel desfiin^eaza sentinta
primei instante §i dispune rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a
fost desfiintata sau de catre instanta competenta [art. 421 pet. 2 lit. b) din Codul
de procedura penala], procesul penal nu ia sfar§it in fata instantei de apel, astfel
ca hotararea nu se definitiveaza la momentul pronuntarii acesteia. Este posibil
ca instanta de apel sa desfiin|;eze sentinta numai cu privire la unele fapte sau
persoane ori numai in ceea ce prive^te latura penala sau civila, situatie in care
hotararea se va definitiva la momentul pronuntarii instan|ei de apel exclusiv in
ceea ce prive§te partile care nu au fost desfiintate.
Hotararea pronunfatd in calea de atac a contestafiei ramane definitiva la data
pronuntarii acesteia, atunci cand contestatia a fost admisa §i procesul a luat sfar^it
in fata instantei care o judeca. v,
Dupa ce a devenit definitiva, hotararea penala trebui^pusa in executare. Regula
este ca punerea in executare se face de catre prima ins|anta de judecata (aceasta
fiind instanfa de executare), indiferent ca hotararea a ^mas definitiva la prima
instanta, la instanta ierarhic superioara (daca este vorbddespre o hotarare ce s-a
atacat cu contestatie) ori la instanta de apel. Avand in ve(^re ca toate instantele au
competenfa fiinctionala de judecata in prima instanta, re:kilta ca - de principiu -
toate pot indeplini rolul de instan^ de executare.
Prin excepfie, nu este instanta de executare Inalta Curte de Casatie §i Justitie.
HotarMle pronuntate in prima instanta de catre Inalta Curte de Casatie §i Justitie
se pun in executare, dupa caz, de Tribunalul Bucure^ti sau de tribunalul militar.
In vederea punerii in executare a hotarmi ramase definitiva in fa|a instantei de
apel sau in fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite instantei de executare.

Face exceplie ipoteza in care apelul declarat §i retras de procuror a fost insu?it de partea m
favoarea careia a fost declarat, ipoteza in care judecata in apel va continm.
 V. Dispozitii generale privind executarea hotararilor 363

in ziua pronuntarii, un extras din acea hotartre cuprinzand datele necesare punerii
in executare. La fel procedeaza §i Inalta Curte de Casatie §i Justitie atunci cand
modifica, intr-un recurs in casatie, hotararea instantei de apel.
Aceea^i procediira se urmeaza §i in cazul hotararilor nedefinitive, dar exe-
cutorii. Exceptie fac insa hotararile nedefinitive §i executorii privind masurile
de siguranta, masurile asiguratorii §i cele preventive, care se pun in executare
de judecatorul de drepturi §i libertati, judecatoml de camera preliminara sau de
instanta care le-a dispus.
in vederea punerii in executare a hotararii, instanta de executare deleaga
unul sau mai multi dintre judecatorii sai pentru efectuarea punerii in executare,
care va indeplini toate atributiile legate de acest aspect (spre exemplu, in cazul
in care se pune in executare o pedeapsa cu inchisoarea, va emite mandatul de
executare). Acesta este judecatorul delegat cu executarea. Daca la punerea in
executare sau in cursul executarii se ive§te vreo nelamurire sau impiedicare la
executare, judecatorul delegat cu executarea poate sesiza instanta de executare in
vederea rezolvarii (spre exemplu, pe calea contestatiei la executare).
Legea permite judecatomlui delegat cu executarea din cadrul instantei de
executare ca, in cazul pedepselor §i masurilor neprivative de libertate, sa delege
unele atributii judecatomlui delegat cu executarea de la instanta corespunzatoare
in grad instantei de executare in a carei circumscriptie locuie^te persoana aflata
in executare.
 Teste-grila

1. In cursul urmaririi penale, procurorul dispime, ca regula, asupra actelor §i

masurilor procesuale prin;
a) ordonanta;
b) proces-verbal;
c) rezolufie.

2. in cauzele in care procurorul supravegheaza activitatea organelor de cerce-

tare penala, acesta:
a) nu poate sa efectueze personal vreun act de cercetare penala;
b) poate sa efectueze personal orice act de urmarire penala;
c) poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala.

3. Inceperea urmaririi penale in personam se dispune:

a) numai atunci cand suspectul §i-a incalcat obligatiile stabilite de organul
judiciar;
b) atunci c^nd din datele §i probele existente in cauza rezulta indicii rezonabile
ca o anumita persoana a savar§it o fapta pentm care s-a inceput urmarirea penala;
c) atunci cand se constata ca nu exista vreunul dintre cazurile care impiedica
exercitarea actiunii penale.

4. Termenul de introducere a plangerii prealabile, in lumina Codului de pro-

cedura penala, care curge de la data la care persoana vatamata sau reprezentantul
legal al acesteia a aflat despre savar§irea faptei, este
a) 2 luni; \
b) 60 zile; |
c) 3 luni, 1

5. Persoana fa|a de care procurorul dispune efectuarel in continuare a urmari­

rii penale are calitatea de:
a) suspect;
b) mvinuit;
c) inculpat.

6. Procedura audierii anticipate se incuviin|eaza de catre:

a) judecatorul de camera preliminara;
b) instan^a de judecata;
c) judecatorul de drepturi §i liberta|i.
_________________________________ Teste-grila________________ 365

7. Dupa punerea in mi^care a actiunii penale este obligatorie:

a) comunicarea punerii in mi§care a actiunii penale;
b) audierea inculpatului, atunci cand aceasta este posibila;
c) eliberarea, din oficiu, de catre procuror, a unei copii a ordonantei de punere
in mi§care a actiunii penale catre inculpat.

8. Reprezinta cazuri de suspendare a urmaririi penale;

a) extradarea activa;
b) boala grava care il impiedica pe inculpat sa ia parte la procesul penal, con-
statata prin acte medicale;
c) desfa^urarea procedurii de mediere, potrivit legii.

9. Pe timpul cand urmarirea penala este suspendata din motive medicale, or-
ganele de cercetare penala:
a) nu mai pot efectua niciun fel de activitate;
b) continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de
situa|ia inculpatului;
c) continua sa efectueze orice act de cercetare penala, cu obliga^ia corelativa
de a le comunica inculpatului.

10. Procurorul poate dispune clasarea cauzei atunci cand constata ca;
a) fapta nu exista;
b) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;
c) sesizarea nu indepline§te conditiile esentiale de forma.

11. Procurorul poate dispune renuntarea la urmarirea penala:

a) in cazul tuturor infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii
sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani;
b) atunci cand, intre altele, nu exista un interes public in urmarirea penala;
c) exista autoritate de lucru judecat.

12. Procurorul poate continua urmarirea penala la cererea suspectului sau in­
culpatului c^nd:
a) s-a dispus clasarea pe motiv ca fapta nu exista;
b) s-a dispus clasarea, intrucat a intervenit amnistia;
c) s-a dispus renuntarea la urmarirea penala.

13. Procurorul este obligat sa procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi pe­

nale §i sa se pronun|e asupra acestora cand urmarirea penala a fost terminata:
a) in termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de
cercetare penala;
366 Partea speciala

b) m termen de cel mult 20 de zile de la primirea dosarului trimis de organul

de cercetare penala;
c) de urgenta §i cu precadere, in situatia inculpatilor arestati.

14. Prin rechizitoriu procuroml poate dispune:

a) punerea in mi§care a actiunii penale;
b) clasarea cauzei penale;
c) numai trimiterea m judecata a inculpatului.

15. Reprezinta cazuri de reluare a urmaririi penale;

a) incetarea cauzei de suspendare;
b) restituirea cauzei de catre judecatorul de camera preliminara;
c) redeschiderea urmaririi penale de catre judecatorul de drepturi §i libertati,
daca inculpatul se afla in stare de arest preventiv.

16. Redeschiderea urmaririi penale:

a) este supusa confirmarii judecatorului de drepturi §i libertati, in termen de
3 zile, daca inculpatul se afia in stare de arest preventiv, sub sanctiunea nulitatii;
b) este supusa confirmarii judecatorului de camera preliminara, in termen de
cel mult 3 zile, sub sanctiunea nulitatii;
c) nu este supusa confirmarii.

17. Ordonanta de clasare este infirmata, dispunandu-se redeschiderea urmari­

rii penale, in cazul in care se constata ca:
a) suspectul sau inculpatul nu §i-a indeplinit cu rea-credinta obligatiile impuse
de procuror prin ordonanta de renuntare la urmarirea penala;
b) au aparut fapte sau imprejurari noi din care rezulla ca a disparut imprejura-
rea pe care se intemeia clasarea; |
c) nu a existat imprejurarea pe care se intemeia clasatea.

18. Impotriva masurilor §i actelor de urmarire penalaJ;altele decat solutiile de

netrimitere in judecata, pot formula plangere: ^
a) numai persoana vatamata;
b) numai suspectul sau, dupa caz, inculpatul;
c) orice persoana care justifica un interes.

19. Impotriva solutiilor de clasare sau de renuntare la urmarirea penala se poa­

te formula plangere;
a) in termen de 15 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus
solutia;
b) la procuroml ierarhic superior celui care a dispus solutia;
_________________________________Teste-grila ________________________ 367

c) la judecatorul de drepturi §i libertati de la instanta competenta sa judece

fondul cauzei.

20. Sesizarea organelor de urmarire penala se poate face:

a) prin rechizitoriu;
b) prin denunt;
c) din oficiu.

21. Titulari ai unei plangeri prealabile adresate organelor de urmarire penala

potfi:
a) so|ul persoanei vatamate;
b) mandatarul, daca detine o procura speciala m acest sens;
c) reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu.

22. In cazul m care procurorul dispune clasarea, iar in cauza inculpatul este
arestat preventiv:
a) procurorul constata el insu§;i incetarea de drept a masurii arestarii preventi­
ve, prin acela§i act prin care se dispune solutia clasarii;
b) procurorul va sesiza obligatoriu instan|:a, iar aceasta va dispune revocarea
masurii arestarii preventive;
c) masura arestarii preventive va inceta de drept, fara a se mai face vreo men-
tiune in acest sens.

23. Masurile asiguratorii mceteaza de drept, m cazul ordonantei de clasare:

a) de mdata;
b) daca persoana nu introduce actiune civila, in termen de 10 zile de la data
dispunerii clasarii;
c) in termen de 30 zile de la data comunicarii solutiei clasarii, daca persoana
vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile.

24. Impotriva ordonantei prin care s-a dispus solutia clasarii se poate formula
plangere in termen de:
a) 7 zile;
b) 10 zile;
c) 20 de zile.

25. Titulari ai unei plangeri penale adresate organelor de urmarire penala, ca

mod general de sesizare a organelor judiciare, pot fi:
a) soful persoanei vatamate;
b) parintele pentru copilul major;
c) copilul major pentru parinte.
368 Partea speciala

26. Reprezinta parghii pe care procuroml le are la indemana in vederea exer-

citarii supravegherii activitatii organelor de cercetare penala:
a) posibilitatea acestuia de a efectua el insu§i orice act de urmarire penala,
chiar daca dosarul este instrumentat de catre organele de cercetare speciale;
b) posibilitatea acestuia de a dispune declinarea cauzei in favoarea unui alt
organ de cercetare penala din subordinea sa, cand apreciaza ca astfel s-ar realiza
o mai buna instrumentare a cauzei;
c) sesizarea instantei de judecata in vederea aplicarii sanctiunii amenzii judi-
ciare fata de organul de cercetare penala, in cazul in care acesta a tergiversat in
mod nejustificat instrumentarea cauzei.

27. Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala

in cazul;
a) infractiunilor savar§ite de militari;
b) infractiunilor savar§ite la bordul aeronavelor;
c) infractiunilor de coruptie savar§ite de catre personalul navigant al marinei
civile, daca fapta a pus in pericol siguranta navei.

28. in cursul urmaririi penale, in afara procurorului §i a organelor de cercetare

penala, mai pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului:
a) organele de control ale autoritatilor administratiei publice, in cazul infrac­
tiunilor flagrante savar§ite in legatura cu serviciui de catre cei aflati in subordinea
lor;
b) organele de ordine publica §i siguranta na|ionala, in cazul infractiunilor
constatate in timpul exercitarii afributiilor prevazute de lege;
c) comandantii de nave, in cazul infractiunilor savar§ite pe acestea.

29. In cazul in care parintele aduce la cuno§tinta org^nului de urmarire penala

savar§irea unei infractiuni fata de copilul sau major, sesizarea se considers facuta
prin: |
a) plangere; ^
b) denunt; \
c) sesizare din oficiu.

30. Plangerea impotriva actelor sau masurilor organului de cercetare penala,

formulata in conditiile art. 336 din Codul de procedura penala, se depune la;
a) judecatorul de camera preliminara de la instanta care ar fi competenta sa
solutioneze cauza in fond;
b) procuroml care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala;
c) organul de cercetare penala.
 __________________Teste-grila 369

31. Durata procedurii in camera preliminara este de cel mult:

a) 60 de zile de la data fixarii termenului pentm verificarea legalitatii sesizarii
instantei, a administrarii probelor §i a efectuarii actelor de catre organele de ur-
marire penala;
b) 60 de zile de la data im-egistrarii cauzei la instanta;
c) 60 de zile de la data comunicarii catre inculpat a copiei certificatea rechi-
zitoriului.

32. Dupa sesizarea instantei §i repartizarea aleatorie a cauzei, se comunica

copia certificata a rechizitoriului:
a) numai inculpatului aflat in stare de definere;
b) numai inculpatului, la locul de detinere ori, dupa caz, la adresaunde locu-
ie§te sau la care a solicitat comunicarea actelor de procedura;
c) persoanei vMmate §i partilor.

33. In procedura de camera preliminara, parchetul:

a) poate raspunde, in termen de 10 zile de la comunicare, cererilor §i excepti-
ilor formulate de inculpat ori exceptiilor ridicate din oficiu;
b) este obligat sa raspunda in termen de 10 zile numai cererilor §i exceptiilor
formulate de inculpat;
c) este obligat sa raspunda exceptiilor ridicate din oficiu.

34. Daca s-au formulat cereri §i exceptii de catre inculpat, judecatorul de ca­
mera preliminara se pronunta asupra acestora:
a) in camera de consiliu, fara participarea procurorului §i a inculpatului;
b) in camera de consiliu, fara citarea inculpatului, dar cu participarea procu­
rorului;
c) in §edinta publica, cu citarea at^t a procurorului, cat §i a inculpatului.

35. Judecatorul de camera preliminara poate pronunta una dintre urmatoarele

solutii:
a) constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor §i a efectuarii
actelor de urmarire penala §i dispune restituirea cauzei la parchet;
b) constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor §i a efectua­
rii actelor de urmarire penala §i dispune inceperea judecatii;
c) exclude una sau mai multe probe administrate §i dispune restituirea cauzei
la parchet.

36. Incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara poate fi ata-

cata cu contestatie:
a) cu privire la modul de solutionare a cererilor §i a exceptiilor;
b) de catre procuror §i inculpat, in termen de 48 de ore de la comunicare;
c) de catre procuror §i inculpat, in termen de 3 zile de la pronuntare.
370_____ ______ Partea speciala______________________________

37. Reprezinta principii specifice fazei de judecata:

a) necontradictorialitatea;
b) aflarea adevamlui;
c) oralitatea.

38. Instanta pronunta o sentinta atunci cand:

a) verifica periodic in cursul judecatii daca subzista temeiurile avute in vedere
la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, nu mai t§rziu de 60 de zile de
la ultima verificare;
b) declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea unei alte instante;
c) solutioneaza apelul declarat in cauza.

39. Suspendarea judecatii se dispune atunci cand:

a) inculpatul invoca o exceptie de neconstitutionalitate, iar instanta in fata
careia se invoca exceptia dispune sesizarea Curtii Constitu|ionale pentru soluti-
onarea acesteia;
b) inculpatul sufera de o boala incurabila;
c) intre inculpat §i persoana vatamata a fost incheiat un contract de mediere,
potrivit legii.

40. In cazul savar§irii unei infractiuni de audienta in timpul desfa§urarii §e-

dinfei de judecata:
a) procurorul de §edin|a il poate retine pe suspect sau pe inculpat;
b) instanta poate dispune arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de
cel mult 10 zile;
c) instanta poate dispune extinderea procesului penal cu privire la fapta savar-
§ita de inculpat. k
s
41. Ordinea in care se da cuvantul in cadrul dezbaterilor este urmatoarea:
a) procuror, persoana vatamata, parte civila, parte |esponsabila civilmente,
inculpat; t
b) procuror, inculpat, persoana vatamata, parte civil^ parte responsabila ci­
vilmente;
c) inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente,
procuror.

42. Instanta lasa nesolutionata actiunea civila in cazul in care constata ca:
a) fapta nu a fost savar§ita de inculpat;
b) nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii;
c) partea civila nu indica mo§tenitorii partii responsabile civilmente, in caz de
deces al acesteia, in termen de cel mult 2 luni de la deces.
 Teste-grila 371

43. Reprezinta principii specifice ale fazei de judecata:

a) principiul nemijlocirii;
b) principiul subordonarii ierarhice;
c) principiul contradictorialitatii.

44. Citarea partilor la judecata:

a) este obligatorie in situatia repunerii cauzei pe rol in vederea reluarii cerce-
tarii judecatore§ti, in toate cazurile;
b) nu este obligatorie in privinta inculpatului aflat in stare de arest preventiv
in alta cauza;
c) nu este obligatorie pentru partea careia i s-a inmanat in mod legal citatia
pentru un termen de judecata, dar nu s-a prezentat.

45. Suspendarea judecatii:

a) se poate dispune in cazul invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate;
b) se poate dispune in cazul existentei unei cereri de extradare pasiva;
c) se poate dispune pe perioada desfa^urarii procedurii de mediere.

46. Inexistenta minutei, c^nd instanta solutioneaza fondul cauzei:

a) este sanctionata cu nulitatea relativa;
b) este sanctionata cu nulitatea absoluta;
c) aceasta neregularitate se poate acoperi prin redactarea dispozitivului, odata
cu intreaga hotarare judecatoreasca.

47. Recunoa§terea invinuirii:

a) poate interveni in cazul tuturor infractiunilor;
b) presupune, printre altele, ca inculpatul sa recunoasca in totalitate faptele
retinute prin actul de sesizare a instantei;
c) presupune, printre altele, administrarea de probe cu inscrisuri.

48. Etapa cercetarii judecatore^ti incepe prin:

a) citirea actului de sesizare de catre grefier;
b) verificari privitoare la inculpat;
c) audierea inculpatului.

49. Instanta poate amana pronun|area:

a) maxim 5 zile;
b) maxim 7 zile;
c) maxim 15 zile.
372 Partea speciala ________

50. In situatia in care instanta dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei

retinute in sarcina inculpatului:
a) daca noua incadrare juridica atrage competenta materiala a instan|ei infe-
rioare in grad, se va dispune declinarea competen|:ei de solu|ionare a cauzei in
favoarea acestei din urma instance;
b) cauza se judeca in continuare, prin prorogare de competen|a, de instan|a
sesizata, in situatia in care noua incadrare juridica atrage competenta materiala a
instanfei ierarhic inferioare;
c) instanta nu are obligafia de a-1 cita pentru termenul urmator pe inculpatul
care nu este prezent la §edin|a de judecata in cadrul careia se dispune aceasta
masura, in situatia in care inculpatul are termen in cuno§tin|a.

51. Instanfa lasa nesolutionata actiunea civila atunci cand se pronun|a solutia
achitarii pe motiv ca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;
c) fapta nu este prevazuta de legea penala.

52. Comunicarea sentintei penale se face catre:

a) partea civila, numai daca a lipsit la dezbateri;
b) inculpatul arestat in cauza, care a fost prezent la judecata;
c) serviciul de probatiune in a carui raza teritoriala i§i are domiciliul inculpa­
tul, atunci cand s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei.

53. Instanfa poate dispune ca judecata sa aiba loc in §edinta nepublica:

a) in cazul in care judecata in §edinta publica ar putea aduce atingere unor
interese de stat; i,
b) la cererea unui martor, daca, prin informa|iile relevkte, s-ar putea duce atin­
gere demnita|ii sau vie|ii intime a acestuia; I
c) in cazul judecarii unei cauze cu un inculpat aflat in |tare de definere.
1
54. Principiul nemijlocirii presupune ca:
a) toate probele sa fie supuse discu^iei parfilor, procvirotului, instance! §i apa-
ratorului;
b) instanta de judecata sa intre in contact direct cu toate probele;
c) parfile sa se poata adresa instan^ei de judecata prin formularea oralS de ce-
reri §i ridicarea de excep^ii.

55. Judecata poate avea loc daca:

a) pSr^ile sunt legal citate, chiar daca nu s-au prezentat, in toate cazurile;
b) inculpatul nu a fost legal citat, insa se prezinta in fa|a instan^ei;
 Teste-grila 373

c) partea civila, arestata in alta cauza, nu poate fi adusa in fata instantei, fiind
insa legal citata.

56. Incheierea prin care prima instanta solutioneaza cererea avand ca obiect
suspendarea judecatii in cazul procedurii medierii:
a) este supusa caii de atac a contestatiei, separat, daca instanta admite aceasta
cerere;
b) este definitiva;
c) este supusa caii de atac a contestatiei, odata cu fondul cauzei, daca instanfa
respinge aceasta cerere.

57. Minuta, ca rezultat al deliberarii:

a) se semneaza de catre pre§edintele completului §i de catre grefier;
b) se semneaza de to|:i membrii completului de judecata §i de grefier §i se in-
tocme§te in 2 exemplare originale;
c) se semneaza de toti membrii completului de judecata,

58. Recunoa§terea invinuirii:

a) nu poate interveni in cazul infracfiunilor pentru care legea prevede pedeap-
sa deten|iunii pe viata;
b) presupune, printre altele, ca inculpatul sa recunoasca unele dintre faptele
re^inute prin actul de sesizare a instan|ei, urmand ca fata de celelalte instanta sa
dispuna disjungerea cauzei §i judecarea lor separat;
c) poate interveni chiar daca persoana vatamata se opune.

59. Redactarea hotarMi judecatore§ti in materie penala se realizeaza in ter-

men de cel mult:
a) 10 zile de la pronun^are;
b) 20 de zile de la pronunfare;
c) 30 de zile de la pronunfare.

60. Instan|a nu acorda despagubiri civile atunci cand se pronunta solu^ia achi-
tarii inculpatului pe motiv ca:
a) exists autoritate de lucru judecat;
b) fapta nu exista;
c) fapta nu a fost sav^r§ita de inculpat.

61. Instanta va pronunfa solu|;ia incetarii procesului penal atunci c^nd se con­
stats cS:
a) a fost retrasa plangerea prealabila;
b) faptei ii lipse^te gradul de pericol social al unei infrac^iuni;
c) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege.
374_____________________________ Partea speciala______________________________

62. Termenul de judecata stabilit in mod aleatoriu;

a) nu poate fi preschimbat decat de pre§edintele instantei;
b) poate fi preschimbat de completul investit cu judecarea unei cauze penale,
cu respectarea principiului continuitatii completului;
c) poate fi preschimbat in situatia in care, din motive obiective, instanta nu i§i
poate desfa§ura activitatea de judecata la termenul fixat ori in vederea solutionarii
cu celeritate a cauzei.

63. Judecata poate avea loc daca:

a) persoana vatamata §i partile sunt legal citate §i procedura de citare este in-
deplinita;
b) partile s-au prezentat;
c) inculpatul s-a prezentat, atunci cand prezenta sa este obligatorie.

64. Termenul in cuno§tinta este primit de catre:

a) partea prezenta prin reprezentant la un termen de judecata;
b) militarul prezent prin aparator ales la un termen de judecata;
c) partea careia, prin fiinctionarul insarcinat cu primirea corespondentei, i s-a
inmanat in mod legal citatia.

65. Daca in cursul §edintei de judecata se savar§e§te o faptaprevazuta de legea

penala:
a) constatarea faptei este atributia pre§edintelui de complet, in toate cazurile;
b) constatarea faptei este atributia procurorului de §edinta;
c) retinerea suspectului poate fi dispusa de procuror.

66. Instanta dispune suspendarea procesului penal; i

a) cand se constata printr-un act medical ca inculpatii sufera de o boala grava;
b) prin incheiere definitiva; \
c) pana cand starea sanatatii inculpatului va permite|participarea acestuia la
judecata. “
I
67. Incheierea de §edinta:
a) cuprinde numele §i prenumele judecatorilor, procurorului §i grefierului;
b) se intocme§te de grefier in 48 de ore de la terminarea §edintei;
c) se semneaza de pre§edintele completului de judecata §i de grefier.

68. Pentru a judeca o cauza penala dupa procedura in cazul recunoa§terii in-
vinuirii:
a) inculpatul trebuie sa solicite acest lucru pana la inceperea cercetarii jude-
catore§ti;
b) inculpatul trebuie sa solicite acest lucru pana la inceperea dezbaterilor;
 Teste-grila 375

c) instanta trebuie sa admita cererea inculpatului de a fi judecat potrivit acestei

proceduri.

69. Citirea depozitiei martorului date in faza de urmarire penala se poate dis-
pune atunci cand:
a) ascultarea martorului nu mai este posibila;
b) martorul nu se prezinta in fata instantei;
c) martorul face declaratii care le contrazic pe cele date anterior.

70. Actul de sesizare a instantei de judecata este:

a) rechizitoriul;
b) plangerea persoanei prevazute de art. 340 alin. (1) din Codul de procedura
penala;
c) plangerea prealabila.

71. Minuta se semneaza de:

a) pre§edintele completului de judecata;
b) to|i membrii completului de judecata;
c) toti membrii completului de judecata §i grefier.

72. incheierile sunt hotararile judecatore§ti pronuntate:

a) numai inainte de sentinta sau decizia prin care se rezolva cauza;
b) inainte sau dupa sentinta prin care se rezolva cauza;
c) inainte sau dupa decizia prin care se rezolva cauza.

73. Completul de judecata se poate schimba pana la:

a) inceputul cercetarii judecatore§ti;
b) inceputul dezbaterilor;
c) terminarea dezbaterilor.

74. Pot introduce contestatie in anulare:

a) procurorul, in toate cazurile;
b) oricare dintre parti, in toate cazurile;
c) martorii, in cazul nelegalei citari a lor in fata instantei de apel.

75. Constituie motive de contestatie in anulare urmatoarele:

a) cand se descopera fapte sau imprejurSri noi ce nu au fost cunoscute de
instants la solutionarea cauzei;
b) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari penale definitive
pentru aceea§i fapta;
c) cand un inscris care a servit ca temei al hotarmi instantei de apel a fost
declarat fals.
376 Partea speciala

76. Termenul in care poate fi introdusa contesta^ia in anulare este de:

a) 30 de zile de la inceperea executarii dispozifiilor civile pentru partea res-
ponsabila civilmente;
b) 10 de zile de la data cand persoana impotriva careia se face executarea a
luat cuno§tin|a de hotararea a carei anulare se cere;
c) oricand, pentru persoana vatamata, cand se invoca faptul ca impotriva unei
persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceea§i fapta.

77. Instan|a examineaza admisibilitatea in principiu a cererii de contesta|ie

in anulare intemeiate pe dispozitiile art. 426 lit. a)-h) din Codul de procedura
penala:
a) in camera de consiliu, cu citarea par|ilor;
b) in camera de consiliu, fara citarea parjilor;
c) in §edinta publica, fara citarea par^ilor.

78. Instanta investita cu solufionarea contestafiei in anulare, in situa|ia in care

dispune admiterea in principiu a cererii, pronun^a o:
a) incheiere;
b) sentin|a;
c) decizie.

79. Pe timpul solutionarii contesta^iei in anulare:

a) instanta poate suspenda hotararea atacata;
b) suspendarea hotararii atacate are loc de drept;
c) instanta nu poate suspenda hotararea atacata.

80. La judecata contesta^iei in anulare: *

a) este obligatorie prezen^a inculpatului aflat in stare (% de^inere;
b) nu este obligatorie prezen|;a inculpatului, daca ac^ta este arestat in alta
cauza; |
c) nu este obligatorie participarea procurorului. t
I
81. Hotararea prin care, dupa admiterea in principiu, instanta competenta re-
zolva o contestafie in anulare intemeiata pe neindeplinirea procedurii de citare:
a) este definitive in toate cazurile;
b) poate fi atacata cu apel;
c) poate fi atacata cu recurs.

82. Sunt supuse revizuirii:

a) nimiai hotarMle instan|elor de apel;
 Teste-grila 377

b) numai hotararile ce con|in o rezolvare a fondului cauzei, prin care s-a pro-
nuntat o solufie de condamnare, de renunfare la aplicarea pedepsei, de am^nare a
aplicarii pedepsei, achitare sau mcetare a procesului penal;
c) §i sentinlele prin care judecatorul a respins plangerea impotriva solutiei de
netrimitere in judecata dispuse de procuror.

83. Constituie motive de revizuire:

a) cand inculpatul a fost condamnat, de§i existau probe cu privire la o cauza
de mcetare a procesului penal;
b) c§nd un membru al completului de judecata a comis o infrac|:iune in le-
gatura cu cauza a carei revizuire se cere, imprejurare care a influen|;at solutia
pronun^ata in cauza;
c) cand doua hotarm judecatore§ti definitive nu se pot concilia.

84. Cererea de revizuire:

a) se adreseaza instan|;ei la care a ramas definitiva hotararea a carei revizuire
se cere;
b) se adreseaza curfii de apel in a carei circumscriptie teritoriala domiciliaza
revizuientul;
c) se adreseaza instanfei care a judecat cauza in prima instan^a.

85. Situatiile care constituie cazurile de revizuire intemeiate pe marturia min-

cinoasa §i inscrisul declarat fals pot fi dovedite:
a) prin orice mijloc de proba, in situatia in care dovada nu poate fi facuta da-
torita existentei uneia dintre cauzele prevazute la art. 16 din Codul de procedura
penala;
b) prin orice mijloc de proba, in orice situa|ie;
c) prin hotarare judecatoreasca definitiva prin care s-a dispus asupra fondului
cauzei.

86. Termenul de introducere a cererii de revizuire este:

a) 1 an, cand revizuirea se face in favoarea condamnatului;
b) 1 an de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a deciziei Curjii
Constitu^ionale, cand aceasta a declarat neconstitu^ionala o dispozi|:ie legala pe
care se intemeia condamnarea in cauza a carei revizuire se cere;
c) oricand, chiar §i dupS moartea condamnatului, atunci cand revizuirea se
face in favoarea condamnatului, numai in situatia in care motivul revizuirii este
descoperirea unor fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cimoscute de instanfa la
solufionarea cauzei.

87. Admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se examineazS:

a) in camera de consiliu, cu citarea p^rfilor §i cu participarea procurorului;
 _____ ______ Partea speciala____________________ __________

b) in camera de consiliu, fara citarea partilor §i cu participarea procurorului;

c) in camera de consiliu, fara citarea partilor §i fara participarea procurorului.

88. Cu ocazia judecarii cererii de revizuire, instanta:

a) poate administra din nou probele diti cursul primei judecati;
b) nu poate administra din nou probele care au fost administrate cu ocazia
primei judecati;
c) dispune acordarea din oficiu de despagubiri, cand gase§te cererea intemeia-
ta §i constata ca persoana condamnata a executat o parte din pedeapsa inchisorii
aplicata, in regim de detentie.

89. Hotararea prin care, dupa admiterea in principiu, instanta competenta re-
zolva contestatia in anulare:
a) este definitiva in toate cazurile;
b) poate fi atacata cu apel;
c) poate fi atacata cu recurs in casafie.

90. Revizuirea hotararii penale, exclusiv cu privire la latura civila:

a) se face potrivit Codului de procedura civila;
b) se rezolva de instanta penala;
c) este inadmisibila.

91. Persoana condamnata definitiv care a fost judecata in lipsa poate solicita
redeschiderea procesului penal;
a) in termen de o luna din ziua in care a luat cuno§tinta, prin orice mod, ca s-a
desfa§urat un proces penal impotriva sa;
b) in termen de 6 luni din ziua in care a luat cuno§tipta, prin orice notificare
oficiala, ca s-a desfa§urat un proces penal impotriva sa; |
c) in termen de o luna din ziua in care a luat cuno§tii^a, prin orice notificare
oficiala, ca s-a desfa§urat un proces penal impotriva sa. |
%
92. Este considerate judecata in lipsa persoana condam%ata care;
a) nu a fost citata la proces §i nu a putut lua cuno§tin^ iifaiiciun alt mod oficial
despre aceasta;
b) a avut cimo§tinta de proces, dar a lipsit in mod justificat de la judecarea
cauzei, fiind reprezentata de un aparator desemnat din oficiu, care s-a prezentat
la judecarea cauzei;
c) dupa comunicarea sentintei de condamnare, potrivit legii, nu a declarat apel.

93. Admisibilitatea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal

se desfa^oara;
a) cu citarea doar a persoanei condamnate;
 Teste-grila 379

b) cu citarea partilor §i a subiectilor procesuali principali interesati;

c) cu participarea obligatorie a persoanei condamnate aflate in stare de deti-
nere, doar m cazul in care aceasta se afla in executarea pedepsei cu inchisoarea
aplicate in cauza a carei rejudecare se cere.

94. Pe timpul solutionarii cererii de redeschidere a procesului penal:

a) instanta poate suspenda executarea hotararii atacate;
b) suspendarea executarii hotararii atacate are loc de drept;
c) instanta nu poate suspenda executarea hotararii atacate.

95. Instanta investita cu solutionarea cererii de redeschidere a procesului pe­

nal, in situatia in care dispune admiterea in principiu a acesteia, pronunta o:
a) incheiere;
b) sentinta;
c) decizie.

96. Instanta investita cu solutionarea cererii de redeschidere a procesului pe­

nal, in situatia in care dispune respingerea acesteia, pronunta o;
a) incheiere;
b) sentinta;
c) decizie.

97. incheierea prin care este admisa cererea de redeschidere a procesului

penal:
a) poate fi atacata, separat, cu apel;
b) poate fi atacata odata cu fondul cauzei;
c) este definitiva.

98. Impotriva incheierilor date in prima instanta prin care instanta a dispus
suspendarea judecatii in cazul procedurii medierii pot formula contestatie:
a) in termen de 24 de ore de la comunicare, procuroml, par^ile §i persoana
vatamata prezente;
b) in termen de 24 de ore la comunicare, par|ile sau persoana vatamata care
lipsesc;
c) nu se poate formula contestatie, aceasta fiind definitiva.

99. Impotriva incheierilor prin care instan|a a respins cererea de suspendare in

caz de extradare activa:
a) nu se poate formula contestatie, aceasta fiind definitive;
b) pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronun^are, procuroml,
par|;ile §i persoana vatamata prezente;
380_____ Partea speciala______________________________

c) poate formula contestatie, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pro-

curorul.

100. Contestatia impotriva mcheierilorprin care instanta a dispus suspendarea

executarii hotMrii supuse revizuirii se solutioneaza prin:
a) incheiere;
b) sentinta;
c) decizie.

101. Contestatia impotriva sentintelor prin care instan|a rezolva cererea de

reabilitare se judeca:
a) in §edinta publica, cu participarea procurorului §i cu citarea petentului;
b) in §edinta nepublica, cu participarea procurorului §i cu citarea petentului;
c) in §edinta nepublica, fara participarea procurorului §i a petentului.

.
102 Contestafia impotriva incheierilor pronuntate de judecatorul de camera
preliminara prin care s-a admis plangerea, s-a desfiintat solutia atacata §i s-a dis­
pus inceperea judecatii se solutioneaza;
a) prin incheiere motivata;
b) in §edinta publica, fara participarea procurorului §i a inculpatului;
c) in camera de consiliu, fara participarea procurorului §i a inculpatului.

103. Hotararile instantelor penale devin executorii:

a) numai la momentui ramanerii definitive;
b) la data pronuntarii, in cazul incheierii prin care judeca^torul de drepturi §i
libertati dispune luarea fata de inculpat a masurii controlului judiciar;
c) la data ramanerii definitive, in cazul hotar§rilor pronuntate in materia amS-
narii executarii pedepsei cu inchisoarea. |
'i
104. Sentintele pronuntate in prima instanta de Sectia i^nala a Inaltei Curti de
Casatie §i Justitie se pirn in executare: I
a) de Tribunalul Bucure§ti sau, dupa caz, de tribunalul ^ilitar;
b) de inalta Curte de Casatie §i Justitie; >
c) numai de Tribunalul Bucure§ti.

105. Hotararile primei instance raman definitive;

a) la data pronuntarii, c^nd nu sunt supuse contesta^iei sau apelului;
b) la data expirarii termenului de apel, cand nu s-a declarat apel in termen;
c) la data expirarii termenului de apel, cand apelul a fost retras dupa expirarea
acestui termen.
 Teste-grila 381

106. In cazul desfiintarii partiale, partea din hotarare care nu a fost desfiintata
ramSne definitiva devine executorie:
a) la data pronuntarii hotararii instantei de apel;
b) la data expirarii teraienului de apel;
c) la data pronuntarii hotararii instan|ei de rejudecare dupa apel.

107. Atunci cand hotararea ramane definitiva in fata instantei ierarhic superi-
oare, aceasta trimite instantei de executare un extras din hotarare, cu datele ne-
cesare punerii in executare:
a) in cel mult 48 de ore de la data pronuntarii hotararii de catre instanta ierar­
hic superioara;
b) m ziua pronuntarii hotararii de catre instanta ierarhic superioara;
c) in ziua redactarii hotararii de catre instan|a ierarhic superioara.

108. Pot incheia un acord de recunoa§tere a vinovatiei:

a) procurorul;
b) inculpatul minor;
c) inculpatul major.

109. Acordul de recunoa§tere a vinovatiei:

a) are ca obiect recunoa§terea comiterii faptei, fara a fi necesara acceptarea
incadrarii juridice a faptei pentru care a fost pusa in mi§care actiunea penala;
b) are ca obiect recunoa§terea comiterii faptei §i acceptarea incadrarii juridice
a faptei pentru care a fost pusa m mi§care actiunea penala;
c) prive§te doar felul §i cuantumul pedepsei.

110. In cazul incheierii acordului de recunoa§tere a vinovatiei:

a) procurorul intocme§te rechizitoriul in care face mentiune expresa despre
aceasta;
b) asistenta juridica este obligatorie;
c) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care a fost pusa in
mi^care actiunea penala este amenda sau inchisoarea de cel mult 5 ani.

111. Instanta se pronunta asupra acordului de recunoa§tere a vinovatiei prin:

a) incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului §i
a inculpatului;
b) incheiere motivata, in §edinta publica, cu participarea procurorului, a incul­
patului §i a partii civile;
c) sentinta, in urma unei proceduri necontradictorii, in §edinta publica, cu par­
ticiparea procurorului, a inculpatului §i a partii civile.
382 Partea speciala

112. In cazul admiterii acordului de recunoa§tere a vinovatiei, instanta poate

dispune:
a) condamnarea inculpatului;
b) achitarea inculpatului;
c) renuntarea la aplicarea pedepsei.

113. In cazul respingerii acordului de recunoa§tere a vinovatiei, instanta poate

dispune;
a) trimiterea dosamlui la procuror in vederea continuarii urmaririi penale;
b) inceperea judecatii, cand probele administrate sunt suficiente;
c) schimbarea mcadrarii juridice a faptei pentru care a fost pusa in mi§care
actiunea penala.

114. Hotararea prin care s-a solutionat acordul de recunoa§tere a vinovatiei:

a) este definitiva;
b) poate fi atacata cu apel, in 10 zile de la comunicare;
c) poate fi atacata cu contestatie, in 5 zile de la comunicare.

115. In cadrul procedurii speciale in cauzele cu infractori minori;

a) organul de urmarire penala este obligat sa ii citeze numai pe parintii mino-
rului sub 16 ani la orice audiere a acestuia;
b) in faza de judecata, instante trebuie sa dispuna efectuarea referatului de
evaluare doar daca aceasta nu a fost solicitata in cursul urmaririi penale;
c) f edinte de judecata este nepublica, chiar daca unii dintre inculpati sunt mi­
nori, iar al^ii majori.

116. Cind in aceea§i cauza sunt mai multi inculpati;kiintre care unii minori §i
al|ii m^ori: |
a) se dispune in mod obligatoriu masura disjungerii ckuzei;
b) instanta nu poate dispune in niciun caz disjungerea|
c) instan|a va judeca dupa procedura obi§nuita, aplicand in privinta minorilor
regulile speciale privitoare la infractiunile sav^r§ite de ca^e ace§tia.

117. Este judecat potrivit procedurii aplicabile in cauzele cu infractori minori:

a) inculpatul minor care, la data sesizarii instantei, nu a implinit 18 ani;
b) inculpatul minor care nu a implinit 18 ani la data judecarii cauzei;
c) inculpatul minor care a implinit 18 ani, indiferent de momentul la care a
devenit major.

118. Instan|a poate dispune indepartarea din §edinta a inculpatului minor cu

varsta mai mica de 16 ani daca:
a) parintii inculpatului solicita aceasta;
 Teste-grila 383

b) apreciaza ca administrarea anumitor probe poate avea o influenta negativa

asupra sa;
c) nu se poate dispune aceasta masura, intmc§t este obligatoriu ca inculpatxil
sa fie prezent la judecarea cauzei.

119. Daca inainte de solutionarea cererii de reabilitare a fost pusa in mi§care

actiunea penala pentm o alta infractiune savar§ita de condamnat, instanta de re­
abilitare:
a) va respinge cererea de reabilitare;
b) va solutiona cererea de reabilitare;
c) va suspenda examinarea cererii.

120. Hotararea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare:

a) este definitiva;
b) este supusa apelului; .
c) este supusa doar contestatiei.

121. Prin hotararea prin care se dispune reabilitarea nu se pot modifica sau
inceta:
a) decaderile §i interdictiile care rezulta din condamnare;
b) incapacitatile care rezulta din condamnare;
c) drepturile acordate partii civile prin hotararea de condamnare.

122. In cazul procedurii reabilitarii judecatore§ti, atunci cand condamnatul

dovede§te ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile, instanta poate
acorda, in vederea solutionmi cererii, un termen pentm a achita in tot sau in parte
suma datorata. Acest termen nu poate fi mai mare de:
a) 2 luni;
b) 6 luni;
c) 1 an.

123. La judecarea cererii de reabilitare participarea procurorului este;

a) obligatorie in toate cazurile;
b) obligatorie, cu exceptia cazurilor cand solutionarea cererii se face de catre
o judecatorie;
c) nu este obligatorie.
 Rdspunsuri

1. a) 42. c) 83. b),c)

2. b), c) 43. a), c) 84. c)
3. b) 44. a), c) 85. a), c)
4. c) 45. c) 86. b)
5. a) 46. b) 87. b)
6. c) 47. b), c) 88. a)
7. a),b) 48. c) 89. b)
8. c) 49. c) 90. a)
9. b) 50. b) 91. c)
10. a), c) 51. c) 92. a),b)
11. b) 52. b), c) 93. b)
12. b ),c) 53. a), b) 94. a)
13. a), c) 54. b) 95. a)
14. b) 55. b), c) 96. b)
15. a),b) 56. a) 97. b)
16. b) 57. c) 98. b)
17. c) 58. a),c) 99. c)
18. c) 59. c) 100. b)
19. b) 60. b), c) 101. b)
20. b),c) 61. a), c) 102. a),b)
21. b), c) 62. b),c) 103. b)
22. a) 63. a),c) 104. a)
23. c) 64. a), c) 105. a), b)
24. c) 65. a),c) 106. a)
25. a), c) 66. c) 107. b)
26. a) 67. a), c) i^8. a),c)
27. a),c) 68. a), c) 109. b)
28. a),c) 69. a),c) llto. b)
29. b) 70. a),b) c)
30. b ),c) 71. b) 111 a), c)
31. b) 72. b), c) iii a)
32. b) 73. b) 114- b)
33. a) 74. a),b) 115. b)
34. a) 75. b) 116. c)
35. b) 76. b) 117. a)
36. a) 77. b) 118. b)
37. c) 78. a) 119. c)
38. b) 79. a) 120. c)
39. c) 80. a) 121. c)
40. a) 81. a) 122. b)
41. a) 82. b) 123. a)
 Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii, studii §i articole

G. Antoniu, C. Bulai, Dic|ionar de drept penal §i procedura penala, Ed. Ha-

mangiu, Bucure§ti, 2011;
G. Antoniu, A. Vla§ceanu, A. Barbu, Codul de procedura penala - texte,
jurisprudenta, hotarM C.E.D.O., ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucure^ti, 2008;
M. Basarab, Drept procesual penal, Cluj, 1971;
M. Bddild, Tactica ascultarii inculpatului in instanfa, Ed. Omnia, Brasov,
1998;
C. Celea, Rezumatul tezei de doctorat cu titlul „Autoritatea de lucru judecat a
hotararilor penale. Ne bis in idem”, www.univnt.ro;
L. Cora§, Arestarea preventiva, Ed. C. H .Beck, Bucure^ti, 2006;
L. Cora§, Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei
condamnate - solu|ie pentru rejudecarea dupa extradare, in Dreptul nr. 11/2009;
V. Dongoroz§.a.,'Ex^licdXii teoretice ale Codului penal roman. Partea speciala,
vol. Ill, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1971;
V. Dongoroz §.a., Explica^ii teoretice ale Codului de procedura penala rom^n.
Partea generala, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1970;
V. Dongoroz §.a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala
roman. Partea speciala, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1975;
M Franchimont, A. Jacobs, A. Masset, Manuel de procedure penale, Ed. Col­
lection Scientifique de la Faculte de Droit, Liege, 1989;
/. Istrate, Libertatea persoanei §i garantiile ei procesual penale, Ed. Scrisul
romanesc, Craiova, 1984;
G. Lufeanu, Revizuirea cauzelor penale, in Pro Lege nr. 1/1992;
B. Micu, Drept procesual penal. Partea speciala, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu,
Bucure§ti, 2013;
L Neagu, Tratat de procedura penala. Partea speciala, ed. a 2-a, Ed. Universul
Juridic, Bucure§ti, 2010;
L Neagu, Tratat de procedura penala. Partea generala, ed. a 3-a, Ed. Universul
Juridic, Bucure§ti, 2013;
/. Neagu, A. Cri§u, A. Zarafiu, A. Ciobanu, Drept procesual penal. Curs
selectiv pentru licen|a, ed. a 2-a, Ed. All Beck, Bucure§ti, 2004;
V. Nicolcescu, Considera|:ii referitoare la masurile retinerii §i arestSrii preven­
tive, in Dreptul nr. 3/1999;
C. Niculeanu, Cateva spe|e de practica judiciara procesual penala ale Curfii de
Apel Craiova din trimestrul 1/2004, in Dreptul nr. 10/2004;
386 Bibliografie

C.S. Paraschiv, M. Damaschin, Drept procesual penal. Partea speciala,

ed. a 2-a revazuta §i adaugita, Ed. Lumina Lex, Bucure§ti, 2004;
T. Pop, Drept procesual penal. Partea generala, vol. Ill, Tipografia Nationala
SA, Cluj, 1946;
Gh. Radu, Masurile preventive in procesul penal, Ed. Hamangiu, Bucure§ti,
2007;
C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica Pedagogica, Bucure§ti, 1972;
Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu,
Bucure§ti, 2008;
N. Volonciu, Drept procesual penal, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti,
1972;
N. Volonciu, Tratat de procedura penala. Partea speciala, vol. II, Ed. Paideia,
Bucure§ti, 1999;
A. Zara^zM, Arestarea preventiva, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2010;
A. Zarajiu, Procedura penala, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2013.

II. Legislatie nationala §i intemationala

Codul penal §i Codul de procedura penala, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2006;
Noul Cod penal §i noul Cod de procedura penala, Ed. Universul Juridic,
Bucure§ti, 2014;
Expunerea de motive a Legii nr. 135/2010, www.cdep.ro;
Expunere de motive Legea nr. 255/2013 de punere in aplicare a noului Cod de
procedura penala, www.cdep.ro.

III. Repertorii §i culegeri de practica judiciara

"'V

Inalta Curte de Casa^ie §i Justi^ie, Jurisprudenta Sec|iei penale pe anul 2006,

Ed. Hamangiu, Bucure§!ti, 2007; |
Inalta Curte de Casafie §i Justi^ie, Buletinul jurisprud^itei. Culegere de decizii
pe anul 2006, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2007; ^
Inalta Curte de Casatie §i Jiistitie, Buletinul Jurisprudeiitei. Culegere de decizii
pe anul 2007, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2008;
Inalta Curte de Casatie §i Justi|ie, Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii
pe anul 2009, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2010;
Inalta Curte de Casatie §i Justi^ie, Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii
pe anul 2010, Ed. C.H. Beck, Bucure§ti, 2011.

IV. Jurisprudenta Curtii Europene a Dreptuillor Omului

Adrian Constantin c. Romdniei, Hotararea din 12 aprilie 2011;

Cauza Bdcanu ^i SC „R ” SA c. Romdniei, Hotararea din 3 martie 2009;
 Bibliografie 387

Cauza Boldea c. Romdniei, Hotararea din 15 februarie 2007;

Cauza Qiraklar c. Turciei, Hotararea din 28 octombrie 1998;
Cauza Contrada c. Italiei, Hotararea din 24 august 1998;
Cauza Ciulla c. Italiei, Hotararea din 22 februarie 1989;
Cmzsi Dumont-Maliverg c. Frantei, Hotararea din 31 mai 2005;
Cauza Fox, Campbell §i Hartley c. Regatului Unit, Hotararea din 30 august
1990;
Cmza. Jablonski c. Poloniei, Hotararea din 21 decembrie 2000;
Cm za Letellier c. Franfei, Hotararea din 26 iunie 1991;
Cauza Lavents c. Letoniei, Hotararea din 28 noiembrie 2002;
Cauza Lelievre c. Belgiei, Hotararea din 8 noiembrie 2007;
Cmza. Neumeisterc. Austriei, Hotararea din 27 iunie 1968;
Cauza Pantea c. Romdniei, Hotararea din 3 iunie 2003;
Cauza Richet c. Franfei, HotarSrea din 13 februarie 2001;
Cm zaRiepan c. Austriei, HotarS^rea din 14 noiembrie 2000;
Cauza R.L. §i M.-J.D. c. Franfei, Hotararea din 19 mai 2004;
Cauza Sadak§i alpi c. Turciei (nr. 1), Hotararea din 17 iulie 2001;
Cauza Scundeanu c. Romdniei, HotarSrea din 2 februarie 2010;
Cauza Stanford c. Regatului Unit, Hotararea din 23 februarie 1994;
Cauza Yagci §i Sargin c. Turciei, Hotararea din 8 iunie 1995.