Sunteți pe pagina 1din 397

Bogdan Micu

Alina-Gabriela Paun

Radu Slavoiu

Procedura penala
Curs pentru admiterem magistratura
si avocatura. Teste-grila

2014

DESPREAUTORI
Bogdan Florin MICU

Este conferentiar universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii Nicoiae


Titulescu" din Bucure$ti, unde preda dreptui procesual penal; din anul 2012 este ?i decanul
acestei facultati. Este avocat m Baroul Bucure^ti, specializat m cauze penale, si formator la
InstitutuI National pentru Pregatirea ?i Perfec^ionarea Avocatilor.
A publicat mai multe articole i a participat la conferinte interne ?i internationale pe
teme de drept penal ?i procedure penala. Dintre ultimele car^i publicate, amintim: Drept
procesual penal. Partea speciala, editia a 3-a, Ed. Hamangiu, 2013; Drept procesual
penal. Mapa de seminarii, editia a 2-a (m colaborare cu Ion Neagu, Mircea Damaschin si
Constantin Nedelcu), Ed. Universal Juridic, 2013.
Alina-Gabriela PAUN

Este magistrat-asistent la Sectia penala a Tnaltei Cur|:i de Casatie ?i Justitie $i asistent


universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii Nicolae Titulescu" din Bucureti,
DepartamentuI de tiinte penale.
A participat la mai multe cursuri de formare i conferinte nationale ?i Internationale. A
publicat articolul Un alt mod de abordare a cauzei de reducere a pedepsei prevazute de
art. 16 din Legea nr. 143/2000, m revista Dreptui nr. 2/2008 (m colaborare cu Traian Dima),
precum i lucrarea Droguri ilicite. Legea nr. 143/2000 - jurisprudenta comentarii (m
colaborare cu Traian Dima), Ed. Universul Juridic, 2010.
Radu SLAVOiU

Este asistent universitar doctorand la Facultatea de Drept a Universitatii Nicolae Titulescu"


din Bucure^ti, la DepartamentuI de stiinte penale, $i consilier juridic.
A publicat mai multe articole in revistele Dreptui, Pandectele Romane, Lex et Scientia. A
publicat, de asemenea, Tehnlci de investigare tn justipa penala (m colaborare cu Mihail
Udroiu Ovidiu Predescu), Ed. C.H. Beck, 2009, Noul Cod penal Codul penal anterioradnotari, situapi tranzitorii, noutap (m colaborare cu Mihai Adrian Hotca), Ed. Universal
Juridic, 2014.

A b r e v ie r it^ ^

alin.
apud
art.
BJ.
C.E.D.O.
Conventia
C.P.J.P.
D.I.I.C.O.T.
D.N.A.
Dreptul
ed.
Ed.
ibidem
idem
I.C.C.J.
lit.
M. Of.
n.n.
nr.
op. cit.
O.U.G.
Pparag.
pet.
R.D.P.
.a.
s.n.
Trib.
urm.
vol.

alineatul
indica o citare preluata de la alt autor, nu din
original
articolul
Buletinul jurisprudentei
Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Conventia europeana a drepturilor omului i
libertatilor fundamentale
Culegere de praetica judiciara in materie penala
Directia de Investigate a Inft-actiunilor de
Criminalitate Organizata i Terorism
Directia Nationala Anticoraptie
revista Dreptul
editia
Editura
in acelai loc (acelai autor, in aceeai lucrare, la
aceeai pagina)
acelai (acelai autor, in aceeai lucrare)
Inalta Curte de Casatie i Justitie
litera
Monitorul Oficial al Rom^niei, Partea I
nota noastra
numarul
opera citata
ordonanta de urgen^a a Guvemului
pagina
paragraful
punctul
Revista de drept penal
i al^ii
sublinierea noastra
Tribunalul
urmatoarele
volumul

t'J Alte surse bibliografice consultate se citeaza neabreviat.

Cuprins
PARTEAGENERALA
Capitolul I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual p en ale_________ 3
Secfiunea 1. Principiile fundamentale care stau la baza procesului p en a l__3
1. Principiul legalitatii _________________________________________ ^3
2. Principiul separarii fiinctiilor judiciare___________________________ 5
3. Prezumtia de nevinovatie_______________________________________7
4. Principiul aflarii adevarului -__________________________________ 8
5. Ne bis in idem ___2_________________________________________
9
6. Principiul oficialitatii_______________________________________ _11
7. Caracterul echitabil i termenul rezonabilal procesului penal_______ 13
8. Principiul garantarii dreptului la libertate isiguranta_____________ 13
9. Principiul garantarii dreptului la aparare_________________________ 15
10. Principiul respectarii demnitatii umane i a vietii private__________ 17
11. Limba oficiala i dreptul la interpret___________________________ 19
12. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal________________ 19
13. Principiul operativitatii in procesul penal_______________________20
Secfiunea a 2-a. Limitele aplicarii legii procesual penale_______________ 21
1. Aplicarea in timp a legii procesual penale _______________________21
1.1. Principiul activitatii_______________________________________21
1.2. Exceptii de la principiul activitatii___________________________22
2. Aplicarea in spatiu a legii procesual penale _____________________ 23
2.1. Principiul teritorialitatii___________________________________ 23
2.2. Exceptii de la principiul teritorialitatii________________________23
Capitolul al Il-lea. Actiunea penala i actiunea civila m procesul
p en a l_________________________________________________________ 25
Secfiunea 1. Acfiunea penala in procesul penal_______________________ 25
l.N o |iu n e ___________________________________________________ 25
2. Punerea in micare a actiunii penale____________________________26
3. Exercitarea actiunii penale ___________________________________ 27
4. Stingerea ac|iunii penale ______________________________________ 27
4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala]_________________________________________________ 28
4.2. Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarita cu
vinova|ia prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedura penala]_______________________________________ 29
4.3. Nu exista probe cS o persoana a savarit infrac|;iunea [art. 16
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]________________ 29

VIII_______________________________ Cuprms_____________________________ _

4.4. Exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate


[art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala]__________ 30
4.5. Lipsefte plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea
organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege,
necesara pentru punerea in mi^care a actiunii penale [art. 16
alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala]________________ 32
4.6. A intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al
inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori
inculpatului persoana juridica [art. 16 alin. (1) lit. f) din
Codul de procedura penala]________________________________ 33
4.7. A fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor
pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a
intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in
conditiile legii [art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedura
penala] ________________________________________________ 34
4.8. Exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege [art. 16 alin. (1)
lit. h) din Codul de procedura penala]________________________ 35
4.9. Exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din
Codul de procedura penala]________________________________ 36
4.10. A intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit
legii [art. 16 alin. (1) lit. j) din Codul de procedura penala]______36
4.11. Reluarea procesului penal, ulterior stingerii actiunii penale_____37
5. Solutiile dispuse/pronuntate in functie de cauzele prevazute
de art. 16 din Codul de procedura penala_________________________38
Secfiunea a 2-a. Acfiunea civild in procesul penal_____________________ 39
1. Notiune i subiecti___________________________________________39
2. Conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal _____________ 41
3. Dreptul de optiune in exercitarea actiunii civile __ ________________41
4. Rezolvarea ac|;iunii civile in procesul penal_____ ^_______________ 42
5. Regula electa una via i exceptiile de la aceasta regula__________44
6. Raportul actiunilor in procesul penal___________________________ 46
Capitolul al Ill-lea. Participantii in procesul penal______ ^_______
48
Secfiunea 1. Dispozifii generale______________________ ^
_____________ 48
Secfiunea a 2-a. Competenfa funcfionald, dupd materie
i dupd calitatea persoanei a instanfelor judecdtoreti_________________ 48
1. Organizarea instan|elor judecatoreti____________________________48
2. Competen|a instantelor judecatoreti. Formele competentei________ 49
2.1. Formele principale ale competentei_________________________ 50
2.1.1. Competenfa funcfionald________________________________50
2.1.2. Competenfa materiald_________________________________50
2.1.3. Competenfa teritoriald________________________________ 51

Cuprins

IX

2.2. Foraiele subsidiare ale competentei __________________ _____ 53


2.2.1. Competenfa personald___________ ____________________ __55
2.2.2. Competenfa speciala__________________________________ 54
2.2.3. Competenfa extraordinard (excep}ionald) ________________ 54
3. Competenta de judecata in prima instan|a i in cai de atac _________ 54
3.1. Judecata in prima instanta_________________________________ 54
3.2. Judecata in caile de atac____________________________________55
4. Compunerea completelor de judecata___________________________ 55
4.1. Compunerea completelor la judecatorii, tribunale, cur|i
de apel_________________________________________________ 56
4.2. Compunerea completelor la Inalta Curte de Casatie
i Justitie_______________________________________________ 56
Secfiunea a 3-a. Dispozifii speciale privind competenfa instanfelor
judecdtoreti_____ _______________________________________________58
1. Reunirea cauzelor___________________________________________ 58
1.1. Cazuri de reunire_________________________________________ 58
1.2. Procedura reunirii cauzelor________________________________ 59
1.3. Competenfa in cazul reunirii cauzelor________________________ 59
2. Disjungerea________________________________________________ 60
3. Schimbarea calita^ii inculpatului_______________________________ 61
4. Exceptiile de necompetenta___________________________________ 62
5. Conflictele de competenta____________________________________ 62
6. Prorogarea de com petent____________________________________ 64
Secfiunea a 4-a. Competenta judecdtorului de drepturi i libertdfi
a judecdtorului de camera prelim inard____________________________ 66
1. Competent judecatorului de drepturi i libertati_________________ 66
2. Competent judecatorului de camera preliminara_________________ 67
Secfiunea a 5-a. Organele de urmdrire penald i competenfa acestora____ 68
1. Procurorii__________________________________________________ 68
2. Organele de cercetare penala__________________________________ 70
Secfiunea a 6-a. Incompatibilitatea, abfinerea i recuzarea_____________ 70
1. Incompatibilitatea___________________________________________70
2. Abfinerea i recuzarea_______________________________________ 72
Secfiunea a 7-a. Suhiecpi procesuali principali i drepturile acestora_____73
1. Suspectul__________________________________________________ 73
2. Persoana vatamata__________________________________________ 74
Secfiunea a 8-a. Inculpatul i drepturile acestuia_____________________ 75
Secfiunea a 9-a. Partea civild ^i drepturile acesteia___________________ 76
Secfiunea a 10-a. Partea responsabild civilmente jz drepturile
acesteia________________________________________________________ 77
Secfiunea a 11-a. Avocatul. Asistenfa juridicd i reprezentarea___________ 78

Cuprins

Capitolul al IV-lea. Probele i mijloacele de p rob a_____________


81
Sectiunea 1. Reguli generale_____________________________________ __81
l.Notiune ______________________________________________
81
2. Sarcina probei______________________ ______________
83
3. Administrarea probelor_______________________________________84
4. Principiul loialitatii administrarii probelor_______________________ 86
5. Aprecierea probelor___________ ______________________________87
Secfiunea a 2-a. Audiereapersoanelor______________________________ 87
1. Audierea suspectului sau inculpatului
______________________ 88
2. Audierea persoanei vatamate, a partii civile i a partii
responsabile civilmente___________________________ ^__________ 89
3. Audierea martorului__________________________________________90
4. Audierea expertului___________ ______________________________92
Secfiunea a 3-a. Perchezifia _______________________________________93
1. Perchezitia domiciliara_______________________________________93
2. Perchezitia corporala_________________________________________98
3. Perchezitia unui vehicul______________________________________ 99
Secfiunea a 4-a. Expertiza i constatarea____________________________ 100
1. Expertiza___________________________ _____________________ 100
1.1. Dispunerea expertize!___________________________________ 100
1.2. Desemnarea expertului. Drepturile i obliga|iile acestuia_______ 101
1.3. Procedura expertizei. Raportul de expertiza_________________ 102
2. Constatarea_______________________________________________ 103
Secfiunea a 5-a. Cercetarea locului faptei i reconstituirea_____________ 104
1. Cercetarea locului faptei____________________________________ 104
2. Reconstituirea_____________________________________________ 105
Capitolul al V-lea. Masurile preventive, masurile asiguratorii,
restituirea lucrurilor i restabilirea situafiei anterioare_____________ 107
Secfiunea 1. Masurile preventive_____________________________________ ;__107
1. Conditiile generale de luare a masurilor de preventip_____________ 107
2. Organele judiciare care dispun masuri preventive ^______________109
3. Actele prin care se pot dispune masurile preventive _____________ 110
4. Calea de atac impotriva actelor procesuale prin care se dispun
masurile preventive__________________________________________ 111
5. Verificarea legalita|ii masurilor de preven^ie in camera
preliminary________________________________________________ 113
6. Verificarea legalita^ii masurilor de preven|;ie in faza de judecata___113
7. Masurile preventive privite in special__________________________ 115
7.1. Re^inerea______________________________________________ 115
7.2. Controlul judiciar _______________________________________117
7.3. Controlul judiciar pe caufiune_____________________________ 119

Cuprins

XI

7.4. Arestarea preventiva_____________________________________122


7.4.1. Temeiuri privind arestarea preventiva____________________122
7.4.2. Procedura arestdrii preventive____________________________ ;_133
7.5. Arestul la domiciliu _____________ ________________________ 139
7.5.1. Condifii privind dispunerea mdsurii_____________________139
7.5.2. Procedura arestului la domiciliu________________________ 141
8. Incetarea de drept a masurilor preventive_______________________ 145
9. Revocarea i inlocuirea masurilor preventive____________________147
9.1. Revocarea masurii preventive ____________________________ 147
9.2. inlocuirea masurilor preventive____________________________ 148
10. Masurile de preventie luate fata de m inori_____________________150
Secfiunea a 2-a. Masurile asigurdtorii, restituirea lucrurilor i restabilirea
situafiei anterioare sdvdririi infracfiunii___________________________ 150
1. Masurile asiguratorii________________________________________150
1.1.Nofiun e _______________________________ ______________ 150
1.2.
Scop____________________________________________151
1.3. Organele care dispun luarea masurilor asiguratorii____________ 151
1.4. Persoanele ale caror bunurilor pot fi vizate prin masurile
asiguratorii_____________________________________________ 151
1.5. Reguli speciale privind masurile asiguratorii________________ 153
1.6. Contestarea masurilor asiguratorii__________________________ 153
1.7. Sechestrul______________________________________________ 154
1.8. Poprirea_______________________________________________ 155
2. Restituirea lucrurilor restabilirea situa|iei anterioare____________ 156
2.1. Restituirea lucrurilor____________________________________ 156
2.2. Restabilirea situa|iei anterioare savaririi infracfiunii__________ 156
Capitolul al Vl-lea. Acte procesuale procedurale comune____________ 157
Secfiunea 1. Citarea, comunicarea altor
acteprocedurale, mandatul de aducere_____________________________157
1. Citarea_________________ ^
_________________________________ 157
1.1. Modalitafi de citare. Cuprinsul cita|iei_____________________ 157
1.2. Locul de citare ________________________________________ 159
1.3. Inmanarea cita^iei_______________________________________161
1.4. Dovada citarii__________________________________________162
1.5. Incidente privind citarea_________________________________ 163
2. Comunicarea altor acte procedurale___________________________ 163
3. Mandatul de aducere_______________________________________ 163
Secfiunea a 2-a. Termenele_______________________________________ 165
1. Clasificare________________________________________________ 165
2. Modul de calcul al termenelor________________________________ 166
3. Reguli speciale privind acte considerate in termen_______________ 167

XII

Cuprins

__________________

4. Consecinta incalcarii dispozitiilor privind termenele (sanc|iunea


nerespectarii acestora)_______________________________________ 167
Secfiunea a 3-a. Cheltuielile judiciare______________________________ 168
Secfiunea a 4-a. Nulitafile________________________________________170
1. Efectele generale ale nulita|ilor_______________________________ 170
2. Nulitatea absoluta__________________________________________ 170
3. Nulitatea relativa___________________________________________ 172
Secfiunea a 5-a. Amenda judiciard____________ _____________________ 173
Teste-grila______________________________________________________ 176
Rdspunsuri____________________________________________________ 193

PARTEA SPECIALA_____________________________________________ 195


Capitolul I. Urmarirea penala______________________________________197
Secfiunea 1. Dispozifii generate___________________________________ 197
Secfiunea a 2-a. Sesizarea organelor de urmdrire penald______________ 198
1. Aspecte generale___________________________________________ 198
2. Modurile generale de sesizare a organelor de urmarire penala______ 199
2.1. Plangerea______________________________________________ 199
2.2. D enun^l______________________________________________ 200
2.3. Actele de sesizare ale organelor de constatare________________ 201
2.4. Sesizarea din oficiu (autosesizarea)_________________________ 202
2.5. Infractiunea flagranta____________________________________ 202
3. Modiirile speciale de sesizare a organelor de urmarire penala.
Plangerea prealabila_________________________________________ 203
Secfiunea a 3-a. Urmarirea penald efectuatd de procuror. Conducerea
i supravegherea de cdtre procuror a activitdfii organelor de cercetare
penald________________________________________ ________________205
1. Urmarirea penala efectuata de procuror________ _______________ 205
2. Conducerea i supravegherea de catre procuror a a^tivitatii
organelor de cercetare penala__________________ ^_____________ 206
Secfiunea a 4-a. Efectuarea urm dririipenale_________ ^_____________ 207
1. Inceperea urma^ririi penale___________________________________ 207
2. Extinderea urmaririi penale i schimbarea mcadrSrii juridice.
Punerea in micare a ac^iunii penale____________________________ 209
3. Suspendarea urmSririi p en ale________________________________ 210
4. Solu^iile de netrimitere m judecata i de neurmSrire penala________ 211
4.1. Clasarea_______________________________________________ 211
4.2. Renun^area la urmarire penala_____________________________ 213
5. Continuarea urmaririi penale la cererea suspectului sau
inculpatului________________________________________ ________214

__________________________________ Cuprins__________________________

XIII

6. Terminarea urmaririi penale__________________________________215


Secjiunea a 5-a. Rezolvarea cauzelor i sesizarea instantei_____________ 217
Secfiunea a 6-a. Reluarea urmaririi penale__________________________ 218
Secfiunea a 7-a. Pldngerea impotriva mdsurilor i actelor de urmdrire
penald ________________________________________________________ 219
1. Plangerea impotriva actelor organelor de cercetare penala_________219
2. Plangerea impotriva actelor procurorului_______________________220
3. Plangerea la judecator impotriva actelor de neurmarire penala
sau de netrimitere in judecata_________________________________221
Capitolul al Il-lea. Camera preliminara____________________________ 225
1. Obiectul procedurii_________________________________________ 225
2. Etapele procedurii__________________________________________ 226
3. Solutii
_____________________________________________ 227
Capitolul al Ill-lea. Judecata___________ __________________________ 230
Secfiunea 1. Dispozifii generals___________________________________230
Subsecfiunea 1. Nofiune, limitele fazei de judecata i principiile
judecdfii _____________________________________________________ 230
l.Notiune _________________________________________________ 230
2. Limitele fazei de judecata____________________________________ 231
3. Principiile fazei de judecata___________________________________232
3.1. Publicitatea ___________________________________________ 232
3.2. Nemijlocirea___________________________________________ 235
3.3. Oralitatea______________________________________________ 236
3.4. Contradictorialitatea_____________________________________237
Subsecfiunea a 2-a. Reglementdri generate privind ju decata __________ 238
1. Rolul instantei de judecata____________________________________238
2. Locul unde se desfaoara judecata_____________________________ 239
3. Citarea partilor i a altor persoane_____________________________ 239
4. Compunerea instantei de judecata_____________________________ 241
5. Participantii la edinta de judecata i drepturile acestora.
Asigurarea apararii_________________________________________242
6. Atributiile preedintelui completului de judecata________________ 245
7. Constatarea infractiunilor de audienta__________________________246
8. Suspendareajudecatii______________________________________ 247
9. Deliberarea, pronuntarea fi redactarea hotararilor_______________ 250
10. Notiunea i felul hotararilor judecatoreti____________________ 253
Secfiunea a 2-a. Judecata in primd instanfd________________________ 256
Subsecfiunea 1. Considerafii generate privind gradele de jurisdicfie,
obiectul i participanfii la judecata in primd instanfd_________________ 256
1. Sistemul gradelor de jurisdictie_______________________________ 256
2. Obiectul judecatii in prima instanta____________________________257

XIV

Cuprins

3. Participandi la judecata in prima instanta_______________________258


Subsecfiunea a 2-a. Etapele procesuale ale judecd^ii in primd instanfd
260
1. Activitatile care compun judecata in prima instanta______________ 260
2. Masurile premergatoare edintei de judecata____________________ 262
3. edin|a de judecata in prima instanta__________________________ 263
3.1. inceputul edintei de judecata_____________________________ 263
3.2. Procedura in cazul recunoaterii invinuirii__________________ 265
3.3. Diferente intre acordul de recunoatere a vinovatiei i
procedura recunoaterii invinuirii__________________________267
3.4. Cercetarea judecatoreasca________________________________ 268
3.5. Dezbaterile____________________________________________ 274
4. Deliberarea i rezolvarea cauzei in prima instanta_______________ 275
4.1. Deliberarea____________________________________________ 275
4.2. Rezolvarea actiunii penale________________________________ 276
5. Pronuntarea, redactarea i comunicarea hotararii in prima
instanta___________________________________________________280
6. Cuprinsul hotararii_________________________________________ 281
Secfiunea a 3-a. Apelul__________________________________________ 284
1. Hotararile supuse apelului___________________________________ 284
2. Titularii dreptului de apel____________________________________ 285
3. Termenul de apel i repunerea in termenul de apel ______________ 286
4. Declararea i motivarea apelului. Renuntarea la apel. Retragerea
apelului_______^___________________________________________ 287
5. Efectele apelului___________________________ _______________288
5.1. Efectul suspensiv_______________________________________ 288
5.2. Efectul devolutiv_______________________________________ 289
5.3. Efectul neagravMi situatiei in propriul apel (non reformatio in
peius)_________________________________ ;______________ 290
5.4. Efectul extensiv__________________________^______________291
6. Judecarea apelului___________________________ ^_____________ 291
7. Solutionarea apelului_________________________ |_____________293
7.1. Respingerea apelului______________________ _____________ 293
7.2. Admiterea apelului_________________________ ^____________294
8. Hotararea instantei de apel___________________________________ 295
9. Rejudecarea cauzei dupa desfiinfarea hotararii atacate cu apel_____ 295
Secfiunea a 4-a. Contestafia. Cazuri_______________________________296
Secfiunea a 5-a. Contestafia in anulare_____________________________307
1. Considerafii preliminare____________________________________ 307
2. Cazurile de contestafie in anulare_____________________________308
2.1. Judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei par^i sau cand,
dei legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta i de a

Cuprins

XV

intiinta instanta despre aceasta imposibilitate [art. 426 lit. a)


din Codul de procedura penala]____________________________ 308
2.2. Inculpatul a fost condamnat, dei existau probe cu privire la o
cauza de incetare a procesului penal [art. 426 lit. b) din Codul de
procedura penala]_______________________________________310
2.3. Hotararea a fost pronun|ata de alt complet decat cel care a luat parte
la dezbaterea pe fond a procesului [art. 426 lit. c) din Codul de
procedura penala]_______________________________________ 311
2.4. Instan|a nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de
incompatibilitate [art. 426 lit. d) din Codul de procedura
penala]________________________________________________ 311
2.5. Judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a
inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii [art. 426
lit. e) din Codul de procedura penala]______________________ _312
2.6. Judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a
inculpatului era obligatorie, potrivit legii [art. 426 lit. f) din
Codul de procedura penala]_______________________________ 313
2.7. edinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile
cand legea prevede altfel [art. 426 lit. g) din Codul de procedura
penala]________________________________________________ 314
2.8. Instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca
audierea era legal posibila [art. 426 lit. h) din Codul de
procedura penala]______________________________________ 314
2.9. Impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarM definitive
pentru aceeai fapta [art, 426 lit. i) din Codul de procedura
penala]________________________________________________ 315
3. Procedura introducerii contestatiei in anulare______________
315
4. Procedura judecarii contestatiei in anulare_____________________ 316
4.1. Instanta competenta_____________________________________ 316
4.2. Suspendarea executarii hotarMi atacate____________________ 317
4.3. Admiterea in principiu___________________________________ 317
4.4. Judecarea contestatiei in anulare___________________________318
4.5. Cai de atac_____________________________________________318
Secfiunea a 6-a. Revizuirea______________________________________ 319
1, Considera|ii preliminare____________________________________ 319
2. Cazurile de revizuire_______________________________________ 319
2.1. S-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute
la solu^ionarea cauzei i care dovedesc netemeinicia hotarmi
pronun^ate in cauza [art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de
procedura penala]______________________________________ 320
2.2. Hotararea a carei revizuire se cere s-a intemeiat pe declara|ia
unui martor, opinia unui expert sau pe situa|iile invederate de un

XVI

Cuprins

interpret, care a savarit infractiunea de marturie mincinoasa in


cauza a carei revizuire se cere, influentand astfel solutia pronuntata
[art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]________ 321
2.3. Un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se
cere a fost declarat fals in cursul judecatii sau dupa pronuntarea
hotararii, imprejurare care a influentat solufia pronuntata in cauza
[art. 453 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]________ 322
2.4. Un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care
a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune in legatura
cu cauza a carei revizuire se cere, imprejurare care a influentat
solutia pronuntata in cauza [art. 453 alin. (1) lit. d) din
Codul de procedura penala]_______________________________ 323
2.5. Doua sau mai multe hotarari judecatoreti definitive nu se pot
concilia [art, 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala] 324
2.6. Hotarrea s-a intemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata
neconstitutionala dupa ce hotarSrea a devenit definitiva, in situatia
in care consecintele incalcarii dispozitiei constitutionale continua
sa se produca i nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii
pronuntate [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura
penala]________________________________________________ 324
3. Procedura introducerii cererii ________________________________ 325
4. Procedura judecarii revizuirii________________________________ 327
4.1, Instanta competenta_____________________________________ 327
4.2, Masuri premergatoare i admiterea in principiu______________ 327
4.3, Rejudecarea dupa admiterea in principiu___________________ 329
4.4, Cai de atac_____________________________________________ 330
Secfiunea a 7-a. Redeschiderea procesului
penal in cazuljudecarii in lipsa persoanei condamnate_______________ 330
1, Consideratii preliminare_____________________;______________ 330
2, Titularii i termenul de introducere cererii______ ^______________331
3, Procedura introducerii cererii_________________ \_____________ 332
____________ _333
4, Procedura judecarii cererii ^
4.1. Instanta competenta________________
____________ 333
4.2. Masuri premergatoare i admiterea in principiu______________ 333
4.3. Rejudecarea cauzei_____________________________________ 335
Capitolul al IV-lea. Proceduri speciale______________________________ 336
Secfiunea 1. Acordul de recunoatere a vinovdfiei____________________ 336
1. Consideratii introductive____________________________________ 336
2, Obiectul i conditiile acordului_______________________________ 337
3, Procedura acordului_________________________________________339
4. Solutiile__________________________________________________ 344

________________________________

Cuprins_______________________________ XVII

5. Calea de atac______________________________________________ 345


Secfiunea a 2-a. Procedura in cauzele cu infractori minori ____________ 347
1. Consideratii generale ______________________ _________________347
2. Urmarirea penala in cauzele cu infractori minori_________________348
3. Judecata in cauzele cu infractori minori________________________ 349
4. Punerea in executare a masurilor educative _____________________ 351
4.1. Punerea in executare a masurilor educative neprivative
de libertate_____________________________________________ 352
4.2. Punerea in executare a intemarii intr-un centru educativ_______ 352
4.3. Punerea in executare a intemarii intr-un centru de detentie____ 353
4.4. Schimbarea regimului de executare a masurilor educative
privative de libertate_____________________________________354
4.5. Amanarea sau intreruperea executarii masurilor privative
de libertate_____________________________________________ 354
Sectiunea a 3-a. Procedura reabilitdrii_____________________________ 355
1. Consideratii generale________________________________________ 355
2. Reabilitarea de drept________________________________________ 355
3. Reabilitarea judecatoreasca__________________________________ 356
Capitolul al V-lea. Dispozitii generale privind punerea in executare
a hotarm lor penale____________________________________________ 360
Teste-grila ______________________________________________________ 364
Raspunsuri ____________________________________________________ 384
BIBLIOGRAFIE

__________________ ______________ 385

Capitolul I. Principiile i limitele


aplicarii legii procesual penale
Sectiunea 1. Principiile fundamentale care
stau la haza procesului penal
Principiile fundamentale sunt acele reguli cu caracter general care au aplicabilitate in intreaga activitate derulata pe parcursul procesului penal, definind la
nivel de ansamblu structura i desfaurarea acestuia.
Sediul materiei este dat de dispozitiile art. 2-12 din Codul de procedura penala, in cuprinsul carora intMnim delimitate, ca principii procesuale fUndamentale: legalitatea procesului penal, separarea functiilor judiciare, prezumtia de
nevinovatie, aflarea adevarului, ne bis in idem, obligativitatea punerii in micare
i a exercitarii actiunii penale, caracteml echitabil i termenul rezonabil al proce
sului penal, dreptul la libertate i siguranta, dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane i a vietii private, limba oficiala i dreptul la interpret. Chiar daca
nu sunt explicit prevazute de lege, apreciem ca la acestea se adauga i alte doua
principii rezultate din ansamblul reglementarii, anxrnie cel al egalitatii persoanelor
in procesul penal i cel al operativita|:ii procesului penal.

1. Principiul legalitatii
Principiul legalitatii {nulla iustitia sine lege) da expresie regulii ca procesul
penal trebuie sa se desfaoare, in toate etapele sale, cu respectarea dispozi^iilor
prevazute de lege (art. 2 din Codul de procedura penala). Principiul legalitatii
procesului penal este o transpunere pe plan particular a principiului general al
legalitatii consacrat in art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, unde se arata:
In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale i a legilor este obligatoriet*3.
Noul Cod de procedura penala garanteaza legalitatea procesuala prin instituirea, pe de o parte, a sanc|;iunilor ce pot interveni in caz de nesocotire a dispozitiilor procesuale, iar, pe de alta parte, prin fixarea unor parghii de supraveghere i
control permanent intre participanfii la procesul penal.
Sancfiunile ce opereaza in caz de incalcare a normelor de procedura penala se
impart in doua categorii: sanctiuni aplicabile persoanelor {sancfiunipersonate) i
sanc|:iimi aplicabile activita|ii procesuale nelegale (sancfiuni procedurale). Din
tl I. N eagu , Tratat de procedura penala. Partea generala, ed. a 3-a, Ed. Universul Juridic,
Bucureti, 2013, p. 72.

Partea generala

categoria celor personale face parte amenda judiciara, ce poate fi aplicata acelui
participant la procesul penal care efectueaza o activitate procesuala altfel decat
prevede legea. Spre exemplu, potrivit art. 283 alin. (4) lit. k) din Codul de procedura penala, nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a incunotinta in scris, in termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice
schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda
de la 500 la 5.000 lei. De asemenea, atunci cand incalcarea normei de procedura
apartine unui organ judiciar, poate interveni raspunderea disciplinary a acestuia.
Spre exemplu, conform art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor i procurorilor^^i, fapta de a nu respecta secretul deliberarii^^ constituie
abatere disciplinara.
Daca, urmare a activitatii procesuale nelegale, s-a cauzat o paguba patrimoniala
unei persoane, se antreneaza raspunderea civild a celor in culpa. In acest sens,
art. 538 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede ca persoana care a fost
condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in
situatia in care, in urma rejudecarii cauzei, constatandu-se ca s-a produs o eroare
judiciara, s-a pronun|at o hotarare definitiva de achitare. In aceasta situatie, statul
va avea actiune in regres, pentru recuperarea sumei platite, in contra persoanei
care, cu rea-credinta sau din culpa grava, a provocat situatia generatoare de daime
[art. 542 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Celor vinovafi de incalcarea legii de procedura penala li se pot aplica inclusiv
sancfiuni penale. Spre exemplu, fapta de a condamna o persoana tiind ca este
nevinovata constituie infrac|iunea de represiune nedreapta [art. 283 alin. (2) din
Codul penal]; aceasta infrac|;iune nu reprezinta altceva decat o incalcare a regulii
de procedura prevazute de art. 396 alin. (2) din Codul de procedura penala,
imputabila judecatorului.
Sanctiunile procedurale lipsesc de efecte acele acte procesuale realizate cu
incalcarea legii. In acest sens, art. 280-282 din Codul de procedura penala reglementeaza nulitatea; conform art. 280 alin. (1) din Codul de procedxira penala,
incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfaurarea procesului penal
atrage nulitatea actului in condi^iile prevazute expres de pr^entul cod, iar potri
vit alin. (2) al aceluia^i articol, actele indeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la randul lor lovite de nulitate, atunci cand exi'sta o legatura directa
intre acestea i actul declarat nul. De asemenea, art. 102 alin. (2) din Codul de
procedura penala stabilete ca probele ob|;inute in mod nelegal nu pot fi folosite
in procesul penal.
Alaturi de sanc|iuni, Codul de procedura penala stabilete i un sistem de
pdrghii de control al activita|ii unor participan^i la procesul penal de catre ceilal|i,
cu scopul de a garanta respectarea legii de procedura penala. Spre exemplu,
Republicata in M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005.
P' Potrivit art. 392 alin. (2) din Codul de procedurS penala, completul de judecatS delibereaza
in secret.

I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual penale

conform art. 299 alin. (2) din Codul de procedura penala, procurorul exercita
supravegherea activitatii organelor de cercetare penala, astfel ca niciun suspect
sau inculpat sa nu fie retinut decat in cazurile i in conditiile prevazute de lege. De
asemenea, potrivit art. 342 din Codul de procedura penala, procedura de camera
preliminary are ca obiect verificarea de catre judecatorul de camera preliminara
a legalitatii administrarii probelor i a efectuarii actelor de catre organele de
urmarire penala. Tot astfel, sentinta prin care prima instanta a rezolvat fondul
cauzei este supusa controlului de catre instanta de apel (atunci cand titularii caii
de atac au exercitat-o), dupa cum, in anumite conditii, chiar hotararile definitive
pot fi supuse verificarii prin intermediul cailor extraordinare de atac (spre exemplu, recursul in casatie). In ipoteza in care s-ar constata ca hotararea supusa verifi
carii este nelegala, ea va fi desfiintata sau casata, urmand a se proceda la o noua
judecata conform dispozitiilor legale.

2. Prindpiul separMi functiilor judiciare


O prima chestiune care trebuie remarcata in ceea ce privete modul de organizare a procesului penal in actuala reglementare este introducerea unui principiu
nou printre cele care guvemeaza procesul penal, i anume principiul separarii
funcfiilor judiciare.
Articolul 3 din Codul de procedura penala reglementeaza separarea functiilor
judiciare i, practic, aceasta determina i divizarea procesului penal in patru faze',
astfel, acum se poate vorbi despre faza de urmarire penala, despre solufionarea
unei cauze in camera preliminara - etapa camerei preliminare despre judecata
propriu-zisa i apoi despre punerea in executare a hotSrarilor judecatoreti penale
ramase definitive. Se poate constata insa ca in timpul urmaririi penale se desfSoara doua fimc^ii procesuale, i anume cea de urmarire penala propriu-zisa, pe
care o realizeaza organele de urmarire penala, i cea de dispozi|;ie asupra drepturilor i liberta^ilor fimdamentale.
Funcfia de urmarire penala se desfaoara in aceleai coordonate ca i in legislafia anterioara, respectiv vizeaza strangerea probelor pentru aflarea adevarului. Cea de-a doua func^ie din timpul urmaririi penale, pe care o realizeaza jude
catorul de la instanta de judecata competenta, se numete fimc^ia de dispozi^ie
asupra drepturilor i libertatilor fimdamentale ale participanfilor la urmarirea pe
nala i se realizeaza de cStre judecStorul de drepturi i libertafi. Acest judecator
se pronunfa asupra mSsurilor de preven^ie, asupra masurilor asiguratorii i asupra
altor chestiuni care ^in de buna desfaurare a fazei de urmSrire penala.
In cadrul camerei preliminare, urmStoarea faz5 a procesului penal, avem de-a
face cu un filtru al activit&|ii organelor de urmarire penala. Aceasta poate fi numita o anticamera a judeca|;ii propriu-zise, pentru cS judecatorul de camera
preliminara verified legalitatea sesizarii instan|ei, dar se pronun];a i asupra legali-

Partea generala

tatii i loialitatii administrarii probelor in cursul urmaririi penale. in acelai timp,


judecatorul de camera preliminara cenzureaza solutiile pe care le da procurorul in
prima faza a procesului penal.
Astfel, dupa faza de urmarire penala, in care se administreaza probe, se cauta
toate informatiile necesare aflarii adevamlui, organul de urmarire penala se dezinvestete prin adoptarea solutiei de trimitere in judecata, intocmind tot un rechizitoriu, potrivit actualei reglementari, insa dosarul nu mai ajunge direct in instanta,
ci trece prin etapa obligatorie a camerei preliminare, la judecatorul de camera
preliminara. Acesta, intr-o procedura care se desfaoara fara citarea partilor, verifica, intre altele, legalitatea sesizarii, adica daca aceasta instanta este competenta,
daca actul de sesizare intrunete conditiile prevazute de lege pentru a se continua
procesul penal in acea cauza i, in plus, ca o noutate fata de vechea reglementare,
verifica i daca probele au fost administrate legal i loial. Loialitatea administrarii
probelor se refera la administrarea probelor fara a se face presiuni de nicio natura
asupra persoanelor care participa la procesul penal.
In ceea ce privete faza judecafii, simt foarte putine deosebiri fa|a de vechea
reglementare. Ceea ce se intampla insa, intrucat este plasat acest filtru inainte de
judecata, este ca in faza judecafii nu se mai pot invoca excepfii sau nulitdp cu
privire la urmdrirea penala. Prin introducerea acestui filtru, legiuitorul a dorit
sa scurteze durata procesului penal, in care procedura cu privire la legalitatea
probatiunii i cu privire la excepfii i nulitati poate dura maxim 60 de zile,
motiv pentru care nu se citeaza par^ile, iar comunicarea cu instanta se realizeaza
numai in scris, astfel incat, atunci cand dosarul ajunge la judecata propriu-zisa,
nu mai pot fi ridicate probleme din punct de vedere al exceptiilor, al nulitatilor,
al legalitatii i loialitatii administrarii probatiimii. In cazul in care judecatorul
de cg^mera preliminara camia i-a fost trimisa cauza este necompetent, acesta va
trimite dosarul judecatorului de camera preliminara de.la instan^ competenta,
iar un eventual conflict de competenta se rezolva tot de tm judecator de camera
preliminara de la instanta ierarhic superioara comuna.
<
In viziunea initiala a legiuitorului, separarea functiilor Judiciare a fost gandita
in aa fel inc^t intre judecatorul de drepturi i libertati, jud^atorul de camera pre
liminara i judecatorul de fond sa existe o incompatibilitat4 insa, constatandu-se
ca acest lucru nu se poate indeplini, s-a revenit i s-a stabilit ca intre judecatorul
de camera preliminara i cel care solufioneazd cauza infond nu existd incompatibilitate, mai mult, s-a stabilit ca, dupa filtru, judecatorul care a solutionat cauza
in camera preliminara sa devina insui judecatorul fondului. Intrucat in practica
anterioara, pana la inceperea cercetarii judecatoreti, puteau trece luni i chiar ani
de zile, aceasta chestiune a fost tranata de noul cod i a fost stabilit un termen
fix in care sa se rezolve toate problemele premergatoare inceperii cercetarii cauzei de catre judecatorul de camera preliminara. Toate aceste verificari, respectiv
cenzura, analiza cererilor, excep|iilor, legalitatii i loialitatii probelor, sunt facute
de acelai judecator, dar intr-o procedura fara citare i care dureaza determinat,

I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual penale

maxim 60 de zile, timp in care se realizeaza o corespondenta cu partile i cu


procuroml. Toata aceasta procedura se desfaoara numai in sens. Judecatoml de
camera preliminara, in momentul in care primete de la inculpat, prin aparator,
cereri ori exceptii, le comunica procurorului, camia ii fixeaza un termen pentru
a-i exprima punctul de vedere, fixandu-se termene in interiorul celor 60 de zile
pentru fiecare dintre aceste activitati.
Judecata i punerea in executare a hotdrdrilor au acelafi continut ca i in
vechea reglementare. Analiza detaliata a acestor faze importante ale procesului
penal va fi realizata in capitolele corespunzatoare din partea speciala a prezentei
lucrari.

3. Prezumtia de nevinovatie
Principiul prezumtiei de nevinovatie este inscris atat in art. 6 parag. 2 din
Conventia europeana a drepturilor omului, cSt i in dispozi|iile art. 23 alin. (11)
din Constitutia Romaniei. in Codul de procedura penala el ii gasete sediul la
art. 4 alin. (1), conform camia orice persoana este considerata nevinovata pana
la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.
Prezumtia de nevinovatie constituie garantia procesuala ca, in lipsa de probe
certe, nicio persoana nu poate ii trasa la raspundere penala. !n reglementarea
modului in care se deraleaza procesul penal, legea obliga organele judiciare sa
pomeasca de la presupunerea nevinovatiei suspectului sau inculpatului. Sub acest
aspect, semnalam ca, pe timpul derularii activitatii procesuale pana la ramSnerea
definitiva a hotarmi penale, cel care in realitatea obiectiva a comis o infractiune
va avea statutul unui nevinovat in realitatea procesuala. Pe cale de consecinta,
sarcina de a dovedi prin probe vinovatia unei persoane revine, pe parcursul
procesului penal, organelor judiciare.
Principiul prezum|iei de nevinovatie nu inseamna atitudinea pasiva fata de
infi*actori, ci impune ca organul care efectueaza urmarirea penala impotriva
unei persoane sa ii dovedeasca vinovatia i ca instanta de judecata sa nu declare
vinovata o persoana pna ce vinovatia sa nu rezulta cu certitudine din probele
administratet^l Aceasta regula este inscrisa in mod explicit la art. 99 alin. (1)
teza I din Codul de procedura penala, potrivit camia in actiunea penala sarcina
probei apartine in principal procuromlui, text dublat de dispozitiile art. 99
alin. (2), conform camia suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de
nevinovatie, nefiind obligat sa ii dovedeasca nevinovatia, i are dreptul de a nu
contribui la propria acuzare.
Prezumtia de nevinovatie face ca sarcina probei m procesul penal so. revind
celui care acuzd, adica organelor de urmarire penala {eius incumbit probatio
['1 Gr. T h eodoru , Tratat de Drept procesual penal, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2008,
p. 99.

Partea generala

qui dicit, non qui negai). Pana la momentul cand se produc probe de vinovatie,
suspectul sau inculpatul poate avea o atitudine pasiva, nefiind obligat sa dovedeasca nimic, din moment ce prezumtia de nevinovatie li profitai'l Odata ce
exista probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a dovedi lipsa
lor de temeinicie, propunand i administrand probe m conditiile legii.
Din jocul probelor se nafte hotararea judecatoreasca prin care instanta rezolva
fondul cauzei, care poate fi una de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei,
de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a procesului penal.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura
penala, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii pe
depsei pot fi pronuntate numai daca instanta constata, dincolo de orice indoiald
rezonabild, ca fapta exista, constituie infractiune i a fost savarita de inculpat.
Aceasta inseamna ca prezumfia de nevinovatie se rastoama numai prin probe certe
de vinovatie. Daca insa, in urma administrarii intregului probatoriu, ramane indoiala, aceasta se va interpreta intotdeauna in favoarea suspectului sau inculpatului, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedura penala (in dubio pro reo).
Dupa cum se poate observa din cele de mai sus, prezumtia de nevinovdfie are
caracter relativ. Ea mceteaza sa mai subziste fa|a de inculpatul a cami vinovatie
a fost dovedita fara dubiu, fiind stabilita prin hotararea judecatoreasca definitiva
de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanare a aplicarii pedepsei.
Prin prisma practicii judiciare in materie, devin evidente importanta prezumtiei
de nevinova|:ie in intreaga economic a procesului penal i necesitatea perfectionarii
institutiilor procesuale in care este evocata existenta probelor de vinovatie, astfel
incat reglementarea sa se subscrie acestui principiu fundamentalt^l

4. Principiul aflarii adevarului


Conform art. 5 alin. (1) din Codul de procedura penala, organele judiciare au
obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele i
imprejurarile cauzei, precum ;i cu privire lapersoana suspectului sau inculpatului.
Aflarea adevarului in cauza penala presupune concordan|a intre concluziile la
care ajimg organele judiciare i realitatea obiectiva privind fapta i autorul ei^^l
Aceasta se realizeaza atunci cind hotararea judecatoreasca reflecta cu obiectivi-

t'J De altfel, potrivit art. 83 lit. a) din Codul de procedurS penala, inculpatul are dreptul de a
nu da nicio declara^ie pe parcursul procesului penal, atrSgandu-i-se aten^ia c5, daca refuza sa dea
declara^ii, nu va suferi nicio consecin^a defavorabiia; acelai drept il are i suspectul, potrivit art. 78
din Codul de procedura penala.
PI I. N eagu , op. cit., p. 79.
N. VOLONCIU, Drept procesual penal, Ed. Didactica i Pedagogica, Bucureti, 1972, p. 49;
M. B asarab , Drept procesual penal, vol. I, ed. a 2-a, Universitatea Babe-Bolyai Cluj, Facultatea
de Drept, apud I. N eagu , op. c it, p. 79.

I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual penale

tate, independent de subiectivismul inerent judecatoralui, ceea ce s-a petrecut in


realitate.
Afiarea adevarului constituie unul dintre scopurile fireti ale oricami proces
penal. De aceea, numeroase texte ale Codului de procedura penala au in vedere
aflarea adevarului ca obligatie i ca sarcina primordiala a organelor judiciare.
Elocvente in acest sens sunt dispozitiile art. 349 alin. (1) din Codul de procedura
penala, conform carora instanta de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii
cu garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali i asigurarea administrarii probelor pentru lamurirea completa a imprejurarilor cauzei in scopul aflarii
adevarului, cu respectarea deplina a legii (s.n.).
Adevarul obiectiv se afla, in cursul procesului penal, prin probe. Conform
art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala, constituie proba orice element
de fapt care servete la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la
identificarea persoanei care a savarit-o i la cunoa^terea imprejurarilor necesare
pentru justa solutionare a cauzei ,,i care contribuie la aflarea adevarului in
procesul penaF.
Data fiind interdependenta dintre scopul aflarii adevarului i probele din pro
cesul penal, se impune ca acestea din urma sa fie administrate in totalitate, indiferent daca profita sau nu suspectului ori inculpatului. Sub acest aspect, dispozitiile
art. 5 alin. (2) din Codul de procedura penala stipuleaza ca organele de urmarire
penala au obligatia de a strange i de a administra probe atat m favoarea, cat i
in defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu
rea-credinta a probelor propuse in favoarea suspectului sau inculpatului se sanctioneaza

5. Ne his in idem
Anumite principii care s-au cristalizat in practica anterioara sunt prevazute, in
mod expres, in Codul de procedura penala. Spre exemplu, ne bis in idem, adica
principiul autoritdfii de lucru judecat, este reglementat m mod expres in actualul
Cod de procedura penala, ca regula absoluta.
Exceptia de la principiul autoritatii de lucru judecat prevazuta de dispozitiile
art. 335 din Codul de procedura penala anterior, ce viza extinderea ac|iunii penale
pentru alte acte materiale, cand instan^a reunea cauzele i desfiin^a o hotarare
definitiva, nu mai exista, toate aceste situatii urmand a fi rezolvate in actuala
reglementare in procedura camerei preliminare, iar nu in cursul judecafii.
In actuala reglementare, Titlul I al Par^ii generale referitor la principiile legii
procesuale penale inscrie principiul ne bis in idem la art. 6, sub forma: Nicio
persoana nupoate fi urmarita sau judecata pentru savar^irea unei infi-acfiuni atunci
cand fa]:a de acea persoana s-a pronunfat anterior o hotarare penala definitiva cu
privire la aceeai fapta, chiar i sub alta incadrare juridica. Noua reglementare

10

Partea generala

mentine caracteml autoritatii lucmlui judecat de cauza ce impiedica punerea


in micare sau continuarea exercitarii actiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. i) din
Codul de procedura penala], iar ramanerea definitiva a hotararii judecatoreti este
declarata drept cauza de stingere a actiunii penale [art. 17 alin. (2) din Codul de
procedura penala]t^.
De asemenea, este recunoscut in continuare efectul negativ al autoritatii
lucrului judecat in materia unor cereri speciale, insa, reglementand efectele
hotararii judecatoreti penale in procesul civil, acestea sunt limitate la existenta
faptei ilicite i la persoana faptuitorului, textul art. 28 din Codul de procedura
penala fiind ambiguu, intrucat in teza a Il-a a alin. (1) se prevede ca instanta civila
nu este legata de hotara^rea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal
in ceea ce privete existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite,
dei din teza I a aceluia^i articol se intelege, aplicand rationamentul juridic per a
contrario, ca toate celelalte elemente ale raspunderii civile delictuale, cu exceptia
existentei faptei ilicite i a persoanei faptuitorului, se stabilesc de catre instanta
civila, indiferent daca prin hotararea penala s-a dispus o solutie de achitare, de
incetare a procesului penal sau de condamnaref^l
De asemenea, sunt limitate, potrivit art. 52 alin. (3) din Codul de procedura
penala, i efectele hotararilor judecatoreti definitive ale altor instante decat cele
penale pronuntate asupra unor chestiuni prealabile; in materia cailor de atac,
dispozitiile art. 426 lit. b) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. i) i art. 396
alin. (6) din Codul de procedura penala, reglementand situatiile in care se poate
face contestatie in anulare impotriva hot^Mlor penale definitive, prevad cazul
in care inculpatul a fost condamnat, dei existau probe cu privire la cauza de
incetare a procesului penal constand in existenta autoritatii de lucru judecat, iar
dispozitiile art. 438 alin. (1) pet. 8 coroborate cu art. 16 alin. (1) lit. i) i art. 396
alin. (6) din acelai act normativ, reglementand situatiile in care se poate promova
un recurs in casa^ie, prevad cazul in care in mod gre|it s-a dispus incetarea
procesului penal pentru existenta autoritatii de lucru judecat; tot in materia cailor
extraordinare de atac, sub aspectul efectului pozitiv al autoritatii lucrului judecat,
noile dispozitii procesual penale mentin puterea cu care legiuitorul intelege sa
investeasca hotararile instantei supreme prin care se reklizeaza interpretarea
legii i dezlegarea problemelor de drept, respectiv hotarMl^ date in solu|;ionarea
recursurilor in interesul legii i hotarmle prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept.
O noutate de reglementare privind autoritatea de lucru judecat in Codul de
procedura penala s-a observat in dispozitiile art. 589 alin. (6), care extind efectele
autoritatii lucrului judecat a hotarmi penale anterioare de admitere a cererii de
amanare a executarii pedepsei cu inchisoarea i asupra executarii unei alte hotarari
C . C elea , Rezumatul tezei de doctorat cu titlul ,^utoritatea de lucru judecat a hotdrdrilor
penale. Ne bis in idem", p. 11, www.univnt.ro.
PJ Ibidem.

I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual penale

11

judecatoreti penale definitive prin care a fost aplicata o pedeapsa cu inchisoarea,


intrucat prevad ca cel din urma mandat de executare a pedepsei inchisorii nu
poate fi executat pana la expirarea termenului de amanare stabilit de instanta^'l

6. Principiul oficialitatii
Acest principiu este prevazut la art. 7 din Codul de procedura penala, sub
denumirea marginala de obligativitatea punerii in micare i a exercitdrii
ac}iunii penale.
Oficialitatea procesului penal semnifica regula ca, din moment ce sunt probe
ca s-a savar^it o infractiune i nu exista niciun impediment legal, actiunea penala
ava^nd ca scop tragerea la raspundere penala a infiactorului trebuie pusa in micare
i exercitata in mod obligatoriu de catre procuror, din proprie initiativa, fara a fi
necesara staruinta sau cererea unei persoane fizice ori juridice. Aceasta reiese de
altfel i din dispozitiile art. 309 alin. (1) din Codul de procedura penala.
Ca o consecinta a acestui principiu, m sarcina organelor judiciare s-au fixat
obligafii legate de declanarea i derularea procesului penal. Spre exemplu,
potrivit art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala, cand actul de sesizare
indeplinete conditiile prevazute de lege i se constata ca nu exista vreunul dintre
cazurile care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute la art. 16 alin. (1),
organul de urmMre penala dispune (formularea fiind imperativa - n.n.) mceperea
urmaririi penale cu privire la fapta.
Aa cum reiese din dispozitiile art. 7 din Codul de procedura penala, obligativitatea punerii in micare i a exercitdrii vizeazd actiunea penala. Rezulta, prin
urmare, ca principiul oficialitatii actioneaza in latura penala a cauzei. In latura
civila a procesului penal se manifests msa principiul disponibilitdfii, actiunea civila urmand a se declana i exercita doar ca urmare a vointei persoanei vatamate
sau a succesorilor acesteia^^l
De la oficialitatea procesului penal legiuitorul derogd in anumite situafii.
Astfel:
a)
potrivit art. 7 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazurile i m con
ditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunja la exercitarea acfiunii
penale daca, in raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes pu
blic in realizarea obiectului acesteia. Obiectul actiunii penale este reprezentat de
tragerea la raspundere penala a celor care au savarit infi:actiuni [art. 14 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. Cu toate ca, de principiu, infi-actiunea lezeaza
intreaga societate i aceasta trebuie sa reactioneze, exista situatii concrete in care,
din evaluarea modului i a mijloacelor de comitere, a consecintelor produse, a
persoanei faptuitorului, se constata ca fapta are o insemnatate scazuta, iar inteC. C elea , op. c it, p. 12-13.
Cu excepfia situatiilor prevazute la art. 19 alin. (3) din Codul de procedura penala.

12

Partea generala

resul public pentru urmarirea ei (reflectat in impactul in societate al activitatii


procesuale, in cheltuielile pe care aceasta le presupime etc.) lipsete. In asemenea
cazuri, procurorul poate renunta - cu respectarea anumitor condi|ii (prevazute la
art. 318 din Codul de procedura penala) - la urmarirea penala, ceea ce constituie
o excep|ie de la regula obligativitatii exercitarii ac|iunii penale in cazul savaririi
oricarei infractiuni;
b) potrivit art. 7 alin. (3) din Codul de procedura penala, in cazurile expres
prevazute de lege, procurorul pune in micare i exercita ac|iunea penala dupd
introducerea pldngerii prealabile a persoanei vatamate sau dupd obfinerea autorizdrii ori sesizdrii organului competent sau dupd mdeplinirea unei alte condifii
prevazute de lege.
Sunt situafii in care, date fiind particularita^ile anumitor infractiuni (legate de
natura acestora sau de calitatea autorului), procesul penal nu se poate declana
din oficiu. Spre exemplu, exista infractiuni pentru care legea condi^ioneaza punerea in micare a ac|:iumi penale de introducerea unei plangeri prealabile de catre
persoana va^tamata [lovirea sau alte violente - art. 193 din Codul penal; vatamarea corporala din culpa - art. 196 din Codul penal; violul in forma tip - art. 218
alin. (l)-(2) din Codul penal]f*^ sau de sesizarea unei anumite persoane (in cazul
infractiunilor de absenta nejustificata, dezertare, incalcarea consemnului, parasirea postului sau comenzii, insubordonare, este necesara sesizarea comandantului - art. 431 din Codul penal). De asemenea, in cazul infractiunilor pentru care
legea penala romana este aplicabila potrivit principiului personalita|ii sau realita|;ii, punerea in micare a actiimii penale se face numai cu autorizarea procurorului
general al parchetului de pe langa curtea de apel sau, dupa caz, a procurorului
general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casa^ie i Justi|ie, in condifiile
art. 9-10 din Codul penal. Tot astfel, daca autorul faptei are o anume calitate,
urmarirea penala se poate dispune numai dupa ce s-aujcfectuat verificari preala
bile (art. 294' din Codul de procedura penala) i s-a oli|inut o anume autbrizare
[art. 305 alin. (4) din Codul de procedura penala]. Spre pxemplu, se lntMnete o
asemenea situatie atunci cand faptuitorul are calitatea de ministrut^i;
c) exista situatii in care, dei ac^iunea penala a fost pu|a in micare din oficiu,
exercitarea sa ulterioara este lasata sub senmul disponibilitStii, intrucat persoana
vdtdmatd poate sd se impace cu faptuitorul, pentru infr^c|iunile la care legea
prevede in mod expres aceasta posibilitate, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul
penal [spre exemplu, in cazul infrac^iunii de fiirt, in situa^iile expres prevazute de
lege - art. 231 alin. (2) din Codul penal, sau al infracjiunii de in^elaciune].
In asemenea cazuri, legea lasS sub semnul disponibilitSfii nu numai declanarea procesului
penal, ci i continuarea sa dupa obfinerea plangerii prealabile, intrucat persoana vatSmata o poate
retrage in condifiile art. 158 din Codul penal.
PI Potrivit art. 109 alin. (2) din Constitu^ia Romaniei, numai Camera Deputa^ilor, Senatul i
Preedintele RomSniei au dreptul sS ceara urmarirea penala a membrilor Guvemului pentru faptele
savarite in exerci|iul func^iei lor.

I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual penale

13

In doctrina, raportat la cele de mai sus, s-a optat pentru urmatoarea clasificare
a cauzelor penale: de acuzarepublica (atunci cand oficialitatea actioneaza netirbit), de acuzare privatd (atunci cand oficialitatea este inlaturata atat in privinta
declanarii procesului penal, cat i in privinta continuarii sale) i de acuzare mixta
(atunci cand oficialitatea este inlaturata fie in privinta declanarii procesului pe
nal, fie in privinta continuarii sale)f^l

7. Caracterul echitabil i temienul rezonabil al procesului penal


Principiul caracterului echitabil i al termenului rezonabil al procesului penal
a fost consacrat explicit prin art. 8 din Codul de procedura penala. Dei dispozitiile Codului de procedura penala anterior nu prevedeau in mod expres acest
principiu, este totui de remarcat ca doctrina^^^ 1-a avut, de mai multa vreme, in
vedere ca principiu fundamental in procesul penal, el decurgand in mod firesc din
dispozitiile art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, art. 21 alin. (3)
din Constitutia Romaniei i art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciara^^^.
Conform dispozitiilor art. 8 din Codul de procedura penala, organele judiciare
au obligatia de a desfaura umiMrea penala i judecata cu respectarea garantiilor
procesuale i a drepturilor partilor i ale subiectilor procesuali, astfel incat sa
fie constatate la timp i in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio
persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care
a savarit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-im termen rezonabil.
Ca o garantie efectiva pentru respectarea acestui principiu, in actuala reglementare, in dispozitiile art. 488^-488^ din Codul de procedura penala, este prevazuta contestafia privind durata procesului penal, prin intermediul careia, atunci
cand activitatea de urmarire penala sau de judecata nu se indepline^te intr-o du
rata rezonabila, suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila i partea
responsabila civilmente^'^^ pot solicita accelerarea procedurii.

8. Principiul garantarii dreptului la libertate fi siguranta


Dreptul la libertate i siguran|a, principiu european i constitutional, este
prevazut de dispozifiile art. 5 din Convenfia europeana a drepturilor omului i de
art. 23 din Constitujia Rommiei.
Conform art. 9 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, in cursul procesu
lui penal este garantat dreptul oricarei persoane la libertate i la siguranta, masuriN. VOLONCIU, op. c it, p. 67-68, apud I. N eagu , op. cit., p . 85.
Pi/c/ew,p. 115-119.
Republicata in M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005.
Iar in cursul judeca|ii, i procurorul.

14

Partea generala

le privative sau restrictive de libertate putand fi dispuse numai in mod excep|ional


i doar in cazurile i in conditiile prevazute de lege. Textele consacra explicit
regula cd procesele penale trebuie sd se desjdoare, de principiu, cu suspectul
sau inculpatul in stare de libertate - aspect normal, din moment ce libertatea
este starea fireasca a oricarei persoane, iar suspectul i inculpatul beneficiaza, pe
parcursul procesului penal, de prezumtia de nevinovatie.
Masurile procesuale privative sau restrictive de libertate sunt permise, dar luarea lor trebuie sa fie exceptia i sa intervina numai cu respectarea stricta a cazurilor i conditiilor expres prevazute de lege. Spre exemplu, in materia arestarii pre
ventive, se cere respectarea conditiilor de luare a acestei masuri prevazute atat de
dispozitiile art. 202 alin. (l)-(3), cat i de cele ale art. 223 din Codul de procedura
penala, a duratei maxime a masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale,
prevazuta de dispozitiile art. 236 alin. (4), dar i in cursul judecatii, prevazuta de
dispozitiile art. 239 alin. (1) din Codul de procedura penala.
Se impune observatia ca natura exceptionala a privarii sau restrangerii liberta^ii
personale pe timpul activitatii procesual penale vizeaza nu numai masurile
preventive (retinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestul la
domiciliu i arestarea preventiva), dar i orice alta masura procesuala care implica
privarea sau restrangerea libertatii persoanei. Spre exemplu, poate fi vorba despre
masura intemarii nevoluntare in vederea efectuarii expertizei psihiatrice [art. 184
alin. (5)-(28) din Codul de procedura penala] sau despre masura de siguranta a
intemarii medicale provizorii (art. 247-248 din Codul de procedura penala).
Garanfia caracterului de excepfie al acestor masuri este prevazuta de dispozi
tiile art. 9 alin. (4)-(5) din Codul de procedura penala. Astfel:
- s-a instituit regula potrivit careia, atunci cand se constata ca o masura privativa sau restrictiva de libertate a fost dispusa in mod nelegal, organele judiciare
competente au obligatia de a dispune revocarea masurii i, dupa caz, punerea in
libertate a celui retinut sau arestat, institutia revocarii masurilor preventive pri
vative sau restrictive de libertate fiind, spre exemplu, detaliata prin dispozitiile
art. 242 din Codul de procedura penala;
- este reglementat dreptul la repararea pagubei in fav^area oricarei persoane
fata de care s-a dispus in mod nelegal, m cursul procesuliki penal, o masura privativa de libertate. Aceasta dispozitie cu valoare de princi^u este particularizata
prin art. 539 i urm. din Codul de procedura penala.
Potrivit art. 9 alin. (3) din Codul de procedura penala, orice persoana arestata are dreptul de a f i informatd in cel mai scurt timp i intr-o limbd p e care
o infetege asupra motivelor arestarii sale i are dreptul de a formhla contestafie impotriva dispunerii masurii. Textul este incident atat in ceea ce privete
arestarea preventiva, cat i masura preventiva a arestului la domiciliu. Regula cu
valoare de principiu prevazuta de art. 9 alin. (3) din Codul de procedura penala
este detaliata in dispozitiile din titlul consacrat masurilor preventive din Codul
de procedura penala; spre exemplu, art. 228 alin. (1), potrivit caruia, dupa luarea

I. Prindpiile i limitele aplicarii legii procesual penale

15

masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale, inculpatului i se aduc la


cimotinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele pentm care s-a dispus
arestarea preventiva, norma aplicandu-se in mod corespunzator i atunci cand
masura arestarii preventive a fost luata in camera preliminary sau in cursul judecatii [art. 238 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Precizam, totodata, ca
procedura contestatiei impotriva incheierilor prin care, in cursul urmaririi penale,
al camerei preliminare sau al judecatii, s-a dispus asupra masurilor preventive se
regasete in dispozitiile art. 204-206 din Codul de procedura penala.
In procesul penal roman exista un cadru legislativ adecvat ocrotirii libertatii
persoanei, in care numarul i diversitatea garantiilor care asigura acest drept fun
damental al persoanei constituie premise reale ale realizarii neabatute a legalitatii
in domeniul masurilor de preventie^'l

9. Principiul garantarii dreptului la aparare


Consacrat inca din dreptul roman, in care era inscrisa regula ca nimeni nu
putea fi judecat, nici macar sclavul, fara a fi aparat^^^, dreptul la aparare este considerat ca o cerinta i o garantie necesare pentm realizarea unui echilibru intre
interesele persoanei 1 cele ale societatiit^l
Dreptul la aparare are sorginte europeana (conform art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, persoana careia i se imputa savarirea unei infractiuni
trebuie sa beneficieze de timpul i de facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale) i constitutionals (art. 24 din Constitutia Romaniei il include printre
drepturile fundamentale ale persoanei).
Conform art. 10 din Codul de procedura penala, partile i subiectii procesuali
principali au dreptul de a se apdra ei mii sau de a f i asistafi de avocat. Prin
urmare, apararea se poate realiza fie personal, fie cu ajutorul unei persoane specializate in domeniul dreptului. In unele situatii, legea consacra insa obligativitatea asistentei juridice din partea avocatului, pomind de la premisa imposibilitatii
partii sau a subiectului procesual principal de a-i asigura singur o aparare eficienta [spre exemplu, atunci cand inculpatul este minor sau arestat, potrivit art. 90
lit. a) din Codul de procedura penala, sau cand persoana va^tamata ori partea civila
este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, po
trivit art. 93 alin. (4) din Codul de procedura penala].
Partile, subiectii procesuali principali i avocatul au dreptul sa beneficieze
de timpul inlesnirile necesare pregatirii apararii. Particularizand aceasta regula
cu valoare de principiu, dispozitiile art. 83 lit. b) din Codul de procedura penala
I. N eagu , op. cit., p. 93.
M . F ranchim ont , a . J aco bs , A. M asset , Manuel de procedure penale, Ed. Collection
Scientifique de la Faculte de Droit, Liege, 1989, p. 803, apud I. N eagu , op. c it, p. 97.
T. Yov, Drept procesual penal,yo\. I,TipografiaNafionala, Cluj, 1946, p. 345, apudl. N ea g u ,
op. cit., p. 97.

16

Partea generala

consacra, spre exemplu, dreptul inculpatului de a consulta dosarul, m conditiile


legii, iar art. 94 alin. (1) din Codul de procedura penala stipuleaza acelai drept
m favoarea avocatului. Consultarea dosarului poate fi restrictionata in cursul
urmaririi penale de catre procuror, dar numai daca prin aceasta s-ar putea aduce
atingere bimei desfaurari a urmaririi penale, iar dupa punerea in micare a actiunii penale, numai pentru o perioada de cel mult 10 zile, potrivit dispozitiilor
art. 94 alin. (4) din Codul de procedura penala. De asemenea, in vederea pregatirii
apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunotinta de intreg materialul
dosarului de urmMre penala in procedurile desfaurate in fata judecatorului de
drepturi i libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care
avocatul participa, potrivit dispozitiilor art. 94 alin. (7) din Codul de procedura
penala.
Potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Codul de procedura penala, suspectul
i inculpatul au dreptul d e a fi informafi de indata i inainte de a fi asculta|i despre
fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala sau, dupa caz, pentru care s-a pus
in micare acfiunea penala i incadrarea juridica a acesteia. De asemenea, potrivit
art. 10 alin. (4), inainte de a fi ascultati, li se va pune in vedere ca au dreptul de a
nu face nicio declarable.
Conform art. 10 alin. (5) din Codul de procedura penala, organele judiciare au
obligafia de a asigura exercitarea deplind efectivd a dreptului la apdrare de
catre parji i subiecfii procesuali principali in tot cursul procesului penal. Nu mai
pufin insa, dreptul la apdrare trebuie exercitat cu bund-credinfd, potrivit scopului
pentru care a fost recunoscut de lege; pentru a preveni abuzul de drept constand in
exercitarea cu rea-credin^a a drepturilor procesuale i procedurale de catre par^i,
legea il sancfioneaza ca abatere judiciara [art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de
procedura penala], stabilind, totodata, i ca, spre^ exemplu, in cursul judeca^ii,
persoana vatamata i parjile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui
avocat i preg^tirea apararii [art. 356 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Refine aten|ia i imprejurarea ca garantarea la nivel de principiu a dreptului la
aparare nu se rezuma la prevederile art. 10 din Codul de^procedura penala, fiind
instituite i alte dispozifii care au, implicit, acelai efect|Spre exemplu, potrivit
dispozitiilor art. 5 alin. (2) i art. 306 alin. (3) din Codul de procedurS penalS,
organele de urmSrire penalS au obligafia de a strange i aWinistra probe atat in
favoarea, ct i in defavoarea suspectului sau inculpatului, ceea ce presupune,
inerent, luarea in considerare, din oficiu, i a aspectelor favorabile celui acuzat
de comiterea unei infracfitmi. De asemenea, in procedura camerei preliminare,
conform dispozitiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedure penala, inculpatului
i se aduc la cunotin|a dreptul de a-i angaja un apSrStor i termenul in care poate
formula in scris cereri i exceppi cu privire la legalitatea administrSrii probelor
i a efectuSrii actelor de cStre organele de urmSrire penal5. Tot astfel, persoana
vStSmata, inculpatul, celelalte pSr^i i avocafii acestora au dreptul s&ia cuno^tin^a
de actele dosarului in tot cursul judecS|ii, iar dac^ persoana vMmata sau una

I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual penale

17

dintre parti se afla in stare de detinere, preedintele completului ia masuri pentru


ca ea sa ii poata exercita acest drept i pentru a putea lua contact cu avocatul sau
[art. 356 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala].

10. Principiul respectarii demnitatii umane i a vietii private


Respectarea demnitatii umane a fost prevazuta ca regula de baza a procesului
penal i in reglementarea anterioara, fara a face insa referire i la respectarea vietii
private. In doctrina, acest ultim aspect a fost insa analizat uneori ca principiu
fundamental in procesul penaF'l
Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Codul de procedura penala, orice
persoana care se afld in curs de urmarire penala sau de judecatd trebuie tratata
cu respectarea demnitdfii umane. Acest principiu fimdamental fixeaza cadrul legal
privind tratamentul care trebuie aplicat persoanei suspectului sau inculpatului pe
tot parcursul procesului penal^l
Garantarea respectarii principiului este asigurata atat prin dispozitii din dreptul procesual penal, cat i din dreptul penal substantial. Spre exemplu, potrivit
dispozitiilor art. 101 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, este oprit a se
intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere in scopul de a
se obtine probe, dupa cum nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care
afecteaza capacitatea persoanei de a-i aminti i de a relata in mod contient i voluntar faptele care constituie obiectul probei. De asemenea, conform dispozitiilor
art. 106 alin. (1) din Codul de procedura penala, daca, in timpul audierii unei persoane, aceasta prezinta semne vizibile de oboseala excesiva sau simptomele unei
boli care ii afecteaza capacitatea fizica ori psihica de a participa la ascultare, organul judiciar dispune intreruperea ascultarii i, daca este cazul, ia masuri pentru ca
persoana sa fie consultata de xm medic. Tot astfel, nrmarirea penala i judecata se
suspends atunci cand se constata, prin expertize medico-legala, ca suspectul sau
inculpatul sufera de o boala grava care il impiedica sa ia parte la procesul penal
[art. 312 alin. (1) i art. 367 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Toate aceste
dispozitii au, printre altele, menirea de a impiedica punerea in posturi umilitoare
a particularilor care participa la procedurile judiciare.
Incaicarea principiului respectarii demnitatii umane poate atrage sancfiuni
penale pentru cei vinovati, legea penala incriminSnd, spre exemplu, cercetarea
abuziva, in art. 280 alin. (1) din Codul penal, ca i tortura, in art. 282 din Codul
penal, dar i sancfiuni procedurale; astfel, spre exemplu, art. 102 alin. (1) din
Codul de procedtira penala prevede ca probele obfinute prin tortura, precum i
probele derivate din acestea nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.

G r . T h e o d o ru , op. c it, p . 1 0 1 -1 0 3 .
1. N e a g u , op. c it, p. 94.

18

___________Partea generala______________________________

Conform art. 11 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectarea vie}ii
private, a inviolabilitdtii domiciliului i a secretului corespondentei sunt garantate. Restrangerea exercitarii acestor drepturi nu este admisa decat in conditiile
legii i daca este necesara intr-o societate democratica.
Viata privata, inviolabilitatea domiciliului i secretul corespondentei constituie
drepturi fundamentale ale individului, fiind prevazute ca atare in art. 8 parag. 1 din
Conventia europeana a drepturilor omului i art. 26-28 din Constitutia Romaniei.
Legea prevede restrictiv cazurile i conditiile in care organele judiciare pot
recurge la masuri care aduc atingere acestor drepturi fundamentale, fixandu-se,
implicit, garantiile procesuale necesare spre a se evita ingerintele nejustificate in
exercitiul lor. Spre exemplu, din dispozitiile art. 139 alin. (1) lit. c) din Codul de
procedura penala rezulta ca, pentru autorizarea supravegherii tehnice a imei persoane (in care se includ metode precum interceptarea comunicatiilor, supravegherea video, audio sau prin fotografiere), judecatorul de drepturi i libertati trebuie
sa verifice daca probele nu ar putea fi obfinute intr-un alt mod, care nu implica
lezarea drepturilor fundamentale, sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor
sau a unor bunuri de valoare.
Tot astfel, potrivit art. 156 alin. (2) din Codul de procedura penala, perchezitia
nu trebuie sa constituie o ingerinta disproporfionata in viata privata. Se poate re
curge la acest procedeu numai cu autorizarea unui judecator. In principiu, perche
zitia domiciliara nu poate incepe inainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00 [art. 159
alin. (3) din Codul de procedura penala^^^]. Anterior inceperii perchezitiei, celor
la care aceasta se efectueaza li se va solicita predarea de bunavoie a persoanelor
sau a obiectelor cautate, iar daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efec
tueaza [art. 159 alin. (8) din Codul de procedura penala]. in cazul perchezitiei
informatice, legea prevede obligatia organelor de urmarire penala de a lua masuri
astfel incat faptele sau imprejurarile din viata personala a celui la care se efec
tueaza perchezitia sa nu devina, in mod nejustificat, pu^lice [art. 168 alin. (14)
din Codul de procedura penala].
Garan^ii asemanatoare pot fi observate i in privin^a alter activitati procesuale.
Spre exemplu, in cursul urmaririi penale, atunci cand pentru executarea unui
mandat de aducere este necesara patnmderea fara consim^inant intr-un domiciliu
sau sediu, acesta se va emite de un judecator de drepturi i libertati, potrivit
art. 265 alin. (4) din Codul de procedura penala; spre deosebire, in situatiile ce
nu implica o asemenea atingere adusa inviolabilitatii domiciliului, mandatul de
aducere se emite de catre organul de urmarire penala.

Cu excep^ia cazului infractiunii flagrante


intr-un local deschis publicului la acea ora.

a situa^iei cand perchezifia uraieaza a se efectua

I. Prindpiile i limitele aplicarii legii procesual penale

19

11. Limba oficiala i dreptul la interpret


Cadrul politico-juridic conturat de principiile fimdamentale ale procesului
penal cuprinde in perimetml sau i regula de baza potrivit careia in desfaurarea
procesului penal se folosete limba romana^^^l
Potrivit dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Codul de procedura penala, limba
oficiala in procesulpenal este limba romdnd. Legea recunoate cetatenilor romani
apartinand minoritatilor nationale dreptul de a se exprimd in limba maternd in
fata instantelor de judecata, dar actele procedurale se intocmesc in limba romana.
Partilor i subiectilor procesuali care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana
ori nu se pot exprima li se asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunotinta
de piesele dosamlui, de a vorbi, precum i de a pune concluzii in instan^a, prin
interpret. Daca asistenta juridica este obligatorie, suspectului sau inculpatului i se
asigura in mod gratuit posibilitatea de a comunica cu avocatul, prin interpret, in
vederea pregatirii audierii, a introducerii unei cai de atac sau a oricarei altei cereri
ce tine de solutionarea cauzei.
in cadrul procedurilor judiciare se folosesc interprefi autorizafi, potrivit legii
(categoric ce include i traducdtorii autorizafi).

12. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal


Dei doctrina a recomandat includerea explicita a acestui principiu printre cele
fimdamentale ale procesului penaF^^, legiuitorul roman, in actuala reglementare,
a ignorat aceasta necesitate.
Principiul decurge, in mod firesc, din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia Rom^niei, conform caruia Cetatenii sunt egali in fata legii (deci i a legii
de procedura penala - n.n.) i a autorita^ilor publice (deci i a organelor judiciare
penale - n.n.), fara privilegii i fara discriminari.
Dei nu are o consacrare expresa ca principiu flmdamental al procesului penal
roman, totufi, prin modul in care este reglementata administrarea justitiei in |ara
noastra, egalitatea persoanelor in procesul penal se manifesto in mod reaPl
Egalitatea persoanelor in procesul penal semnifica regula ca urmarirea penala
i judecata se efectueaza, pentru toate persoanele, de catre aceleai organe de
urmarire penala i instante de judecata, fiind interzisd mfiinfarea de instance
extraordinare [art. 126 alin. (5) teza I din Constitutia Romaniei]. Activitatea
procesuala are loc dupa aceleai reguli pentru toate persoanele, fara diferente in
raport de rasa, grup social, etnie, sex etc.

I. N eagu , op. c it, p. 112.


P' Idem, p. 107.
I. N eagu , op. cit., p. 107-108.

20

Partea generala

Egalitatea nu mseamna insa uniformitate, motiv pentru care, daca la cazuri


identice tratamentul trebuie sa fie identic, legiuitorul poate totui sd instituie reguli diferite in raport de situafii diferite. De aceea, nu pot fi mtelese ca inegalitati
situatiile in care se infiinteaza instante specializate pe anumite materii, cum sunt
cele privitoare la minori. Nici faptul ca, in cazul anumitor persoane, titulare de
calitati speciale (precum senatorii sau deputatii), intervine competenta personala
a unei instante superioare [in exemplul anterior, Inalta Curte de Casatie i Justitie - art. 40 alin. (1) din Codul de procedura penala] sunt incidente unele reguli
speciale de procedura [precum faptul ca nu pot fi retinufi, perchezitionati sau
arestati decat cu incuviintarea camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor art. 72 alin. (2) din Constitutia Romaniei] nu inseamna ca acestea au o situatie
priviiegiata, ci doar ca legea tine cont de anumite realitati, ale caror efecte mcearca sa le anihileze (spre exemplu, influenta de care se bucura asemenea demnitari
in societate, dar i riscul icanarii lor prin implicare in procese penale, cu scopul
de a-i influenta in luarea deciziilor).

13. Principiul operativitatii in procesul penal


Cu toate ca operativitatea nu este inscrisa de legiuitor intre principiile fundamentale ale procesului penal, apreciem ca ea constituie totui o regula de baza a
acestuia.
Operativitatea procesului penal, in inteles larg, presupune at^t rezolvarea rapida a cauzelor penale, cat i simplificarea activitatii procesual penale, cand este

cazulf^^.
Credem chiar ca regula operativita|ii decurge implicit din dispozifiile art. 8 din
Codul de procedura penala, care impun necesitatea ca infrac|iunile ,^a fie constatate la timp, iar orice persoana care a savarit o infrafejiune sa fie pedepsita, in
conditiile legii, Jntr-un termen rezonabiF.
'
Celeritatea in derularea procedurilor judiciare in materie penala rezulta i din
alte dispozifii ale Codului de procedura penala. Spre ejfcmplu, pottivit art. 60,
procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, edte obligat sa efectueze
actele de urmarire penala care nu sufera amanare, chiar, daca acestea privesc
o cauza care nu este de competenta sa. De asemenea, potoivit art. 43 alin. (2),
instan^a poate dispune reunirea cauzelor in anumite situa|ii prevazute de lege,
daca prin aceasta nu se mtdrzie judecata.

Idem, p . 109.

I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual penale

21

Sectiunea a 2-a. Limitele aplicarii


legii procesual penale
Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, in reglementarea actuala sunt prevazute, in mod expres, regulile de aplicare a legii procesual penale
in timp i in spatiu in dispozitiile art. 13.
Prin aplicarea legii de procedura penala se intelege executarea sau exercitiul
dispozitiilor ei.

1. Aplicarea in timp a legii procesual penale


1.1. Principiul activitatii
Conform dispozitiilor art. 13 alin. (1) din Codul de procedura penala, legea
procesual penala se aplica in procesul penal actelor efectuate i masurilor dispuse,
de la intrarea ei in vigoare pdnd in momentul ieirii din vigoare, cu exceptia
situa|iilor prevazute in dispozitiile tranzitorii. Aceasta regula este cunoscuta sub
denumirea de Jempus regit actum.
Orice activitate procesuala trebuie indeplinita in conformitate cu legea de
procedura in vigoare la momentul efectuarii ei. Daca pe parcursul unui proces
penal se succed mai multe legi de procedura penala, fiecare dintre ele se va aplica
actelor i masurilor procesuale efectuate in timpul cat se afla in vigoare.
Prin urmare, legea de procedura in vigoare la momentul initial al procesului
penal (legea veche) nu va continua sa guvemeze activitatea din acea cauza dupa
ce a fost abrogata (nu va ultraactiva), dupa cum legea noua nu se va aplica actelor
efectuate in cauza anterior intrarii sale in vigoare {nu va retroactivaJ^\
Ca o consecinta, actele indeplinite sub imperiul legii vechi i in conformitate
cu ea raman valabile i ii produc efectele.
Aceasta regula a fost prevazuta in mod explicit i cu ocazia intrarii in vigoare
a Codului de procedura penala, in dispozitiile art. 3 [legea noua se aplica de la
data intrarii ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare (...)]
art. 4 alin. (1) [actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a
Codului de procedura penala, cu respectarea dispozi^ilor legale in vigoare la data
indeplinirii lor, raman valabile (...)] din Legea nr. 255/2013.
Spre exemplu, intr-o cauza penala care a fost inceputa anterior intrarii in vi
goare a Codului de procedura penala (1 februarie 2014) i care continua i dupa
acest moment, s-ar putea pune problema unei perchezi^ii domiciliare. Daca aceas
ta activitate s-ar efectua inainte de data de 1 februarie 2014, ar fi necesara in
toate cazurile prezenta a doi martori asistenti, cerinta ce decurge din dispozifiile
In dreptul procesual penal nu opereazS principiile de aplicare in timp a legii penale, precum
aplicarea legii penale mai favorabile, prevazut de dispozifiile art. 5 din Codul penal.

22

Partea generala

art. 104 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 92 alin. (1) din Codul de procedura
penala anterior. Daca insa aceeai activitate s-ar reaiiza dupa data de 1 februarie
2014, prezenta unui martor asistent este obligatorie numai daca in spatiul unde
urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, conform art. 159
alin. (15) din Codul de procedura penala.

1.2. Exceptii de la prindpiul activitatii


De la principiul activitatii legii procesual penale exista i unele exceptii aplicabile in cazul situafiilor tranzitorii, adica pentru ipotezele in care o cauza penala
este in curs de urmarire sau judecata la momentul intrarii in vigoare a legii noi.
Asemenea exceptii sunt prevazute expres in legile de punere in aplicare a noilor
coduri penale fi de procedura penala^l
Spre exemplu, conform dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,
cauzele aflate in cursul urmaririi penale la data intrarii in vigoare a legii noi raman
in competenta organelor de urmarire penala legal sesizate, urmand a fi solutionate
potrivit acesteiaf^^. Prin urmare, intr-o cauza privitoare la o infractiune de conflict
de interese in care urmarirea penala s-a inceput anterior intrarii in vigoare a Codului de procedura penala, procurorul va efectua in mod obligatoriu urmarirea
penala i dupa acest moment, dei, potrivit reglementarii actuale, pentru respectiva infiractiune competenta de efectuare a urmaririi penale apartine organelor de
cercetare penala.
O asemenea situatie constituie o exceptie de la principiul tempus regit ac
tum, intrucat, sub imperiul Codului de procedura penala, continua totui a se
aplica o regula de competenta prevazuta de Codul de procedure penala anterior.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013,
recursurile aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Codului de pro
cedura penala, declarate impotriva hotararilor pentru care legea veche nu prevede
calea de atac a apelului, se solutioneaza de catre aceeai instanta, conform dispozi^iilor din legea noua privitoare la apel. In virtutea aqpstui text de lege, daca
la data de 1 februarie 2014 la nivelul unui tribunal se afl^ in curs de judecata un
recurs impotriva unei sentinfe pronun^ate de o judecatorie |ntr-o cauza privitoare
la infractiunea de lovire sau alte violente, tribunalul va continua sa judece aceasta
cale de atac, aplicand regulile specifice apelului, dei in competenta sa func^ionala nu intra, potrivit art. 36 din Codul de procedura penala, judecata apelului.

Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala i pentru modificarea i completarea unor acte normative care cuprind dispozitii
procesual penale (M. Of. nr. 515 din 14 august 2013) i Legea nr. 187/2012 pentru punerea in
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012).
Cu exceptia cauzelor de competenfa parchetelor militare ?i a sec^iilor militare din cadrul
parchetelor competente.

I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual penale

23

i aceasta reprezinta o exceptie de la principiul tempus regit actum'\ mtrucat,


sub imperiul Codului de procedura penala, tribunalul judeca o cale de atac ce intra
in mod obinuit in competenta de judecata a unei curti de apel [art. 38 alin. (2) din
Codul de procedura penala].

2. Aplicarea in spatiu a legii procesual penale


2.1. Principiul teritorialitatii
Conform dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Codul de procedura penala, legea
procesuala penala romana se aplica actelor efectuate i masurilor dispuse pe
teritoriul RomSniei, cu exceptiile prevazute de lege. Aceasta regula este cunoscuta
prin adagiul latia Jocus regit actum i senmifica imprejurarea ca actele i
masurile procesuale i procedurale au eficienta juridica numai daca sunt realizate
cu respectarea legii de la locul unde au fost efectuate.
Prin urmare, normele de drept procesual penal roman nu se aplica activita|ii
procesuale derulate pe teritoriul altui stat (chiar daca aceasta ar privi un cetatean
roman), dupa cum normele procesuale ale unui stat strain nu sunt incidente asupra
activita|;ii procesuale din Romania (chiar daca aceasta ar privi un cetatean al
acelui stat)^^^.
No|iunea de teritoriu are sensul aratat in art. 8 alin. (2) din Codul penal,
aplicabil i in materie procesuala in virtutea art. 602 din Codul de procedura
penala^^], i anume: intinderea de pamant, marea teritoriala i apele cu solul,
subsolul i spa^iul aerian, cuprinse intre frontierele de stat. Sub rezerva ca trebuie
intelese ca raportandu-se la actul de procedura, sunt de asemenea aplicabile in
materie procesuala i dispozitiile art. 8 alin. (3)-(4) din Codul penal, astfel ca,
la bordul navelor sub pavilion romanesc sau aeronavelor inmatriculate in tara
noastra, dar care se afla in afara frontierelor Romaniei, comandantii pot efectua
actele prevazute la art. 62 din Codul de procedura penala numai in conformitate
cu legea romana^^l

2.2. Exceptii de la principiul teritorialitatii


Politica de colaborare in diverse domenii de activitate, precum i necesitatea
cooperarii intre state in vederea desfaurarii unei lupte eficiente impotriva infrac-

In dreptul procesual penal nu sunt aplicabile principiile personalita^ii, realitafii sau universalitafii legii penale, prevazute de art. 9-11 din Codul penal.
Potrivit dispozifiilor art. 602 din Codul de procedura penala, Termenii sau expresiile al
caror m|:eles este anume explicat in Codul penal au acelai inteles i in Codul de procedura penala.
V. D o n g o r o z .a., Explicafii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Partea
generald, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1975, p. 15; G r . T h e o d o ru , op. c it, p. 54.

24

Partea generala

tionalitatii pe plan mondial au determinat unele derogari de la principiul teritorialitatii legii procesual penalel^^.
Sunt asemenea excepdi;
- comisia rogatorie internationald activd cu aplicarea legii strdine ~ care
presupune efectuarea unui act procedural in strainatate (spre exemplu, ascultarea
unui martor), conform legii statului respectiv, care va fi insa valabil in fata organelor judiciare romane intr-o cauza penala instrumentata in Romania (in acest fel,
legea straina va produce efecte in procesul penal din Romania);
- comisia rogatorie internafionald activd cu aplicarea legii romane - care
presupune ca unui act procedural efectuat in strainatate i se aplica legea procesual
penala romana; in aceasta situatie, suntem in prezenta unei exceptii de la principiul
teritorialitatii legii procesual penale romane, intrucat legea romana se aplica in
afara teritoriului statului roman;
- comisia rogatorie internafionald pasivd cu aplicarea legii strdine ~ care
presupune ca organul judiciar din Romania (in calitate de stat solicitat) va avea
de efectuat un act procedural cu aplicarea legii straine (a statului solicitant). i
de aceasta data vorbim de o exceptie de la principiul teritorialitatii, intrucat pe
teritoriul Romaniei se aplica o lege straina.
Nu reprezinta o exceptie situatia comisiei rogatorii intemationale pasive cu
aplicarea legii romane, intrucat, in acest din urma caz, legea procesual penala
romana se aplica in interiorul granitelor RomMei;
- recunoaterea i executarea hotdrdrilorpenale i a actelor judiciare strdine,
cand acestea produc efecte pe teritoriul Romaniei, in conformitate cu dispozitiile
Legii nr. 302/2004123;
- imunitatea de jurisdicfie a agentului diplomatic (art. 31 pet. 1 din Conventia
cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961);
- imunitatea de jurisdicfie a funcfionarilor consularS, pentru actele savarite
in exercitarea functiilor consulare (art. 43 pet. 1 din Cdnventia de la Viena cu
privire la relatiile consulare, incheiata la 24 aprilie 1963);

I. N eagu , op. c it, p. 57.


PI Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemafionaia in materie penalS (republicatS
in M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011).

Capitolul al Il-lea. Actiunea penala


i actiunea civila in procesul penal
Sectiunea 1. Actiunea penala tn procesul penal

1. Notiune
Definitii ale actiunii penale se regasesc in doua texte ale Codului de procedura
penala, in art. 15 (situat in Partea generala, Titlul II Actiunea penala i actiunea
civila in procesul penal, Capitolul I Actiunea penala) i in art. 309 (situat in
Partea speciala, Titlul I Urmarirea penala, Capitolul IV Efectuarea urmaririi
penale).
La prima vedere, se constata o diferenta de reglementare intre cele doua articole. Astfel, in art. 15 din Codul de procedura penala se arata ca actiunea penala
se pune in micare i se exercita cand exista probe din care rezulta presupunerea
rezonabila ca o persoana a savarit o infractiune i nu exista cazuri care impiedica punerea in micare sau exercitarea acesteia. In schimb, conform art. 309
alin. (1) din Codul de procedura penala, actiunea penala se pune in micare de
catre procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, de indata ce se constata
ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savarit o infractiune i nu exista
vreunul dintre cazurile de impiedicare, prevazute la art. 16 alin. (1). In realitate,
in art. 15 din Codul de procedura penala regasim o definitie generala a actiunii
penale, in timp ce art. 309 din acelafi cod reglementeaza punerea in mi^care a ac
tiunii penale, de catre procuror, in cursul fazei de urmarire penala. Acest din urma
articol este un text mai restrictiv cu privire la conditiile ce trebuie indeplinite pentru punerea in micare a actiunii penale decat cele prevazute de art. 15. Intrucat
textul din Partea speciala (art. 309) este cel care confera aptitudine functionala
actiunii penale, apreciem ca acesta este cel care definete corespunzator no|iunea
de ac^iune penala^^l
Ac|iunea penala este actiunea exercitata de procuror atunci cand exista probe
ca o persoana a savarit o infracfiune. Dispozifiile art. 309 din Codul de proce
dura penala conduc la o diferentiere clara intre calitatea de inculpat i cea de
suspect, intrucat, pentru dobandirea calita|ii de suspect, sunt suficiente - conform
art, 305 alin. (3) din Codul de procedura penala - indiciile rezonabile (textul facand referire la banuiala rezonabila ca persoana a savarit o fapta penala), in timp
Dispozi^iile art. 309 din Codul de procedurS penala au fost modificate prin O.U.G. nr. 3/2014
pentru luarea unor mSsuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala i pentru implementarea altor acte normative (M. Of. nr, 98 din 7 februarie 2014).

26

Partea generala

ce, pentru dobandirea calitatii de inculpat, textul vorbete de probe, in sensul legii
procesual penale.
Putem defini actiunea penala drept acel mijloc procesual prin intermediul
cdruia conflictul de drept penal ndscut ca urmare a sdvdrprii unei infractiuni
este adus in fafa organelor judiciare spre a fi solujionaf^^.

2. Punerea in micare a actiunii penale


Aproape in toate situatiile, ordonanfa este actul prin care procurorul, in temeiul art. 309 din Codul de procedura penala, pune in micare actiunea penala^l
Excepfia se regasete in dispozitiile art. 360 din Codul de procedura penala i este
reprezentata de declarafia orald a procurorului, in ipoteza constatarii infractiuniior de audienta. Astfel, conform acestui articol, (1) Daca in cursul edintei se
savarete o fapta prevazuta de legea penala, preedintele completului de judecata
constata acea fapta i il identified pe faptuitor. Incheierea de edinta se trimite
procurorului competent. (2) In cazul in care procurorul participa la judecata, poate declara ca incepe urmarirea penalS, pune in micare actiunea penala i il poate
retine pe suspect sau pe inculpat.
Potrivit dispozitiilor legale mai sus mentionate, constatarea infractiunilor de
audienta este lasata in sarcina instantei de judecata, insa punerea in micare a
actiunii penale i exercitarea sa reprezinta atributul exclusiv al procurorului. In
cazul art. 360 din Codul de procedura penala, putem vorbi de calitatea de suspect
doar in situa|ia in care procurorul care participa la judecata declara ca incepe ur
marirea penala, fara insa a declara ca pune in micare i actiunea penala impotriva
acestuia.
Totodata, trebuie mentionat ca in actuala reglementare rechizitoriul nu mai
constituie act de punere in micare a acfiunii penale. Aceasta rezulta atat in mod
direct din dispozitiile art. 327 lit. a) din Codul de procedtira penala [conform carora, atunci cand constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza
aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa i e:^ista probele necesare i
legal administrate, procurorul: a) emite rechizitoriul prinlpare dispune trimiterea
in judecata, daca din materialul de urmarire penala rezul|a ca fapta exista, ca a
fost savtrita de inculpat (s.n.) i ca acesta raspunde penal (...)], cat i indirect
din dispozitiile art. 321 din Codul de procedura penala [intitulat inaintarea dosarului privind pe inculpat (s.n.)].
Punerea in micare a actiunii penale se face intotdeauna in personam, spre
deosebire de urmarirea penala, care incepe in rem [art. 305 alin. (1) din Codul de

V. PONGOROZ 5.A., op. cit., p. 61.


IntmcSt Codul de procedura penala nu face nicio distincfie, punerea in micare a actiunii
penale se realizeazS prin ordonanfa de catre procuror, inclusiv in cazul infrac|iunii flagrante.

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

27

procedura penala] i continua in personam [art. 305 alin. (3) din Codul de procedura penala].
De asemenea, trebuie precizat ca, in actuala reglementare, in timpul urmaririi
penale, procurorul i organul de cercetare penala dispun asupra masurilor luate
prin ordonanta, cu excepfia cazurilor in care legea prevede altfel. O astfel de
exceptie o reprezinta situatia infractiunii flagrante, a carei constatare se realizeaza
prin proces-verbal.

3. Exercitarea actiunii penale


Exercitarea actiunii penale presupune totalitatea activitatilor privind probatiunea din cursul urmaririi penale i sustinerea ei in vederea tragerii la raspundere
penala a inculpatului.
In cursul urmaririi penale, actiunea penala se exercita (in sensul transpunerii
in practica a manifestarii de vointa cu privire la punerea in mifcare a acesteia) de
catre procuror i, in masura in care legea le recunoate competenta de efectuare
a urmaririi penale, i de catre organele de cercetare penala. In cursul judecdfii,
actiunea penala se exercita de catre procuror. In conditiile art. 311 din Codul de
procedura penala, procurorul poate dispune extinderea urmaririi penale cu privire
la fapte i/sau persoane noi, pentru acestea fiind necesara exercitarea actiunii
penale separat, de catre procuror.
Conform art. 7 din Codul de procedura penala, exercitarea actiunii penale
este obligatorie ori de cate ori exista probe din care rezulta savarirea unei
infractiuni i nu exista vreun impediment legal dintre cele prevazute de art. 16
alin. (1). De la aceasta regula exista insa o excepfie pentru ipoteza in care, dei
fapta constituie infractiune i tragerea la raspundere penala este posibila, prin
raportare la elementele concrete ale cauzei, lipsete totui interesul public in
realizarea obiectului acfiunii penale; in aceasta situatie, procurorul poate renunta
la urmarirea penala in conditiile art. 318 din Codul de procedura penala.

4. Stingerea actiunii penale


Exista anumite situatii in care actiunea penala nu poate fi pusa in micare sau,
daca a fost pusa in micare, nu mai poate fi exercitata.
Cauzele care impiedica punerea in micare a actiunii penale sau continuarea
exercitarii acesteia sunt expres prevazute in dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul
de procedura penala i pot fi impartite in doua categorii: cauze care lips esc
acfiunea penala de temei i cauze care lipsesc actiunea penala de obiect. Cauzele
prevazute de dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a)-d) lipsesc actiunea penala de temei,
intrucat prezenta lor exclude infi-actiunea, lipsind, implicit, i temeiul tragerii la
raspundere penala. Cauzele de la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) lipsesc actiunea penala

28

Partea generala

de obiect, intmcat constatarea lor conduce la concluzia ca fapta este infractiune,


dar exists, impedimente cu privire la tragerea la raspundere penala, adica in ceea
ce privete realizarea obiectului actiunii penale.
Trebuie precizat ca exista mari asemanari intre dispozitiile art. 10 din Codul
de procedura penala anterior i dispozitiile art. 16 din actualul Cod de procedura
penala, insa, in acest moment, apreciem ca este vorba despre un alt continut al
dispozitiilor art. 16 din actuala reglementare.

4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codtil de procedura
penala]
Din punct de vedere al exprimarii, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala sunt identice cu dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala anterior: fapta nu exista.
Trebuie insa a se constata ca din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul de pro
cedura penala lipsesc dispozifiile lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura
penala anterior, potrivit carora faptei ii lipsete unul din elementele constitutive
ale infractiunii. In reglementarea anterioara, aceasta insemna fie ca lipsesc elemente ale laturii obiective a infractiunii, fie ca nu sunt intrunite conditiile privind
latura subiectiva, adica forma de vinovatie prevazuta de lege pentru respectiva
infi*actiune.
Raportandu-ne la noua reglementare, constatam ca jumatate din dispozi|iile
lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior au fost preluate
in dispozitiile lit. b) ale art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit
carora fapta nu este prevazuta de legea penala sau nu a fost savdritd cu forma
de vinovdfieprevdzutd de lege (s.n.).
In aceste condifii, apreciem ca, in actuala reglementare, cea de-a doua juma
tate a dispozitiilor lit. d) a art. 10 alin. (1) din Codul de picocedura penala anterior
(referitoare la lipsa elementelor laturii obiective a infi'aptiunii) se regasete in
dispozi|iile lit. a) de la art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prin urmare, dispozi|;ia din aceasta litera trebuie interpretata nu num|i in sensul ca fapta nu
exista in materialitatea sa, ci i ca nu sunt intrunite elementele constitutive sub
aspectul laturii obiective a infrac|iunii. Apreciem ca aceast^ este solu^ia corecta,
avand in vedere i faptul ca dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala nu
mai prevad solu^ia acordarii de despagubiri in ipoteza pronuntarii unei hotarM de
achitare in baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedure penala.
Astfel, in cursul urmaririi penale se va putea dispune o solufie de clasare, iar
in timpul judeca|ii o solutie de achitare, intemeiata pe art. 16 alin. (1) lit. a) din
Codul de procedura penala, i atunci c^nd se va constata ca nu sunt intrunite ele
mentele constitutive sub aspectul laturii obiective a infi*actiunii.

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

29

4.2. Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarita


cu vinovatia prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedura penala]
!n actuala reglementare sunt cuprinse doua teze: ,fapta nu este prevazuta de
legea penala i ,fapta nu a fost savdrita cu vinovdfia prevdzutd de lege'". Teza
referitoare la vinovatie este preluata din analiza elementelor constitutive ale infractiunii, adica trebuie verificat daca fapta a fost savarita cu intentie, praeterintentie ori culpa, aa cum cere norma de incriminare.
Teza ce vizeaza aspectul ca fapta nu este prevazuta de legea penala se
interpreteaza ca i in vechea reglementare, adica fie ipoteza in care fapta este
dezincriminataf*^, fie situatia in care se constata producerea unui ilicit, dar nu de
natura penala^l

4.3. Nu exista probe ca o persoana a savarit infractiunea [art. 16


alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]
In legatura cu acest caz de stingere a actiunii penale, apreciem ca reglementarea
lui reprezinta cea mai mare revolutie a actualului Cod de procedura penala, sens
in care trebuie sa constatam ca este pentru prima data in reglementarea noastra
procesual penala cand se poate da o absolvire de raspundere penala pentru lipsa
probelor.
Prin urmare, privind retrospectiv, dispozitiile lit. c) a art. 10 alin. (1) din Codul
de procedura penala anterior impuneau a se constata nu numai ca fapta nu a fost
savarita de invinuit sau inculpat, ci trebuiau aduse eventuale dovezi ca o alta
persoana a savarit infi-ac^iunea, intrucat textul vorbea despre imprejurarea ca
fapta nu a fost savarita de invinuit sau de inculpat.
In ceea ce privete actuala reglementare a acestui caz de stingere a actiunii
penale, potrivit caruia nu exista probe ca o persoana a savarit infractiunea,
apreciem ca dispozifia trebuie coroborata cu cea prevazuta de art. 396 din Codul
de procedura penala, care reglementeaza solu^iile ce se pot dispune de catre
instan^a de judecata pe latura penala a cauzei. Astfel, potrivit dispozi^iilor art. 396
alin. (2) din Codul de procedura penala, instan^a pronunfa solu|;ia condamnarii
atunci cand din probele de la dosar rezulta, dincolo de orice indoiala rezonabila,
ca fapta exista, constituie infracpune i a fost sav^ita de inculpat, iar conform
Spre exemplu, m cazul infiractiimii de asociere In vederea sSvar^irii de infrac^iimi, prevSzutS
de art. 323 din Codul penal anterior, in situa|ia in care nu sunt intrunite elementele constituirii
grupului infrac^ional organizat, solu^ia clasSrii sau achitarii urmand a fi data doar in temeiul dispozi|iilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala.
Spre exemplu, in ipoteza in care se refine initial in sarcina inculpatuiui infractiunea de inelaciune in conventii, pentru ca din probe sa se constate ulterior ca, de fapt, el a incalcat o dispozi^ie
contractuala i c5 poate sS suporte o sancfiune potrivit contractului in fafa unei instance civile, i
nu penale.

30

Partea generala

alin. (5) al aceluiai articol, solutia achitarii se pronunta in cazul prevazut de


art. 16 alin. (1) lit. a)-d). Prin urmare, solutia opusa condamnarii este achitarea,
iar solutia condamnarii poate fi pronuntata doar in situatia in care rezulta, dincolo
de orice indoiala rezonabila, ca inculpatul a savarit fapta.
Prin coroborarea dispozitiilor legale sus-mentionate, ajungem la concluzia ca
nu este suficient sa existe probe, ci probele de la dosar sa il conduca pe judecator la
concluzia vinovatiei dincolo de orice indoiala rezonabila. Prin urmare, includerea
acestor sintagme in cele doua texte de lege - Jipsd probe'' i dincolo de orice
indoiala rezonabila' - reprezinta o noutate in actuala reglementare, intrucat
solutia de condamnare nu mai poate fi pronuntata in situatia in care exista cel mai
mic dubiu cu privire la savarirea de catre persoana din dosar a faptei respective,
fiind astfel valorificata cu adevarat regula Jn dubio pro reo.
In consecinta, apreciem ca prin actuala reglementare rolul judecatorului in
materie penala s-a schimbat in mod categoric, intrucat in vechea reglementare
era un arbitru care trebuia sa constate ca ceea ce sustine procurorul prin trimiterea unei persoane in judecata este adevarat i sa constate ca tiparul descris la
incriminarea faptei in legislafia penala se suprapune pe cel al activitatii inculpatului. Se poate spune ca, acum, judecatorul trebuie sa intre in sala de judecata
cu indoiala, pe care procurorul trebuie sa incerce sa o risipeasca prin probele
administrate.

4.4. Exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate [art. 16


alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala]
In pofida formularii diferite, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. d) din actualul
Cod de procedura penala le reiau, de fapt, pe cele din art. 10 alin. (1) lit. e) din
Codul de procedura penala anterior. Legea nu se mai refera la cauze care inlatura
caracterul penal al faptei, intrucat acestea nu mai sunt prevazute in Codul penal,
ci la existenfa unei cauze justificative sau a unei cauze d'e neimputabilitate.
Legiuitorul a impartit fostele cauze care inlaturau car|cteml penal al faptei in
doua categorii: cauze justificative (legitima aparare, stared de necesitate, exercitarea xmui drept sau indeplinirea unei obligatii, consimta^antul persoanei vatamate) i cauze de neimputabilitate (constrangerea fizica, (Sonstrangerea morala,
excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicatia, eroarea, cazul
fortuit). In dispozitiile art. 18-31 din Codul penal se regasesc toate acele cauze
care, anterior, inlaturau caracterul penal al faptei.
In acest context, vom face o scurta men^iune asupra uneia dintre cauzele de
neimputabilitate, cea prevazuta de art. 30 din Codul penal i intitulata Eroarea.
Trebuie observat ca aceasta cauza era intitulata marginal, in Codul penal anterior,
Eroarea de fapt, insa in dispozitiile art. 30 din actualul Cod penal legiuitorul a
inteles sa reglementeze o singura forma sub denumirea simpla Eroarea, nouta-

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

31

tea vizand nu numai denumirea marginala, ci continutul acestei dispozitii. Trebuie sa precizam ca m actuala reglementare reprezinta cauzd de neimputabilitate
inclusiv eroarea de drept, daca vorbim de dispozitii extrapenale. Prin urmare, acel
nemo censetur ignorare legem' este restrans ca principiu in noua reglementare,
circumscriindu-se acestei ipoteze, adica se poate invoca necunoaterea legii, dar
nu a legii penale, la a carei cunoatere orice persoana este obligata^l
Prin urmare, eroarea, ca o cauza de neimputabilitate, prezinta o modificare
extrem de consistenta in ceea ce privete tipul de eroare. Cu privire la eroarea de
fapt i celelalte foste cauze care inlaturau raspunderea penala, nu exista modificari
semnificative in actuala reglementare. Cu atat mai mult este eficienta o asemenea
interpretare, cu cat trasaturile esentiale ale infractiunii sunt altele in actualul Cod
penal, pentru ca legiuitorul a inteles sa defineasca infiractiunea (art. 15 din Codul
penal) mention^nd inclusiv ca fapta constituie infractiune daca nu exista o cauza
justificativa sau o cauza de neimputabilitate.
Prin urmare, importanta acestor cauz;e este data i de faptul ca ele sunt mscrise
printre trasaturile esentiale ale infractiunii, astfel incat atat procurorul, cat i judecatorul, fiecare cu prilejul realizarii propriei sale activitati de urmarire penala ori
de judecata, cand interpreteaza probele, pentru a dispune unul dintre ei trimiterea
in judecata, iar celalalt condamnarea, trebuie mai inainte de orice sa constate ca
fapta intrune^te trasaturile esentiale ale infractiunii, iar apoi sa constate i indeplinirea elementelor constitutive de la textul incriminator pentru fiecare infractiune
in parte. Aadar, aceasta modificare importanta a Codului penal are influenta asupra analizei art. 16 din Codul de procedura penala.
Precizam i ca, daca actiimea penala s-a stins ca urmare a existentei unei cauze
de neimputabilitate, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea
procesului penal, potrivit dispozitiilor art. 18 din Codul de procedura penala,
situatie in care, daca se constata incidenta unui caz dintre cele prevazute de art. 16
alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura penala, solutia se va dispune in raport cu
acesta, iar in caz contrar se va mentine temeiul initial.

Spre exemplu, inculpatul este trimis in judecata pentm savarirea infractiunii de abiiz in
serviciu, constand in aceea ca, in calitate de reprezentant al unei institu^ii, a aprobat transfeml
dreptului de proprietate asupra unui imobil, dei acel imobil apartinea domeniului public al statului,
procuroml sustinand in rechizitoriu ca inculpatul a interpretat in mod greit dispozi|iile legale in
materia dreptului de proprietate, apreciind ca este vorba de un drept de proprietate privata, i nu
de un drept de proprietate publica, i, din acest motiv, a mstrainat imobilul respectiv. Un asemenea
inculpat poate invoca eroarea de drept, intrucat chestiunile legate de natura dreptului de proprietate
sunt reglementate de o dispozi^ie extrapenala, in acest sens textul final al alin. (4) al art. 30 din Co
dul penal fiind suficient de clar: Prevederile alin. (l)-(3) se aplica in mod corespunzator i in cazul
necimoaterii unor dispozitii legale extrapenale.

32

Partea generala

4.5. Lipsete plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului


competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru
punereain micare a actiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul
de procedura penala]
Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala le reproduc
pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala anterior.
Conform art. 288 alin. (2) din Codul de procedura penala, cand, potrivit legii, punerea in mi^care a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege ori cu
autorizarea organului prevazut de lege, ac|:iunea penala nu poate fi pusa in micare in lipsa acestora.
Lipsa pldngerii prealabile stinge actiunea penala la acele infractiuni la care
legea o prevede expres, ca o conditie pentru punerea in micare a actiunii penale
(spre exemplu, in cazul infractiunii de lovire sau alte violence, infractiunii de viol
in forma tip sau al infractiunii de bancruta simpla ori frauduloasa).
Plangerea prealabila este considerata ca lipsete fie in cazul in care nu a fost
efectiv introdusa, fie atunci cand a fost formulata, dar in alte conditii decat cele
prevazute de lege. Spre exemplu, actiunea penala se stinge atunci cand plange
rea prealabila a fost introdusa, dar cu depairea termenului legal [3 luni din ziua
in care persoana vatamata sau cel indreptatit a reclama a aflat despre savarirea
faptei^^^ - art. 296 alin. (l)-(3) din Codul de procedura penala] sau de catre o
persoana care nu avea calitatea de titular al formularii plangerii prealabile (spre
exemplu, de catre un so| pentru celalalt so|). Daca plangerea prealabila a fost
introdusa in termenul prevazut de lege, dar la un organ judiciar necompetent, ea
este considerata valabila i nu impiedica exercitarea ac|;iunii penale, chiar daca
ajunge la organul competent dupa expirarea termenului [art. 270 alin. (2), art. 296
alin. (4)-(5) din Codul de procedura penala].
^
Daca infirac]:iunea a adus vatamM mai multor pers(mne, actiunea penala se
exercita chiar daca numai una dintre acestea introduce pl|igerea prealabila, potri
vit dispozifiilor art. 157 alin. (2) din Codul penal. Daca in^ac|iunea a fost comisa
in participa^ie penala, actiunea penala se va exercita fa^a ddto^i participanfii, chiar
daca plangerea prealabila a fost introdusa de persoana vatamata numai cu privire
la unul dintre acetia, conform dispozifiilor art. 157 alin. (3) din Codul penal.
Lipsa autorizdrii organului competent constituie un impediment in exercitarea
acfiunii penale, in toate acele situa^ii in care legea impime existenta unei autorizari pentru punerea in micare a acfiunii penale. Spre exemplu, aa se intampla
in ipotezele de aplicare a legii penale rom&ie dupa principiile personalitatii sau
realita^ii (art. 9-10 din Codul penal), cand este necesara autorizarea prealabila a
t>J Spre deosebire de Codul de procedxirS penala anterior, cand termenul era de 2 luni din ziua
m care persoana vMmata a cunoscut cine este faptuitorul.

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

33

procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau, dupa caz, al


parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie i Justitie. Apreciem ca, in caz de
incidenta a principiului personalitatii legii penale, un impediment in exercitarea
actiunii penale este reprezentat i de obtinerea autorizarii dupa expirarea termenului maxim de 180 de zile de la data solicitarii, prevazut de art. 9 alin. (3) din
Codul penal.
Lipsa sesizdrii organului competent stinge actiunea penala in cazul anumitor infractiuni contra capacitatii de lupta a fortelor armate (absenta nejustificata,
dezertarea, incalcarea consemnului, parasirea postului sau comenzii, insubordonarea), pentru care art. 431 din Codul penal i art. 288 alin. (3) din Codul de
procedura penala conditioneaza punerea in micare a actiunii penale de sesizarea
comandantului.
Prin lipsa oricdrei alte condifii prevdzute de lege, necesara pentru punerea in
micare a actiunii penale, art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala are
in vedere orice alta situatie - cu caracter general i nelimitatf*^ - in care punerea
in micare i exercitarea actiunii penale ar depinde de indeplinirea unei conditii,
iar aceasta lipsete. Spre exemplu, punerea sub acuzare a Preedintelui Romaniei
pentru infractiunea de inalta tradare se poate hotari numai de Camera Deputatilor
i Senat, in edinta comuna, cu votul a cel putin doua treimi din numarul depu
tatilor i senatorilor [art. 96 alin. (1) din Constitutia Romaniei]; de asemenea, in
cazul minitrilor, este necesar avizul Camerei Deputatilor, Senatului sau al Preedintelui Romaniei [art. 109 alin. (2) din Constitutia Romaniei].

4.6. A intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori


al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori
inculpatului persoana juridica [art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de
procedura penala]
Dispozi^iile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala le reproduc
pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. g) din Codul de procedure penala anterior.
Amnistia stinge actiunea penala doar atunci cand este antecondamnatorie.
Amnistia postcondamnatorie constituie temei pentru inlaturarea sau modificarea
pedepsei, in condi|iile art. 596 din Codul de procedura penala.
Exercitarea actiunii penale este impiedicata i in caz de implinire a termenului
de pres cripfie a rdspunderii penale, in condi^iile prevazute de art. 154-156 din
Codul penal. Excep|:ie face situa|;ia infractiunilor imprescriptibile (infrac|iunile
de genocid, contra imianita|ii i de razboi, infrac^iunile de omor i infrac^iunile
intenfionate urmate de moartea victimei).
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a amnistiei sau prescrip|iei, suspectul
sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului penal (art. 18 din
I. N eagu , op. c it, p. 294.

34

Partea generala

Codul de procedura penala), situatie in care, daca se constata incidenta altui caz
de la art. 16 alin. (1), solutia se va dispune in raport cu acesta, iar in caz contrar
se va mentine temeiul initial.
Decesul suspectului sau inculpatului persoand flzicd, precum i radierea suspectului ori inculpatului persoand juridicd sting actiunea penala, intrucat raspunderea penala este personala, de aceea, in cazul in care autorul infractiunii a
decedat sau persoana juridica autoare a infractiunii a fost radiata, actiunea penala
nu poate fi pusa in micare, iar daca a fost pusa in micare, ea nu mai poate fi
exercitatatl

4.7. A fost retrasa plangerea prealabila, m cazul infractiunilor pentru


care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea
ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii [art. 16 alin. (1)
lit. g) din Codul de procedura penala]
Dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. g) din actualul Cod de procedura penala le
reproduc pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala anterior.
Exista insa unele deosebiri derivate din modul de reglementare, in dreptul
penal material, a institu^iilor retragerii plangerii prealabile i imp^carii partilor.
Retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala i stinge actiunea
penala la acele infractiuni la care punerea in micare a actiunii penale este conditionata de plangerea prealabila a persoanei vatamate. Ea poate interveni oricand
pe parcursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotarmi judecato-

retif^l
In cazul in care fapta a fost comisa in participatie penala, retragerea plangerii
prealabile produce efecte in personam, numai cu privire la persoana fa^ de care
plangerea a fost retrasa [art. 158 alin. (2) din Codul penal]. Prin urmare, actiunea
penala se va stinge numai daca plangerea a fost retrasa fata de toti faptuitorii.
Atunci cand retragerea s-a facut numai fata de unul\, sau unii dintre ace^tia,
actiunea penala va continua sa se exercite impotriva celorlalti.
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a retrag^i plangerii prealabile,
suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea j^rocesului penal (art. 18
din Codul de procedura penala).
Impacarea pdrfilor inlatura raspunderea penala i stinge actiunea penala la
infractiuni urmaribile din oficiu, daca legea o prevede expres [art. 159 alin. (1) din
Codul penal]. Sunt asemenea infractiuni, spre exemplu, ftirtul [art. 231 alin. (2)
din Codul penal] sau inelaciunea [art. 244 alin. (3) din Codul penal].

Idem, p. 296.
PI Apreciem ca retragerea plangerii prealabile poate interveni ?i in caz de redeschidere a pro
cesului penal, intrucat admiterea cererii de redeschidere atrage desfiinfarea de drept a hotararii
pronunfate in lipsa persoanei condamnate [art. 469 alin. (7) din Codul de procedura penala].

II. Actiunea penala i actixinea civila in procesul penal

35

Ca 1 retragerea plangerii prealabile, i impacarea produce efecte in personam',


aadar, in caz de paiticipatie penala, daca persoana vatamata se impaca numai cu
unul sau unii dintre participanti, actiunea penala va continua fata de ceilalti.
Impacarea stinge actiunea penala numai daca intervine pana la citirea actului
de sesizare a instantei.
Actiunea penala se stinge i atunci cand a fast incheiat un acord de mediere,
in conditiile legii. Conform art. 1 din Legea nr. 192/2006^'^, medierea reprezinta
o modalitate de solutionare a confiictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte
persoane specializate in calitate de mediator; ea se bazeaza pe increderea pe care
partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre
ele i sa le sprijine pentru solu^ionarea conflictului, prin obtinerea imei solutii
reciproc convenabile, eficiente i durabile. Potrivit art. 67 alin. (2) din acelai act
normativ, in iatura penala a procesului, dispozi^iile privind medierea se aplica
numai in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii
prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
In acest sens, reprezinta un impediment la punerea in micare sau exercitarea
actiunii penale finalizarea unei proceduri de mediere prin incheierea unei
intelegeri intre parti, in urma solutionarii conflictuluiPl

4.8. Exista o cauza de nepedepsire prev^uta de lege [art. 16 alin. (1)


lit. h) din Codul de procedura penala]
Existen|a unei cauze de nepedepsire stinge actiunea penala. Dispozitiile art. 16
alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala opereaza atat in ipoteza cauzelor
generale de nepedepsire (cum este cea a desistarii i impiedicarii producerii
rezultatului, prevazuta de art. 34 din Codul penal, sau cea a impiedicarii de catre
participant a sav&:irii infractiunii, prevazuta de art. 51 din Codul penal), cat i in
ipoteza cauzelor speciale [spre exemplu, denuntarea faptei de catre mituitor sau
de catre cumparatorul de influenta, prevazute de art. 290 alin. (3) i, respectiv, de
art. 292 alin. (2) din Codul penal].
Trebuie facuta mentiunea ca acest impediment in exercitarea actiimii penale
nu se confunda cu solufiile de renunfare la aplicarea pedepsei sau de amdnare a
aplicarii pedepsei, prevazute de art. 80-90 din Codul penal. !n cazul acestora din
urma, fapta constituie infractiune i tragerea la raspundere penala este posibila,
motiv pentru care actiunea penala se exercita i se epuizeaza in conditii normale,
insa judecatorul manifests incredere in posibilitatile de indreptare ale inculpatului
fara a fi necesara represiunea penala, motiv pentru care nu ii stabilete sau nu ii
aplica o pedeapsa (dei ar fi putut sa o faca). In schimb, cauza de nepedepsire

Legea nr. 192/2006 privind medierea i organizarea profesiei de mediator (M. Of. m-. 441
din 22 mai 2006).
I. N eagu , op. cit., p. 302.

36

Partea generala

confera de drept impunitate celui care a comis infractiunea, astfel ca pedeapsa nu


poate fi aplicata, motiv pentru care actiunea penala devine lipsita de obiect.
Totodata, ipoteza prevazuta de acest caz este diferita de cea prevazuta de
art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, intrucat in primul caz fapta
exista, a fost savarita cu vinovatie, insa, datorita unor dispozitii exprese ale legii,
nu mai este angajata raspunderea penala a faptuitoruluit'l
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a incidentei unei cauze de nepedepsire, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului penal
(art. 18 din Codul de procedura penala).

4.9. Exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul
de procedura penala]
Autoritatea de lucru judecat presupune existenta succesiva a doua cauze penale cu privire la acelai inculpat i avand ca obiect aceeai fapta materiala, dintre
care prima a fost deja solutionata printr-o hotarare definitiva. In aceasta situatie,
actiunea penala, in cea de-a doua cauza, nu mai poate fi exercitata.
Pentru existenta autoritatii de lucru judecat in materie penala se cere existenta a
doua elemente identice intre cauza judecata i cauza care urmeaza a fi solutionata,
i anume; identitatea de persoane i identitatea de obiecP\
Acest impediment in exercitarea actiunii penale deriva din principiul ne bis in
idem (art. 6 din Codul de procedura penala) i produce efect chiar daca, in cele
doua cauze penale succesive, faptei (care este aceeai) i s-ar da incadrari juridice
diferite.
Proba, in cazul autoritatii lucrului judecat, se face numai cu hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, din care trebuie sa reiasa ca persoana chemata sa
raspunda penal a mai fost judecata pentru aceeai fapta^^^.

4.10. A intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit


legii [art. 16 alin, (1) lit. j) din Codul de procedura penala]

Aceasta reglementare reprezinta o noutate intre cazuri|e de stingere a ac|iunii


penale.
\
Transferul de proceduri penale reprezinta o institu^ie care fine de asistenfa
judiciara intema|;ionala in materie penala, fiind reglementata in Titlul IV al Legii
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemafionala in materie penala.
Transferul de proceduri se poate realiza in dublu sens, adica statul roman poate
fi stat solicitat i sa i se ceara de catre statul strain transferul de proceduri sau, invers, statul roman poate fi statul solicitant.
Idem, p. 304.
I. Neagu, op. c it, p. 305.
[3] Idem, p. 307.

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

37

Articolul 123 din Legea nr. 302/2004 reglementeaza ca, atunci cand are
motive intemeiate sa creada ca intr-un alt stat se desfaoara proceduri penale cu
privire la aceleai fapte sau fapte conexe i care implica aceeai persoana, procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala sau instanta de judecata
poate contacta autoritatea competenta a celuilalt stat, direct sau, in cazul statelor
care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autoritatii centrale
competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existenta unor astfel de proceduri
paralele, in vederea initierii consultarilor.
Din interpretarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 16
alin. (1) lit.j) din Codul de procedura penala rezulta ca, dupa ce transferul
procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nicio alta procedura pentru
aceeai fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare.
Prin urmare, in Legea nr. 302/2004 era prevazuta o dispozitie care impiedica
inceperea unei proceduri pentru aceeai fapta i persoana. In conditiile in care nu
exista m Codul de procedura penala o dispozitie pentru stingerea ac^iunii penale,
nu aveam corespondentul in legea procesual penala. Prin reglementarea art. 16
alin. (1) lit.j) in Codul de procedura penala, a fost practic rezolvata aceasta
problema a transferului de proceduri.
Esential este ca o atare procedura in desfa^urare aprobata de statul roman
duce la stingerea actiunii penale in statul solicitat, actiunea penala fiind o actiune
publica (ce apar^ine intotdeauna statului, in toate tarile), i daca statul strain a
inteles sa preia rolul de exercitare a actiunii publice, nu se mai poate continua
exercitarea ei i in Romania.

4.11. Reluarea procesului penal, ulterior stingerii actiunii penale


Trebuie sa precizam ca actualul Cod de procedura penala reglementeaza, la
art. 16 alin. (2), i ipoteza in care, dei actiunea penala s-a stins fie in timpul
urmaririi penale, fie in timpul judeca^ii, ea poate fi pusa in micare ulterior. Aceasta
ipoteza este valabila numai in doua situa|;ii, cele de la art. 16 alin. (1) lit. e) i j)
din Codul de procedura penala; prin urmare, atunci cand s-a dispus o solufie
intemeiata pe lipsa plSngerii prealabile, a sesizarii ori a autorizarii organului
competent sau cand s-a dispus o solufie intemeiata pe existenta unui transfer de
proceduri, daca se revine la situa^ia anterioara adoptarii solu|iei, se poate relua
procesul penal, Astfel, daca s-a dispus clasarea pentru ca s-a constatat ca lipsete
plangerea prealabila sau s-a pronun^at solu^ia incetarii procesului penal, insa
ulterior, in termenul prev^zut de lege, s-a introdus plangerea prealabila, urmarirea
penala sau judecata se va relua, pentru ca s-a indeplinit condi|ia ceruta de lege^'l

Spre exemplu, in cazul injfractiunii de tulburare de posesie despre care persoana a luat la
cuno^tinta dupS ce se dispusese solu|ia in cauza respective i de abia de atunci incepe s5 curgS
termenul de trei luni in care se poate formula plangerea prealabila.

38

Partea generala

La fel, se poate reveni asupra solutiei initiale de absolvire de raspundere penala in ipoteza de la art. 16 alin. (1) lit. j) din Codul de procedura penala, aceea
privind existenta unui transfer de proceduri; dupa realizarea transferului de proceduri, actiunea penala in Romania a fost stinsa, dar este posibil ca dosarul sa revina
la autoritatile romane prin orice modalitate procesuala (spre exemplu, statul care
a solicitat transfeml de proceduri constata ca acolo nu mai este necesara exercitarea actiunii penale), caz in care autoritatile judiciare romane vor prelua rolul de
a exercita actiunea penala in Romania, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (2) din
Codul de procedura penala.

5. Solutiile dispuse/pronuntate in functie de cauzele prevazute


de art. 16 din Codul de procedura penala
La urmarire penala, solu^ia care se pronunta este clasarea cauzei penale, pentru
oricare dintre ipotezele de la art. 16 alin. (1) lit. a)-j) din Codul de procedura
penalat^^, indiferent daca a fost inceputa sau nu urmarirea penala in cauza.
Urmarirea penala se incepe cand se constata ca exista indicii temeinice ca s-a
savar^it o fapta prevazuta de legea penala i ca nu ne aflam in prezenta niciunuia
dintre cazurile de la art. 16 din Codul de procedura penala, astfel ca solutia clasarii se dispune inainte de inceperea urmMrii penale, daca nu simt indeplinite
cele doua conditii prevazute de lege. In acelai sens sunt i dispozitiile art. 294
alin. (3)-(4) din Codul de procedura penala [(...) (3) Atunci cand sesizarea indeplinete conditiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezulta
vreunul dintre cazurile de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute de
art. 16 alin. (1), organele de cercetare penala inainteaza procurorului actele, impreuna cu propunerea de clasare. (4) In cazul in care procuroml apreciaza propunerea intemeiata, dispxme, prin ordonanta, clasarea^] i art. 315 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedura penala [Clasarea se dispune dand: a) nu se poate incepe
urmarirea penala, intrucat nu sunt indeplinite conditiile de fond i forma esentiale
ale sesizarii]Pl
^
Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior,, actu^la reglementare nu mai face
distinctie, pentru faza de urmarire penala, intre solutiile ce se disp'un in cazul impedimentelor
in exercitarea acfiunii penale. Prin urmare, nu mai Int^lnim solutiile de scoatere de sub urmarire
penala i de incetare a urmaririi penale, iar clasarea are
alt in|eles decfit in sistemul Codului de
procedura penala anterior.
Dei legea prevede posibilitatea clasarii inainte de inceperea urmaririi penale, in opinia noastra, aceasta situa^ie este mai degraba teoretica, fiind greu de presupus ca, in practica, organele
judiciare ar putea constata existen t cazurilor prevazute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedura
penala exclusiv din examinarea sesizarii. Impedimentele care lipsesc acfiunea penala de temei presupun prin natura lor administrarea de probe, care se poate realiza nirniai dupa inceperea urmaririi
penale. Insa chiar i cauzele care determina lipsa de obiect al actiunii penale sunt improbabil de
constatat doar din sesizare. Spre exemplu, din cuprinsul plangerii prealabile formulate de persoana
vatamata s-ar putea observa tardivitatea acesteia, dar - in virtutea principiului fundamental al aflarii
adevarului - organul de cercetare penala trebuie mai intai sa stabileasca daca fapta imputata exista;

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

39

Se poate intampla insa ca indiciile initiale sa duca la concluzia ca nu exista


nicio situatie prevazuta de art. 16 din Codul de procedura penala, astfel ca nrmarirea penala va incepe. !nsa, in urma efectuarii actelor de urmarire penala i a
administrarii de probe, se poate ajunge la concluzia ca unul dintre aceste cazuri
exista, ipoteza in care se va dispune solutia clasarii.
In principiu, indiferent de situatie, clasarea se dispune printr-un singur act
procesual - ordonanfa - , neavand importanta daca s-a inceput urmarirea penala
ori daca s-a pus in micare actiunea penala^^^. Prin exceptie, solutia clasarii poate
fi cuprinsa i in rechizitoriu, in ipoteza prevazuta de art. 328 alin. (3) din Codul
de procedura penala (atunci cand lucrarile urmaririi penale privesc mai multe
fapte ori mai multi suspecti sau inculpati i se dau acestora rezolvari diferite spre exemplu, pentru o fapta inculpatul este trimis in judecata, iar pentru o alta se
dispune clasarea).
La judecata se pronunta solutiile de achitare sau de mcetare a procesului pe
nal: achitarea se pronunta in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a)-d), iar incetarea proce
sului penal se pronunta in celelalte ipoteze ale art. 16 alin. (1), respectiv lit. e)-j).
La judecata, solutia de achitare i, respectiv, de incetare a procesului penal se
pronunta prin sentinfa sau decizie.
Raportandu-ne la dispozitiile art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala
anterior, trebuie sa observam ca lit. i) a acestui articol (s-a dispus inlocuirea
raspunderii penale) nu a mai fost preluata in noua reglementare, intrucat nu mai
exista institu|ia inlocuirii raspunderii penale. Totodata, precizam ca notiunea de
pericol social al unei infractiuni din vechea reglementare se circumscrie in actualul Cod de procedura penala unei singure notiuni, aceea de Jnteres public',
regasita in dispozitiile art. 7 alin. (2) i art. 318.

Sectiunea a 2-a. Actiunea civila in procesul penal

1. Notiune i subiecti
Actiunea civila este actiunea exercitata de persoana vatamata sau de motenitorii ori succesorii in drepturi ai acesteia, in vederea repararii prejudiciului cauzat
altfel, se nate riscul clasarii cauzei pe im temei gre?it [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procediira
penala], cu posibile implicatii negative ulterioare (spre exemplu, prevalandu-se de o asemenea solu|ie, persoana vatamata poate introduce acfiune civila in preten^ii la instanja civila). De asemenea,
ar putea rezulta din cuprinsul sesizarii ca in privin^ faptei, astfel cum este descrisa de petent, ar fi
incidenta o lege de anmistie; dar descrierea faptei de catre petent (eventual i mcadrarea juridica
data de acesta) ar putea sa nu fie reflectarea fidela a realitafii, astfel ca organele judiciare trebuie
in prealabil sa o determine cu precizie i sa ii dea o corecta incadrare juridica, abia dupa aceasta
putSndu-se determina daca amnistia opereaza ori nu.
Spre exemplu, daca s-a primit o sesizare i nu se dispusese inceperea urmaririi penale, insa se
constatase ca faptuitorul, adica persoana impotriva careia s-a facut plangere, a decedat, solufia care
urmeaza a se dispune este cea a clasarii prin ordonan|:a, fara a se face alte verificari.

40

Partea generala

prin savarirea infractiunii, avand ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a inculpatului i, dupa caz, a parfii responsabile civilmente.
Actiunea civila se exercita de catxe persoana vatamata sau succesorii acesteia,
care se constituie parte civila^'l In cazul in care, pe parcursul procesului penal,
partea civila decedeaza sau, fiind o persoana juridica, se reorganizeaza, se desfiinteaza ori este dizolvata, motenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori
lichidatorii acesteia au dreptul de a cere continuarea actiunii civile, insa trebuie
sa ii manifeste aceasta optiune in termen de cel mult 2 luni de la data decesului,
reorganizarii, desfiintarii sau dizolvarii [art. 23 alin. (1) din Codul de procedura
penala]. In caz contrar, actiunea civila in procesul penal va ramane nesolutionata,
mo^tenitorii sau, dupa caz, succesorii putand introduce o actiune separata la instanta civila pentru repararea prejudiciului.
Este posibil ca persoana vatamata prin infractiune sd fi transmis dreptul la
repararea prejudiciului, pe cale conven^ionald, altei persoane. Din dispozi|;iile
art. 20 alin. (7) din Codul de procedura penala rezulta ca, daca transmisiunea s-a
realizat inainte ca persoana vatamata sa se fi constituit parte civila, dobanditorul
nu poate exercita actiunea civila in procesul penal; daca insa transmisiunea a
intervenit dupa constituirea de parte civila, ac|iunea civila va fi continuata de
dobanditor.
Daca persoana vatamata este lipsitd de capacitate de exercifiu sau are capa
citate de exercifiu restrdnsd, actiunea civila se va exercita in numele acesteia de
catre reprezentantul legal sau, dupa caz, de procuror [art. 19 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
Dispozi|iile art. 22 din Codul de procedura penala dau dreptul par|ii civile
ca, p^na la terminarea dezbaterilor in apel, sd renunfe, in tot sau in parte, la pretenjiile civile. Renun^area este irevocabila i exclude i dreptul par^ii civile de a
se adresa, pentru aceleai pretenfii, cu actiune civila separata la instan^ civila.
Ac^iimea civila se exercita in contra inculpatuluf i, dupa caz, a pdrfii res
ponsabile civilmente. In caz de deces al inculpatului, motenitorii acestuia nu pot
fi introdui in procesul penal, actiunea civila raman&d nesolutionata (persoa
na vatamata se poate insa indrepta impotriva acestora, |)entru repararea pagubei
cauzate prin infi'acfiune, cu actiune separata la instan|a civila). Potrivit art. 24
alin. (2) din Codul de procedura penala, in caz de deces, Jreorganizare, desfiin^are
sau dizolvare a parj:ii responsabile civilmente, actiunea civila ramane in compePotrivit art. 20 alin. (6) din Codul de procedura penalS, in cazul in care un num&r mare de
persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana
care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care parjile civile nu i-au
desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfaurare a procesului penal, procurorul sau
instanfa de judecata poate desemna, prin ordonan|a, respectiv prin incheiere motivata, un avocat din
oficiu pentru a le reprezenta interesele. incheierea sau ordonan^ va fi comunicata parjilor civile,
care torebuie sa incunotin^eze procurorul sau instan^a In cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin
avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care
reprezentantul a luat cuno?tin|a sxmt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

41

tenta instantei penale, dar numai daca partea civila indica motenitorii sau, dupa
caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii responsabile civilmente, in termen
de cel mult 2 luni de la data la care a luat cuno^tinta de imprejurarea respectiva;
in caz contrar, actiunea civila in procesul penal ramane nesolutionata.

2. Conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal


Conditiile ce se cer a fi indeplinite, cumulativ, sunt urmatoarele:
- infractiunea sa cauzat un prejudiciu material sau moral. Sunt apte a cauza
prejudicii numai infractiunile de rezultat, iar nu i cele de pericol;
- existenta unei legaturi de cauzalitate intre infractiune i prejudiciu. Trebuie
sa se constate ca prejudiciul s-a produs tocmai ca urmare a actiunii socialmente
periculoase, pentru ca sunt situatii in care persoana vatamata a suferit prejudicii
despre care initial s-a aratat ca au legatura cu fapta penala, pentru ca ulterior sa se
constate ca ele nu aveau legatura cu respectiva injfractiune;
- prejudiciul sa fie cert. Un prejudiciu cert este un prejudiciu evaluabil, in
aceasta categoric intrand atat prejudiciul actual (deja produs), cat i cel viitor,
daca este sigur ca se va produce;
- prejudiciul sa nu fi fost reparat. In cazul in care prejudiciul a fost deja acoperit, se verifica titlul sub care s-a realizat reparatia. Astfel, in ipoteza in care preju
diciul a fost reparat de catre o alta persoana decat faptuitorul (daca a fost reparat
de faptuitor, actiunea civila nu se poate exercita), trebuie observat daca s-a facut
ca o liberalitate pentru persoana vatamata sau pentru inculpat. Daca liberalitatea
este in favoarea persoanei vatamate, conditia este indeplinita i se poate exercita
actiunea civila, intrucat persoana vatamata a fost ajutata sa nu sufere foarte mult
in urma savaririi infractiunii; daca reparafia s-a facut insa ca o liberalitate pentru
inculpat, conditia pentru exercitarea ac|iunii civile nu este indeplinita;
- sa existe manifestarea de voin|a in sensul exercitarii acfiunii civile in pro
cesul penal, adica persoana sa precizeze expres ca intelege sa solicite repararea
pagubei in cadrul procesului penal, constituindu-se ca parte civila.

3. Dreptul de optiune in exercitarea actiunii civile


Persoana vatamata poate alege sa exercite actiunea civila in cadrul procesului
penal, alaturat actiunii penale, sau pe cale separata, in fata instantei civile.
In anumite condi|ii, exercitarea dreptului de optiune este irevocabila, fiind
supusa regulii electa una via non datur recursus ad alteram'', daca s-a ales una
dintre cele doua cai de exercitare a ac|iunii civile, aceasta nu mai poate fi parasita.

42

Partea generala

4. Rezolvarea actiunii civile in procesul penal


Pe latura civila, instanta penala poate sa pronunte una dintre urmatoarele solufiv.
1. admite actiunea civila in totalitate sau in parte;
2. respinge actiunea civila;
3. lasa nesolutionata actiunea civila.
Pentru aceasta din urma solutie se poate vorbi de dependenta solutionarii
actiunii civile de solutia pronuntata pe latura penala, iar solutiile de admitere sau
de respingere a actiunii civile pot fi pronuntate in toate ipotezele, altele decat cele
indicate pentru lasarea nesolutionata a actiunii civile.
Trebuie precizat ca mai exista i o cvasi-solufie pe latura civila, reglementata
expres de dispozitiile Codului de procedura penala: in cazul in care persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal intelege sa renunte la exercitarea
actiunii civile i ii manifesta in mod expres vointa in acest sens, instanta penala
ia act de retragerea actiunii civile. Partea civila nu poate sa revina asupra manifestarii de vointa exprimate in fata instanfei penale; conform art. 22 alin. (3) din
Codul de procedura penala, partea civila nu poate introduce actiune la instanta
civila pentru pretentiile la care a renimtat in fata instantei penale.
Instanfa penala lasd nesolufionata acfiunea civila atunci cand:
a) pronunta achitarea in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I din Codul de
procedura penala (fapta nu este prevazuta de legea penala), aceasta fiind solutia
care se adopta i atunci cand in cauza este vorba de un ilicit de alta natura, o incalcare a dispozitiilor legale in materie civila ori comerciala. Atunci cand instanta
pronunte achitarea pe acest temei, da posibilitatea instantei civile sa acopere prejudiciul cauzat prin acel fapt ilicit de alta natura decat cea penala;
b) pronunta incetarea procesului penal in temeiul art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din
Codul de procedura penala^^^, cu excep^ia cazului de la lit. h) (exista o cauza de
nepedepsire);
,
c) sunt aplicabile dispozitiile art. 486 alin. (2) din Cbdul de procedura penala,
adica instanta valideaza un acord de recimoatere a viripvatiei, iar intre parti nu
s-a incheiat tranzactie sau acord de mediere cu privire Idactiunea civila.
O chestiune interesanta este includerea printre ipotezei a art. 486 alin. (2) din
Codul de procedura penala privind acordul de recunoatere a vinovatiei^^^. LegiuiSemnalSm o inadverten|a intre dispozitiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedura penala,
care prevad ca instan^ lasa nesolutionata actiunea civile i in caz de impacare a partilor, i cele ale
art. 159 alin. (2) din Codul penal, care stabilesc ca impacarea stinge actiunea civila. Apreciem ca,
in caz de impacare, actiunea civilS trebuie solu|;ionata de instanta penalS, care va lua act de modul
in care inculpatul i partea civila au convenit asupra repararii pagubei, nefiind nicio rafiune pentru
care acetia sa fie indreptafi catre instanta civila ca urmare a lasarii nerezolvate a ac^iijnii civile in
procesul penal.
P' Acordul de recunoa?tere a vinova^iei este asemanator procedurii intemeiate pe dispozifiile
art. 320' din Codul de procedura penala anterior i a celei prevazute de art, 374 alin. (4), art. 375

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

43

torul a apreciat ca este mai bine sa prevada, pentm aceasta situatie, nesolutionarea
actiunii civile, pentm ca, aproape intotdeauna in cazul acordului de recunoatere
a vinovatiei, de esenta institutiei este solutionarea grabnica a cauzei penale res
pective. In situatia in care s-ar incerca i solutionarea actiunii civile, s-ar intarzia
rezolvarea actiunii penale, nu ar mai avea eficienta celeritatea specifica acordului
de recunoa^tere a vinovatiei, finalizarea procesului penal fiind intarziata;
d) motenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii civile
nu ii exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile in termen de 2
luni de la decesul, reorganizarea, dizolvarea sau desfiintarea partii civile, ori, in
caz de deces, reorganizare, dizolvare sau desfiintare a partii responsabile civilmente, partea civila nu indica motenitorii, succesorii in drepturi ori lichidatorii
acesteia in termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cunotinta de imprejurarea respectiva.
Instanta penala rezolva acfiunea civila in toate celelalte situatii, adica in ca
zul in care se pronunta solutia achitarii in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), c), d)
din Codul de procedura penala i in cazul in care pronunta incetarea procesului
penal in temeiul din art. 16 alin. (1) lit. i) i h) din acelai cod. In aceste ipoteze,
instanta evalueaza actiunea civila i o admite sau o respinge. Instanta admite in
tot sau in parte actiunea civila i, corespondent admiterii in parte, fiinctioneaza
i o respingere in parte a actiunii civile. Verificandu-se probele care sunt admi
nistrate in cursul urmaririi penale i al judecatii pe latura civila a cauzei, instanta
le evalueaza i se pronunta in aceeai maniera in care s-ar pronunta i o instanta
civila asupra problemei actiunii civile.
Daca actiunea civila a fost admisa, repararea prejudiciului material i moral
se face potrivit dispozitiilor legii civile [art. 19 alin. (5) din Codul de procedura
penala]. Coroborand dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala cu cele in
materie din Codul civil, rezulta ca reparatia poate imbraca doua forme:
- in natura, care poate consta in restituirea lucrului sau in restabilirea situatiei
anterioare savaririi infractiunii;
- prin plata unei despagubiri bane^ti.
Spre deosebire de regula fixata prin art. 1386 NCC (conform careia despagubirea prin echivalent banesc se acorda fie daca reparatia in natura nu este posibila,
fie daca victima nu este interesata de reparatia in natura), in materie penala repa
ratia in natura are caracterprioritar, la reparatia prin echivalent banesc apelandu-se numai atunci cand restituirea lucrului nu mai este posibila, aa cum rezulta

i art. 377 din Codul de procedura penala (procedura in cazul recunoaterii invinuirii). Este insa
o procedura care are loc in timpul urmaririi penale, i nu al judecatii, existSnd i o conditie care
mcorseteaza aplicarea acestei institutii, intrucat nu se poate incheia acord in cazul infracfiunilor
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani. Dupa ce acordul a fost realizat m
timpul urmaririi penale, el este supus validarii de catre instanta de judecata. Vom analiza in detaliu
acordul de recunoatere a vinovatiei in cadrul procedurilor speciale.

44

Partea generala_______________________

din dispozitiile art. 25 alin. (2) din Codul de procedura penala^^'^. De asemenea,
instanta penala are obligatia de a se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau
par|;iala a unui inscris i la restabilirea situatiei anterioare savaririi infracfiunii.
in toate cazurile, conform dispozitiilor art. 1385 alin. (3)-(4) NCC, despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita {damnum emergens), catigul pe care
in conditii obinuite partea civila ar fi putut sa il realizeze i de care a fost lipsita
{lucrum cessans), precum i cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau
limitarea prejudiciului. Daca infrac|iunea a determinat i pierderea ansei de a
obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparafia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, |inand cont de
imprejurari i de situatia concreta a victimei.
Reparatia trebuie sa acopere atat prejudiciile materiale, cat i pe cele mora
le. Regulile privitoare la modul in care se determina intinderea reparafiei se regasesc in dispozi|;iile art. 1387-1393 NCC.

5. Regula electa una via" i exceptiile de la aceasta regula


Potrivit acestei reguli, persoana vatamata care considera ca a suferit un prejudiciu prin savarirea infracfiunii poate sa opteze intre exercitarea ac^iunii civile
in fa^a instantei penale i exercitarea actiunii civile la instan|a civila. Principalul
avantaj al exercitarii acfiunii civile la instanfa penala este operativitatea, pentru
ca avantajul scutirii de taxa de timbru nu mai exista, ac|;iunea civila intemeiata
pe producerea unui prejudiciu cauzat printr-o infractiune fiind scutita de taxa de
timbru i daca este exercitata la instanta penala i daca este exercitata la instanfa
civila [art. 20 alin. (8) din Codul de procedura penala]. Legiuitorul a dorit sa degreveze instan^ele penale, intrucat, in situatia in care persoanele cunosc faptul ca
sunt scutite de taxa de timbru, se pot adresa direct instanfei civile, fara a mai participa in procesul penal, in aceastS noua reglementare^apreciem ca operativitatea
solutionarii cauzei penale va fi una reala i eficienta, av^nd in vedere i imprejurarea cS majoritatea mSsurilor care au fost introduse in ^odul de procedure penala
au avut ca obiectiv solu|;ionarea mai rapidS a cauzelor j^enale.
Dup5 ce s-a fScut aceastS oppune, pSrSsirea oricSrjeia dintre cele douS cSi
poate avea loc doar in situa^iile expres prevSzute de lege. 'Sanc^iunea pSrasirii cSii
alese in alte ipoteze dec^t cele expres prevSzute de lege este aceea cS persoana
vatSmata pierde definitiv concursul justitiei pentru repararea pagubei ce i s-a
cauzat prin infi:ac|iune, pe care nu o mai poate obtine nici de la instanta penala i
nici de la cea civila.
Acest aspect reiese i din dispozitiile art. 20 alin. (5) lit. c) din Codul de procedxirS penalS,
conform cSrora, pSnS la terminarea cercetSrii judec5toreti, partea civila poate solicita repararea
prejudiciului material prin plata unei despSgubiri bSneti, dac& repararea in naturS nu mai este
posibiia.

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

45

Dispozitiile art. 27 din Codul de procedura penala identifica doua ipoteze m


care parasirea cmi alese este permisa.
Prima ipoteza are in vedere situatiile in care legea permite ca instanta penala
sd fie pdrdsitd in favoarea instanfei civile. Potrivit dispozitiilor art. 27 alin. (2)(3) din Codul de procedura penala, persoana vatamata sau succesorii acesteia,
care s-au constituit parte civila in procesul penal, pot introduce actiune la instanta
civila:
1. atunci cdnd instanfa penald lasd nesolufionatd actiunea civild^^\
2. atunci cdnd se dispune suspendarea procesuluipenal. In acest caz, legiuitorul stabilete i regula potrivit careia, in cazul reluarii dupa suspendare, judecata
in fata instantei civile se suspenda. Spre exemplu, se suspenda procesul penal,
pentru unul dintre motivele care se regaseau i in vechea reglementare, respectiv
boala grava a inculpatului, extradare activa sau mediere. in situatia in care cel
care a exercitat actiunea civila in procesul penal anticipeaza ca boala inculpatului
va dura o perioada lunga de timp i dorete sa ii valorifice dreptul vatamat prin
savarirea infractiunii, i se da posibilitatea sa paraseasca procesul penal i sa se
adreseze instantei civile. Daca inculpatul se insanatoete intr-un interval de timp
destul de scurt dupa ce persoana vatamata a parasit procesul penal, astfel ca acesta se reia, actiunea civila exercitata in fata instan|ei civile se va suspenda. Per a
contrario, in situafia in care nu se reia procesul penal, instanta civila poate solutiona fara nicio piedica actiunea civila, intrucat, spre deosebire de reglementarea
anterioara, autoritatea de lucru judecat a hotararii penale nu mai are o influen|:a
atat de mare in fata instantei civile.
A doua ipoteza, prevazuta de dispozi|iile art. 27 alin. (4) din Codul de proce
dura penala, respectiv parasirea instanfei civile pentru instanta penald, vizeaza
situatia in care instanta civila a fost sesizata cu acfiimea civila, insa persoana
vatamata vrea sa paraseasca aceasta instanfS i sa se adreseze instanfei penale. In
aceasta situa|ie, persoana vatamata se poate adresa instanfei penale:
J. atunci cdnd punerea in micare a acfiunii penale s-a Jdcut dupa investirea instanfei civile [art. 27 alin. (4) teza I din Codul de procedura penalS]. Spre
exemplu, persoana vatamata, dorind sa ii recupereze mai repede prejudiciul i
considerEnd ca procesul penal se tergiverseaza, fiind inceputa urmarirea penala,
dar nefiind pusa in micare acfiimea penala, se adreseaza instanfei civile pentru
solufionarea acfiunii civile, insa ulterior acestui moment acfiunea penala se pune
in micare. In acest caz, dacd nu s-a pronunfat inca o hotdrdre in primd instanfd,
La aceasta ipoteza apreciem ca se adauga cea in care persoana vStamata s-a constituit parte
civila in cursul urmaririi penale, dar procuroml a clasat cauza. In acest caz, persoana vatamata,
dei alesese ini|ial calea procesului penal, va avea dreptul de a se adresa instanfei civile pentru
obfinerea despagubirilor, fiind lipsita de posibilitatea de a le ob^ine in procesul penal, intrucat
acesta nu cunoate faza judeca^ii (actiunea civila in procesul penal fiind accesorie celei penale, iar
despagubirile putSnd fl acordate numai de catre instanta, nu i de procuror). Aceasta solufie rezulta
implicit ?i din dispozifiile art. 315 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala.

46

Partea generala

persoana vatamata poate parasi instanta civila i sa se adreseze instantei penale


pentru solutionarea actiunii civile;
2.
atunci cdnd procesul penal a fast reluat dupa suspendare [art. 27 alin. (4)
teza a Il-a din Codul de procedura penalaj^^l Cea de-a doua situatie, aceea in care
procesul penal s-a reluat dupa suspendare, dei pare in contradictie cu exceptia
prevazuta de art. 27 alin. (3) din Codul de procedura penala, vizeaza situatia in
care anterior persoana vatamata a parasit instanta penala pentru a se adresa instan
tei civile, intrucat procesul penal fusese suspendat; daca ulterior se reia procesul
penal, persoana vatamata risca sa i se suspende actiunea civila din fata instantei
civile, in aceasta situatie, legiuitorul ii permite sa ii manifeste inca o data dreptul
de op|iune cu privire la instanta in fata careia sa i se solutioneze actiunea civila,
astfel ca persoana vatamata prin infractiune poate reveni in procesul penal.
Trebuie sa precizam ca aceste exceptii de la regula electa una via nu sunt incidente atunci cand instanta civila a pronun^at o hotarare, chiar nedefinitiva. Astfel,
persoana vatamata nu va putea niciodata parasi instanta civila i sa se adreseze
instantei penale, daca intre timp instanta civila a pronun^at o hotarare chiar in
prima instanta, deoarece aspectele privind latura civila au trecut deja prin filtrul
analizei unui judecator.
Toate reglementarile de mai sus sunt concepute in sprijinul persoanei vatamate
care a suferit un prejudiciu prin savar^irea infractiunii. Elocvente in acest sens
sunt i dispozitiile art. 27 alin. (5)-(6) din Codul de procedura penala, potrivit carora, in cazul in care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotararea definitiva
a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila
i, respectiv, persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la
instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut on descoperit dupa constituirea ca parte civila.

6. Raportul actiunilor in procesul penal \


A.
In ipoteza in care cele doua acfiuni sunt judeca^e succesiv la instanfe
difefite, se pune problema autoritdfii de lucru judecat. f
Potrivit dispozitiilor art. 28 alin. (1) teza I din Codul 4e procedura penala, ho
tararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fa|a instantei
civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei i a persoanei care
a savarit-o. Fa^ de reglementarea anterioara, aceasta reprezinta o restrangere a
autoritatii de lucru judecat, pentru ca in urmatoarea teza de la alin. (1) se arata ca
instanta civila nu este legata de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a
t'' Pentru identitate de ra^iune, consideram ca sunt posibile parasirea instantei civile i revenirea
in procesul penal i m caz de redeschidere a urmaririi penale !n condi^iile art. 335 din Codul de
procedure penala.

II. Actiunea penala i actiunea civila in procesul penal

47

procesului penal in ceea ce privete existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.
Din cele de mai sus rezulta urmatoarele;
- orice liotarare definitiva a instantei penale (condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitare, incetarea procesului penal)
are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila,
cu privire la existenta faptei i a persoanei care a savarit-o;
- hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal nu are
autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu
privire la existenta prejudiciului ori a vinovafiei autorului faptei ilicite;
- hotararea definitiva de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau de
amanare a aplicarii pedepsei are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile
care judeca actiunea civila, i cu privire la existenta prejudiciului ori a vinovatiei
autorului faptei ilicite (nu numai cu privire la existenta faptei i a persoanei care
a savarit-o).
Practic, analizand acest text in ansamblul sau, ar rezulta ca autoritatea de lucru
judecat este interpretata intr-un sens pozitiv, tot in favoarea persoanei vatamate
constituite parte civila sau care a exercitat actiunea civila in fata instantei civile,
intrucat restrange autoritatea de lucru judecat in ceea ce privete hotararea de
achitare sau de incetare a procesului penal. Astfel, legiuitorul prevede ca, in
situatia unei hotarari de condamnare, aceasta are autoritate de lucru judecat in fata
instantei civile, insa in cazul unei hotarM de achitare sau de incetare a procesului
penal, instanta civila poate totui sa verifice daca nu cumva izvorul prejudiciului
este chiar fapta penala.
Potrivit art. 28 alin. (2) din Codul de procedura penala, hotararea definitiva a
instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru
judecat in fata organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a
persoanei care a savarit-o i a vinovatiei acesteia.
B. In ipoteza in care cele doud acfiuni suntjudecate concomitent i la instance
diferite, acfioneazd regula penalul fine in loc civilul.
Reglementarea acestui principiu cunoate insa unele particularita|i fata de
Codul de procedura penala anterior. Astfel, conform art. 27 alin. (7) din Codul
de procedura penala, judecata ac^iunii civile in fata instantei civile se suspenda
dupa punerea in mi^care a actiunii penale i pana la rezolvarea in prima instanta a
cauzei penale, dar nu mai mult de un an. Prin urmare, observam ca:
- judecata la instanta civila se suspenda pana la rezolvarea cauzei penale in
prima instanta, daca aceasta dureaza mai putin de 1 an;
-judecata la instanta civila se suspenda timp de 1 an, daca rezolvarea cauzei
penale in prima instanta dureaza mai mult de 1 an, dupa care se deruleaza in
paralel cu judecata actiunii penale la instanta penala;
- judecata la instanta civila se desfaoara fara restrictii in timpul cat cauza
penala se afla in caile de atac.

Capitolul al Ill-lea. Participantii


in procesul penal
Sectiunea 1. Dispozitii generale
Procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfaurata de organele
judiciare, la care participa partile, subiectii procesuali principali i alte persoane,
scopul fiind descoperirea la timp i in mod complet a faptelor ce constituie infrac|iuni.
Persoanele care coopereaza la realizarea acestei activitati se numesc partici
pant! la procesul penal^'^.
Dispozitiile art. 29-34 din Codul de procedura penala clasifica participan|ii la
procesul penal in urmatoarele categorii;
a) organelejudiciare - organele de cercetare penala, procurorul, judecatorul de
drepturi i libertati, judecatorul de camera preliminara i instantele judecatoreti;
b) avocatul',
c) pdrfile - inculpatul, partea civila i partea responsabila civilmente;
d) subiecfii procesuali principali - suspectul i persoana vatamata;
e) alfi subiecfi procesuali - martorul, expertul, interpretul, agentul procedural,
organele speciale de constatare, precum i orice alte persoane sau organe prevazute de lege avand anumite drepturi, obligatii sau atributii in procedurile judiciare
penale.

Sectiunea a 2-a. Competenta functionkla, dupa materie


i dupa calitatea persoanei a instantelpr judecatoreti

1. Organizarea instantelor judecatoreti |


In sistemul Codului de procedura penala, organizare,a i ierarhizarea instan
telor judecatoreti au suferit imele modificari fa|a de Codul de procedura penala
anterior.
Instantele de judecata sunt organizate piramidal, fiind impartite in instance
civile i instance militare. Instanfele civile sunt: judecatoriile, tribunalele specializate (egale in grad cu judecatorii), tribunalele i curfile de apel. Judecatorii
le sunt instance fara personalitate juridica, organizate in jude^e i in sectoarele
municipiului Bucure^ti. Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate
juridica, ce pot fiinctiona la nivelul judetelor i al municipiului Bucureti i au, de
I. N e a g u , op. c it, p. 122.

Ill, Participantii in procesuJ penal

49

regula, sediul in municipml reedinta de judet Tribunalele sunt instante cu personalitate juridica, organizate la nivelul fiecarui judet i al municipiului Bucureti
i au, de regula, sediul in municipiul re^edinta de judet. In circumscriptia fiecarui
tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul
Bucureti. Curfile de apel sunt instante cu personalitate juridica, in circumscriptia
carora fimctioneaza mai multe tribunale i tribunale specializate.
Instanfele militare sunt: tribunalele militare i Curtea Militara de Apel. Tri
bunalele militare funcfioneaza in municipiul Bucure^ti, Cluj-Napoca, Iai i
Timioara, fiind egale in grad cu tribunalele din structura instantelor civile.
Curtea Militara de Apel func|ioneaza in municipiul Bucureti i este egala in
grad cu orice curte de apel din structura instantelor civile.
In structura instantelor militare se regasete cea mai importanta modificare
fata de reglementarea Codului de procedura penala anterior, in sensul ca, fata de
vechea reglementare, in care aveam instante militare corespunzatoare in grad celor
civile, incepand de la judecatorii i pana la curtile de apel, in noua reglementare
nu mai exista coresponden|a la judecatorii. Astfel, in prezent fimctioneaza doar
doua categorii de instante militare, anume tribunalele militare i Curtea Militara
de Apel. Prin dispozitiile art. 20 din Legea nr. 255/2013 s-a desfiin|at Tribunalul
Militar Teritorial, iar cele patm tribimale militare egale in grad cu judecatoriile in
vechea reglementare au fost aduse la nivelul tribunalelor, aa incat astazi exista
patm tribunale militare egale in grad cu tribunalele din randul instantelor civile
i o singura Curte Militara de Apel; nu exista insa instanta militara egala in grad
judecatoriei.
in varful ierarhiei instantelor judecatoreti se gasete Inalta Curte de Casafie
i Justifie, instanta unica, cu personalitate juridica i cu sediul in municipiul
Bucureti. Instanta suprema este organizata in patm sectii - Sectia I civila, Sectia
a Il-a civila, Secfia penala i Sectia de contencios administrativ i fiscal - i
Sec|iile Unite, cu competenta proprie.
In cadml Inaltei Curti de Casafie i Justitie fimctioneaza completele pentm
solutionarea recursurilor in interesul legii, completele pentm dezlegarea xmor
chestiuni de drept, conform Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila,
republicata, i conform Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala,
precum i complete de 5 judecatori^'l

2. Competent instantelor judecatoreti. Formele competentei


In esenta, ca institutie procedurala, competenta poate fi caracterizata ca un criteriu obiectiv prin care o cauza penala este repartizata spre solutionare unui organ
Potrivit dispozifiilor art. 2 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea i func^ionarea
administrativa a inaltei Cur{ideCasafiei Justifie, modificat prin Hotararea nr. 3/2014(M. Of. nr. 75
din 30 ianuarie 2014).

50

Partea generala

judicial. Doctrina definete competenta i ca sfera a atributiilor pe care le are de


indeplinit, potrivit legii, fiecare categoric de organe judiciare in cadrul procesului
penal^'^ sau capacitate (aptitudine) recunoscuta de lege unui organ de stat de a
desfaura o anumita activitate^l
Competenta cunoate doua categorii de forme, anume;
a) forme principale;
b) forme subsidiare.
Formele principale ale competentei sunt competenfa funcfionala, competenfa
materiald i competenta teritoriala. Ele sunt denumite forme principale, intrucat
aceste subcriterii se folosesc, in cadrul competentei generale, pentru repartizarea
oricarei cauze penale catre un anumit organ, spre a fi rezolvata.
Spre deosebire de formele principale, s u b s i d i a r e ale competentei sunt
folosite doar pentru anumite cauze penale. Formele subsidiare ale competentei
sunt competenta personala, competenfa speciala i competenfa excepfionald.

2.1. Fonnele principale ale competentei


2.1.1. Competentafunctionala
Competenta flmctionala desemneaza categoriile de activitdfi p e care le poate
desfdura un organ judiciar. Spre exemplu; procurorul i organele de cercetare
penala desfa^oara activitatea de urmarire penala, judecatorul de drepturi i libertati are in competenta functionala dispozitia cu privire la drepturile i libertatile
flmdamentale ale persoanei in faza de urmarire penala, judecatorul de camera
preliminara verifica legalitatea urmaririi penale i a sesizarii instantei, instanta de
judecata judeca anumite cauze penale.
Exista organe judiciare care au competenfa funcfionald exclusivd. Spre
exemplu, numai inalta Curte de Casatie i Justi^ie jui^eca recursuri in interesul
legii, cereri pentru unificarea practicii judiciare prin hotartri prealabile pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept, recursuri in casatie.;
2.1.2. Competenta materiala

Competenta materiala este o forma a competenfei ce Wtioneaza pe verticala


i reprezintd acel criteriu prin care se stabilete care dintre organele judiciare de
grad diferit solufioneazd o anumita cauzd penala. In cazul competen|;ei materiale,
legiuitorul atribuie soluponarea unei cauze penale catre un organ judiciar in
functie de gravitatea infrac^iunii.
Ca i m sistemul Codului de procedura penala mtQnor, judecdtoria are o com
petenta materiala generala, judeca^nd cauzele penale privitoare la toate infrac|iunile care nu sunt date in competenta altor instante.
t'l I. N e a g u , op. c it, p. 348.
P' Gr. T h e o d o ru , op. c it, p. 294.

Ill, Participantii in procesul penal

51

Tribunalul solutioneaza cauzele penale care au ca obiect infractiuni cu o gra


vitate ridicata (spre exemplu, infractiunile de omor, cele praeterintentionate care
au avut ca urmare moartea victimei, infractiunile de comptie). Conform art. 36
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre D.N.A. i D.I.I.C.O.T. sunt de competenta tribunalului, daca nu sunt date prin lege in competenta unei instante ierarhic
superioare acestuia (prin urmare, in asemenea cauze penale, judecata nu se poate
desfaura niciodata la o judecatorie).
Curtea de apel solutioneaza cauze penale care au ca obiect infractiuni de o
gravitatea mai ridicata decat cele date in competenta tribunalului (spre exemplu,
majoritatea infractiunilor contra securitatii nationale, infractiunile de genocid,
contra umanitatii i de razboi).
Spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, in sistemul Codului
de procedura penala exista, ca element de noutate, competenta materiala i la
Inalta Curte de Casatie i Justitie, anume in cazul infractiunii de inalta tradare,
prevazuta de art. 398 din Codul penal (la care subiectul activ este circumstantiat Preedintele Romaniei sau un membru al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii).
Retine atentia ca inalta Curte de Casatie i Justitie are competenta materiala doar
in cazul acestei infractiuni.
2.1.3. Competenta teritoriald
Competenta teritoriala este o forma a competentei ce actioneaza pe orizontala
i reprezintd criteriul prin care o cauzd penala este repartizatd unui organ
judiciar, dintre toate organele judiciare de acelai grad i cu aceeai competenta
funcfionald. Legiuitorul a instituit doua seturi de reguli pentru determinarea
competentei din punct de vedere teritorial, pentru infractiunile savdrite m tara i,
respectiv, pentru infractiunile savarite in strainatate.
Dispozitiile art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala reglementeaza
criteriile de determinare a competentei teritoriale pentru infractiunile sdvdrite
p e teritoriul Romdnief^^ [care sunt, in mare, aceleai cu cele prevazute de art. 30
alin. (1) din Codul de procedura penala anterior, existand doar unele formulari
diferite], anume:

In temeiul art. 602 din Codul de procedura penala, in materie procesuala, nojiunile de teritoriul R om ^ iei i infractiune savaritS pe teritoriul Romaniei au in|elesul atribuit prin art. 8
alin. (2)-(4) din Codul penal. Astfel, prin teritoriul Romaniei se injelege intinderea de pSmant,
marea teritoriala i apele cu solul, subsolul i spafiul aerian, cuprinse intre firontierele de stat. Prin
infractixme s5vrit5 pe teritoriul Romaniei se in|elege orice infiractiune comisa pe teritoriul aratat
anterior sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania. Infrac|iunea se considera savarita pe teritoriul Romaniei i atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava sub
pavilion romanesc sau pe o aeronava inmatriculata in Romania s-a efectuat un act de executare, de
instigate sau de complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infrac|iunii.

52

Partea generala

- locul savar^irii infractiunii [acesta este definit prin art. 41 alin. (2) din Codul
de procedura penala in acelai mod in care o facea i Codul de procedura penala
anterior, folosindu-se principiul ubicuitatii - locul unde s-a desfaurat activitatea
infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia];
- locul unde a fost prins suspectuP^ sau inculpatul;
- locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul
inculpatului persoana juridica, la momentul la care a sdvdritfapta',
- locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
In privinta competentei pentru infractiunile comise in tara, regasim acelea^i
criterii i acela^i tip de preferinta de care se folosea i Codul de procedura penala
anterior. In cazul sesizarii la momente diferite de timp a doua sau mai multor
organe judiciare, functioneaza preferinta cronologica, urmand a fi competent
organul judiciar mai inainte sesizat. In caz de sesizare simultana, competent
va fi organul judiciar care corespunde criteriului mai bine situat in enumerarea
de la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, operand preferinta legala
[spre exemplu, daca sunt sesizate concomitent doua organe, unul care corespunde
criteriului de la lit. a) i altul celui de la lit. b), va fi preferat criteriul de la lit. a),
adica va fi competent organul de la locul savaririi infractiunii].
Infracfiunea sdvdritd p e o navd sub pavilion romdnesc este de competen^a
instanfei in a carei circumscripfie se afla primul port roman in care ancoreaza
nava (in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel). Infracfiunea sdvdritd
p e o aeronavd inmatriculatd in Romania este de competen|a instantei in a carei
circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava sub
pavilion romanesc nu ancoreaza intr-im port roman sau daca aeronava inmatriculata in Romania nu aterizeaza pe teritoriul roman, competen^a se va determina
potrivit criteriilor aratate la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, iar
daca niciunul dintre locurile acolo indicate nu este cunoscut, competenta va reveni primului organ judiciar sesizat.
In cazul infracfiunilor sdvdrite in strdindtate, regUlile sunt fixate prin dispozitiile art. 42 din Codul de procedura penala (i au ram^s in principiu aceleai cu
cele aratate in Codul de procedura penala anterior). Coiiipeten|a apartine organului judiciar in a carai circumscriptie se afla locuin^at^^ su^ectului sau inculpatului
persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, daca acestea
se afla pe teritoriul Romaniei. In caz contrar, competenta apartine instan|elor din
Bucure^ti, cu precizarea ca pentru judecatorii este competenta Judecatoria sectorului 2 Bucureti.
Cu privire la sdvdrirea infracfiunilor la bordul navelor sub alt pavilion decdt
cel romdnesc sau la bordul aeronavelor mmatriculate in alt stat decdt Romdnia,
Avand in vedere dispari^ia calMtii de invinuit.
Spre deosebire de art. 31 alin. (1) din Codul de procedure penalS anterior, art. 42 alin. (1)
din Codul de procedurS penala nu mai face referire la domiciliul, ci doar la locuinta (sau, dupa caz,
sediul) suspectului sau inculpatului.

III. Participantii m procesul penal

53

se aplica regulile anterior precizate, respectiv va fi competenta instanta care are


in circumscriptie primul port sau aeroport, aflat pe teritoriul Romaniei, in care
ancoreaza sau aterizeaza nava ori aeronava. Daca nava sau aeronava nu ancoreaza, respectiv nu aterizeaza in Romania, se vor aplica regulile aratate la art. 42
alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, referitoare la determinarea competentei teritoriale dupa cum locuinta suspectului sau inculpatului se afla sau nu in
Romania.

2.2. Formele subsidiare ale competentei


2.2.1. Competenta personala
Competenta personala este acel criteriu prin care o cauza penala este atribuita
unui organ judiciar datoritd calitafii suspectului sau inculpatului.
Elementul fundamental al acestei forme de competenta este calitatea suspec
tului sau inculpatului. Prin exceptie, exista i situatii in care competenta perso
nala este determinata de calitatea persoanei vdtdmate; astfel, conform art. 40
alin. (1) din Legea nr. 304/2004, completele i sectiile specializate pentru minori
i familie, precum i tribunalele specializate pentru minori i familie judeca atat
infractiunile savSr^ite de minori, cat i infractiunile savarite asupra minorilor.
Cea mai importanta forma de competenta personala se intalnete la instanfele
i parchetele militare, fiind dublata de competenta organelor de cercetare penala
speciale din cadrul Ministerului Apararii Nationale. Spre exemplu, competenta
instantelor militare este determinata de calitatea de militar combinata, in cele mai
multe situa|ii, cu gradul militarului. Astfel, tribunalele militare judeca in prima
instan|a toate categoriile de infrac|iuni savarite de militari pana la gradul de
colonel inclusiv, cu excepfia celor date prin lege in competen|a instantelor superioare. La Curtea Militara de Apel se judeca infracfiunile savarite de militari cu
grad de mare^al, amiral i general.
Uneori insa nu mai are importanta gradul militarului, legiuitorul imbinand
simpla calitate de militar cu o competenta materials. Spre exemplu, daca este
vorba de infractiunea de genocid savarita de un militar, nu se tine seama de
gradul acestuia, cauza urmand a fi judecata in prima instanta la Curtea Militara
de Apel. De asemenea, infractiunile comise de judecatorii i procurorii militari de
la tribunalele militare i parchetele militare de pe langa aceste instante se judeca
in prima instan|a, in toate cazurile, indiferent de gradul militar al faptuitorului, la
Curtea Militara de Apel.
Competenfa personala exista insa i la instantele civile i aici avem in vedere
curjile de apel i Inalta Curte de Casa|:ie i Justitie. Spre exemplu, cur|ile de apel
judeca in prima instan|a toate infi'ac|iunile comise de judecatorii de la judeca
torii, tribunale i cur|i de apel, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste
instance, de avoca^i i de notari publici. Inalta Curte de Casatie i Justi|ie judeca

54

______________Partea generala_________________________ _____

m prima instanta toate infractiunile comise de senatori, deputati, membrii Guvernului, judecatorii Inaltei Curti de Casatie i Justifie i procurorii de la parchetul
de pe langa instanta suprema.
2 .2 .2 . Competenta speciala

Competenta speciala este competenfa unicd i rezervata a unor organe judiciare, cu privire la anumite infractiuni, in functie de sfera de relatii sociale carora
li se aduce atingere prin sava^rfirea faptei.
Aceasta forma a competentei este caracterizata prin unicitate i exclusivitate,
intrucat este rezervata unei singure categorii de organe judiciare.
Raportandu-ne la acest continut al notiimii, au competenta speciala completele
specializate in materie maritima i fluviala ale instan|elor din Constan|a i Gala|i,
ca organe judiciare speciale care rezolva cauze penale privind infractiunile care
aduc atingere siguran|ei navigatiei maritime i fluviale (prevazute in Legea
nr. 191/2003)['3.
2 .2 .3 . Competenta extraordinard (exceptionald)

Competenta extraordinara (exceptionala) este o competenta caracterizata prin


temporaritate, pentru ca vizeazd mjiintarea unor instanfe extraordinare in situafii
excepfionale (spre exemplu, in caz de razboi). In prezent, aceasta forma de com
petenta nu se intalnete in practica, infiintarea de instance extraordinare fiind interzisa prin art. 126 alin. (5) din Constitutia Romaniei.

3. Competenta de judecata in prima instanta i in cai de atac


Din perspectiva competentei flmctionale a instant^lor judecatoreti, cea mai
importanta distinctie este cea intre competenta de judecata in prima instanta i
competenta de judecata in caile de atac.
;

3.1. Judecata in prima instanta


Ca i in sistemul Codului de procedura penala anterior, ^i sub imperiul Codului
de procedura penala actual, toate instanfele judecd in prima instanta.
La unele instante, cauzele sunt repartizate spre judecata in prima instanta numai pe baza criteriilor competen|ei materiale i teritoriale (spre exemplu, la judecatorie), la altele repartizarea se realizeaza avand in vedere i criteriul compe-

f'J A. Z ara fiu , Procedura penala, Ed. C.H Beck, Bucureti, 2013, p. 10. Autorul citat precizeaza
i faptul ca in iocul fostelor sec^ii maritime i fluviale de la instanfele din Constanfa ?i Gala|:i au fost
infiintate complete specializate in materie maritima i fluviala, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea
nr. 304/2004.

III. Partidpantii in procesul penal

55

tentei personale (spre exemplu, la instantele militare, la curtile de apel, la Inalta


Curte de Casatie i Justitie).

3.2. Judecata in caile de atac


Noua legislatie procesual penala consacra in mod expres principiul dublului
grad de jurisdicfie. Orice cauza penala avand ca obiect savarirea unei infractiuni
se judeca in prima instanta, iar sentin^a pronim|:ata poate fi atacata cu apel, aceasta
fiind singura cale ordinara de atac cu privire la fondul cauzei; hotararile pronuntate in apel devin definitive i executorii.
HotarMle pronuntete in canzele judecate in prima instan^ la judecatorii pot fi
atacate cu apel, care se judeca la curtea de apel. Hotararile pronuntate in cauzele
judecate in prima instanta la tribunal pot fi atacate cu apel, care se judeca tot la
curtea de apel.
Astfel, curtile de apel judeca nu numai in prima instanta, ci i apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de judecatorii i de tribunaie. De
asemenea, Curtea Militara de Apel judeca apelurile impotriva hotarMlor pronun
tate in prima instan^ de tribunalele militare. in schimb, judecatoriile, tribunalele
i tribunalele militare judeca numai in prima instanta, iar nu i apeluri.
La randul ei, Inalta Curte de Casatie i Justitie judeca apeluri atat impotriva
hotararilor pronunMe in prima instan^ de curtile de apel i Curtea Militara de
Apel, cat i impotriva hotararilor pronuntete in prima instanta de Sectia penala a
inaltei Curti de Casatie i Justitie.
Cu privire la chestiunile accesoriifondului cauzei, Codul de procedura penala
consacra o alta cale de atac, respectiv contestafia, care poate fi exercitata impo
triva incheierilor pronuntate de judecatorii, tribunaie, tribimale militare, curti de
apel, Curtea Militara de Apel i Inalta Curte de Casatie i Justitie. In toate cazurile, contestafia este solutionata de instanta ierarhic superioara, iar in cazul Inaltei
Curti de Casatie i Justitie, de completul stabilit potrivit legii.

4. Compunerea completelor de judecata


Prin compunerea completelor de judecata se intelege numdrul de judecdtori
care participa, potrivit legii, la judecarea nnor categorii de cauze penale intr-un
anumit stadiu. Compunerea completelor de judecata este stabilita, in principal,
prin dispozi^iile Legii nr. 304/2004, dar unele reguli in acest sens se regasesc i in
dispozi^iile Codului de procedura penala.

56

Partea generala

4.1. Compunerea completelor la judecatorii, tribunale, curti de apel


Pentm judecata in primd instantd, se mentine reglementarea conform careia
aceasta se realizeaza de catre un singur judecator.
Pentm judecata in apel la curfile de apel, completul de judecata este format
din 2 judecdtori.
Contestatiile impotriva hotararilor pronuntate in materie penala de judecatorii
de drepturi i libertati i judecatorii de camera preliminara de la judecatorii i tribunale se solutioneaza in complet format dintr-wnjudecdtor^^\ Astfel, contestatia
impotriva incheierilor judecatomlui de drepturi i libertati de la judecatorie se
judeca de judecatoml de drepturi i libertati de la tribunal, iar contestatia impo
triva incheierilor pronuntate de judecatoml de drepturi i libertati de la tribunal
se judeca de judecatoml de drepturi i libertafi de la curtea de apel. Situatia este
similara in cazul contestatiilor impotriva incheierilor pronuntate de judecatoml de
camera preliminara de la instanfele mentionate.
Pentm contestafiile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi
i libertati i judecatorii de camera preliminara de la curtile de apel i Curtea Militara de Apel, completul de judecata este format dintr-wnjudecdtor^^\

4.2. Compunerea completelor la Inalta Curte de Casatie i Justitie


In cazul Inaltei Curti de Casatie i Justitie, exista complete formate din:
a) 1 judecator pentm:
-propunerile i cererile de competenta judecatomlui de drepturi i libertati de
la Inalta Curte de Casatie i Justitie (spre exemplu, propunerea de luare a masurii
arestMi preventive a unui deputat, in cursul urmaririi penale);
- propunerile i cererile de competenta judecatomlui de camera prelimina
ra de la Inalta Curte de Casatie i Justitie (spre exeraplu, verificarea legalitatii
sesizarii instantei cu rechizitoriu pentm o infractiune savarita de un membm al
Guvemului);
- contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de juidecatoml de drepturi i
libertati i de judecatoml de camera preliminara de la curtile de apel sau Curtea
Militara de Apel (spre exemplu, contestatia impotriva indheierii judecatomlui de
drepturi i libertati de la curtea de apel prin care s-a dispus luarea masurii arestarii
preventive a unui avocat, in cursul urmaririi penale);
- verificarea admisibilitatii in principiu a recursului in casatie [art. 440 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. Recursul in casafie este o cale extraordinara de
atac, iar pentm ca instanta sa fie investita cu solutionarea sa, trebuie sa se constate
Potrivit art. 54 alin. (1') din Legea nr. 304/2004, dispozi^ie introdusS prin art. 72 pet. 10 din
Legea nr. 255/2013, incepand cu 1 februarie 2014.
Potrivit dispozifiilor art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, dispozifie modificata prin
art. 72 pet. 8 din Legea nr. 255/2013, incepand cu 1 februarie 2014.

III. Participantii in procesul penal

57

admisibilitatea in principiu, verificandu-se daca recursul a fost formulat in termen


i daca s-a invocat unul dintre motivele prevazute de lege; aceasta verificare se
realizeaza de catre un singur judecator;
b) 2 judecdtori, pentra contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi i libertafi i judecatorii de camera preliminara de la Inalta
Curte de Casatie i Justitie (spre exemplu, contestatia formulata impotriva unei
incheieri prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva a unui senator,
pronuntata de catre un judecator de drepturi i libertati de la Inalta Curte de Casalie i Justitie, sau contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a verificat
legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriu pentru o infractiune savarita de un
deputat, pronuntata de catre judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte
de Casatie i Justitie);
c) 3 judecdtori pentru:
- judecata in prima instanta;
- judecata in apel, pentru apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate
in prima instan|a de curtile de apel sau de Curtea Militara de Apel;
- contestatiile formulate impotriva incheierilor pronuntate in cursul judecatii,
in prima instanta, de curtile de apel sau de Curtea Militara de Apel;
- solutionarea cererilor de stramutare i a conflictelor de competenta;
- judecarea recursurilor in casatie;
- alte situa^ii date prin lege in competenta Inaltei Curti de Casatie i Justitie
(spre exemplu, in cazurile in care cursul justitiei este intrerupt);
d) 5 judecdtori pentru:
- judecata apelurilor impotriva hotarMlor pronuntate in prima instanta de
Inalta Curte de Casatie i Justitie;
- contestatiile impotriva incheierilor pronuntate, in cursul judecatii, in prima
instanta, de catre inalta Curte de Casatie i Justitie (spre exemplu, contestatia
impotriva incheierii de mentinere a masurii arestarii preventive a unui membru
al Guvemului);
q) 9, 13, 19 sau 25 de judecdtori pentru pronuntarea hotararilor prealabile in
vederea dezlegmi unor chestiuni de drept (art. 475-477' din Codul de procedura
penala)^'^ i in cazul solutionarii recursurilor in interesul legii. Astfel:
- atunci cand chestiunea de drept supusa dezlegarii prezinta interes doar pen
tru Sectia penala a Inaltei Curji de Casatie |i Justitie, completul va fi format

[5 Atunci cand in cursul judecarii unei cauze penale se constatS c5 legea nu ofera o iSmurire
asupra unei chestiuni de drept, suficientS pentru ca instanta sS pronun]:e o hotMre legala i
temeinica, completul de judecata va sesiza inalta Curte de Casatie i Justitie pentru dezlegarea
acelei chestiuni de drept. Dezlegarea data de instanfa suprema are valabilitate numai cu privire la
chestiunea de drept ridicata, dar este obligatorie pentru toate instan^ele din momentui publicarii
deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.

58

Partea generala

din preedintele sectiei^^^ i 8 judecatori din cadrul sectiei desemnati aleatoriu de


acesta, adica 9 judecatori',
- atunci cand chestiunea de drept supusa dezlegarii prezinta interes pentm
mai multe secfii, completul va fi compus din preedintele sau unul dintre vicepreedintii Inaltei Curti de Casatie i Justitie, preedintii sectiilor interesate i cate
5 judecatori din fiecare sectie interesata. Astfel, daca sunt doua sectii interesate,
completul va fi compus din 73 judecatori, daca simt trei sectii interesate, comple
tul va fi format din 19judecatori, iar daca sunt interesate toate cele patru sectii ale
Inaltei Curti de Casatie i Justitie, completul va fi compus din 25 de judecatori',
- recursurile in interesul legii se solutioneaza in complet compus din preedintele sau unul dintre vicepreedintii Inaltei Curti de Casatie i Justitie, preedintii
celor patru sec|ii, 14 judecatori din sectia in a carei competenta intra chestiunea
de drept solutionata diferit de instante i cate doi judecatori din celelalte sectii,
adica 25 de judecatori.

Sectiunea a 3-a. Dispozitii speciale privind competenta


instantelor judecatoreti

1. Reunirea cauzelor
1.1. Cazuri de reunite
Reunirea cauzelor penale reprezinta o institutie de procedura care determina
rezolvarea impreuna a doua sau mai multor cauze penale datorita legaturilor care
exista intre infi:ac|iuni sau intre faptuitori.
Conexitatea i indivizibilitatea, ca institu^ii procesual penale, nu mai sunt reglementate in Codul de procedura penala, legiuitoml ^cand vorbire doar de legdturi. Articolul 43 din Codul de procedura penala enum0ra aceste tipuri de legaturi
intre fapte i persoane.
De esen^a institutiei este ca, ori de cate ori exista conexiuni intre fapte sau
mtre persoane cu prilejul savaririi unor infiractiuni, ^ este legaturi determina
sau pot determina reunirea cauzelor. Aceasta reunire poske duce la prorogarea de
competen|a, adica la situatia m care im organ judiciar ii extinde competenta sa
normala asupra unei cauze care nu ar fi data in mod obinuit in competenta sa.
Legatura este situatia premisa care determina, uneori, obligativitatea reimirii
cauzelor, iar alteori poate determina reunirea. La randul ei, reunirea poate deter
mina prorogarea de competenta.
Cazurile de reunire obligatorie a cauzelor (atunci cand organul judiciar trebuie
sa dispuna reunirea) sunt prevazute de dispozitiile art. 43 alin. (1) din Codul de
Sau de un judecator desemnat de acesta.

III. Participantii in procesul penal

59

procedura penala i se refera la infractiunile continuate, concursul formal de infractiuni i la ipoteza in care doua sau mai multe acte materiale intmnesc continutul constitutiv al unei singure infractiuni (infractiunea complexa - spre exemplu,
cea de talharie; infractiunea de obicei - spre exemplu, cea de camata).
Cazurile de reunire facultativa a cauzelor (atunci cand organul judiciar poate
sa dispuna reunirea, neavand insa o obligatie in acest sens) sunt cele prevazute
de art. 43 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectiv concursul real de
infractiuni (doua sau mai multe infractiuni au fost savarite de aceeai persoana),
participatia penala (cand la savarirea unei infiractiuni au participat doua sau
mai multe persoane) sau atunci cand intre doua sau mai multe infractiuni exista
legatura i reunirea se impune pentru o mai buna infaptuire a justitiei (in aceasta
situatie este vorba despre ceea ce Codul de procedura penala anterior denumea
cazuri de conexitate - sav^rirea faptelor in acelai timp i in acelai loc, infrac
tiunea mijloc-scop sau identitatea de persoana vatamatat'^).

1.2. Procedura reunirii cauzelor


Se poate face reunirea a doua sau mai multor cauze penale la cererea procurorului, a parfilor sau a subiecfilor procesuali principalP^ ori, din qficiu, de catre
instanta de judecata sau organul de urmarire penala. De mentionat este faptul ca,
in practica, reunirea (ca i disjungerea) se dispune, de regula, in faza de urmarire
penala, fiind intalnita mai rar in faza de judecata.
Reunirea se face pentru cauze penale aflate in acelai stadiu procesual, res
pectiv fie in cazul in care toate sunt in cursul urmaririi penale, fie in cursul judecatii in fond, fie in cursul judecatii in apel. Nu se pot reuni cauze aflate in stadii
procesuale diferite.

1.3. Competenta in cazul reunirii cauzelor


In cazul in care exista organe judiciare de acelai grad, competenta de solutionare a cauzei revine organului mai inainte sesizat.
Daca organele judiciare sunt de grad diferit, va fi competent organul superior
in grad [spre exemplu, pentru ipoteza de la art. 43 alin, (2) lit. b) din Codul de
procedura penala, in situatia in care unul dintre inculpati este autor i are calitatea
de deputat, dosarul sau fiind spre solutionare, in prima instanta, la Inalta Curte de
Casa^ie i Justi^ie, iar celalalt inculpat este complice la aceeai infrac^iune, iar doSpre exemplu, imobilul aparj;inand persoanei vStamate este vandalizat in decursul a trei zile
de trei f&ptuitori diferi|i (care, gasind ua deschisS, sustrag sau distrug bunuri din acel imobil), fSrS
ca intre acetia s5 existe vreo legatura sau vreo infelegere.
Dispozifiile art. 45 alin. (1) din Codul de procedura penala nu enumerS i subiecfii procesuali
principali printre titularii cererii de reunire a cauzelor, insa apreciem ca o asemenea cerere nu poate
fi respinsa atunci cand este intemeiata, din moment ce i instanta poate sa procedeze, din oficiu, la
reunire.

60

Partea generala

saml sau se afla spre soludonare, in prima instanta, pe rolul unui tribunal, cauzele
se vor reuni i dosarul reunit se va judeca la Inalta Curte de Casatie i Justitie,
aceasta fiind instan|a superioara in grad].
Daca un organ judiciar este civil, iar altul militar, competent va fi organul
judiciar civil, aceasta regula aplicandu-se atunci cand cele doua organe judiciare
sunt egale in grad sau cel civil este superior. In situa|;ia in care organul judiciar
militar este superior in grad organului judiciar civil, competenta revine organului
judiciar civil egal in grad cu cel militar.
O alta regula este aceea ca, in cazul tdinuirii, favorizdrii fdptuitorului sau nedenunfdrii unei infracfiuni, competenta pentru cauza reunita aparfine organului
judiciar insarcinat cu instrumentarea infrac^iunii la care se refera tainuirea, favorizarea sau nedenuntarea. Exceptie face ipoteza in care competenfa dupa calitatea
persoanelor apar|ine unor organe judiciare de grade diferite, cand cauzele reunite
vor fi instrumentate de organul superior in grad (spre exemplu, daca autorul
omorului este o persoana fara calitate speciala, care a fost insa favorizata de un
senator, competenfa de a judeca dosarul reunit revine Inaltei Curji de Casatie i
Justifie).

2. Disjungerea
Fata de vechea reglementare, in care legiuitoml limita cazurile de disjungere,
in sistemul Codului de procedura penala actual nu mai exista o asemenea limitare;
art. 46 i art. 63 din Codul de procedura penala prevad doar ca, pentru motive
temeinice privind mai buna desfaurare a procesului penal, organul de urmarire
penala sau instanta de judecata poate dispune disjungerea cu privire la unii dintre
inculpafi sau la unele dintre infractiuni.
Disjungerea se poate dispune in toate cazurile in care reunirea este facultativd, iar dintre cazurile de reunire obligatorie, se poate dispune doar m cazul concursuluiformal de infracfiuni. Disjungerea nu este insdposibild in cazul infrac|iunii continuate, complexe sau de obicei, atat pentru ca
46 alin. (1) din Codul
de procedura penala face referire la unele dintre infi*4:|iuni (or, infracfixmea
continuata, cea complexa i cea de obicei sunt unice), ckt i pentru ca ar exista
riscul unei greite solutionari a cauzei (spre exemplu, dac^ infrac|;iunea de obicei
ar fi descompusa, constituindu-se atatea dosare cate acte materiale sunt, in fiecare
dintre acestea ar trebui dispusa clasarea).
Disjungerea se poate dispune atat in cursul urmdririi penale, cat ^i in cursul
judecdfii pdnd la rdmdnerea dejinitivd a hotdrdrii. De asemenea, este de menfionat ca disjungerea poate opera i intre cele doua laturi ale procesului penal,
respectiv intre latura penald i latura civild, insa latura civila disjunsa va ramane
in competenta de solutionare a instan|ei penale.
Necesitatea disjungerii nu trebuie examinata doar in abstracto, ci i in legatura
cu fiecare dintre participantii la procesul penal.

III. Participantii in procesul penal

61

3. Schimbarea calitatii inculpatului


Este posibil ca pe parcursul procesului penal calitatea pe care inculpatul o
avea la momentul savar^irii infractiunii sa se schimbe, fie in sensul ca dobande^te
o noua calitate, fie in sensul ca ii pierde calitatea de la momentul faptei.
In caz de dobdndire a unei calitdfi dupd sdvdrirea infracfiunii, competenta
instmmentarii cauzei ramane la organul judiciar initial investit, cu excepfia cazului in care inculpatul dobandete o calitate ce atrage competen|a de judecata
a Inaltei Curfi de Casatie i Justitie (spre exemplu, dupa comiterea infractiunii,
autorul este ales senator).
In situa|ia in care competenfa instanfei este determinatd de calitatea inculpa
tului, instan|a ramane competenta sa judece cauza, chiar daca inculpatul, dupa
savarirea infi*ac|;iumi, nu mai are acea calitate, in doua ipoteze:
- atunci candfapta are legdturd cu atribufiile de serviciu alefdptuitorului. Daca
fapta are legatura cu atribufiile de serviciu, nu are importan|a ca inculpatul i-a
dat demisia din fiincfie i nu mai are calitatea care sa atraga competenta instan|ei,
avdnd in vedere natura faptei i legatura acesteia cu atribufiile de serviciu, astfel
ca instanfa ramane competenta sa judeca cauza;
- atunci cand s-a dat citire actului de sesizare a instanfei. Cel de-al doilea caz
de menfinere a competentei instantei de judecata este determinat de necesitatea
operativitafii in procesul penal, intrucat, daca s-a dat citire actului de sesizare, deci
s-a trecut de faza camerei preliminare, iar instanta s-a constatat legal sesizata i a
inceput cercetarea judecatoreasca, este necesar sa ramana dobandita competen|a,
pentru ca, altfel, instanfa ar trebui sa trimita dosarul la o alta instanfa, care sa reia
procedura din faza camerei preliminare.
!n afara celor doua ipoteze mai sus amintite, pierderea calitafii pe care inculpa
tul 0 avea la momentul savaririi infracfiunii determina i pierderea competentei
instantei de judecata.
Rezulta, prin urmare, ca avem doua ipoteze de stabilire a competenfei infuncfie de calitatea definutd de inculpat:
1. stabilirea competentei in funcfie de momentul sdvdririi infracfiunii. Spre
exemplu, la momentul savaririi infracfiunii, inculpatul avea calitatea de avocat,
atragand competenfa curtii de apel. Ulterior, a fost exclus din barou, pierzand
aceasta calitate. Daca fapta a fost savSrita in legatura cu calitatea de avocat
sau s-a dat deja citire actului de sesizare, competenta sa judece cauza ramane
tot curtea de apel. Daca insa infracfiunea nu are legatura cu aceasta calitate i
nici nu s-a dat citire actului de sesizare a instanfei, competenfa personala a curtii
de apel se va pierde, cauza urmand a fi trimisa la o alta instanfa, dupa criteriul
competenfei materiale;
2. stabilirea competenfei indiferent de momentul sdvdririi infracfiunii. Dobandirea, in cursul procesului penal, a calitafii de europarlamentar, senator, deputat, judecator la Inalta Curte de Casafie i Justifie sau procuror la Parchetul de

62

Partea generala

pe langa Inalta Curte de Casatie i Justitie, membru al Guvemului, judecator al


Curtii Constitutionale sau membru al Consiliului Superior al Magistraturii atrage
intotdeauna competenta Inaltei Curti de Casatie i Justitie, chiar daca s-a pronuntat deja o hotarare m prima instanta.

4. Exceptiile de necompetenta
Exceptiile de necompetenta sunt institutiile procesuale prin care se invoca
lipsa de competenta a unui organ judiciar.
Necompetenta materiala
cea dupd calitatea persoanei pot fi ridicate
pana la pronuntarea hotararii definitive, cu conditia sa fie invocate in favoarea
instantei superioare in grad. Spre exemplu, daca o infi-actiune de luare de mita
s-ar judeca in prima instanta la o judecatorie, dei art. 36 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala o atribuie in competenta tribunalului, exceptia necompetentei
materiale a judecatoriei poate fi invocata oricand in cursul procesului penal.
Pana la data de 1 februarie 2014 se putea constata nulitatea absoluta in cazul
oricarei incalcari a dispozitiilor privind competenta materiala sau dupa calitatea
persoanei. In noua reglementare, aceasta situatie nu mai reprezinta un caz de
nulitate absoluta, cu exceptia ipotezei in care instanta care a judecat cauza era
inferioara in grad celei competente.
Excepfiile de necompetenta teritoriald, respectiv de necompetenfd materiala
sau dupd calitatea persoanei in favoarea instantei inferioare pot fi ridicate pana
la inceperea cercetarii judecatoreti in fata primei instante. Spre exemplu, daca
un omor comis de o persoana fara calitate speciala ar fi judecat la o curte de apel,
dei art. 36 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala il atribuie in competenta
tribunalului, necompetenta curtii de apel poate fi invocata numai p ^ a la inceperea
cercetarii judecatoreti; daca acest moment procesual este depait, judecata va
continua la curtea de apel.
In concluzie, cand sanctiunea necompetentei este o nulitate relativa, se poate
invoca exceptia de necompetenta pana la inceperea cercetarii judecatoreti, iar
cand este o nulitate absoluta, se poate invoca exceptia de necompetenta pana la
pronuntarea hotararii definitive.
\

5. Conflictele de competenta
Aceasta institutie procesuala fimctioneaza in principiu dupa aceleai reguli ca
in Codul de procedura penala anterior.
Conflictul de competenta desemneaza situatia in care doua organe judiciare se
pretind competente in aceeai cauza penala sau, dimpotriva, ii declina reciproc
competenta de solutionare a acelei cauze. Atunci cand doua organe judiciare se

III. Participantii in procesul penal

63

considers competente, este un conflict pozitiv de competenfd, iar atunci cand ii


declina reciproc competenta, este un conflict negativ de competenfd.
Conflictul de competenta se solufioneazd de cdtre organul judiciar ierarhic
superior i comun celor aflate in conflicf^\
Tribunalele solutioneaza conflicte intre judecatoriile din circumscriptia lor, iar
curtile de apel rezolva conflicte de competenta intre judecatoriile din circumscrip
tia lor, dar care nu se afla in circumscriptia aceluiai tribunal, ca i pe cele dintre
judecatoriile i tribunalele, precum i dintre tribunalele din circumscriptia lor.
Inalta Curte de Casatie i Justitie solutioneaza conflictele de competenta in care
este implicata, pe cele dintre curtile de apel sau in care este implicata o curte de
apel, pe cele dintre tribunalele sau judecatoriile din raza unor curti de apel diferite, precum i pe cele dintre instantele civile i cele militate.
Cu caracter de noutate, mentionam ca actuala reglementare prevede ca sesizarea instantei ierarhic superioare i comune, competenta sa solutioneze conflictul,
se poate face nu numai de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta
(la conflictul pozitiv), respectiv de catre instanta care i-a declinat cea din urma
competenta (la conflictul negativ), dar i de pdrji sau de procuror.
Este posibil ca instanta sesizata cu solutionarea conflictului sa constate ca acea
cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul
i fata de care ea nu este instanta superioara comuna, situatie in care va trimite
dosarul instantei superioare comune.
Pana solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata in cauzd se
suspendd.
Potrivit art. 51 alin. (5) din Codul de procedura penala, instanta care i-a de
clinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din xirma ia mdsurile i
efectueazd actele ce reclamd urgenfd [spre exemplu, veriflca masura arestarii
preventive a inculpatului, daca termenul de maxim 60 de zile la care se refera
art. 208 alin. (4) din Codul de procedura penala este pe cale sa expire].
Hotararea prin care se solutioneaza conflictul de competenta este o incheiere,
care nu este supusd niciunei cdi de atac. Instanta care primete cauza spre solutionare, dupa rezolvarea conflictului, nu ii mai poate declina competenta; exceptie face insa situatia in care, ulterior rezolvarii conflictului, apar elemente noi
care atrag competenta altei instante (spre exemplu, dupa rezolvarea conflictului,
inculpatul dobandete calitatea de senator, ceea ce implica declinarea competentei
catre inalta Curte de Casatie i Justitie).
Dupa rezolvarea conflictului, instanta careia i s-a trimis dosarul va veriflca
probele administrate, actele indeplinite i masurile dispuse in cauza de cealalLegea nu prevede ipoteza conflictelor de competenta intervenite intre judecatorii de drepturi
liberta|i sau intre cei de camerS preliminara, dar - pentru identitate de ra|:iune - apreciem c5
acestea vor fi rezolvate de un judecator de drepturi i liberta^i, respectiv de un judecator de camera
preliminara de la instante ierarhic superioara i comuna instanfelor din care fac parte judecStorii in
conflict.

64

Partea generala

ta instanta implicata in conflict (instanta careia nu ii revenea competenta). Daca


conflictul s-a produs intre doua instante de acelai grad, probele, actele i masurile se vor men|ine; daca insa sursa conflictului a fost incalcarea normelor lega
le privind competenta personala sau materiala (conflictul existand, aadar, intre
instante de grade diferite), probele, actele i masurile se pot men|ine sau se pot
invalida, motivat.

6. Prorogarea de competenta
Aceasta institu^ie procesuala intervine atunci cSnd un organ judiciar preia din
competenfa altui organ judiciar o cauza penala datorita unor situatii expres deter
minate in lege.
Prorogarea de competenfa poate interveni ca urmare a reunirii cauzelorpenale, insa nu orice reunire atrage i o prorogare de competenfa. In aceasta situa^ie,
exista o rela|:ie de la cauza la efect, respectiv de la reunire la prorogare, numai
atunci cdnd faptele sau faptuitorii din cauzele supuse reunirii determind competenfa unor instanfe diferite (spre exemplu, in caz de participa|ie penala, daca
unul dintre coautori este militar cu gradul de pana la colonel inclusiv, iar celalalt
este civil, prin prorogare ca urmare a reunirii, militarul, in loc sa fie judecat de
un tribunal militar, va fi judecat de un tribunal civil; sau, in cazul unui concurs
real de infi-ac|iuni - spre exemplu, in cazul infractiunii de abuz in serviciu, de
competenfa judecatoriei, in concurs cu infrac|iunea de luare de mita, de competen^a tribunalului - , dupa reunire, cauza va fi de competenfa tribunalului, care ii
proroga astfel competenta asupra infi-actiimii de abuz in serviciu). Pentru a putea
opera prorogarea de competenta, trebuie sa fie respectate regulile de la reunirea
cauzelor.
Este insa posibil sa apara o reunire intre doua dosare penale diferite aflate pe
rolul aceleiai instance de judecata, caz in care nu se produce prorogarea de competen^a (spre exemplu, intr-un dosar aflat pe rolul unei judecatorii, inculpatul este
judecat pentru un act material de fiirt in paguba unei per^oane juridice i, in cursul
judeca^ii, acelai inculpat este trimis in judecata, la ac|eai judecatorie, pentru
un al doilea act material de furt in paguba aceleiai peii^oane juridice - daca se
constata intrunite i celelalte conditii ale infracfiunii coiitinuate, dosarele vor fi
reunite, dar cauza ramane pe rolul aceleiai instante, deci nu se produce nicio
prorogare de competenta).
O a doua situatie in care poate opera prorogarea de competenta este cea de
schimbare a incadrdriijuridice. Potrivit dispozi^iilor art. 49 alin. (1) din Codul de
procedura penala, competenfa ramane dobandita instantei, dupa schimbarea incadrarii juridice, chiar i in situatia in care, in raport de noua incadrare, competenfa
ar aparfine unei instanfe inferioare.

III. Participantii m procesul penal

65

Astfel, exista doua ipoteze:


a) cand, dupa schimbarea incadrarii juridice, competenta nu se modifica situa|ie in care nu va opera prorogarea de competenta;
b) cand, dupa schimbarea incadrarii juridice, noua competenta de solutionare a
cauzei ar reveni unei instance inferioare in grad - situatie in care instanta investita
initial pastreaza cauza spre solutionare, prorogandu-i competenta.
Atunci cnd, in raport de noua incadrare juridica, infrac|iunea ar fi de compe
tenta unei instan|e superioare in grad, nu mai poate opera prorogarea de competenfa, ci va interveni declinarea de competenfd.
A treia situatie in care poate interveni prorogarea de competenta este cea de
schimbare a calificariifaptei. Calificarea faptei este o operatiune juridica pe care
o face doar legiuitorul, la fel ca i schimbarea calificSrii faptei (spre exemplu, o
schimbare de calificare a faptei a avut loc in actualul Cod penal
de Codul pe
nal anterior. La art. 323 din Codul penal anterior era reglementata infractiunea de
asociere pentru savarirea de infractiuni. Infractiunea cu aceasta denumire marginala nu mai exists in actualul Cod penal, insa este prevSzut im alt text - art. 367
ce incrimineaza fapta de constituire a imui grup infractional organizat. In aceasta
situatie, instanta trebuie sa stabileasca daca noul continut constitutiv al infractiunii de constituire a unui grup infractional organizat se potrive^te, ca tipar, pentru
fapta determinate retinuta in sarcina inculpatului in respectiva cauzS penala, iar
daca tiparele nu coincid, instanta va constata, in mod obligatoriu, ca fapta respec
tive a fost dezincriminata),
Potrivit dispozitiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedure penala, schimba
rea calificarii faptei determine schimbarea competentei numai atunci cand legea
reglementeazd in mod expres acest lucru.
O ultime situatie in care poate opera prorogarea de competente este cea privind
chestiunile prealabile. Acestea sunt imprejureri de natura extrapenala de care
depinde solutionarea fondului cauzei i care se rezolve de cetre instanta penala
inainte de rezolvarea fondului cauzei.
Potrivit dispozitiilor art. 52 din Codul de procedure penaie, instanta penaie are
posibilitatea se rezolve orice chestiune prealabile de nature extrapenaie, indiferent
de competenta de solutionare a acesteia (spre exemplu, poate se rezolve orice
probleme din materie civile, de contencios administrativ sau litigii de munce,
indiferent de gradul pe care 1-ar avea instanta competente in mod obinuit pentru
respectiva probleme)f'l
Mentionem ce aceasta reprezinte singura situafie pentru instanfa penala cand
prorogarea de competenfd acfioneazd in favoarea instanfei inferioare in grad.
Instanta penaie va rezolva chestiunea prealabile potrivit regulilor i mijloacelor
de probe privitoare la materia cereia ii apartine acea chestiune.
Excep|ie face ipoteza in care com petent de solutionare a chestiunii prealabile nu aparfine
organelor judiciare.

66

Partea generala

Schimbarea esentiala in materia chestiunilor prealabile este modalitatea in


care instanta penala trateaza o chestiune prealabila anterior solu|ionata de instanta
civila. Hotdrdrea definitivd pronuntatd de instanta civild are autoritate de lucru
judecat in fafa instanfei penale daca este vorba despre o chestiune prealabila,
cu excepfia situatiei in care prin acea chestiune prealabila sunt facute dovezi cu
privire la imprejurari legate de existenta infractiunii [art. 52 alin. (3) din Codul
de procedura penala]. Spre exemplu, inculpatul, avand calitatea de notar public,
este trimis in judecata pentru savarirea infractiunii de abuz in serviciu, invinuirea
constand in aceea ca a autentificat un act prin care s-a transferat dreptul de
proprietate, dei nu a fost dovedit dreptul de proprietate al vanzatorului. In cursul
procesului penal, inculpatul preziiita o hotarare judecatoreasca definitiva din care
rezulta ca vanzatorul avea calitatea de proprietar. Prin aceasta nu se dovedete
existenta infractiunii i, atunci, conditiile prevazute de dispozitiile legale sunt
indeplinite, in sensul ca instanta penala va constata ca este vorba de o chestiune
prealabila rezolvata anterior de instanta civila, va lua act de aceasta i va pronunta
o solutie de achitare fata de inculpat.
Un exemplu contrar se poate da atunci cand procesul penal a pomit ca urmare
a unei constatari facute de Agentia Nationala de Administrare Fiscala cu privire
la nerespectarea legislatiei fiscale. In faza de judecata, inculpatul arata ca acea
chestiune, apreciata ca fiind infractiune i pentru care a fost sesizat parchetul,
a fost analizata in continuare i de organele fiscale, fiindu-i aplicata in final o
sanctiune contraventionala. Inculpatul a contestat procesul-verbal de constatare a
contraventiei, dar contestatia a fost respinsa, instanta de contencios administrativ
constatand ca inculpatul a savarit, intr-adevar, o contraventie. In aceasta situatie,
instanta penala nu tine cont de hotararea definitiva a instantei de contencios ad
ministrativ, intrucat dispozitiile legale nu permit a se face dovada unei chestiuni
prealabile legate de existenta infractiunii printr-o ho|:arare judecatoreasca defini
tiva extrapenala.
t,
In concluzie, de esenta chestiunilor prealabile in cazul prorogarii de competenta este ca instante penala ii poate extinde competeij|a i asupra unor chestiuni
de natura extrapenala, solutionand imprejurari de fapt (|are nu sunt de competent
unui organ judiciar penal.

Sectiunea a 4-a. Competenta judecdtorului de drepturi i


Uhertati i a judecatorului de camera preliminara

1. Competenta judecatorului de drepturi i libertati


Potrivit dispozitiilor art. 53 din Codul de procedura penala, judecatorul de
drepturi i libertati are competenta de a solutiona, in cursul fazei de urmdrire penald, cererile, propunerile, plangerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:

III. Participantii in procesul penal

67

a) masurile preventive (spre exemplu: propunerea de arestare preventiva sau


de arest la domiciliu, pldngerea impotriva ordonantei procuroruM de instituire a
controlului judiciar, contestatia inculpatului impotriva incheierii prin care judecatorul de drepturi libertati de la instanta ierarhic inferioara a admis o propunere
de arestare preventiva);
b) masurile asiguratorii (spre exemplu; propunerea de valorificare a bunurilor
mobile sechestrate, formulata de procuror in cursul urmaririi penale, atunci cand
nu exista acordul proprietarului pentru valorificaref*^; contestafia inculpatului im
potriva masurii asiguratorii luate de procuror in cursul urmaririi penale);
c) masurile de sigurantd cu caracter provizoriu (spre exemplu: propunerea
formulata de procuror, in cursul urmaririi penale, de luare fata de suspect sau
inculpat a masurii intemarii medicale provizorii);
d) actele procurorului, in cazurile expres prevdzute de lege (spre exemplu;
cererea procurorului de a se emite un mandat de aducere, atunci cand pentru executarea acestuia ar fi necesara patrunderea fa^ra consimtamant intr-un domiciliu
sau sediuf^]);
e) mcuviintarea perchezi^iilor, a folosirii metodelor i tehnicilor speciale de
supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii (spre
exemplu; cererea procurorului pentru emiterea unui mandat de supraveghere
tehnica; incuviinfarea prealabild data procurorului pentru a solicita unei institutii de credit sau oricarei alte institutii comunicarea datelor privind existen|a i
continutul conturilor i a altor situatii financiare ale unei persoane^^^; autorizarea
prealabild data procurorului pentru a solicita fumizorilor de retele publice de
comunicatii electronice transmiterea datelor conservatef'*^);
f) procedura audierii anticipate (potrivit art. 308 din Codul de procedura penala, judecatorul de drepturi i libertati admite sesizarea procurorului de audiere
anticipate a unui martor atunci cand exista, in ciu-sul urmaririi penale, riscul ca
acesta sa nu mai poata fi audiat in cursul judecatii, din diverse motive - spre
exemplu, urmeaza sa piece in strainatate sau are o v^rsta inaintata);
g) alte situafii expres prevdzute de lege.
Actul prin care judecatorul de drepturi i libertati dispune este intotdeauna o
incheiere.

2. Competenta judecatomlui de camera preliminara


Potrivit art. 54 din Codul de procedura penala, judecatorul de camera preli
minara;
a) verified legalitatea trimiterii m judecatd dispuse de procuror.
t'l Ipoteza prevazuta de art. 252^ din Codul de procedura penalS.
IpotezS prevazuta de art. 265 alin. (4) din Codul de procedura penala.
Ipoteza prevazuta de art. 153 din Codul de procedxira penala.
Ipoteza prevazuta de art. 154 alin. (6) din Codul de procedura penala.

Partea generala

b) verified legalitatea administrdrii probelor (spre exemplu, va constata


care sunt eventualele probe obtinute in mod nelegal i le va exclude din cauza art. 346 din Codul de procedura penala) i a efectudrii actelorprocesuale de cdtre
organele de urmdrire penald (spre exemplu, poate constata nulitatea unora dintre
acestea);
c) solufioneazd pldngerile impotriva solufiilor de neurmdrire penald sau de
netrimitere in judecatd (art. 341 din Codul de procedura penala);
d) solufioneazd alte situafii expres prevdzute de lege (spre exemplu; solufioneazd contestatiile formulate impotriva incheierilor pronunfate de judecatorul
de camera preliminara de la instanta ierarhic inferioara in materia arestarii pre
ventive; confirmd redeschiderea urmaririi penale^'i; solufioneazd propunerea de
desfiintare a unui inscris, formulata de procurorul care a dispus clasarea^^^).

Sectiunea a 5-a. Organele de urmarire


penala i competenta acestora
Organele de urmarire penala sunt reprezentate de procuror i organele de cercetare penala.

1. Procurorii
Procurorii sunt constituiti in parchete, care functioneaza pe langa instantele de
judecata, dar sunt independente in rela^iile cu acestea.
lerarhizarea parchetelor este corespunzatoare celei a instantelor de judecata,
motiv pentru care intalnim: parchete de pe langa judecatorii, parchete de pe langa
tribunale pentru minori i familie, parchete de pe langa tribunale, parchete de pe
langa curti de apel, parchete militare de pe langa tribunale militare, Parchetul
Militar de pe langa Curtea Militara de Apel i Parchetul de pe langa Inalta Curte
de Casatie i Justitie.
Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie i Juti|ie are in structura mai
multe sectii (sectia de urmarire penala i criminalistica, sectia parchetelor milita
re, sec^ia judiciara etc.). In cadrul Parchetului de pe langl Inalta Curte de Casatie
i Justice functioneaza Direc^ia de Investigate a Infracjiunilor de Criminalitate
Organizata i Terorism, ca structura specializata in combaterea criminalita^ii organizate i terorismului.
Alaturi de unita|ile de parchet mai sus nominalizate, pe langa inaha Curte de
Casa|:ie i Justitie functioneaza i Direc^ia Nafionala Anticorup|ie, organ specializat in combaterea infracfiunilor de corupfie, organizata ca structura autonoma in
IpotezS prevazuta de art. 335 alin. (4) din Codul de procedurS penala.
IpotezS prevSzuta de art. 549' din Codul de procedura penala.

III. Participantii in procesul penal

69

cadml Ministerului Public coordonata de procuroml general al Parchetului de


pe langa Inalta Curte de Casatie i Justitie.
Spre deosebire de judecatori, care sunt independenti i se supun numai legii,
procurorii din cadrul fiecarui parchet sunt subordonati conducatorului parchetului
respectiv, iar acesta este, la randul sau, subordonat conducatorului parchetului
ierarhic superior din aceeai circumscrip|ie.
Dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in scris i in conformitate cu
legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.
In solu|iile dispuse, procuroml este independent, in condifiile prevazute de
lege. Solutiile adoptate de procuror pot fi insa infirmate motivat de catre procurorul ierarhic superior, cand sunt apreciate ca fiind nelegale.
In cadrul procesului penal procuroml are urmatoarele atribufii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) sesizeaza judecatoml de drepturi i libertati i instan^a de judecata;
c) exercita ac^iunea penala;
d) exercita ac|;iunea civila, in cazurile prevazute de lege;
e) incheie acordul de recunoatere a vinova^iei, in condi^iile legii;
f) formuleaza i exercita contesta^iile i caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor judecatoreti;
g) indeplinete orice alte atributii prevazute de lege.
In anumite cauze, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de cdtre
procuror - spre exemplu, in cazul infractiunilor pentm care competenta de jude
cata in prima instan^a apartine Inaltei Curti de Casatie i Justitie sau unei curti
de apel ori in cazul infractiunilor de omor i de comptie. in asemenea situatii,
urmarirea penala se va efectua de catre procuroml de la parchetul corespunzator
instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza, cu exceptia situatiilor
in care legea prevede altfel^'l
Procurorilor li se aplica situatiile de incompatibilitate prevazute de art. 64
alin. (1) lit. a)-d) i f) i de art. 64 alin. (2) din Codul de procedura penala, aceasta
din urma cand cauza de incompatibilitate exista intre ei i judecatoml de drepturi
i libertati, judecatoml de camera preliminary sau unul dintre membrii completului de judecata. De asemenea, procuroml care a participat ca judecator intr-o
cauza penala devine incompatibil sa exercite, in aceeai cauza, funcfia de urmarire penala sau sa pima concluzii la judecarea acelei cauze in prima instanta i in
caile de atac.

fl Spre exemplu, Direc^ia Nationals Anticoruptie este o structura ce functioneaza pe langS


inalta Curte de Casa|ie i Justitie, dar poate efectua urmSrirea penala tntr-o cauza ce se va judeca
in prima instanta la un tribunal.

70

Partea generala

2. Organele de cercetare penala


Organele de cercetare penala se impart in organe de cercetare penala ale
polifiei judiciare i organe de cercetare penala speciale.
Ambele ii desfa^oara activitatea sub conducerea i controlul nemijlocit al
procurorului, care supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate
cu respectarea dispozitiilor legale. Dispozitiile date de procuror in legatura cu
efectuarea actelor de cercetare penala sunt obligatorii i prioritare pentru organul
de cercetare penala. Organele ierarhic superioare ale politiei judiciare sau ale organelor de cercetare penala speciale nu pot da acestora indrumari sau dispozitii
privind cercetarea penala.
Organele de cercetare penala ale polifiei judiciare au competenta materiala
generala, intrucat efectueaza urmarirea penala pentru orice infiractiune care nu
este data, prin lege, in competen|a organelor de cercetare penala speciale sau
procurorului.
Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala,
sub supravegherea procurorului militar, corespunzator specializarii structurii din
care fac parte, in cazul savaririi infractiunilor de catre militari sau in cazul savaririi infractiunilor de coruptie i de serviciu prevazute de Codul penal de catre
personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune in pericol
siguranta navei sau navigatiei ori a personalului.
Organelor de cercetare penala li se aplica situatiile de incompatibilitate preva
zute de art. 64 alin. (1) lit. a)-d) i f) din Codul de procedura penala.

Sectiunea a 6-a. Incompatibilitatea,


ahtinerea i recuzarea

1. Incompatibilitatea
Incompatibilitatea este situa^ia de inadecvare in carp se afla un reprezentant al
organului judiciar cu privire la solutionarea unei cauze.penale, datorita suspiciunilor in legatura cu impar^ialitatea sa, i constituie un impediment in participarea
la rezolvarea acelei cauze.
Legea prevede in detaliu cazurile de incompatibilitate care se aplica judecatorului, procurorului, organelor de cercetare penala, magistratului-asistent i
grefierului.
Cazurile de incompatibilitate a judecdtorului sunt prevazute de art. 64 din
Codul de procedura penala, dupa cum urmeaza:
art. 64 alin. (1) enumera cazurile clasice de incompatibilitate, facand referire
la situatiile in care judecatorul:

III. Participantii in procesul penal

71

a) a fost reprezentant sau avocat al uneia dintre parti ori al unuia dintre subiectii
procesuali principali, chiar i in alta cauza. Mentionam ca incompatibilitatea
subzista cliiar daca, anterior, judecatorul a fost reprezentatul sau avocat partii
intr-o alta cauza penala decat cea pe care este chemat sa o solutioneze;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, cu vreuna dintre parti,
subiectii procesuali principali, avocatii sau reprezentantii acestora ori se afla cu
acetia intr-o alta situatie dintre cele aratate de art. 177 din Codul penal. Aceste
din urma situatii au in vedere raporturile maritale, precum i relatiile asemanatoare lorf*^ sau celor dintre parinti i copii, existente intre judecator i parte, subiect
procesual principal, avocatul sau reprezentantul acestora^^^;
c) a fost expert sau martor in cauza dedusa judecStii;
d) este tutore sau curator al uneia dintre parti sau al unuia dintre subiecfii pro
cesuali principali;
e) a efectuat acte de urmarire penala in acea cauza sau a participat, in calitate
de procuror, la orice procedura desfaurata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata. Incompatibilitatea exista indiferent de numarul i importanta
actelor de urmarire penala pe care judecatorul le-a efectuat, in calitatea sa anterioara de procuror sau organ de cercetare penala, in respectiva cauza;
f) exista o suspiciune rezonabila cu privire la impartialitatea sa. in doctrina
de sub imperiul Codului de procedura penala anterior s-au exemplificat anumite
situatii cu privire la care apreciem ca se circumscriu acestui caz de incompatibilitate - spre exemplu, relatia de dependenta materiala a judecatorului fata de parte,
al carei creditor sau debitor este, ori faptul ca judecatorul are un proces similar la
o alta instanta^^. De asemenea, judecatorul care s-a antepronuntat devine incompatibil in temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala;
- art. 64 alin. (2) - nu pot face parte din acelai complet de judecata judecatorii care sunt so|:i, rude sau afini intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla
intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal;
- art. 64 alin. (3) - prevede imposibilitatea judecatorului care a judecat cauza
in fond de a mai participa la judecata aceleiai cauze intr-o cale de atac sau la
rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotarMi;
- art. 64 alin. (4) - judecatorul de drepturi i libertati nu poate participa la judecarea aceleiai cauze in faza de camera preliminary, in fond sau in caile de atac;
- art. 64 alin. (5) - judecatorul care a participat la solutionarea plangerii impotriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata nu poate participa, in
aceeai cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.
Spre exemplu, concubinajul.
Semnalam faptul ca, in timp ce relatia so|-so|ie intre judecator i parte genereaza intotdeauna
incompatibilitate in temeiul art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala (chiar i atunci
cm d sofii sunt despartiti in fapt), relafiile asemanatoare celor dintre sofi activeaza acest caz de
incompatibilitate doar daca partenerii convietuiesc.
I. N eagu , op. cit., p. 409.

72

Partea generala

art. 64 alin. (6) - judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa
contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei.

2. Abtinerea i recuzarea
Abfinerea este institutia prin care persoana aflata in stare de incompatibilitate
(judecator, procuror, grefier, magistrat-asistent, organ de cercetare penala) solicita
inlaturarea sa de la solutionarea unei cauze penale.
Recuzarea este institu|ia prin intermediul careia par^ile, subiecfii procesuali
principali i procurorul solicita ca reprezentantul organului judiciar sa fie inlaturat
de la solutionarea cauzei penale, deoarece se afla intr-o situa|ie de incompatibili
tate i totui nu s-a abtinut.
Cererea de recuzare a judecatorului se formuleaza m scris sau oral, fiind
obligatorie indicarea cazului de incompatibilitate invocat i a temeiurilor de fapt
cunoscute la momentul formularii cererii.
Judecatorul in legatura cu care s-a formulat o cerere de recuzare hotarate,
inainte de a inainta dosarul in vederea solu^ionarii cererii de recuzare, asupra
masurilor de prevenfie.
In timpul judecatii, recuzarea judecatorului se solu|;ioneaza de catre un alt
complet de judecata, format din acelai numar de membri ca i cel din care face
parte cel recuzat sau care se ab|;ine, fara participarea persoanei aflate in stare de
incompatibilitate. In timpul urmaririi penale sau al camerei preliminare, recuzarea
judecatorului de drepturi i liberta|i i, respectiv, a judecatorului de camera pre
liminary se solu^ioneaza de un judecator de la aceea^i instan]:a. Daca pentru solu^ionarea recuzarii nu poate fi desemnat un judecator sau un complet din cadrul
aceleiai instance (spre exemplu, datorita numarului redus de personal), cererea se
solu^ioneaza de im judecator sau de un complet de lainstanfa ierarhic superioara.
Solu|ionarea ab|;inerii sau recuzSrii se face, in cel mult 24 de ore, in camera
de consiliu. In caz de necesitate, se pot efectua orice verificari i pot fi asculta^i
procurorul, subiec^ii procesuali principali, pSr^ile i pdsoana care se ab^ine sau a
carei recuzare se solicita.
Solutionarea ab^inerii sau recuzarii judecatorului se face prin incheiere, care
poate fi una de respingere sau de admitere.
Respingerea cererii de recuzare se poate face ca nefondata (atunci cand se
constats cS nu exists in realitate motivul de incompatibilitate invocat) sau ca inadmisibiia (solu|:ie care presupune o respingere de piano, farS cercetarea fondului
problemei de incompatibilitate)^*^.
Respingerea ca inadmisibilS a cererii de recuzare intervine in patm situa^ii,
anume:
Constatarea inadmisibilita^ii se face chiar de completul in fafa cSmia cererea de recuzare s-a
formulat [art. 67 alin. (5) din Codul de procedurS penala].

III. Participantii in procesul penal

73

- cererea de recuzare s-a formulat impotriva unui judecator ce nu efectueaza


activitati judiciare in cauza;
- a fost recuzat judecatoml chemat sa solutioneze cererea de recuzare;
- in cererea de recuzare nu s-au aratat cazul de incompatibilitate invocat ori
temeiurile de fapt pe care acesta se sprijina, pentru fiecare persoana in parte;
- cererea de recuzare s-a indreptat impotriva aceleia^i persoane, pentru acelai
caz de incompatibilitate i cu aceleai temeiuri de fapt invocate intr-o cerere
anterioara de recuzare care fusese respinsa.
Rezulta, prin urmare, ca acelai judecator poate fi recuzat succesiv in aceeai
cauza penala, dar fie pentru cazuri de incompatibilitate diferite, fie pentru acelai
motiv de incompatibilitate, insa intemeiat pe imprejurari diferite de fapt^1
Daca declaratia de abtinere sau cererea de recuzarea a fost admisa, se va stabili
in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Este posibil ca, urmare a admiterii declaratiei de abtinere sau a cererii de
recuzare, sa nu se mai poata desemna un judecator sau complet de la instanta
competenta pentru a solutiona cauza. In aceasta ipoteza, judecatoml sau completul
de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanfa egala in grad cu
cea in fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din
circumscrip^ia aceleiai curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel
invecinate, careia i se va trimite dosarul spre rezolvare^^l
Incheierea prin care se solutioneaza ab|:inerea sau recuzarea nu este supusa
niciunei cai de atac, prin urmare, nu este supusa nici apelului, odata cu fondul
cauzei.

Sectiunea a 7-a. Subiecfii procesuali principali


i drepturile acestora
Subiectii procesuali principali sunt suspectul i persoana vatamata.

1. Suspectul
Suspectul este persoana fizica sau juridica fa|a de care exista bdnuiala
rezonabila ca a sdvdrit o faptd prevdzutd de legea penala. In prezent, legiuitorul
face o distinc|ie clara intre inceperea urmaririi penale in rem (in legatura cu
fapta) i continuarea urmaririi penale in personam (fa|a de o persoana). Astfel,
atunci cSnd exista probe din care rezulta ca o persoana a savarit o infirac^iune,

t*' !n caz de recuzare a procurorului, legea [art. 70 alin. (2) din Codul de procedura penala]
adauga i o a cincea ipoteza de inadmisibilitate, anume cSnd cererea de recuzare nu s-a adresat
procurorului ierarhic superior.
ra Acesta reprezinta un caz special de stramutare.

74

Partea generala

procurorul dispune prin ordonanta inceperea urmaririi penale. Ordonanta de


incepere a urmaririi penale reprezinta actul de natere a procesului penal.
Atunci cand exista indicii rezonabile cu privire la un autor al faptei, se dispune
continuarea urmaririi penala fatS de acea persoana, fizica sau juridica, iar din acel
moment persoana respectiva dobande^te calitatea de suspect i devine subiect
procesual principal. Continuarea in personam a urmaririi penale se dispune de
catre procuror prin ordonanta [art. 305 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Prin exceptie, in cazul infractiunilor de audienta, calitatea de suspect se atribuie
prin declaratie orala a procurorului.
Suspectului i se aduc la cunotinta, de indata i inainte de prima sa audiere,
aceasta calitate, fapta pentru care este suspectat, incadrarea ei juridica i drepturile
procesuale prevazute la art. 83 din Codul de procedura penala.
Asemanarea dintre calitatea de suspect din actuala reglementare i cea de
mvinuit din Codul de procedura penala anterior, dei exista, nu este una clara, datorita numeroaselor diferente mai ales sub aspectul obligatiilor suspectului. Principala deosebire fata de calitatea de mvinuit din vechea reglementare este aceea
ca suspectul poate, ca obligatie, sa suporte doar o singura masura de preventie, i
anume retinerea pentru maxim 24 de ore (toate celelalte patru masuri preventive,
adica controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestarea preventiva i
arestul la domiciliu, pot fi luate numai impotriva inculpatului).
Suspectul are toate drepturile prevazute de lege pentru inculpat, care pot fi
valorificate doar in cursul urmaririi penale, pentru ca niciodata nu il vom putea
intMni pe suspect in camera preliminara ori in faza de judecata, cu atat mai putin
in faza de executare a hotarMi penale.

2. Persoana vatamata
Persoana vatamata este persoana fizica sau juridicE care a suferit o vatamare
fizica, materiala sau morald prin savdrirea infrac^iuMi.
Este de remarcat o importanta diferen|a fa^a de Codul de procedura penala
anterior, respectiv faptul ca nu mai este necesard vreo manifestare de voinfd
pentru ca acela care a suferit o vatamare prin savar^irea mfractiunii sa participe la
procesul penal. Aceasta rezulta implicit din dispozitiile ait. 81 alin, (2) din Codul
de procedura penala, conform carora persoana care a suferit o vatamare fizica,
materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune
in micare din oficiu i care nu dorete sa participe la procesul penal trebuie
sa mtiinfeze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o
va putea audia in calitate de martor (s.n.). Prin urmare, putem afirma ca legea
prezuma participarea persoanei vatamate la procesul penal fara a fi necesara vreo
cerere in acest sens; doar in ipoteza in care cel vatamat nu dorete sa participe
ca subiect procesual principal in cauza, va trebui sa intiinteze despre aceasta
organul judiciar.

III. Participantii in procesul penal

75

Persoana vatamata participa la intregul proces penal, nefiind obligata sa ia


parte la activitad, dar va aparea, de exemplu, m citativ la instanta in aceasta calitate. Ea se poate constitui i parte civild in procesul penal, exercitand actiunea
civila.
Consideram ca, sub acest aspect, actuala reglementare este mai clara i mai
supla, intrucat, in sistemul Codului de procedura penala anterior, cel care suferea
o vatamare trebuia sa precizeze in mod expres ca dorete sa fie parte in procesul
penal, dei actiunea penala nu se exercita de partea vatamata, ci apartinea, ca i
in prezent, statului.
Se mai poate observa i imprejurarea ca persoana vatamata este subiect procesual principal in toate situatiile, mai putin cea in care nu dorete sa participe
la procesul penal i este audiata in calitate de martor, ipoteza in care ramane la
stadiul de alt subiect procesual.
Persoana vatamata are o serie de drepturi, dupa cum urmeaza:
- dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
- dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de
a ridica exceptii i de a pune concluzii;
- dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a
cauzei;
- dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul
urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul
Romaniei, o adresa de pota electronica sau mesagerie electronica, la care aceste
informatii sa ii fie comunicate;
- dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;
- dreptul de a fi ascultata;
- dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor i expertilor;
- dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege,
nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;
- dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
- dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
- alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu, dreptul de a apela sentinta in
ceea ce privete latura penala a cauzei).

Sectiunea a 8-a. Inculpatul i drepturile acestuia


Inculpatul este persoana impotriva cdreia s-a pus in micare acfiunea penala.
Punerea in micare a actiunii penale se realizeaza prin ordonanta procuromlui;
prin exceptie, in cazul infi*actiunilor de audienta, actiunea penala se pune in micare prin declaratia orala a procuromlui.
In procesul penal, inculpatul este titular de drepturi i obligatii. In categoria
drepturilor inculpatului regasim, conform art. 83 din Codul de procedura penala:

76

Partea generala

- dreptul de a nu da nicio declaratie, atragandu-i-se aten|;ia ca, daca refliza sa


dea declara|ii, nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii,
acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;
- dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat i
mcadrarea juridica data acesteia;
- dreptul de a consulta dosarul, in condi|iile legii;
- dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu ii desemneaza unul, dreptul de
a i se desemna un avocat din oficiu in cazurile de asisten^a juridica obligatorie;
- dreptul de a propune administrarea de probe in condi|iile prevazute de lege,
de a ridica excep^ii i de a pune concluzii;
- dreptul de a formula orice alte cereri ce ^in de solu^ionarea laturii penale i
civile a cauzei;
- dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cSnd nu in|elege,
nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;
- dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
- dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
- alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu: dreptul de a ataca sentin^a cu
apel; dreptul ca, atunci cand a fost arestat preventiv, sa incunotin|eze personal
un membru de familie ori o alta persoana despre locul unde este de^inut, indata
dupa incarcerare).
Conform art. 108 alin. (2) din Codul de procedura penala, inculpatul este |;inut
sa respecte i o serie de obligafiU precimi:
- obliga^ia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare;
- obliga^ia de a comunica in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a adresei.

Sectiunea a 9-a. Partea civila i drepturile acesteia


Partea civila este persoana vatamata care exercitd acfiunea civila in procesul
penal. Au calitatea de parte civila i succesorii persod^ei vatamate, daca exercita
ac^iunea civila in procesul penal (art. 84 din Codul de Vocedura penala).
Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urm.ririi penale sau in
cursul judeca^ii, pdnd la inceperea cercetarii judecdtoreti. Daca acest moment
procesual a fost depait, persoana vStSmata sau succesorii sSi nu se mai pot
constitui parte civila in procesul penal, dar pot introduce ac^iunea pentru repararea
pagubei la instan^a civila.
Constituirea de parte civila se face in scris sau oral, cu indicarea naturii i a
intinderii preten|;iilor, a motivelor i a probelor pe care acestea se intemeiaza.
Drepturile par^ii civile sunt urmatoarele:
- dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;

III. Participantii in procesul penal

77

- dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de


a ridica exceptii de a pune concluzii;
- dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii civile a
cauzei;
- dreptul de a consulta dosarul, !n conditiile legii;
- dreptul de a fi ascultata;
- dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor i expertilor;
- dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege,
nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;
- dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
- dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
- alte drepturi prevazute de lege (spre exemplu, dreptul de a cere stramutarea
cauzei, de a exercita calea de atac a apelului).
Partea civila are i obligafii corelative, spre exemplu, pe aceea de a respecta
ordinea in care se da cuv^ntul in cadrul dezbaterilor.

Sectiunea a 10-a. Partea responsabild civilmente


i drepturile acesteia
Partea responsabila civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are
obligafia legala sau convenfionala de a repara in intregime sau in parte, singurd
sau in solidar, prejudiciul cauzatprin infracfiune i care este chemata sa raspunda
in procesul penal.
Partea responsabila civilmente poate fi introdusa ori poate interveni din proprie
ini^iativa in procesul penal.
Introducerea in procesul penal a parfii responsabile civilmente are loc fie
la cererea parfii civile, fie la cererea procurorului, atunci cand acesta exercita
ac^iunea civila. Introducerea poate fi facuta in cursul urmaririi penale sau in
cursul judeca|ii, dar numai pdnd la inceperea cercetdrii judecdtoreti.
Partea responsabila civilmente poate interveni in procesul penal, din proprie
initiativa, pdnd la terminarea cercetdrii judecdtoreti la prima instanfd, luand
procedura din stadiul in care se afla in momentul interven^iei. Interesul parfii
responsabile civilmente de a intra in procesul penal, dei nu a fost chemata, se
leaga de sus^inerea intereselor sale civile (i ale inculpatului), care, in absen|a sa,
ar putea avea de suferit, cu atat mai mult cu cat hotararea penala are i autoritate
de lucru judecat in fa|a instance! civile, in conditiile legii.
Partea responsabila civilmente are, in ceea ce privete ac|iunea civila, toate
drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

78

Partea generala

Sectiunea a 11-a. Avocatul. Asistenta


juridica i reprezentarea
Un alt participant la procesul penal este avocatul. Potrivit art. 88 din Codul
de procedura penala, avocatul asista sau reprezintd, in procesul penal, partile ori
subiectii procesuali principali, in conditiile legii.
Diferenta intre cele doua institutii - asistenta juridica i reprezentare - consta
in aceea ca asistenfa juridica presupune sprijinul pe care avocatul il da partilor
sau subiectilor procesuali principali, in vederea asigurarii apararii intr-o cauza
penala, i implica atat prezenta partii, cat i a avocatului in fata organului judiciar,
in timp ce reprezentarea presupune prezente reprezentantului i lipsa partii din
fa^a organului judiciar.
Reprezentantul poate fi atat avocatul, cat i o alta persoana, insa cu mentiunea
ca avocatul este singurul care are dreptul de a pleda in fata instantelor de judecata.
Legea reglementeaza i cazuri de incompatibilitate pentru avocat, acesta
aflandu-se in situatii care determina imposibilitatea de a oferi asistenta juridica
unor persoane din cauza suspiciunilor care planeaza asupra impartialitatii sau
independentei sale. Astfel, nu poate fi avocat al unei parti sau al unui subiect
procesual principal:
- sotul ori ruda pana la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecatorul;
- martorul citat in cauza;
- cel care a participat in aceeai cauza in calitate de judecator sau de procuror;
- o alta parte sau un alt subiect procesual.
De asemenea, legea interzice ca partile sau subiectii procesuali principali cu
interese contrare sa fie asistati sau reprezentati de acelai avocat [art. 88 alin. (4)
din Codul de procedura penala].
Asistenta juridica poate fi facultativd sau obligqtorie. Regula este asistenta
juridica facultativa, partile i subiectii procesuali principali putandu-se apara ei
inii i nefiind, in principiu, obligati sa apeleze la sp^jinul unui avocat in cursul
procesului penal. Daca suspectul sau inculpatul intele|e sa apeleze la avocat, are
dreptul sa fie asistat de unui ori de mai multi avoclti, asistenta juridica fiind
considerata ca asigurata atunci cand cel putin unui dinire ace^tia este prezent.
Prin exceptie, asistenta juridica a suspectului saujinculpatului este uneori
obligatorie.
Cazurile de asistenfa juridica obligatorie sunt prevazute in dispozitiile art. 90
din Codul de procedure penala. Astfel, asistenta juridica este obligatorie pentru
suspect sau inculpat, atat in faza de urmarire penala, cat i in faza de camera
preliminara i in faza de judecata, in urmatoarele situatii:
- in cazul minorului;
- in cazul suspectului sau inculpatului intemat intr-un centru educativ sau
intr-im centru de detentie. Pentru aceasta situatie, se cuvine precizarea ca intema-

III. Participantii m procesul penal

79

rea intr-un centru educativ sau intr-un centru de detentie constituie masuri edu
cative, prevazute de art. 124-125 din Codul penal, insa ele sunt aplicabile nu
numai minorilor, ci i majorilor care, la data savaririi infractiunii, aveau varsta
cuprinsa intre 14 i 18 ani (art. 134 din Codul penal). Prin urmare, acest caz de
asistenta juridica obligatorie nu se suprapune peste cel anterior;
- in cazul suspectului sau inculpatului retinut sau arestat, chiar i in alta cauza;
- in cazul suspectului sau inculpatului fata de care s-a luat masura de siguranta
a intemarii medicale, chiar in alta cauza;
- in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu ii
poate face singur apararea;
- in alte cazuri prevazute de lege [spre exemplu, in ipoteza in care inculpatul
incheie un acord de recunoatere a vinovatiei - art. 480 alin. (2) din Codul de
procedura penala].
Pentru faza de judecata, alaturi de cazurile mai sus mentionate, asistenta ju
ridica a inculpatului este obligatorie i atunci cand legea prevede pentru infractiunea savarita pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de
5 ani.
In toate cazurile mai sus aratate, daca suspectul sau inculpatul nu i-a ales un
avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
Pe langa situatiile de asistenta juridica obligatorie pentru suspect sau inculpat,
legea prevede doua cazuri de asistenta juridica obligatorie pentru persoana vdtdmatd, partea civild i partea responsabild civilmente (art. 93 din Codul de pro
cedura penala), anume:
- cand persoana vatamata sau partea civila este lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa;
- cand organul judiciar apreciaza ca persoana vatamata, partea civila sau par
tea responsabila civilmente nu i-ar putea face singura apararea.
In cursul urmdririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului (fie ales de
acesta, fie desenmat din oficiu de organul judiciar) are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia situatiei in care se utilizeaza
metodele speciale de supraveghere ori cercetare i a perchezi^iei corporale sau a
vehiculelor, in caz de infiractiune flagranta. De asemenea, are dreptul sa participe
la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi i libertati, sa formuleze plangeri, cereri i memorii.
In cursul procedurii de camerd preliminard i in cursul judecdfii, avocatul
are dreptul sa consulte actele dosarului, sa il asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri, memorii, exceptii i
obiectiuni.
Avocatul suspectului sau inculpatului are, totodata, dreptul sa beneficieze de
timpul i inlesnirile necesare pentru pregatirea i realizarea unei aparari efective.
in materia asistentei juridice au fost reglementate i doud aspecte cu caracter
de noutate fata de Codul de procedura penala anterior. In primul rand, pentru faza

80

Partea generala

de urmarire penala s-a statuat, in mod expres, dreptul ca avocatul sd consulte


dosarul i obligafia organului judicial de a-i permite accesul in acest sens. Exista
0 singura exceptie, i anume procurorul poate restric|iona motivat consultarea
dosarului, daca prin aceasta s-ar aduce atingere bunei desfaurari a urmaririi
penale, cu mentiunea ca, dupa punerea in mi^care a actiunii penale, restricfionarea
se poate dispune pentru cel mult 10 zile. Referitor la acest aspect, trebuie observat
ca dispozitiile legale nu precizeaza daca aceste 10 zile sunt consecutive sau pot fi
frac|ionate in intervale de timp i nici daca interdictia poate fi dispusa o singura
data sau de mai multe ori.
Faptul ca avocatul poate sa consulte dosarul oricand in timpul urmaririi penale
a condus la desfiinprea procedurii de prezentare a materialului de urmarire
penald.
A1 doilea aspect cu caracter de noutate este legat de confidenfialitatea comunicdrilor dintre avocat i clientul sau. In vechea reglementare, aceasta reprezenta
o problema cand inculpatul era privat de libertate sau in situa^ia in care, in timpul
declaratiei, suspectul sau inculpatul ar fi dorit sa se consulte cu aparatorul. In
actuala reglementare, este prevazuta insa in mod expres posibilitatea consultarii
dintre aparator i inculpatul/suspectul refinut sau arestat, in conditii de confidenfialitate (asigurandu-se numai supravegherea vizuala i masurile necesare de paza
i securitate) i cu interdictia interceptarii sau inregistrarii convorbirii dintre ei.
Daca aceasta convorbire ar fi inregistrata, eventuala proba astfel obtinuta ar fi
exclusa i nu s-ar putea folosi in cauza.

Capitolul al IV-lea. Probele i mijloacele


de proba
Sectiunea 1. Reguli generate

1. Notiune
Probele sunt fapte sau imprejurari de fapt cu relevanta informativa in procesul
penal. Relevanta informativa este avuta in vedere cu privire la existenta sau
inexistenta infractiunii, la identificarea persoanei care a savarit-o i la cunoaterea
imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei i care contribuie la
aflarea adevarului [art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Primele doua
chestiuni evidentiate sunt legate de dovedirea aspectelor ce tin de fondul cauzei
penale (existenta sau inexistenta infractiunii i identificarea persoanei care a
savarit-o), iar celelalte chestiuni privesc i aspectele accesorii fondului, care sunt
insa necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele necesare pentru justa solufionare a cauzei se refera inclusiv la dove
direa tuturor acelor elemente de care depinde corecta aplicare a unor institutii de
procedura. Spre exemplu, pentru a se putea lua masura arestarii preventive, trebuie sa se caute i sa se identifice fapte sau imprejurari de fapt din care sa rezulte
daca inculpatul se va sustrage de la raspundere penala sau daca incearca sa ajunga
la o intelegere frauduloasa cu persoana vatamata.
Probele pot fi de mai multe categorii, astfel:
a) probe in acuzare (care sustin invinuirea) i probe in apdrare (care demonstreaza nevinovatia sau care atenueaza raspunderea penala). Interesul acestei
distinctii tine de imprejurarea ca, potrivit art. 5 alin. (2) i art. 100 alin. (1) din
Codul de procedura penala, organele de urmarire penala au obligatia de a strange
probe atat in favoarea, cat i defavoarea suspectului sau inculpatului;
b) probe mediate (provenite din sursa originara) i mediate (obtinute prin intermediari, mijlocit). Interesul acestei clasificari este legat de aprecierea probelor,
valoarea lor de adevar fiind mai scazuta atunci cand sunt obtinute din alta sur
sa decat cea originara. Legea da implicit eficienta acestei clasificari atunci cand
consacra regulile pentru ascultarea persoanelor in procesul penal; spre exemplu,
potrivit art, 116 alin. (2) din Codul de procedura penala, audierea martorului poate fi extinsa asupra tuturor imprejurarilor necesare pentru verificarea credibilita|ii
sale, ceea ce include i intrebari asupra sursei din care a afiat aspectele pe care le
relateaza;
c) probe directe (care dovedesc prin ele insele esenta activitatii infractionale)
i probe indirecte (care nu due prin ele insele, ci numai prin coroborarea unora

82

Partea generala

cu celelalte, la rezolvarea cauzei penale). Interesul distinctiei este practic, corecta


rezolvare a cauzei penale prin probe indirecte necesitand corelare i rationamente
logice fara fisura, care sa sustina, dincolo de orice mdoiala rezonabila, concluzia
existentei infractiunii i savaririi acesteia de catre inculpat;
d)
probe clasificate (informatii secrete de stat sau secrete de serviciu) i probe
neclasificate. Interesul distinctiei este legat de faptul ca, spre deosebire de reglementarea anterioara, art. 352 alin. (11)-(12) din Codul de procedura penala permite, in anumite conditii i cu anumite limitM, i dovada prin probe clasificate.
Mijloacele deprobd sunt acele mijloace legale prin intermediul carora probele
sunt administrate in procesul penal, informatiile necesare rezolvarii cauzei fiind
relevate organelor judiciare i celorlalti participant! la activitatea judiciara.
in reglementarea actuala, mijloacele de proba sunt enumerate exemplificativ,
spre deosebire de Codul de procedura penala anterior, care le indica limitativ.
Astfel, in categoria mijloacelor de proba sunt incluse declaratiile suspectului,
ale inculpatului, ale partii civile, ale partii responsabile civilmente, ale persoanei
vatamate i ale martorilor, inscrisurile, rapoartele de expertiza i de constatare,
procesele-verbale, fotografiile i mijloacele materiale de proba, dar i orice alt
mijloc de proba care nu este interzis de lege. Se poate observa ca legiuitorul lasa
deschisa posibilitatea de dovada prin orice mijloc de proba, sub singura conditie
ca acesta sd nu fie interzis prin lege; spre exemplu, ca aspect cu caracter de
noutate, testul poligraf poate fi folosit ca mijloc de proba.
Procedeulprohatoriu este modalitatea legala de obtinere a mijlocului de pro
ba. Mijloacele de proba care contin informatiile ce intereseaza pentru rezolvarea
cauzei penale ajung in posesia organelor judiciare prin anumite modalitati prevazute de lege, acestea fiind procedeele probatorii; spre exemplu, intr-o cauza
penala pentru a carei rezolvare sunt necesare informatiile (probele) din continutul
unui inscris (mijlocul de proba) existent la locuinta inculpatului, obtinerea inscrisului se poate realiza printr-o perchezitie domiciliara (procedeul probatoriu). In
categoria procedeelor probatorii se includ, spre exeinplu, perchezitiile, expertizele, metodele speciale de supraveghere sau cercetare (de pilda, interceptarea
comunicatiilor), reconstituirea i cercetarea la fata locilui.
Obiectulprobafiunii inseamna tot ceea ce trebuie ddvedit intr-o cauza penala.
Noua reglementare utilizeaza o enumerare exemplificakvd, vorbind - ca obiect
al probei - despre:
a) existenta infi'actiunii i savarirea acesteia de catre inculpat;
b) faptele cu privire la raspunderea civila, daca exista o parte civila in cauza;
c) faptele i imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii (spre exemplu:
dovedirea unei cauze de neimputabilitate, proba recidivei, dovedirea unei probleme
de natura extrapenala, precum filiatia in cazul infi-actiunii de incest, etc.) i
d) orice imprejurari de care depinde buna solutionare a cauzei (se includ aici
toate aspectele accesorii fondului - cele privitoare la masurile de preventie, ma-

IV. Probele i mijloacele de proba

83

surile asiguratorii, masurile de ocrotire i de siguranta, incompatibilitate, suspendarea urmaririi penale sau judecatii etc.).
in principiu, in obiectul probatiunii intra numai fapte i imprejurari defapfi^\
Legea penala nu se dovedete, ea fiind prezumata absolut ca este cunoscuta de
orice persoana cu capacitate penala. Prin exceptie insa, in unele cauze trebuie
dovedite existenta i continutul unei legi penale straine [spre exemplu, atunci
cand se pune problema aplicarii legii penale romane potrivit principiului personalitatii in conditiile art. 9 alin. (2) din Codul penal, este necesar sa se probeze
ca fapta constituie infractinne i potrivit legii statului strain pe teritoriul caruia a
fost comisa].

2. Sarcina probei
Prin sarcina probei se intelege obligatia administrdrii probelor in procesul
penal.
In actiunea penala, sarcina probei revine in principal procurorului [art. 97
alin. (1) din Codul de procedura penala], intrucat, prin punerea in micare a actiunii penale, acesta este organul judiciar care declaneaza mecanismul de tragere
la raspundere penala a inculpatului. Alaturi de procuror, sarcina probei revine insa
i organelor de cercetare penala.
Intrucat beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, suspectul i inculpatul nu
sunt obligati sa ii dovedeasca nevinovatia i au dreptul de a nu contribui la
propria acuzare (spre exemplu, au dreptul de a nu face nicio declaratie). Atunci
cand s-au produs probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a
propune administrarea de dovezi contrarii.
Spre deosebire de actiunea penala, care se caracterizeaza prin oficialitate, in
actiunea civild, guvemata de principiul disponibilita^ii, sarcina probei aparfine
in principal pdrfii civile, intrucat aceasta declaneaza mecanismul de tragere la
raspundere civila a inculpatului i, eventual, a partii responsabile civilmente,
in vederea repararii pagubei cauzate prin infractiune. Prin excepfie insa, atunci
cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa, intrucat procuroml exercita actiunea civila in numele acesteia,
lui ii revine sarcina probei. i in actiunea civila, inculpatul i partea responsabila
civilmente au dreptul de a propune contraprobe.
Sarcina probei este, prin urmare, dominata de principiul ca acela ce face o
afirmatie este obligat sa o dovedeasca {eius incumbit probatio qui dicit, non qui
negat).

In doctrina (I. N eagu , op. c it, p. 443-445; Gr. T heodoru , op. c it, p. 348-350) se opereaza
distinctii intre fapte principale i fapte probatorii, fapte similare, fapte auxiliare fapte negative.

84

Partea generala

_________________

3. Administrarea probelor
Legiuitorul subliniaza necesitatea dovedirii vinovatiei dincolo de orice indoiaId rezonabild. In materia administrarii probelor exista o diferenta importanta intre
faza de urmarire penala i cea de judecata.
In timpul urmdririi penale, organele de urmarire penala au obligafia strangerii
i administrarii probelor [art. 100 alin. (1) din Codul de procedura penala], iar in
faza de judecata, instan|:a de judecata administreaza probe la cererea procurorului,
a parfilor i a persoanei vatamate, iar din qficiu numai in mod subsidiar, atunci
cand considers necesar pentru formarea convingerii sale [art. 100 alin. (2) din
Codul de procedura penala], dorind sa se edifice asupra unor chestiuni nelamurite.
Aceasta ultima dispozi|ie legala este in stransa legatura cu prevederile art. 374
alin. (7)-(8) din Codul de procedura penala, conform carora probele administrate
in faza de urmarire penala i necontestate de parfi nu sunt administrate din nou
de catre instanja de judecata, cu excepfia situa|;iei in care judecatorul apreciaza
ca readministrarea este necesara pentru aflarea adevarului i justa solu^ionare a
cauzei. Instanfa este datoare sa intrebe parfile daca in^eleg sa conteste probele
din faza de urmarire penala, iar daca acestea nu sunt contestate, in principiu nu le
readministreaza, ci doar le apreciaza.
In cursul urmaririi penale, cererea de probe se admite sau se respinge, motivat,
prin ordonanfd, iar in cursul judeca^ii prin mcheiere.
Organele judiciare pot respinge cererea privind administrarea unei probe in
urmatoarele situapi:
a)
cand proba este nerelevantd in raport cu obiectul probafiunii (corespondentul neconcludentei din Codul de procedura penala anterior). Relevanfa xmei
probe consta in aptitudinea acesteia de a duce la aflarea adevarului in cauza. Este
irelevant a se face proba asupra aspectelor consacrate prin prezumfii legale abso
lute [spre exemplu, daca faptuitorul este minor sub 14tani, cererea de a se dispune
efectuarea imei expertize pentru a se stabili daca ace^ta a avut sau nu discemamant in savarirea faptei va fi respinsa, intrucat art. 111 alin. (1) din Codul penal
prezuma absolut lipsa acestuia, stabilind ca un asemen|ia minor nu raspunde pe
nal]. Relevan^a probei trebuie apreciata intotdeauna prin raportare la ceea ce se
incearca, in concret, a se dovedi. Exista situa|ii in carejdecizia de admitere sau
de respingere a cererii privind administrarea unei probe depinde de aspectul ce
se urmarefte a fi probat. Spre exemplu, in cazul unei infracpuni de trafic de persoane, cererea inculpatului de a fi ascultata persoana vatamata spre a se dovedi ca
aceasta i-a dat acordul la comiterea infrac^iunii (i, deci, ca fapta nu constituie
infiracpune) va trebui respinsa ca irelevanta, intrucat, potrivit art. 210 alin. (3) din
Codul penal, consimfam^ntul persoanei victima a traficului nu constituie cauza
justificative. In schimb, aceea^i cerere formulata de procuror va trebui admisa,
daca tinde sa probeze ca acordul victimei a fost rezultatul inducerii sale in eroare

IV. Probele i mijloacele de proba

85

de catre faptuitor, aceasta fiind una dintre modalitatile normative de savarire a


infractiuniit^i;
b) cdnd se constatd cd au fast administrate probe su ficiente cu privire la acea
imprejurare (inutilitate). O proba poate fi relevanta, dar inutila; spre exemplu,
daca im numar mare de martori oculari relateaza o anumita imprejurare i se
observa doar contradictii neinsemnate intre declaratiile acestora, faptul poate fi
considerat dovedit, fara a mai fi utila audierea altor martori oculari;
c) cdnd proba nu este necesard, fiind vorba de un fapt notoriu. In aceasta
situafie, exista, practic, o dispensa de proba, cererea de administrare a probei
urmand a se respinge atunci cand ea tinde la dovedirea unui fapt cunoscut de un
cerc foarte larg de persoane (spre exemplu, nu se dovede^te in cauza penala legea
gravita|iei);
d) cdnd proba este imposibil de obfinut. Pot fi incluse aici atSt aspectele care
tin de dovedirea unor imprejurari contrare concepfiilor noastre despre via|a i
societate (spre exemplu, este imposibil de obfinut o proba din care sa rezulte ca
infracfiunea a fost comisa prin farmece), cat i cele pentru care au disparut din
realitatea obiectiva elementele materiale apte sa le demonstreze (spre exemplu,
este imposibil de efectuat o expertiza contabila in legatura cu activitatea desfaurata de o societate comerciala, in condifiile in care arhiva acesteia a luat foe i a
fost distrusa in intregime);
e) cdnd cererea este formulatd de o persoand neindreptdfitd. Cei indreptatiti
sa solicite administrarea de probe sunt procurorul, par|ile i persoana vatamata,
in cursul judecatii, respectiv partile i subiectii procesuali principali, in cursul
urmaririi penale^^l Spre exemplu, se va respinge cererea de audiere a unui martor
pe care o formuleaza, in nume propriu, interpretul;
f) cdnd proba este contrard legii. Spre exemplu, este interzisa de lege supravegherea tehnica, prin interceptarea comunicafiilor, a raportului dintre avocat
|i persoana pe care o asista sau reprezinta, in ipoteza in care nu exista date ca
avocatul pregatete sau savarete o infractiune [art. 139 alin. (4) din Codul de
procedura penala].

De asemenea, in cazul uciderii unei persoane, solicitarea inculpatului de a se administra probe


spre a se dovedi ck fapta a fost comisa la cererea explicita, serioasa, contientS i repetata a victimei,
care suferea de o boala incurabila cauzatoare de suferinfe permanente i greu de suportat, va trebui
admisa, intrucat tinde a proba comiterea infracjiimii de la art. 190 din Codul penal (uciderea la
cererea victimei), i nu a celei de la art. 188 din Codul penal (omorul), chiar daca consim^amantul
victimei unei infracfiuni contra vie^ii nu reprezinta cauza justificativa.
P' Prin excep^ie, in cursul urmaririi penale, procurorul formuleaza o cerere de probatoriu atunci
cand sesizeaza judecatorul de drepturi i libertafi pentru aplicarea procedurii audierii anticipate
(art. 308 din Codul de procedura penala).

86

Partea generala

4. Principiul loialitatii administrarii probelor


Potrivit acestui principiu, este oprit a se intrebuinfa violence, ameninfdri, alte
mijloace de constrdngere, presiuni, indemnuri sau promisiuni in scopul obfinerii
unor probe. Prin violenta se mtelege orice forma de violenta fizica sau psihica
exercitata de organul judiciar. Amenintarile i mijloacele de constrangere pot
imbraca forma ilicitului penal, dar pot sa constea i intr-o conduita aparent legala
a organelor judiciare penale. Spre exemplu, s-ar incalca principiul loialitatii admi
nistrarii probelor atunci cand procurorul ar promite inculpatului ca va incheia
un acord de recunoatere a vinovatiei, dar numai sub conditia ca acesta sa dea
declaratii despre o alta persoana cu privire la care nu exista suficiente dovezi ca a
participat la savarirea infrac^iunii.
O alta components a principiului este reprezentata de interdicfia de a fi
utilizate metode sau tehnici de ascultare care afecteazd capacitatea persoanei
de a-i aminti i de a relata in mod contient i voluntar faptele care constitute
obiectulprobei (spre exemplu, prin hipnoza)^^l Interdictia are caracter absolut, in
sensul ca opereaza chiar daca cel ascultat i-ar da consimtamantul la folosirea de
asemenea procedee [art. 101 alin. (2) din Codul de procedura penala].
O
reglementare importanta in materia administrarii probelor o reprezinta i
regula conform careia nu este permisd provocarea sdvdririi sau continudrii
sdvdririi unei infracfiuni in scopul obfinerii de probe. Interdictia se aplica atat
organelor judiciare, cat i persoanelor care lucreaza pentru acestea (investigatori
sub acoperire, investigatori cu identitate reala, colaboratori).
Principiul loialitatii administrarii probelor are reverbera|;ie pe intreg parcursul
procesului penal, iar diferite dispozitii ale Codului de procedura penala sunt menite a garanta respectarea lui^^^. El va fi avut in vedere de judecatorul de camera
preliminara atunci cand verifica legalitatea administr^ii probelor in cursul urmaririi penale, dar i de instanta atunci c^nd se propun se administreaza probe in
cursul judecatii.
\
Sanctiunea nerespectarii acestui principiu, ca de altfel a oricarei abateri de la
regula ca probele trebuie obtinute prin mijloace legale, !este excluderea probelor
ilegale (art. 102 din Codul de procedura penala).
Dispozitiile Codului de procedura penala actual introduc, cu caracter de noutate fata de reglementarea anterioara, sancfiunea excluderii in cazul probelor
derivate, daca acestea provin in mod direct din cele nelegale i nu puteau fi obti
nute in alt mod. Probele derivate sunt cele care decurg din alte probe; ele nu vor
[1 In strSnsa legatura cu acest principiu se afla dispozitiile art. 115 alin. (2) din Codul de
procedxira penalS, care stabilesc ca organul judiciar poate asculta o persoanS care se afla intr-o
situa|ie ce pune la indoiala capacitatea sa de a fi martor doar atunci cSnd se constatS ca este
capabila sa relateze in mod contient (s.n.) fapte i imprejurari de fapt conforme cu realitatea,
PI Spre exemplu, art. 110 alin. (5) din Codul de procedura penala fixeaza, i cu acest scop, regu
la ca, in cursul urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se inregistreaza cu mijloace
tehnice audio sau audiovideo.

IV. Probele i mijloacele de proba

87

putea fi folosite in procesul penal daca, fara proba ilegala din care deriva in mod
direct, nu ar fi putut fi obtinute. Spre exemplu, in situatia in care un investigator
sub acoperire ar determina o persoana sa comita o infractiune de dare de mita,
probele derivate obtinute in urma surprinderii in flagrant a functionarului mituit
nu pot fi folosite in cauza penala.

5. Aprecierea probelor
In aceasta privinta functioneaza in continuare principiul liberei aprecieri,
potrivit caruia probele nu au o valoare dinainte stabilita, ci se evalueaza prin
coroborare intre ele.
Potrivit dispozitiilor art. 103 alin. (2) din Codul de procedura penala, instanta
poate sa pronunte condamnarea numai atunci cand are convingerea ca acuzatia
a fost dovedita dincolo de orice mdoiala rezonabila. Coroborand acest text cu
dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura penala, rezulta ca regula de mai sus vizeaza in realitate orice hotarare de tragere la raspundere penala
(at^t condamnarea, cat i renuntarea la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii
pedepsei).
Dispozitiile legii fixeaza i ipoteze in care hotara^rile judecatoreti penale nu se
pot intemeia pe anumite probe i mijloace de proba, astfel;
- conform art. 103 alin. (3) din Codul de procedura penala, solutiile de condaninare, renuntare la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii pedepsei nu pot fi
adoptate atunci cand s-ar baza, in mod determinant, pe declaratia investigatorului,
a colaboratorului sau a martorului protejat;
- potrivit art. 352 alin. (12) din Codul de procedura penala, condamnarea, renunfarea la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii pedepsei nu pot avea la baza
probe clasificate, daca aparatorului inculpatului nu i s-a acordat acces la acestea;
- conform art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotarrea judecatoreasca nu se poate intemeia pe constatarile i concluziile expertizei efectuate de
un expert incompatibil.

Sectiunea a 2-a. Audierea persoanelor


Persoanele care pot fi audiate in procesul penal sunt suspectul, inculpatul, per
soana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorul i expertul.
Audierea se va realiza prin interpret autorizat atunci cand persoana nu intelege, nu vorbe^te sau nu se exprima bine in limba rom^na, respectiv cu participarea
unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special, daca
persoana audiata este surda, muta sau surdo-muta (in aceste din urma cazuri,
comunicarea se poate face i in scris). Prin excepfie, audierea poate avea loc in
prezenta oricarei persoane care poate comunica cu cel ascultat, in situatia in care

gg

Parteag e n e r a l a ______________________

se
luarea urgenta a unei masuri procesuale sau daca nu se poate asigura
un interpret autorizat (spre exemplu, pentru ca nu exista interpret autorizat pentru
vorbit de inculpat); organul judiciar are msa obligatia de a relua audierea
tin interpret sau prin intermediul unei persoane care are capacitatea de a comunica
limbajul special, imediat ce aceasta este posibil.

gl. Audierea suspectului sau inculpatului


pomind de la presupunerea normala ca suspectul sau inculpatul cunoate cel
jnai
informatiile privitoare la infractiunea de a carei savarire este acuzat,
legea a inscris declaratiile acestuia intre mijloacele de proba. Corelativ, pentru
Qfganele judiciare s-a fixat indatorirea de a-1 chema pe suspect sau inculpat spre
H ascultat in diferite momente procesuale, spre exemplu: dupa ce s-a dispus
^ojitinuarea in personam a urmaririi penale, dupa punerea in micare a actiunii
eixale? in ipoteza luarii oricarei masuri preventive, ori de cate ori este necesar in
cursul judecatii in prima instanta i in apel.
procedura de ascultare!audiere este compusa dintr-un cumul de reguli tactice
i pfocedurale. Astfel, la inceputul primei audieri, organul judiciar il intreaba pe
s^gpect sau inculpat cu privire la nume, prenume, porecla, data i locul naterii,
codul numeric personal, numele i prenumele parintilor, cetatenia, starea civila,
s itu a tia militara, studiile, profesia ori ocupatia, locul de munca, domiciliul, adresa
unde locuie^te efectiv i adresa la care dorete sa ii fie comunicate actele de procediiT^j antecedentele penale, daca impotriva sa se desfaoara un alt proces penal,
daca solicita un interpret in cazul in care nu vorbete sau nu intelege limba romana
Qii nu se poate exprima, precum i cu privire la orice alte date pentru stabilirea
s itu a tie i sale personale. La urmatoarele audieri, aceste intrebari se repeta doar
daca organul judiciar considera necesar.
\
Organul judiciar comunica apoi suspectului sau inculpatului calitatea in care
este audiat, fapta ce formeaza obiectul cauzei i incadrdrea juridica a acesteia i li
aduce la cunotinta drepturile i obligatiile procesuale. In cursul urmaririi penale,
^epturile i obligatiile i se comunica i in scris, sub sem^atura, iar in cazul in care
poate ori refuza sa semneze, se va incheia un proces-yerbal despre aceasta.
Atunci cand il asculta pe inculpat, organul judiciar trebuie sa ii aduca la
^yjjotinta i posibilitatea de a incheia un acord de recunoatere a vinovatiei (in
sityatiile in care legea permite aceasta), respectiv posibilitatea de a beneficia
feducerea pedepsei prevazute de lege ca urmare a recunoaterii invinuirii in
c u rs u l judecatii.
Suspectul sau inculpatul ii poate exercita dreptul da a nu da declarafii. Pentru
f a z a judecatii, legea prevede ca in aceasta situatie instanta dispune citirea declaratiilor pe care inculpatul le-a dat (eventual) anterior.

IV. Probele i mijloacele de proba

89

Daca suspectul sau inculpatul este de acord sa dea declaratie, ascultarea


propriu-zisa debuteaza cu lasarea acestuia sa declare tot ceea ce dorete referitor
la fapta de care este acuzat, dupa care i se pot pune intrebari. Cand considers
necesar, organul judiciar poate permite acestuia sa utilizeze insemnari i notite
proprii. Daca inculpatul nu ii amintete anumite fapte sau imprejurari ori cand
exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta i cele date
anterior, judecatorul li cere explicatii i poate da citire, in intregime sau in parte,
declaratiilor anterioare.
Atat inainte, cat i in cursul audierii, suspectul sau inculpatul are dreptul sa se
consulte cu avocatul. Mai mult, in cursul audierii, el ii poate exercita dreptul la
tacere cu privire la oricare dintre faptele ori imprejurarile despre care este intrebat,
de unde rezulta ca acest drept implica atat refuzul de a da orice declaratie, cat i
refuzul de a da declaratii cu privire la oricare dintre chestiunile in legatura cu care
este intrebat.
In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi suspecti sau inculpati, ei vor fi
audia^i pe rand, in faza de judecata, audierea fiecamia se face in prezenta celorlal^i, dar, atunci cand interesul aflarii adevarului o cere, instanta poate dispune
audierea unui inculpat fara ca ceilalti sa fie de fata; in acest din urma caz, decla
ratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa audie
rea lor, iar inculpatul ascultat separat poate fi din nou audiat in prezenta celorlalti
sau a unora dintre ei.
Declaratiile se consemneaza in scris, cu indicarea orei la care a inceput ascul
tarea i a orei la care s-a incheiat, precum i a intrebarilor adresate pe parcursul
ascultarii, mentionandu-se cine le-a formulat. Daca este de acord cu continutul
declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza; daca are de facut completari, rectificari ori precizari, acestea sunt indicate in finalul declaratiei, fiind
urmate de semnatura suspectului sau inculpatului. Declaratia scrisa este semnata
i de organul judiciar in fata caruia a fost data, de grefier, de avocatul suspectu
lui, inculpatului, al persoanei vatamate, partii civile sau par|ii responsabile civilmente, daca au fost prezenti, precum i de interpret, daca este cazul.
Cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar
consemneaza acest lucru in declaratia scrisa.

2. Audierea persoanei vatamate, a partii civile i a partii


responsabile civilmente
Intrucat persoana vatamata, partea civila i cea responsabila civilmente au
fost implicate in comiterea infiractiunii, informatiile pe care acestea le fumizeaza
organelor judiciare pot contribui la aflarea adevarului in cauza, motiv pentru care
declaratiile lor constituie mijloace de proba.

Partea generala

La mceputul primei audieri, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate,


partii civile sau celei responsabile civilmente aceleai intrebM preliminare pe care
le pune i suspectului sau inculpatului, dupa care ii aduce la cunotinta drepturile
i obligatiile procesuale. In plus, persoana vatamata este informata asupra faptului
ca, in cazul in care inculpatul va fi privat de libertate sau condamnat la o pedeapsa
privativa de libertate, ea poate fi incunotintata cu privire la punerea lui in libertate
in orice mod.
Audierea propriu-zisd. decurge in acelafi mod cu cea a suspectului sau incul
patului, cu diferenta insa ca persoana vatamata, partea civila i cea responsabila
civilmente nu pot refuza sd dea declarafii.

3. Audierea martorului
Potrivit dispozitiilor art. 114 din Codul de procedura penala, martorul este
definit ca orice persoana care are cunotinfd despre fapte sau imprejurdri de fapt
care constitute probd in cauza penala.
Martorii sunt denumiti ochii i urechile justitiei, declaratiile lor fiind mijloace de proba aproape nelipsite in procesele penale. De altfel, legea consacra regula
de principiu ca orice persoana poate f i audiatd in calitate de martor, sub singura
condifie de a avea capacitatea de a depune mdrturie. Prin urmare;
- pot fi audiati ca martori i minorii sub 14 ani, ascultarea lor avand loc in
prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului
institutiei careia minoml ii este incredintat spre cretere fi educare, iar daca este
necesar, va asista i un psiholog;
- pot fi audiate in calitate de martor i persoanele care au intocmit proceseverbale in temeiul art. 61-62 din Codul de procedura penala (organele de constatare, comandantii de nave i aeronave);
>
- calitatea de martor are int^ietate fata de calitatea de expert sau de avocat,
de mediator ori de reprezentant al uneia dintre parti saU al unui subiect procesual
principal, cu privire la faptele i imprejurarile de fapt p i care persoana le-a cunoscut inainte de a dobandi aceasta calitate;
",
- au capacitatea de a depune marturie i so|ul, fostul i^ot, ascendentii i descendentii, fi-atii i surorile suspectului sau inculpatului, numai ca nu sunt obligati in
acest sens, putdnd refuza sd dea declarafie. Atunci cand sunt mai multi suspecti
sau inculpati, persoana care indeplinete una dintre calita^ile de mai sus in raport
cu imul dintre suspecti sau inculpati este scutita de obliga^ia de a depune marturie
i impotriva celorlalti, daca declara|ia nu poate fi limitata doar la acetia din urma.
Persoanele care au dreptul de a refuza sa declare ca martor pot depune martu
rie daca doresc, ipoteza in care simt msa obligate sa relateze adevarul, fiindu-le
aplicabile dispozi|iile privitoare la drepturile i obligatiile martorilor.

IV. Probele i mijloacele de proba

91

Legea [art. 115 alin. (2)-(3) din Codul de procedura penala] prevede insa ca
persoana care se afla mtr-o situatie ce ii pime la indoiala, in mod rezonabil, capacitatea de a fi martor (spre exemplu, sufera de o boala psihica) poate fi audiata
doar atunci cand organul judiciar constata ca este capabila sa relateze in mod contient fapte i imprejurari de fapt conforme cu realitatea. Prin urmare, nici chiar
in cazul acestor persoane nu este exclusa posibilitatea de a fi ascultate ca martori,
sub conditia insd d e a f i capabili sd relateze contient fapte verosimile.
Nu au capacitatea de a f i martor partile i subiectii procesuali principali; in
cazul persoanei vatamate, aceasta poate fi insa ascultata ca martor in ipoteza in
care intiinteaza organul judiciar ca nu dorete sa participe la procesul penal
[art. 81 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Legea consacra i unele limitdri in privinta declaratiilor martorilor. Astfel;
a) nu pot face obiectul declaratiilor de martor faptele sau imprejurarile al caror
secret ori confidentialitate poate fi opusa, prin lege, organului judiciar. Potrivit
dispozitiilor art. 306 alin. (6) din Codul de procedura penala, secretul profesional i bancar nu p ot f i opuse procurorului dupd mceperea urmdririi penale, cu
excepfia secretului profesional al avocatului. De aici rezulta ca, practic, singurul
tip de secret opozabil intotdeauna organului judiciar este secretul profesional al
avocatului;
b) martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice
sau religioase ori alte circumstante personale i de familie, cu exceptia cazului in
care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului in cauza sau pentru verificarea credibilitatii martorului (spre exemplu, optiunile politice sau ideologice
ale martorului ar putea prezenta interes intr-o cauza privitoare la o infiractiune de
actiuni impotriva ordinii constitutionale).
Martorii au o serie de drepturi i obligatii legate de desfaurarea procesului
penal. Drepturile martorului sunt:
- dreptul de a fi supus masurilor de protectie i de a beneficia de restituirea
cheltuielilor prilejuite de chemarea in fata organelor judiciare, atunci cand sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege;
- dreptul de a nu se acuza. Astfel, daca o persoana ascultata anterior ca martor
a devenit suspect sau inculpat, declaratiile date anterior, in calitate de martor, nu
pot fi folosite impotriva sa^^^;
- dreptul de a ataca sentinta cu apel, in ceea ce privete cheltuielile judiciare
i indemnizatiile ce i se cuvin.
Martorul are i urmatoarele obligatii:
- de a se prezenta in fata organului judiciar care 1-a citat la locul, ziua i ora
aratate in cita^ie - sub sanctiunea emiterii unui mandat de aducere impotriva sa;

Pentru a se putea verifica respectarea acestui drept al martorului, art. 118 din Codul de pro
cedura penala obliga organul judiciar sa mentioneze, cu ocazia consemnarii declarafiei martorului,
calitatea sa procesuala anterioara.

92

Partea generala

- de a comunica in scris, in termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care


este citat - sub sanc|iunea amenzii judiciare;
- de a depune juramant sau declaratie solemna;
- de a spune adevarul - sub sanctiunea de a fi acuzat pentru savarirea
infrac]:iunii de marturie mincinoasa.
Ascultarea martorului debuteaza cu aceleai intrebari preliminare care se pun
i partilor subiectilor procesuali principali. Martorului i se comunica obiectul
cauzei, calitatea in care este audiat i faptele sau imprejurarile de fapt pentru
dovedirea carora a fost propus ca martor. Este apoi intrebat daca este membru de
familie sau fost so\ al suspectului, inculpatului, persoanei vatamate ori al celorlalte par^i, daca se afla in relatii de prietenie sau de du^manie cu aceste persoane,
precum i daca a suferit vreo paguba in urma savaririi infractiunii, dupa care i
comunica drepturile i obligatiile procesuale.
Martorul depune juramant religios sau declarafie solemna, ale caror formule
sunt prevazute de art. 121 din Codul de procedura penala.
Martorul este lasat sa declare tot ceea ce tie in legatura cu faptele sau
imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus, apoi i se pot adresa
intrebari. Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate
sa il citeasca in instanta, procurorul i partile avand dreptul sa il examineze, iar
instante putand retine inscrisul la dosar, in original sau in copie. Daca martorul nu
ii mai amintete anumite fapte sau imprejurari ori ca^nd exista contraziceri intre
declaratiile facute in instanta i cele date anterior, dupa ce martorul a fost lasat sa
declare tot ceea ce tie, se poate da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor
anterioare.
Fiecare martor este audiat separat i fara prezenta altor martori. In cursul judecatii, martorii audiati raman in sala, la dispozi|:ia instantei, pana la terminarea
actelor de cercetare judecatoreasca ce se efectueaza in edin|:a respectiva. Daca
instanta gasete necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei din sala
de edinta, in vederea reaudierii ori a confruntarii lor. ;
Declaratiile martorilor se consemneazd in scris, duj^a procedura prevazuta in
cazul parjilor i subiec|:ilor procesuali principali.
!

4. Audierea expertului
Modul in care se realizeaza audierea expertului este reglementat intr-o maniera
mult mai detaliata decat o facea Codul de procedura penala anterior.
Ascultarea expertului se realizeaza fie de catre organul de urmarire penala
(in faza urmaririi penale), fie de instan|a de judecata (in faza judeca^ii), potrivit
dispozi^iilor referitoare la audierea martorilor.
Audierea expertului se efectueaza atunci c^nd este necesara pentru lamurirea
constatarilor sau concluziilor sale. Daca expertiza s-a efectuat de catre o institufie

IV. Probele i mijloacele de proba

93

medico-legala, institut sau laborator de specialitate, institutia va desemna pe unul


dintre exper|;ii care au participat la expertiza spre a fi ascultat de cStre organele
judiciare penale.

Sectiunea a 3-a. Perchezitia


Perchezifiile sunt procedee probatorii prin intermediul carora se cauta inscrisuri, mijloace materiale de proba sau alte mijloace de proba care se afla in diferite
locuri i medii de stocare, ridicandu-se de la persoana sau institutia la care se
gasesc.
Percheziliile se efectueaza cu respectarea demnita|ii, fara a constitui ingerin|e
disproportionate in via|a privata.
Perchezifia poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul.

1. Perchezitia domiciliara
Perchezitia domiciliara presupune cercetarea de catre organul judiciar a locuinfei sau a oricarui spatiu delimitat in orice mod (spre exemplu, sediul unei
societa|i comerciale), ce apartine ori este folosit de o persoana fizica sau juridica,
ori a bunurilor aflate in acesta.
Perchezi|ia domiciliara poate fi dispusa daca sunt indeplinite cumulativ doua
condifii:
- exista o suspiciune rezonabila cu privire la savar^irea unei infrac|iuni de
catre o persoana ori la detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o
infiractiune;
- se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea i strangerea probelor cu privire la acea infrac|iune, la conservarea urmelor savaririi infi:ac|iunii
sau la prinderea suspectului ori inculpatuluit^l
Perchezitiile domiciliare se pot dispune atat in cursul urmaririi penale, cat i
in cursul judeca^ii.
In cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se autorizeaza de catre judecatorul de drepturi i libertati de la instan^a careia i-ar reveni competen^a sa
judece cauza in prima instan^a sau de la instan|;a corespunzatoare in grad acesteia
in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul
care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, la cererea acestuia.
In cuprinsul cererii trebuie sa se indice:
Legea nu mai prevede in mod explicit condi^ia ca urmarirea penala sa fi inceput in cauza,
dar aceasta se deduce implicit din imprejurarea ca etapa actelor premergatoare nu mai exista, astfel
ca, imediat dupa primirea actului de sesizare, daca nu se constata existen t unuia dintre cazurile de
la art. 16 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi
penale cu privire la fapta [art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala].

94

Partea generala

- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt suspiciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor
sau persoanelor cautate in locuri mvecinate, descrierea acestor locuri;
- indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu
privire la savarirea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori inscrisurilor ce au legatura cu o infractiune;
- indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca in locul
in care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot
fi descoperite probe cu privire la savarirea infractiunii ori urme ale savaririi
infractiunii;
- numele, prenumele i, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se banuiete ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia,
precum i indicarea urmelor savaririi infractiunii ori a altor obiecte despre care
se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
Cererea se inainteaza impreuna cu dosarul cauzei i se solutioneaza in camera
de consiliu, in termen de 24 de ore, fara citarea par^ilor. Participarea procurorului
este obligatorie.
Judecatorul se pronunta prin incheiere, care nu este supusa niciunei cai de
atac. In caz de respingere, o noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare
in acelai loc poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte
sau imprejurari noi, necunoscute de judecator la momentul solutionarii cererii
anterioare.
Daca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi i libertati o admite i
emite de indata mandatul deperchezifie. Intocmirea minutei este obligatorie.
Incheierea i mandatul de perchezitie cuprind:
- denumirea instantei;
- data, ora i locul emiterii;
,
- nxmiele, prenumele i calitatea persoanei care a eniis mandatul de perchezitie;
- scopul pentru care a fost emis mandatul;
- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca este cazul,
i a locurilor invecinate acestuia;
'
- numele sau denumirea persoanei la domiciliul, re^dinta ori sediul careia se
efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta;
'
- numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
- descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuiete
ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savaririi
infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce
urmeaza a fi perchezi|;ionat;
- semnatura judecatorului i tampila instantei.
Mandatul de perchezitie nu poate depai, ca valabilitate, o perioada de 15 zile
i nu poate fi folosit decat o singura data.

IV. Probele i mijloacele de proba

95

In cursuljudecdtii, instanta de judecata poate dispune, din oficiu sau la cererea


procuromlui, efectuarea unei perchezitii domiciliare in vederea punerii in executare a mandatului de arestare preventiva a inculpatului, precum i in cazul in care
exista suspiciuni rezonabile ca in locul unde se solicita efectuarea perchezitiei
exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul
cauzei. Procedura de autorizare este similara celei din cursul urmaririi penale.
Dupa emitere, mandatul de perchezitie se comunica procuromlui, care ia
masuri pentru executarea acestuia. Perchezifia se efectueazd de procuror sau de
organul de cercetare penald, care poate fi insotit de lucratori operativi.
Perchezitia domiciliara nu poate fi inceputa inainte de ora 6,00 sau dupa ora
20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau a cazului in care perchezitia urmeaza
sa se efectueze intr-un local deschis publicului la acea ora. Daca insa perchezitia
a inceput in intervalul legal, ea poate fi continuata i dupa ora 20,00.
Este interzisa efectuarea in acelai timp cu perchezitia a oricaror acte
procedurale in aceeai cauza, care prin natura lor impiedica persoana la care se
face perchezitia sa participe la efectuarea acesteia, cu exceptia situatiei in care se
desfaoara simultan, in aceeai cauza, mai multe perchezitii.
Organul judiciar se legitimeaza i inmaneaza o copie a mandatului persoanei
la care se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia sau unui membru al
familiei, iar, in lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu
care cunoate persoana la care se va efectua perchezitia i, daca este cazul,
custodeluii^l Persoanelor anterior aratate li se va solicita, inainte de inceperea
perchezitiei, sa predea de bunavoie persoanele sau obiectele cautate, iar daca
acestea se conformeaza, perchezitia nu se va mai efectua. De asemenea, acelorai
persoane li se aduce la cunotinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa
participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, inceperea perchezitiei
se amana pana la sosirea acestuia, dar nu mai mult de 2 ore. In cazuri exceptionale,
ce impun efectuarea perchezitiei de urgen^, sau in cazul in care avocatul nu poate
fi contactat, perchezitia poate incepe i inainte de expirarea termenului de 2 ore.
Persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o
persoana de incredere. Daca cel la care se face perchezitia este retinut ori arestat,
va fi adus la perchezitie, iar in cazul in care nu poate fi adus, perchezitia se face
in prezenta unui reprezentant ori a unui martor asistent.
Prin exceptie, perchezitia poate incepe fara inmanarea copiei mandatului de
perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor,
precum i fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui
avocat ori a unei persoane de incredere, in urmatoarele cazuri:

Daca este vorba despre sediul unei persoane juridice, mandatul se inmaneaza reprezentantului
acesteia sau, in lipsa lui, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercifiu care se aflS m sediu
ori este angajat al persoanei juridice respective, iar daca este vorba despre autoritati sau institufii
publice, reprezentantului acestora.

96

Partea generala

- cand este evident ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea
probelor ori a elementelor ce prezinta importan|a pentru cauza;
- daca exista suspiciunea ca in spafiul in care urmeaza a se efectua perchezi|ia
se afla o persoana a carei viafa sau integritate fizica este pusa in pericol;
- daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.
Daca in spafiul unde urmeaza a fi efectuata perchezifia nu se afla nicio
persoana, perchezitia se va efectua in prezenta unui martor asistent, iar copia
mandatului de perchezi|ie se va inmana de indata ce este posibil.
Organele judiciare care efectueaza perchezi|ia pot folosi forj:a, in mod adecvat
i proportional, pentru a patrunde intr-un domiciliu:
- dacS exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenfa armata sau alte
tipuri de violenfa ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
- in cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile
organelor judiciare de a patrunde in domiciliu.
In cazul in care, in timpul perchezi^iei, se constata ca au fost transferate probe,
date sau ca persoanele cautate s-au ascuns in locuri invecinate, mandatul de
perchezi^ie ini|ial este valabil i pentru aceste locuri, continuarea efectuarii perchezi^iei fiind incuviin^ata de procuror.
Organul judiciar care efectueaza perchezi|ia are dreptul sa deschida, prin
folosirea for^ei, incaperile, spa|;iile, mobilierul i alte obiecte in care s-ar putea
gasi obiectele, inscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele ca^utate, in cazul in
care posesorul acestora nu este prezent sau nu dorete sa le deschida de bunavoie.
Organul judiciar este obligat sa se limiteze numai la ridicarea obiectelor
i inscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea
penala. Cu toate acestea, obiectele sau inscrisurile a caror circulatie ori detinere
este interzisa sau in privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu
savarirea imei infrac|;iuni pentru care ac^iunea penala se pune in micare din
oficiu se ridica intotdeauna.
Dupa identificare, obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt
ridicate i persoanelor prezente, pentru a fi recunoscutf i a fi insemnate de catre
acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza i s^ sigileaza. Obiectele care
nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete | i sigilii se impacheteaza
sau se inchid, pe cat posibil impreuna, dupa care se aplica sigilii, Obiectele care
nu pot fi ridicate se lasa in pastrarea celui la care se afla sau a unui custode,
punandu-i-se in vedere ca are obligapa de a le pastra i conserva, precum i de
a le pune la dispozi^ia organelor de urmarire penala, la cererea acestora, sub
sancfiimea prevazuta la art. 275 din Codul penal^^l
Activita^ile desfaurate cu ocazia efectuarii perchezi|iei sunt consemnate
intr-un proces-verbal. O copie a acestuia se lasa persoanei la care s-a facut perchezipa sau de la care s-au ridicat obiectele i inscrisurile ori uneia dintre persoaInfractiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de Jnscrisuri.

IV. Probele i mijloacele de proba

97

nele prevazute la art. 159 alin. (5) sau (6) din Codul deprocedura penala care au
participat la perchezi^ie.
Procesul-verbal va cuprinde:
- numele, prenumele calitatea celui care il incheie;
- numarul i data mandatului de perchezifie;
- locul unde este incheiat;
- data i ora la care a inceput i ora la care s-a terminatperchezitia, cu
menfionarea oricarei intremperi intervenite;
- numele, prenumele, ocupa^ia i adresa persoanelor ce au fost prezente la
efectuarea perchezi|iei, cu men|ionarea calita|ii lor;
- efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezifia cu privire la
dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezi|:ie;
- descrierea amSnun^itS a locului i condi^iilor in care inscrisurile, obiectele
sau urmele infrac^iunii au fost descoperite i ridicate, enumerarea i descrierea lor
amanun|ita, pentru a putea fi recunoscute;
- men^iuni cu privire la locul i condi^iile in care suspectul sau inculpatul a
fost prins;
- obiec|iile i explica|;iile persoanelor care au participat la efectuarea perchezitiei, precum i mentiunile referitoare la inregistrarea audiovideo sau fotografiile
efectuate;
- menfiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pastrare;
- menfiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina i la sfarit de cel care il in
cheie, de persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia, daca a fost
prezent, precum i de persoanele care au prezente la efectuarea perchezitiei. Daca
vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refliza sa semneze, se face mentiune
despre aceasta, precum i despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
Locul in care se desfaoara perchezitia, persoanele sau obiectele gasite pe
parcursul perchezi|;iei pot fi fotografiate ori inregistrate audiovideo. Fotografiile
sau inregistrarile se ataeaz& la procesul-verbal.
Obiectele ori inscrisurile ridicate care constitute mijloace de proba sunt ataate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele sav^ririi infractiunii se ridica i
sunt conservate. Obiectele, inscrisurile i urmele ridicate, care nu sunt ataate la
dosar, pot fi fotografiate; fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala i
se ataeazS la dosar.
Mijloacele materiale de proba se pastreazS de organul de urmarire penala sau
de instan^a de judecata la care se gSsete dosarul, pSna la solu^ionarea definitiva
a cauzei.
Obiectele care nu au legSturS cu cauza se restituie persoanei cSreia ii aparjin,
cu excep|ia celor care sunt supuse confiscSrii. Obiectele ce servesc ca mijloc de

Partea generala

proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin
chiar inainte de solutionarea definitiva a cauzei (cu obligatia acesteia de a le
pastra pana la acest moment), in afara de cazul cand prin aceasta s-ar stanjeni
aflarea adevarului.

2. Perchezitia corporala
Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane,
a cavitatii bucale, a nasului, a urechilor, a pamlui, a imbracamintei, a obiectelor
pe care persoana le are asupra sa sau sub controlul sau la acel moment.
Perchezitia corporala se dispune atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca
prin efectuarea ei vor fi descoperite urme ale infiractiunii, corpuri delicte ori alte
obiecte ce prezint^ importanta pentru aflarea adevarului in cauza.
Perchezitia corporala se efectueaza de catre organele judiciare sau de catre
orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii i securitatii publice. Pot proceda
la perchezitii corporale i organele de constatare prevazute la art. 61 din Codul
de procedura penala, in cazul infiractiunilor flagrante, i comandantii de nave sau
aeronave, in conditiile art. 62 din Codul de procedura penala.
Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei i se solicita predarea de bunavoie
a obiectelor cautate. Daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efectueaza,
cu exceptia cazului cand ea este considerate in continuare utila pentru cautarea
altor obiecte sau urme.
Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa nu incalce demnitatea
umana, sens in care ea se va efectua de catre o persoana de acelai sex cu cea
perchezitionata.
Despre efectuarea perchezitiei corporale se intocmete proces-verbal, o copie
fiind lasata celui perchezitionat. In procesul-verbal se indica:
- numele i prenumele persoanei perchezitionate;
- numele, prenumele i calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
- enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
- locul unde este incheiat;

- data i ora la care a inceput i ora la care s-a terminat perchezitia, cu mentionarea oricarei intremperi intervenite;
;
- descrierea amanuntita a locului i conditiilor in care inscrisurile, obiectele
sau urmele infrac|;iunii au fost descoperite i ridicate, enumerarea i descrierea lor
amanuntita, pentru a putea fi recunoscute;
- menliuni cu privire la locul i conditiile in care suspectul sau inculpatul a
fost gasit.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina i la sfar^it de cel care il incheie
i de persoana perchezitionata. Daca cel perchezitionat nu poate sau refuza sa
semneze, se face mentiune despre aceasta i despre motivele imposibilitatii sau
refijzului de a semna.

IV. Probele i mijloacele de proba

99

Cu privire la obiectele sau mscrisurile gasite se iau masuri similare celor de la


perchezitia domiciliara.

3. Perchezitia unui vehicul


Perchezitia unui vehicul consta in examinarea exteriorului ori interiorului unui
vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora. Ea se dispune
atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea ei vor fi descoperite
urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta importanta pentru
aflarea adevarului in cauza.
Perchezitia vehiculelor se efectueaza de catre organele judiciare sau de catre
orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii i securitatii publice. in cazul
infractiunilor flagrante, pot proceda la asemenea perchezitii i organele de constatare prevazute la art. 61 din Codul de procedura penala, precum i comandantii de
nave sau aeronave, in condi|:iile art. 62 din Codul de procedura penala.
Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei care folosete vehiculul i se so
licits predarea de bunavoie a obiectelor cautate. Daca acestea sunt predate, perchezi^ia nu se mai efectueaza, cu exceptia cazului c^nd ea este considerata in
continuare utila pentru cautarea altor obiecte sau urme.
Despre efectuarea perchezitiei se intocmete proces-verbal, o copie fiind
lasata celui ce folosete vehiculul respectiv. Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
- numele i prenumele persoanei care folosete vehiculul;
- numele, prenumele i calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
- enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
- locul unde este incheiat;
- data i ora la care a mceput i ora la care s-a terminat perchezitia, cu mentionarea oricarei mtreruperi intervenite;
- descrierea amanuntita a locului i condi$iilor m care inscrisurile, obiectele
sau urmele infractiunii au fost descoperite i ridicate, enumerarea i descrierea lor
amanuntita, pentru a putea fi recunoscute;
- mentiuni cu privire la locul i conditiile in care suspectul sau inculpatul a
fost gasit.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina i la sfarit de cel care il incheie
i de persoana care folosete vehiculul. Daca nu poate sau refiiza sa semneze, se
face men^iune despre aceasta fi despre motivele imposibilita^ii sau refuzului de
a semna.
Cu privire la obiectele sau inscrisurile gasite se iau masuri similare celor de la
perchezitia domiciliara. Astfel, obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie
mijloace de proba sunt ataate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele sav^firii
infractiunii se ridica i sunt conservate. Obiectele, inscrisurile i urmele ridicate,
care nu sunt ataate la dosar, pot fi fotografiate; fotografiile se vizeaza de organul
de urmarire penala i se ataeaza la dosar.

100

Partea generala

Mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau


de instanta de judecata la care se gasete dosarul, pana la solutionarea definitiva
a cauzei.
Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin,
cu exceptia celor care sunt supuse confiscarii. Obiectele ce servesc ca mijloc de
proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin
chiar inainte de solutionarea definitiva a cauzei (cu obligatia de a le pastra pana la
acest moment), in afara de cazul cand prin aceasta s-ar stanjeni aflarea adevarului.

Sectiunea a 4-a. Expertiza i constatarea

1. Expertiza
1.1, Dispunerea expertize!
Expertizele sunt procedee probatorii prin intermediul carora o persoana abilitata oficiala, numita expert, avand cunotinte de specialitate intr-un anumit domeniu (tiinta, arta, tehnica etc.), efectueaza o serie de operatii specifi.ce pentru
a lamuri, in procesul penal, anumite chestiuni de natura tehnica ce exced domeniului dreptului.
Sunt cunoscute mai multe tipuri de expertiza, precum cea criminalistica (dactiloscopica, traseologica, balistica etc.), medico-legala, toxicologica, contabila,
tehnica.
Conform art. 172 din Codul de procedura penala, efectuarea unei expertize se
dispune atunci cand este necesara i opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori imprejurari ce prezinta importanta pentru
aflarea adevarului m cauza.
In principiu, expertiza este facultativd. Totui, legqa fixeaza i ipoteze in care
dispunerea i efectuarea unei expertize devine obligatqrie. Spre exemplu, exper
tiza medico-legala psihiatrica este obligatorie:
<
- in cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 i 16 ani;
- in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nasdut ori a fatului de catre
mama;
- cand organul de urmarire penala sau instanta are o indoiala asupra discemamantului suspectului ori inculpatului in momentul savaririi infracpunii ce face
obiectul cauzei.
in cursul urmaririi penale expertiza se dispune, la cerere sau din oficiu, de
catre organul de urmarire penala, prin ordonanfd motivata, iar in cursul judecatii
de catre instanfa, prin incheiere motivata.
Cererea de efectuare a expertizei se formuleaza in scris, cu indicarea faptelor
i imprejurarilor supuse evaluarii i a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.

IV. Probele i mijloacele de proba

101

Ordonanta sau incheierea prin care se dispune expertiza trebuie sa indice faptele
sau imprejurarile pe care expertul trebuie sa le constate, sa le clarifice i sa le evalueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul m care expertiza trebuie
efectuata, precum i institutia ori expertii desemnati pentru aceasta.

1.2. Desemnarea expertului. Drepturile i obligatiile acestuia


Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii de
specialitate ori de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate, in
conditiile legii. Expertiza i examinarea medico-legala se efectueaza in cadrul
institutiilor medico-legale.
Expertul este numit prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin in
cheierea instantei. De regula, se desemneaza un singur expert; prin excepfie, se
pot desemna doi sau mai multi experti in cazurile in care, ca urmare a complexitatii expertizei, sunt necesare cunotin|e specializate din discipline distincte. Cand
expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un institut sau
laborator de specialitate, desemnarea expertului (sau a expertilor) se face de catre
acea institutie.
Partile i subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea
expertizei sa participe un expert recomandat de acestea. In cazul in care expertiza
este dispusa de instanta, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de
acesta sa participe la efectuarea expertizei.
Expertului ii sunt aplicabile cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 64
din Codul de procedura penala, iar daca totui expertul aflat intr-o asemenea situatie a fost desemnat in cauza, hotararea judecatoreasca nu se poate intemeia
pe constatarile i concluziile sale. Legea prevede i ca nu poate fi desemnata din
nou ca expert persoana care a avut aceasta calitate in aceeai cauza, cu exceptia
situa|iei in care este recomandata de parti sau de procuror.
Expertul are o serie de drepturi, anume:
- sa refuze efectuarea expertizei pentru aceleai motive pentru care martorul
poate refiiza sa depuna marturieC*^;
- sa ia cunotinta de materialul dosarului, necesar pentru efectuarea expertizei;
- sa ceara lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu
privire la faptele ori imprejurarile ce trebuie evaluate;
Dei art. 175 alin. (1) din Codul de procedura penala enumera acest drept printre cele ale
expertului, apreciem totui cS este mai degraba vorba despre o necorelare legislativS. Martorul
are dreptul de a refuza s& depuna marturie atunci cand are calitatea de so^, fost so|, ascendent,
descendent, frate sau sora cu suspectul sau inculpatul. Dintre toate aceste ipoteze, se poate vorbi,
eventual, despre un drept al expertului de a refuza expertiza numai atunci cand are calitatea de
fost so| al suspectului sau inculpatului, in celelalte situa^ii el fiind oricum incompatibil [in temeiul
art. 174 raportat la art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala]. Dar, chiar i atunci cand
are calitatea de fost so^, este mult mai probabil ca expertul va fi recuzat pentru incidenfa cazului de
incompatibilitate de la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.

102

Partea generala

- sa ceara lamuriri partilor i subiectilor procesuali principali, cu incuviintarea


in conditiile stabilite de organele judiciare;
- dreptul la onorariu pentru activitatea depusa in vederea efectuarii expertizei,
pentm cheltuielile pe care ar txebui sa le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea
expertizei;
- dreptul de a beneficia de masuri de protectie, in conditiile prevazute la
art. 125 din Codul de procedura penala.
Corelativ, o b lig a 0 e expertului sunt:
- de a se prezenta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei de
judecata ori de cate ori este chemat;
- de a intocmi raportul de expertiza cu respectarea termenului-limita stabilit
de organul judiciar care a dispus expertiza^^^;
- de a expune o opinie imparfiala cu privire la faptele sau imprejurarile eva
luate, in conformitate cu regulile tiin^ei i expertizei profesionale.

1.3. Procedura expertizei. Raportul de expertiza


Odata cu dispozitia de efectuare a expertizei, organul judiciar fixeaza un
termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum i
expertul, daca deja a fost desemnat; la termenul fixat li se aduc la cunotinta
acestora (precum i procurorului, daca expertiza s-a ordonat de catre instanta)
obiectul expertizei i intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda i li se pune
in vedere ca au dreptul sa faca observa^ii cu privire la aceste intrebari i ca pot
cere modificarea sau completarea lor. Parj;ile i subiectii procesuali principali
sunt incunotiafati, de asemenea, ca au dreptul sa ceara numirea cate unui expert
recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
Dupa ce examineaza obiec^iile i cererile eventual formulate, organul de
urmarire penala sau instanta pune in vedere expertul|ii termenul in care urmeaza
a efectua expertiza, informandu-1, totodata, daca la acpasta vor participa subiectii
procesuali principali sau partile.
^
Constatarile, clarificarile, evaluarile i opinia expertiilui sunt consemnate, dupa
efectuarea expertizei, intr-un raport. Daca simt mai mtjlti exper^i, se intocmete
un singur raport de expertiza; eventualele opinii separate se motiveaza in acelai
raport.
Raportul de expertiza cuprinde:
a)
o parte introductiva, in care se arata organul judiciar care a dispus expertiza,
data cand aceasta s-a dispus, numele i prenumele expertului, obiectivele exper
tizei, data la care a fost efectuata, materialul pe baza caruia expertiza s-a realizat,
f'] IntSrzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi
judiciare [art. 283 alin. (4) lit. c) din Codul de procedura penalS], precum i rSspunderea civila a
expertului sau a institu^iei desemnate sa o efectueze, pentru prejudiciile cauzate. In aceasta ipoteza,
art. 176 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede i posibilitatea inlocuirii expertului.

IV. Probele i mijloacele de proba

103

dovada mcunotintarii partilor, daca au participat i au dat explicatii m cursul


expertize!, data intocmirii raportului de expertiza;
b) o parte expozitiva, in care sunt descrise operatiile de efectuare a expertize!,
metodele, programele i echipamenteie utilizate;
c) concluziile, prin care se raspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare i se fac orice alte precizari i constatari, in legatura cu acestea, rezultate din
efectuarea expertizei.
Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus expertiza.
Daca expertiza s-a efectuat in lipsa partilor ori a subiectilor procesuali principali,
acegtia sau avocatul lor sunt incunotintati cu privire la intocmirea raportului de
expertiza i cu privire la dreptul de a-1 studia.
Expertul poate fi audiat atunci cand organul judiciar apreciaza ca este necesar
pentru lamurirea constatarilor sau concluziilor sale.
Daca organul de urmarire penala sau instanta constata, la cerere sau din oficiu,
ca expertiza nu este completa, iar aceasta deficienta nu poate fi suplinita prin
audierea expertului, va dispune efectuarea unui supliment de expertiza de catre
acela^i expert. Cand nu este posibila desemnarea aceluiai expert, se dispune
efectuarea unei alte expertize de catre un alt expert. De asemenea, se dispune
efectuarea unei noi expertize atunci cand concluziile raportului de expertiza sunt
neclare sau contradictorii ori cand sunt contradictii intre continutul i concluziile
raportului de expertiza, iar aceste deficiente nu pot fi inlaturate prin audierea
expertului^l

2. Constatarea
In ipotezele ce reclama urgenta, intrucat exista pericol de disparitie a unor
mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt sau daca este necesara
lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire
penala poate dispune, prin ordonanfd, efectuarea unei constatari.
Data fiind premisa urgentei, constatarea nu se poate dispune in faza judecatii.
Constatarea se va realiza de catre un specialist care fiinctioneaza in cadrul
organelor judiciare sau din afara acestora. Organul de urmarire penala stabilete
obiectul constatarii, intrebarile la care trebuie sa raspunda specialistul i termenul
in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Specialistul ii expune opinia in cadrul unui raport de constatare, care va cuprinde descrierea operatiilor efectuate, a metodelor, programelor i echipamentelor utilizate i concluziile constatarii. Are valoarea unui raport de constatare i
certificatul medico-legal.

Cand organul de iirmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi
expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie, in condifiile legii.

104

Partea generala

Dupa finalizarea raportului de constatare se poate dispune i efectuarea unei


expertize, daca organul judicial apreciaza ca este necesara opinia unui expert sau
daca concluziile constatarii sunt contestate.

Sectiunea a 5-a. Cercetarea locului faptei


i reconstituirea

1. Cercetarea locului faptei


Cercetarea la fa|a locului reprezinta procedeul probatoriu reglementat de
dispozi|iile art. 192 din Codul de procedura penala. Astfel, ori de cate ori este
necesara constatarea directa in scopul determinarii sau clarificarii unor imprejurari
de fapt ce prezinta importan^a pentru stabilirea adevarului, precum i ori de cate
ori exists suspiciuni cu privire la decesul unei persoane, organul de urmarire
penala (in faza de urmarire penala) sau instan^a (in faza judecafii) poate dispune
o cercetare la fa|a locului.
Cu ocazia cercetSrii la fa|a locului, organul de urmarire penala sau instan^a de
judecata poate dispune prezen^a medicului legist sau a oricaror persoane a caror
prezen^a o considera necesara.
Pe parcursul cercetarii, se poate interzice persoanelor care se afla ori care vin
la locul unde aceasta se efectueaza sa comunice intre ele sau cu alte persoane.
Stabilirea rezultatelor cercetarii la fa|a locului se face intr-un proces-verbal,
potrivit dispozi^iilor art. 195 din Codul de procedura penala, care trebuie sa cuprinda, pe l^nga men^iunile generale prevazute de art. 199 din Codul de procedu
ra penalat3, urmatoarele:
- indicarea ordonan|ei sau a incheierii prin care s-a dispus mSsura;
- numele, prenumele persoanelor prezente i caliibtea m care acestea participa;
- numele i prenumele suspectului sau inculpatufui, daca este cazul;
- descrierea amanun^ita a situa^iei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate i a celor ridicate, a pozi^iei i starii celorlalte ii|ijloace materiale de proba,
astfel inc^t acestea sa fie redate cu precizie i pe cit posibil cu dimensiunile
respective.
\
La procesul-verbal se pot anexa schi|e, desene, fotografii ori alte asemenea
lucrSri.
Potrivit dispozifiilor art. 199 alin. (1) din Codul de procediirS penala, procesul-verbal cuprinde: a) numele, prenumele ?i calitatea celui care il incheie; b) locul imde este incheiat; c) data la
care s-a mcheiat procesul-verbal; d) data i ora la care a mceput i s-a sf2rit activitatea consemnatS
in procesul-verbal; e) nxxmele, prenumele, codul numeric personal i adresa persoanelor ce au fost
prezente la tntocmirea procesului-verbal, cu men^ionarea calitafii acestora; f) descrierea amSnxmtita
a celpr constatate, precum $i a mSsurilor luate; g) numele, preniraiele, codul numeric personal i
adresa persoanelor la care se refers procesul-verbal, obiecfiile i explica^iile acestora; h) mentiunile
prevazute de lege pentru cazurile speciale.

IV. Probele i mijloacele de proba

105

Procesul-verbal este semnat pe fiecare pagina i la sfarit de catre cel care il


incheie i de catre persoanele care au participat la cercetare. Daca vreuna dintre
aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul-verbal, se face mentiune
despre aceasta, precum i despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a serrma.

2. Reconstituirea
Reconstituirea este un procedeu probatoriu care consta in reproducerea, in
intregime sau in parte, a modului i a conditiilor in care a fost savarita fapta, in
scopul de a verifica i preciza anumite date^'l
Dei nu este un procedeu de descoperire i ridicare a inscrisurilor i mijloacelor
materiale de proba, fiind chiar considerate in literatura de specialitatef^^ o forma
auxiliara a cercetarii la fafa locului, reconstituirea este analizata alaturi de celelalte procedee de descoperire i ridicare, intrucat intre ele exista anumite aspecte
comune: locul desfaurarii, finalitatea activita|ii.
Totodata, reconstituirea nu trebuie confundata cu experimentul judiciar, care
este o metoda tiin^ifica de cercetare, folosita atat in cadrul reconstituirii, cat i in
alte domeniif^l
Reconstituirea este reglementata in dispozifiile art. 193 din Codul de procedura
penala:
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate proceda la reconsti
tuirea, in intregime sau in parte, a modului i a conditiilor in care s-a comis fapta,
daca gasete necesar pentru verificarea i precizarea unor date sau probe admi
nistrate ori pentru a stabili imprejurari de fapt ce prezinta importan^a pentru
solutionarea cauzei.
Reconstituirea se face in prezen^a suspectului sau inculpatului, intrucat el este
cel care este pus sa repete modul in care a ac^ionat la comiterea faptei. Cand acesta
se afla in vreuna dintre situa^iile de asistenta juridica obligatorie, reconstituirea se
face in prezenfa lui, asistat de aparator. Atunci cand suspectul sau inculpatul nu
poate sau refuza sa participe la reconstituie, aceasta se efectueaza cu participarea
altei persoane.
Reconstituirea se realizeaza avand in vedere imprejurarile in care fapta a
avut loc, pe baza probelor administrate. Daca declarative martorilor, par^ilor sau
subiectilor procesuali principali cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie
reconstituite sunt diferite, reconstituirea se efectueaza separat pentru fiecare
varianta a desfaurarii faptei descrise de acetia.
Reconstituirea se efectueaza astfel incat sa nu fie incalcata legea sau ordinea
publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice i sa nu fie pusa in pericol viata
G. A ntoniu , C. B ulai, Dicfionar de drept penal
procedura penala, Ed. Hamangiu,
Bucureti, 2011, p. 788.
PI C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica i Pedagogica, Bucureti, 1972, p. 528.
I. N eagu , op. cit., p. 517.

106

Partea generala

sau sanatatea persoanelor. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata


poate dispune prezenta medicului legist sau a oricaror persoane a caror prezenta
o considera necesara.
Actul procedural al reconstituirii este consemnat intr-un proces-verbal, care
trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile generale prevazute de art. 199 din Codul
de procedura penala, i:
- indicarea ordonantei sau a incheierii prin care s-a dispus masura;
- numele, prenumele persoanelor prezente i calitatea in care acestea participa;
- numele i prenumele suspectului sau inculpatului, daca este cazul;
- descrierea amanuntita a situa|:iei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate i a celor ridicate, a pozitiei i starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie i pe cat posibil cu dimensiunile
respective;
- consemnarea amanuntita a modului in care s-a desfaurat reconstituirea.
La procesul-verbal se pot anexa schite, desene, fotografii ori alte asemenea
lucrari.
Procesul-verbal este semnat pe fiecare pagina i la sfarit de catre cel care
il incheie i de catre persoanele care au participat la reconstituire. Daca vreuna
dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul-verbal, se face
men^iune despre aceasta, precum i despre motivele imposibilitatii sau refiizului
de a semna.

Capitolul al V-lea. Masurile preventive,


masurile asiguratorii, restituirea lucmrilor i
restabilirea situatiei anterioare
Sectiunea 1. Masurile preventive
Masurile de preventie sunt masuri procesuale cu caracter de constrdngere,
ce pot fi luate in legatura cu suspectul sau inculpatul i prin care organul judiciar competent dispune privarea de libertate sau restrangerea libertatii celor doi
participanti la procesul penal i prin care se urmarete realizarea scopului prevazut de lege pentru aceasta categorie de masuri.
Masurile preventive sunt masuri privative sau restrictive de libertate. Dispozitiile art. 202 alin. (4) din Codul de procedura penala instituie cinci masuri pre
ventive, dintre care doua (controlul judiciar i controlul judiciar pe cautiune) pot
include restrictii ale libertatii de micare, iar celelalte trei (retinerea, arestul la
domiciliu i arestarea preventiva) implica privarea de libertate.

1. Conditiile generale de luare a masurilor de preventie


Pentru luarea masurilor de preventie trebuie indeplinite cumulativ mai multe
conditii:
1.
Sd existe probe sau indicii temeinice cd suspectul sau inculpatul a sdvdrit
o in/racfiune.
Aceasta conditie generala este valabila pentru ansamblul masurilor de pre
ventie.
Verificand dispozitiile art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala, se
constata ca legiuitorul folosete sintagma probe sau indicii temeinice din care
rezulta suspiciimea rezonabila ca o persoana a savarit o infractiune. Probele
sunt definite prin art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala. Spre deosebire
de reglementarea anterioara, sintagma Jndicii temeinice' nu este explicata. Legea
nu arata nici ce trebuie inteles prin ,^uspiciune rezonabild; apreciem ca este
vorba despre o presupunere rationala, intemeiata pe elementele de fapt existente
m cauza penala, care sa convinga un observator obiectiv i independent cu privire la posibilitatea comiterii unei infractiuni de catre cel vizat prin masura pre-

ventiva^^.
C.E.D.O., Hotararea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell
Unit, parag. 32.

Hartley c. Regatului

108

Partea generala

Din ansamblul reglementarii se observa insa ca singura masura de preventie


care se poate dispune fa|a de suspect este cea a refinerii. Celelalte masuri preven
tive (controlul judiciar, controlul judiciar pe cau|iune, arestul la domiciliu, arestarea preventiva) se pot lua numai fa|a de inculpat, adica fa^a de persoana impotriva
careia s-a pus m micare acfiunea penala.
in ceea ce privete conditiile pentru punerea in micare a ac|iunii penale,
art. 309 alin. (1) din Codul de procedura penala impune sd existe probe din care
rezulta ca o persoana a savarit o infractiune, astfel incat putem afirma ca, pentru
luarea unei masuri preventive, sintagma indicii temeinice este valabila numai
in cazul re^inerii suspectului.
In consecinta, aceasta conditie trebuie interpretata in sensul existentei probelor
ca o persoana a savarit infractiunea.
2. Mdsura de preventie sd fie necesard, legiuitorul definind, totodata, scopul
acesteia.
Scopul masurii preventive este reprezentat de asigurarea bunei desfaurari a
procesului penal, impiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmSrirea penala sau de la judecata ori prevenirea savaririi unei alte infracpuni^'l
In reglementarea actuala, caracterul necesar al masurii preventive constituie o
condifie explicita, a carei indeplinire trebuie analizata de organul judiciar atunci
cand ia masura. Prin urmare, este obligatoriu pentru organul judiciar ca, atunci
cand evalueaza necesitatea masurii, sa stabileasca existenfa vreunuia dintre cei
trei factori: fie se asigura astfel buna desfaurare a procesului penal, fie inculpatul
este impiedicat sa se sustraga urmaririi penale sau judecatii, fie se previne savarirea unei alte infi-actiuni.
Actul procesual prin care se ia masura preventiva trebuie sa fie motivat sub
acest aspect.
Organele judiciare sunt obligate a analiza periodic, in mod aprofiindat, daca
subzista necesitatea unei anumite masuri preventive, cum ar fi arestarea, i daca
nu cumva se impune altemanfa cu o alta masura preyentiva privativa ori restrictiva de libertate apta sa asigure prezenta inculpatului la procedura judiciaraf^l
3. Sd nu existe vreuna dintre cauzele care impie^cd punerea in micare sau
exercitare acfiunii penale, prevazute de art. 16 din Codul de procedura penala.
Nu se poate dispune o masura de preventie daca se ^onstata incidenta vreunuia
dintre cazurile prevazute la art. 16 din Codul de procedura penala (spre exemplu,
in ipoteza in care sunt temeiuri pentru luarea imei masuri de prevenfie dupa ce
['1 Spre deosebire de Codul de procedure anterior, art. 202 alin. (1) din Codul de procedura
penala nu menJioneazS, ca scop al mSsurilor preventive, impiedicarea sustragerii de la executarea
pedepsei. Apreciem ca IntemeiatS aceasta optiune a legiuitorului, intrucSt luarea unei mSsuri pre
ventive pentru a-1 impiedica pe inculpat sa se sustraga de la executarea pedepsei ar aduce atingere
principiului fundamental al prezum^iei de nevinovS^ie i ar echivala cu o antepronxm^are.
PJ C.E.D.O., cauza Jablonski c. Poloniei, HotSrarea din 21 decembrie 2000, parag. 83-84;
csaza Lelievre c. Belgiei, HotarSrea din 8 noiembrie 2007, parag. 97.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

109

s-au administrat probe cu privire la existenta infractiunii, insa, la un moment mult


ulterior dupa savarirea acesteia, se poate constata ca a intervenit prescriptia raspunderii penale, ceea ce impiedica dispunerea respective! masuri).
4. Masura preventivd sdfie proporfionald cu gravitatea infi'acfiunii refinute in
sarcina suspectului sau inculpatului.
Astfel, m dispozitiile art. 202 alin. (3) din Codul de procedura penala se prevede in mod expres ca orice masura preventiva trebuie sa fie proportionals cu
gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata.
Conditia proportionalitatii semnifica un just echilibru care trebuie mentinut
intre masura preventiva i gravitatea acuza|iei aduse suspectului sau inculpatului,
astfel incat privarea sau restrangerea exercifiului unor drepturi pe parcursul procesului penal sa nu apara ca fiind prea aspra in raport de pericolul social concret
pe care il prezinta fapta comisa.
Indeplinirea acestei conditii se apreciaza de la caz la caz, in concreto. Cu titlu
de exemplu, apreciem ca, in considerarea proportionalitatii, judecatorul nu poate
dispune arestul la domiciliu sau arestarea preventiva a unui inculpat acuzat de o
infractiune pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii^^l
In conditiile in care exista o paleta indestulatoare de masuri de preventie, respectarea conditiei proportionalitatii asigura un echilibru efectiv, real intre interesul public ca procesul penal sa se desfa^oare in bune conditii i exercitarea deplina a drepturilor fundamentale ale celui acuzat de savarirea unei infractiuni^^l
5. Suspectul sau inculpatul sd fie ascultat prealabil ludrii mdsurii preventive.
Dei aceasta cerinta nu este prevazuta prin art. 202 din Codul de procedura
penala, ea se intalnete in reglementarea fiecarei masuri preventive m parte, motiv
pentru care apreciem ca reprezinta o conditie generala pentru luarea masurilor de
preventie.

2. Organele judiciare care dispun masuri preventive


Masurile de preventie sunt enumerate, in ordinea gravitatii lor, in dispozitiile
art. 202 alin. (4) din Codul de procedura penala, acestea fiind: refinerea, controlul
judiciar, controlul judiciar p e caufiune, arestul la domiciliu i arestarea preven
tivd.

Precizam cS, spre deosebire de reglementarea anterioara, Codul de procedura penala nu instituie, pentru patru dintre cele cinci situa^ii de arest la domiciliu i arestare preventiva, interdic^ia explicita a aplicarii masurii in cauzele privind infrac^iuni pedepsite altemativ sau exclusiv cu amenda.
In doctrina s-a aratat, de altfel, ca este recomandabilS instituirea unor masuri cu grad diferen|iat de restrangere a liberta|ii individuale, astfel incat sa poata fi aleasa, in fiecare cauza penala concreta, acea masura preventiva care poate asigura scopul urmarit prin cea mai redusS constrangere
(Gr. Theodoru, op. cit., p. 446).

110

Partea generaia

Ref:inerea poate fi dispusa numai in faza urmaririi penale, de cdtre procuror


sau organul de cercetare penald^^\ Judecatoml sau instanta de judecata nu poate
dispune retinerea; acest fapt nu il impiedica insa pe judecatoml de drepturi i
libertati, judecatoml de camera preliminara sau instanta de judecata sa dispuna
privarea de libertate pentm o zi, dar prin masura arestarii preventive.
Controlul judiciar i controlul judiciar p e caufiune pot fi dispuse in cursul
urmaririi penale, al camerei preliminare sau judecatii. In timpul urmaririi penale,
aceste doua masuri se iau in principal de cdtre procuror. Prin exceptie insa, ele
se pot dispune i de cdtre judecatoml de drepturi i libertdfi, daca acesta admite
o cerere a inculpatului de inlocuire a unei masuri preventive mai aspre [art. 242
alin. (2) i alin. (5) din Codul de procedura penala] sau daca respinge propunerea
procuromlui de luare sau de prelungire a arestului la domiciliu ori a arestarii
preventive [art. 219 alin. (9), art. 227 alin. (2), art. 237 alin, (2) din Codul de
procedura penala].
In procedura de camera preliminary, cele doua masuri se pot lua de cdtre
judecatoml de camera preliminara, iar in timpul judecatii, de cdtre instanfa de
judecata.
Revocarea acestei masuri preventive poate fi dispusa doar de organul judiciar
care a dispus-o, astfel incat, daca in timpul urmaririi penale judecatoml de drep
turi i libertati, respingand propunerea de luare a masurii arestmi preventive, a
dispus luarea masurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar
pe cautiune, doar judecatoml de drepturi i libertati poate dispune revocarea.
Ca element de noutate, actuala reglementare stabile^te ca aceste masuri
preventive sunt luate pe o durata nedeterminata, in cursul urmaririi penale.
Arestul la domiciliu i arestarea preventivd pot fi dispuse in cursul urmaririi
penale, al camerei preliminare sau al judecatii. In cursul urmaririi penale, aceste
masuri se pot lua de cdtre judecatoml de drepturi i libertdfi, in cursul camerei
preliminare de cdtre judecatom l de camera prelimikard i in timpul judecatii de
cdtre instanfa de judecata.

3. Actele prin care se pot dispune masu^le preventive


\
Refinerea suspectului sau inculpatului se dispune prin ordonanfd.
Controlul judiciar, controluljudiciar pe caufiune, arestul la domiciliu i ares
tarea preventivd se dispun, numai fata de inculpat, prin:

Potrivit art. 360 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazul constatarii unei infractiuni
de audien|a, procurorul il poate refine pe suspect sau inculpat. Imfractiunea de audiente este cea care
se comite in fa|a instanfei de judecata, insS judecata nu are ca obiect acea infracfiune (spre exemplu,
intr-un dosar penal avand ca obiect un omor, martorul face declarafii mincinoase cu ocazia ascultarii sale de cStre instanta). Cauza privind infracfiunea de audienfa se trimite spre instrumentare
procurorului competent, de unde rezulta ca ea se afla in faza urmaririi penale.

V. Masurile preventive gi alte masuri procesuale

111

- incheiere a judecatorului de drepturi libertati, a judecatorului de camera


preliminara sau a instantei de judecata (spre exemplu, incheierea prin care judecatorul de drepturi i libertati a dispus luarea masurii arestarii preventive sau
incheierea prin care instanta de judecata, in cursul judecatii in prima instanta, a
dispus luarea masurii preventive a arestului la domiciliu);
- sentinta (spre exemplu, atunci cand, prin sentinta pronuntata pe fondul
cauzei de catre prima instanta, se poate dispune, alaturi de condamnare, i luarea
masurii preventive a controlului judiciar fata de inculpat);
- decizie (spre exemplu, decizia prin care s-a admis calea de atac a contestatiei
impotriva incheierii pronuntate in cursul judecatii in prima instanta, prin care a
fost respinsa cererea formulata de procuror de luarea a masurii arestarii preven
tive).
Mentionam, totodata, ca actul prin care se dispune masura preventiva a con
trolului judiciar i a controlului judiciar pe cautiune de catre procuror, in faza de
urmarire penala, este ordonanp.

4. Calea de atac impotriva actelor procesuale prin care se dispun


masurile preventive
Codul de procedura penala reglementeaza doua tipuri de cai de atac in materia
masurilor preventive. Astfel:
atunci cand s-a dispus asupra masurii preventive printr-o ordonanta, calea
de atac este pldngerea;
- atunci cand s-a dispus asupra masurii preventive printr-o incheiere, calea de
atac este contestafia.
A. Pldngerea se poate introduce impotriva ordonantei prin care procurorul sau
organul de cercetare penala a dispus retinerea suspectului sau a inculpatului ori a
celei prin care procurorul a dispus luarea masurii preventive a controlului judiciar
sau a controlului judiciar pe cautiune.
Daca plangerea se indreapta impotriva ordonantei de retinere, ea se solutioneaza, dupa caz, de procurorul care supravegheaza urmarirea penala (daca masura
a fost luata de catre organul de cercetare penala), de prim-procurorul parchetului
sau de procurorul ierarhic superior (daca masura a fost luata de procuror). Plan
gerea se introduce mai inainte de a expira durata retinerii i se solutioneaza, prin
ordonanfd, de indata (se subintelege ca mai inainte de a expira cele 24 de ore cat
ar putea dura maxim retinerea, pentru ca altfel masura ar inceta de drept).
Plangerea formulata impotriva ordonanfei prin care procurorul a dispus asupra
controlului judiciar sau controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat se solu
tioneaza, intotdeauna, de judecatorul de drepturi i libertati de la instanta careia
i-ar reveni spre solutionare cauza in fond.

112

Partea generala

Termenul de introducere a plangerii este de 48 de ore de la comunicarea ordonanfei.


Plangerea se rezolva in camera de consiliu, cu citarea inculpatului, insa
neprezentarea acestuia nu il impiedica pe judecator sa dispuna asupra masurii
preventive. Daca inculpatul se prezinta, va fi ascultat.
Participarea procurorului i asisten|a juridica a inculpatului sunt obligatorii
[art. 213 alin. (5) din Codul de procedura penalajf'^.
Plangerea poate fi respinsa ori admisa de catre judecatorul de drepturi i
libertafi, prin incheiere motivata, in cel de-al doilea caz controlul judiciar dispus
de procuror fiind revocat.
B.
Contestafia se poate exercita impotriva incheierilor prin care, in cursul
urmaririi penale, al procedurii de camera preliminary sau al judeca|;ii, s-a dispus
asupra masurilor preventive.
Titularii caii de atac sunt procurorul i inculpatul.
In toate situafiile, termenul de exercitare este de 48 de ore i curge, conform
legii, de la pronunfarea sau, dupa caz, de la comunicarea incheierii. Pentru a stabili
momentul de inceput al curgerii termenului, trebuie avuta in vedere reglementarea
generala cu privire la actele prin care se dispune luarea masurii. Astfel, regula este
aceea ca incheierea prin care se dispune luarea masurii de preven^ie se comunica
inculpatului, respectiv procurorului, care au lipsit de la pronun|are, respectiv de
la luarea masurii. Termenul de 48 de ore curge de la pronun^are pentru cei care
au participat la pronuntarea incheierii i de la comimicare pentru cei care au lipsit
de la acest moment,
Contesta|ia impotriva incheierii cu privire la masurile de preven|ie se solu|;ioneaza de judecatorul de drepturi i libertati sau de judecatorul de camera preliminara de la instan|;a ierarhic superioara (cand masura s-a luat in cursul urmaririi
penale sau al camerei preliminare) ori de catre inst^nta ierarhic superioara (daca
masura s-a luat in timpul judeca^ii)t^l Contestafia f^rmulata impotriva incheierii
pronuntate de judecatorul de drepturi i libertati sau 4e judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte de Casafie i Justifie ori
catre instanfa de judecata
de la Inalta Curte de Casatie i Justifie se solutione^a de completul competent
potrivit legii.

Formularea legii (asisten{a juridica a inculpatului - s.n.) este criticabilS, intmcSt prezenfa inculpatului nu este obligatorie. Or, ca institu^ie procesuaia, asisten^a juridicS presupune, intotdeauna, i prezen^a inculpatului (I. N eagu , op. c it, p. 246). Apreciem cS o interpretare corectS a
dispozi^iei legale impune intotdeauna participarea avocatului la solufionarea plangerii, indiferent
cS inculpatul este prezent sau lipse?te.
Se observS c5 exists situa^ii in care contestafia se solutioneazS de o instanfS care nu are competenta funcfionaia de control judecatoresc pe fondul caxjzei. Spre exemplu, dacS arestul la domiciliu este luat, in cursul judeca^ii de primS instanfS, de o judecatorie, contestafia impotriva incheierii
se va judeca la tribxmal, dei apelul impotriva sentinfei date pe fondul cauzei este de competen|a
curfii de apel [art. 38 alin. (2) din Codul de procedura penaia].

V. Masvirile preventive i alte masuri procesuale

113

In cursul urmdririi penale alprocedurii de camera preliminard, contestatia


se solutioneaza in camera de consiliu. Prezenta inculpatului este obligatorie, cu
excep|ia situatiei in care acesta lipsete nejustificat, este dispamt, se sustrage ori,
din cauza starii de sanatate, din cauza de for|;a majora sau stare de necesitate, nu
poate fi adus in fa|a judecatomlui. Spre deosebire insa de procedura luarii masurii preventive, in cazul contestatiei legea nu instituie obligatia judecatomlui de
a-1 asculta pe inculpatul prezent. Participarea procurorului i asistenta juridica a
inculpatului sunt obligatorii.
In cursul judecafii, procedura de solufionare a contestatiei este in principiu
aceeai, dar pot fi seninalate i unele particularitati. Astfel solu|;ionarea contestatiei
se face in edin|a publica.

5. Verificarea legalitatii masurilor de preventie in camera


preliminara
Daca procuroml a dispus trimiterea in judecata a inculpatului fafa de care s-a
luat o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara este obligat sa verifice, din oficiu, legalitatea i temeinicia acesteia in maxim 3 zile de la inregistrarea
dosarului, respectand in acela^i timp i conditia ca verificarea sa fie facuta inainte
de expirarea masurii.
Cu ocazia verificarii, participarea procurorului este obligatorie, iar inculpatul
va fi citat.
Judecatorul de camera preliminara se pronunta prin incheiere, putand sa mentina masura [c^nd constata ca temeiurile care au determinat luarea ei se mentin
sau au intervenit temeiuri noi - art. 207 alin. (4) din Codul de procedura penala]
sau sa o revoce [cand au incetat temeiurile initiale i nu exista temeiuri noi care sa
justifice mentinerea masurii sau in cazul in care au aparut imprejurari noi din care
rezulta nelegalitatea masurii - art. 207 alin. (5) din Codul de procedura penala].
In cazul masurii arestarii preventive i a arestului la domiciliu, judecatorul de
camera preliminara verifica periodic, din oficiu, legalitatea i temeinicia masurii
luate, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la ultima verificare, sub sanctiunea incetarii de drept a masurii.

6. Verificarea legalitatii masiirilor de preventie in faza de judecata


Judecatorul de camera preliminara are obliga|ia sa inainteze dosarul instanfei
de judecata cu cel pu|in 5 zile inainte de expirarea masurii preventive.
Instan|a verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea,
prelungirea sau mentinerea masurii preventive, inainte de expirarea duratei aces
teia. Cu ocazia verificarii, inculpatul va fi citat.

114

Partea generala

Instanta se pronunta prin incheiere. Masura preventiva se va mentine cand se


constata ca temeiurile care au determinat luarea ei se mentin ori ca au intervenit
temeiuri noi care o justifica. Masura se revoca daca au incetat temeiurile initiale
i nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea ei, precum i in cazul in care
au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive.
Relativ la masurile preventive privative de libertate, dispozitiile art. 208
alin. (4) din Codul de procedura penala stipuleaza ca, in cursul judecatii, instanta
este obligata ca, din oficiu, sa verifice periodic temeinicia i legalitatea masurii
arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, dar nu mai tarziu de 60 zile de la
ultima verificare.
Verificarea se face in edinta publica. Inculpatul este adus in fata instantei, iar,
prin exceptie, daca se afla intemat in spital i din cauza starii sanatatii nu poate
fi adus sau daca, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa
nu este posibila, verificarea se va face in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta
avocatului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. Participarea
procurorului este obligatorie.
Observam ca exista, sub acest aspect, o diferenta neta intre masurile preven
tive restrictive de libertate i cele privative de libertate. Astfel, masurile restrictive
de libertate (controlul judiciar i controlul judiciar pe cautiune) se iau in timpul
urmaririi penale pe o durata nedeterminata, pana la sfaritul acestei faze procesuale, daca nu sunt revocate, inlocuite sau inceteaza de drept. in camera preliminara i in cursul judecatii, se verifica legalitatea i temeinicia lor, la primirea
dosarului. Prin urmare, aceste masuri au o functionalitate distincta pe faze ale
procesului penal, dei nu sunt dispuse pe un anxmiit termen.
In schimb, durata masurii arestarii preventive i a arestului la domiciliu este
limitata, in cursul urmaririi penale, la maxim 30 de zile, putand fi prelungita de
catre judecatorul de drepturi i.libertati pana la dura.ta maxima de 180 de zile. In
timpul procedurii de camera preliminara, arestarea verifica obligatoriu atat in
termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, cat i\periodic, in maxim 30 zile
de la ultima verificare^l De asemenea, in cursul judfcatii, arestarea se verifica,
obligatoriu, atat la inregistrarea dosarului, cat i periodic, dar nu mai tarziu de 60
de zile de la ultima verificare.
Un aspect cu caracter de noutate il reprezinta, in Oeea ce privete arestarea
preventiva, durata maxima a acesteia in cursul judecatii in prima instanta, durata
care nu poate depai un termen rezonabil i nu poate fi mai mare de jumatatea
maximului special al pedepsei prevazute de lege i in niciun caz nu va putea
depai termenul de 5 ani.

Precizam ca, in aceasta faza procesuala, precum i in cursul judecatii, in urma verificarii,
masura se poate menfine (legea nu folosete termenul de prelungire, care este specific exclusiv
urmaririi penale).

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

115

7. Masurile preventive privite in special


7.1. Retinerea
Retinerea este cea mai uoara masura preventiva privativa de libertate. Poate
fi dispusa numai de cdtre procuror i de cdtre organul de cercetare penald (fiind,
de altfel, i singura masura preventiva pe care organul de cercetare penala o poate
luat*]).
Este singura masura preventiva ce poate fi luata nu numai fata de inculpat, ci
i fata de suspect, adica fata de persoana cu privire la care, din datele i probele
existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a sa^varit o fapta prevazuta de
legea penala.
Conditiile generale pentru luarea masurilor de preventie, reglementate m
art. 202 din Codul de procedura penala, sunt i conditii pentru luarea masurii retinerii.
Inainte de luarea masurii, procurorul sau organul de cercetare penala are obligatia sd U asculte p e suspect sau inculpat, in prezenta aparatorului sau. Organul
judiciar trebuie sa aduca la cunotinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul
de a fi asistat de un avocat [art. 209 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Totodata, legiuitorul a reglementat in detaliu i dreptul aparatorului suspectului sau
inculpatului de a fi intiintat de catre acesta cu privire la imprejurarea ascultarii
sale, dar a limitat posibilitatea avocatului de a prelungi acest moment, intrucat,
dupa incunotintare, aparatorul ales este obligat sa se prezinte in maxim 2 ore, in
caz contrar procedura urmand a se desfaura cu aparator din oficiu.
Durata maxima pentru retinere este de 24 de ore i ea nu poate fi prelungita
in nicio situatie. Apreciem ca ar fi fost utila reglementarea unui termen mai mare
pentru retinere, inclusiv din perspectiva garantarii dreptului la aparare, insa
prevederile art. 23 alin, (3) din Constitute impiedica aceasta modificareP^.
Dispozitiile art. 209 alin. (3)-(4) din Codul de procedura penala stipuleaza in
mod expres ca in durata refinerii nu se includ timpul strict necesar conducerii
suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar i nici timpul cat acesta
se afla sub puterea unui mandat legal de aducere in fata organului judiciar pentru
audiere.
Retinerea are intotdeauna caracter facultativ, chiar i in cazul infiractiunilor
flagrante.
Retinerea se dispune prin ordonanfd, care trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile generale prevazute de art. 286 alin. (2) din Codul de procedura penala.
Daca masura a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta este obligat sa il informeze,
de indata i prin orice mijloace, pe procuror [art. 209 alin. (13) din Codul de procedura penala].
P' Potrivit art. 152 alin. (2) din Constitufia Romaniei, nicio revizuire nu poate fi facuta daca
are ca rezultat suprimarea drepturilor i a libertatilor fundamentale ale cetafenilor sau a garantiilor
acestora.

116

Partea generala

motivele care au determinat luarea masurii preventive, ziua ora la care aceasta
incepe ziua i ora la care se sfarete.
Suspectul sau inculpatul retinut are o serie de drepturi specifice, dupa cum
urmeaza:
- de a i se aduce de indata la cunotinta, in limba pe care o intelege, infiractiunea
de care este suspectat i motivele retinerii;
- de a i se inmana un exemplar al ordonantei de retinere;
- de a mcunotinta un membm de familie sau o alta persoana, la alegerea sa,
despre masura re|inerii i despre locul unde este retinut. Acest drept se poate
exercita imediat dupa retinere. Incunotintarea se poate realiza personal sau
de catre organul judiciar, in ipoteza in care suspectul sau inculpatul solicita el
insui aceasta. Dreptul de a face personal incunotin|area nu poate fi refuzat
decat pentru motive temeinice [art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala],
caz in care apreciem ca obligatia de incunotintare subzista in sarcina organului
judiciar, care trebuie sa o mdeplineasca tot imediat dupa refinere. Dispozi^iile
art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala instituie o excep|ie de la dreptul
de a face personal incunotin|area, nu de la insui dreptul de incunotin|;are, care
nu poate fi suprimat. Exercitarea acestui drept poate fi numai intarziata, in mod
excepfional, pentru motive temeinice i pentru o durata de cel mult 4 ore [art. 210
alin. (6) din Codul de procedura penala];
- dreptul de a informa persoanele mai sus aratate despre schimbarea locului
de refinere;
- dacS cel retinut nu este cetafean roman, are i dreptul de a incuno|tin^a sau
de a solicita incunotin|area misixmii diplomatice ori oficiului consular al statului
al carui cetacean este sau, dupa caz, a unei organiza|;ii intema^ionale umanitare,
daca nu dorete sa beneficieze de asisten^a autorita^ilor din ^ara sa de origine, ori
a reprezentan|ei organiza^iei Internationale competente, dac^ este refugiat sau, din
orice alt motiv, se afla sub protec^ia unei astfel de or|anizatii;
- dreptul de acces la asisten^S medicala de urgen^S;
- dreptul de a face plangere impotriva ordonan|ei ^rin care s-a luat mSsura.
Organele judiciare au obligatia de a-1 informa pe cel re|inut cu privire la aceste
drepturi.
Organul de cercetare penala sau procurorul are iireptul sa procedeze la
fotografierea i luarea amprentelor suspectului sau inculpatului retinut.
In situafia in care, dupa ce s-a dispus re^inerea, procurorul considera necesara
luarea masurii arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, este obligat sa
inainteze judecatorului de drepturi i liberta|:i propunerea de arestare cu cel pu|:in
6 ore inainte de expirarea masurii preventive a re|:inerii.
Impotriva ordonan|;ei prin care se dispime re|;inerea se poate exercita, inainte
de expirarea duratei acesteia, calea de atac a pldngerii, care se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala sau, dupa
caz, prim-procurorului parchetului sau procurorului ierarhic superior. Acesta are

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

117

obligatia sa solutioneze plangerea de indata, adica m cel mai scurt timp (i inainte de expirarea duratei de retinere). Apreciem ca in practica pot sa apara situatii
dificil de rezolvat - spre exemplu, in caml in care masura preventiva a retinerii
este dispusa de procuroml ef al unui serviciu teritorial al Directiei Nationale Anticomptie, plangerea impotriva ordonantei trebuie solutionata de indata de catre
procuroml din cadml stmcturii centrale (camia va trebui sa i se trimita cel putin
o copie a dosamlui), astfel incat intervalul de timp de 24 de ore va deveni insuficient pentru rezolvarea tuturor activitatilor de urmarire penala.

7.2. Controlul judiciar


Masura preventiva a controlului judiciar consta in supunerea inculpatului
aflat in stare de libertate unui regim de supraveghere caracterizat printr-o serie de
obliga^ii pe care trebuie sa le respecte. Pentru luarea controlului judiciar nu este
fixata vreo limita a pedepsei prevazute de lege pentru infrac^iunea de care inculpatul este acuzat, astfel ca masura poate fi dispusa in orice cauzd penald.
Pentru ca aceasta masura sa poata fi luata, trebuie sa fie indeplinite condifiile
generale prevazute de art. 202 din Codul de procedura penala i, in plus, o condifie
speciald, aceea a ascultarii prealabile a inculpatului. In acest scop, inculpatul va
fi citat sau, daca se afla in stare de refinere, va fi adus in mod obligatoriu in fa|a
procurorului
Procuroml aduce inculpatului la cunotin^a infi-ac^iunea de care este suspectat
[art. 212 alin. (2) din Codul de procedura penala] i dreptul de a nu face nicio
declarable, cu excepfia fimiizarii informatiilor privitoare la identitatea sa.
Ascultarea se face numai in prezenfa avocatului, ales sau numit din oficiu,
procuroml fiind obligat sa il informeze pe inculpat ca are dreptul la asisten|a
juridicS. Daca inculpatul este refinut, el are dreptul de a-i incunotin|a personal
avocatul ales asupra aducerii sale pentm audierea prealabila controlului judiciar
sau poate solicita procuromlui sa procedeze la incunotin|area avocatului; in orice
caz, exercitarea personala a acestui drept nu poate fi refuzata decat pentm motive
temeinice. Avocatul este obligat sa se prezinte la organul judiciar in termen de
cel mult 2 ore de la incunotin|are, sub sancfiunea numirii unui avocat din oficiu,
i are dreptul de a comunica direct cu inculpatul, in condi^ii de confidenfialitate.
In cursul urmaririi penale, procuroml dispune controlul judiciar prin ordonanfd motivatd, care se comunica inculpatului. In cursul urmaririi penale, masura
controlului judiciar poate fi luata i de catre judecatoml de drepturi i libertati
(spre exemplu, in caz de inlocuire a masurii arestarii preventive).
Masura preventiva a controlului judiciar poate fi dispusa,
incheiere, i de
catre judecatoml de camera preliminary, in cursul procedurii de camera preliminara, sau de catre instanta in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii. Intmcat
legea nu distinge, apreciem ca masura poate fi dispusa atat in cursul judecatii de

118

Partea generala

prima instanta, cat i in cursul judecatii in apel. Judecatorul poate lua masura fie
la propunerea procuromlui, fie din oficiu.
Inculpatul se citeaza, iar daca se prezinta, va fi ascultat. Prezenta avocatului i
participarea procuromlui sunt obligatorii.
Controlul judiciar se poate dispune p e o durata nedeterminatd, putand fi
mentinut pana la terminarea procesului penal, intmcat legea nu prevede un termen maxim pentru aceasta masura preventiva (nici macar pentru situatia in care
controlul judiciar include i interdictia aplicata inculpatului de a depai o anumita
limita teritoriala).
Regimul de supraveghere se compune din trei obligatii ce se impun inculpatului
i alte unsprezece obligatii ce ii pot fi impuse acestuia.
In cuprinsul dispozi|iilor art. 215 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura
penala sunt enumerate expres i limitativ obligatiile care trebuie impuse intotdeauna, i anume:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de drepturi i
libertati, la judecatorul de camera preliminara sau la instanfa, ori de cate ori este
chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata
caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politic desemnat cu supravegherea sa, conform
programului de supraveghere intocmit de organul de politic sau ori de cate ori
este chemat.
Rezulta de aici ca, aceasta indatorire fiind obligatoriu a se impune atunci
cand se ia controlul judiciar, organul de politic in a carei raza teritoriala locuiete
inculpatul trebuie sa intocmeasca un program de prezentare a acestuia la sediul
politiei (spre exemplu, se poate stabili prezenta zilnica, de doua ori pe saptamana
sau cu orice alta fi'ecventa care se apreciaza a fi necesara).
Obligafiile ce pot fi impuse inculpatului, potrivit (|ispozi|iilor art. 215 alin. (2)
din Codul de procedura penala (avand deci caracter fapultativ), sunt urmatoarele:
- sa nu depaeasca o anumita limita teritoriala, fixa^ de organul judiciar, decat
cu incuviintarea prealabila a acestuia. In cadrul acestel, obligatii, inculpatului i se
poate impune inclusiv interdictia de a parasi |ara sau o anumita localitate;
- sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se
deplaseze doar in locurile stabilite de acesta;
- sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
- sa nu revina in locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata
sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infiractiunii, de
martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar i
sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
- sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfaoare activitatea in exercitarea
careia a savarit fapta;
- sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

119

- sa se supuna unor masuri de control, ingrijire sau tratament medical, in


special in scopul dezintoxicarii;
- sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
- sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
- sa nu detina, sa nu foloseasca i sa nu poarte arme;
- sa nu emita cecuri.
Analizand aceasta a doua categoric de indatoriri, observam ca obligatia de a
nu depai limita teritoriala nu se impune intotdeauna, avand in vedere ca ceea ce
se urmarete nu este restrangerea posibilitatii de circulatie a inculpatului, ci ca
procesul penal sa se desfaoare in bune conditii. De asemenea, chiar daca obligatia
a fost impusa inculpatului, ea nu are caracter absolut, caci inculpatul poate parasi
tara sau localitatea respectiva daca, m prealabil, organul judiciar incuviinteaza
aceasta. Pe de alta parte insa, sesizam i ca, daca aceasta obligatie a fost stabilita
in sarcina inculpatului, legea nu ii fixeaza totui o durata limita, dei ne aflam
in prezenta unei masuri ce implica o restrangere a libertatii constitutionale de
circulatie.
Pe parcursul controlului judiciar, regimul obligafiilor impuse inculpatului
poate f i modificat, fie prin introducerea unor noi obligatii, fie prin inlocuirea sau
incetarea celor dispuse anterior. Intotdeauna, audierea prealabila a inculpatului
este obligatorie. In cursul urmaririi penale, modificarea regimului obligatiilor se
realizeaza de catre procuroT, prin ordonanta, din oficiu sau la cererea inculpatului,
iar in cursul camerei preliminare i al judecatii, de catre judecatorul de camera
preliminara sau, dupa caz, de catre instanta, prin mcheiere, la cererea motivata a
procurorului, a inculpatului sau din oficiu.

7.3. Controlul judiciar pe cautiune


Controlul judiciar pe cautiune este o masura preventiva ce consta in supunerea
inculpatului aflat in stare de libertate unui regim de supraveghere, caracterizat
printr-o serie de obligatii, a caror respectare este garantata prin depunerea unei
sume de bani, denumita cautiune.
Luarea controlului judiciar pe cautiune presupune, pe langa toate condifiile
valabile pentru controlul judiciar propriu-zis, i o serie de condifii specifice, i
anume:
- sa existe una dintre situatiile prevazute la art. 223 din Codul de procedura

penala^'J;
- inculpatul sa depuna cautiunea.
Masura se dispune in cursul urmaririi penale de catre piocmor, prin ordonanfd
motivata, sau de catre judecatorul de drepturi i libertati,/?rm mcheiere; in camera
preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, prin mcheiere, iar in
Vom detalia aceste situatii cu ocazia analizei masurii arestarii preventive.

120

Partea generala

cursul judecatii de catre instanta investita cu judecarea cauzei, prin mcheiere,


sentintd sau decizie. Procedura luarii acestei masuri, ca i caile de atac impotriva
actelor prin care ea a fost dispusa sunt aceleai ca m cazul controlului judiciar.
Trebuie precizat ca i inculpatul poate sa solicite luarea masurii preventive
a controlului judiciar pe cautiune (spre exemplu, atunci cand fata de acesta s-a
dispus masura arestarii preventive sau cea a arestului la domiciliu, poate solicita
inlocuirea cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune).
Pe timpul cat se afla sub control judiciar pe cautiune, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute de art. 215 alin. (1) din Codul de procedura penala i i
se poate impune respectarea uneia sau a mai multora dintre obligatiile prevazute
de art. 215 alin. (2) din Codul de procedura penala. Regimul initial al obligatiilor
se poate modifica, intocmai ca in cazul controlului judiciar.
Caufiunea este suma de bani care garanteaza participarea inculpatului la procesul penal i respectarea obligatiilor ce i-au fost impuse. Consemnarea cautiunii
se realizeaza, pe numele inculpatului, fie prin depunerea sumei de bani la dispozitia organului judiciar, fie prin constituirea unei garantii reale mobiliare sau imobiliare in favoarea organului judiciar. In cazul in care inculpatul respecta obligatiile
impuse i nu se sustrage de la urmarire penala sau judecata, cautiunea se restituie.
Valoarea cautiunii se stabilete de catre organul judiciar care ia masura i
nu poate fi mai mica de 1.000 lei. Valoarea se determina in raport de gravitatea
infractiunii, de situatia materials a inculpatului i de obligatiile pe care acesta le
are.
Soarta cautiunii difera dupa faza procesuala in care se finalizeaza cauza. Astfel:
a) Dacd procesul penal se finalizeaza in fiiza judecdfii:
- atunci cand s-a exercitat i o actiune civila i instanta a admis-o, se va dispune
plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate
prin infrac|iune [art. 397 alin. (6) din Codul de procedura penala], indiferent de
solutia adoptata in latura penala a cauzei;
'i,
- daca inculpatul este cel obligat la cheltuieli judiciare, acestea se vor plati
din cautiune. Analizand dispozitiile art. 274-276 din C^dul de procedura penala,
rezulta ca inculpatul suporta cheltuielile judiciare in cat de condamnare, de amanare a aplicarii pedepsei, de renun|are la aplicarea pedepsei (fiind vorba, in toate
cele trei situa|;ii, atat de cheltuielile judiciare avansate d? statf'^, cat i de cele ale
persoanei vatamate i ale partii civile, daca acesteia din urma i s-a admis ac^iunea
civila), daca a fost achitat i obligat la repararea prejudiciului, daca s-a incetat
procesul penal pentru existenfa unei cauze de nepedepsire sau pentru impacarea
parfilor, daca a cerut continuarea procesului penal i instan|a a pronunfat ulterior
incetarea procesului penal, daca a exercitat apelul i ulterior si 1-a retras ori i-a

Cu excepfia cheltuielilor privind avoca|:ii din oficiu i interprefii desemnafi de organele


judiciare.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

121

fost respins. Plata din cautiune a clieltuielilor judiciare se realizeaza numai dupa
plata despagubirilor civile, daca au fost acordate;
- daca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii, se va dispune plata
acesteia din cautiune [art. 396 alin. (9) din Codul de procedura penala]. Ea se
realizeaza insa numai dupa acoperirea despagubirilor baneti pentru repararea
pagubelor, daca au fost acordate, i dupa plata cheltuielilor judiciare, care au,
in aceasta ordine, prioritate [art. 217 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Semnalam ca plata amenzii din cautiune are intotdeauna un caracter subsidiar,
intrucat, solutia fiind una de condamnare, ea va fi invariabil precedata de achitarea
cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat;
- atunci cand, pe parcursul procesului penal, controlul judiciar pe cautiune a
fost inlocuit cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, intrucat inculpatul
nu i-a respectat, cu rea-credinta, obligatiile ce i-au fost impuse ori exista suspiciunea rezonabila ca a savarit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a pus in
micare actiunea penala impotriva sa, instanta dispune prin hotarare confiscarea
cau|iunii [art. 217 alin. (5) din Codul de procedura penala]. Confiscarea cautiunii
pentru acest motiv nu depinde de solutia data fondului cauzei (condairmare, achitare, incetarea procesului penal). Ea opereaza insa numai daca nu s-a dispus plata
din cautiune a despagubirilor civile, a cheltuielilor judiciare i a amenzii, care au
prioritate [art. 217 alin. (7), art. 399 alin. (8) din Codul de procedura penala]t^^;
- conform art. 217 alin. (6) din Codul de procedura penala, in celelalte cazuri,
cautiunea se restituie. Intrucat legea nu distinge, restituirea cautiunii intervine i
in caz de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii (desigur,
avem in vedere suma ramasa dupa plata cheltuielilor judiciare, atunci cand nu
s-au dispus nici plata despagubirilor civile i nici confiscarea).
Apreciem ca, pe langa situatiile de mai sus, restituirea cautiunii trebuie sa
intervina i in alte cazuri, pentru ratiuni de logica juridical spre exemplu, atunci
cand masura preventiva este revocata pentru nelegalitate^] sau atunci cand, aresta
rea preventiva fiind inlocuita cu masura controlului judiciar pe cautiune, incheierea de inlocuire este contestata i contestatia admisa.
b) Daca procesul se finalizeazd printr-o solufie de netrimitere m judecata,
potrivit art. 217 alin. (8) din Codul de procedura penala, cautiunea se restituie
prin dispozifiaprocurorului. Intruc.t.legea nu distinge, restituirea este obligatorie
chiar i in ipoteza in care, pe parcursul urmaririi penale, s-a inlocuit controlul
judiciar pe cautiune cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, pentru ca
inculpatul nu i-a respectat obligatiile ori a comis o noua infractiune.

In pofida formuiarii imperative a acestui ultim text de lege [instan|a dispune confiscarea
cautiunii daca (...) nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217 - s.n.], apreciem
c5 va fi confiscat i restul rSmas din cautiune dupa ce s-au plStit despSgubirile civile, cheltuielile
judiciare i amenda, atunci cand suma acestora este inferioarS caufiunii.
I. N eagu , op. cit., p. 610-611.

122

Partea generala

7.4. Arestarea preventiva


7.4.1. Temeiuri privind arestarea preventiva

Arestarea preventiva este o masura privativa de libertate care consta in lipsirea de libertate a unei persoane, cu caracter provizoriu i in conditiile precis
determinate de lege, inainte de solutionarea definitiva a cauzei penale, pentru a
asigura buna desfaurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea
inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepseit*^.
Arestarea preventiva este o masura preventiva privativa de libertate. Ea se
poate dispune numai impotriva inculpatului, nu i a suspectului^l
Dispozitiile art. 223 din Codul de procedura penala reprezinta sediul materiei
pentru temeiurile arestarii. Legiuitorul a imparjit aceste temeiuri in doua categorii:
in alin, (1) sunt prezentate temeiurile speciale de arestare, iar in alin. (2) alte
temeiuri. Cele doua dispozi^ii functioneaza independent.
A. Temeiurile speciale de arestare prevdzute de dispozifiile art. 223 alin. (1)
din Codul de procedura penala. Textul de lege indicat prevede patru ipoteze de
arestare preventiva;
1.
Prima ipotezd este cea in care inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de
a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a jdcut pregdtiri de
orice naturd pentru astfel de acte [art. 223 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala].
Acest caz vizeaza mai multe ipoteze alternative, constatarea fiecareia dintre
ele indreptatind luarea masurii arestarii preventive:
- inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea
penala sau de la judecata;
- inculpatul a facut pregatiri de orice natura pento astfel de acte.
In primul caz, prin ,fuga inculpatului se intelege parasirea in graba sau pe
ascuns a locului care are legatura cu savarirea faptei sau a locuintei, pentru a
scapa de urmarirea penala sau de judecata; fuga are ui| caracter precipitat, nejustificat de motive legitime i reprezinta un temei pentnl o presupunere rezonabila
ca persoana fa|a de care s-a inceput urmarirea penala a: savarit fapta^^l
,yAscunderea presupune aezarea inculpatului intr-i^n loc in care sS. nu poata
fi vazut i gasit sau mtreprinderea de ac^uni de natura a-1 feri de privirile altor
persoane ori de a-1 face sa nu fie cunoscut de acestea, ac^iunea putandu-se realiza

I. ISTRATE, Libertatea persoanei i garanfiile ei pw cesual penale, Ed. S c ris u l ro m a n e sc ,


Craiova, 1984, p. 131; Gh. R a d u , M asurilepreventive in procesulpenal, Ed. Hamangiu, B u cu re ti,
2007, p. 186.
Spre deosebire de Codul de procedura penaM anterior, care permitea i arestarea preventiva
a invinuitului.
PI L. CoRA, Arestarea preventiva, Ed. C.H. Beck, Bucxire?ti, 2006, p. 90.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

123

prin ramanerea in ascunzatori, deplasarea in alte localitati, prezentarea sub alta


identitate, deghizarea, efectuarea unor operatii estetice etc.
In literatura de specialitate s-a apreciatf'^ ca atdtfuga, cat i ascunderea trebuie
sd urmdreascd sustragerea inculpatului de la desjdurarea procesului penal;
simpla constatare facuta de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata
cu privire la lipsa inculpatului de la domiciliu nu indreptatete organul judiciar
sa traga o concluzie in sensul celor de mai sus, ci la aceasta trebuie sa se ajunga
in urma investigatiilor facute, respectiv dispuse. Mai mult, acelai autor a aratat
ca este necesar ca, anterior fugii sau ascunderii, inculpatul sa cunoasca faptul
ca impotriva sa exista in curs un proces penal (dovada citarii efectuate in mod
legal) i sa fi fost avertizat, potrivit art. 309 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (2)
din Codul de procedura penala, ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile
ce i se vor face in cursul procesului penal i ca are indatorirea sa comunice orice
schimbare de adresa; in lipsa unei asemenea atentionari, inculpatul are dreptul la
libera circulatie, drept fundamental inscris in art. 25 din Constitutia Romaniei.
Sustragerea de la urmarire penala sau judecata trebuie dovedite i motivate de
judecator in actul de dispunere a masurii arestarii preventive, aceasta neputand
fi presupusa, trebuie sa existe la dosarul cauzei dovada faptului ca inculpatul a
efectuat acte concrete de sustragere.
In consecinta, fuga i ascunderea sunt fapte certe, ceea ce trebuie dovedit
fiind numai scopul in care au fost facute.
In cel de-al doilea caz, legea conditioneaza luarea masurii de existenta probelor
privind pregatirea fiigii ori a ascunderii, in scopul de a se sustrage de la urmarirea
penala sau judecata. Astfel, este necesara existenta probelor^^^ ca aceste situafii
sunt iminente, i nu doar simple banuielit^^, informatiile putand privi demersurile
facute de inculpat de a i se elibera de urgenta paaportul, vinderea apartamentului
i a bunurilor mobile imediat dupa inceperea urmaririi penale, procurarea unui
bilet de avion cu destinatia in strainatate, pregatirea unei ascunzatori, efectuarea
unei operatii estetice de schimbare a fizionomiei.
In absenta unor asemenea probe, care trebuie sa existe la dosarul cauzei la
momentul in care se dispune luarea masurii arestarii preventive a inculpatului,
aceasta masura nu se poate intemeia pe cazul prevazut de art. 223 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului i a liberta|ilor fundamentale, privarea de libertate este justificata
atunci cand exista motive temeinice ale necesita^ii de a-1 impiedica pe faptuitor sa
fuga dupa savarirea infractiunii. In jurispruden|a Curtii Europene a Drepturilor

G h . R a d u , op. c it, p . 2 2 .
A a c iim a m a ra ta t a n te rio r, lu a re a m a su rii a re sta rii p re v e n tiv e e ste c o n d itio n a ta , in tre a lte le ,
d e e x iste n fa p ro b e lo r c a o p e rs o a n a a savrit in fra c tiu n e a .
G h . R a d u , op. cit., p . 24.

124

Partea generala______________________________

Omuluit3s-a statuat ca pericolul de fiiga nu trebuie prezumat, ci trebuie sa existe


motive plauzibile, intelese ca fapte sincere i autentice, de natura a convinge un
observator independent de posibilitatea ca faptuitorul sa fuga. Curtea a constatat
ca prevederea din dreptul turc, potrivit careia orice persoana acuzata de savarirea
unei infracfiuni de o anumita gravitate (omor) este considerata ca inten|ioneaza sa
ftiga, nesocotete grav dreptul fundamental la libertate al persoanei. De asemenea,
in jurisprudenta Curtii EuropenePi s-a statuat ca riscul sustragerii de la procedurile penale nu poate fi masurat numai prin raportare la severitatea pedepsei pe care
o risca inculpatul in caz de condamnare, ci trebuie analizat din perspectiva unui
numar de alti factori relevanti care vor confirma existenta riscului de sustragere,
fie vor releva ca acest rise este minor, astfel incat nu se justifica arestarea. Alti
factori relevanti ce pot fi luati in considerare sunt cei legati de personalitatea inculpatului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele financiare, legaturile sale
cu familia i legaturile de orice natura cu statul in care are loc urmarirea penala.
2.
A doua ipoteza este cea a zddarnicirii aflarii adevarului, respectiv inculpa
tul incearca sa injluenfeze un alt participant la comiterea infracfiunii, un martor
ori un expert sau sa distrugd, sa altereze, sa ascundd ori sa sustragd mijloace
materiale de probd sau sa determine o alto, persoana sa aibd un astfel de comportament [art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala].
Influenfarea unui alt participant la comiterea infracfiunii, a unui martor ori
a unui expert se refera la situatia in care exista probe ca inculpatul, prin com
pere, constrangere sau persuasiune, incearca sa determine alt participant la comi
terea infi-actiunii (coautor, instigator sau complice), martorul sau expertul sa
faca declaratii mincinoase ori sa execute lucrari de specialitate care sa duca la
zadamicirea aflarii adevarului. Actiunea de infiuentare poate fi exercitata in mod
deliberat, cu scopul precis de a nu se afla adevarul, precum i involuntar, prin
autoritatea de care se bucura inculpatul, putand fi f^cuta direct, nemijlocit sau
indirect, prin intermediul altor persoane.
4
In legatura cu momentul influenfdrii, in literatura <ie specialitate^^^ s-a aratat
ca aceasta trebuie incercata inainte de ascultarea mattorului ori de executarea
lucrarii sau in timpul efectuarii expertize!, in niciun ca:l ulterior.
Pentru constatarea influentarii, instanta trebuie sa aiba in vedere, pe de o parte,
relatiile de amicitie, relatiile afective ori de afaceri, depekdenta financiara fata de
inculpat, apartenenfa inculpatului la un grup infi-ac^ional organizat, notorietatea
infiractionala a acestuia, iar, pe de alta parte, actiunile i modalitatile folosite de
inculpat, stabilindu-se existenta unui raport de cauzalitate intre actiune i influen|are, subordonat zadamicirii aflarii adevaruluit"^^.
C.E.D.O., cauza Yagci i Sargin c. Turciei, Hotararea din 8 iunie 1995, apud G h . R a d u ,
op. c it, p. 22.
P' C.E.D.O., cauza Neumeister c. Austriei, Hotararea din 27 iunie 1968, www.echr.coe.int.
G h . R a d u , op. cit., p. 2 6 .
['*5 L. CoRA, op. cit., p. 92.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

125

In literatura de specialitate^'^ s-a afirmat ca nu constituie actiuni de influentare


simplele chestionari, rugamintea adresata unor persoane de a fiimiza date definute
exclusiv de acestea, necesare efectuarii expertize!, impartairea parerii personale
expertului etc.
Apreciem ca se justifica refinerea temeiului de arestare preventiva prevazut de
art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala in cazul in care inculpatul a
amenintat pe ceilalti doi coinculpati, determinandu-i sa dea declaratii in favoarea
sa, imprejurare confirmata de ambii inculpati, care la ultimul termen de judecata
au dat declara|ii complete i sincere i au denuntat amenintarile celui dintai
inculpat.
Temeiul arestarii subzista i in caz de distrugere, alterare, ascundere ori sustragere de mijloace materiale de proba. Prin distrugerea mijloacelor materiale
de proba" se in^elege distrugerea, degradarea obiectelor sau lucrurilor de orice fel
care contin sau poarta o urma a faptelor savarite ori care, datorita legaturii lor cu
aceasta fapta, cu persoanele care au savarit-o sau cu imprejurarile in care a avut
loc infrac^iunea, pot fumiza probe utile solutionarii cauzei penale sau impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a lor sau inlaturarea masurilor
luate in acest scopf^^.
,^lterarea mijloacelor de proba" presupune falsificarea sau deteriorarea, in
orice mod, a continutului mijloacelor de proba, astfel incat acestea nu vor mai
putea servi la aflarea adevarului in cauza sau, in situatia in care sunt folosite,
pot conduce la o denaturare a adevarului. Sustragerea mijloacelor de proba'
reprezinta luarea mijloacelor de proba de la persoana care le poseda, fara consimtamantul ei, i ascunderea lor, astfel incat organele judiciare nu vor putea avea
acces la ele i obtine informatiile pe care acestea le pot fumiza.
Trebuie precizat ca legea nu distinge in functie de cum obiectele sunt sau
nu ridicate de organele judiciare ori daca sunt in posesia inculpatului ori a altei
persoane sau daca acestea erau descoperite sau nu la momentul actiunii de distru
gere, alterare sau sustragere.
Ac^iunile inculpatului trebuie sa rezulte din datele existente la dosaml cauzei,
adica din fapte controlabile, determinate, care sa fie de natura a forma, fara rezerve, credinta organului judiciar ca exprima realitateai^l
Reprezinta temei de arestare preventiva nu numai propria incercare de a zadamici buna desfaurare a procesului penal prin faptele mai sus aratate, dar i
incercarea de a-l determina pe altul sa aibd un atare comportament.
3.
A treia ipotezd este reprezentatd de exercitarea de presiuni asupra persoanei
vdtdmate sau incercarea de a realiza o infelegerefrauduloasd cu aceasta [art, 223
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala].
I. ISTRATE, op. cH , p . 56.
M Ibidem.
V. N icolcescu , Considerafii referitoare la masurile refinerii i arestarii preventive, m
D re p tu l nr, 3 /1 9 9 9 , p . 113.

126

Partea generala

Dei acest caz m care se poate dispune masura arestarii preventive a inculpatului se afla mtr-o legatura directa cu cel prevazut de art. 223 alin. (1) lit. b) din
Codul de procedura penala, in ambele situatii demlandu-se un proces de influentare care are aceea^i finalitate - impiedicarea aflarii adevamlui, in cazul d6 la
lit. c), sfera de cuprindere este diferita, vizand raportul dintre inculpat i persoana
vatamata, fiind astfel pusa in valoare protectia pe care legiuitorul o acorda i persoanei vatamate.
Din analiza textului mentionat rezulta ca acesta presupune doud situatii al
ternative, care pot exista independent una de cealalta, in ambele cazuri organul
judiciar trebuind sa aiba suficiente probe din care sa rezulte faptul ca inculpatul
poate influenta pozitia procesuala a persoanei vatamate prin constrangerea ori
inelarea acesteia.
Prin exercitarea de presiuni se intelege ca inculpatul ii valorifica un drept,
un privilegiu, o influenta, determinand o constrSngere morala, economica, sociala
asupra persoanei vatamatef^l In aceasta situatie, trebuie sa constate existenta unei
constrangeri de natura a schimba comportamentul persoanei vatamate in vederea
atenuarii sau inlaturarii raspunderii penale a inculpatului, constrangeri care tre
buie sa fie in derulare, intrucat simpla temere ca se vor exercita presiuni nu este
suficienta pentru incidenta acestui caz de arestare preventiva.
In literatura de specialitate^^^ s-a apreciat ca infractiunile pentru care se poate
dispune masura arestarii preventive in acest caz sunt dintre cele la care actiunea
penala se pune in micare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, intrucat
numai la acestea schimbarea pozitiei persoanei vatamate poate influenta latura
penala a procesului penal, in caz de retragere a plangerii prealabile. Cu toate
acestea, nu putem fl de acord in totalitate cu acest punct de vedere, intrucat, prin
exercitarea de presiuni asupra persoanei vatamate, inculpatul urmarete nu numai
inlaturarea raspunderii penale, ci chiar i o atenuarte a acestei raspunderi, dupa
cum am mai aratat anterior. Apreciem ca se impune r^inerea dispozitiilor art. 223
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, in conditiile in care in dosarul de
urmarire exista probe din care rezulta ca inculpatul ii^earca sa exercite presiuni
asupra persoanelor vatamate, prin amenintarea cu molrtea, in vederea declararii
unor aspecte i imprejurari de natura a-1 exonera de raspundere penala, edificatoare in acest sens fiind declaratiile uneia dintre persoaiiele vatamate i a tatalui
acesteia.
Incercarea de a realiza o Jnfelegere frauduloasa presupune o exersare din
partea inculpatului pentru realizarea unui acord bazat pe rea-credinta, de obicei
pentru a realiza un profit pentru persoana vatamata in schimbul prezentarii ca
neadevarata sau deformata a atingerii aduse de inculpat drepturilor acesteiat^l

['1 L. CoRA, op. c it, p. 94.


P' G h . R a d u , op. cit., p. 30.
PJ L. CoRA, op. c it, p. 94.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

127

Existenta unor probe (spre exemplu, interceptarile mesajelor tip SMS i a convorbirilor telefonice) in sensul ca inculpatul, prin persoane interpuse, a contactat
persoana vatamata in vederea oferirii unei sume de bani in scopul inipacarii cu
privire la agresiunea in urma careia aceasta din urma a suferit leziuni in zone vitale i care i-au pus in primejdie viata, imprejurare coroborata cu faptul ca persoana
vatamata i-a modificat radical declaratiile dupa sesizarea organelor de politic
(declaratii vadit nesincere, ce prezinta fragmente reale din derularea evenimentului, protejand identitatea faptuitorului), justifica retinerea temeiului de arestare
prevazut de art. 223 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala.
Consideratiile facute privesc latura penala a unei cauze; in ceea ce privete
latura civila, precizam ca intelegerea nu poate avea caracterul firaudulos in sensul
prevazut de acest caz de arestare preventiva, intrucat daunele civile, potrivit
Codului civil, pot face obiectul unor tranzactii incheiate intre parti.
!n consecinta, pentru existenta cazului prevazut de art. 223 alin. (1) lit. c) din
Codul de procedura penala, situatiile avute in vedere de acest caz trebuie sa fie
dovedite, iar nu prezumate, judecatorul trebuind sa aiba convingerea ca masura
preventiva reprezinta singura modalitate de a-1 impiedica pe inculpat sa exercite
presiuni asupra persoanei vatamate sau sa incerce o intelegere frauduloasa cu
aceasta.
4.
Ultima ipotezd de arestare vizeaza existenta unei suspiciuni rezonabile ca,
dupa punerea in micare a actiunii penale impotriva sa, inculpatul a sdvdrit cu
intentie o noud infractiune sau pregdtete sdvdrirea unei noi infractiuni [art. 223
alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala].
Acest caz de arestare preventiva vizeaza doud ipoteze alternative, constatarea
fiecareia dintre acestea indreptatind luarea masurii arestarii preventive, i anume
existenta unei suspiciuni rezonabile ca, dupa punerea in micare a actiunii penale
impotriva sa:
- inculpatul savarete cu intentie o noua infractiune;
- inculpatul pregatete savarirea unei noi infractiuni.
In prima ipotezd, se are in vedere situatia in care, dupa punerea in micare a
actiunii penale pentru o infractiune, inculpatul savarete una sau mai multe in
fractiuni cu intentie. In literatura de specialitate s-a apreciat^^^ ca prin savarirea
unei infractiuni se intelege savarirea oricareia dintre faptele pe care legea le
pedepse^te ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum i participarea la
comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. Mai mult decat atat, textul
face vorbire de savarirea infractiunii cu intentie, ceea ce presupune ca infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarirea acelei
fapte, sau acesta prevede rezultatul faptei sale i, dei nu il urmarete, accepta
posibilitatea producerii lui.

Idem, p. 29.

128

Par tea generala

Dispozitiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala nu precizeaza nici daca, spre a fi admisibila arestarea preventiva, trebuie sa se fi pus in
micare ac|iunea penala pentru noua infractiime comisa. In opinia noastra, aceasta
conditie este necesara, fiind insuficient ca m cauza privind noua infractiune sa se
fi inceput doar urmarirea penala^^^, astfel incat se exclude situatia faptelor pentru
care s-a dispus clasarea, lipsete plangerea prealabila a persoanei vatamate ori
o alta conditie prevazuta de lege pentru punerea in micare a actiunii penale.
Totodata, descoperirea ulterioara a noii infractiuni, insa care a fost savarita
inainte de inceperea procesului penal pentru prima infracfiune, nu indeplinete
condifiile tmei noi infractiuni, in sensul prevazut de art. 223 alin. (1) lit. d) din
Codul de procedura penala.
In literatura de specialitate^^ s-a aratat ca, in situatia in care organul judiciar
afia de savarirea noii infractiuni dupa ce pentru aceasta s-a pronun|at clasarea ori
achitarea, respectiv incetarea procesului penal, condi|ia nu mai este indeplinita,
iar in situapa in care masura preventiva a fost luata pe acest temei, in ipoteza in
care ulterior se pronunta una dintre solutiile de mai sus, este obligatorie revocarea
masurii arestarii preventive, intrucat a incetat temeiul care a justificat luarea ei.
Totodata, trebuie sa precizam ca nu prezinta relevanta natura sau gravitatea
noii infiractiuni, forma de consumare, de participatie, nici daca noua infractiune
este pedepsita numai cu inchisoarea sau cu inchisoarea altemativ cu pedeapsa
amenzii, intrucat nu noua infractiune constituie temeiul de fapt al luarii masurii
arestarii preventive. De asemenea, imprejurarea ca inculpatul a mai fost anterior
condamnat definitiv pentru alte infractiuni nu poate constitui temei al arestarii
Aceasta apreciere are la baza interpretarea corelata a dispozitiilor art. 223 alin. (1) lit. d)
i art. 215 alin. (7) din Codul de procedura penala. Astfel, conform art. 215 alin. (7), In cazul in
care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul incalca,jcu rea-credinta, obliga^iile care ii
revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a sdvdrit cu intenpe b^noua infractiune pen tru care s-a
dispus punerea in micare a acfiunii p en a le im potriva sa (s.n.), jUdecStorul de drepturi i liberta|i,
judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la ceW ea procurorului ori din oficiu,
poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la doiMciliu sau a arestarii preventive,
in condi|iile prevazute de lege. Or, nu exista nicio ra^ixme pentr| care ar fi necesara punerea m
micare a actiunii penale pentru noua infractiime in cazul in care tostarea preventiva inlocuiete
controlul judiciar sau arestul la domiciliu, dar ar fi sxificienta doar c'^litatea de suspect pentru noua
infractiune atunci cSnd se propune arestarea preventiva a unui inculpat fa^a de care nu fiisese luata
pan atunci nicio masura preventive. Aceasta, cu at&t mai mult cu ct, potrivit art. 242 alin. (3) din
Codul de procedure penalS, inlocuirea unei masuri preventive cu una mai grea se dispune daca
sunt indeplinite condijiile prevazute de lege pentru luarea acesteia din luma - ceea ce inseamna
c5, sub aspectul condifiilor, nu exista deosebiri intre luarea i inlocuirea masurilor preventive. In
plus, este nefiresc sS credem ca legiuitorul a impus o conditie mai restrictive (pimerea in micare
a actiunii penale) atunci cSnd noua infiractiune este comisS de im inculpat supus deja unei mSsuri
preventive, dar a fost mai flexibil atunci cand noua infracjiime este comisS de un inculpat fa^a de
care nu se luase nicio masura preventiva; in primul caz, inculpatul dovedete un mai mare dispref
fa|a de justifia penala decSt in cel de-al doilea, intrucat, dei supus deja imei masuri preventive,
comite totui o noua infi-acfiune.
G h. R ad u , op. c i t , p. 30.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

129

preventive in baza art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, avand
in vedere ca dispozifiile legale presupun savarirea din nou a unei infrac|iuni in
timpul desfaurarii unui proces penal, aceasta evidentiind perseverenta infractionala a inculpatului. Apreciem ca, prin reglementarea acestui caz de arestare,
legiuitorul nu a avut in vedere situatia cand, dupa ramanerea definitiva a unei
hotarari de condamnare, infractoml mai savarete o alta fapta penala, intrucat
recidiva nu este in legislatia procesual penala un caz exclusiv de arestare
preventiva. A interpreta dispozitiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura
penala in sensul ca se refera la savar^irea faptei pentru care se cere arestarea
in condifii de recidiva sau alta anteceden|a penala ar insemna sa se infranga i
cele retinute in practica Curtii Europenef^in legatura cu neconformitatea luarii
masurii arestarii preventive doar pe temeiul existentei starii de recidiva.
Cea de-a doua ipotezd are in vedere situafia in care, dupa punerea in mi^care
a actiunii penale pentru o infrac^iune, inculpatul pregatete savarirea unei noi
infractiuni. Analizand la prima vedere dispozifiile art. 223 alin. (1) lit. d) teza
a Il-a din Codul de procedura penala, am putea fi determinati sa afirmam ca
luarea masurii arestarii preventive pe acest temei ar excede scopului masurilor
preventive, aa cum este prevazut in dispozitiile art. 202 alin. (1) din acelai cod,
insa in aceasta analiza nu trebuie sa omitem ca scopul procesului penal, asigurarea
bunei desfaurari a acestuia, presupune, intre altele, i contribuirea la prevenirea
savaririi infractiunilor.
Acest caz are in vedere situatia in care din probele existente in cauza rezulta
necesitatea impiedicarii inculpatului de a savari o noua infractiune, probele trebuind sa priveasca iminenta sdvdririi altei infracfiuni, referirea la o activitate
anume i univoca a inculpatului, ce determina obiectiv luarea masurii, ca singura
modalitate de impiedicare de a savar^i alte infractiuni cu intentie (numai savar^irea infractiunii intentionate putand fi pregatita)t^l
Probele trebuie sa conduca la concluzia ca savarirea unei alte infractiuni este
iminenta i ca numai luarea unei masuri preventive este de natura a o impiedica,
insa analiza actelor savarite de inculpat trebuie facuta intr-o maniera rezonabila,
numai ac|iunile i faptele evidente, de un anumit pericol i gravitate justificand
arestareat^i. Dei gravitatea noii iiifractiuni pregatite de inculpat nu este o conditie
pentru intemeierea masurii preventive pe acest caz, in literatura de specialitatet'^^
s-a apreciat ca aceasta trebuie sd denote o periculozitate deosebitd a celui care
este deja urmarit sau judecat pentru sav^rirea unei infractiuni. Mai mult decat
atat, nu este suficient sa se dovedeasca faptul ca inculpatul a savarit in trecut i
alte infractiuni de acelai gen, din care ar rezulta ca exista un pericol potential de
savarire i a altor infractiuni de aceeai natura, ci la dosar trebuie sa existe probe
C.E.D.O., cauza Scundeanu c. Romdniei, Hotararea din 2 febraarie 2010, www.juridice.ro.
p' G h . R adu , op. c it, p . 28.

L. CoRA, op. cit., p. 93.


I'*' G h . R a du , op. c it, p. 29.

130

Partea gener a l a _______ ___________________

din care sa rezulte ca in mod efectiv i cert inculpatul pregatete savarirea unei
noi infractiuni.
In practica instantei europene^^^, in ceea ce privete teama ca reclamantul
ar fi putut comite noi infractiuni, Curtea a observat ca autoritatile competente
au considerat un pericol real ca reclamantul sa se poata folosi de reteaua sa de
contacte pe care a construit-o de-a lungul carierei de politist (eful de cabinet al
inaltului Comisar Antimafia), pentm a continua sa fumizeze un sprijin pretios
liderilor Mafiei. In sens contrar, Curtea Europeanat^] a observat ca, dei s-a
sustinut ca la baza deciziei de privare de libertate s-au aflat i motive rezonabile
a se crede ca este necesara impiedicarea savaririi unei infractiuni, nici parchetul
i nici preedintele instantei nu au mentionat infractiuni concrete i determinate,
singurele care sunt relevante din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventie,
pe care, prin arestare, reclamantul a fost impiedicat sa le comita, organele judiciare invocand numai infractiunile grave savarite in trecut care au dus la condamnari grele, precum i indicii in sensul ca reclamantul constituie un pericol
pentm societate. In mai multe cauze, Curtea Europeana reamintete ca, in ceea
ce privete teama de recidiva, referirea de catre organele judiciare la antecedentele
acuzatului nu poate fi suficienta pentm a justifica refiizul de punere in libertatePl
B.
Temeiurile de arestare prevdzute de art. 223 alin. (2) din Codul de
procedurd penald. Pentm a se putea dispune arestarea in baza art. 223 alin. (2)
din Codul de procedura penala, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1.
Sd existe probe din care rezultd suspiciunea rezonabild cu privire la
sdvdrirea unei infracfiuni foarte grave - o infractiune intenponata contra vietii,
o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane,
o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal i alte legi
speciale, o infi'actiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane,
acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de i^onede ori alte valori, antaj,
viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ul^aj judiciar, o infractiune de
comptie, o infiractiune savarita prin mijloace de coWunicare electronica, o alta
infractiune pentm care legea prevede pedeapsa inchi^rii de 5 ani ori mai mare.
Preciza^m ca cerinta pedepsei cu inchisoarea de 5 feni ori mai mare este specifica numai acestei situatii de arestare preventiva, nU i temeiurilor prevazute
de art. 223 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prik urmare, daca inculpatul
se sustrage urmaririi sau judeca|ii ori incearca sa influenteze un participant la
infractitine sau sa denatureze probele ori exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau comite o noua infractiune, nu exista interdictia arestarii preventive, chiar
daca legea prevede pentm infractiimea comisa sanctiunea inchisorii mai mici de 5
ani. De la caz la caz, judecatoml trebuie sa evalueze insa proporfionalitatea masurii cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului [art. 202 alin. (3) din Codul de proC.E.D.O., catiza Contrada c. Italiei, Hotararea din 24 august 1998, www.echr.coe.int.
C.E.D.O., cauza Ciulla c. Italiei, Hotararea din 22 februarie 1989, www.echr.coe.int.
P' C.E.D.O., cauza Richet c. Franfei, Hotararea din 13 februarie 2001, www.echr.coe.int.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

131

cedura penala]; de asemenea, se va tine cont ca, in jurisprudenta Curtii Europene


a Drepturilor Omului, nu se admite arestarea preventiva in cazul infractiunilor
sanctionate cu amenda^l
Pedeapsa care trebuie avuta in vedere este, potrivit dispozitiilor art. 187 din
Codul penal, cea prevazuta de lege in norma incriminatoare pentra fapta savarita
in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de
majorare a pedepsei;
2.
Pe baza evaluarii gravitdtiifaptei, a modului i circumstantelor de comitere
a acesteia, a anturajului i a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor i a altor imprejurdri privitoare la inculpat (inclusiv cu privire la starea sa
de sdndtate), trebuie sd rezulte cd privarea de libertate este necesard pentru a
inldtura o stare de pericol pentru ordinea publicd.
Ceea ce se modifica fundamental fata de vechea reglementare^^ este faptul ca
judecatorul trebuie doar sa constate ca a existat starea de pericol pentru ordinea
publica at^t cat timp cat inculpatul s-a aflat in libertate i sa inlature acest pericol
prin dispunerea masurii arestarii preventive. Probele care atesta existen^ starii de
pericol pentru ordinea publica trebuie identificate de judecatorul care solutioneaza
propunerea de arestare preventiva in materialul probator strans pana in acel
moment de organul de urmarire penala, intrucat aceasta procedura nu permite
administrarea probelor in fata judecatorului care solutioneaza propunerea.
Starea de pericol pentru ordinea publica rezulta din gravitatea faptei, din modalitatea in care se presupune ca a fost conceputa sav^rirea infractiunii, precum
i din datele privitoare la inculpat (anturaj, mediul din care provine, antecedente,
alte imprejurari privitoare la inculpat, inclusiv cele cu privire la starea sa de sanatate).
Pericolul pentru ordinea publica apare atunci cand este posibila o incalcare a
regulilor de convietuire sociala, vizand toate valorile ocrotite de legea penala, ca
urmare a activitatii inculpatului ulterioare comiterii infractiunii sau ca o reactie
declanata de fapta acestuia; el semnifica o stare de nelinite, un sentiment de
insecuritate in ra^ndul societatii civile, generat de rezonanta negative a faptului ca
persoanele asupra carora planeaza acuzatia comiterii unei infractiuni de o gravi
tate ieita din comim sunt cercetate in stare de libertate. Pericolul trebuie sa fie
concret, astfel ca judecatorul trebuie sa justifice prin ce se manifests atingerea ordinii publice in cauza, nefiind suficient sa se refere la o ordine publica abstracta^^l
1*5 C.E.D.O., cauza R.L. M.-J.D. c. Franfei, HotarSrea din 19 mai 2004, parag. 87, www.echr.
coe.int.
P) Potrivit dispozitiilor art. 148 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala anterior, judeca
torul care era mvestit cu solufionarea propunerii de arestare preventiva trebuia sa evalueze, in mod
subiectiv, daca inculpatul, in cazul in care nu s-ar dispune raasura arestarii preventive, ar prezenta
un pericol pentru ordinea publica, un pericol care este virtual; in mod subiectiv, trebuia evaluata
atitudinea inculpatului in situatia in care era respinsS propunerea de arestare preventiva.
C.E.D.O., caxiza Dumont-Maliverg c. Fran^ei, Hotararea din 31 mai 2005, parag. 64, www.
echr.coe.int.

132

Partea generala

Potrivit jurisprudentei C.E.D.O. privind interpretarea art. 5 parag. 1 lit. c) din


Conventia pentm apararea drepturilor omului i libertatilor fundamentale, pentru
justificarea arestarii sau detinerii preventive nu se poate pretinde sa fie deja stabilite realitatea i natura infractiunii pe care cel interesat este banuit ca a savarit-o,
pentm ca acestea reprezinta scopul fazei de instructie, adica de urmarire penala,
iar detentia permite desfaurarea ei normalai^'^. Aa cum a precizat instanta europeana, faptele ce au dat natere la banuielile concrete, care au justificat arestarea
unei persoane nu trebuie sa fie de acelai nivel cu acelea necesare pentru justifi
carea unei condamnari.
Pe de alta parte, potrivit art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventie, pentru ca o persoana sa fie retinuta sau arestata in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, este suficient sa existe motive verosimile de a banui ca a
savarit o infiractiune. Pe cale de consecinta, se constata ca legea europeana este
mai putin restrictiva privitor la luarea masurilor preventive privative de libertate
in comparatie cu legea procesual penala romana, care pretinde sa existe probe ca
s-a comis o fapta prevazuta de legea penala.
Aa cum s-a statuat constant i in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omuluit^^, chiar daca masura arestarii preventive are un caracter exceptional, prezervarea ordinii publice este apreciata ca un element pertinent i suficient pentru
privarea de libertate a unei persoane, daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate
ca eliberarea respectivei persoane ar tulbura in mod real ordinea publica. Notiunea de ordine publico" implica un climat social complex, in care sS fie asigurate
fiinctionalitatea normala a institutiilor statului, existenta i mentinerea unei stari
de siguranta i securitate, de linite a cetatenilor i de respectare a drepturilor
acestorat^l
Totodata, trecerea timpului poate duce la limitarea starii de pericol pentru
ordinea publica, pana la disparitia acestuia, insa pot exista situatii, cu caracter de
exceptie, cand poate duce la accentuarea sau agravar^^ pericolului concret pentru
ordinea publica.
,
Concluzionand, arestarea preventiva este o mdsu%d de excepfie, cMar i in
ipoteza indeplinirii tuturor condi^iilor prevazute de leg | pentru luarea sa, ifacultativd, a carei luare este lasata la aprecierea organului competent, iar, raportand
motivele pentru care se poate dispune arestarea preventiva in sistemul nostru na
tional la motivele care justifica arestarea in jurispruden|a Curjii Europene a Drep
turilor Omului, se poate observa ca acestea se circumscriu elementelor esenfiale
ale protec^iei oferite de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenfie impotriva privarilor
arbitrare de libertate.

C.E.D.O., cauza Qraklar c. Turciei, HotSrarea din 28 octombrie 1998, cauza Contrado
c. Italiei, HotarSrea din 24 august 1998, www.echr.coe.int.
C.E.D.O., cauza Letellier c. Franfei, Hotararea din 26 iunie 2001, www.echr.coe.int.
A. Z arafiu , op. cit., p. 229.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

133

Aa cum am mai aratat, legea europeana este mai putin restrictiva privitor la
luarea masurilor preventive privative de libertate in comparatie cu legea procesual penala romana, daca avem in vedere existenta suplimentara i a altor motive
care sa justifice necesitatea arestarii preventive inca de la momentul luarii masurii
(starea de pericol pentru ordine publica, pericolul de influentarea a unor martori),
iar, in cazul nerespectarii acestor motive suplimentare, se poate ajunge la o incalcare indirecta a Conventiei, prin nerespectarea cerintei conformitatii masurii cu
dreptul intern al statului respectiv^1
7 .4 .2 . Procedura arestarii preventive

In cursul urmdririipenale, arestarea preventiva se dispune de catre judecatorul


de drepturi i libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza
in prima instanta sau de la instan|a corespunzatoare in grad acesteia in a carei
circumscrip|ie se afla locul de retinere, locul unde s-a constatat savarirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau
supravegheaza urmarirea penala.
Propunerea, motivata in fapt i m drept, se formuleaza de procuror i se
inainteaza judecatorului impreuna cu dosarul cauzei. Legea nu prevede obligatia
procurorului de a-1 asculta pe inculpat cu ocazia propunerii de arestare preventiva.
Daca inculpatul este re|inut, procurorul are obligatia de a asigura prezenta sa
la solutionarea propunerii. Inculpatul aflat in stare de libertate se citeaza. Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face in prezenta inculpatului, afara
de cazul cand acesta lipsete nejustificat, este disparut, se sustrage ori, din cauza
starii sanata|ii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, nu se prezinta
sau nu poate fi adus in fa|a judecatorului.
Participarea procurorului este obligatorie, ca i asistenta juridica a inculpa
tului. Avocatul are dreptul sa studieze dosarul cauzei.
Judecata este nepublica, desfaura^ndu-se in camera de consiliu.
Judecatorul de drepturi i libertati ii aduce la cunotinta inculpatului prezent
infractiunea de care este acuzat i dreptul de a nu face nicio declara^ie, atragandu-i
atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa, dupa care il audiaza despre
fapta de care este acuzat i despre motivele pe care se intemeiaza propunerea de
arestare preventiva formulata de procuror.
Judecatorul admite sau respinge propunerea procurorului prin mcheiere motivatd. Daca propunerea a fost respinsa, judecatorul poate lua una dintre celelalte
masuri preventive.
Potrivit dispozi^iilor art. 228 din Codul de procedura penala, atunci cand
propunerea a fost admisa, inculpatului i se aduc de indata la cunotin|a, in limba
pe care o in^elege, motivele pentru care a fost arestat preventiv i i se comunica in
C.E.D.O., cauza Pantea c. Romdniei, Hotararea din 3 iunie 2003, apud A. Z arafiu , op. c it,
p. 231.

134

Partea generala

scris, sub semnatura, drepturile prevazute la art. 83, dreptul prevazut la art. 210
alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, dreptul de acces la asistenta medicala
de urgenta, dreptul de a contesta masura i dreptul de a solicita revocarea sau
inlocuirea ei.
In baza incheierii prin care s-a admis propunerea se emite mandatul de arestare
preventiva, avand continutul prevazut la art. 230 alin. (3) din Codul de procedura
penala. Cand arestarea s-a dispus dupa ascultarea inculpatului, un exemplar al
mandatului se inmaneaza acestuia, iar un alt exemplar organului de politic. Daca
arestarea s-a dispus in lipsa, doua exemplare ale mandatului se transmit organului
de politic, care va mtreprinde demersurile necesare pentru gasirea inculpatului,
scop in care poate patrunde in domiciliul sau reedinta oricarei persoane fizice
sau, dupa caz, in sediul oricarei persoane juridice, fara invoirea acestora, daca
sunt indicii temeinice ca inculpatul se gasete in aceste locuri. Atunci cand organul de politic a gasit persoana indicata in mandat^*^, procedeaza la arestarea sa,
ii preda un exemplar al mandatului i, in cel mult 24 de ore, o conduce in fata
judecatorului de drepturi i libertati care a dispus masura sau, atunci cand cauza
se afia in cursul camerei preliminare sau al judecatii, la judecatorul de camera
preliminara ori completul investit cu solutionarea ei. Judecatorul^^^ il asculta pe
inculpat in prezen^a avocatului i, dupa ce ia concluziile procurorului, evaluand
declara|ia inculpatului in contextul probelor administrate i al motivelor avute in
vedere la luarea masurii, confirma arestarea preventiva sau, dupa caz, o revoca
sau o inlocuiete cu o alta masura preventiva. Aceeai procedura se urmeaza i
in cazul in care inculpatul a fost arestat preventiv in lipsa din cauza starii sale de
sanatate, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, el fiind prezentat jude
catorului la incetarea acestor situatii.
Impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva
in cursul urmartrii penale inculpatul i procurorul pot formula contestafie.
In cursul urmaririi penale, arestarea preventiva/fse dispune pentru o durata
de cel mult 30 de zile, termen ce curge de la momentul punerii in executare a
masurii. Conform art. 226 alin. (2) din Codul de procedura penala, daca anterior
inculpatul a fost XQiinut, perioada rep,nerii nu se dedm e din durata arestdrii pre
ventive. De asemenea, daca arestarea preventiva a fost dispusa fata de un inculpat
care a fost anterior arestat la domiciliu, durata arestutui la domiciliu nu se ia in

Daca mandatul nu s-a putut executa, inculpatul nefiind gasit, se apeleaza la procedura
speciala a darii in xirmarire.
PI Dispozi|iile art. 231 alin. (7) din Codul de procedura penala arata c a ,judecatorul de drepturi
i libertSfi procedeaza la audierea inculpatului, dar credem ca, atunci cand inculpatul a fost arestat
preventiv !n lipsa in cursul urmaririi penale i a fost gasit dupa trimiterea In judecata, el va fi ascultat de cStre judecStorul de camera preliminara sau, dupS caz, de instanfa investita cu solutionarea
cauzei. Ascultarea nu s-ar mai putea realiza de catre judecatorul de drepturi i libertati, a carui competen^a se limiteaza la faza de \irmarire penala; de altfel, m acest sens sunt i dispozifiile art. 231
alin. (4) din Codul de procedure penala.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

135

considerare la calculul duratei maxime a arestului preventiv in cursul urmdririi


penale [art. 222 alin. (10) din Codul de procedura penala].
In cursul urmaririi penale, durata arestarii preventive a inculpatului nu poate
depa^i 30 de zile, insa ea poate fl prelungitd, daca temeiurile care au determinat
arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau daca au aparut
temeiuri noi care justifica prelungirea masurii. Fiecare prelungire nu poate depa^i
30 de zile, iar durata maxima totald in cursul urmdririi penale nu poate depdi
un termen rezonabil i nu poate f i mai mare de 180 de zile.
Propunerea de prelungire a arestarii preventive se formuleaza, motivat, de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Solutionarea propunerii revine judecatorului de drepturi i libertati de la instanta careia i-ar reveni
competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare
in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere; locul unde s-a
constatat savar;irea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
Prin exceptie, daca arestarea preventiva a fost dispusa initial de catre un judecator de drepturi i libertati de la o instanta inferioara celei careia i-ar reveni
competenta sa judece cauza in prima instanta, prelungirea acestei masuri se poate
dispune numai de un judecator de drepturi i libertati de la instanta competenta
in momentul solutionarii propunerii de prelungire sau de la instanta corespun
zatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul
unde s-a constatat savarirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care a intocmit propunerea [art. 234 alin. (4) din Codul de procedura

penala][*l
Propunerea de prelungire a arestarii preventive se depune, impreuna cu dosarul cauzei, la judecatorul de drepturi i libertati cu cel putin 5 zile inainte de
expirarea masurii. Judecatorul de drepturi i libertati fixeaza termen pentru solu
tionarea propunerii de prelungire inainte de expirarea masurii. Ziua i ora stabilite
se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta in fata jude
catorului a inculpatului arestat preventiv. Asistenta juridica este obligatorie, iar
avocatului i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei.
In cazul in care inculpatul arestat preventiv se afla intemat in spital i din
cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului de drepturi i libertati
sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este

Aceasta dispozifie se aplica atunci cand, pe parcursul urmaririi penale, apar situatii care determina schimbarea competentei. Spre exemplu, atunci cand se schimba incadrarea juridica mtr-o
fapta ce atrage competen|a unei instante superioare, propunerea de prelungire a arestarii preventive
se va solu^iona de instanta superioara competenta in raport de noua incadrare. Aceasta dispozitie nu
opereaza insa cand arestarea preventiva initiala a fost dispusa de o instan|a inferioarS necompetenta
in raport de incadrarea juridica a faptei la acel moment, caz in care se impune revocarea masurii
preventive pentru nelegalitate.

136

Partea generala

____

posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar in prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
Daca este prezent, inculpatul va fi ascultat de judecatorul de drepturi i libertati asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza propunerea de prelungire a
arestarii preventive, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Participarea procuromlui este obligatorie.
edinta se desfafoara in camera de consiliu. Atunci cand propunerea este intemeiata, judecatorul o admite i dispune prelungirea arestarii preventive. Daca
judecatorul apreciaza ca propunerea de prelungire nu indeplinete condifiile prevazute de lege, o respingeprin mcheiere motivata i, dupa caz, fie il pune in libertate pe inculpat, daca nu este arestat in alta cauza, fie inlocuiete arestarea preventiva cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar sub cau|;iune.
i impotriva incheierii prin care judecatorul a dispus asupra propunerii de
prelungire a arestarii preventive procurorul i inculpatul pot introduce contestafie.
Arestarea preventiva se poate lua, la propunerea motivata a procuromlui sau
din oficiu, i in cursulprocedurii de camera preliminard sau aljudecdfii, de catre
judecatorul de camera preliminary sau, dupa caz, de instan^a in fa^a cSreia se afia
cauza, aplicandu-se in mod corespunzStor dispozi|iile din cursul urmaririi penale
privitoare la procedura de solu^ionare, executarea mandatului de arestare preven
tive i incunoitin|area despre arestarea preventiva.
In camera preliminara, edin|a in care se solu]:ioneaza propunerea de arestare
preventive se desfeoara in camera de consiliu; in cursul judecS^ii, edin^a este
publica.
Durata pentru care se poate dispune arestarea preventive in cursul procedurii
de camera preliminary sau in cursul judecS^ii este de cel mult 30 de zile [art. 238
alin. (1) din Codul de procedure penale].
In camera preliminara, fie ce arestarea preventive a fost dispuse in cursul
acestei proceduri, fie ce a fost dispuse in cursul urmelirii pQmle, judecatorul este
datorsd verijice temeinicia i legalitatea mdsurii (artv207, art. 348 din Codul de
procedure penale), in camera de consiliu. Dace mesura a fost luate sau prelungite
in cursul urmeririi penale, verificarea se face in cel miflt 3 zile de la inregistrarea
dosarului, mai inainte de expirarea duratei acesteia. DWe mesura a fost luate in
camera preliminara, verificarea se realizeaze periodic,; dar nu mai t^rziu de 30
de zile. Rezulte deci ce arestarea preventive in procedura camerei preliminare se
poate dispune i ulterior men^ine pentru perioade de cel mult 30 de zile.
Participarea procuromlui la verificarea temeiniciei i legalite^ii aresterii
preventive in camera preliminare este obligatorie, Asisten|a juridice a inculpatului
este obligatorie, acesta fiind arestat. Inculpatul se citeaze, verificarea neputandu-se
efectua in lipsa sa, cu excep^ia situa^iei in care se afle intemat in spital i din
cauza sterii senete^ii nu poate fi adus i a situa|;iei in care, din cauze de forte
majore sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila [art. 207 alin. (3)
raportat la art. 235 alin. (4) din Codul de procedure penale]. In aceste ultime

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

137

ipoteze, propunerea se examineaza in prezenta avocatului, camia i se da cuvantul


spre a pune concluzii.
Daca judecatoml constata ca temeiurile ce au determinat arestarea preventiva se mentin ori au apamt temeiuri noi care justifica masura, va dispune prin
incheiere menfinerea arestarii preventive a inculpatului. Daca temeiurile care au
determinat luarea sau prelungirea masurii au incetat i nu exista temeiuri noi care
sa o justifice, precum i in cazul in care au apamt imprejurari noi din care rezulta
nelegalitatea masurii preventive, judecatoml o revoca i dispune punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
Incheierea judecatomlui de camera preliminara poate fi atacata cu contestafie.
In cursul judecdfii, indiferent daca masura a fost luata in aceasta faza procesuala ori a fost luata in procedura de camera preliminara sau a fost luata in cursul
urmaririi penale i mentinuta de judecatoml de camera preliminara, instanta investita cu judecarea cauzei este datoare sa verifice din oficiu daca subzista teme
iurile care au determinat luarea, prelungirea sau, dupa caz, men^inerea arestarii
preventive a inculpatului (art. 208, art. 362 din Codul de procedura penala).
Daca masura a fost luata sau prelungita in cursul urmaririi penale i men|inuta
in camera preliminara ori daca a fost luata in camera preliminara, verificarea se
face de catre instanta inainte de expirarea duratei acesteia.
Pentm ipoteza in care masura a fost luata in cursul judecatii, apreciem ca prima
verificare a temeiniciei i legalita|;ii trebuie efectuata mai inainte de expirarea
perioadei pentm care masura a fost dispusa, care nu poate fi mai mare de 30 de
zile. Aceasta, intmct - potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedura penala instan|;a poate dispune arestarea preventiva a inculpatului, in cursul judecatii,
pentm o durata de cel mult 30 de zile. Urmatoarele verificari se vor realiza insa
la intervale de cel mult 60 de zile', in acest sens sunt dispozi|iile art. 208 alin. (4)
din Codul de procedure penala, care prevSd ca, in tot cursul judecS|ii, instanta,
din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile,
daca subzista temeiurile care au determinat menfinerea (s.n.) masurii arestarii
preventive (...) dispuse fata de inculpat. Prin urmare, putem concluziona ca, in
cursul judecafii, masura se ia inifial pe o durata de cel mult 30 de zile i se poate
men^ine ulterior pentm perioade de cate cel mult 60 de zile.
Procedura verificarii este aceeai cu cea din camera preliminara, cu diferen^a
ca edinfa este publicd.
Incheierea instan|ei poate fi atacata cu contestafie, care are acelai regim cu
contesta^ia impotriva incheierii prin care instanfa a luat masura arestarii preven
tive.
Durata totala a arestarii preventive in cursul judecatii de prima instan|a nu
poate depdi un termen rezonabil ^i nu poate f i mai mare de jumdtatea maximului
special prevdzut de lege pentru infracjiunea ce face obiectul sesizdrii instanfei

138

Partea generala

de judecatd [art. 239 alin. (1) din Codul de procedura penalaj^'l In toate cazurile,
durata arestarii preventive in prima instanta nu poate depdi 5 ani. Atunci cand
jumatatea maximului special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea ce
face obiectul cauzei este mai mare de 5 ani (spre exemplu, la omorul calificat),
arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta se reduce la maxim
5 ani.
Conform art. 239 alin. (2) din Codul de procedura penala, termenele mai sus
indicate curg de la data sesizarii instantei de judecata, in cazul in care inculpatul
se afla in stare de arest preventiv, i, respectiv, de la data punerii in executare a
masurii, cand fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva in procedura de ca
mera preliminara sau in cursul judecatii ori in lipsa. De aici rezulta urmatoarele:
- daca inculpatul se afla in arest preventiv la momentul sesizarii instantei
(adica arestarea preventiva a fost dispusa i pusa in executare in cursul urmaririi
penale), termenul de 5 ani sau, dupa caz, de jumatate din maximul special al
pedepsei se calculeaza de la data sesizarii instantei de judecata. Spre exemplu, in
cazul unui fitrt calificat (maxim special de 5 ani), daca sesizarea instantei s-a facut
la 1 februarie 2014, arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta nu
poate depai data de 31 iulie 2016;
- daca fata de inculpat s-a dispus arestarea preventiva in cursul urmaririi pe
nale, dar pana la sesizarea instantei aceasta nu fusese pusa in executare, ori daca
inculpatul a fost arestat preventiv in procedura camerei preliminare sau in cursul
judecatii (indiferent daca a fost prezent sau s-a dispus in lipsa), termenul de 5 ani
sau, dupa caz, de jumatate din maximul special al pedepsei se calculeaza de la
data punerii in executare a masurii, aceasta fiind, evident, dupa momentul sesi
zarii instantei. In exemplul de mai sus, daca instanta a fost sesizata la 1 februarie
2014, iar inculpatul arestat preventiv a fost prins i incarcerat la 1 mai 2014,
arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta nu poate depai data de
31 octombrie2016.
I
Observam din cele de mai sus ca durata maxima a arestMi preventive in cursul
judecatii de prima instanta se calculeaza intotdeauna|de la momentul punerii in
executare a masurii, daca aceasta a fost dispusa in |amera preliminara sau in
timpul judecatii. In schimb, daca masura a fost luata m faza de urm toe penala,
durata maxima pentru judecata de prima instanta sq raporteaza la momente
diferite, calculul realizandu-se: (ij de la data sesizarii instantei, daca inculpatul
a fost arestat preventiv fiind prezent ori, dei a fost arestat in lipsa, a fost totui
Apreciem ca o interpretare corecta a textului de lege trebuie sa aiba in vedere infractiunea
ce fa ce obiectul invinuirii, pentru ca sesizarea instantei se face cu privire la o anume fapta, sub o
anume incadrare juridica, dar aceasta din xjrma poate fi i schimbata pe parcursul judecatii de prima
instanta. Or, daca s-a produs schimbarea mcadrarii juridice, durata maxima a arestarii preventive
in cursul judecafii de prima instanta trebuie evaluata nu in raport de incadrarea juridica data faptei
prin actul de sesizare, ci in raport de incadrarea juridica existenta la momentul cand se verifica
temeinicia i legalitatea masurii.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

139

prins 1 incarcerat anterior trimiterii in judecata, i (ii) de la data incarcerarii,


daca a fost arestat preventiv in lipsa i prins dupa sesizarea instantei. Prin
urmare, din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 239 alin. (2) din Codul
de procedura penala concluzionam ca nu in toate situatiile de arestare preventiva
in lipsa termenul maxim al masurii pentru judecata de prima instanta curge de la
data punerii acesteia in executare, ci numai atunci cand inculpatul nu a fost prins
pana la trimiterea in judecata; daca inculpatul a fost prins i incarcerat anterior
trimiterii m judecata, termenul curge de la sesizarea instantei^'l
Pentru judecata in apel legea nu prevede un termen maxim al arestarii pre
ventive, dar aceasta va inceta de drept atunci cdnd durata masurii a atins durata pedepsei pronuntate in hotdrdrea de condamnare a primei instante [art. 241
alin. (I^) lit. b) din Codul de procedura penala].

7.5. Arestul la domidliu


7.5.1. Conditii privind dispunerea m asurii

Masura preventiva a arestului la domiciliu consta in obligatia impusa inculpatului, pentru o perioada determinate, de a nu parasi imobilul unde locuiete
fara permisiunea organului judiciar fi de a se supune unor restrictii impuse de
acesta. Fata de aceasta definitie, se subintelege ca arestul la domiciliu nu poate fi
dispus fata de un inculpat care nu are o locuintd efectivd.
Arestul la domiciliu este tot o masura preventiva privativd de libertate^^\ ca
i arestarea preventiva; de altfel, dispozitiile legale privind masura arestului la
O situatie particular^ intalnim atunci cand arestarea preventiva pe parcursul judecatii nu este
continua. Aceasta situatie este posibila, intracat, potrivit art. 238 alin. (3) din Codul de procedura
penala, fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv in aceeai cauza, in cursul urmaririi
penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura
numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate. Spre exemplu, la
data sesizarii instantei, inculpatul se afla in stare de arest preventiv (masura fiind dispusa i pusa
in executare in cxjrsul urmaririi penale), pe parcursul judecatii instan^ revoca masura i, ulterior,
ivindu-se temeiuri noi, dispune rearestarea inculpatului. !n aceasta situatie - dat fiind ca art. 239
alin. (1) din Codul de procedura penala arata ca, in cursul judecatii in prima instanta, durata totala
(s.n.) a arestarii preventive a inculpatului nu poate depai un termen rezonabil i nu poate fi mai
mare de jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infi-actiunea care face obiectul sesizarii
instantei de judecata. In toate cazurile (s.n.), durata arestarii preventive in prima instanta nu poate
depai 5 ani durata noii arestari preventive, calculata de la data punerii In executare a noii masuri,
poate fi cel mult egala cu diferenta intre termenul de 5 ani sau, dupa caz, jimiatate din maximul
special al pedepsei i durata scursa Intre momentul sesizarii instantei i cel al revocarii primei arestari
preventive. Spre exemplu, in cazul unui furt calificat, daca prima instan a fost sesizata la 1 februarie
2014, inculpatul fiind arestat preventiv, masura este revocata la 30 aprilie 2014, iar inculpatul este
arestat din nou in aceeai cauza la 1 iulie 2014, noua arestare poate fi mentinuta pentru o perioada de
cel mult 2 ani i 3 luni, adica pana cel mult la data de 30 septembrie 2016.
In sensul art. 5 din Conven^ia europeana a drepturilor omului, arestul la domiciliu, tinand cont
de gradul sau de constrangere, apare ca o privare de libertate (C.E.D.O., caxiza Lavents c. Letoniei,
Hotararea din 28 noiembrie 2002, parag. 63).

140

Partea generala

domiciliu fac in mare parte trimitere la reglementarea arestarii preventive. Diferen^a dintre cele doua masuri este aceea ca judecatoml de drepturi i liberta^i, cel
de camera preliminara sau instanfa de judecata apreciaza ca buna desfaurare a
procesului penal este suficient garantata prin privarea de libertate a inculpatului
la domiciliul acestuia, nefiind necesara introducerea sa intr-un loc de detenfie,
Masura preventiva a arestului la domiciliu se ia in aceleai condifii ca i
masura arestarii preventive, dispozi|iile legale facand trimitere la temeiurile
arestarii cuprinse in art. 223 din Codul de procedura penala. Exista insa i doua
condifii particulare, anume:
a)
Inculpatul sa nu fi savdrit a infracfiune contra unui membru de familie.
Prin aceasta condi|ie negativa, legiuitorul a urmarit ca arestul la domiciliu sa
nu perpetueze o conduita infrac|ionala, fiind evident ch, atunci cand inculpatul a
comis o infrac|iune contra unui membru de familie, privarea sa de libertate prin
plasarea in imobilul unde locuiete impreuna cu victima ar genera riscul comiterii
de noi fapte penale.
Cu privire la in^elesul sintagmei de Jnfracfiune asupra unui membru de fa
milie, consideram ca se impun unele observa^ii. In primul rand, avand in vedere
ra^iunea acestei conditii negative, credem ca trebuie avute in vedere nu numai
infrac|iunile prevazute in Capitolul
din Titlul I din Partea speciala a Codului
penal, ci i, spre exemplu, infrac^iunile de rele tratamente aplicate minorului, trafic de persoane, trafic de minori, viol, supimere la munca for|;ata sau obligatorie,
daca sunt savarite asupra unui membru de familie.
In al doilea rand, notiunea de membru de familie' are in|elesul prevazut
de art. 177 din Codul penal. Se poate observa ca, definind membrii de familie,
art. 177 din Codul penal instituie condi|:ia convie|uirii numai intre persoanele
intre care s-au stabilit relatii asemanatoare celor dintre so^i ori dintre parinti i
copii, iar nu i in cazul ascenden^ilor, descenden|ilor, fratilor, surorilor i copiilor
acestora ori so^lui. Se pune problema daca arestulja domiciliu poate fi dispus
atunci cand, spre exemplu, inculpatul a comis o vatatpare corporala asupra sotului
de care era despartit in fapt i impreuna cu care nu me^ locuia. Sotii, chiar daca nu
convietuiesc, sunt membri de familie. Din interpretare| art. 218 alin. (3) din Codul
de procedura penala rezulta ca, in acest caz, arestul la domiciliu nu poate fi dispus,
dei - in opinia noastra - o asemenea solu|ie nu este katisfacatoare; dimpotriva,
arestul la domiciliu ar servi mult mai adecvat unuia dintre scopurile generale ale
masurilor preventive, respectiv prevenirea comiterii de noi infi'ac|:iuni, mai ales
in situa^iile in care controlul judiciar ar fi apreciat ca insuficient, iar arestarea
preventive ca fiind prea aspra in raport de situa|ia concreta din cauza.
In al treilea rdnd, apreciem cS arestul la domiciliu este interzis chiar daca
infirac^iunea contra membrului de familie face obiectul unei alte cauze penale
Intitulat Infract;iuni sSvar^ite asupra unui membru de familie. Este vorba despre omor,
omor calificat, lovire sau alte violence, vStSmare corporala, lovirile sau vStamSrile cauzatoare de
moarte, comise asupra membrilor familiei.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

141

decat cea m care se pune problema masurii preventive; altfel, interdictia ar fi


lipsita de eficienta, iar masura preventiva nu i-ar mai atinge scopul legal. Nu
este necesar ca in cauza privitoare la infracfiunea contra membmlui de familie sa
se fi pus in mi^care ac^iunea penala. Este suficient ca organul judiciar sd obfind
minime indicii care sd contribuie la presupunerea rezonabild cd s-a sdvdrit o
infracpune contra unui membru de familie. Cu atSt mai mult, arestul la domiciliu
nu poate fi dispus in cauzele care au ca obiect tocmai infi-actiuni contra membrilor
de familie.
b)
Inculpatul sd nu fi fast anterior condamnat definitiv pentru o infracfiune
de evadare.
Ratiunea acestei condi|ii negative rezida m comportamentul anterior al inculpatului care, datorita nerespectarii unor hotarSri judecatoreti prin care a fost
supus unor masuri preventive privative de libertate ori prin care a fost condamnat
la pedepse privative de libertate (prin urmare, datorita nesocotirii autorita|ii organelor judiciare), nu prezinta suficiente garantii ca se va conforma arestului la
domiciliut^l
Pe langa cele doua restric|ii exprese privind arestul la domiciliu (problema infiactiunilor contra membrilor de familie i a evadarii), credem ca aceasta masura
nu poate f i luatd nici in alte situafii practice. Spre exemplu, atunci cand participantii la comiterea infi-actiunii locuiesc in acelai imobil (fara a fi membri de
familie - de pilda, mai multi studenti care locuiesc in aceeai camera de camin);
fata de scopul general al masurilor preventive, care este buna desfaurare a procesului penal, i fata de obligatia ex lege ce revine inculpatilor de a nu comunica,
pe durata masurii, cu alfi participanti la comiterea infractiunii [art. 221 alin. (2)
lit. b) din Codul de procedura penala], apreciem ca arestul la domiciliu ar fi contraindicat, nefiind posibila practic nici supravegherea respectarii acestei obligatii.
7.5.2. Procedura arestului la domiciliu
In cursul urmdririi penale, arestul la domiciliu se dispune, la propunerea procurorului, de catre judecatorul de drepturi i libertati de la instanfa careia i-ar
reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia m a carei circumscrip^ie se afl^ locul unde s-a constatat

['1 Se poate observa ca legiuitorul nu prevede explicit interdictia arestului la domiciliu fa|a de
cei care, anterior, au fost condamnafi definitiv pentru infi'actiunea de neexecutare a sanc^iunilor
penale [art. 288 alin. (2) din Codul penal], infrac|iune care nu reprezinta altceva dec^t o variants
atenuata speciala a evadarii cu referire la persoane condamnate la masxiri educative privative de
libertate pentru fapte comise in timpul minoritatii, i nici fa^a de cei condamnati definitiv anterior
pentru tnlesnirea evadarii (art. 286 din Codul penal), care este in realitate o complicitate la evadare
reglementata ca infi'ac^iune autonoma, ea reflectand - ca i evadarea - dispre|ul fa^a de justifia
penala. Desigxir insa ca judecatorul va putea aprecia, in concret, ca masura arestului la domiciliu nu
apare ca suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. (1) din Codul de procedura
penala atunci cand inculpatul a fost anterior condamnat definitiv pentru asemenea fapte.

142

Partea generala

savarirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
Dosarul cauzei va fi inaintat judecatorului, odata cu propunerea de luare a
masurii.
Propunerea se solutioneaza in camera de consiliu, edinta nefiind, aadar, publica. Inculpatul se citeaza, dar neprezentarea acestuia nu impiedica solutionarea
propunerii. Daca inculpatul se prezinta, judecatorul il va asculta.
Participarea procurorului i asistenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Judecatorul se pronunta prin incheiere. Daca propunerea de luare a masurii
arestului la domiciliu este respinsa, judecatorul de drepturi i libertati poate
dispune controlul judiciar sau controlul judiciar pe cautiune, daca simt indeplinite
conditiile legale in acest sens.
In procedura de camera preliminara sau in cursul judecdfii, arestul la domi
ciliu se dispune, prin mcheiere, de catre judecatorul de camera preliminara sau,
dupa caz, de instanta, la cererea procurorului sau din oficiu. Inculpatul se citeaza,
ascultarea sa fiind obligatorie atunci cand se prezinta. Neprezentarea inculpatului
legal citat nu impiedica solutionarea propunerii. Participarea procurorului i asis
tenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Odata cu arestul la domiciliu, organul judiciar care a dispus masura impune
inculpatului doud obligafii (pe langa cea de a nu parasi imobilul unde locuiete
fara incuviintare), anume:
- sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi
i libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori
de cate ori este chemat;
- sa nu comunice cu persona vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu
alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum cu alte
persoane stabilite de organul judiciar.
Pe langa aceste obligatii, judecatorul de dreptur^i libertati, judecatorul de ca
mera preliminara sau instanta de judecata care a luat masura poate dispune ca, pe
durata arestului la domiciliu, inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic
de supraveghere.
I
Copia incheierii prin care s-a luat arestul la domiciliu se comunica inculpatului
i organului de polifie desemnat cu supravegherea sa, acesta fiind dator sa verifice
periodic respectarea masurii i a obligatiilor de catre mculpat. Pentm verificarea
respectarii masurii, organului de politic ii este permis sa patrunda in imobilul
unde se executa masura, fara invoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc
impreuna cu acesta. In cazul in care se constata incalcari ale regimului arestului
la domiciliu, organul de politic sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi
penale, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, instanta de judecata, in
cursul judecatii.
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatului li este permis sa pdrdseascd
imobilul unde locuiete in doar trei situatii, dupa cum urmeaza:

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

143

- pentra a se prezenta m fata organelor judiciare, la chemarea acestora;


- pentm prezentarea la locul de munca, la cursuri de mvatamant sau de pregatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta, precum i in alte situatii temeinic justificate, pentm
o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea
unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului, dar numai cu incuviintarea
judecatorului de drepturi i libertati, judecatorului de camera preliminara sau a
instantei de judecata;
- in cazuri urgente, pentru motive intemeiate (spre exemplu, in caz de necesitate medicala sau de calamitate naturala), chiar fara permisiunea judecatorului
de drepturi i libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de
judecata, pe durata de timp strict necesara, dar cu obligatia de a informa imediat
despre aceasta, pe orice cale, atat organul judiciar care a luat masura arestului la
domiciliu ori in fata camia se afla cauza, cat i organul de politie desemnat cu
supravegherea sa.
in cursul urmaririi penale, durata arestului la domiciliu este de cel mult SO de
zile (art. 222 din Codul de procedura penala). Masura poate fi prelungita in caz
de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea ei sau daca
au aparut temeiuri noi, dar fiecare prelungire nu poate depai 30 de zile. Durata
maxima a arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
Prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa, la sesizarea procurorului,
de catre judecatorul de drepturi i libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in
grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savar^irea
infirac^iunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza
sau supravegheaza urmarirea penala^'l in vederea prelimgirii masurii, procurorul
sesizeaza judecatorul de drepturi i libertati cu cel putin 5 zile inainte de expirarea
duratei arestului la domiciliu, inaintand i dosarul cauzei. Propunerea se solutioneaza in camera de consiliu.
Inculpatul se citeaza, iar cand acesta se prezinta va fi ascultat. Neprezentarea
inculpatului nu impiedica judecatorul sa solutioneze propunerea de prelungire a
arestului la domiciliu.
Participarea procurorului i asistenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Judecatorul de drepturi i libertati admite sau respinge propunerea procurorului
prin incheiere motivata.
In cursul camereipreliminare, judecatorul este obligat sa procedeze din oficiu
la verificarea temeiniciei i legalitatii arestului la domiciliu, in termen de cel mult
3 zile de la inregistrarea dosarului la instanta i mai inainte de expirarea duratei
t'l Semnalam ca, in reglementarea acestei competente alternative, legiuitorul a omis tocmai
judecatorul de drepturi i libertafi de la instanta corespuiizatoare in grad in a carei circumscriptie se
afla imobilul unde inculpatul locuie^te, in stare de arest la domiciliu, dei astfel prezenta acestuia ar
fi cel mai facil asigurata, iar perioada parasirii imobilului ar fi cea mai redusa.

144

Partea generala

masurii dispuse in cursul urmaririi penale [art. 207 alin. (2), art. 348 din Codul
de procedura penala]. Participarea procuromlui este obligatorie, iar inculpatul
se citeaza. Cat prive^te procedura verificarii, dispozifiile art. 207 alin. (3) din
Codul de procedura penala trimit la cele ale art. 235 alin. (4)-(6) din Codul de
procedura penala, care se aplica in mod corespunzator. Prin urmare, in cazul in
care inculpatul se afla intemat in spital i din cauza starii sanatafii nu poate fi adus
in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate,
deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului,
dar numai in prezen|a avocatului acestuia, camia i se da cuvantul pentru a pune
concluzii. Per a contmrio, in toate celelalte situafii, inculpatul arestat la domiciliu
trebuie adus in fafa judecatorului de camera preliminary.
Judecatorul de camera preliminara se pronun|;a prin mcheiere, putand sa
mentina arestul la domiciliu (cand constata ca temeiurile care au determinat luarea
masurii se menfin sau au intervenit temeiuri noi) sau sa il revoce (c.nd au incetat
temeiurile initiale i nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea masurii sau
in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii).
Pe langa verificarea ini^iala a arestului la domiciliu, judecatorul de camera
preliminara verifica din oficiu, periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, legalitatea
i temeinicia masurii [art. 207 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Prin
urmare, putem afirma ca, in cursul camerei preliminare, durata arestului la domi
ciliu nu poate depdi 30 de zile. Daca judecatorul nu verifica masura inainte de
expirarea acestui termen, ea inceteaza de drept.
In cursul judecdfii, durata pe care se poate dispune ori menfine arestul al do
miciliu este de maxim 60 de zile. In cazul in care, mai inainte de expirarea termenului, instan^a nu procedeaza la verificarea temeiniciei i legalitafii arestului la
domiciliu, acesta inceteaza de drept.
Durata maxima a arestului la domiciliu in cursul judecatii nu este prevazuta de
lege. In mod practic, arestul la domiciliu inceteaza: |
- la data pronuntarii hotarmi de achitare, de inc^tare a procesului penal, de
renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicari|pedepsei ori de suspendare
a executarii pedepsei sub supraveghere, chiar nedefin|;iva;
- in apel, daca durata masurii a atins durata pedepsei pronuntate in hotararea
de condamnare a primei instance;
- la data ramanerii definitive a hotarMi de condanmaretl
Potrivit art. 241 alin. (1') din Codul de procedura penala, arestul la domiciliu ar mceta de
drept i m cxirsul judecafii in prima instan|a, la implinirea duratei maxime prevSs^ute de lege. Nu
exists insa text legal care sS instituie o duratS maxima a arestului la domiciliu in cursul judeca^ii
de prima instan^a. Dispozifiile art. 239 din Codul de procedurS penala, privitoare la durata maxima
a arestarii preventive a inculpatului in cursul judeca^ii de prima instan^a, nu vizeaza i arestul la
domiciliu. De asemenea, se mai observa c3 arestul la domiciliu nu inceteaza de drept nici in ca
zul in care prima instan|a condamna pe inculpat la pedeapsa amenzii sau la o masura educativa,
dispozi^ile art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala facand referire, pentru aceste situafii,
numai la punerea in libertate a inculpatului arestat preventiv. In opinia noastra, pentru identitate

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

145

8. Incetarea de drept a masurilor preventive


Potrivit dispozifiilor art. 241 alin. (1) din Codul de procedura penala, sunt
cazuri de mcetare de drept a masurilor preventive:
1. expirarea termenelor prevazute de lege (spre exemplu, in faza de camerei
preliminare, legalitatea i temeinicia masurii arestarii preventive trebuie verificata
in termen de cel mult 30 de zile, iar in cursul judecatii, in termen de cel mult 60
de zile - daca aceste termene maxime au expirat fara ea judecatorul sa fi realizat
verificarea, masura inceteaza de drept la implinirea lor) sau stabilite de organele
judiciare (spre exemplu, in faza de urmarire penala, masura arestarii preventive
se poate lua pentru cel mult 30 de zile, insa aceasta nu impiedica judecatorul de
drepturi i libertati sa dispuna masura pe o durata de numai 10 sau 20 de zile - la
expirarea acestor termene, daca nu a fost prelungita, masura inceteaza de drept)^^^;
2. cdndprocurorul dispune o solufie de netrimitere in judecatd (clasarea sau
renuntarea la urmarirea penala);
5.
cdnd instanfa de judecatd dispune achitarea, incetarea procesului penal,
renunfarea la aplicarea pedepsei, amdnarea aplicdrii pedepsei sau condamnarea
cu suspendarea executdrii pedepsei sub supraveghere. Astfel, atunci cand instanta pronunta o solutie de absolvire de raspundere penala (achitarea sau incetarea
procesului penal), precum i in cazul in care pronunta o solutie care nu presupune
executarea in regim de detentie a unei pedepse (renuntarea la aplicarea pedepsei,
amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghe
re), masura preventiva inceteaza de drept, chiar daca hotdrdrea este nedefinitivd;
4. la rdmdnerea definitivd a hotdrdrii de condamnare. In aceasta situatie, ma
surile preventive, care sunt prin esenta lor masuri procesuale, inceteaza de drept,
intrucat s-a finalizat insui procesul penal (dupa caz insa, mandatul de arestare
preventiva va fi inlocuit cu mandatul de executare a pedepsei inchisorii);
5. in alte cazuri prevazute de lege. Spre exemplu, asemenea situatii sunt cele
prevazute de art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala, conform caruia
prima instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventivt^^ atunci cand pronunta:
o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala cu durata retinerii i arestarii
preventive;
de rafiune, textele privitoare la durata maxima a arestarii preventive in cursul judecafii ar trebui s5
vizeze i arestul la domiciliu.
Codul de procedxira penala prevede expres ca in durata maxima a arestarii preventive in
cursul urmaririi penale nu se includ durata retinerii [art. 226 alin. (2) teza a Il-a] i nici cea a
arestului la domiciliu [art. 222 alin. (10)].
Observam ca dispozifiile art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala nu fac referire,
pentru aceste situajii, i la incetarea de drept a arestului la domiciliu, cu toate ca ?i aceastS mSsurS
preventiva este una privativa de libertate. Pentru identitate de ra^iune, apreciem totui c5 arestul la
domiciliu va inceta de drept in aceste ipoteze (spre exemplu, nu exista niciun argument pentru men^inerea acestei masuri atunci cand prima instanfa condamna pe inculpat la o pedeapsa cu amenda).

146

Partea generala

- o pedeapsa cu amenda, care nu insotete pedeapsa inchisorii;


- o masura educativa (precizam ca, intmcat legea nu distinge, masura
preventiva privativa de libertate va inceta de drept indiferent daca masura educa
tiva luata de instanta este neprivativa sau privativa de libertate).
De asemenea, un alt caz este cel prevazut de dispozitiile art. 43 alin. (7) din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara intemationala in materie penala,
care arata ca masura arestarii in vederea predarii inceteaza de drept daca persoana
extradata nu este preluata de autoritatile competente ale statului solicitat, in
termen de 30 de zile de la data convenita pentru predare^'^.
Suplimentar acestOT ipoteze, dispozitiile art. 241 alin. (1*) din Codul de procedura penala arata ca masura preventiva a arestului la domiciliu p cea a arestarii
preventiva mceteaza de drept:
a) in cursul urmdririi penale sau al judecdtii in primd instanfd, la implinirea
duratei maxime prevdzute de lege (spre exemplu, la implinirea termenului maxim
de 180 de zile in faza de urmarire penala, iar in cursul judecatii de prima instanta,
la expirarea unei perioade egale cu jumatatea maximului special prevazut de lege
pentru infractiunea ce formeaza obiectul cauzei, dar nu mai mult de 5 ani);
b) in calea de atac a apelului, atunci cdnd durata arestarii a atins durata pedepsei pronunfate in hotdrdrea de condamnare (spre exemplu, prima instanta a
pronuntat condamnarea la o pedeapsa de 1 an i 6 luni inchisoare, iar la momentul
pronuntarii inculpatul era arestat preventiv de 1 an; in apel, arestarea preventiva
inceteaza de drept atunci cand durata sa atinge 1 an i 6 limi, devenind astfel egala
cu durata pedepsei aplicate de prima instanta).
Intmcat incetarea de drept a masurii preventive intervine prin efectul legii,
ea se constatd de catre organul judiciar care a dispus masura sau, dupa caz, de
procurorul, judecatorul de drepturi i libertati, judecatorul de camera preliminara
ori instanta de judecata in fata careia se afla cauza. n
Incetarea de drept se constata prin ordonanfd sau prin incheiere, din oficiu,
la cerere sau la sesizarea administrafiei locului de detinere. Odata cu incetarea se
dispune i punerea de indatd in libertate a celui repnui sau arestat^^\ daca nu este
refinut ori arestat in alta cauza.
I
Judecatorul de drepturi i libertati i cel de camera preliminara, precum i
instanta de judecata se pronunta asupra incetarii de d^ept a masurii preventive
chiar i in lipsa inculpatului. Asistenta juridica a acestuia i participarea procurorului sunt obligatorii.

Cu excep|ia cazului de forta majora care impiedicapredarea sau primireapersoanei extradate,


ipoteza in care autoritatile romane i cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei
noi date de predare.
Dei dispozitiile art. 241 alin. (2) din Codul de procedura penala se referS numai la punerea m
libertate a celui re|inut sau arestat preventiv (s.n.), apreciem ca textul se aplica - pentru identitate
de ra|iune - i celui arestat la domiciliu.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

147

O copie de pe ordonanta sau incheierea prin care s-a constatat incetarea de


drept a masurii preventive se comunica, de indata, persoanei fata de care se dispusese masura, precum i tuturor institutiilor cu atributii in executarea acesteia.

9. Revocarea i inlocuirea masurilor preventive


9.1.

Revocarea masurii preventive

Revocarea masurii preventive presupune o analiza i o evaluare asupra mentinerii in timp a motivelor de drept (legalitatea) sau de fapt (temeinicia) care au
stat la baza luarii acesteia, din partea organului judiciar care a dispus masura.
Aceasta este de altfel i principala deosebire fata de incetarea de drept a masurii
preventive, care intervine prin efectul legii, independent de aprecierea organelor
judiciare.
Revocarea se dispune in doud ipoteze:
a) atunci cdnd au apdrut imprejurdri noi din care rezultd nelegalitatea mdsurii
[spre exemplu, in faza de urmarire penala se constata ca a intervenit prescriptia
raspunderii penale, astfel incat masura preventiva luata initial a devenit nelegala,
intrucat exista o cauza care impiedica exercitarea actiunii penale, i anume cea
prevazuta de art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala];
b) atunci cdnd au incetat temeiurile avute in vedere la luarea, prelungirea
sau mentinerea mdsurii. Spre exemplu, in urma analizei pe care judecMorul o
face asupra probelor obtinute in cauza, poate constata ca nu mai este indeplinita
conditia prevazuta de art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala referitoare
la suspiciunea rezonabila a savaririi unei infractiuni (de pilda, dei initial se
suspectase ca inculpatul ar fi comis o infrac|iune de evaziune fiscala, in urma unei
expertize contabile efectuate in faza de judecata a rezultat ca masa impozabila nu
s-a diminuat in niciun fel, incetand, prin urmare, temeiul privitor la existenta unor
probe de vinova|ie).
In oricare dintre cele doua ipoteze mai sus aratate, masura preventiva se va
revoca, din oficiu sau la cerere.
in cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmaririi penale de
catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi i libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa il informeze pe procuror, de indata i in scris, despre
orice imprejurare care ar putea conduce la revocare. Daca apreciaza ca infor
mative primite justifica revocarea, procurorul va revoca el insui masura (daca
el a dispus-o initial - spre exemplu, in cazul controlului judiciar) sau, dupa caz,
sesizeaza in vederea revocarii judecatorul de drepturi i libertati care a luat ma
sura (spre exemplu, in cazul arestului la domiciliu sau al arestarii preventive), in
termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze
i din oficiu judecatorul de drepturi i libertati, cand constata el insui ca exista

148

Partea generala

vreo imprejurare care justifica revocarea (i este vorba despre o masura luata de
judecator).
Cererea de revocare formulata de inculpat se adreseaza, in scris, judecatomlui
de drepturi
libertati, judecatomlui de camera preliminara sau instantei de
judecata, dupa caz.
In cursul urmaririi penale, procurorul inainteaza judecatomlui de drepturi i
libertati dosaml cauzei (sau copie certificate de grefa parchetului), in termen de
24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
Judecatorul de drepturi i libertati, cel de camera preliminara sau instanta
de judecata fixeaza data de solutionare a cererii de revocare i dispune citarea
inculpatului. DacS inculpatul se prezinta, cererea se solu|ioneaza numai dupa
ascultarea sa asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza cererea, in prezenta
unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se poate solutiona i in lipsa
inculpatului, atunci cand acesta nu se prezinta, dei a fost legal citat, sau cand,
din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu
poate fi adus, dar numai in prezenta avocatului, camia i se da cuvantul pentm a
pime concluzii. Participarea procuromlui la solutionarea cererii de revocare este
intotdeauna obligatorie.

9.2. Inlocuirea masurilor preventive


Inlocuirea masurilor preventive imbraca doua forme in sistemul Codului de
procedura penala, anume:
a) inlocuirea unei masuri mai aspre cu una mai uoara [art. 242 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
b) inlocuirea unei masuri mai uoare cu una mai aspra [art. 242 alin. (3) din
Codul de procedura penala].
o
In ambele situafii, pentm inlocuire trebuie intrunite doua cerinfe, respectiv;
1. sa fie indeplinite condifiile prevdzute de lege pentru luarea noii masuri [spre
exemplu, daca se solicita inlocuirea masurii preventive a controlului judiciar cu
arestarea preventiva, trebuie sa se verifice daca subzisfe vreunul dintre temeiurile
prevazute de art. 223 alin. (1) sau (2) din Codul de procedura penala; daca se
solicita inlocuirea masurii arestarii preventive cu are$tul la domiciliu, trebuie
sa se verifice daca obiectul cauzei este reprezentat de o infi:ac|;iime asupra unui
membm de familie, caz in care inlocuirea nu se poate dispxine, nefiind indeplinita
condi^ia prevazutS de art. 218 alin. (3) din Codul de procedura penala];
2. sa se constate, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei i a conduitei procesuale a inculpatului, cd masura inlocuitoare apare ca suficientd (dacS
este mai uoarS) sau, dupa caz, apare ca necesard (daca este mai asprS) pentm
atingerea scopului prevSzut de art. 202 alin. (1) din Codul de procedure penala.
In cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmSririi penale de
catre procuror sau de catre judecatoml de drepturi i liberta|i, organul de cercetare

V. Masuriie preventive i alte masuri procesuaie

149

penala are obligatia sa il informeze pe procuror, de indata in scris, despre orice


imprejurare care ar putea conduce la inlocuire. Daca apreciaza ca informatiile
primite justifica inlocuirea, procurorul va proceda el insui la aceasta (daca a
dispus masura initiala i este in drept sa o dispusa i pe cea de inlocuire - spre
exemplu, cand se inlocuiete controlul judiciar propriu-zis cu cel pe cautiune)
sau, dupa caz, sesizeaza in vederea inlocuirii judecatorul de drepturi i libertati
(spre exemplu, in cazul in care apreciaza ca este necesara inlocuirea controlului
judiciar cu arestul la domiciliu), in termen de 24 de ore de la primirea informarii.
Procurorul este obligat sa sesizeze i din oficiu judecatorul de drepturi i libertati,
cand constata el insui ca exista vreo imprejurare care justifica inlocuirea.
Cererea de inlocuire formulata de inculpat se adreseaza, in scris, judecatorului
de drepturi i libertati, judecatorului de camera preliminara sau instantei de
judecata, dupa caz.
In cursul urmaririi penale, procurorul inainteaza judecatorului de drepturi i
libertati dosarul cauzei (sau copie certificata de grefa parchetului), in termen de
24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
Judecatorul de drepturi i libertati, cel de camera preliminara sau instanta
de judecata fixeaza data de solutionare a cererii de inlocuire i dispune citarea
inculpatului. Daca inculpatul se prezinta, cererea se solutioneaza numai dupa
ascultarea sa asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza cererea, in prezenta
unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se poate solutiona i in lipsa
inculpatului, atunci cand acesta nu se prezinta, dei a fost legal citat, sau cand,
din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu
poate fi adus, dar numai in prezenta avocatului, caruia i se da cuvantul pentru a
pune concluzii. Participarea procurorului la solutionarea cererii de inlocuire este
obligatorie.
Daca cererea are ca obiect inlocuirea masurii arestarii preventive sau a
arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar pe cautiune, atunci cand o
gasete intemeiata, judecatorul de drepturi i libertati, cel de camera preliminara
sau instanta de judecata admite in principiu cererea, stabilete valoarea cautiunii
i acorda inculpatului termen pentru depunerea acesteia. Termenul curge de la
data ramanerii definitive a incheierii prin care se stabilete valoarea cautiunii.
Admiterea in principiu se dispune prin incheiere, in camera de consiliu.
Daca se depune cautiunea in termenul fixat, judecatorul admite cererea de
inlocuire a masurii preventive cu cea a controlului judiciar pe cau|iune, stabilete
obligafiile ce revin inculpatului pe durata masurii i dispune punerea de indata in
libertate a acestuia, daca nu este arestat in alta cauza. Daca nu se depune caufiunea
in termenul fixat, cererea formulata de inculpat se va respinge ca neintemeiata, in
lipsa inculpatului i a procurorului. In ambele ipoteze, judecatorul de drepturi i
libertafi, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata se pronun|a
prin incheiere, in camera de consiliu.

150

Partea generala

10. Masurile de preventie luate fata de minori


Reglementarea actuala are un caracter general, m sensul ca, in principiu,
masurile de preventie pot fi luate fafa de minori m aceleai condifii in care pot fi
dispuse i fafa de majori.
Unele derogdri simt prevazute de lege in cazul retinerii i arestarii preventive.
Astfel, potrivit art. 243 alin. (2) din Codul de procedura penala, retinerea i
arestarea preventiva pot fi dispuse i fata de iaculpatul minor, dar numai in mod
excep|ional i numai daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra
personalitatii i dezvoltarii acestuia nu sunt disproportionate fata de scopul urmarit prin luarea masurii. Din interpretareaper a contrario a acestor dispozitii legale
rezulta ca nu este admisibila refinerea suspectului minor, ci nimiai a inculpatului
minor.
La stabilirea duratei pentru care se ia masura arestarii preventive, organul
judiciar va avea in vedere varsta minorului de la data cand se dispune asupra
luarii, prelungirii sau mentinerii masurii.
Odata cu retinerea sau arestarea preventiva a minorului, despre luarea masurii
i locul de de^inere va fi incunotintat, in mod obligatoriu, i reprezentantul legal
al minorului sau, dupa caz, persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla
acesta.

Sectiunea a 2-a. Masurile asiguratorii,


restituirea lucrurilor i restabilirea situatiei anterioare
savdririi infractiunii

1. Masurile asiguratorii
1.1. Notiune

"

Masurile asiguratorii sunt masuri procesuale, cu cai^cter real i de constrangere, care constau in indisponibilizarea bunurilor suspecWui, ale inculpatului, ale
persoanei responsabile civilmente ori ale altei persoane^in condi^iile legii.
Pentru luarea masurilor asiguratorii este necesar ca uhndrirea penala sd f i fost
inceputd in cauzd.
Masurile asiguratorii nu reprezintS, o acoperire efectiva a pagubei cauzate prin
infi-actiune, ci garanteaza numai existenta posibilitafii reale de reparare a acesteia,
motiv pentru care instanta de judecata va trebui ca, prin hotararea pe care o
pronunta, sa oblige inculpatul i partea responsabila civilmente la acoperirea
prejudiciului^^l

t*' I. N e a g u , op. c i t , p . 629; G r . T h e o d o ru , op. cit., p . 489.

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

151

Noul Cod de procedura penala reglementeaza doua masuri asigurMorii: sechestml i poprirea.

1.2. Scop
Masurile asiguratorii se iau pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea
sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscdrii
speciale sau confiscdrii extinse sau a bunurilor care pot servi la garantarea
executdrii pedepsei amenzii ori a cheltuielilor judiciare, precum i a celor care
p o t servi la garantarea repardrii pagubei produse prin infracfiune.

1.3. Organele care dispun luarea masurilor asiguratorii


In timpul urmaririi penale, masurile asiguratorii se pot lua de cdtre procuror^^^,
prin ordonanfd, iar in camera preliminara se iau de cdtre judecdtorul de camera
preliminard, la solicitarea procurorului sau din o&ciu, prin mcheiere.
in cursul judecafii, masurile asiguratorii se pot lua de instanfa de judecatd, la
solicitarea procurorului sau din oficiu, prin mcheiere. De asemenea, in temeiul
art. 397 alin. (2) din Codul de procedura penala, masurile asiguratorii privind
reparatiile civile pot fi dispuse i prin sentinfd, daca nu fusesera luate anterior in
cursul judeca|ii, iar potrivit art. 422 din Codul de procedura penala, pot fi dispuse
i prin decizia instantei de apel.
O men|iune importanta este aceea ca masurile asiguratorii in vederea repararii
pagubei produse prin infractiune se pot lua i la solicitarea pdrfii civile. Per a
contrario, toate masurile asiguratorii care urmaresc alte scopuri decat repararea
prejudiciului nu pot fi luate de organul judiciar la solicitarea partii civile.

1.4. Persoanele ale caror bunurilor pot fi vizate prin masurile


asiguratorii
Persoanele ale caror bunurilor pot fi vizate prin rnasurile asiguratorii sunt cele
prevSzute in dispozitiile art. 249 alin. (3)-(5) din Codul de procedura penala.
Aceste persoane difera in func^ie de scopul urmMt prin masurile asiguratorii,
astfel:
1.
in vederea garantdrii executdrii pedepsei amenzii, se p o t lua mdsuri asigurdtorii numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. Aceasta se explica
prin faptul ca raspunderea penala este personala, singurul participant la procesul
penal care poate fi obligat la plata unei sume de bani care sa reprezinte executarea
unei sanctiuni penale fiind suspectul sau inculpatul (persoana fizica sau juridica);

Organele de cercetare penala nu pot lua masuri asiguratorii.

152

Partea generala____________ __________________

2.
in vederea executdrii confiscdrii speciale sau confiscdrii extinse, se pot
lua mdsuri asigurdtorii asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau ale altor
persoane in proprietatea sau posesia carom sd afld bunurile supuse confiscdrii.
in ceea ce prive^te categoria altor persoane, in cazul confiscarii extinse pot
fi avuti in vedere membrii familiei i persoanele juridice controlate de inculpat,
daca inculpatul le-a transferat bunuri [art. 112^ alin. (3) din Codul penal].
Exista o diferenta de reglementare intre dispozitia din Codul penal i cea din
Codul de procedura penala. In Codul penal este restransa sfera persoanelor ale
caror bunuri pot fi vizate prin confiscarea extinsa, prevazandu-se doar membrii
familiei, respectiv ascendenti, descendenti, solul sau fostul sot, ori persoana juridica pe care o controleaza inculpatul condamnat. Potrivit Codului de procedura
penala, masurile asiguratorii se pot dispune i asupra altor persoane, respectiv
cele in proprietatea sau posesia carora sa afla bunurile supuse confiscarii, altele
decat persoanele avute in vedere de dispozitiile Codului penal. De asemenea, in
cazul confiscarii speciale intra in aceasta categoric, spre exemplu, proprietarii
unor bunuri care au fost folosite de inculpat, cu tiinta lor, la savarirea infractiunii sau pentru pastrarea produsului infi-actional [art. 112 alin. (1) lit. b)-c) din
Codul penal];
5.
in vederea repardrii pagubei produse prin infi'acfiune, respectiv in vederea
executdrii cheltuielilorjudiciare, se pot lua mdsurile asigurdtorii asupra bunuri
lor suspectului, inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente.
Legiuitorul nu vorbete de partea responsabila civilmente, ci de persoana responsabila civilmente, justificarea acestei expresii din textul de lege fiind aceea ca
nu este necesar ca acela care urmeaza sa raspunda pentru suspect sau inculpat, in
vederea repararii prejudiciului, sa fie introdus in procesul penal i sa dob^ndeasca
i calitatea de parte, pentru a se lua masuri asiguratorii; el poate sa ramana doar
persoana responsabila civilmente, mai ales ca, in majoritatea cazurilor, masurile
asiguratorii se iau in faza de urmarire penala, iar nu In timpul judeca|ii, De cele
mai multe ori, in timpul judeca^ii, luarea masurilor asiguratorii nu se mai justifica,
pentru ca, pana la momentul in care cauza ajxmge in fa ^ de judecata, bunurile pot
fi de^a instrainate.
|
In vederea executarii cheltuielilor judiciare, se pot 'lua masurile asiguratorii
asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau persoaneiVesponsabile civilmente.
Justificarea este data de imprejurarea ca inculpatul va fi obligat la plata cheltuie
lilor judiciare, spre exemplu, in caz de condamnare, amSnare a aplicSrii pedepsei
sau renun|are la aplicarea pedepsei. Legea are in vedere i bunurile persoanei
responsabile civilmente, intrucat aceasta va fi obligata in solidar cu inculpatul la
plata cheltuielilor judiciare atunci cand este obligatS in solidar cu acesta la repararea pagubei [art. 274 alin. (3) din Codul de procedura penala].
O men|iune legata de acest scop al masurilor asiguratorii este aceea ca ele
se vor lua asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau persoanei responsabile

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

153

civilmente pdnd la concurenfa valorii probabile a prejudiciului, respectiv a


cheltuielilor judiciare.

1.5. Reguli speciale privind masurile asiguratorii


Ca regula, masurile asiguratorii au caracter facultativ. Exista insa i situatii
cand luarea lor este obligatorie, anume:
- daca persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu ca
pacitate restransa de exercitiu;
- in cazul anumitor infractiuni prevazute in legi speciale (spre exemplu, in
cazul tuturor infractiunilor de coruptie, al infractiunilor asimilate lor i in cazul
injfractiunilor contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, in cazul infrac
tiunilor de evaziune fiscala, este obligatorie instituirea masurilor asiguratorii).
Nu pot fi sechestrate bunuri apartinand autoritatilor sau institutiilor publice
sau altor persoane de drept public nici bunurile exceptate prin lege. Prin bunuri exceptate de lege se au in vedere anumite categorii prevazute de art. 726
din Codul de procedura civila, precum: bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului, obiectele de cult, daca nu sunt mai multe de acelai fel, obiectele indispensabile persoanelor cu handicap i cele destinate ingrijirii bolnavilor,
alimentele necesare pe timp de 3 luni, combustibilul necesar socotit pentru 3 luni
de iama, scrisorile, fotografiile i tablourile personale sau de familie.

1.6. Contestarea masurilor asiguratorii


In materia masurilor asiguratorii, calea de atac este contestafia.
In cazul in care mdsura a fast luatd de procuror, contesta^ia poate fi formulata
att impotriva masurii in sine (spre exemplu, in ceea ce privete temeinicia sa),
cat i impotriva modului de aducere la indeplinire (spre exemplu, sus^inandu-se
ca au fost indisponibilizate bunuri de o valoare mult mai mare dec^t cea a pagubei
cauzate prin infrac]:iune).
Titularii contestafiei sunt suspectul, inculpatul sau orice alta persoan& interesata (spre exemplu, ar putea exercita calea de atac concubina care locuiete
impreuna cu inculpatul i ale cSrei bunuri au fost sechestrare de procuror crezand
ca sunt ale inculpatului).
Contesta^ia se introduce in termen de 3 zile de la data comunicarii ordonan^ei
de luare a masurii sau de la data aducerii la indeplinire a acesteia, la judecatorul de
drepturi i libertSp de la instan^a cSreia i-ar reveni competen|a sa judece cauza in
fond, Este vorba, in acest caz, de o com petent exclusivd, i nu de una altemativa.
Contesta^ia nu este suspensivd de executare.
Procurorul va inainta judecatorului de drepturi i libertafi dosarul cauzei, in
termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia. Participarea procurorului este obli
gatorie. Cel care a fScut contesta^ia i persoanele interesate se citeaza.

154

Partea generala

Contestatia se solutioneaza in camera de consiliu, instanta pronuntandu-se


printx-o incheiere definitivd. Cu toate acestea, dupa ramanerea definitiva a acestei
incheieri, se mai poate formula contestatie potrivit dispozitiilor din materia
executarii civile, dar numai cu privire la modul de aducere la indeplinire a masurii
(un exemplu ar fi situatia in care, dupa ce s-a finalizat toata procedura privind
luarea i punerea in executare a masurii asiguratorii, dei masura trebuia dispusa
pana la concurenta sumei de 100.000 lei, se aplica poprire doar pe 70.000 lei, cat
existau in conturi la acel moment; ulterior, contul suspectului este alimentat cu
inca 70.000 lei prin alte operatiuni financiare, noua suma de bani fiind i ea in
intregime indisponibilizata, dei astfel se depaete valoarea probabila a pagubei).
Daca masura asiguratorie a fost luatd de judecdtorul de camera preliminard
ori de instanfa de judecatd, se poate introduce contestatie, dar numai impotriva
modului de aducere la indeplinire, iar nu i impotriva masurii in sine.
Titularii acestei contestatii sunt procurorul, suspectul, inculpatul sau orice alta
persoana interesata.
Contestatia se face chiar la judecatorul sau instanta care a luat masura, in
termen de 3 zile de la data punerii acesteia in executare. Explicatia pentru care
legea stabilete ca tocmai judecatorul sau instanta care a luat masura solutioneaza
contestatia rezida in obiectul ei, care nu este temeinicia i legalitatea masurii, ci
modul ei de executare - aceasta fiind o problema asupra careia anterior magistratul nu s-a pronun^at.
Contestatia nu suspendd executarea i se solutioneaza in edinfd publicd,
prin incheiere motivatd i definitivd, cu citarea partilor, in termen de 5 zile de la
inregistrare. Participarea procurorului este obligatorie.

1.7. Sechestml
Organul care procedeaza la aplicarea sechestru%i este obligat sa identifice
i sa evalueze bunurile sechestrate, scop in care poite recurge la ajutorul unor
evaluatori sau experti.
,
Bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau sunt ridicate, putandu-se
numi un custode. In mod obligatoriu, se ridica bunurile perisabile, obiectele din
metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne,
obiectele de arta i de muzeu, colectiile de valoare i sumele de bani. Bunuri
le perisabile se predau autoritatilor competente, potrivit profilului de activitate,
acestea fiind obligate sa le primeasca i sa le valorifice de indata; sumele de bani
rezultate se consemneaza, dupa caz, pe numele suspectului, inculpatului ori al
persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului judiciar care a dispus
instituirea sechestrului, caruia, in termen de cel mult 3 zile de la valorificare, i se
preda recipisa de consemnare a sumei. Metalele, pietrele pretioase ori obiectele
confectionate cu acestea i mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara, iar titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de

V. Masurile preventive i alte masuri procesuale

155

muzeu colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate;


predarea se face in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict
necesare urmaririi penale, procedurii de camera preliminary sau judecatii, depunerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la pronuntarea in cauza a
unei solutii definitive.
Despre aplicarea sechestmlui organul care a executat masura incheie un
proces-verbal, descriind in amanunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor.
in procesul-verbal se arata i bunurile exceptate de lege de la urmarire, care au
fost gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza
obiectiile suspectului sau inculpatului ori ale partii responsabile civilmente,
precum i cele ale altor persoane interesate. In procesul-verbal se face mentiune i
despre faptul ca partile au fost incunotin|ate ca pot solicita valorificarea bunurilor
sechestrate, potrivit art. 252* alin. (1) din Codul de procedura penala, respectiv
ca, in cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarM definitive, bu
nurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate de
catre organul judiciar, chiar i fara consimfamantul proprietarului, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 252* alin. (2) din Codul de procedura penala.
Un exemplar al procesului-verbal se lasa persoanei ale carei bunuri au fost
sechestrate, iar in lipsa acesteia, celor cu care locuiete, administratorului, portarului sau celui care in mod obinuit il inlocuiete ori unui vecin. Daca o parte din
bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de
pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza organului judiciar care a dispus
masura asiguratorie, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.
In cazul bunurilor imobile sechestrate, procurorul, judecatorul de camera pre
liminary sau instanta care a dispus sechestrul cere organului competent notarea
ipotecara asupra bunurilor sechestrate, anexand copie de pe ordonanta sau in
cheierea prin care s-a dispus sechestrul i un exemplar al procesului-verbal de
sechestru.
Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestmlui.

1.8. Poprirea
Poprirea implica indisponibilizarea sumei de bani pe care o terta persoana sau
chiar cel pagubit o datoreaza, cu orice titlu, suspectului, inculpatului sau partii
responsabile civilmente. Masura presupune ca, de la data primirii ordonantei sau
incheierii prin care se infiinteaza sechestrul, debitorului i se interzice sa plateasca
suma creditorului sau (suspectul, inculpatul sau partea responsabila civilmente),
ci, in termen de 5 zile de la scadenta, o va consemna la dispozitia organului judi
ciar care a dispus poprirea sau la dispozitia organului de executare, predand recipisa procurorului, judecatorului de camera preliminara ori instantei de judecata in
termen de 24 de ore de la consemnare.

156

Partea generala

2. Restituirea lucrurilor i restabilirea situatiei anterioare


2.1. Restituirea lucrurilor
Atunci cand constata, din oficiu sau la cerere, ca bunurile ridicate de la
suspect, inculpat sau de la oricare alta persoana care le-a primit spre a le pastra
sunt proprietatea persoanei vatamate sau a altei persoane ori au fost luate pe
nedrept dinposesia sau de|inerea acestora, organul judicial dispune restituirea lor.
Restituirea se dispune de catre procuror sau judecatorul de drepturi i liberta^i, in
timpul urmaririi penale, de judecatorul de camera preliminara, in cursul camerei
preliminare, respectiv de catre instan|:a, in timpul judecatii.
Persoana careia i s-au restituit bunurile are obligatia de a le pastra pSna la
solufionarea definitiva a cauzei penale.
Restituirea lucrurilor functioneaza in legatura cu masurile asiguratorii, motiv
pentru care are acelai regim procesual sub aspectul contestarii.
Bunurile nu sunt restituite atunci cand prin aceasta s-ar ingreuna stabilirea
situatiei de fapt i justa solutionare a cauzei (fapt ce da posibilitatea procurorului
sa refuze o cerere de restituire a lucrurilor atunci cdnd, spre exemplu, trebuie prelevate urme de pe bunurile respective sau este necesara efectuarea unei expertize
in cazul unui accident auto).

2.2. Restabilirea situatiei anterioare savaririi infractiunii


Restabilirea situafiei anterioare savaririi infractiunii este o masura care inter
vine atunci cand schimbarea acelei situatii, care se cere a fi restabilita, a rezultat din savarirea infractiunii. Restabilirea se dispune numai daca este posibila
(spre exemplu: in cazul unei infrac^iuni de fals materilil in inscrisuri oficiale, daca
aceasta a fost mijlocul prin care s-a savarit ulterior o'infractiune de in^elaciune,
exista posibilitatea restabilirii situatiei anterioare prin 4nularea inscrisului falsificat; in cazul organizarii unui concurs pentru ocuparea unor posturi la o institutie
publica, daca s-a constatat savarirea unei infractiuni 3e coruptie de catre unui
dintre cei insarcina|i cu corectarea tezelor, se anuleaza r^zultatele concursului).
Prin comparafie cu reglementarea anterioara, se constata o modificare esentiala a acestei institutii procesuale, in sensul ca exista un singur titular pentru re
stabilirea situatiei anterioare, respectiv instanfa de judecata. Restabilirea situatiei
anterioare nu poate fi dispusa de catre procuror.

Capitolul al Vl-lea. Acte procesuale


i procedurale comune
Actele procesuale reprezinta manifestari de voin|a ale organelor judiciare,
ale parjilor sau ale subiec^ilor procesuali principali (spre exemplu, ordonanta de
instituire a sechestrului), iar actele procedurale cuprind modalitafile de punere
m aplicare a manifestarii de voin|a din actul procesual (spre exemplu, procesulverbal de instituire a sechestrului asupra bunului imobil, notarea in cartea funciara
a inscrip|;iei ipotecare).
Fiecarui act procesual li corespunde, de regula, un singur act procedural. Exista insa situafii in care unei singure manifestari de voin^a (act procesual) ii corespund mai multe acte de executare (acte procedurale). Spre pilda, ordonan^ei de
incepere a urmaririi penale, ca act procesual, ii corespund, ca acte procedurale,
toate demersurile organului de urmarire penala cu privire la administrareaprobatoriului (audierea persoanelor, citarea acestora etc.).

Secfiunea 1. Citarea^ comunicarea altor


acte procedurale, mandatul de aducere

1. Citarea
1.1. Modalitati de citare. Cuprinsul citatiei
Citarea reprezinta chemarea unei persoane (parte, subiect procesual principal,
martor, expert, interpret) in fa|;a organului judiciar.
Legea instituie forme generate de citare, anume:
a) citafia scrisd reprezinta regula in aceasta materie;
b) citarea prin nota telefonica sau telegrqficd, consemnata intr-un procesverbal;
c) citarea prin agent procedural sau orice alt salariat al organului judiciar,
d) citarea prin intermediul polifiei locale',
e) citarea prin serviciul postal sau de curierat;
f) citarea prin intermediul potei electronice (email) sau prin orice alt sistem
de mesagerie electronicd (spre exemplu WhatsApp, Viber), cu acordul prealabil
al celui citat; aceasta forma de citare reprezinta o noutate in legislatia procesual
penala.

158

Partea generala____ __________________ _______

Exista insa i unele forme speciale de citare, astfel:


a) persoanele vatamate sau partile civile, atunci cand sunt in numar mare i
nu au interese contrarii (situatia prevazuta de art. 80 i art. 85 din Codui de procedixra penala^^^), pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicatie de
circulafie nationala (spre exemplu, un ziar);
b) minorul cu varsta pana la 16 ani se citeaza prm pdrinte sau tutore, cu
exceptia situatiei cand acest lucru nu este posibil;
c) citarea orald - organul judiciar poate comunica i verbal persoanei prezente
termenul urmator, aducandu-i la cunotinta consecintele neprezentMi. In cursul
urmaririi penale se intocmete in acest sens un proces-verbal, ce va fi semnat de
catre persoana astfel citata. In cursul judecatii se vorbete, in acest caz, despre
termenul m cuno^tin0\
Confinutul citafiei a ramas nemodificat fata de vechea reglementare. Astfel,
citatia este individuals i trebuie sa cuprinda;
- denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care
emite citatia, sediul sau, data emiterii i numarul dosarului;
- numele i prenumele celui citat, calitatea in care este citat i indicarea obiectului cauzei;
- adresa celui citat;
- ora, ziua, luna i anul, locul de infatiare, precum i invitarea celui citat sa se
prezinte la data i locul indicate;
- mentiunea ca partea citata are dreptul la un avocat cu care sa se prezinte la
termenul fixat;
- daca este cazul, mentiunea ca apararea este obligatorie, iar in cazul in care
partea nu ii alege un avocat, care sa se prezinte la termenul fixat, i se va desemna
un avocat din oficiu;
- mentiunea ca partea citata poate, in vederea exercitarii dreptului la aparare,
sa consulte dosarul aflat la arhiva instantei sau a parc]|etului;
- consecintele neprezentarii in fata organului judiciar.
Atunci cand cel citat este suspectul sau inculpatul, ip citatie vor fi indicate, in
plus, incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina aceltuia, denumirea infracti-

Potrivit dispozi^iilor art. 80 din Codul de procedura penala, (1) In situatia in care in cauza
exista un numar mare de persoane vatamate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o per
soana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care persoanele vatama
te nu i-au desemnat im reprezentant comun, pentru bxma desfauxare a procesului penal, procurorul
sau instan|a de judecata poate desemna, prin ordonanta, respectiv prin incheiere motivata, un avocat
din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Incheierea sau ordonanta va fi comunicata persoanelor
vStamate, care trebuie sa incimotin^eze, in termen de 3 zile de la primirea comunicarii, procuro
rul sau instanta in cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin avocatul desemnat din oficiu. Toate
actele de procedura comxmicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunotinta sunt
prezumate a fi cxmoscute de catre persoanele reprezentate. (2) Reprezentantul persoanelor vatamate
exercita toate drepturile recunoscute de leg&acestora.

VI. Acte procesuale i procedurale comxxne

159

unii atentionarea ca, in caz de neprezentare, se poate dispune aducerea sa cu


mandat de aducere.
Citatia se semneaza de catxe cel care o emite.

1.2. Locul de citare


Regula generald este aceea ca citarea se face la adresa unde locuie^te persoana
citata sau, daca aceasta nu este cunoscuta, la locul de muncd al celui citat, prin
intermediul serviciului de personal al unitatii unde lucreaza.
Exista insa i reguli speciale de citare, astfel:
a) bolnavii, cei aflati in spitale, aezaminte medicale ori de asistenta sociala se
citeaza prin administrafia acestor aezdminte;
b) persoanele private de libertate se citeaza la locul de definere, prin adminis
trafia acestuia. Regula se aplica in orice situatie de private de libertate; persoane
aflate in stare de arest preventiv, chiar i in alta cauza, in executarea unei pedepse
privative de libertate sau in executarea unor masuri educative privative de liber
tate;
c) militarii se citeaza la unitatea militard din care fac parte, prin comandantul
acesteia.
d) persoanele care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, aflate
in cursa, se citeaza la cdpitdnia portului unde este inregistrata nava;
e) personalul diplomatic i cel al oficiilor consulare, cetatenii romani trimii
sa lucreze in cadrul organizatiilor intemationale i cei care se afla in strainatate
in interes de serviciu, inclusiv membrii de familie ai acestor categorii, care ii
insotesc in strainatate, se citeaza prin intermediul unitdtilor care i-au trimis in
strdindtate;
f) persoanele juridice, inclusiv institutiile publice sau autoritatile publice,
se citeaza la sediul acestora. Daca sediul nu este cunoscut, citarea se face prin
intiintare la sediul organului judiciar.
Legea instituie unele reguli speciale de citare pentru suspect sau inculpat,
astfel:
a) suspectul sau inculpatul are obligatia de a comunica in termen de 3 zile
schimbarea adresei unde locuie^te. Aceasta obligatie i se aduce la cunotinta, prin
incheierea unui proces-verbal, la data prezentarii sale in fata organelor judiciare in
vederea audierii. Sanctiunea incalcarii acestei obligatii este constatarea legalita|;ii
procedurii de citare la vechea adresa, suspectul sau inculpatul fiind prezumat ca a
luat la cunotinta de citatie, chiar daca i-a schimbat locuinta;
b) suspectul sau inculpatul va fi citat la un alt loc decat cel unde locuiete, daca
a indicat acest loc printr-o declaratie data in cursul procesului penal;
c) suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, daca nu s-a
prezentat dupa prima citare legal indeplinita;

160

Partea generala

d) suspectul sau inculpatul poate fi citat prin intiintare afiata la sediul organului judiciar care instmmenteaza cauza, daca nu se cunosc adresa unde locuie^te
i nici cea a locului de munca i nici nu a indicat vreo alta adresa de citare. Intiintarea cuprinde:
- anul, luna, ziua i ora cand a fost facuta;
- numele i prenumele celui care a facut afiarea i func^ia acestuia;
- numele, prenumele i domiciliul sau, dupa caz, reedinta, respectiv sediul
celui citat;
- numarul dosarului in legatura cu care se face intiin|:area i denumirea
organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul;
- men^iunea ca intiin|area se refera la actul procedural al cita^iei;
- menfiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis cita^ia, in care
destinatarul este in drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica
cita^ia;
- men|iunea ca, in cazul in care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea
cita^iei in termenul precizat anterior, cita^ia se considera comunicata la implinirea
acestui termen;
- semnatura celui care a afiat intiin|area;
e) suspectul sau inculpatul care locuiete in strainatate va fi citat, pentru primul termen, potrivit normelor de drept international penal aplicabile intre statul
roman i cel unde locuiete suspectul sau inculpatul i, respectiv, prin scrisoare
recomandata, daca asemenea norme nu exista sau daca instrumentul juridic in
ternational aplicabilt*^ permite citarea prin scrisoare recomandata. In acest caz,
dovada de indeplinire a procedurii de citare o reprezinta avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul expres al primirii scrisorii
recomandate. Scrisoarea recomandata trebuie sa se remita cu cel pu^in 30 de zile
inainte de primul termen de judecata sau de termenul fixat pentru desfaurarea
activita^ii judiciare;
|
f) pentru primul termen de judecata, suspectul sai^ inculpatul va fi in^tiin^at
prin cita^ie ca are obliga^ia de a indica o adresa pe te^toriul Romaniei, o adresa
de pota electronica sau mesagerie electronica unde yrmeaza sa i se faca toate
comunicarile privind procesul. Daca nu se conformeaka, actele procedurale se
comunica prin scrisoare recomandata, recipisa de predate la pota romana a scri
sorii (in cuprinsul c&eia vor fi men|;ionate actele care se expediaza) reprezentand
dovada indeplinirii procedurii.

Tratat sau convenfie incheiata intre cele douS state; in acest caz, sunt incidente dispozi^iile
art. 200 din Legea nr. 302/2004.

VI. Acte procesuale i procedurale comune

161

1.3. Inmanarea citatiei


Comunicarea cita|iilor se realizeaza, din oficiu, prin agentii procedurali sau
prin orice alt salariat al organului judicial, prin intermediul politiei locale sau prin
serviciul postal ori de curierat.
Cita|ia se inmaneaza personal celui citat, oriunde este gasit. Persoana citata
va semna dovada de primire.
Daca persoana refuza sa primeasca citafia, cel insarcinat sa o comunice va
afia pe ua destinatarului o intiin|are, incheind proces-verbal cu privire la
imprejurarile constatate. Intiin|area cuprinde;
- anul, luna, ziua i ora cand afiarea a fost facuta;
- numele i prenumele celui care a facut afi^area i func^ia acestuia;
- numele, prenumele i domiciliul sau, dupa caz, reedin|a, respectiv sediul
celui intiin|at;
- numarul dosarului in legatura cu care se face mtiin^area i denumirea
organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
- men^iunea ca mtiin^area se refera la actul procedural al citatiei;
- menfiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citapa, in care
destinatarul este in drept sS se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica
cita|ia;
- mentiunea ca, in cazul in care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea
cita|iei in termenul precizat anterior, citafia se considera comunicata la implinirea
acestui termen;
- semnatura celui care a afiat in^tiin^area.
Daca persoana citata primete citafia, dar refuza sau nu poate sa semneze
dovada de primire, persoana insarcinata sa comimice citat;ia incheie despre
aceasta proces-verbal.
In cazul in care suspectul sau inculpatul locuiete in strainatate i este citat
prin scrisoarea recomandata, dar aceasta nu poate fi inmanata, precum i in cazul
in care statul destinatarului nu permite citarea prin pota, citafia se va afia la se
diul parchetului sau al instanfei. Citarea se poate realiza i prin intermediul autoritafilor competente ale statului strain, daca adresa celui citat este necunoscuta
sau inexacta, daca nu a fost posibila trimiterea cita|iei prin pota ori daca citarea
prin pota a fost ineficienta sau necorespunzatoare.
Cnd simt cita^i bolnavi afla^i in spitale, persoane private de libertate sau militari, administra|;ia aezamantului medical, a locului de de^inere i, dupa caz,
comandantul unitajii militare sunt obligaji a inmana de indata citajia persoanei
citate, sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau arStand motivul pentru
care nu s-a putut ob^ine semnatura. Dovada se preda agentului procedural, iar
acesta o inainteaza organului de xirmarire penala sau instan|ei de judecata care a
emis citafia.

162

Partea generala

Citatia destinata unei institutii, autoritati publice ori altei persoane juridice
se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei.
Daca cel citat nu se afld acasa, agentul inmaneaza citatia sotalui, unei rude
sau oricarei persoane care locuiete cu persoana citata ori care in mod obinuit
ii primete corespondenta. Este interzis insa a se inmana citatia unui minor sub
14 ani sau unei persoane lipsite de discemamant. Daca persoana citata locuie^te
intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, in lipsa sotului, a
unei rude sau a oricarei persoane care locuiete cu ea ori care in mod obinuit ii
primete corespondenta, citatia se preda administratorului, portarului ori celui
care in mod obinuit il inlocuiete.
In lipsa persoanelor mai sus aratate, agentul procedural este obligat sa se
intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand cel citat
nu poate f i gdsit, agentul afieaza o intiintare pe ua locuintei persoanei citate.
Persoana care primete citatia semneazd dovada de primire, iar agentul,
certificand identitatea i semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta refuza
sau nu poate semna dovada de primire, agentul afieazd citafia pe ua locuinfei,
incheind proces-verbal.
Cand citafia nu poate fl comunicatd, deoarece imobilul nu exista, este nelocuit
ori destinatarul nu mai locuie^te in imobilul respectiv, sau atunci cand comunicarea nu poate fi facuta din alte motive asemanatoare, agentul intocmete un pro
ces-verbal, in care mentioneaza situatiile constatate, pe care il trimite organului
judiciar care a dispus citarea^'l

1.4. Dovada citarii


Indeplinirea procedurii de citare se probeaza prin dovada de primire a citatiei,
care trebuie sa cuprinda numarul dosarului, denumijea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, preiiumele i calitatea persoanei
citate, data pentru care este citata, data inmanarii citatiei, numele, prenumele,
calitatea i semnatura celui care inmaneaza citatia, cfrtificarea de catre acesta a
identitatii i semnaturii persoanei careia i s-a inmana| citatia, precum i aratarea
calitatii acesteia.
>
Atunci cand, cu prilejul predarii, afiarii sau transmiterii electronice a unei
cita|ii se mcheie un proces-verbal, acesta va cuprinde mentiunile mai sus
aratate. in situatia in care citarea s-a realizat prin intermediul potei electronice
sau prin orice alt sistem de mesagerie electronica, la procesul-verbal se ataeaza,
daca este posibil, dovada transmiterii acesteia.

Pentru realizarea operatiunilor care tin de mcimotin|area unei persoane cu privire la prezenfa
sa m fa|a organelor judiciare, procurorul sau instanta de judecata are dreptul de acces la bazele
electronice de date detinute de organele administratiei de stat.

VI. Acte procesuale i procedurale comune

163

1.5. Incidente privind citarea


in cursul judecatii, neregularitatea cu privire la citare este luata in considerare
doar daca partea lipsa la termenul la care s-a produs neregularitatea o invoca la
termenul urmator la care este prezenta sau legal citata, dispozitiile privind sanctiunea nulitatii aplicandu-se in mod corespunzator.
Cu exceptia situatiei in care prezenta inculpatului este obligatorie, neregulari
tatea privind procedura de citare a unei parti poate fi invocata de catre procuror,
de catre celelalte parti ori din oficiu numai la termenul la care ea s-a produs.

2. Comunicarea altor acte procedurale


Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozifiilor privitoare la citare.
In cazul persoanelor private de libertate, comunicarea altor acte de procedura
se face prin fax sau prin orice alt mijloc de comunicare electronica disponibil la
locul de detentie.

3. Mandatul de aducere
Mandatul de aducere implica aducerea silita la activitatea procesuala a unei
persoane.
Regula generald este ca o persoana poate fi adusa cu mandat de aducere in
fata organelor judiciare, in cursul urmaririi penale sau pentru primul termen de
judecata, in ipotezele in care:
a) fiind anterior legal citata, nu s-a prezentat in mod nejustificat, iar ascultarea
ori prezenta ei este necesara;
b) nu a fost posibila comunicarea corespunzatoare a citatiei i imprejurarile
indica :^ra echivoc ca persoana se sustrage de la primirea citapei.
Excepfia de la regula se intalnete in cazul suspectului sau inculpatului, care
poate fi adus cu mandat de aducere, chiar fara o citare prealabila, daca aceasta se
impune in interesul rezolvarii cauzei.
in cursul urmmrii penale, mandatul de aducere se emite de catre organul de
uraimre penala, iar in cursul judecatii, de catre instanta.
O
regula speciald este aceea ca, in cazul in care pentru executarea mandatului
de aducere este necesara patrunderea in domiciliul sau sediul unei persoane, fara
consimtamantul acesteia, numai judecatorului de drepturi i libertati poate emite,
in cursul urmaririi penale, mandatul de aducere. in aceasta ipoteza, mandatul se
emite, la cererea motivata a procurorului, de catre judecatorul de drepturi i liber
tati de la instanta careia i-ar reveni competenfa sa judece cauza in prima iastanfa

164

Partea generala______________________________

sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla


sediul parchetului din care face parte procurorul.
Cererea va cuprinde motivarea indeplinirii conditiilor pentru emiterea unui
mandat de aducere, indicarea infractiunii care face obiectul cauzei, numele suspectului sau inculpatului i indicarea adresei unde se afla persoana pentru care se
solicits emiterea mandatului de aducere. Cererea se solutioneaza in camera de
consiliu, fara citarea partilor, prin mcheiere definitiva.
Daca apreciaza ca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi i libertati o
admite i emite de indata mandatul de aducere, care va cuprinde:
- denumirea instantei;
- data, ora i locul emiterii;
- numele, prenumele i calitatea persoanei care a emis mandatul de aducere;
- scopul pentru care a fost emis;
- numele persoanei care urmeaza a fi adusa cu mandat i adresa unde locuiete
(daca este vorba despre suspect sau inculpat, se va mentiona i infractiunea care
constituie obiectul urmaririi penale);
- indicarea temeiului i motivarea necesitatii emiterii mandatului de aducere;
- mentiunea ca mandatul de aducere poate fi folosit o singura data;
- semnatura judecatorului i tampila instantei.
In cazul in care judecatorul de drepturi i libertafi apreciaza ca nu sunt indeplinite condi|iile legale, dispune respingerea cererii.
Mandatul de aducere se executd prin organele de cercetare penala ale politiei
judiciare i organele de ordine publica. Executarea mandatelor de aducere privind
pe militari se face prin comandantul unita^ii militate sau prin poli|ia militara.
Organul de executare transmite mandatul persoanei pentru care a fost emis i
ii solicita sa il insofeasca. Daca persoana refiiza sau incearca sa fuga, va fi adusa
prin constrdngere.
;
In vederea executarii mandatului emis de judecatorul de drepturi i libertati
sau de instan^ de judecatS, organele de executare ^ot patrunde in locuin|a sau
sediul in care exista indicii ca se afla cel cautat, daca |icesta refuza sa coopereze,
impiedica executarea mandatului sau pentru orice altlnotiv temeinic justificat i
proportional cu scopul urmSrit.
Dac^ persoana ardtatd in mandat nu poate fi adus^ din motive de boalS, cel
insSrcinat cu executarea mandatului constata situapa printr-un proces-verbal, care
se inainteaza de indatS. organului de urmarire penala sau, dupa caz, instan|ei de
judecata.
Daca persoana prevdzutd in mandat nu este gdsitd la adresa indicata, organul
de executare face cercetari i, daca acestea raman fara rezultat, incheie un procesverbal care va cuprinde menpuni despre cercetarile fScute. Procesul-verbal se
inainteaza, de indata, organului de imnarire penala sau, dupa caz, instantei.

VI. Acte procesuale i procedurale comune

165

Despre executarea mandatului de aducere se intocme^te proces-verbal, care


va cuprinde numele, prenumele i calitatea celui care il incheie, locul unde este
incheiat i men|iuni despre activitatile desfa^urate.
Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de indata de organul judiciar sau, dupa caz, organul judiciar efectueaza de indata actul care a necesitat prezenta acelei persoane. Persoanele aduse cu mandat raman la dispozitia organului
judiciar numai pe durata impusa de audiere sau de indeplinirea actului procesual
care a facut necesara prezenta lor, dar nu mai mult de 8 ore.

Sectiunea a 2-a. Termenele

1. Clasificare
Termenele sunt intervale de timp in interiorul carora sau dupa trecerea carora
pot fi realizate acte procesuale sau procedurale.
Exista mai multe criterii de clasificare a termenelor, trei fiind insa relevante
pentru actuala reglementare. Astfel, intalnim:
1. dupa natura lor:
a) termene peremptorii - sunt cele in interiorul carora se pot efectua acte
de procedura (spre exemplu, termenul de exercitare a unei cai de atac este peremptoriu, pentru ca respectiva cale de atac provoaca o noua judecata numai daca
este introdusa in interiorul termenului);
b) termene dilatorii - sunt termenele dupa trecerea carora se pot efectua acte de
procedure (spre exemplu, termenul de exercitare a unei cai de atac poata sS apara
i ca dilatoriu, daca este privit din perspectiva punerii in executare a hotararii
judecatoreti. Astfel, termenul de exercitare a caii de atac a apelului este dilatoriu
pentru partea civila care a participat in acel dosar i care, in urma hotarMi, ar
trebui sS primeasc^ contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracfiune, pentru
ca, numai dupS ce se implinete termenul de 10 zile de apel, daca nu se exercitS.
calea de atac, hotararea devine definitive i poate fi pusa in executare);
2. dupa drepturile p e care le protejeaza:
a) termene substanfiale - sunt cele care protejeaza drepturi ce exists inde
pendent de desfaurarea unui proces penal (spre exemplu, durata mSsurilor de
preven|;ie);
b) termene procedurale - sunt cele destinate a proteja drepturile care se nasc ca
urmare a desfa^urSrii procesului penal (spre exemplu, termenul de introducere a
pMngerii impotriva solu^iei de clasare sau renun|are la urmSrirea penaia, termenul
pentru exercitarea cSii de atac a apelului);
3. in funcfie de durata:
a)
termene p e ore (spre exemplu, termenul de 48 de ore pentru exercitarea
contesta|iei in materia mSsurilor preventive);

166

Partea generala _______

b) termenepe zile (spre exemplu, termenul de 10 zile pentm exercitarea caii


de atac a apelului);
c) termene pe luni (spre exemplu, termenul de 3 luni pentru formularea
plangerii prealabile);
d) termene p e ani (spre exemplu, termenul de 1 an in materia revizuirii, cand
hotararea atacata s-a intemeiat pe o prevedere legala deciarata neconstitutionala).

2. Modul de calcul al termenelor


Legea instituie modalitati diferite de calculare a termenelor, dupa cum acestea
sunt procedurale sau substantiale, iar in cadrul fiecarei categorii, dupa cum sunt
pe ore i zile sau pe luni i ani^^l
1. In cazul termenelor procedurale:
a) termenele p e ore i p e zile - la calculul acestora nu se socotesc nici ora
sau ziua de la care termenul incepe sa curga i nici ora sau ziua la care termenul
se implinete. Prin urmare, aceste termene sunt mai lungi cu doua unitati decat
timpul cronologic (spre exemplu, un termen de 48 de ore pentru exercitarea caii
de atac a contestatiei, in materia masurilor de preventie, are in realitate 50 de ore);
b) termenele p e luni i p e ani - acestea se implinesc la sfaritul zilei corespunzatoare a ultimei luni sau la sfritul zilei i lunii corespunzatoare din ultimul an (spre exemplu, in cazul in care persoana vatamata a luat cunotinta de
infractiune la data de 27 martie 2014, termenul de 3 luni pentru formularea
plangerii prealabile se implinete la ora 24.00 a zilei de 27 iunie 2014). Daca
aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in
ultima zi a acelei luni (spre exemplu, daca persoana vatamata a luat cunotinta
de infractiune la data de 30 noiembrie 2013, termenul se impHnete la data de 28
februarie 2014, ora 24.00). Cand ultima zi cade intr-o zi nelucratoare, termenul
expira la sfaritul primei zile lucratoare care urmea& (spre exemplu, in cazul in
care persoana vatamata a luat cunotinta de infractiune la data de 28 martie 2014,
termenul de 3 luni pentru formularea plangerii prealabile s-ar implini la 28 iunie
2014, insa, intrucat aceasta este o zi de sambata, termlnul se prelungete pSna la
ora 24.00 a zilei de luni, 30 iunie 2014).
Precizam ca din expresia folosita de art. 269 alin. ( ) din Codul de procedura
penala - daca ultima zi (s.n.) a unui termen - rezulta caprorogarea nu se aplicd
i la termenele procedurale p e ore (spre exemplu, in cazul contestatiei exercitate
in materia masurilor de preventie, termenul de 48 de ore se poate implini chiar
intr-o zi nelucratoare, nefiind valabila regula mai sus precizata).
2. In cazul termenelor substantiale:
a)
termenele p e ore i pe zile - ora sau ziua la care incep sa curga i cea la
care se sfaresc intra in calculul termenelor (spre exemplu, daca masura arestarii

I) Ziua se socotete ca avand 24 de ore, saptamana 7 zile, iar anul 12 luni.

VI. Acte procesuale i procedurale comune

167

preventive a fost luata la data de 27 martie 2014, pe un termen de 30 de zile, ea


va expira la data de 25 aprilie 2014, ora 24.00);
b)
termenele p e luni i pe ani - se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua
corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga (spre exemplu, daca supravegherea tehnica a unei persoane a inceput la data de 27 martie 2014, durata sa
maxima de 6 luni expira la 26 septembrie 2014).

3. Reguli speciale privind acte considerate in termen


Actul depus inauntrul termenului la administratia locului de detinere ori la
unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca
facut in termen. Dovada datei depunerii actului se realizeaza prin inregistrarea sau
atestarea facuta de administratia locului de detinere pe actul depus, prin recipisa
oficiului potal sau, dupa caz, prin inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea
militara pe actul depus.
Un act care trebuia facut intr-un anumit termen i care a fost comunicat sau
transmis, din necunoatere ori dintr-o greeala vadita a expeditorului, inainte de
expirarea termenului, unui organ judiciar care nu are competenta, este considerat
ca a fost depus in termen, chiar daca ajunge la organul judiciar competent dupa
expirarea termenului fixat.
Actele procurorului sunt considerate in termen daca data la care au fost trecute
in registrul de ieire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru
efectuarea actului. Exceptie de la aceasta regula fac insa caile de atac exercitate
de procuror.

4. Consecinta incalcarii dispozitiilor privind termenele


(sanctiunea nerespectarii acestora)
Legea stipuleaza mai multe consecinte ale nerespectarii termenelor, anume:
a) prima consecinta este decaderea din exercifiul dreptului. Legiuitorul precizeaza ca aceasta decadere are, la randul ei, ca efect nulitatea actului facut dupa
trecerea termenului;
b) a doua consecinta, valabila doar pentru termenele substantial, se refera la
incetarea de drept a mdsurii procesuale dispuse;
c) a treia consecinta este aplicarea dispozifiilorprivitoare la nulitdfi. Apreciem
ca aceasta ultima mentiune a legiuitorului cu privire consecintele incalcarii ter
menelor este foarte importanta, intrucat, prin coroborarea acestei institutii cu cea
a nulitatii relative, duce la concluzia ca ar putea fi valorificata i nerespectarea
unor termene de recomandare, daca aceasta produce vatamari asupra drepturilor
unei persoane care participa la procesul penal ~ spre exemplu, in situatia in care
verificarea legalitatii i temeiniciei masurii preventive de catre judecatorul de

158

Partea gener

_________________

camera preliminara se face dupa termenul de 3 zile prevazut de art. 207 alin. (2)
din Codul de procedura penala, incheierea pronun|ata este lovita de nulitate relativa, daca inculpatul dovedete ca astfel i s-a cauzat o vatamare.

Sectiunea a 3-a. Cheltuielile judiciare


Cheltuielile judiciare sunt cele ocazionate de desfaurarea procesului penal.
Regula in aceasta materie este ca plata cheltuielilor judiciare cade in sarcina
celui caruia ii aparfine culpa procesuala, iar in cazul in care culpa procesuala
nu apar|ine nici parjilor i nici persoanei vatamate, atunci acestea vor ramane in
sarcina statului.
Prin culpa procesuala se intelege culpa acelei persoane care a determinat
naterea sau continuarea procesului penal (spre exemplu, este posibil ca aceasta
culpa procesuala sa apar|ina persoanei vatamate, daca ea a formulat plangerea i
inculpatul a fost achitat, sau poate aparjine inculpatului, daca se dovedete ca el
raspunde penal pentm infracfiunea re|inuta in sarcina sa).
Dispozi^iile art. 274-276 din Codul de procedura penala prevad o serie de
reguli speciale prin acoperirea cheltuielilor judiciare. Astfel;
(i) in caz de renunfare la urmarirea penala, condamnare, amdnare a aplicdrii pedepsei sau renunfare la aplicarea pedepsei - inculpatul este obligat la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum i a cheltuielilor facute de
persoana vatamata i partea civila careia i s-a admis ac|:iunea civilat^l Exceptie
fac cheltuielile privind avoca|ii din oficiu i interpre|;ii desemna^i de organele ju
diciare, care raman in sarcina statului. Cand sunt mai mul|i inculpa|i, procurorul
sau, dupa caz, instan^a hotarate partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, ^inand seama, pentm fiecare dintre inculpa|;i, 4e masura in care a provocat
cheltuielile judiciare;
\
(ii) partea responsabild civilmente, in masura i^ care este obligata solidar
cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata in splidar cu acesta i la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum i a cekr efectuate de par|i;
(iii) m caz de achitare, cheltuielile judiciare se suporta de catre:
-persoana vatamata, in masura in care i se refine o\culpa procesuala^^^;
- partea civila careia i s-au respins in totalitate preten^iile civile, in masura in
care i se refine o culpa procesuala;
- inculpat, daca a fost obligat la repararea prejudiciului.
(iv) in caz de achitare, persoana vatamata sau partea civila este obligata sa
piateascS inculpatului i, dupa caz, pSrfii responsabile civilmente cheltuielile
[>] Cand ac|iunea civila s-a admis in parte, instan^a il poate obliga pe inculpat la plata totals sau
parfiaia a cheltuielilor judiciare.
Pi CInd mai multe pSr^i sau persoane vStSmate simt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare,
instanfa hotM?te partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

VI. Acte procesuale i procedurale comune

169

judiciare facute de acetia, in masura in care au fost provocate de persoana


vatamata sau de partea civila;
(v) in caz de mcetare a procesului penal, cheltuielile judiciare se suporta de
catre:
- inculpat, daca exista o cauza de nepedepsire;
- persoana vatamata, in caz de retragere a plangerii prealabile sau daca
plangerea prealabila a fost tardiv introdusa;
- partea prevazutd in acordul de mediere, in cazul in care a intervenit medierea
penala;
- inculpat ipersoana vatamata, in caz de impacare;
(vi) daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare
sunt suportate de catre;
- persoana vatamata - atunci cand aceasta i-a retras plangerea prealabila ori
daca s-a dispus clasarea in temeiul dispozifiilor art. 16 alin. (1) lit. a)-c) din Codul
de procedura penala (fapta nu exista; fapta nu este prevazuta de legea penala ori
nu a fost savarita cu vinova|ia prevazuta de lege; nu exista probe ca o persoana
a savarit infiracfiunea) sau achitarea inculpatului;
- inculpat - atunci cand se dispune clasarea pentru alte situatii decat cele
prevazute de art. 16 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura penala ori incetarea
procesului penal;
- stat - in caz de restituire a cauzei la parchet in procedura camerei preliminare
(spre exemplu, in cazul restituirii cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi
penale, dispusa de judecatorul de camera preliminara, cheltuielile judiciare raman
in sarcina statului);
(vii) in cazul declardrii apelului, recursului m casafie ori al introducerii
unei contestafii sau oricdrei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de
catre persoana careia i s-a respins ori care i-a retras apelul, recursul in casatie,
contestatia sau cererea;
(viii) in caz de renunfare la pretenfiile civile, tranzacfie, mediere ori recunoatere a pretenfiilor civile, instanta dispune asupra cheltuielilor conform intelegerii
partilor;
(ix) m toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in
sarcina acestuia.
Legea mai prevede ca martorul, expertul i interpretul chema|i de organele
judiciare au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuin^a
i a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor. Martorul, expertul i in
terpretul care sunt salaria|i au dreptul la venitul de la locul de munca, pe durata
lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmarire penalS sau la
instan|a, iar martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indrepta|it sa primeasca o compensare. Expertul i interpretul au dreptul la o retribufie
pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile i in condi^iile prevSzute de lege.

J70

Partea generala

Sectiunea a 4-a. NuUtatile


Nulitatile reprezinta acele sancfiuni procesuale care lovesc actele procesuale
sau procedurale intocmite cu incalcarea dispozitiilor legale, lipsindu-le de efecte
juridice.
Noul Cod de procedura penala imparte nulitatea in doua categorii: absoluta i
relativa.

1. Efectele generale ale nulitatilor


Efectele generale ale nulitatilor (aplicabile pentru orice forma de nulitate) sunt
urmatoarele;
a) incalcarea dispozifiilor legale care reglementeaza desfaurarea procesului
penal atrage nulitatea actului in condifiileprevazute expres de lege. Aici sunt incluse i dispozitiile procedurale din alte acte normative decat Codul de procedura
penala (spre exemplu, in Constitutia Romaniei intalnim dispozitii de procedura
penala privitoare la incuviintarea arestSrii preventive a deputatilor sau senatorilor,
in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara regasim prevederi referitoare
la compunerea completelor de judecata);
b) efectul iradiant, potrivit caruia actele indeplinite ulterior actului declarat nul
sunt la randul lor lovite de nulitate, daca existd o legaturd directd intre acestea i
actul declarat nul (spre exemplu, intre ordonan^ de punere in micare a actiunii
penale i actul de trimitere in judecata a inculpatului - rechizitoriul - exista o
legatura indisolubila, astfel incat nulitatea absoluta a ordonantei pentru motivul
ca inculpatul nu a fost asistat de aparator, dei asisten^a juridica era obligatorie,
atrage nulitatea rechizitoriului);
c) cand se constata nulitatea unui act, organul judiciar dispune refacerea ac
tului, dar numai daca aceasta este necesara i posiMld (spre exemplu, daca se
constata ca declaratia unui martor este lovita de nulita^, nu mai este posibila reaudierea martorului daca intre timp acesta a decedat; in^chimb, daca rechizitoriul
a fost trimis judecatorului de camera preliminary fara s^ fi fost supus in prealabil
verificarii de catre procurorul ierarhic superior celui car^ 1-a intocmit, remedierea
neconformitatii este posibila i necesara pentru legala sesizare a instantei).

2. Nulitatea absoluta
Nulitatea absoluta poate fi caracterizata i prin denumirea de nulitate expresa. Aceasta, intrucat cazurile de nulitate absoluta sunt reglementate expres i
limitativ prin dispozitiile art. 281 din Codul de procedura penala.

VI. Acte procesuale i procedurale comune

171

Astfel, atrag nulitatea absoluta incalcarile legii cu privire la:


a) compunerea completului de judecatd. Nu are importanta ce aspect al compunerii completului a fost nesocotit; poate fi vorba despre numaml judecatorilor
(nulitatea absoluta intervine indiferent daca judecata s-a desfaurat de catre un
numar mai mic sau mai mare de judecatori decat cel prevazut de lege), dar poate fi
vorba i despre lipsa unei calitati speciale cerute acestora [spre exemplu, conform
art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, m cauzele
in care inculpatul este militar activ, preedintele completului de judecata trebuie
sa faca parte cel putin din aceeai categoric de grade cu acesta - prin urmare, va
interveni nulitatea absoluta daca, spre exemplu, inculpatul are gradul de maior,
iar preedintele completului pe cel de capitan];
b) competenfa materiald sau personald a instantelor judecatoreti, dar numai
atunci cdnd judecata a fost efectuatd de cdtre o instantd inferioard in grad
celei legal competente (spre exemplu, daca o cauza privitoare la un omor a fost
judecata in prima instanta la o judecatorie). Daca exista incalcari ale competentei
materiale sau personale, dar cauza a fost judecata de o instanta superioara in grad
celei legal competente (spre exemplu, judecata m prima instanta privitoare la un
omor savrit de o persoana fara calitate specials s-a desfaurat nu la tribunal,
ci la o curte de apel), situatia nu reprezinta im caz de nulitate absoluta; aplicand
rationamentul per a contrario, putem aprecia ca m aceasta ipoteza ne aflam in
prezenta unei nulitati relative, care va produce efect numai daca se dovedete o
vatamare rezultata din aceasta incalcare a dispozitiilor legale;
c) publicitatea edin!ei de judecatd. Nulitatea absoluta intervine atunci cand,
potrivit legii, edinta trebuia sa fie publica i ea s-a derulat in camera de consiliu.
in schimb, daca edinta trebuia sa fie, potrivit legii, nepublica i totui publicul a
avut acces in sala de judecata, sanctiunea este nulitatea relativa;
d) participarea procurorului, atunci cand aceasta este obligatorie potrivit legii;
e) prezenfa suspectului sau inculpatului, atunci cand participarea sa este
obligatorie potrivit legii [spre exemplu, daca inculpatul este arestat preventiv,
aducerea sa la judecata este obligatorie, ceea ce inseamna ca judecata derulata
in lipsa inculpatului aflat in aceasta situatie va fi lovita de nulitate absoluta. Prin
exceptie insa, nu intervine nulitatea absoluta atunci cand inculpatul arestat
preventiv a cerut in scris, potrivit art. 364 alin. (4) din Codul de procedura penala,
sa fie judecat in lipsa];
f) asistarea de cdtre avocat a suspectului sau inculpatului, precum i a
celorlalte pdrfi, atunci cand asistente este obligatorie.
Nulitatea absoluta se constata din oficiu sau la cerere. Ea poate fi invocata de
procuror, de parti i de subiectii procesuali principali, dar poate fi constatata i
direct de catre instanta.
Trebuie precizat insa ca, potrivit noii reglementari in materie procesual penala,
exista o diferenta intre primele patm cazuri [cele aratate la art. 281 alin. (1)
lit. a)-d) din Codul de procedura penala] i ultimele doua [cele aratate la art. 281

172

Partea generala

alin. (1) lit. e)-f) din Codul de procedura penala] sub


la care nulitatea absoluta poate fi invocata. Astfel, p
lit. a)-d) ale art. 281 alin. (1) din Codul de procedure
poate fi invocata m orice stare a procesului penal. :
folosete sintagma pana la ramanerea definitiva a h
a procesului penal - aceasta presupundnd ca atur
definitiva a hotararii, s-ar determina o rejudecare a cau;
de atac (recurs in casafie, contesta|ie in anulare sau rejudecari se poate invoca unul dintre cele patru cazur
exemplu, in situapa exercitarii cSii extraordinare de c
dupa admiterea in principiu a acestuia, in rejudecarea v.
de Casatie i Justifie, se poate invoca unul dintre cazur
sus men^ionate).
Pentru cazurile prevazute la lit. e) i f) ale art. 2
procedura penala, nulitatea absoluta poate fi invoc
momente:
- pina la incheierea procedurii in camera preli
intervenit in cursul urmaririi penale sau in procedura <
- in oricare stare a procesului penal, daca incSlci
judeca^ii;
- in oricare stare a procesului penal, indiferent de rr
incalcarea, daca instanta a fost sesizata cu un acord dt
(in aceasta ipoteza nu se |ine cont de momentul ca
intruc^t, in cazul acordului de recunoatere a vinova|:iei
lipse!te).

ctul momentului pana


cazurile prevazute la
ala, nulitatea absoluta
zam ca legiuitorul nu
rii, ci in orice stare
and, dupa ramanerea
tr-o cale extraordinara
i uire), in cadrul acelei
nulitate absoluta (spre
recursului in casatie,
1 de catre Inalta Curte
nulitate absoluta mai
alin. (1) din Codul de
pdna la urmatoarele
a daca incalcarea a
ei preliminare;
a intervenit in cursul
. ntul la care a avut loc
anoatere a vinovajiei
- a produs incMcarea,
a camerei preliminare

3. Nulitatea relativa
Nulitatea relativa intervine tot in caz de incalcare a .r
nulitatea absoluta; diferen^ esenfiala intre cele doua fc
i relativa) este aceea ca pentru nulitatea absoluta legea
anumite cazuri, in timp ce nulitatea relativa este atrasa
incdlcari ale legii, care nu sunt expres nominalizate.
Pentru ca o incalcare a dispozi^iilor legale sa pr
trebuie mdeplinite cumulativ trei condifii:
1. sa fie vorba de incalcarea oricdror alte dispozifv
atrag nulitatea absoluta;
2. sa se fi produs o vatdmare a drepturilor par^ilor oi
principali, care sd nu poatd f i inldturatd decdt prin d a
nulitatii relative, vatSmarea procesuala trebuie dovedi:
absoluta ea este prezumata absolut de lege;

dispozi^ii legale, ca i
ale nulitatii (absoluta
;de expres i limitativ
zul tuturor celorlalte
a o nulitate relativa,
'le in afara de cele ce
ubiectilor procesuali
rea actului. In cazul
. timp ce la nulitatea

VI. Acte procesuale i procedurale comune

173

3. persoana care o invoca (procuror, suspect, inculpat, celelalte parti, persoana


vatamata) sa justifice un interes procesualpropriu. Spre exemplu, in cazul unui
consortium litis (mai mul|i inculpafi apar^inand aceluiai grup procesual), inculpa|ii condamna|i de instan|a la pedeapsa deten|iunii pe viafa i care au fost in
mod corect cita|i la judecarea cauzei, fiind prezen|i, nu vor putea invoca in apel
greita indeplinire a procedurii de citare a inculpatului fa|a de care prima instanta
a pronunfat achitarea, mtrucdt ei nu au interes procesual propriu.
Nulitatea relativa se invoca in cursul sau imediat dupa efectuarea actului ori
poate fi invocata cel mai tdrziu:
-p d n d la mcheierea procedurii in camera preliminard, daca incalcarea a avut
loc in cursul urmaririi penale sau in procedura de camera preliminara;
-p d n d la primul termen de judecatd cu procedura legal mdeplinitd, daca
instanta a fost sesizata cu un acord de recunoa^tere a vinovatiei i incalcarea a
intervenit in cursul urmaririi penale;
- pdnd la urmdtorul termen de judecatd cu procedura completd, daca incal
carea a intervenit in cursul judeca^ii.
Nulitatea relativa se acoperd in doua situatii, anume cand:
- persoana interesata nu a invocat-o in termenul stabilit de lege;
- persoana interesata a renuntat in mod expres la invocarea ei (aceasta inseamna ca nu se mai ateapta implinirea termenului, daca persoana ce putea invoca
nulitatea precizeaza, in mod expres, ca intelege sa renunte la aceasta).

Sectiunea a 5-a. Amenda judiciara


Incalcarea anumitor reguli de procedura in cursul procesului penal constituie
abateri judiciare i se sanctioneaza cu amenda judiciara. Daca incalcarea imbraca
forma unei infractiuni, aplicarea amenzii judiciare nu mldturd rdspunderea
penald.
Sunt abateri judiciare:
- neindeplinirea in mod nejustificat sau indeplinirea greita ori cu intarziere
a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere
a dosarelor, precxmi i a oricaror alte lucrari, daca prin aceasta s-au provocat
intarzieri in desfaurarea procesului penal;
- neindeplinirea ori indeplinirea greita a indatoririlor de inmanare a cita];iilor
sau a celorlalte acte procedurale, precum i neexecutarea mandatelor de aducere;
- lipsa nejustificata a martorului, precum i a persoanei vatamate, par^ii civile
sau par|;ii responsabile civilmente, chemate sa dea declara^ii, sau parasirea, fara
permisiune ori fara un motiv intemeiat, a locului unde urmeaza a fi audiate;
- lipsa nejustificata a avocatului ales sau desenmat din oficiu, fara a asigura
substituirea in condi|iile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura

174

Partea generala

apararea, m conditiile in care s-a asigurat exercitarea deplina a tuturor drepturilor


procesuale;
- impiedicarea in orice mod a exercitarii, in legatura cu procesul, a atributiilor
care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor
judecatoreti i al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar in con
ditiile legii, agentilor procednrali, precum i altor salariati ai instantelor i par
chetelor;
-- lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;
- tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite;
- neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor cemte de acestea, precum i neindeplinirea aceleiai obligatii de catre
reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel insarcinat cu aducerea la
indeplinire a acestei obligatii;
~ nerespectarea obligatiei de pastrare a obiectele care nu pot fi ridicate cu
ocazia perchezitiei, de catre cel caruia i-au fost lasate sau de catre custode;
- neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice in cadrul careia
urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia
sau pentru efectuarea la timp a expertize!, precum i impiedicarea de catre orice
persoana a efectuarii expertizei in conditiile legii;
- nerespectarea de catre parti, avocatii lor, martori, experti, interpreti sau orice
alte persoane a interdictiilor impuse de catre pre^edintele completului de judecata
privind publicarea i difuzarea, priti mijloace scrise sau audiovizuale, de texte,
desene, fotografii sau imagini de natura a dezvalui identitatea persoanei vatamate, a par^ii civile, a partii responsabile civilmente sau a martorilor, precum i
nerespectarea masurilor luate pentru asigurarea ordinii i solemnitatii edintei de
judecata;
- nerespectarea de catre avocatii partilor a masuMlor luate de catre preedintele completului de judecata pentru asigurarea ordinii i solemnitatii edintei de
judecata, cu exceptia situatiilor cand acetia sustin cereri, exceptii, concluzii pe
fondul cauzei, precum i atunci cand procedeaza la a^dierea partilor, martorilor
i expertilor;
- manifestarile ireverentioase ale partilor, martorildr, expertilor, interpretilor
sau ale oricaror alte persoane fata de judecator sau prociiror;
- nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a incunotinta
organele judiciare, in scris i in termen de cel mult 3 zile, despre orice schimbare
a locuinfei pe parcursul procesului penal;
- neindeplinirea de catre martor a obligatiei de a incunotinta organele ju
diciare, in termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuintei pe parcursul
procesului penal;
- neindeplinirea in mod nejustificat de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, in termenul stabilit de acesta;

VI. Acte procesuale i procedurale comime

175

- abuzul de drept constand in exercitarea cu rea-credinta a drepturilor proce


suale i procedurale de catre parti, reprezentantii legali ai acestora ori consilierii
juridici;
- neindeplinirea de catre fumizorii de servicii de telecomunicatii informatice
a obligatiei de a colabora cu organele de urmarire penala pentru punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica;
- neindeplinirea, de catre unitatile potale ori de transport sau orice alte persoane fizice ori juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de
informatii, a obligatiei de a retine i preda procurorului scrisorile, trimiterile potale ori obiectele la care se face referire in mandatul emis de judecator sau in
autorizatia emisa de procuror.
Amenda judiciara se aplica de organul de urmarire penala prin ordonanfa, iar
de judecatorul de drepturi i libertati, de judecatorul de camera preliminary i de
instanta de judecata prin incheiere.
Daca amenda a fost aplicata unui avocat, va fi informat baroul din care acesta
face parte.
Persoana amendata poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea se
introduce in termen de 10 zile de la comunicarea ordonan|:ei ori a incheierii prin
care s-a dispus aplicarea amenzii. Daca amenda s-a aplicat prin ordonanfa (aadar,
de catre organul de urmarire penala), cererea de anulare sau de reducere va fi
solutionata de judecatorul de drepturi i libertati, prin incheiere. Daca amenda
s-a aplicat prin incheiere, cererea de anulare sau de reducere va fi solutionata de
un alt judecator de drepturi i libertati, respectiv de un alt judecator de camera
preliminary ori de un alt complet, prin incheiere.
Amenzile judiciare se fac venit la bugetul de stat, cuprinzandu-se distinct in
bugetul Ministeralui Public, al Ministerului Administratiei i Intemelor sau al
Ministerului Justitiei, dupa caz.

Teste-grila
1. In procesul penal se exercitS urmatoarele flinc|ii judiciare:
a) flmctia de dispozifie asupra drepturilor liberta|ilor fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penaia;
b) fimc^ia de verificare a legalitafii trimiterii ori netrimiterii in judecata;
c) func|ia de verificare a legalita|ii aplicarii mSsurilor preventive in faza de
judecata.
2. Judecatorul de camera prelimiaara se pronunfa asupra:
a) legalitat:ii actului de trimitere in judecata i a probelor pe care se bazeaza
acesta;
b) legalitafii actelor i masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrang
drepturile i liberta^ile fundamentale ale persoanei;
c) legalita^ii solu|iilor de netrimitere in judecata.
3. Este o cauza care lipsete ac|;iunea penala de obiect:
a) existen^a unei cauze justificative sau de neimputabilitate;
b) existen^a unei cauze de nepedepsire prevSzute de lege;
c) existen|:a autoritS^ii de lucru judecat.
4 . Este o cauza care lipsete ac^iunea penalS de temei:
a) existen^a unei cauze justificative sau de neimputabilitate;
b) existen|a unei cauze de nepedepsire prevSzute de lege;
c) fapta nu a fost sSvar^itS cu vinovS|ia prevazutS. de lege.
5. Atunci cand se constata c5 exists o cauzS de nepedepsire prevSzutS de lege:
a) instanfa dispune incetarea procesului penal;
b) procurorul dispune clasarea;
I
c) instan^a dispune achitarea.
6. Continuarea procesului penal poate fi cemtS:
a) in caz de clasare pentru interven|:ia prescrip^iei rSspunderii penale, de cStre
suspect sau inculpat;
b) in caz de renun^are la urmarirea penalS, de catre persoana vStSmatS;
c) in caz de incetare a procesului penal pentru cS exists autoritate de lucru
judecat, de cStre suspect sau inculpat.
7. Ac^iunea penalS se pime in micare prin:
a) rechizitoriu, la finalul urmaririi penale;

_________________________________ Teste-grila_______________________________ \77

b) ordonanta procurorului, in cursul urmaririi penale;


c) declara|ia orala a procurorului, in cazul infrac^iunilor de audienta.
8. In cazul infrac|iunilor flagrante, actiunea penala se pune in micare prin:
a) proces-verbal al organului de constatare;
b) ordonan|a procurorului;
c) rezolutia procurorului.
9. Cand persoana vatamata are capacitate de exerci^iu restransa:
a) actiunea civila se exercita de catre reprezentantul legal;
b) actiunea civila se exercita numai de procuror;
c) actiunea civila nu se exercita de reprezentatul legal.
10. In cursul urmaririi penale, actiunea penala se stinge prin:
a) amanarea aplicarii pedepsei;
b) clasare, daca exista vreuna dintre cauzele care impiedica exercitarea ac|iunii penale i nu exista suspect;
c) renun|are la urmarirea penala.
11. In cursul judeca^ii, actiunea penala se stinge prin:
a) renun^are la aplicarea pedepsei;
b) renun^are la urmarirea penala;
c) incetare a procesului penal.
12. Persoana vatamata, constituita parte civila in procesul penal, poate intro
duce ac|;iime civila la instan^a civila pentru repararea prejudiciului produs prin
infrac^iune daca:
a) procesul penal a fost suspendat;
b) instan^a penala, prin hotarare chiar nedefinitiva, a lasat actiunea civila nesolu|ionata;
c) ac|iunea civila a fost disjunsa.
13. PSrEsirea instan^ei civile de cStre persoana vStSmata care a pomit initial
actiunea civila la instan^a civila, dupa ce aceasta a pronun^at o hotarSre, dar ne
definitiva, poate avea loc:
a) parasirea instan^ei civile in acest caz nu este permisa;
b) daca punerea in micare a ac^iunii penale a avut loc ulterior;
c) daca procesul penal a fost reluat dupa suspendare.

178

Partea generala

14. Succesorii persoanei vatamate, care s-au constituit parte civila in procesul
penal, pot introduce actiune la instanta civila daca:
a) instanta penala, prin hotarare definitiva, a lasat actiunea civila nesolutionata;
b) actiunea civila a fost disjunsa;
c) punerea in micare a actiunii penale a avut loc ulterior.
15. Instanfa penala lasa nesolutionata actiunea civila:
a) daca achita pe inculpat pe temeiul legitimei aparari;
b) daca partea civila a decedat;
c) daca a incetat procesul penal pentru interven^ia amnistiei.
16. HotarSrea definitiva de acbitare a instantei penale are autoritate de lucru
judecat in fata instan|ei civile care judeca actiunea civila cu privire la:
a) persoana faptuitorului;
b) vinovaj;ia autorului faptei ilicite;
c) existen|:a faptei.
17. Hotararea definitiva a instantei civile prin care s-a solutionat actiunea ci
vila are autoritate de lucru judecat cu privire la:
a) existen|a faptei penale;
b) existen^a prejudiciului;
c) vinovatia persoanei care a savarit-o.
18. Cu ocazia solutionarii actiunii penale, instanta de judecata poate pronunta
una dintre urmatoarele solu|;ii:
a) renun^area la aplicarea pedepsei;
b) amanarea aplicarii pedepsei;
I
c) clasarea cauzei penale.
.
19. Constituirea ca parte civila se poate face:
|
a) pana la inceperea dezbaterilor;
b) pana la inceperea cercetarii judecatoreti;
V
c) numai in scris, cu indicarea naturii i a intinderii preten|:iilor, a motivelor i
a probelor pe care acestea se intemeiaza.
20. Partea civila:
a) poate mari sau micora cuantumul pretentiilor, pana la inchiderea dezbate
rilor in fa|a primei instante;
b) poate indrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituie ca parte
civila, pana la terminarea cercetarii judecatoreti;
c) poate mari sau micora oricand intinderea pretentiilor.

Teste-grila

179

21. Potrivit Codului de procedura penala, sunt parti in procesul penal:


a) partea civila, persoana responsabila civilmente;
b) inculpatul, persoana vatamata, partea civila;
c) inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente.
22. Sunt subiecti procesuali principali:
a) sotul inculpatului;
b) persoana vatamata;
c) suspectul.
23. in situatia in care s-a dispus reunirea cauzelor, competenta de a judeca:
a) ramane dobandita instance!, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul
care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea;
b) nu ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuito
rul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea;
c) ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul
care a determinat competenta acestei instante s-a pronuntat achitarea.
24. Reunirea cauzelor este obligatorie:
a) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura i reunirea cauze
lor se impime pentru o mai buna infaptuire a justifiei;
b) cand o ac|:iune sau o inac^iune savarita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza con^inutul
mai multor infractiuni;
c) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarite in timp ori in loc diferit,
dupa o prealabila intelegere intre infractori.
25. Instanta poate dispime reunirea cauzelor in urmatoarele situatii:
a) cand la savarirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune;
c) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarite de aceeai persoana.
26. Disjxmgerea cauzei penale se poate dispune de catre instanta:
a) in cazul infractixmii de obicei;
b) in cazul concursului de infractiuni;
c) in cazul infractiimii complexe.
27. Competenta de a judeca in prima instanta o infractixrae de talharie calificata savarita de un avocat apartine:
a) tribimalului;
b) curfii de apel;
c) Curtii Militare de Apel.

180

Partea generala

28. Este de competenta tribunalului:


a) infrac|iunea de dare de mita;
b) mfrac|iunea de talharie calificata;
c) infractiunea de proxenetism.
29. Curtea Militara de Apel judeca, in prima instan^a, infrac^iimile savarite de
magistrati, daca acetia au calitatea de:
a) judecatori la Curtea Militara de Apel;
b) procurori in cadrul Parchetului militar de pe langa Curtea de Apel;
c) judecatori la tribunalul militar
30. Inalta Curte de Casatie i Justi^ie nu judeca in prima instan^S infrac^iunile
savarite de catre:
a) membrii Curjii de Conturi;
b) membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
c) generali.
31. Curtea de apel judeca, in prima instan^a, infrac^ixmile sSvarite de;
a) mareali;
b) preedintele Consiliului Legislativ;
c) judecatorii de la Curtea Military de Apel.
32. In cazul in care o infrac|;iune este savarita pe o aeronavS inmatriculata
in Romania, iar dupa savSrfirea infirac^iunii aeronava nu aterizeaza pe teritoriul
roman, competen|;a teritoriala aparjine:
a) instance! in a cSrei circumscrip^ie se aflS locul de aterizare;
b) instanfei in a carei circumscrip^ie ii are locuii^ta suspectul sau inculpatul;
c) instan|ei in a cSrei circumscrip^ie s-a produs r^zultatul activita^ii infrac|:ionale.
\
33. Prin locul sSvar^irii infrac|:iunii se in^elege:
I
a) doar locul unde s-a desfSurat activitatea infrac^ipnala, in totul sau in parte;
b) locul unde s-a desfSurat activitatea infrac|;ionaia^ in totul sau in parte;
c) locul unde s-a produs urmarea activit^tii infrac^ionale.
34. Curtea de apel are competenta exclusiva in ceea ce privete solu^ionarea:
a) conflictelor de competen|a;
b) cererilor prin care s-a solicitat extradarea persoanelor condamnate;
c) cererilor prin care s-a solicitat transferal persoanelor condamnate.

Teste-grila

181

35. Au competenta functionala sa judece contestatii in materia masurilor pre


ventive, dar nu i apeluri:
a) tribunalele;
b) judecatoriile;
c) inalta Curte de Casafie Justitie.
36. Daca urmarirea penala s-a efectuat de catre un procuror din cadml Direc^iei Nationale Anticorupfie:
a) judecata in cauza se desfaoara intotdeauna la tribunal;
b) judecata in cauza nu se desfaoara la judecatorie;
c) judecata in cauza se desfaoara intotdeauna la Inalta Curte de Casatie i
Justifie.
37. Sunt forme subsidiare de competenta:
a) competenta speciala;
b) competenta fimc^ionala;
c) competenta excep^ionala.
38. Cand competenta instan^ei este determinata de calitatea inculpatului, instanfa ramane competenta sa judece, chiar daca inculpatul, dupa savarirea infractiunii, nu mai are acea calitate, cand:
a) fapta nu are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
b) s-a dat citire actului de sesizare a instan|ei;
c) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului.
39. La Inalta Curte de Casatie i Justitie, contesta|iile impotriva hotararilor
pronuntate de judecStorii de drepturi i libertati ijudecatorii de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie i Justitie se judeca in complet de:
a) 1 judecator;
b) 2 judecatori;
c) 3 judecatori.
40 . La Inalta Curte de Casatie i Justitie, se judecS in complet format din 3
judecatori:
a) cauzele date, potrivit legii, in competenta de primS instant^ a Inaltei Curti
de Casatie i Justitie;
b) contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de judecStorii de drepturi i
libertati i judecStorii de camera preliminara de la curtile de apel i Curtea Mili
tary de Apel;
c) apelurile impotriva hotSrarilor pronuntate in prima instanta de curtile de
apel i de Curtea Militara de Apel.

182

Partea generala

41. Poate fi invocata numai pana la inceperea cercetarii judecatoreti:


a) exceptia de necompetenta materiala a instantei inferioare celei competente
potrivit legii;
b) exceptia de necompetenta teritoriala;
c) exceptia de necompetenta dupa calitatea persoanei a instantei superioare
celei competente.
42. Dobandirea unei calita|;i speciale dupa savarirea infrac|;iunii:
a) determina schimbarea competentei m toate cazurile;
b) nu determina schimbarea competenfei in nicio situatie;
c) nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infrac|:iiinilor savarite
de persoanele prevazute in art. 40 alin. (1) din Codul de procedura penala.
43. Daca, in cursul judecarii unei cauze, printr-o lege noua se schimba calificarea faptei deduse judecatii, acest aspect atrage necompetenta instantei de judecata:
a) in mod obligatoriu, in toate cazurile;
b) doar daca prin acea lege s-ar dispune altfel;
c) doar daca se refera la competenta personala.
44. in cazul in care declinarea de competenta a fost determinata de competent
materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza:
a) poate mentine, motivat, probele administrate de instanta care i-a declinat
competenta;
b) mentine actele indeplinite de instanta desesizata;
c) poate mentine masurile dispuse de instanta care i-a declinat competenta.
45. Judecatorul de drepturi i libertati, in cursul uiimaririi penale, solutioneaza:
a) propunerea de luare a masurii preventive a retijierii;
b) contestatia privind luarea mSsurii sechestrului^asigurator, dispusa de procuror prin ordonanta;
I
c) cererea privind autorizarea folosirii investigatonjior sub acoperire.
46. Judecatorul de camera preliminara:
a) solutioneaza plangerea impotriva solu|iei clasarii, dispusa de catre procuror;
b) verifica efectuarea actelor procesuale de catre organele de urmmre penala;
c) solutioneaza plangerea formulata impotriva ordonantei de punere in micare
a ac|iunii penale.
47. Procurorul efectueaza in mod obligatoriu urmarirea penalS:
a)
in cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta
apartine tribunalului;

_________________________________Teste-grila_____________________________

183

b) cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune;
c) in cazul infracfiimii de ultraj judiciar.

48. Reprezinta organe de constatare, potrivit Codului de procedura penala:


a) organele de siguran^ na^ionala, pentru infractiimile constatate in timpul
exercitarii atributiilor prevazute de lege;
b) ofiterii anume desemnati de efii comenduirilor de gamizoana, pentru infrac^iimile savarite de militari in afara unita|;ilor militare;
c) ofiterii anume desemnati de efii centrelor militare, pentru infrac^iunile savar^ite de civili in legatura cu obliga|;iile militare ale acestora.

49. Este incompatibil:


a) sa judece fondul cauzei judecatorul care a solufionat propunerea privind incuviintarea perchezi^ei domiciliare in calitate de judecator de drepturi i liberta|:i;
b) sa judece fondul cauzei judecatorul care s-a pronun|at in aceeai cauzS asupra unei excep|ii invocate de inculpat in procedura camerei preliminare;
c) grefierul care a fost expert sau martor in cauza.
50. Procurorul devine incompatibil daca:
a) a fost anterior reprezentant al persoanei vatamate intr-o alta cauza penala;
b) a solicitat luarea arestului la domiciliu fata de inculpat;
c) 1-a trimis in judecatS pe inculpat, anterior, intr-o aM cauza penala.
51. Func|ia de camera preliminary este incompatibil^:
a) cu fimctia de judecatS in aceeai cauzS;
b) cu luarea unei masuri preventive in procedura camerei preliminare, in aceeai cauzS;
c) cu fimctia de dispozitie asupra drepturilor i libertatilor fundamentale in
cursul urmSririi penale, in aceeai cauza.
52. Recuzarea:
a) procurorului de edin|S este solu^ionata de completul de judecata in fa|a
c ^ i a se formuleazE aceasta cerere;
b) judecStorului de camera preliminary este solu^ionata in cel mult 24 de ore,
in camera de consiliu;
c) magistratului-asistent se solu^ioneaza de preedintele completului de judecata.
53. Cererea de recuzare a judecatorului de drepturi i liberta^i:
a) se solu^ioneaza in edin|:a publica;
b) nu poate fi introdusa de procuror;
c) se respinge ca inadmisibila daca nu cuprinde temeiurile de fapt pe care se
intemeiaza cazul de incompatibilitate invocat.

184_____________________________Partea generala______________ ________________

54. Daca obiectul cauzei este o infractiune sanctionata de lege cu pedeapsa


detentiunii pe viata:
a) asistenta juridica este obligatorie pentru suspect/inculpat in tot cursul procesului penal;
b) asistenfa juridica a partii civile este obligatorie;
c) asistenta juridica a inculpatului este obligatorie cand acesta este minor.
55. In cazul probei cu expertiza:
a) instanta trebuie sa dispuna efectuarea unui supliment de expertiza in cazul
in care constata ca expertiza nu este completa;
b) se poate dispune inlocuirea expertului atunci cand acesta, in mod nejustificat, nu finalizeaza raportul de expertiza pana la termenul fixat;
c) atunci cand desemnarea expertului initial nu mai este posibila, suplimentul
de expertiza se va putea intocmi de un alt expert.
56. Martorul:
a) este intrebat daca dorete sa depima un juramant sau sa dea o declara|:ie
solemna;
b) poate fi intrebat cu privire la op|:iunile sale politice, atunci cand acest lucru
este strict necesar pentru aflarea adevarului in cauza;
c) poate fi audiat de catre instanta de judecata numai daca a implinit 18 ani.
57. Perchezitia:
a) domiciliara se poate efectua in intervalul orar 06:00-22:00, cu excep^ia infrac^iunii flagrante sau a situa^iei in care aceasta urmeaza sa se efectueze intr-un
local public deschis la acea ora;
b) asupra vehiculelor se dispune numai de judecatorul de drepturi i liberta|:i
de la instan|a competenta;
t
c) efectuata in locuin|;a unei persoane arestate presupime, ca regula, aducerea
acesteia la efectuarea perchezi^iei.
I
58. Expertiza medico-legala psihiatrica este obligatorie:
a) in cazul infrac|iunilor comise de minori cu v^rsta cuprinsa intre 14 i 16 ani;
b) in cazul vatamarii copilului nou-nascut de catre mama;
c) in cazul infrac^iunii de omor.
59. Masura intemSrii nevolimtare:
a) se poate dispune in cursul urmaririi penale de catre procuror;
b) se poate dispune in cursul urmaririi penale de catre judecatorul de drepturi
i liberta^i;

_________________________________Teste-grila__________________

185

c)
se dispune pe o perioada de maxim 30 de zile i poate fi prelungita succesiv,
durata maxima a acestei masuri cu privire la aceeai persoana i aceeai fapta
neputand depai 180 de zile.
60 . Nu sunt obligate sS depunS ca martor in procesul penal:
a) so^l suspectului;
b) fra|ii i surorile inculpatului;
c) persoanele obligate sa pastreze secretul profesional.
61 . Se pot dispune fa]:a de suspect:
a) controlul judiciar;
b) controlul judiciar pe cau^iune;
c) re^inerea.
62. impotriva ordonan^ei prin care s-a dispus controlul judiciar pe cau|:iune se
poate exercita:
a) plangere, in termen de 24 de ore de la comunicare, la judecatorul de camera
preliminara;
b) contesta^ie, in termen de 48 de ore de la comunicare, la instan^a de judecata;
c) plangere, in termen de 48 de ore de la comunicare, la judecatorul de drepturi
i libertap.
63 . Se dispun odata cu luarea controlului judiciar:
a) obligarea suspectului sa se prezinte la organul judiciar care a luat masura
ori de cMe ori este chemat;
b) obligarea inculpatului sa nu depaeasca o anumita limita teritoriala, fixata
de organul judiciar, decat cu incuviintarea prealabila a acestuia;
c) obligarea inculpatului de a informa de indata organul judiciar care a dispus
masura cu privire la schimbarea locuintei.
64 . Se solu^ioneaza in camera de consiliu:
a) plSngerea impotriva ordonan|ei de re^inere;
b) contesta^ia impotriva incheierii prin care instan^a de judecata a dispus arestul la domiciliu;
c) propimerea de prelungire a arestarii preventive,
65 . Se poate lua masura arestului la domiciliu atunci cand:
a) obiectul cauzei nu este reprezentat de o infrac|;ivme contra unui membru de
familie;
b) a fost inceputa urmSrirea penala in rem;
c) inculpatul incearcS sa influen^eze im martor.

186

Partea generala

66. Judecatorul de camera preliminara;


a) poate lua masura arestului la domiciliu;
b) verifica legalitatea i temeinicia arestarii preventive luate in cursul urmaririi
penale;
c) poate lua masura retinerii.
67. Durata maxima totala a arestarii preventive in cursul judecatii in prima
instanta este:
a) de 180 de zile;
b) intotdeauna de jumatate din maximul special al pedepsei prevazute de lege
pentru infrac|:iimea ce formeaza obiectul cauzei;
c) de 5 ani, in cazul infirac|:iunilor pentru care legea prevede o pedeapsa de 15
ani.
68. Din durata arestarii preventive in cursul urmaririi penale:
a) nu se deduce durata retinerii;
b) se deduce durata arestului la domiciliu;
c) nu se deduce durata arestului la domiciliu.
69. Sunt conditii pentru luarea controlului judiciar pe cautiune:
a) masura sa fie propor^ionala cu gravitatea acuzapei aduse suspectului;
b) pedeapsa prevazuta de lege pentru infirac^iunea ce formeazS obiectul cauzei
sa fie inchisoarea de 5 ani sau mai mare, daca temeiul masurii este incercarea de
a influenta un martor;
c) sa fi fost pusa in mifcare actiunea penalS.
70. Contesta^ia impotriva incheierii prin care judecatorul de camera prelimina
ry de la o curte de apel a dispus arestarea preventive ^e judeca in complet format
din:
\
a) 1 judecator;
5
b) 2 judecatori;
I
c) 3 judecatori.
j
71. Inculpatul:
a) este citat la solutionarea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu;
b) ca regula, este adus la solufionarea propunerii de prelungire a arestarii pre
ventive;
c) nu poate fi arestat preventiv dacS se sustrage de la judecata.
72. Masurile preventive inceteaza de drept:
a) la momentul c^nd procurorul a dispus clasarea cauzei;
b) la momentul cand ramane definitiva sentinta de achitare;

Teste-grila

187

c)
in apel, cand durata masurii arestarii preventive a devenit egala cu durata
pedepsei din sentin|a de condamnare.
73. Judecatorul de drepturi i libertati poate dispune:
a) refinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune.
74. In cursul urmaririi penale:
a) durata controlului judiciar nu este determinata de lege;
b) inculpatul poate fi arestat preventiv, daca nu respecta cu rea-credin|a obligatiile ce i-au fost impuse odata cu luarea controlului judiciar;
c) judecatorul de drepturi i libertati poate lua din oficiu arestarea preventiva.
75. Judecatorul de drepturi i liberta|;i:
a) este incompatibil sa solu^ioneze propunerea de prelungire a arestarii preven
tive, daca a luat anterior, in aceeai cauza, masura arestarii preventive;
b) este incompatibil sa solutioneze cauza in prima instan^, daca a respins
propunerea de arest la domiciliu in cursul urmaririi penale;
c) este incompatibil sa solutioneze propunerea de arestare preventiva a inculpatului, daca anterior 1-a asistat in calitate de avocat in alta cauza.
76. in materie penala, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:
a) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercifiu;
b) in cazul in care cel vatamat este o persoana juridica de stat;
c) in cazul in care cel vatamat este o persoana cu capacitate de exerci|;iu restransa.
77. La cererea parjii civile se pot lua masuri asiguratorii:
a) in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, numai in cursul judeca^ii;
b) pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare, i in cursul procedurii
de camera preliminara;
c) pentru garantarea executarii pedepsei amenzii, in cursul urmaririi penale, al
procedurii de camera preliminara i al judeca^ii.
78. Masurile asiguratorii:
a) in vederea confiscarii speciale se pot lua numai asupra bunurilor suspectului
sau inculpatului;
b) in vederea confiscarii extinse se pot lua i asupra bunurilor altor persoane
in posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate;

188

Partea generala______________________________

c) pentm garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
79. in cazul in care, in cursul procesului penal, organul judiciar competent
apreciaza necesara luarea unei masuri asiguratorii in vederea executarii pedepsei
amenzii, sumele de bani gasite asupra suspectului sau inculpatului se indisponibilizeaza prin;
a) sechestru;
b) poprire;
c) inscripfie ipotecara.
80 . Pot lua masuri de restabilire a situa^iei anterioare savaririi infracfiunii:
a) judecatorul de drepturi i liberta|i, in cursul urmaririi penale;
b) judecatorul de camera preliminary, in procedura de camera preliminara;
c) instan^a de judecata, in cursul judecafii,
81 . In cursul procesului penal, urmatoarele forme de reparare a prejudiciului
pot fi dispuse cu titlu provizoriu:
a) restituirea lucrurilor;
b) restabilirea situa|iei anterioare savaririi infrac^iunii;
c) desfiin^area totala sau parfiala a unui inscris.
82 . Contesta^ia impotriva modului de indeplinire a masurii asiguratorii dispu
se de procuror:
a) se poate face de orice persoana interesata;
b) se soluponeaza in camera de consiliu, de judecatorul de camera preliminara;
c) nu este suspensiva de executare,
83 . Contesta^ia impotriva modului de indeplinire a masurii asiguratorii luate
de catre judecatorul de camera preliminara:
s
a) se poate face de orice persoana interesata;
?,
b) se solu^ioneaza in edin|a publica, cu citarea parjilor;
c) este suspensiva de executare.

84 . Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se


pot lua asupra bunurilor:
a) inculpatului;
b) altor persoane in posesia carora se afla bunurile;
c) persoanei responsabile civilmente,
85 . Poate dispune restituirea lucrurilor:
a) in cursul urmaririi penale, numai judecatorul de drepturi i libertafi;

Teste-grila

189

b) in procedura de camera preliminara, numai judecatoml de camera preliminara, la cerere sau din oficiu;
c) in cursul judecafii, numai instanta de judecata.
86. In cursul urmaririi penale, suspectul sau inculpatul este citat;
a) la adresa locului de munca;
b) la adresa indicata printr-o declara|ie data in cursul procesului penal;
c) la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a s.varit infrac^iunea.
87. Inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales:
a) in orice condi^ii;
b) dac^ nu s-a prezentat dupa prima citare legal indeplinitS;
c) numai la primul termen fixat pentru judecarea caiizei, daca locuiete in
strainState.
88. In situa^ia in care, in timpul urmaririi penale, organul judiciar dispune chemarea pentru a fi audiap, in acelai dosar, doi inculpa^i, care sunt sop, atunci:
a) va emite o singura cita^ie scrisa pentru amandoi;
b) va emite cSte o cita^ie scrisa pentru fiecare;
c) poate chema prin cita^ie scrisa pe unul i prin intermediul potei electronice
pe ceiaialt.
89. Cita|ia nu poate fi inmanatS:
a) persoanei care locuiete cu persoana citata;
b) unui minor sub 16 ani;
c) unei persoane lipsite de discemamant.
90. Comunicarea cita^iilor se face:
a) din oficiu, prin intermediul polifiei locale;
b) la cererea pSr^ii, prin agenpi procedurali ai organelor judiciare;
c) din oficiu, prin intermediul polipei judiciare.
91. In situa^ia in care suspectul sau inculpatul locuiete in strSinatate, iar normele de drept penal intemaponal penal aplicabile in rela|ia cu statul solicitat per
mit citarea prin scrisoare recomandata, pentru primul termen de judecata, dovada
indeplinirii procedurii de citare se face prin:
a) refuzul de primire a scrisorii recomandate;
b) recipisa de predare la pota romanS a scrisorii recomandate;
c) avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar.
92. in procesul penal, persoanele juridice se citeaza:
a) la sediul acestora;

190

Partea generala

b) prin afiare la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarit
infractiunea;
c) prin afiare la sediul organului judicial.
93. In cazul suspectului sau inculpatului care locuiete in strainatate, citarea se
poate realiza i prin intermediul autoritatilor competente ale statului strain:
a) daca adresa celui citat este inexacta;
b) daca nu a fost posibila trimiterea citatiei prin intermediul potei;
c) numai daca citarea prin pota a fost ineficienta.
94. Mandatul de aducere se poate executa in procesul penal prin:
a) organele polipei locale;
b) organele jandamieriei;
c) agenpi procedxjrali ai organelor judiciare.
95. Atunci cand, pentru executarea mandatului de aducere a suspectului, organul de cercetare penala trebuie sa patrunda fara consimtamant in locuinta acestuia, mandatul de aducere se emite de catre:
a) instan^ care judeca respectiva cauza in prima instan|a;
b) procurorul care supravegheaza urmarirea penala;
c) judecatoral de drepturi i libertati de la instan^ careia i-ar reveni competen^a sa judece cauza in prima instan^a sau de la instan^a egala in grad acesteia in
a crei circumscripfie se afla sediul parchetului.
96. Durata pentru care o persoana adusa cu mandat de aducere este privata de
libertate, ramanand la dispozi^ia organului judiciar, nu poate depai:
a) 24 de ore;
b) 12 ore;
I
c) 8 ore.
?
%

97. Consecin|:ele juridice ale nerespectarii termenelor sunt:


a) decaderea;
b) inexistenta;
'
c) nulitatea.
98. Un termen de 30 de zile prevazut de lege pentru exercitarea unei cai de
atac impotriva unei hotarari judecatoreti comunicate titularului dreptului intr-o
zi de miercuri, 29 ianuarie 2014, se implinete la data de:
a) 28 februarie 2014;
b) 1 martie 2014;
c) 3 martie 2014.

Teste-grila

191

99. Un termen substantial de 30 de zile, care incepe sa curga la data de 21


febmarie 2014, se implinete la data de;
a) 22 martie 2014;
b) 23 martie 2014;
c) 24 martie 2014.
100. La calculul termenelor pe zile:
a) daca ziua in care termenul expira este nelucratoare, termenul se proroga
pana la sfaritul primei zile lucratoare care urmeaza, indiferent de natura termenului;
b) daca termenul privete arestul la domiciliu, ziua in care expira intra in durata termenului;
c) daca termenul privete exercitarea unei cai de atac, ziua in care incepe sa
curga intra in durata acestuia.
101. In cazul in care legea instituie un termen maxim pentru care se poate
dispune o masura procesuala i acest termen este depait, atunci intervine:
a) decaderea;
b) mcetarea de drept;
c) nulitatea.

102. Incalcarea dispozitiilor legale referitoare la asisten|a juridica a inculpatului atunci cand aceasta este obligatorie poate fi invocata:
a) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in cursul urmaririi penale;
b) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in procedura camerei preliminare;
c) in orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit in
calcarea, cSnd instanta a fost sesizata cu un acord de recimoatere a vinovatiei.
103 . incalcarea dispozitiilor legale privind prezente inculpatului, atunci cSnd
participarea sa este obligatorie potrivit legii, poate fi invocata:
a) pana la incheierea procedurii in camera preliminara, daca incalcarea a inter
venit in cursul urmaririi penale;
b) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in procedura camerei preliminare;
c) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in cursul urmaririi penale.
104. Nulitatea absoluta poate fi invocata in orice stare a procesului penal daca:
a) in cursul urmaririi penale inculpatul minor nu a fost asistat de aparator;

\(^2

Partea generala______________________________

b) judecata m prima instanta a unei cauze privind un omor s-a desfaurat la o


judecatorie;
c) procurorul nu a participat la procedura de camera preliminara.
105. Reprezinta trasatura a nulitafii relative faptul ca:
a) este luata in considerare numai daca a fost invocata de cel caruia i s-a produs o vatamare in drepturile sale procesuale, nu din oficiu;
b) poate fi invocata numai pana la un anumit moment procesual;
c) vatamarea produsa prin nerespectarea legii trebuie dovedita de cel ce invoca
nulitatea.
106. Efectul extensiv al nulitafii;
a) intervine de drept, in orice situa^ie, in cazul actelor ulterioare actului declarat nul;
b) intervine de drept doar in cazul actelor ulterioare actului declarat nul, numai
dacS exists o legStura directa intre acestea i actul declarat nul;
c) intervine potrivit aprecierii organelor judiciare, in funcfie de particularita^ile
fiecSrui caz concret.
107. Daca este salariat, are dreptul i la venitul de la locul de munca pe durata
lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la instanta:
a) martorul;
b) expertul;
c) aparatoml inculpatului.
108. Are dreptul la restituirea cheltuielilor de intre^inere prilejuite de chemarea
sa:
.
a) expertul;
|
b) interpretul;
\
c) nicio persoana, intrucat acest gen de cheltuieli ni^ se restituie.

Raspunsuri

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.

a),b)
a), c)
b), c)
a), c)
a),b)
a)
b), c)
b)
a)
b), c)
a),c)
a)
a)
a)
c)
a), c)
b)
a),b)
b)
b)
c)
b), c)
a),c)
b)
a), c)
b)
b)
a)
c)
a),c)
b), c)
b)
b),c)
b), c)
a)
b)

37.
38.
39.
40.
41.
42.
43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
50.
51.
52.
53.
54.
55.
56.
57.
58.
59.
60.
61.
62.
63.
64.
65.
66.
67.
68.
69.
70.
71.
72.

a),c)
b), c)
b)
a), c)
b),c)
c)
b)
a), c)
b)
a), b)
c)
a)
a), c)
a)
c)
b)
c)
c)
b)
a), b)
c)
a),b)
b)
a), b)
c)
c)
c)
c)
a), c)
a),b)
c)
a), c)
c)
a)
a),b)
a), c)

73.
74.
75.
76.
77.
78.
79.
80.
81.
82.
83.
84.
85.
86.
87.
88.
89.
90.
91.
92.
93.
94.
95.
96.
97.
98.
99.
100.
101.
102.
103.
104.
105.
106.
107.
108.

b), c)
a^b)
b), c)
a), c)
b)
b), c)
a)
c)
a), b)
a), c)
a),b)
a), c)
b), c)
a), b)
b)
b), c)
c)
a)
a), c)
a), c)
a), b)
a),b)
c)
c)
a), c)
c)
a)
b)
b)
c)
a)
b)
a),b)
b)
a),b)
a), b)

P A R TEA S P E C IA L A

Capitolul I. Urmarirea penala


Sectiunea 1. Dispozitii generate
Urmarirea penala apare ca acea faza a procesului penal in care sunt efectuate
activitafi procesuale premergatoare judeca|ii. Ca primd faza a procesului penal
roman, ea este reglementata de Titlul I din Partea speciala a Codului de procedura
penala (art. 285-341).
Pentru realizarea justi^iei penale intr-un stat de drept, in sensul descoperirii
infrac^iunilor, identificarii i prinderii infractorilor, str^ngerii probelor necesare,
in cadrul mecanismului procesual s-a conturat necesitatea obiectiva ca, inainte de
activitatea de judecare propriu-zisa, sa existe o activitate prealabila i diversificata^'i, reglementata intr-o etapa procesuala separata. Astfel, aceasta faza obligatorie a procesului penal, urmarirea penala, apare ca esen^iala prin prisma necesita^ii
restabilirii ordinii de drept i sancfionarii celor vinova|i pe baza unor probe certe,
indubitabile sub aspectul persoanei ce a savrit fapta prevazuta de legea penala
i a vinova^iei acesteia.
Obiectul (scopul) urmaririi penale este acela al str^ngerii probelor cu privire
la existenta infrac^iunilor, la identificarea persoanei sau persoanelor care au savarit-o i la stabilirea raspunderii penale a acestor persoane, pentru a se constata
daca este sau nu cazul sesizarii instance! de judecata,
Singura trasatura a urmaririi penale reglementata explicit in actualul Cod de
procedura penala este caracterul nepublic al acestei faze a procesului penal. Aa
cum s-a precizat i in doctrina, apreciem totui ca urmarirea penala se caracterizeaza i prin lipsd de contradictorialitate, forma preponderent scrisd i prin
subordonare ierarhicd in efectuarea actelor de urmarire penala^^l
in cursul urmaririi penale, procurorul dispune prin ordonanfd, atunci cand
legea nu prevede altfel (spre exemplu, excep^ii se intalnesc in cazul actului de
trimitere in judecata, care este un rechizitoriu, sau cand este vorba de un acord de
recunoatere a vinovdfiei).
Organul de cercetare penala ii manifesta voin^a de asemenea printr-o ordo
nanfd (spre exemplu, ordonan^a de incepere a urmaririi penale) i face propuneri
prin referat (spre exemplu, organul de cercetare penalS intocmete un referat prin
care propune procurorului s& solicite judecatorului de drepturi i liberta^i luarea
mSsurii arestarii preventive sau intocmefte un referat atunci cand ii termina acN. VOLONCIU, Tratat de procedura penala. Partea speciala, vol. II, Ed. Paideia, Bucxireti,
1 9 9 6 , p. 7.
ra G r . T heodoru , op. c it, p . 5 5 2 -5 5 7 .

198

Partea speciala______________________________

tivitatea i propune procuromlui trimiterea in judecata ori o solutie de netrimitere


in judecata).
Ordonanfa pe care o intocmete organul de urmarire penala trebuie sa cuprinda
mentiunile prevazute de art. 286 alin. (2) din Codul de procedura penala, anume:
a) denumirea parchetului i data emiterii;
b) numeie, prenumele i calitatea celui care o intocmete;
c) fapta care face obiectul urmaririi penale, incadrarea juridica a acesteia i,
dupa caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului^^^;
d) obiectul actului sau masurii procesuale ori, dupa caz, tipul solutiei, precum
i motivele de fapt i de drept ale acestora;
e) date referitoare la masurile asiguratorii, masurile de siguran|:a cu caracter
medical i masurile preventive luate in cursul urmaririi penale;
f) alte men^iuni prevazute de lege;
g) semnatura celui care a intocmit-o.
Legiuitorul a in^eles sa includa in dispozi|:iile Codului de procedura penala i
referiri cu privire la modul in care trebuie sd se comporte procurorul sau organul
de cercetare penala in timpul urmaririi penale. Astfel, in ipoteza in care se fac
propuneri judecatorului de drepturi i libertap (spre exemplu, propunerea de luare
a masurii arestarii preventive a inculpatului) sau se adreseaza cereri judecatorului
de camera preliminara (spre exemplu, cererea de confirmare a redeschiderii ur
maririi penale), procurorul este obligat sa trimita judecatorului o copie certificate
a dosarului sau a actelor ce au legatura cu propunerea ori cererea i sa pastreze la
sediul organului de urmarire penala originalul acestora. La fel se procedeaza i
in relatiile cu alte autoritati ale statului, atunci cand se formuleaza cereri de cStre
organul de urmarire penala.
De asemenea, potrivit art. 287 alin. (1) din Codul de procedura penala, atunci
cand legea prevede ca un act sau o masura procesuaja trebuie sa fie incuviintata,
autorizata sau confirmata, un exemplar al actului ram ^e la procuror (spre exemplu,
ordonan|a prin care procurorul, la propunerea organuliu de cercetare penala, autorizeaza utilizarea unui investigator sub acoperire).
^

I
Sectiunea a 2-a, Sesizarea orgknelor
de urmarire penala '

1. Aspecte generale
Prin sesizare a organelor de urmmre penala in^elegem modalitatea in care
acestea iau cunotin|a despre savSrirea unei infiacpuni.
tl Datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului pot sS lipseascS din cuprinsul
ordon^lei, spre exemplu, atunci ctod este vorba despre o ordonanfa de incepere a urmSririi penale

I. Urmarirea penala

199

Actele de sesizare a organelor de urmarire penala se impart in doua categorii:


a) moduri generale de sesizare - plangerea, denuntul, actele de sesizare ale
organelor de constatare i sesizarea din oficiu;
b) moduri speciale de sesizare - toate acele conditii de procedibilitate necesare pentru declanarea activitapi procesuale, prevazute fie de Codul de procedu
re penala (spre exemplu: plangerea prealabila, sesizarea comandantului unitatii
militare in cazul infractiunilor prevazute de art. 413-417 din Codul penal), fie
de un alt act normativ [spre exemplu, art. 109 alin. (2) din Constitutia Romaniei
prevede obligativitatea incuviintarii Camerei Deputatilor, Senatului sau Preedintelui Romaniei pentru a se putea incepe urmarirea penala impotriva unei persoane
ce are calitatea de membru al Guvemului].
Re|:ine atentia faptul ca, spre deosebire de vechea reglementare, m sistemul
Codului de procedura penala se pune un accent deosebit p e forma actului de
sesizare a organului de urmarire penala. Astfel, actele de sesizare sunt enumerate
limitativ, legea indicand conditii de forma pe care fiecare dintre ele trebuie sa le
indeplineasca. in legatura cu aceste conditii de forma sunt dispozitiile art. 294
alin. (2) din Codul de procedura penala, care prevad ca, in situatia in care plan
gerea sau denuntul nu indeplinete conditiile de forma prevazute de lege ori
descrierea faptei este incompleta sau neclara, se restituie pe cale administrativa
petitionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc. De asemenea, una dintre
solutiile de netrimitere in judecata (clasarea) se poate dispune, conform art. 315
alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, i in situatia in care nu se poate
incepe urmarirea penala, intrucat actul de sesizare nu indeplinete conditiile
de fond i de forma esen|:iale prevazute de lege (spre exemplu, in cazul in care
organul de urm toe penala a primit o plangere nesemnata, cauza va fi clasata,
intrucat actul de sesizare contrne un viciu esential de forma; in ipoteza in care
organul de urmarire penala ar trece peste acest viciu, comportandu-se ca i cum
actul este corect indeplinit, aceasta poate conduce la sanctiuni in ceea ce privete
nulitatea urmatoarele acte de urmarire penala).

2. Modurile generale de sesizare a organelor de urmMre penala


2.1. Plangerea
Plangerea este incunotin|:area cu privire la savarirea unei mfidic\i\mi,facutd
de persoana vdtamata prin acea infrac^iune.
in cuprinsul plangerii se indica:
numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea i domiciliul peti^ionarului (ori, daca este vorba despre o persoana juridica, denumirea, sediul, codul
unic de inregistrare, codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in

200

Partea specials

registml comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice i contul


bancar, indicarea reprezentantului legal ori conventional);
- descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii;
- indicarea faptuitorului i a mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.
Plangerea se introduce personal sau prin mandatar, in acest din urma caz,
mandatul trebuie sa fie special (procura), iar procura ramSne ataata plangerii.
Plangerea poate fi formulata:
- in scris, caz in care este obligatorie semnarea de catre persoana vatamata
(sau, dupa caz, de mandatar);
- oral, condi^ia de forma fiind aceea a consemnarii plangerii intr-un procesverbal de cStre organul care o primete;
- prin intermediul potei electronice, condi^ia fiind ca ea sa fie semnata cu
o semnaturS electronica, in condi|:iile prevazute de lege (spre exemplu, nu este
valabila o plangere formulata prin intermediul unui e-mail, care nu confine semnatura electronica a celui ce a formulat-o).
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercifiu, plangerea se formuleaza
de reprezentantul legal, iar pentru cei cu capacitate de exercifiu restransa, plan
gerea se face cu incuviin^area persoanelor prevazute de legea civila. Daca tocmai
faptuitorul este cel care reprezinta legal sau incuviin^eaza actele persoanei vatamate, organele de urmarire penala se pot sesiza din oficiu.
Plangerea se poate introduce i prin intermediul substitufilor procesuali, respectiv de catre un so^ pentru celalalt so^ i de catre copilul major pentru parinte;
in acest caz insa, persoana vatSmata poata sa nu ii insuf easca plangerea astfel
facuta.
Legea prevede i ca, in cazul in care prin plangere se sesizeaza savarirea
unei infi-ac^iuni pe teritoriul unui alt stat membru al Unixmii Europene, organul
judiciar este obligat sa o primeasca i sa o transmita organului competent din
|ara pe teritoriul careia a fost comisa inractiunea,|regulile privind cooperarea
judiciara in materie penala aplicandu-se in mod corespunzator.

2.2. Denuntul

Denun^ul este incunotin^area fScuta de o persoanS fizica sau juridica, alta


decdt cea vatamata, despre savErirea unei infiractiuni.
Condifiile deforma din materia plangerii, respectiv cele privitoare la cuprinsul
denuntului, semnarea denuntului in formS scrisa, intocmirea unui proces-verbal
in cazul denun|ului oral i semnStura electronic^ in cazul denuntului formulat
prin pota electronic^, sunt i aici obligatorii.
Denuntul nupoatefi introdusprin mandatar, cSci mandatarul ar face in realitate
propriul denun|;, el fiind o persoanS care incimo^tinteazS organul judiciar despre o
infrac|iime. Din aceleai considerente, nu sunt aplicabile in cazul denuntului nici

I. Urmarirea penala

201

dispozitiile referitoare la introducerea sa de catxe im sot pentru celalalt sot sau de


catre copilul major pentru parinte.
In schiroh, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercifiu, denuntul se formuleaza de reprezentantul legal, iar pentru cei cu capacitate de exercifiu restrdnsa,
se face cu mcuviin|area persoanelor prevazute de legea civila.
In materia denuntolui, legiuitorul a m^eles sa faca i anumite precizdri particulare. Astfel, trebuie menfionat ca persoanele cu functii de conducere in cadrul
unei autorita^i a administra|iei publice sau in cadrul altor autorita^i publice, institulii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum i persoanele cu
atribufii de control sunt obligate sa sesizeze de indata organul de urmarire penala
atunci cand, in exercitarea atribu|iilor lor, iau cunotinta despre infrac^iuni pentru
care ac^iunea penala se pune in micare din oficiut*^; aceleai persoane au, totodata, indatorirea sa ia masuri pentru ca urmele infractiunii, corpurile delicte i orice
alte mijloace de proba sa nu dispart. Fermitatea acestei dispozifii este dublata de
prevederile din Titlul IV al Partii speciale a Codului penal, intitulat ,Jnfracfiunile
contra infdptuirii ju stifief\ care incrimineaza nedenun^area (art. 266 din Codul
penal) i omisiunea sesizarii (art. 267 din Codul penal).
Pe de alta parte, dispozitiile legale obliga persoana care introduce o sesizare
sa nu formuleze invinuiri mincinoase, o asemenea fapta fiind sanc^ionata penal ca
infrac^iune de inducere in eroare a organelor judiciare (art. 268 din Codul penal).

2.3. Actele de sesizare ale organelor de constatare


Potrivit art. 61 din Codul de procedura penala, ori de cate ori exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarirea unei infrac^iuni, sunt obligate sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile constatate, sa ia masuri de conservare a
locului savaririi infractiunii i de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale
de proba:
- organele inspec^iilor de stat, ale altor organe de stat, precum i ale autoritatilor publice, institupilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public,
pentru infracj:iunile care constituie incaicari ale dispozifiilor i obliga|;iilor a ch~
ror respectare o controleaza, potrivit legii (spre exemplu, inspectorii din cadrul
Agenjiei Na^ionale de Administrare Fiscal^, in cazul constatarii unei infrac^iuni
de evaziune fiscalll);
- organele de control i cele de conducere ale autorita^ilor administra^iei
publice, ale altor autoritafi publice, institu|ii publice sau ale altor persoane juridice
de drept public, pentru infrac^iunile sSvarite in legSturS cu serviciul de cStre cei
afla|i in subordinea ori sub controlul lor (spre exemplu, primarul, in cazul in
Au aceea?i obliga^ie ?i persoanele care exercitS servicii de interes public pentru care au fost
investite de autoritatile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privi
re la mdeplinirea respectivelor servicii de interes public (spre exemplu, notarii publici i executorii
judecatore?ti).

202

Partea speciala

care constata o infractiune de abuz m serviciu comisa de catre un flinctionar al


primariei);
organele de ordine publica i siguranta nationala, pentm infractiunile constatate in timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege (spre exemplu, organele
Serviciului Roman de Informatii, in cazul constatarii unei infractiuni de divnlgare
a secretului care pericliteaza securitatea nationala).
Procesul-verbal constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala i
se inainteaza, impreuna cu mijloacele materiale de proba, organelor de urmarire
penala.
De asemenea, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, au aceleai obliga|ii i comandanfii de nave aeronave, pentru infractiunile savarite pe navele
sau aeronavele pe care le comanda, in timpul cat acestea se afla in afara porturilor
sau aeroporturilor. Procesul-verbal incheiat constituie act de sesizare a organelor
de urmarire penala i se inainteaza acestora, impreima cu mijloacele materiale de
proba, de indata ce nava sau aeronava ajunge in primul port sau aeroport romanesc.

2.4. Sesizarea din oficiu (autosesizarea)


Atunci cand afla despre savarirea infractiunii pe orice alta cale decat cele
anterior indicate, organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu. In ceea ce
privete condipile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca autosesizarea,
pentru a produce efecte, retinem ca aceasta se consemneazd intotdeauna intr-un
proces-verbal de catre organul de urmarire penala. Prin urmare, organul judiciar
va intocmi in acest caz doua acte: procesul-verbal de sesizare din oficiu i ordonanfa de mcepere a urmdririi penale.

2.5. Infractiunea flagranta


Un caz reprezentativ de sesizare din oficiu a organdor de urmarire penala este
cel al constatarii unei infi:actiuni flagrante. Spre deoseiire de legislatia anterioara,
in reglementarea actuala a Codului de procedura periala nu se mai regase^te o
procedura speciala de urmarire i judecare a infiractiuiiilor flagrante; legiuitorul
a inclus dispozi|:iile referitoare la constatarea infi-actiuiiilor flagrante in capitolul
privitor la sesizarea organelor de urmarire penala.
Din punct de vedere teoretic, exista doua tipuri de stare de flagranta: flagranta
propriu-zisd i cvasiflagranfa. Cele doua notiuni difera nimiai sub aspectul
defini^iei i sub aspectul abordarii teoretice, nu insa i din perspectiva efectelor
pe care le produc in plan procesual.
Infracfiunea flagranta este infractiunea descoperita in timpul savaririi ei sau
imediat dupa savarire. Vorbim despre infracfiunea cvasiflagrantd atunci cand,
imediat dupa savarire, faptuitorul este urmarit de organele de ordine publica

I. Urmarirea penala

203

i siguranta nationala, de persoana vatamata, de martori oculari ori de strigatul


public, dar i atunci cand prezinta urme ale savririi infractiunii sau cand este
descoperit in preajma locului savar^irii infractiunii avand asupra sa arme, obiecte
sau instmmente care justifica suspiciunea rezonabila ca ar fi autor sau participant
la infractiune.
Potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, orice persoana are dreptul de
a-1 prinde i a-1 retine pe cel care savarete o infractiune flagranta i are obligatia
de a-1 preda de indata, impreuna cu corpurile delicte, obiectele i inscrisuiile
ridicate, organului de urmarire penala, care intocmete un proces-verbal.
Constatarea infractiunii flagrante se realizeaza de catre organele de ordine
publica sau cele de siguranta nationala (spre exemplu, polititii de siguran^ publica din cadrul Politiei Romane sau un ofiter al Serviciului Roman de Informatii). Aceste organe intocmesc un proces-verbal in care consemneaza toate aspectele constatate i activitatile desfaurate, pe care il inainteaza de indata organului
de urmarire penala. Se trimit organului de urmarire penalS i orice plangere sau
cerere formulata cu prilejul intocmirii procesului-verbal de constatare a infrac
tiunii flagrante, precum i corpurile delicte, obiectele i inscrisurile ridicate cu
aceeai ocazie.
Intrucat legea nu face niciun fel de distinctie, in cazul constatarii infractiunii
flagrante, organul judiciar va incepe urmarirea penalaprintr-o ordonanfd (aadar,
urmarirea penala nu incepe prin procesul-verbal de constatare a infractiunii).

3. Modurile speciale de sesizare a organelor de umirnre penala.


Plangerea prealabila
Plangerea prealabila a persoanei vatamate este atat un mod de sesizare a orga
nelor judiciare, cat i o condifie de pedepsibilitate i de procedibilitate, lipsa
acesteia fiind o cauza care impiedica punerea in micare sau exercitarea actiunii penale in cazul infractiunilor la care legea o prevede in mod expres [art. 16
alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala].
Plangerea prealabila se adreseazd organului de cercetare penala sau procurorului. In majoritatea cazurilor, infractiunile care pot fi urmarite la plangere prea
labila sunt de competenta organului de cercetare penala, dar exista i ipoteze in
care plangerea trebuie adresata procurorului (spre exemplu, daca infractiunea de
lovire sau alte violente a fost savarita de un judecator sau procuror, in acest caz
urmarirea penala fiind efectuata in mod obligatoriu de procuror).
Plangerea prealabila greit mdreptatd se socotete valabila daca a fost introdusa, in termenul legal, la organul judiciar necompetent (acesta fiind obligat sa o
trimita, pe cale administrative, organului judiciar competent).
In ceea ce privete forma i titularii plangerii prealabile, sunt valabile toate
consideratiile expuse cu ocazia analizarii plangerii, ca mod de sesizare, cu o sin-

204

Partea speciala

gura excep|ie, i anume aceea ca pldngerea prealabila nu poate fi formulatd prin


intermediul substitufilor procesuali.
Termenul de introducere a plangerii prealabile este de 3 luni de la data cand
persoana vatamata a aflat despre savarirea faptei. Precizam ca termenul curge
nu de la data comiterii infrac|iunii, ci de la data cand persoana vatamata a aflat
despre aceasta, cele doua momente putand fi distincte; spre exemplu, daca violarea
domiciliului persoanei vatamate s-a produs cand aceasta se afla in strainatate, iar
persoana vatamata afla despre infracfiune in ziua intoarcerii in |ara, termenul de
3 luni curge de la acest din urma moment.
Legea prevede i unele ipoteze speciale referitoare la momentul de la care
incepe sd curgd termenul. Astfel, in cazul in care persoana vatamata este minor
sau incapabil, termenul curge de la data la care reprezentantul legal al acesteia a
aflat despre savarirea infirac^iunii, iar dacS reprezentantul legal este chiar autorul
faptei, termenul curge de la data cand a fost desemnat xm alt reprezentant legal
(spre exemplu, in cazul infirac^iunii de abandon de familie, de cele mai multe ori
persoana care savarete infiractiunea este chiar reprezentantul legal al minorului,
situajie in care termenul pentru formularea plangerii prealabile curge de la data la
care a fost numit im alt reprezentant legal al minorului)f'l
Termenul de introducere a plangerii prealabile este imul procedural, astfel ca
expira la sfaritul zilei, din cea de-a treia luna, corespunzatoare celei in care per
soana vatamata a aflat de fapta (sau, daca aceasta luna nu are zi corespunzatoare,
in ultima zi a Ixmii), aplicandu-se i dispozifiile privitoare la prorogarea termenului, daca ziua corespunzatoare este una nelucratoare.
Odata ce a primit pldngerea prealabila, organul de urmarire penala are obliga^ia sa verifice daca aceasta indeplinete condi^iile de formS i dacS s-a respectat
termenul de depunere, iar in cazul in care se constata ch este tardiva, solu|ia adoptata va fi cea de clasare a cauzei penale.
Dintre aspectele speciale privind procedura plangerii prealabile, simt de
menponat doua chestiuni;
a)
in cazul in care, pe parcursul urmSririi penale, s c h i m b d mcadrarea juridicd dintr-o infi-acfiune pentru care ac|;iunea penalS^e pune in micare din oficiu intr-o infi-ac^iune pentru care este necesarS plang^rea prealabila a persoanei
vStamate (spre exemplu, din furt in abuz de incredere), persoana vMmata este
chemata de organele de urmarire penala i este intrebatS dacS in^elege sS formuleze pldngerea. DacS aceasta nu dore^te sS introduce pltngerea prealabila, se va
dispune clasarea cauzei^^;
In aceste ipoteze, acjiunea penala se poate pune In micare i din oficiu [art. 157 alin. (4) din
Codul penal].
O dispozi|ie similarS exista i pentru ipoteza in care o astfel de schimbare de tncadrare
juridica intervine !n cursul judeca^ii, cu men^iunea ca, !n cazul in care persoana vatamata nu
formuleaza pl&igerea prealabila, instanfa va dispune incetarea procesului penal [art. 386 alin. (2)
din Codul de procedurS penala].

I. Urmarirea penala

205

b)
constatarea infracfiunii flagrante este obligatorie, chiar daca fapta se urmarete la plangere prealabila. In aceasta situa|ie, dupa maintarea procesului-verbal
la organul de urmarire penala, acesta va chema persoana vatamata i o va intreba
daca formuleaza plangere prealabila, iar in cazul unui raspuns negativ, se va dispune clasarea canzei.

Sectiunea a 3-a. Urmarirea penala efectuata de


procuror. Conducerea i supravegherea de cdtre procuror a
activitdfii organelor de cercetare penala
in raport de regulile de competen|a materiala i personala, urmarirea penala
se efectueaza m mod obligatoriu de catre procuror in anumite cauze penale (spre
exemplu, cele privitoare la infracfiuni de omor, infrac^iuni de corupfie, infracfiuni
contra securita|ii na|ionale). Alte cauze sunt instrumentate, in cursul urmaririi
penale, de catre organele de cercetare penala, care ii desfaoara insa activitatea
sub conducerea i supravegherea procurorului.
Prin urmare, procurorul ac^ioneaza in cursul acestei faze procesuale fie ca organ
care efectueaza urmarirea penala, fie ca organ care conduce i supravegheaza
urmarirea penala.

1. Urmarirea penala efectuata de procuror


In cauzele in care urmarirea penala este in competen^a obligatorie a procuromlui, acesta trebuie sa efectueze majoritatea actelor de urmarire penala,
Legea permite ca organelor de cercetare penala sa le fie delegatd mdeplinirea
unora dintre aceste acte (spre exemplu, procurorul poate dispune ca organul
de politic sS asculte un martor). Este insS interzisd delegarea c&tre organul de
cercetare penala a pimerii in micare a acpunii penale, a luSrii sau propunerii
mSsurilor restrictive de drepturi i libertSp, a dispunerii celorlalte acte sau mSsuri
procesuale (spre exemplu, procurorul nu poate delega luarea masurii preventive
a re^inerii) i a incuviin|arii de probatorii (spre exemplu, nu se poate delega
rezolvarea cererii inculpatului de a se efectua o expertize in cauzS).
Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua in vederea
efectuarii urmaririi penale, prin dispozi|ia motivate a conducStorului acestui
parchet, cauze de competenfa parchetelor ierarhic inferioare.
De asemenea, cand exists o suspiciune rezonabiia cS activitatea de urmSrire
penala este afectatS din pricina imprejurarilor cauzei sau calitapi pSrJilor ori a
subiecfilor procesuali principali sau cand exista pericol de tulburare a ordinii
publice, procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casa^ie i
Justi^ie poate dispune, la cererea paitilor, a unui subiect procesual principal sau

206

Partea speciala

______________________

din oficiu, trimiterea cauzei la un parchet egal in grad celui competent teritorial
sa efectueze urmdrirea penald.

2. Conducerea i supravegherea de catre procuror a activitatii


organelor de cercetare penala
Regula generala este aceea ca procuroml are obligatia de a verifica toate activitafile desfaiurate de organele de cercetare penala, in vederea respectarii principiului legalitafii.
In actuala reglementare a Codului de procedura penala sunt prevazute dispozitii detaliate in ceea ce privete caile de exercitare a supravegherii activitatii
organelor de cercetare penala, respectiv:
- organul de cercetare penala are obligatia ca, dupa sesizare, sa il informeze pe
procuror cu privire la activitatile efectuate sau care urmeaza a fi efectuate;
- procuroml ia toate masurile specifice activitatii de conducere a urmaririi
penale, da dispozi^ii organelor de cercetare penala pentru luarea acestor masuri
i poate dispune cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala (spre
exemplu, intr-o cauza pe care o supravegheaza, procuroml poate dispune ca
perchezitia domiciliara autorizata de judecatoml de drepturi i libertati sa fie
efectuata de organul de cercetare penala intr-o anumita zi);
- participarea sau asistarea de catre procuror la efectuarea oricaror acte ale
organelor de cercetare penala (spre exemplu, procuroml poate decide ca, intr-o
cauza penala pe care o supravegheaza, sa asculte el insui un anume martor);
- preluarea de catre procuror a oricarei caiize penale pe care o supravegheaza,
indiferent de stadiul acesteia, in vederea efectuarii de catre el insui a urmaririi
penale;
- verificarea actelor de urmarire penala. Precizam ca aceasta modalitate de
supraveghere nu are in vedere doar verificarea luc^rilor de urmarire penala in
cazul in care organul de cercetare penala a facut propmieri de trimitere in judecata
(ipoteza la care se refera art. 322 din Codul de procedika penala), ci verificarile pe
care procuroml le poate efectua oricand pe parcursullmnaririi penale in cauzele
pe care le supravegheaza;
i
- trimiterea cauzei la organul competent, legea refeMndu-se la ipoteza constatarii necompeten|:ei materiale, personale sau teritoriale a organului de cercetare
penala (in acest caz, actele i masurile procesuale legal indeplinite raman valabile);
- trecerea cauzei de la un organ de cercetare penala la altul, dupa necesitate
(spre exemplu, in situatia in care procuroml constata ca, datorita numamlui foarte

I. Urmarirea penala

207

mare de cauze penale inregistrate la un anumit organ de cercetare penala, acesta


nu ii desfaoara activitatea in mod corespunzator)^*^;
- dispozitiile procuromlui sunt obligatorii i prioritare pentru organul de
cercetare penala. O chestiune importanta, menita sa garanteze efectiv regula
enuntata, este prezenta in Codul de procedura penala a sanctiunilor ce se aplica
in cazul nerespectarii de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor date de
procuror. Astfel, sunt prevazute trei tipuri de sanctiuni: prima se refera la dispozitii de sanctionare pe care procurorul le transmite superiorului ierarhic al
organului de cercetare penala (sanctiuni in raporturile de munca), cea de-a doua
este cea a amenzii judiciare, iar ultima i cea mai aspra dintre sanctiuni consta
in retragerea avizului conform al procuromlui general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casa^ie i Justitie, ceea ce echivaleaza cu pierderea calitatii de
organ de cercetare penala;
- superiorii ierarhici ai organelor de cercetare penala nu pot da dispozitii sau
indrumari celor care instrumenteaza cauza cu privire la activitatea de cercetare
penala (spre exemplu, in cadrul Serviciului de cercetari penale de la o sectie de
politie, comisaml-ef care conduce acest serviciu nu poate da unui subcomisar
dispozitii in legatura cu modul in care sa desfaoare cercetarea penala intr-o
cauza);
- infirmarea actelor organelor de cercetare penala, din oficiu sau la plangerea
persoanei interesate, atunci cand acestea sunt intocmite cu incalcarea dispozitiilor
legale sau nu sunt intemeiate.

Sectiunea a 4-a. Efectuarea urmdririi penale

1. Inceperea uraiaririi penale


Dispozitiile art. 305 din Codul de procedura penala fac o diferentiere neta
intre cele doua tipuri de incepere a urmaririi penale, respectiv in rent, fata de
fapta, i in personam, cu privire la persoana.
Pentru mceperea urmaririi penale in rem, se cer indeplinite cumulativ doua
condifii'.
a) actul de sesizare indeplinete conditiile prevazute de lege;
b) nu exista niciunul dintre cazurile care impiedica exercitarea ac|;iunii penale,
prevazute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala.
Se poate observa ca, pentru inceperea urmaririi penale in rem, legea nu impune
sa existe probe, indicii sau date la dosar cu privire la fapta. Practic, odata primita
sesizarea, organul de urmarire penala incepe urmarirea penala in rem, chiar in
Legea peraiite ca respectiva caxiza sa fie trecuta chiar la un organ de cercetare penala ierarhic
superior, prin dispozitia procuromlui care exercita supravegherea urmSririi penale in acea cauzS, la
propunerea motivata a organului de cercetare penala care preia cauza.

208

Partea speciala

____________________________

lipsa oricarei informatii ca fapta exista, fiind suficient ca constate ca actul de


sesizare este legal formulat i nu exista vreo imprejurare dintre cele prevazute de
art. 16 din Codul de procedura penala.
Dispozitia de incepere a urmaririi penale cu privire la fapta poate apartine
atat procurorului, cat i organului de cercetare penala i se concretizeaza intr-o
ordonanfd.
In ceea ce privete mceperea (continuarea) urmaririi penale in personam, la
cele doua condi|ii prevazute mai sus se adaugd o a treia condifie, anume aceea ca
din datele i probele existente in cauza sa rezulte indicii rezonabile ca o anumita
persoana a savarit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala. Este de semnalat
ca, pentru efectuarea in personam a urmaririi penale, legea prevede necesitatea,
cumulata, a existenfei de date iprobe, ceea ce presupune ca atribuirea calitafii de
suspect nu se poate face decat pe baza de probe cu privire la sav^irea de catre
acea persoana a faptei pentru care s-a inceput urmarirea penala.
Analizand dispozi^iile alin. (1) i (3) ale art. 305 din Codul de procedura
penala in dinamica reglementarii, se constata ca, practic, pentru orice cauza in
care se descopera un faptuitor, sunt necesare doua acte de incepere a urmaririi
penale: atat o ordonan|a de incepere a urmaririi penale in rem (inceperea urmaririi
penale cu privire la fapta), cat i o ordonan|:a de incepere a urmaririi penale in
personam (efectuarea in continuare a urmaririi penale fa|a de o persoana, atunci
cand exists probe ca ea a sav^rit fapta pentru care anterior se incepuse urmarirea
penala)t'l
Regula de mai sus se aplica i in cazul in care fdptuitorul este o persoana fafd
de care urmarirea penala nu se poate incepe decdt cu autorizare prealabild din
partea anumitor institufii (spre exemplu, in cazul minitrilor - pentru a caror
urmarire penala este necesara incuviintarea Camerei Deputa^ilor, Senatului sau
Preedintelui Romaniei). Dupa cum rezulta din coroborarea dispozi^iilor art. 305
alin. (4) cu cele ale art. 294^ din Codul de proceditf^ penala, in asemenea situa^ii
urmarirea penala va incepe in rem, dupa care procurorul efectueaza verificarile
prealabile necesare i, atunci cand rezulta probe ca o asemenea persoana a savarit

De la aceasta regula apreciem totui c5 face excep^ie ci^l putin situa^ia mfiracfiunilor de
audienfS. Potrivit art. 360 din Codul de procedurS penalS, (1) DaC5 in cursul edin|ei se savarete
o fapta prevSzuta de legea penala, preedintele completului de judecata constata acea fapta i il
identifica pe faptuitor. Incheierea de edin^a se trimite procurorului competent. (2) In cazul in care
procurorul participa la judecata, /joate declara ca incepe urmarirea penala (s.n.), pune in micare
actiimea penala i il poate refine pe suspect (s.n.) sau pe inculpat. Intrucat, in aceasta ipoteza, intre
declara^a verbala de incepere a urmaririi penale i refinerea suspectului nu intervine nicixm alt
act procesual, consideram ca declarafia procijrorului este, concomitent, act de incepere a urmaririi
penale cu privire la fapta i faptuitor. Pe de alta parte, credem ca o incepere concomitenta in rem
i in personam a urmaririi penale ar putea interveni ?i in cazul infractiimilor flagrante, indiciile
rezonabile asupra identita^ii suspectului rezuMnd in special din prinderea sa in flagrant, dar i din
mijloacele de proba obfinute in urma perchezi|:iei corporale [efectuata, spre exemplu, in temeiul
art. 61 alin. (2) din Codul de procedura penala].

I. Urmarirea penala

209

infractiunea, solicita autorizarea urmaririi penale a acestei persoane i, in ipoteza


obtinerii ei, dispune continuarea in personam a urmaririi penale.
Continuarea urmaririi penale fata de o anume persoana se dispune, prin ordonanfa, numai de cdtre procuror.
Dupa inceperea urmaririi penale fata de o persoana, aceasta dobdnde^te calitatea de suspect. Potrivit dispozitiilor art. 307 din Codul de procedura penala,
aducerea la cunotinfd a calitdfii de suspect se face mainte de prima sa audiere.
Aceasta reglementare poate sa duca chiar la o incalcare a dreptului la aparare al
suspectului, fiind posibil ca o activitate de urmarire penala fata de o persoana sa
fie inceputa cu luni de zile sau chiar ani pana la momentul aducerii la cunotinta
a acestei calitafi. Astfel, o persoana poate avea calitatea de suspect o lunga perioada de timp, intrucat in actuala reglementare nu mai se vorbete de aducerea
la cunotinta a invinuirii de indata, ci de aducerea la cunotin|a a calita|ii de
suspect mainte de prima sa audiere, ceea ce inseanma ca, pana la acest moment,
se poate desfaura o multitudine de activitati procesuale (in vechea reglementare,
aducerea la cunotinta a invinuirii se facea de indata).

2. Extinderea urmaririi penale i schimbarea incadrarii juridice.


Punerea in micare a actiunii penale
Este posibil ca, dupa inceperea urmaririi penale, organul de urmarire penala sa
constate fapte noi ori date cu privire la participarea altor persoane la infractiunea
ce formeaza obiectul cauzei. In aceasta situatie, se dispune extinderea urmaririi
penale la noile fapte ori la noile persoane, fiind posibile trei ipoteze:
- dupa inceperea in rem a urmaririi penale, se descopera noi fapte conexe celei
ini^iale;
- dupa inceperea in personam a urmaririi penale, se descopera noi fapte in
sarcina aceluiai suspect;
- dupa inceperea in personam a urmaririi penale, se descopera noi participant;!
la fapta imputata suspectului.
In toate ipotezele, extinderea urmaririi penale se poate dispime atat de cdtre
procuror, cat i de cdtre organul de cercetare penala. Din dispozitiile art. 311
alin. (1 )-(2) din Codul de procedura penala se poate observa ca extinderea urmaririi
penale la persoane noi, care echivaleaza cu atribuirea calitatii de suspect acestora,
poate fi facuta i de catre organul de cercetare penala; prin urmare, in timp ce
continuarea urmaririi penale faja de un prim suspect este atributul exclusiv al
procurorului, extinderea urmaririi penale la alfi suspecfi poate f i realizatd i de
cdtre organul de cercetare penala.
Daca organul de cercetare penala a dispus extinderea urmaririi penale la fapte
sau persoane noi, este obligat sa il informeze pe procuror, propunand, dupa caz,
punerea in mi^care a ac|;iunii penale.

210

Partea speciala

Dupa extindere, organul de urmarire penala il informeaza pe suspect cu privire


la faptele noi retinute in sarcina sa ori, dupa caz, le aduce la cunotinta noilor suspecti calitatea, faptele de care sunt suspectati, mcadrarea lor juridica i drepturile
procesuale, incheind despre aceasta proces-verbal.
Aceeai procedura se urmeaza i in caz de schimbare a mcadrarii juridice
date faptei in cursul urmaririi penale.
Punerea in micare a acfiunii penale se face exclusiv de cdtre procuror i
doar atunci cand se constata existenta probelor cu privire la savarirea de catre o
persoana a unei infractiuni. Dupa punerea in micare a actiunii penale, organul de
urmarire penala il cheama pe inculpat spre a-i comunica noua calitate i drepturile
i obligatiile sale procesuale, precum i pentru a-1 audia, cu exceptia situatiei in
care acesta lipsete nejustificat, se sustrage urmaririi sau este disparut. La cerere,
inculpatului i se elibereaza o copie a ordonantei de punere in micare a actiunii
penale.

3. Suspendarea urmaririi penale


Suspendarea urmaririi penale nu reprezinta o solutie dispusa in timpul urma
ririi penale, ci constituie doar o intrerupere temporard a cursului acestei faze a
procesului penal.
in actuala reglementare sunt prevazute trei cazuri de suspendare:
- atunci cand se constata, printr-o expertiza medico-legala, ca suspectul sau
inculpatul sufera de o boala grava care il impiedica sa ia parte la procesul penal;
- in cazul procedurii de mediere, pe perioada desfaurari acestei proceduri,
potrivit legii;
- atunci cand exista un impediment legal temporar pentru punerea in micare a
actiunii penale (spre exemplu: situatia in care, dupa|nceperea urmaririi penale in
rent, o persoana dobandete calitatea de ministru, as$el inc^, pentru continuarea
in personam a urmaririi penale, este necesar avizul camerei parlamentare sau
al Preedintelui Romaniei; situatia in care, dupa incfeperea urmaririi penale cu
privire la o infiractiune sanctionata din oficiu, se schimBa incadrarea juridica intr-o
infractiune care se pedepsete doar la plangere prealabija, dar aceasta imprejurare
nu poate fi adusa imediat la cunotin^a persoanei vatarftate, care este plecata din
tara i, prin urmare, nu ii poate manifesta voin^a pentru o anumita perioada de
timp).
Suspendarea urmaririi penale se dispxme de cdtre procuror, prin ordonanfd,
care se comunica partilor i subiectilor procesuali principali.
in timpul cat urmarirea este suspendata, organele de urmarire penala continud
sa efectueze toate actele a cdror indeplinire nu este impiedicatd de situafia
suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului la aparare al partilor sau
subiectilor procesuali principali. La reluarea urmaririi penale, actele efectuate in

I. Urmarirea penala

211

timpul suspendarii pot fi refacute, daca este posibil, la cererea suspectului sau
inculpatului.
Organul de cercetare penala are obliga^ia sa verifice periodic, dar nu mai
tarziu de 3 limi de la data dispunerii suspendarii, daca mai subzista cauza care a
determinat suspendarea nrmaririi penale.

4. Solutiile de netrimitere in judecata i de neumiMre penala


Exista doua categorii de solutii de netrimitere m judecata, respectiv de neurmarire penala, ce pot fi adoptate de procuror: clasarea i renuntarea la urmarirea
penala.
Clasarea i renuntarea la urmarirea penala se dispun indiferent de stadiul procesual al cauzei, aceasta presupunand ca o solutie de clasare sau de renuntare la
urmarire penala poate sa fie adoptata inainte de mceperea urmaririi penale, dupa
inceperea urmaririi penale, cand actiunea penala nu a fost pusa in micare, dar i
dupa punerea in micare a actiunii penale.
Atat clasarea, cat i renuntarea la urmarirea penala se dispun numai de cdtre
procuror, in principiu prin ordonanfd. Este posibil ca, in acelai dosar penal, sa
se adopte solutii diferite de neurmarire sau netrimitere in judecata fata de fapte
sau persoane diferite (spre exemplu, pentru o infractiune intervine clasarea ca
urmare a amnistiei, iar pentru o alta infractiune se renunta la urmarirea penala); in
asemenea situafii, procurorul intocmete o singurd ordonanfd referitoare la toate
faptele, respectiv la toti suspectii sau inculpatii din cauza.
Prin exceptie, prevederile art. 328 alin. (4) din Codul de procedura penala
permit ca solutiile de clasare i renuntare la urmarirea penala sa fie dispuse i
prin rechizitoriu (spre exemplu, intr-o cauza cu doi inculpati, primul este trimis
in judecata, iar fa^a de cel de-al doilea cauza este clasata, intrucat s-a constatat
iresponsabilitatea).

4.1.

Clasarea

Solutia clasarii poate interveni pentru una dintre urmatoarele doud ipoteze
alternative'.
a) nu se poate incepe urmarirea penala, intrucat sesizarea nu indeplinete
conditiile esen|iale de forma sau de fond;
b) exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 16 alin. (1) din Codul de
procedura penala.
Clasarea se dispune mtotdeauna printr-o ordonanfd, care trebuie sa contina,
pe langa mentiunile obligatorii prevazute de lege [cele aratate de art. 286 alin. (2)
din Codul de procedura penala], i dispozitii cu privire la alte chestiuni, i anume:

212

Partea s p e c i a l a ___________________________

a)

sau m e n t i n e r e a masurilor asiguratorii, cu precizarea ca, dupa


masurii asiguratorii, daca persoana vatamata nu exercita actiunea
civila in fata instantei civile m termen de 30 de zile de la comunicarea ordonantei
de clasare, masura asiguratorie inceteaza de drept (spre exemplu, daca in timpul
xirmaririi penale s-a luat o masura asiguratorie, in momentul in care se adopta
solutia clasarii cauzei penale procuroml poate sa mentina sechestrul asigurator;
in aceasta situatie, daca persoana vatamata nu introduce actiunea civila in fata
instantei civile, in termen de 30 de zile de la comunicarea solu|iei, sechestrul
inceteaza de drept);
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii (m cazul m care s-au ridicat
bunuri in timpul urmMrii penale sau daca s-a luat masura preventiva a controlului
judiciar pe cau|iime, se dispune restituirea bunurilor ridicate sau a cautiunii
platite);
c) sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare a
masurii de siguranta a confiscarii speciale sau extinse i, respectiv, cu propunerea
de desfiin^are totala sau partiala a unui inscris (aceste masuri sunt de competen^a
judecatorului de camera preliminara, chiar daca, spre exemplu, s-a dat o solu^ie de
absolvire de raspundere penala pentru inciden^a prescriptiei sau pentru retragerea
plangerii prealabile);
d) sesizarea instan|:ei dejudecata competente, potrivit dispozitiilor legii speciale
in materia sanatatii mintale, cu privire la dispunerea intemarii nevoluntare^^^;
e) cheltuielile judiciare (procuroml trebuie sa verifice cui aparfine culpa
procesuala, pentru a putea stabili in sarcina cui cad cheltuielile judiciare);
f) menpuni cu privire la masurile de siguranfa provizorii, daca s-au luat asemenea masuri (spre exemplu, daca s-a dispus luarea provizorie a intemarii medicale sau a obligarii la tratament medical, se vor face men^iuni despre aceasta in
ordonan|a de clasare);
.
g) constatarea incetarii de drept a masurilor preventive i, daca masura pre
ventive era privativa de libertate, dispozi^ia de punere de indata in libertate a celui
re^inut sau arestat (daca nu este re|inut sau arestat in al|:a cauza). In cazul in care
inculpatul este arestat preventiv, procuroml va intiint|prin adresa administra^ia
locului de de|:inere cu privire la incetarea de drept a masurii preventive.
Ordonan^a de clasare se comunica in copie persoanei care a facut sesizarea,
suspectului, inculpatului sau, dupa caz, altor persoane interesate.
r id ic a r e a

m e n tin e r e a

Este vorba despre Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale i a protec^iei persoanelor cu
tulburSri psihice (republicata in M. Of. nr. 652 din 13 septembrie 2012).

I. Urmarirea penala

4.2.

213

Renuntarea la urmarire penala*^^^

Pentru a se adopta solutia renuntarii la urmarirea penala, trebuie indeplinite


cumulativ doud condifii:
a) pedeapsa prevSzuta de lege^^ pentru infractiunea ce formeaza obiectul
cauzei sa fie amenda sau inchisoarea de cel mult 7 ani;
b) sa se constate ca nu exista un interes public m urmarirea respectivei
fapte. Inexistenta interesului public se verifica in raport cu continutul faptei, cu
modul i mijloacele de savarire, cu scopul urmarit, cu imprejurarile concrete
de savarire i cu urmarile produse sau care s-au fi putut produce prin savarirea
infractiunii. Dupa cum se poate observa, toate aceste elemente se refera la fapta
(de altfel, i expresia folosita de legiuitor, atunci cand vorbete despre adoptarea
acestei solufii, este m sensul ca nu exista un interes public pentru urmarirea faptei
respective). Acestor criterii de stabilire a interesului public li se mai adauga i cele
legate de persoana fdptuitorului, daca este cunoscut; astfel, m aceasta situatie, la
stabilirea interesului public se vor avea in vedere i persoana suspectului sau
inculpatului, conduita avuta de acesta anterior savaririi infractiunii i eforturile
depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecinfelor infractiunii.
Din cele de mai sus rezulta ca renuntarea la urmarirea penala se poate dispune
atat in cauzele cu autor necunoscut, cat i in cele in care s-a inceput urmarirea
penala in personam ori in care s-a pus deja in micare actiimea penala.
Renuntarea la urmarirea penala este posibila numai in cazurile in care
fapta constituie infractiune i nu se constata niciun impediment in tragerea la
raspundere penala dintre cele prevazute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din Codul
de procedura penala. Temeiul acestei solutii consta in lipsa interesului public in
urmarirea infractiunii. Prin urmare, renuntarea la urmarirea penala are caracter
subsidiar fafd de clasare.
Ordonanfa de renunfare la urmarirea penala cuprinde mentiunile generale
prevazute de art. 286 alin. (2) i pe cele aratate la art. 315 alin. (2)-(4) din Codul
de procedura penala^^, dispozi^ii cu privire la obligafiile impuse suspectului
sau inculpatului (daca exista in cauza), termenul pana la care acestea trebuie
indeplinite i sanc|iunea ce intervine in caz de neindeplinire.
Singurul titular al acestei solufii este procurorul.
Aceasta solutie are caracter de noutate, fiind menita a suplini disparifia institutiilor lipsei de
pericol social al faptei ?i inlocuirii raspunderii penale, prev5zute de art. 18 ?i art. 90-98 din Codul
penal anterior.
Conform art. 187 din Codul penal, prin pedeapsS prevSzuta de lege se tn^elege pedeapsa
prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarita in forma consumata, fSra luarea in
considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Este vorba despre mentiunile care se fac i in ordonanfa de clasare cu privire la incetarea
de drept a masurilor preventive, masim asiguratorii, masuri de siguran^a cu caracter provizoriu,
sesizarea judecatorului de camera preliminara pentru luarea conflscarii speciale sau a celei extinse
i pentru desfiinfarea totala sau parfiaia a unui inscris, cheltuieli judiciare.

214

Partea spedala

Daca in cauza exista suspect sau inculpat, procurorul poate dispime, daca apreciaza necesar, ca acesta sa mdeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele
obligapi:
~ sa inlature consecintele faptei penale, sa repare paguba produsa sau sa
stabileasca impreuna cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia. De cele
mai multe ori, inlaturarea consecintelor faptei inseamna repararea prejudiciului,
motiv pentru care legiuitorul a reglementat aceasta obligatie m mod altemativ (fie
se inlatura direct consecintele faptei, fie se poate incheia chiar o tranzactie intre
partea civila i cel care are calitatea de suspect/inculpat);
- sa ceara public scuze persoanei vatamate;
- sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pentru o perioada
cuprinsa intre 30-60 de zile (aceasta obligatie nu se poate dispune insa daca, din
cauza starii de sanatate, suspectul sau inculpatul nu poate presta munca);
- sa urmeze un program de consiliere (spre exemplu, aceasta mdatorire se
poate fixa in cazul celor care savaresc fapte de tulburare a ordinii publice).
Pentru indeplinirea acestor obligafii, procurorul stabilete un termen, care
poate fi de maxim 6 luni pentru fiecare dintre obligatiile prevazute de lege, cu
exceppa obligatiei asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila, pen
tru care termenul este de maxim 9 luni. Termenul curge de la momentul cand
ordonan^a de renuntare la urmarirea penala a fost comunicatS suspectului sau
inculpatuluilU.
Legiuitorul a prevazut i o sancfiune in cazul neindeplinirii cu rea-credinta, in
termenele stabilite, a obligatiilor dispuse, aceasta fiind revocarea de catre procuror a ordonanpi de renunfare la urmarirea penald', de altfel, unul dintre cazurile
de reluare a urmaririi penale este redeschiderea urmaririi penale pentru incalcarea obligatiilor stabilite prin ordonanta de renunfare la urmarirea penala [art. 335
alin. (3) din Codul de procedura penala].
Ulterior revocMi, o noud renunfare la urmarirea j^nald in aceeai cauza nu
mai este posibild. Dei legea nu prevede, apreciem ca| in cauzele cu mai multi
suspecti sau incuipati, daca numai unii incalca cu rea-oredinta obligatiile fixate,
revocarea ren u n ^ i la urmarirea penala va opera num^ fa|a de acetia, neexistand temei pentru revocare i fata de cei care le-au respekat.

5. Continuarea urmaririi penale la cererea suspectului sau


inculpatului
Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea urmaririi penale daca:
- s-a dispus clasarea ca urmare a interventiei amnistiei, prescriptiei raspunderii
penale, retragerii plangerii prealabile sau a existentei unei cauze de nepedepsire;
Cppie a ordonan^ei de renuntare la urmarirea penala se comunic5 persoanei care a fScut
sesizarea, suspectului, inculpatului sau, dupS. caz, altor persoane interesate.

I. Urmarirea penala

215

- s-a dispus renuntarea la unnarirea penala.


Suspectul sau inculpatul ii poate exercita acest drept in termen de 20 de zile
de la data primirii copiei de pe ordonanta de clasare, respectiv de renuntare la urmarirea penalS. Daca m acest termen suspectul sau inculpatul solicita continuarea
urmaririi penale, procurorul este obligat sa desfaoare activitati de urmarire pe
nala i, dupa efectuarea acestora, va adopta solutia clasarii pe un alt temei, daca
acesta este incident in cauza [spre exemplu, daca solutia initiala s-a intemeiat pe
amnistie, dar se constata ulterior ca fapta nu exista, atunci se dispune clasarea in
baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala] sau, daca nu constata
alt caz de netrimitere in judecata, va adopta solutia prefigurata inainte de cererea
de continuare a urmaririi penale, adica prima solutie de netrimitere in judecata
(practic, se va mentine clasarea pentru temeiul initial sau, dupa caz, renuntarea
la urmarirea penala). Apreciem ca in niciun caz suspectului sau inculpatului care
a solicitat continuarea urmaririi penale nu i se poate agrava situafia, ceea ce inseamna ca, daca din probele administrate se constata o alta situa|ie de fapt, defavorabila acestuia, se va mentine solutia adoptata anterior solicitarii de continuare
a urmaririi penale.
Daca suspectul sau inculpatul nu solicita continuarea urmaririi penale in termenul de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanta de solufionare a cauzei,
se mentine solutia dispusa initial.

6. Terminarea unnm rii penale


Terminarea urmaririi penale nu este echivalentd cu sfdritul primei faze a
procesului penal.
AceastS institu^ie, care functioneazS in principiu in aceiai parametri ca i
in vechea reglementare, constS in realitate in finalizarea activitatii organului de
cercetare penala i inaintarea dosarului catre procuror. Diferenta majora fatS de
Codul de procedura penala anterior este data de renunfarea la institufiaprezentdrii
materialului de urmarire penala.
Subliniem ca nu se poate vorbi despre incidenta institutiei terminarii urmaririi
penale in cazul in care urmarirea penala este efectuata, in mod obligatoriu, de
catre procuror. Prin urmare, terminarea urmaririi penale este specified exclusiv
cauzelor instrumentate de organele de cercetare penald.
Potrivit art. 321 din Codul de procedura penala, de indata ce urmarirea pe
nala este terminata, organul de cercetare penala inainteaza dosarul procurorului,
impreuna cu un referat cu propunerea de adoptare a uneia dintre solutiile prin
care urmarirea penala se finalizeaza. Referatul cuprinde menfiunile prevazute la
art. 286 alin. (4) din Codul de procedura penala, date suplimentare privitoare la
mijloacele materiale de proba i masurile luate cu privire la ele in cursul cercetarii
penale, precum i locul unde acestea se afla.

216

Partea speciala

Este posibil ca urmarirea penala sa fi fost efectuata cu privire la mai multe


fapte sau mai multe persoane, iar organul de cercetare penala sa propuna solutii
diferite in raport cu fiecare dintre acestea. In aceasta ipoteza, se va intocmi un
singur referat de terminare a urmdririi penale, in cuprinsul caruia se va indica
pentru care fapte sau inculpati se propune trimiterea in judecata i pentru care se
propune clasarea sau renuntarea la urmarire.
Procuronil are un termen de maxim 15 zile de la primirea dosarului pentru a
proceda la verificarea lucrdrilor urmdririi penale i a se pronunta asupra acestora. Legea prevede insa ca, daca in cauza sunt arestati, verificarea i rezolvarea se
fac de urgenta i cu precadere.
Procuronil poate adopta mai multe solufii:
a) restituie cauza organului care a efectuat urmdrirea penald in vederea
completdrii sau refacerii acesteia, atunci cand constata ca urmarirea penala
este incompleta (spre exemplu, nu au fost administrate toate probele necesare
pentru lamurirea imprejurarilor cauzei) sau, dupa caz, ca nu a fost efectuata cu
respectarea dispozitiilor legale (spre exemplu, constata ca, de^i asisten|:a juridica
a inculpatului era obligatorie potrivit legii, unele acte au fost efectuate fara
ca acesta sa fi fost asistat de aparator). In ordonanta de restituire se vor indica
actele ce trebuie efectuate ori refacute, faptele sau imprejurarile ce urmeaza a fi
constatate i prin ce mijloace de proba. Daca in cauza sunt mai multe fapte sau mai
multi inculpati i completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai
cu privire la unele fapte sau unii inculpati, regula este disjungerea i restituirea
numai a acelei parti cu privire la care se impune completarea sau refacerea; daca
disjungerea nu este posibila (spre exemplu, in cazul infi'actiunii continuate sau al
celei de obicei), procuronil dispune restituirea intregii cauze;
b) trimite cauza la alt organ de cercetare penald, in ipoteza prevazuta de
art. 302 din Codul de procedura penala;
c) dispune clasarea sau renuntarea la urmdrirea p im ld , atunci cand constata,
cumulativ, ca au fost respectate dispozi|iile legale ca% garanteaza aflarea adevanilui, ca urmarirea penala este completa i exista irobele necesare i legal
administrate, iar din lucrarile urmaririi penale rezulta e?|stenta unei cauze dintre
cele de la art. 16 din Codul de procedura penala sau, dupi caz, ca nu exista interes
public in urmarirea infractiunii;
d) dispune trimiterea in judecatd, atunci cand constata, cumulativ, ca au fost
respectate dispozi^iile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea pe
nala este completa i exista probele necesare i legal administrate, iar din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, a fost savrita de inculpat i acesta
raspunde penal.

I. Urmarirea penala

217

Sectiunea a 5-a. Rezolvarea cauzelor


i sesizarea instantei
Solutiile pe care le adopta procurorul sunt cea de trimitere in judecata, respectiv
cea de netrimitere in judecata prin clasare sau renuntare la urma^rirea penala.
Trimiterea in judecata se realizeaza prin rechizitoriu, iar netrimiterea in jude
cata prin ordonanfd. Este insa posibil ca in aceeai cauza penala sa se adopte
solutii diferite in raport de fapte ori inculpati diferiti (spre exemplu, un inculpat
este trimis in judecata, fata de celalalt se dispune clasarea); in acest caz, solutiile
de clasare i renuntare la urmarirea penala vor fi cuprinse in rechizitoriu.
Continutul rechizitoriului este similar cu cel din vechea reglementare. Exista
totui o diferenta importanta, anume aceea ca nu se poate dispune prin rechizito
riu punerea in micare a acfiuniipenale. Prin urmare, in cauzele penale in care se
preconizeaza trimiterea in judecata, anterior emiterii rechizitoriului este obligatoriu sa se puna in micare actiunea penala prin ordonanta.
Rechizitoriul este actul de trimitere injudecata i de sesizare a instanfei. El se
limiteaza la fapta i persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala i cuprinde:
- mentiunile generale prevazute la art. 286 alin. (2) din Codul de procedura
penala;
- datele privitoare la fapta retinuta in sarcina inculpatului i incadrarea ei
juridica;
- indicarea probelor i a mijloacelor de proba;
- stabilirea cheltuielilor judiciare;
- daca este cazul, propuneri privind de luarea, mentinerea, revocarea sau
inlocuirea unei masuri preventive ori a unei masuri asiguratorii;
- daca este cazul, propunerea de luare a unei masuri de siguranta cu caracter
medical;
- dispozi^ia de trimitere in judecata;
- numele i prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea
calitatii lor in proces, i locul unde urmeaza a fi citate.
Rechizitoriul sesizeaza in mod legal instanta numai daca, in prealabil, este
verificat sub aspectul legalitafii i temeiniciei i confirmat de procurorul ierarhic
superior celui care l-a intocmit.
Odata confirmat, rechizitoriul se trimite instan|ei competente sa judece cauza
in fond, inso^it de dosarul cauzei i de un numar necesar de copii certificate,
pentru a fi comimicate inculpa^ilor. Daca inculpatul nu cunoate limba romana,
se iau mSsuri pentru traducerea autorizata a rechizitoriului; de asemenea, dac^
inculpatul este un cetacean romSn aparfindnd unei minoritS^i nafionale, i se va
comunica o traducere a rechizitoriului in limba matema, dacS cere aceasta.

23^8

Fartea speciala _____________________________

Sectiunea a 6-a. Reluarea urmaririi penale


Noul Cod de procedura penala instituie trei situatii de reluare a urmaririi
penale, toate fiind condi^ionate de imprejurarea de a nu fi intervenit intre timp
vreo cauza care impiedica punerea in micare a actiunii penale sau continuarea
procesului penal.
Astfel, urmarirea penala se reia in caz de:
a) Incetare a cauzei de suspendare. Este vorba despre situatia in care inceteaza
cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale, in oricare dintre cele trei
ipoteze de suspendare analizate mai sus.
Daca urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta va dispune, din
oficiu, reluarea urmaririi penale, iar in cazul in care urmarirea penala este supravegheata de procuror i efectuata de organul de cercetare penala, la propunerea
acestuia, procurorul va dispune reluarea urmaririi penale. In ambele ipoteze,
reluarea se dispune prin ordonanfa.
b) Restituire a cauzei de catre judecdtorul de camera preliminara. Legea are
in vedere doua ipoteze in care judecatorul de camera preliminara dispune restituirea cauzei la parchet, respectiv atunci cand:
1.a exclus toate probele administrate in cursul urmaririi penale [art. 346
alin. (3) lit. b) din Codul de procedura penala];
2. rechizitoriul este neregulamentar, neregularitatea acestuia nu a fost indreptata de procuror in interiorul termenului prevazut de lege (5 zile de la comunicarea catre parchet a incheierii prin care s-a constatat neregularitatea) i
aceasta neregularitate determina imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor
judecapi. In aceasta ipoteza, reluarea se dispune de catre conducatorul parchetului
ori procurorul ierarhic superior, numai atunci c^nd acesta constata ca pentru
remedierea neregularitatii este necesara efectuarea ui^or acte de urmarire penala.
c) Redeschidere a urmaririi penale. Exista trei Ipoteze de redeschidere a
urmaririi penale, i anume;
^
1. invalidarea solutiei de clasare, care are in continut4l sau alte doua subipoteze,
respectiv:
I
- fie se constata cS nu a existat imprejurarea care a (ipterminat clasarea;
- fie se constata ca au aparut fapte sau imprejurari noi care invalideaza
imprejurarea avuta in vedere pentru solu^ia de clasare.
Ambele subipoteze se circumscriu redeschiderii urmaririi penale, dar sunt
opera^iimi juridice diferite cu privire la invalidarea solutiei inipale, intruc^t,
atunci cand se constata ca nu a existat imprejurarea care a determinat solutia de
netrimitere, procurorul infirma ordonan|a de clasare, pe cand, in cazul in care au
aparut imprejurari noi, procurorul revocd ordonan^a de netrimitere in judecata;
2. suspectul sau inculpatul nu a respectat obligatiile impuse de procuror prin
ordonanfa de renuntare la urmarirea penala, cu mentiunea ca aici trebuie sa se
constate incalcarea acestor indatoriri cu rea-credintd\

I, Urmarirea penala

219

3.
judecatorul de camera preliminara a admis plangerea impotriva solutiei de
netrimitere in judecata (clasare sau renuntare la urmarirea penala) i a dispus
trimiterea cauzei la procuror in vederea completarii urmaririi penale^^l In acest
caz, dispozitiile judecatorului de camera preliminara simt obligatorii pentru
organul de urmarire penala.
Trebuie precizat ca, pentru primele doua cazuri enuntate, ordonanta prin
care s-a dispus redeschiderea este supusa confirmarii judecatorului de camera
preliminara, in termen de 3 zile de adoptarea acesteia, sub sanctiunea nulitatii. Este
vorba de un nou control judecatoresc pe care Codul de procedura penala il instituie
asupra activitatii procurorului (in vechea reglementare, procurorul putea oricand
sa infirme o solutie de neurmarire sau netrimiterein judecata, fara vreo verificare
din parte judecatorului). Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea i
temeinicia ordonan^ei de redeschidere in camera de consiliu, fara citarea suspectului sau inculpatului i fara participarea procurorului, i se pronunta printr-o
incheiere definitivd.

Sectiunea a 7-a. Plangerea impotriva masurilor


i actelor de urmarire penala

1. Plangerea impotriva actelor organelor de cercetare penala


Titularii pl^ngerii impotriva actelor organului de cercetare penala sunt persoanele care au suferit, prin actul acestui organ judiciar, o vatamare a intereselor
lor legitime. Aceasta inseamna ca pot exercita calea de atac nu numai cei care au
avut calitatea de pdrfi sau subiecfi procesuali principali, ci i orice persoand al
cdrei interes legitim a fost nesocotitprin mdsura ori actul de urmdrire penald.
In ceea ce privete sfera titularilor plangerii impotriva actelor i masurilor de
urmarire penala (atat actele organelor de cercetare penala, cat i actele procu
rorului), se cuvine a fi facuta i o alta men^iune. In conformitate cu dispozitiile
art. 95 alin. (1) din Codul de procedura penala, avocatul are dreptul de a formula
pldngere, potrivit art. 336-339; in aceasta situatie, se poate aprecia ca legea
confera avocatului un drept propriu de a formula plangere impotriva actelor i
masurilor de urmarire penala in situatia in care prin actele organului de cercetare
penala sau ale procurorului se aduce atingere drepturilor i intereselor avocatului
ca participant la procesul penal.
La fel ca i in vechea reglementare, plangerea poate fi depusa direct la cel
care o solutioneaza, respectiv procurorul care supravegheaza urmarirea penala,
sau poate fi introdusa la organul de cercetare penala al carui act este atacat. In
I'J Mentionam cS nu se poate vorbi aici de admiterea plSngerii i restituirea cauzei la procuror
in vederea inceperii urmaririi penale, intrucat nu ne-am afla mtr-o ipoteza de reluare a urmaririi
penale (din moment ce urmarirea penala nici nu fusese inceputa).

220

Partea s p e c i a l a _________________________

acest din urma caz, organul de cercetare penala este obligat sa inainteze plangerea
procurorului, m termen de 48 de ore de la primirea acesteia, impreuna cu explicatiile sale, daca sunt necesare.
Plangerea nu suspendd aducerea la mdeplinire a masurii sau actului atacat.
Procurorul care supravegheaza urmarirea penala este cel care rezolva plan
gerea, termenul de solutionare fiind de 20 de zile de la primirea acesteia. Dupa
solutionare, procurorul comunica petentului un exemplar al ordonanfei prin care
a solu^ionat plangerea.

2. Plangerea impotriva actelor procurorului


Vorbind despre plangerea contra actelor procurorului, legea are in vedere doua
categorii de acte, analizate separat, i anume: acte ordinare ale procurorului in
cursul urmdririi penale i acte prin care se adoptd solufia de clasare sau de
renunfare la urmarirea penala.
a)
Plangerea impotriva actelor ordinare ale procurorului. Pentru a determina
care sunt actele ordinare ale procurorului, se folosete argumentulper a contrario,
astfel ca sunt ordinare toate actele, exceptdndu-le p e cele prin care se adoptd
solufia de clasare sau de renunfare la urmdrirea penald.
Actele ordinare ale procurorului sunt supuse plangerii in conditiile i cu
respectarea regulilor de la pl&ngerea impotriva actelor organelor de cercetare
penala (referitoare la titulari, cu privire la faptul ca plangerea nu suspenda indeplinirea actului, cu privire la inaintarea plangerii i la termenul de solutionare dispozipile Codului de procedura penala cuprinzand norme de trimitere m acest
sens). Precizam i ca sunt considerate acte ordinare ale procurorului atat cele
realizate chiar de acesta (spre exemplu, punerea in micare a acfiunii penale), cat
i cele efectuate de organul de cercetare penala in b a ^ dispozitiilor date de pro
curorul care ii supravegheaza activitatea (spre exempli, ordonanfa de schimbare
a incadrarii juridice emisa de organul de polifie in temeiul dispozi|iei obligatorii
ce i-a fost data de procuror).
I
Solufionarea acestor pMngeri se face de catre prim-plocurorul parchetului (in
cazul parchetului de pe l^nga judecatorie sau tribunal)^ de procurorul general
al parchetului de pe langa curtea de apel, de procurorul'ef de sec|ie (in cazul
sec|iilor i direc|iilor din Parchetul de pe lnga Inalta Curte de Casa^ie i Justi^ie),
iar atunci cEnd urmarirea penaM este efectuata de conducStorul unita^ii de parchet
sau de eful sec^iei, plangerea se solufioneazS de cStre procurorul ierarhic superior
acestuia.
Ordonanfa prin care se solu^ioneaza plangerea impotriva actelor ordinare (ca
i cea prin care se rezoM plangerea impotriva actelor sau mSsurilor organului
de cercetare penalS) nu mai poate Ji atacatd cu pldngere la procurorul ierarhic
superior celui care a emis-o i nici la judecStor.

I. Urmarirea penala

221

b)
Pldngerea impotriva actelor prin care se adoptd solufia de clasare sau de
renun^are la urmarirea penald. Actele prin care se adopta solutia de clasare sau
de renunfare la urmarirea penala sunt ordonanfa i rechizitoriul. Prin urmare, se
poate formula plangere i impotriva solutiei de netrimitere in judecata cuprinse
prin rechizitoriu.
Plangerea impotriva acestor acte se face in termen de 20 de zile de la comunicarea catre persoana interesata a solutiei de clasare sau de renuntare la urmarirea
penala i se rezolva de catre procurorul ierarhic superior celui care a adoptat
solutia. Precizam ca doar pentru aceste acte ale procurorului legiuitorul a prevazut un termen de formulare a plangerii, care este un termen de decSdere. Per
a contrario, pentru toate celelalte acte de urmarire penala (fie acte ordinare ale
procurorului, fie acte ale organelor de cercetare penala), legea nu prevede termen
de exercitare a caii de atac, astfel ca persoana interesata ii poate alege momentul la care sa formuleze plangerea; avand insa in vedere ca este vorba de acte de
urmarire penala, aceasta plangere nu va putea fi formulata dupa epuizarea fazei
de urmarire penala.
Procurorul ierarhic superior trebuie sa rezolve plangerea impotriva solu^iilor
de neurmarire sau netrimitere in judecata in termen de 20 de zile de la primirea
acesteia, comunic&nd petentului copie a ordonan^ei de solu^ionare.
Solutia poate fi una de admitere (caz in care urmarirea penala se va redeschide
ori, daca plangerea a vizat doar temeiul solutiei de neurmarire, acesta va fi
schimbat) sau una de respingere a plangerii.
Dupa cum se poate observa, in momentul ini|:ial, plangerile impotriva actelor
de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata au acelai regim procesual ca
i plangerile impotriva actelor ordinare, fiind chiar reglementate in acelai text de
lege; astfel, plangerea impotriva actelor de neurmarire penala sau de netrimitere
in judecata se face, in prima faza, la procurorul ierarhic superior.

3. Pl^gerea la judecator impotriva actelor de neumiMre penala


sau de netrimitere in judecata
Specific actelor de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata, spre deosebire de actele ordinare ale procurorului, este imprejurarea cS, in ipoteza respingerii de cStre procurorul ierarhic superior a plangerii ini^iale, persoana interesata
poate ataca solu|ia la judecator.
In aceasta a doua faza, plangerea se va formula la judecdtorul de camera
preliminard de la instan^ careia i-ar reveni competen|;a sa judece cauza in prima
instants, astfel incat putem vorbi, in acest caz, de o competenfd exclusivd.
Termenul de formulare a plangerii la judecatorul de camera preliminary este
de 20 de zile de la comunicarea solutiei de respingere date de procurorul ierarhic
superior. In cazul in care procurorul ierarhic superior nu a solu^ionat plangerea
initials in termenul legal de 20 de zile de la primirea acesteia, persoana interesata

222

Partea speciala______________________________

poate formula plngere la judecator oricdnd dupa implinirea acestui termen, dar
nu mai tdrziu de 20 de zile de la comunicarea solufiei (spre exemplu, de la data
primirii plangerii initiale, procuroml are la dispozilie 20 de zile sa o solutioneze,
dar, daca s-a implinit acest termen i procuroml nu a solutionat plangerea, persoana
interesata poate sa introduca plangere la judecatorul de camera preliminara. In
acest caz, cata vreme plangerea ini|iala ramane nesoludonata, petentul este in
drept sa se adreseze oricand judecatorului. In situatia in care, ulterior, dupa ce
persoana interesata a formulat plangere la judecator, procurorul rezolva plangerea
initiala ii comunica solutia, va incepe sa curga un nou termen pentru formularea
plangerii, dar acesta poate sa nu fie valorificat de catre persoana interesata,
care deja s-a adresat judecatorului. Petentul poate insa atepta i rezolvarea de
catre procurorul ierarhic superior, chiar cu int&ziere, a plangerii, caz in care se
poate apoi adresa judecatorului cu plangere, dar nu mai tarziu de 20 de zile de
la comunicarea, intarziata, a solutiei de respingere date de procurorul ierarhic
superior).
Dupa inregistrarea plangerii la instan^a competenta, aceasta se trimite, in
aceeai zi, judecatorului de camera preliminara.
Judecatorul de camera preliminara, primind plangerea, stabilete termenul de
solu|ionare a acesteia. Precizam ca nu se stabilete un termen de judecata, ci un
termen de solufionare a plangerii, avand in vedere ca, potrivit actualei reglementari, procedura nu se desfaoara in edinta publica (ci in camera de consiliu) i
nici cu participarea procurorului, a petentului i a intimatilor.
Judecatorul de camera preliminara comunica termenul de solutionare i un
exemplar al plangerii catre procuror i catre parti, care pot depune note scrise
cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii, iar petentului ii comunica
doar termenul de solutionare. Doar persoana care a avut calitatea de inculpat in
dosarul in care se formuleaza plangerea poate ridica excepfii i poate formula
cereri cu privire la legalitatea administrdrii probeloripri a efectudrii urmdririi
penale, avand in vedere ca solutiile acestei plangeri simt diferentiate dupa cum
actiunea penala a fost sau nu pusa in micare, in timpul fenaririi penale, in cauza
respectiva.
!
In termen de 3 zile de la primirea copiei de pe plangerelprocUrorul are obligatia
sa inainteze judecatorului de camera preliminara dosarul bauzei.
Judecatorul de camera preliminara se pronun|a, intotdeauna, prin incheiere
motivatd.
In sistemul Codului de procedura penala, soluble p e care le poate adopta
judecatorul de camera preliminara simt impartite in doua categorii, dupa cum in
cauza penala respectivafusese sau nu pusa in micare acfiunea penala.
A.
Cdnd acfiunea penala nu a fost pusa in micare [art. 341 alin. (6) din Codul
de procedura penala], judecatorul:

I. Urmarirea penala

223

1. respinge pldngerea, ca tardivd, inadmisibild (atunci cand este facuta de o


persoana care nu dovedete interesul sau atunci cand actul atacat nu este o solutie
de netrimitere in judecata sau neurmarire penala) sau nefondatd;
2. admite pldngerea, desfiinfeazd solutia atacatd i trimite motivat cauza
procurorului, pentru inceperea urmdririi penale (in cazul in care se dispusese o
solutie de clasare sau de renuntare la urmarirea penala, inainte ca urmarirea penala
sa fi fost inceputa), completarea urmdririi penale (in cazul in care se dispusese o
solutie de clasare sau de renuntare la urmarirea penala dupa ce urmarirea penala
fusese inceputa) sau pentru punerea in micare a acfiunii penale i completarea
urmdririi penale (atunci cand constata ca sunt probe pentru punerea in micare a
actiunii penale, ca urmare a unei analize detaliate a dosarului);
3. admite pldngerea i schimbd temeiul de drept al solufiei de clasare atacate
[spre exemplu, atunci cand judecatorul de camera preliminara constata ca procurorul, in mod greit, a dispus clasarea cauzei in temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) din
Codul de procedura penala - existenta unei cauze de neimputabilitate
iar, in
mod corect, temeiul de drept al clasarii era cel prevazut de art. 16 alin. (1) lit. c)
din Codul de procedura penala - nu exista probe ca o persoana a savarit infractiunea]. In aceasta ipoteza, prin schimbarea temeiului de drept al clasarii nu se
poate area pentru suspect o situatie mai grea [spre exemplu, nu se poate schimba
temeiul din cel prevazut de art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala
in cel prevazut de lit. f) a aceluiai articol, respectiv amnistia sau prescriptia raspunderii penale].
B.
Cand acfiunea penald a fost pus a in micare [art. 341 alin. (7) din Codul de
procedura penala], judecatorul:
1. respinge pldngerea ca tardivd sau inadmisibild',
2. verified legalitatea administrdrii probelor i a efectudrii urmdririi penale,
exclude probele nelegal administrate ori sancfioneazd, potrivit dispozipilor
art. 280-282 din Codul de procedurd penald (cauzele de nulitate), actele de
urmdrire penald efectuate cu incdlcarea legii, ^i:
a) respinge pldngerea ca nefondatd (spre exemplu, daca s-a dispus o solutie
de clasare pe temeiul prescriptiei, cel care a facut plangerea este interesat de
anularea unor probe, pentru ca acestea sa nu poata G folosite, ulterior, intr-o alta
procedura judiciara);
b) admite pldngerea, desfiinfeazd solufia atacatd i trimite motivat cauza la
procuror m vederea completdrii urmdririi penale;
c) admite pldngerea, desfiinfeazd solufia atacatd i dispune incepereajudecdpi
cu privire la faptele
persoanele pentru care, in cursul cercetdrii penale, a
fost pusd in micare acfiunea penald, atunci cdnd constatd cd probele legal
administrate sunt suficiente^^\ Din interpretarea dispozi|iilor art. 64 alin. (5) din
['1 Se poate observa ca aceasta este o solutie specifica exrc/M5zvplangerii in cauzele in care anterior
fusese pusa in micaxe ac|iunea penala, ea neregasindu-se printre solutiile pe care judecatorul de
camera preliminara le poate adopta asupra plangerilor formulate in cauze fara inculpat.

224

Partea speciala______________________________

Codul de procedura penala rezulta ca judecatorul de camera preliminara devine


incompatibil sa solu|ioneze cauza pe fond;
d)
admitepldngerea schimbd temeiul de drept alsolufiei de clasare atacate.
Cu caracter de noutate, actuala reglementare prevede ca se schimba temeiul de
drept al clasarii doar atunci cdnd nu se creeazd o situafie mai grea petentului,
atat pe laturS penala, cat i pe latura civila [spre exemplu, pe latura penala, daca
cel care a atacat ordonanfa de clasare a primit o solutie de netrimitere in judecata
m temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala - fapta nu este
prevazuta de legea penala in urma plangerii formulate, pentru a nu i se agrava
situatia, se poate schimba temeiul numai in cel prevazut de art. 16 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedura penala - fapta nu exista].
Toate solujiile prevazute de dispozi|:iile art. 341 alin. (6) i (7) din Codul de
procedura penala se pronun|:a de judecatorul de camera preliminara prin incheiere
motivatd.
O singura incheiere este supusd cdii de atac a contestafiei, respectiv cea prin
care se dispune mceperea judecdpi [art. 341 alin. (7) pet. 2 lit. c) din Codul de
procedura penala], in restul situafiilor incheierile fiind definitive. '
Titularii contestafiei sunt numai procurorul i inculpatul. Contestafia poate fi
privi numai modul de solufionare a exceptiilor privind legalitatea administrarii
probelor i a efectuarii urmaririi penale, iar motivarea ei este obligatorie (contesta^a nemotivata se respinge ca inadmisibila). Termenul de formulate a contesta
fiei este de 3 zile de la comunicarea incheierii.
Contestafia se solufioneaza de judecatorul de camera preliminara de la instan|a ierarhic superioara, respectiv de completul corespunzator al Inaltei Curfi de
Casafie i Justifie (complet format din doi judecatori), fara participarea procurorului i a inculpatului.
Solufiile care pot fi date in urma contestafiei sunt:^
a) respingerea contestafiei ca tardivd, inadmisibit^ (spre exemplu, cand este
formulate impotriva unei incheieri prin care s-a respinS^pMngerea) sau nefondatd,
menfintndu-se dispozifia de incepere a judecafii;
^
b) admiterea contestafiei, desfiinfarea incheierii a t^ a te i rejudecarea pldngerii, proced^du-se in conformitate cu art. 341 alin. (7l:pct. 2 din Codul de pro
cedura penala, respectiv pronunfandu-se una dintre cele ^tru solufii, daca excepfiile cu privire la legalitatea administrSrii probelor ori a efectuarii urmaririi penale
au fost greit solufionate.
Dispozifiile date de judecatorul de camera preliminara in aceasta procedura
sunt obligatorii pentru procurori, iar probele excluse nu pot fi avute in vedere la
judecarea in fond a cauzei.

Capitolul al Il-lea. Camera preliminara


1. Obiectul procedurii
Procedura de camera preliminara ii are sediul materiei in dispozipile art. 342348 din Codul de procedura penala.
Obiectul acestei faze a procesului penal consta, potrivit art. 342 din Codul de
procedxira penala, in verificarea, dupa trimiterea in judecata a cauzei, a:
- competen^ei i legalita^ii sesizarii instan|ei;
- legalita|ii administrarii probelor in faza de urmarire penala;
- legalitafii efectuarii actelor de urmSrire penala.
Se poate observa ca in camera preliminary se analizeaza legalitatea activit&Jii
din cursul urmaririi penale, i nu fondul cauzei', spre exemplu, judecatorul de
camera preliminara nu evalueaza probele din perspectiva temeiniciei i aptitudinii
lor de a sus|ine trimiterea in judecata sau concluzia vinova|iei ori nevinova^iei
inculpatului (nu prejudeca fondul), ci numai sub aspectul legalita^ii modului lor
de ob^inere.
Cauza penala va ajunge in camera preliminara numai atunci cdnd sesizarea
instanfei s-a facut printr-un rechizitoriu; in ipoteza in care sesizarea instan^ei
s-a realizat printr-un acord de recunoatere a vinovafiei, procedura de camera
preliminary nu va fi parcursa, ci se trece direct in faza de judecata.
Aceasta faza procesuala reprezinta un filtru pe care un organ jurisdictional
il aplica asupra intregii faze de urmarire penala, dar i o verificare a legalita^ii sesizarii i competen^ei instan^ei de judecata. Practic, ceea ce se realiza sub
imperiul Codului de procedura penala anterior direct de catre instan^a, in prima
parte a judeca^ii in prima instan^a, cade acum in sarcina judecatorului de camera
preliminara.
Legiuitorul a urmarit sa reduca intervalul de timp destinat acestor verificari
procedurale, ceea ce conduce, implicit, i la celeritatea desfaurarii procesului
penal in ansamblul sau. De aceea, procedura in camera preliminary nu poate avea
o duratd mai mare de 60 dezile de la mregistrarea cauzei la instanfd (art. 343 din
Codul de procedura penala).
Pe de alta parte, tot in vederea respectarii celeritatii, solu|;ionarea problemelor
care simt de competen^a judecatorului de camera preliminara se face in camera de
consiliu (^edin^a fiind, aadar, nepublica), fara participarea parjilor i a procurorului, derularea procedurii imbracand o forma preponderent scrisa.
Aceste trasaturi ale camerei preliminare au nascut deja controverse. Principala
problema ridicata in practica este daca, procedura fiind una scrisa, se poate vorbi
de o reaia i efectiva contradictorialitate, in condijiile in care nici inculpatul i

226

Partea specials

nici procuroral nu au posibilitatea sa ii exprime punctele de vedere direct in fata


judecatorului.

2. Etapele procedurii
Camera preliminary cunoate trei etape, astfel:
1. Prima etapd este cea a mdsurilorpremergdtoare i cuprinde, succesiv:
- repartizarea aleatorie a dosarului catre judecatorul de camera preliminara;
- comunicarea catre inculpat a copiei certificate de pe rechizitoriu sau, dupa
caz, a unei traduceri autorizate a acestuia (in ipoteza in care este vorba despre
un inculpat care apartine unei minoritati nationale sau care nu cunoate limba
romana). Comunicarea se face la locul de detinere, daca inculpatul este privat
de libertate, iar in celelalte cazuri la adresa unde locuiete sau la adresa la care a
solicitat comunicarea actelor de procedura;
- aducerea la cunotinta inculpatului a obiectului procedurii de camera preli
minara, a dreptului de a-i angaja un aparator, precum i a termenului in care poate formula in scris cereri i exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor
i a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Acest termen nu poate
fi mai scurt de 20 de zile, el fiind fixat de judecator in func|;ie de particularitatile
i complexitatea cauzei, dar tinand seama i de necesitatea ca intreaga procedura
sa nu depaeasca 60 de zile;
- luarea, de catre judecatorul de camera preliminara, a masurilor necesare
pentru desemnarea unui aparator din oficiu, in cazurile in care asistenta juridica
este obligatorie (art. 90 din Codul de procedura penala). Avocatului i se acorda de
asemenea termen, nu mai scurt de 20 de zile, in care poate formula in scris cereri
i exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor i a efectuarii actelor de
catre organele de urmarire penala;
2. A doua etapd incepe la momentul expirarii teifeenului acordat pentru formularea cererilor sau exceptiilor. fn aceasta etapa, cererile i exceptiile ridicate
de catre inculpat ori exceptiile ridicate din oficiu de jildecatorul de camera preli
minara (spre exemplu, cea de necompetenta materiala sau personala) se comunica parchetului, care poate raspunde la acestea in maxinl,10 zile de la comunicare.
3. In cea de-a treia
judecatorul de camera preliminara solutioneaza ce
rerile i exceptiile formulate de inculpat sau ridicate din oficiu, prin incheiere
motivatd, fara participarea procurorului i a inculpatului, in camera de consiliu.
Judecatorul de camera preliminara se pronunta la momentul expirarii termenului
de 10 zile acordat parchetului pentru a raspunde la cererile i exceptiile ridicate.
Daca se constata neregularitati ale actului de sesizare ori daca judecatorul de
camera preliminara sanctioneaza potrivit art. 280-282 din Codul de procedura
penala actele din timpul urmaririi penale, efectuate cu incalcarea legii, precum
i daca exclude una sau mai multe probe administrate, incheierea se comunica

II. Camera preliminara

227

parchetului care a emis rechizitoriul, de indata. Constatarile facute in conformitate


cu dispozitiile art. 280-282 din Codul de procedura penala inseamna inclusiv
constatarea nelegalitatii sau neloialitatii administrarii probelor m faza de urmarire
penala.
in situatiile de mai sus, procurorul are la dispozitie maxim 5 zile de la comunicarea incheierii pentra a remedia neregularitatile constatate i are obligatia ca,
in acelai termen, sa comunice judecatorului de camera preliminara daca mentine
dispozitia de trimitere in judecata sau solicita restituirea cauzei. Mentionam ca,
dei incheierea poate privi oricare dintre ipotezele mai sus descrise, procurorul
poate remedia doar neregularitatile actului de sesizare, iar nu i actele nule sau
probele excluse, intrucat dosarul se afla deja in camera preliminara, procedura in
care procurorul nu are competenta fimctionala de a administra probe; in situatia
excluderii de catre judecator a uneia sau a mai multor probe (dar, in orice caz, nu
a tuturor probelor), procurorul are doar altemativa intre a mentine dispozitia de
trimitere in judecata sau a cere restituirea cauzei.

3. Solutii
Solutiile pe care le poate adopta judecatorul de camera preliminara sunt,
potrivit dispozitiilor art. 346 din Codul de procedura penala:
1. restituirea cauzei la parchet, in oricare dintre urmatoarele ipoteze:
a) rechizitoriul este neregulamentar intocmit, neregularitatea nu a fast remediata de procuror i, datoritd acestei neregularitafi, nu se p o t stabili obiectul sau limitele judecatii. In aceasta situatie, este vorba despre o neregularitate
a rechizitoriului (referitoare la conditiile de fond sau de forma) care conduce la
imposibilitatea judecatorului de camera preliminara de a stabili obiectul i limi
tele judecatii, prima instanta neputand fi investita cu respectiva cauza, intrucat nu
se poate determina daca o anumita chestiune face sau nu parte din sesizare. Spre
exemplu, s-ar putea retine o asemenea situatie atunci cnd dispozitivul rechizi
toriului face referire la o infractiune continuata compusa din 10 acte materiale,
dar dintre acestea in cuprinsul rechizitoriului sunt analizate doar 8, astfel ca nu
se poate determina daca judecata urmeaza a se efectua cu privire la toate actele
materiale sau doar la o parte din ele;
b) a exclus toate probele administrate m cursul urmaririi penale. Este vorba
despre ipoteza in care se constata lipsa de legalitate sau de loialitate a tuturor
probelor, situatie in care judecata nu poate incepe, intrucat dispozitia de trimitere
in judecata nu este sustinuta prin niciun element al probatoriului. Daca, spre
exemplu, in cazul unei infractiuni de luare de mita, rechizitoriul are la baza, ca
mijloace de proba, un autodenunt, declarative denuntatorului i inregistrarile
convorbirilor telefonice ale inculpatului, iar judecatorul de camera preliminara
constata ca interceptarea a fost facuta in baza unei autorizatii lovite de nulitate

228

______Partea s p e c i a l a ________________________

absoluta, dar i ca declaratiile au fost obtinute de la denuntator prin amenintare,


va exclude toate probele i, ca urmare, va dispune restituirea cauzei la parchet in
vederea refacerii urmaririi penale;
c)
procurorul solicita restituirea cauzei. Este vorba despre ipoteza in care,
dupa ce s-a comunicat parchetului incheierea prin care judecatorul de camera
preliminara a constatat neregularitafi ale rechizitoriului, a anulat unele acte de
urmarire penala sau a exclus una sau mai multe probe, procurorul nu mentine
dispozitia de trimitere in judecata, fie explicit (solicitand restituirea cauzei), fie
implicit [prin aceea ca nu comunica judecatorului decizia sa in termenul de 5 zile
prevazut de art. 345 alin. (3) din Codul de procedura penala];
2. dispunerea inceperii judecafii, in urmatoarele ipoteze:
a) dei s-au constatat neregularita.fi ale actului de sesizare, s-au anulat acte
de urmarire penala ori s-au exclus probe, totui cauza nu a fost restituitd la par
chet. Spre exemplu, se poate dispune inceperea judecatii atunci cnd judecatorul
de camera preliminara a sanctionat doar o parte din actele de urmarire penala
sau probele administrate in aceasta faza, iar procurorul a menfinut dispozitia de
trimitere in judecata. De asemenea, solutia este posibila atunci cand rechizitoriul
este neregulamentar, dar aceasta nu impiedica stabilirea obiectului judecatii (spre
exemplu, lipsesc mentiunile necesare asupra masurilor asiguratorii luate sau cele
privind cheltuielile judiciare).
Trebuie precizat insa ca probele excluse de catre judecatorul de camera preli
minara nu vor fi avute in vedere la judecarea cauzei;
b) constata legalitatea sesizdrii instanfei, a administrdriiprobelor i a efectudrii actelor de urmarire penala;
3. ii declind competenfa, atunci cand constata ca instanta sesizata nu este
competenta.
Judecatorul de camera preliminara care a dispus o solutie de incepere a judeca|:ii devine i judecatorul care va solutiona fondul cauzei, iar in cazul Inaltei
Cur^i de Casape i Justitie, devine preedinte al corSpletului care solu^ioneaza
cauza in fond.
t
Aa cum am aratat anterior, oricare dintre solujii se prc^un^a de catrejudecatorul
de camera preliminara prin incheiere. Aceasta incheiefe este, ca regula, supusa
contestafiei, care se poate exercita in termen de 3 zile\de la comunicare i se
solu^ioneaza de c^tre judecatorul de camera preliminary de la instanta ierarhic
superioara, respectiv de completul competent In cazul Inaltei Curji de Casa]:ie i
Justitie,
Singura excepfie de la aceasta regula este reprezentata de incheierea pronun^ata de judecatorul de camera preliminary prin care acesta ii declinS competenja. Aceasta incheiere este o hotMre definitive, nefiind supusS niciunei cSi
de atac.
in cazul contestafiei se aplicS toate regulile privitoare la rezolvarea cauzei in
camera preliminary (spre exemplu: termenul de solufionare este de 60 de zile, e-

II. Camera preliminara

229

dinta este nepublica i fara participarea procuromlui sau a inculpatului), inclusiv


cele in materia solutiilor. Practic, in cazul contestatiei are loc o evaluate intr-un
al doilea grad de jurisdictie a legalita^ii urmaririi penale lato sensu, astfel incat
ceea ce a facut judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni
competenfa sa judece cauza in fond va face i judecatorul de camera preliminara
investit cu solutionarea contestatiei.
In situatiain care contestatia este respinsa ca tardiva, nefondata sau inadmisibila,
se mentine incheierea data de primul judecator de camera preliminara. In cazul in
care se admite contestatia, se va putea dispune oricare dintre solutiile ce puteau fi
adoptate prin incheierea pronun|ata, in prima instanta, de judecatorul de camera
preliminara. Spre exemplu, in cazul in care inculpatul contesta incheierea prin
care s-a constatat legalitatea sesizSrii instantei, probelor, actelor, iar ca urmare
a admiterii contestatiei este desfiintata incheierea atacata, in rejudecare se poate
dispune restituirea cauzei la procuror, cu motivarea ca nu se poate stabili obiectul
judecatii.
Problemele procedurale care au fost verificate de catre judecatorul de camera
preliminara i asupra carora s-a dispus prin hotar^re definitiva nu mai p o t f i
reluate in cursul judecafii asupra fondului cauzei. Spre exemplu, instanta care
judeca respectiva cauza in prima instanta nu poate sa constate nulitatea unui act de
urmarire penalS, dupa cum nu poate exclude vreuna dintre probele administrate in
cursul urmaririi penale, daca respectivul act sau respectiva proba a fost menpnuta
de judecatorul de camera preliminara. In acest sens converg atat ratiunile pentru
care institu^ia camerei preliminare a fost introdusS in legisla|ia noastra, cat i
dispozitiile art. 281 alin. (4) lit. a) i art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de proce
dure penala (conform carora incalcarea dispozi|iilor legale intervenita in cursul
urmaririi penale poate fi invocata doar pana la inchiderea procedurii in camera
preliminara, ulterior acestui moment nulitatea fiind acoperita). De altfel, ipoteza ar
fi i greu de intalnit in practica, din moment ce judecatorul de camera preliminara
care a dispus inceperea judecS^i este cel care, de cele mai multe ori singur, judeca
in prima instanta cauza.
De la aceasta regula exista insa o excepfie: chiar daca judecatorul de camera
preliminara constata competen|:a instantei sesizate, instanta de apel poate desfiin|:a
sentinfa primei instance pentru necompeten|a materiala sau personala, urmand a
trimite cauza spre rejudecare la instanfa competent^ [art. 421 pet. 2 lit. b) din
Codul de procedure penaia].

Capitolul al Ill-lea. Judecata


Sectiunea 1. Dispozitii generate
S u h s e c t iu n e a 1 . N o t iu n e , lim ite le f a z e i d e ju d e c a t a
i p rin c ip iile ju d e c a t ii

1. Notiune
Judecata, ca etapa distincta a procesului penal, este considerata in literatura
de specialitatef'^ ca fiind faza centrala i cea mai importanta, avand drept obiect
solu^ionarea definitiva a cauzei penale.
Judecata este cea de-a treia faza a procesului penal in care, pe baza unui
material probator preconstituit i verificat in procedura de camera preliminara i,
in subsidiar, completat de catre instanta de judecata prin activitatea sa nemijlocita,
persoana trimisa in judecata este trasa sau nu la raspundere penala.
Apreciem ca judecata constituie activitatea principala a procesului penal, deoarece numai pe baza celor discutate i probate in edinta de judecata se poate
intemeia convingerea judecatorilor asupra vinovatiei sau nevinovatiei inculpatilor, convingere care apoi va fi concretizata in solutia pronunteta prin hotararea
judecatoreasca.
In sens restrdns, prin judecata se intelege operatia logica prin care completul
de judecata solutioneaza cauza penala, ca uimare a sesizarii sale in conditiile legii.
In sens larg, prin judecata se intelege cea de-a treia'lfaza a procesului, alcatuita
dintr-un ansamblu de activitati desfaurate, in princif^l, de instanta de judecata,
cu participarea activa a procuromlui i a partilor asistale de catre aparatori, avand
drept finalitate afiarea adevarului cu privire la fapta i Inculpatul cu care instanta
a fbst sesizata.
^
Judecata are doua funcpi judiciare:

a)
funcfia judiciara principala este cea a judecarii propriu-zise a cauzei, in
complet legal constituit;

A. C riu , a . Z ara fiu , A. C iobanu , Dreptprocesualpenal. Curs selectivpentru licenfa. Teste


grila, Ed. Hamangiu, Buciireti, 2008, p. 143; I. N eagu , A. C ri u , A. Z ara fiu , A. C iobanu , Drept
procesual penal. Curs selectiv pentru licenfa, ed. a 2- a, Ed. All Beck, Bucureti, 2004, p. 134;
I. N ea Gu , Tratat de procedura penala. Partea speciald, ed. a 2-a revazuta i adaugita, Ed. Universul
Juridic, Bucureti, 2012, p. 176.

III. Judecata

231

b) funcfia judiciara subsidiara/secundara este cea de dispozitie asupra drepturilor i libertatilor fundamentale, intrucat, in cursul judecatii, instanta de jude
cata se pronunta i asupra masurilor de preventie sau masurilor asiguratorii.

2. Limitele fazei de judecata


Limita inifiald a fazei de judecata este determinata de incheierea sau decizia
de incepere a judecatii [spre exemplu, daca judecatorul de camera preliminary
constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor i a efectuarii
actelor de urmarire penala sau exclude una ori mai multe probe administrate,
se pronunfa o incheiere, prin care se dispune inceperea judecatii; atunci cand
judecatorul de camera preliminary dispune restituirea cauzei la parchet pentru
oricare dintre motivele prevazute de art. 346 alin. (3) din Codul de procedura
penala, iar m urma contestatiei judecatorul de camera preliminara de la instanta
ierarhic superioara admite contestatia, desj&inteaza incheierea atacata i dispune,
prin decizie, inceperea judecatii].
Instanta, in cazul acesta, este sesizata, ca act principal de sesizare, prin
rechizitoriul intocmit de procuror, incheierea sau decizia de incepere a judecatii
reprezentand actul subsidiar de sesizare, dar in acelai timp o conditie sine qua
non pentru trecerea in a treia faza a procesului penal.
In conditiile in care obiectul judecatii este stabilit prin rechizitoriu, dar in lipsa
incheierii judecatorului de camera preliminara nu se poate incepe judecata, trebuie
sa apreciem ca, in prezent, pentru inceperea judecatii sunt necesare doua acte de
dispozitie: rechizitoriul, prin care procurorul dispune trimiterea in judecata, i
mcheierea/decizia pronuntata de judecatorul de camera preliminara, de incepere
a judeca|ii, care, pe de o parte, valideaza rechizitoriul, iar, pe de alta parte, poate
sa excluda anumite acte sau probe ale urmaririi penale i poate sa limiteze, intr-o
anumita masura, obiectul judecatii.
Instanta poate fi sesizata, in prezent, fie prin aceste doua acte (rechizitoriu
i incheiere/decizie de incepere a judecatii), fie prin acordul de recunoatere a
vinovafiei, caz in care lipsete procedura de camera preliminara i vorbim despre
o sesizare directa a instantei de judecata cu acordul de recunoatere a vinovatiei.
Limita finald a fazei de judecata este reprezentata de hotararea definitiva, prin
care se rezolva fondul cauzei. Precizam ca exista i hotarari definitive care nu
rezolva fondul cauzei, cum ar fi hotararea de dezinvestire in cazul declinarii de
competenta.
Cu titlu de exceptie, aceasta limita finala poate fi depaita in cazul exercitarii
cailor extraordinare de atac (recurs in casatie, contestatie in anulare i revizuire).

232

Partea specials

3. Principiile fazei de judecata


Daca in cursul urmaririi penale este reglementata doar partial lipsa de publicitate, celelalte trasaturi nemaigasindu-i locul in actuala reglementare, in cursul
judecafii asistam, ca i in vechea reglementare, la enun|area expresa a celor patru
principii, i anume:
a) publicitatea;
b) nemijlocirea;
c) contradictorialitatea;
d) oralitatea.
Toate aceste principii reprezinta caractere ale edin|ei de judecata i, fa^a de
aceasta precizare, apreciem ca regulile inscrise in dispozi|ii legale cu caracter
special, cum ar fi repartizarea aleatorie a dosarelor, nu reprezinta principii ale
fazei de judecata, ci sxmt doar dispozi|ii care disciplineaza modul de desfaurare
a procesului penal.

3.1. Publicitatea
Publicitatea consacrS dreptul oricarei persoane de a participa la edinfa de
judecata. !n actuala reglementare, de la acest drept au fost enun^ate expres doua
exceppi, i anume: este interzisa participarea la judecata a persoanelor care
nu au implinit 18 ani i a persoanelor marmate [art. 352 alin. (2) din Codul de
procedura penala],
incalcarea dispozi|:iilor relative la publicitatea edin|;elor de judecata se
sanc|ioneaza cu nulitatea absolutd, care poate fi invocata din oficiu sau la cerere,
in orice stare a procesului penal^'^ [art. 281 alin, (2) i (3) din Codul de procedura
penala].
i
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apr^ciat cS, pentru a se realiza
publicitatea unei proceduri, este necesar ca publicu| sa fie informat despre data
i locul edin|ei de judecata i sa aiba un acces facil|la aceasta. A pne o edin^a
de judecatS in circumstance in care marele public nu |oate participa (in cauza de
fa^a edin|a desfSurandu-se in localul unui penitenclar) constituie un obstacol
grav pentru realizarea unei publicitS|i reale, iar statul ;are obliga^ia ca, in astfel
de circumstance, sa ia masurile necesare pentru a asigura o informare i un acces
efectiv al presei i al publicului^l
In ceea ce privete interdicfia de a participa la judecata impusa persoanelor
mai sus men^ionate, precizam cS, i in aceasta situa^ie, se poate vorbi de existen^a
unor excepfii, astfel cS pot participa la edin|a de judecata minorii care au calitatea
fJ Considera^iile teoretice privind no^iunea de orice stare a procesului penal au fost analizate
in capitolul al Vl-lea ,vA.cte procesuale i procedxirale comune, sectiunea a 4-a Nulita|ile,
considera|iile referitoare la Nulitatea absoluta din partea generals a prezentei carfi.
p' C.E.D.O., cwxz&Riepan c. Austriei, HotSrSrea din 14 noiembrie 2000, www.echr.coe.int.

III. Judecata

233

de parti sau martori, precum i persoanele inarmate care asigura paza persoanelor
aflate in stare de detinere sau cele care asigura securitatea edintei de judecata
[art. 352 alin. (2) din Codul de procedura penala],
Publicitatea nu este incalcata daca instanfa limiteaza accesulpublicului in sala
in care se desfaoara edin|:a de judecata, in functie de marimea salii de judecata. In
actuala reglementare constatam existen|a unor detalii in ceea ce privete limitarea
publicitatii edintei de judecata i asistam la o explicatie detaliata a dreptului
persoanelor participante la edinta de a realiza inregistrari sau fotografii, astfel incat
nu este considerata o incalcare a principiului publicitatii edin|ei de judecata nici
limitarea accesului persoanelor in sala de edin^a, pentru asigurarea solemnita^ii
edin|ei, iar publicitatea edintei de judecata nu este echivalenta nici cu dreptul
oricarei persoane de a cunoate confinutul dosarului cauzei. Pentru ca un ter^ sa
ia cunotin|a de continutul dosarului, se aplica dispozifiile Legii nr. 544/2001^*^,
luarea la cunotinta presupunand formularea unei cereri prealabile in acest sens
[art. 352 alin. (10) din Codul de procedura penala]. Potrivit dispozi|:iilor art. 352
alin. (7) din Codul de procedura penala, partile, persoana vatamata, reprezentanfii
acestora, avoca|ii i expertii desemnati in cauza au dreptul de a lua cunotin|a de
actele i confinutul dosarului.
Cu aspect de noutate, actuala reglementare mentioneaza ca, in cazul informafiilor clasijicate^^\ atunci cand acestea sunt esentiale pentru solutionarea cauzei,
instanfa solicita, de urgenta, dupa caz, declasificarea totala, declasificarea par^iala
sau trecerea intr-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de catre aparatorul inculpatului [art. 352 alin. (11) din Codul de procedura
penala], iar daca autoritatea emitenta nu permite aparatorului inculpatului accesul
la informa|iile clasificate, acestea nu pot servi la pronuntarea unei solu|;ii de condamnare, de renun|:are la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei
in cauza [art. 352 alin. (12) din Codul de procedura penala].
Totodata, in actuala reglementare este prevazut expres dreptul instanfei de ju
decata de a interzice publicarea de texte, imagini, desene sau fotografii de natura
a dezvalui identitatea persoanei vata^mate, a pa^rtii civile i a par^ii responsabile
civilmente, precum i a martorilor, in condi^iile in care s-ar aduce atingere viepi
intime a acestora, astfel incat singura situa^ie in care instan|:a nu poate limita folosirea mijloacelor sus-men$ionate este cea cu privire la inculpat [art. 352 alin. (9)
raportat la art. 352 alin. (3) sau (4) din Codul de procedura penala].

[>i Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informa|iile de interes public (M. Of. nr. 663 din
23 octombrie 2001).
Potrivit dispozi^iilor art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 privind protecfia informafiilor cla
sificate (M. Of. nr. 248 din 12 aprilie 2002), informafiile clasificate sunt informa|iile, datele, documentele de interes pentru securitatea nationals, care, datoritS nivelurilor de importan^S i consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sS fie protejate.

234

Partea speciala

Exceptii de lapublicitatea edintei de judecatd mtalnim in doua ipoteze:


1. edinta poate fi declaratd nepublicd de cdtre instantd, la cererea partilor,
a procuromlui ori din oficiu, m cazul in care judecata in edinta publica ar aduce
atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii, vietii intime a persoanei sau
intereselor minorilor ori ale justitiei [art. 352 alin. (3) din Codul de procedura
penala]. Totodata, instanta, la cererea partilor, a procuromlui sau a persoanei
vatamate, poate sa declare edinta nepublica, in cazul in care audierea unui martor
in public ar pune in pericol confidentialitatea unor informatii [art. 352 alin. (4)
teza a Il-a din Codul de procedura penala].
O chestiune cu aspect de noutate este reprezentata de posibilitatea instantei
de a declara edinta nepublica la cererea martorilor, pentru edinta de judecata in
care este ascultat respectivul martor, daca, prin informatiile relevate, s-ar putea
aduce atingere sigurantei ori demnitafii sau vietii intime a acestuia sau a membrilor familiei sale [art. 352 alin. (4) teza I din Codul de procedura penala].
2. Situa^iile reglementate expres de lege in carejudecata se desfdoard obligatoriu in edin0 nepublica:
a) edintele de judecatd desfdurate in camera de consiliu, de aceasta data
legiuitorul precizand ca edinta din camera de consiliu este nepublica [art. 352
alin. (1) teza a Il-a din Codul de procedura penala]. Solutionarea propunerii de
luare sau de prelungire a arestarii preventive in edinta publica, iar nu in camera
de consiliu, aa cum prevede art. 203 alin. (5) din Codul de procedura penala,
nu atrage nulitatea absoluta a hotararii conform dispozitiilor art. 281 din Codul
de procedura penala, intruca^t aceste dispozitii sanctioneaza cu nulitatea absoluta
numai nerespectarea dispozitiilor referitoare la publicitatea edintei de judecata;
b) edinfe in cauzele cu inculpa^i minori. Potrivit art. 509 alin. (2) din Codul
de procedura penala, edinta in care are loc judecarea infractomlui minor nu este
publica, aceasta derogare fiind instituita de legiuifor tocmai pentru a sublinia
regimul deosebit de strict de reglementare a institu|iei minoritatii din punct de
vedere procesual penal. In cazul in care in aceeai catjza sunt mai multi inculpati,
dintre care unii sunt minori i altii majori, i nu se poat^ dispune disjungerea, se va
aplica procedura obinuita [art. 510 alin. (1) din Codfl de procedura penala]. In
aceste condi^ii, daca judecata se va desfSura in ediiita nepublica, va interveni
nulitatea absoluta a hotararii, fiind incalcate dispoziti^ie relative la publicitatea
edintei de judecata;
c) ^edinfele in cauzele care au ca obiect infracfiunile de trqfic de minori i de
pornografie infantild (art. 24 din Legea nr. 678/2001^*^).

Conform art. 24 alin. (1) teza I din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea ?i combaterea
traficului de persoane (M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001), edintele de judecata in cauzele
privind infrac^iunea de trafic de minori, prevazuta de art. 211 din Codul penal, i de pornografie
infantila, prevazuta de art. 374 din Codul penal, sunt nepublice. in ce privete infrac^iunea de trafic
de persoane majore, prevazuta de art. 210 din Codul penal, potrivit art. 25 din lege, la cererea

III. Judecata

235

Procedura declararii i judecarii in edinta nepublica presupune urmatoarele


reguli: edinta este declarata nepublica, potrivit precizarilor sus-mentionate, la
cererea procuromlui, a partilor, a persoanei vatamate, a martorului ori din oficiu;
edinta se poate desfaura in mod nepublic pentru tot cursul sau pentm o anumita
parte a judecarii cauzei; declararea edintei nepublice se face in edinta publica,
dupa ascultarea partilor prezente, a persoanei vatamate i a procurorului, dispozitia instantei fiind executorie [art. 352 alin, (5) din Codul de procedura penala]; se
permite accesul in sala al partilor, persoanei vatamate, reprezentantilor acestora,
avocatilor i altor persoane a caror prezenta este autorizata de instanta [art. 352
alin. (6) din Codul de procedura penala]; preedintele completului are indatorirea
de a aduce la cunotinta persoanelor ce participa la judecata desfaurata in edinta
nepublica obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor obtinute pe parcursul procesului [art. 352 alin. (8) din Codul de procedura penala].

3.2. Nemijlocirea
Nemijlocirea a fost definita drept obligatia instantei de judecata de a indeplini
in mod direct toate actele procesuale i procedurale care dau continut edintei de
judecataf1
In faza de judecata se administreaza probe cu privire la latura penala a cauzei,
la cererea procurorului, a inculpatului sau a persoanei vatamate. In aceasta situatie
se administreaza probe numai in subsidiar, din oficiu, de catre instanta. Aceasta
nu inseamna o incalcare a principiului nemijlocirii, pentru ca acele probe care
sunt solicitate de catre participantii la judecata i admise de catre instanta de
judecata se administreaza cu respectarea principiului nemijlocirii. Spre exemplu,
daca in cursul urmaririi penale au fost audiati cinci martori, iar procurorul, in
cursul judecatii, solicita audierea acestora, instanta nu se poate limita doar la a-i
intreba i a constata ca ei ii mentin declaratiile date in cursul urmaririi penale, ci
proba trebuie sa fie administrate, cu respectarea principiului nemijlocirii.
Toate actele procesuale i procedurale trebuie sa se efectueze in fafa comple
tului de judecata, in mod direct. Judecatorii care fac parte din completul de jude
cata trebuie sa ia contact direct cu probele administrate.
Nemijlocirea este asigurata prin unicitatea i continuitatea completului de ju
decata pe tot parcursul judecarii cauzei. Pana la inceperea dezbaterilor este posibila schimbarea completului de judecata fara vreo consecinta asupra continuarii
judecatii. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului presupune reluarea de la inceput a acestora, conform dispozitiilor
art. 354 alin. (3) i a dispozitiilor art. 392 alin. (1) din Codul de procedura penala,
in care se arata ca la deliberare iau parte numai membrii completului de judecata
p e rs o a n e i v a ta m a te , in s ta n ta p o a te d e c la ra e d in ta n e p u b lic a , in c o n d ifiile art. 3 5 2 a lin . (3 ) d in
C o d u l d e p ro c e d u ra p e n ala.

I. N e a g u , op. czY.,p. 183.

236

Partea speciala

in fa|a caruia a avut loc dezbaterea, intrucat judecatorii care participa la deliberare trebuie ca, in mod nemijlocit, sa fi asistat la dezbateri pentru a |ine seama,
in solutia pe care o dau, atat de ceea ce s-a consemnat pe parcursul edintei de
judecata, cat i de ceea ce s-a discutat in etapa dezbaterilor judecatoretit^.
Regula nemijlocirii judecarii cauzelor penale este consacrata i in art. 11 din
Legea nr, 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, potrivit cu care
activitatea de judecata se desfaoara cu respectarea principiului continuitafii, cu
exceplia situa|iilor in care judecatorul nu poate participa la judecata din motive
obiective.
Suntem de acord cu opinia exprimata in literatura de specialitate^^ potrivit careia sancfimea care intervine in cazul nerespectarii dispozi^iilor art. 354 alin. (2)
din Codul de procedura penala (potrivit carora completul de judecata trebuie sa
ramana acelai in tot cursul judecarii cauzei, iar cand acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor) nu este nulitatea
absoluta, intrucat aceste dispozi^ii nu pot fi asimilate celor referitoare la compunerea instan^ei. Explica^ia autorului acestei opinii, cu care suntem intru totul de
acord, este aceea ca solutia reiese din interpretarea dispozifiilor art. 426 alin. (1)
lit. c) i d) din Codul de procedura penala, care reglementeaza distinct trei cazuri
de contestafie in anulare: cSnd hotararea a fost pronun^ata de alt complet decat cel
care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, respectiv cand instan|a nu a
fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate. Dintre acestea
trei, unul se sanc^ioneaza cu nulitatea absoluta (greita compunere a instan^ei),
potrivit art, 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, iar celelalte doua
cu nulitatea relativa. Cu toate acestea, in cele doua cazuri vorbim totui de o nulitate relativa speciala, intrucat vStamarea nu trebuie dovedita, fiind evidenta i
apreciata ca atare a priori prin lege^^l

3.3. Oralitatea

Prin natura sa specifica, rezultata din coroborarea^ dispozipilor legale, oralita


tea reprezinta o garanjie a judecarii, deoarece da pos|bilitatea tuturor participan^ilort'*^ in cauza penala sa formuleze cereri oral, sa inyoce excep^ii prin care, pe
de o parte, ii valorifica drepturile procesuale, dar, pe^^e aM parte, ii justifica i
pozi|ia lor procesuala,
Oralitatea nu este nimiai modalitatea prin care se realizeaza activitatea de
judecata i nici mijlocul - viul grai - prin care participan^ii la judecata comimica
intre ei, ci reprezinta un intreg concept, un veritabil principiu al procesului penal.
Idem, p. 184.
A. Z arafiu , op. cit., p. 314.
Idem, p. 315.
'*1 Prin participan^i in cauza penalS este avut in vedere sensul larg al acestei no|:iuni, respectiv
procuror, avocat, parfi, subiec^ii procesuali principal!, precum i al|i subiec|i procesuali.

________________________________ III. Judecata__________________

237

intrucat incidenta sa nu survine doar in etapa judecatii, ci viul grai este mijloc de
comunicare in faza de urmarire penala, dar i in cea de executare a hotararilor
penale, ca etape ale procesului penal.
Oralitatea nu trebuie inteleasa in mod restrictiv, doar ca modalitate de desfaurare a activitatii de judecata, ci trebuie raportata la consecin^ele juridice pe care
le presupune, aceasta permitand instantei sa dea valente juridice i aspectelor care
nu au fost consemnate in scris, dar care au fost constatate direct de catre aceasta
(chiar daca nu se face mentiune in caietul grefierului i nici macar nu sunt inregistrate prin mijloacele tehnice folosite), cum ar fi atitudinea inculpatului manifestata in timpul edin|ei prin gesturi neconforme, exprimari ireveren|ioase, care
poate fi cuantificata juridic i exprimata in individualizarea pedepsei, alegerea
modalitalii de executare etcJ*^
Astfel, intreaga activitate procesuala desfaurata in faza de judecata se realizeazd prin viu grai. In scop probator i ca o garantie a echita^ii procesuale, activita^ile de judecata desfaurate oral se consemneazd in scris [notele luate de grefier
cu privire la desfaurarea procesului, potrivit art. 369 alin. (2) din Codul de procedura penala], iar desfaurarea edintei de judecata se inregistreazd cu mijloace
tehnice audio [art. 369 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Declara|iile par|ilor sunt orale, dar ele se consemneaza in scris; sustinerile
martorilor, exper^ilor sunt orale, dar, de asemenea, ele sunt consemnate in scris.
Dintre reglementarile in acest sens, amintim: strigarea cauzei (art. 358 din Codul
de procedura penala), ascultarea parjilor i a martorilor (art. 378-381 din Codul de
procedura penalS), ultimul cuvant al inculpatului (art. 389 din Codul de procedura
penala), pronun^area hotararii (art. 405 din Codul de procedura penala) etc.

3.4. Contradictorialitatea
Aceasta trasatura a judecatii reprezinta una dintre garan^iile implicite ale desfaurarii unui proces echitabil, in jurispruden|:a C.E.D.O. statuandu-se ca dreptul
la o procedura contradictorie implica, in esen^a, posibilitatea pentru par^ile unui
proces penal de a lua cimotin|;a i de a discuta toate piesele (in sens larg) i observatiile prezentate instan|;ei[^l
Potrivit dispozi^iilor art, 351 alin. (2) din Codul de procedura penala, instan|a
este obligata sa puna in discu^ie cererile procurorului, ale pSrJilor sau ale celorlal^i
subiec^i procesuali i excepfiile ridicate de acetia sau din oficiu.
Probele administrate in faza de judecata sunt supuse discu|iei participan^ilor
la edin|:a (pSr^i, persoana vStamata, procuror, instan|a), eviden^iindu-se pozi|iile
procesuale diferite ale celor angajafi in proces.
Contradictorialitatea se manifesta in etapa cercetdrii judecdtoreti (spre
exemplu, la audierea unui martor pot pune intrebari procurorul, toate pSrJile, perA. Zarafiu, op. cit., p. 315.
PI Ibidem .

238

Partea speciala

soana vatamata, iar nu numai cel care 1-a propus), precum i in etapa dezbaterilor
(principiul contradictorialitatii se aplica pe deplin, intrucat in aceasta etapa, prin
punerea m discutie a probelor, partile cu interese contrare se combat reciproc,
realizandu-se distinctia intre cele doua functii procesuale opuse - acuzarea i
apararea).
Astfel, contradictorialitatea reprezinta nu numai conditia, ci i premisa unei
alte garantii implice a dreptului la un proces echitabil - egalitatea de arme - ,
care, potrivit jurisprudentei C.E.D.O., presupune tratamentul egal al subiectilor
care exercita cele doua functii antagonice, fara ca una dintre ele sa fie avantajata
in raport cu cealalta^'l
Nerespectarea principiului contradictorialitatii reprezinta o medicare a drep
tului la apdrare. Ca urmare a acestui principiu, toate aspectele deduse judecatii
pot fi discutate in contradictoriu, fiecare parte expunandu-i opinia de pe pozitia
procesuala pe care o ocupa in cadrul procesului penal, in conformitate cu interesele lor. Martorilor, spre exemplu, le pot pune intrebari toate partile, i nu numai
acelea care i-au propus, iar probele invocate in acuzare pot fi combatute cu probe
in aparare, ce pot fi administrate de parti personal sau prin reprezentantii lor^l

S u b s e c t i u n e a a 2 -a . R e g le m e n t d r i
g e n e r a t e p r i v i n d ju d e c a t a

Dispozitii cuprinse in art. 349-370 din Codul de procedura penala, referitoare


la indatoririle instantei de judecata sau ale preedintelui de complet, la activitatea
acestor subiecti nu au natura unor principii, ci reprezinta regulile generale dupa
care se desfaoara orice judecata, ele fiind aplicabile indiferent de tipul judecatii
(in prima instanta, in apel sau in caile extraordinare de atac) sau de gradul instantei
(judecatorie, tribunal, curte de apel sau Inalta Curte de Casatie i Justitie). In cazul in care dispozitiile speciale care reglementeaza t o anumit tip de judecata sunt
insuficiente, ele se completeaza cu aceste reguli genferale.
5
'1

1. Rolul instantei de judecata

Instanfa de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali i asigurarea administrarii probelor
pentru lamurirea completa a imprejurarilor cauzei, in scopul aflarii adevarului,
cu respectarea deplina a legii [art. 349 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Instanta poate solutiona cauza numai p e baza probelor administrate in faza
urmdririi penale, daca inculpatul solicita aceasta i recunoate in totalitate faptele
A. Z a r a f i u , op. cit., p . 316.
N. VOLONCIU, op. cit., p. 326.

III. Judecata

239

retinute in sarcina sa i daca instanta apreciaza ca probele sunt suficiente pentm


afiarea adevarului i justa solutionare a cauzei, cu exceptia cazului in care actiunea
penala vizeaza o infractiune care se pedepsete cu detentiune pe viata [art. 349
alin. (2) din Codul de procedura penala].

2. Locul unde se desfaoara judecata


Cu privire la locul unde se desfaoara judecata, precizam ca aceasta se desfaoara la sediul instanfei [art. 350 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Cu
titlu de excepfie, potrivit dispozitiilor art. 350 alin. (2) din Codul de procedura
penala, pentm motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfaoare in alt loc (la locul sava^ririi faptei, la domiciliul unui martor, daca acesta nu
se poate deplasa, etc.).
Dispozitiile art. 350 alin. (1) din Codul de procedura penala consacra regula
conform careia judecata se desfaoara la sediul instantei de judecata. Reglementarea ii gasete justificarea in necesitatea de a avea o legatura permanenta intre
activitatea pe care o desfaoara instanta de judecata i interesul manifestat de
opinia publica in ceea ce privete modul de solutionare a cauzelor penale, dar i
de faptul cS sediul instantei de judecata, ca loc de desfaurare a judecatii, este un
spatiu propice, ce asigura respectarea normelor de drept referitoare la solemnitatea edinfei de judecata.
In ceea ce privete exceptia statuata de dispozitiile art. 350 alin. (2) din Codul
de procedura penala, in sensul ca instanta poate sa dispuna ca judecata sa se
desfaoare i in alt loc decat la sediul ei, apreciem ca judecata se poate desfaura
i la locul unde savarirea faptei penale a avut im deosebit impact social i unde
se apreciaza ca solutionarea cauzei penale prin judecata trebuie sa produca cel
putin o rezonanta egala^^^l

3. Citarea partilor i a altor persoane


Judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata i partile simt legal
citate i procedura este indeplinita. Infatiarea persoanei vatamate sau a partii in
instanta, in persoana sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu,
daca acesta din urma a luat legatura cu partea reprezentata, acopera orice nelegalitate survenita in procedura de citare [art. 353 alin. (1) din Codul de procedura
penala].
Doar nelegalitatile derivand din nerespectarea dispozitiilor generale privind
citarea (art. 257-267) pot fi acoperite prin prezenta persoanei vatamate sau a par
tii in instanta in conditiile art. 353 din Codul de procedura penala. Pentru neleIn n practica sunt limitate situafiile de acest gen, opinia fiind exprimata la nivel teoretic pentru
prima data de profesorul Vintila Dongoroz.

240

Partea speciala

____________________ _

galitatile care deriva din nerespectarea dispozitiilor speciale referitoare la citarea


inculpatului la judecata, ele nu pot fi acoperite doar prin infatiarea acestuia, per
sonal sau prin reprezentant, intrucat aceste dispozitii garanteaza i exercitarea
altor drepturi procesuale, cum ar fi dreptul la apararef'^.
Cum judecata nu se realizeaza la un singur termen, principiul operativitatii a
determinat adaptarea regulii citarii partilor pentru fiecare termen la nevoia de a
asigura simplificarea activitatii judiciarei^^. Exceptia de la regula citarii partilor
pentru fiecare termen s-a materializat in institutia termenului in cunotinfa, care,
odata primit, inlatura obligarea citarii pentru urmatoarele termene, chiar daca
partea ar lipsi la vreunul dintre acesteaC^^.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 353 alin. (2), termenul in cunoftinta este
primit de:
- partea sau alt subiect procesual principal prezent la un termen personal,
prin reprezentant sau prin aparator ales;
- partea sau alt subiect procesual principal cdruia i s-a inmdnat in mod legal
citafia, personal, prin reprezentant sau aparator ales ori prin fijnctionarul sau
persoana insarcinata cu primirea corespondentei.
In cazul in care, dupa ce inculpatul a luat termenul m cunotinta, instanta ii
declina competenta, prevederile art. 353 alin. (2) din Codul de procedura penala
(potrivit carora partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele
urmatoare, chiar daca ar lipsi la unul dintre aceste termene) nu se mai aplica. Prin
urmare, instan|a investita dupa declinarea de competenta are obligatia de a cita
pe inculpat, iar in cazul in care persoana condamnata definitiv nu a fost citata
i a fost judecata in lipsa, poate cere redeschiderea procesului penal, in temeiul
art. 466-470 din Codul de procedura penala.
Pentru primul termen de judecata, persoana vatamata se citeaza cu mentiunea
ca se poate constitui parte civila pana la inceperea cercetarii judecatoreti [art. 353
alin. (3) din Codul de procedura penala].
Daca partea civila, persoana juridica al carei se^iu nu este identificat, a fost
reprezentata in cursul urmaririi penale i al judeca|ii in prima instanfa pe baza
unei procuri speciale, o astfel de procura nefiind de^usa la dosar pentru judecata
in apel, citarea partii civile se va realize potrivit dispozitiilor art. 259 alin. (5)
din Codul de procedura penala, prin afiare la sediulWganului judiciar, adica la
sediul instanfei.
Neprezentarea persoanei vatamate sau a partilor citate nu impiedica judecarea
cauzei. Totui, cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre par|ile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea ei, amanand in acest scop judecata.
Citarea este obligatorie pentru urmatoarele persoane: militarii i detinutii sunt
citati la fiecare termen [art. 353 alin. (2) tezafinala din Codul deprocedure penala],
A. Zarafiu, op. c it, p. 104.
PI Idem, p. 318.
Ibidem.

III. Judecata

241

persoana vatamata sau partile sunt citate obligatoriu cand, in urma deliberarii,
instanta a dispus repunerea cauzei pe rol in vederea reluarii cercetarii judecatoreti
sau a dezbaterilor, in conditiile art. 395 din Codul de procedura penala; cand, la
termenul la care partea lipsete, i se agraveaza situatia in proces; cand instanta
preschimbaf5primul termen sau termenul in cuno^tinta din cauza intervenirii ujior
motive obiective care impiedica desfaurarea activitatii de judecata la termenul
fixat ori in vederea solutionarii cu celeritate a cauzei [art. 353 alin. (10) din Codul
de procedura penala]; cand a fost schimbat cursul firesc al procesului, in sensul ca
judecata se desfaoara intr-un alt loc decat cel cunoscut de persoana vatamata sau
de parte [potrivit dispozitiilor art. 350 alin. (2) din Codul de procedura penala] ori
cauza a fost trecuta la o alta instanta^], ca urmare a solutionarii unui conflict de
competenta sau a unei cereri de stramutare.
Pe tot parcursul judecatii,/?eraoaa vatamata i par file p ot solicita, oral sau in
scris, ca judecata sd se desfdoare in lipsd, in acest caz nemaifiind citate pentru
termenele urmatoare [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Potrivit dispozitiilor art. 353 alin. (7) din Codul de procedura penala, daca
judecata se amdnd, partile i celelalte persoane prezente iau cunotinta de noul
termen de judecata i nu mai sunt citate, insa au dreptul sa solicite instantei sa le
inmaneze citatii care sa le serveasca drept justificare la locul de munca, in vederea
prezentarii la noul termen [art. 353 alin. (8) din Codul de procedura penala].

4. Compunerea instantei de judecata


Solutionarea cauzei penale se realizeaza de instanta de judecata in complet
legal constituit.
Celelalte activitati care trebuie efectuate in aceasta faza, dar car nu se circumscriu judecatii propriu-zise, nu se indeplinesc de instanta (in complet), ci de
preedintele completului, i se desfa^oara in afara edintei de judecata^^^.
Prin complet de judecata se intelege numdrul de judecdtori care participa la
judecarea unor categorii de cauze penale aflate intr-un anumit stadiu procesual.
Numarul de judecatori din care se compune completul de judecata este reglementat
de dispozitiile Legii nr. 304/2004 i este cel pe care 1-am analizat in capitolul
privind participantii in procesul penal, astfel incSt nu vom relua consideratiile
expuse anterior.
w Preschimbarea termenului de judecata se dispune pe cale gratioasa, in camera de consiliu,
faxa citarea parfilor, la cererea acestora sau din oficiu, fiind o masura cu caracter administrativ, dispusa in scop procesual; ea se materializeaza intr-o rezolufie administrativa, iar nu o hotarare, ce nu
trebuie motivata i nici nu poate face obiectul controlului de legalitate prin exercitarea vreunei cai
de atac (A. Z arafiu , op. cit., p. 3 1 8 ).
C.S. P araschiv , M. D am aschin , Drept procesual penal. Partea speciald, ed. a 2-a revazuta i
adaugita, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2004,
PI A. Z arafiu , op. cit., p. 319.

242

Partea speciala______________ ________________

Colegiile de conducere ale instantelor stabilesc compunerea completelor de


judecata la inceputul anului, urmarind asigurarea continuitatii acestora. Repartizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat. Instanta judeca in complet de judecata a cami compunere este cea
prevazuta de lege^'^. Potrivit art. 52 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicata,
completul de judecata este prezidat, prin rotatie, de unul dintre membrii acestuia. In cazul in care preedintele de sectie nu face parte din completul de judecata,
judecatorii prezideaza completul prin rotatief^^.
La instan|ele militare, compunerea completelor este similara celei a instantelor
civile.

5. Participantii la edinta de judecata i drepturile acestora.


Asigurarea apararii
Judecarea cauzelor penale in fata instantei de judecata in conditii de publicitate, oralitate, legalitate i contradictorialitate presupune prezenta i participarea
atat a organelor judiciare - instanta de judecata i procurorul - , cat i a partilor
sau persoanei vatamate, toate acestea beneficiind de drepturi, dar avand i obligatii, pentru ca astfel sa fie solutionat conflictul de drept penal dedus judecatii.
Participarea procurorului, a partilor i a persoanei vatamate la judecarea
cauzelor penale in prima instanta nu trebuie inteleasa ca o cerinta strict de ordin
formal, ci trebuie sa fie una activa, in sensul ca acestora trebuie sa le fie create
premisele i conditiile legale (procesuale i procedurale) pentru a-i exercita
drepturile privind valorificarea intereselor i pozitiei procesuale pe care le susfin
in cadrul procesului penal.
Confinutul drepturilor procesuale principale ale procurorului, ale partilor, ale
persoanei vatamate, ale aparatorilor acestora la judecata este particularizat pentru
fiecare dintre participantii la judecata, raportat la p^zitia procesuala pe care o
ocupa i la latura procesului in care ii are localizate ac^ste drepturi (latura penala
sau latura civila a cauzei).
I
In ceea ce-1 privete pe procuror, prezenta acestuia e^e intotdeauna obligatorie
la edin$a de judecata, iar drepturile sale sunt de a fcwmula cereri, de a ridica
exceppi, de a pune concluzii [art. 363 alin. (3) din Codul'jie procedura penala], cu
mentiunea expresa ca, in situatia in care apreciaza ca exista vreuna dintre cauzele

A se vedea in acest sens art. 52-54 din Legea nr. 304/2004; Legea nr. 304/2004, republicata,
cuprinde dispozifii privitoare la organizarea i funcfionarea instantelor de judecata, respectiv
instanfe civile, instance militare, precum i Inalta Curte de Casa^ie i Justi^ie.
PI Art. 32 alin. (1) din Regulamentul din 21 septembrie 2004 privind organizarea i functionarea
administrativa a Inaltei Curji de Casa|;ie i Justi^ie (republicat in M. Of. nr. 1076 din 30 noiembrie
2005), in conformitate cu care preedin^ii de secfii stabilesc judecatorii care compun completul de
judecata.

III. Judecata

243

care impiedica exercitarea actiimii penalet^, poate pune, dupa caz, concluzii de
achitare saii de incetare a procesului penal.
Inculpatul are dreptul de a formula cereri, a ridica exceptii a pune concluzii
[art. 364 alin. (6) din Codul de procedura penala]. De asemenea, are dreptul sa
ia cunotinta de actele i continutul dosarului [art. 352 alin. (7) din Codul de
procedura penala].
Actuala reglementare aduce modificari importante in ceea ce privete participarea inculpatului la edinfa de judecata. Regula este ca aceea ca inculpatul
participa la judecata, iar inculpatul aflat in stare de detinere este adus obligatoriu
la judecata [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Exista i excepfii de la aceasta regula, edinta putandu-se desfaura i in
absenta inculpatului in urmatoarele situatii;
a) cand este disparut sau se sustrage de la judecata ori cand i-a schimbat
adresa unde locuiete, fara a incunotinta instanta cu privire la aceasta, iar noua
adresa nu a putut fi identificata de catre instanta [art. 364 alin. (2) din Codul de
procedura penala];
b) cand lipsete nejustificat de la judecarea cauzei, dei a fost legal citat
[art. 364 alin. (3) din Codul de procedure penala];
c) cand solicita in scris sa fie judecat in lipsa, in conditiile in care este reprezentat
de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar i in cazul
inculpatului privat de libertate. Astfel, in cursul judecatii pentru inculpatul care
solicita judecarea sa in lipsa, avem de-a face cu o reprezentare legala obligatorie.
Pe de alta parte, chiar daca exista aceasta posibilitate a reprezentarii, instanta,
atunci cand considera necesar, poate dispune aducerea cu mandat a inculpatului.
Partea civild i partea responsabild civilmente au dreptul de a fi reprezentate
de avocat [art. 365 alin. (1) din Codul de procedura penala], de a formula cereri,
de a ridica exceptii, de apune concluzii [art. 365 alin. (2) din Codul de procedura
penala], de a lua cunotin^a de actele i continutul dosarului [art. 352 alin, (7) din
Codul de procedura penala] i de a solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se
desfaoare in lipsa [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Totodata, partea civila are dreptul, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. (5) din
Codul de procedura penala, pana la terminarea cercetarii judecatoreti, de a indrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila, de a
mari sau micora intinderea pretentiilor i de a solicita repararea prejudiciului
material prin plata unei despagubiri baneti, daca repararea in natura nu mai este
posibila.
In situatia in care, in cauza, exista un numar mare de parti civile care nu au
interese contrarii, acestea au dreptul de a desemna o persoana care sa le reprezinte

Cauzele care impiedica exercitarea ac^iunii penale sunt cele prevazuta in dispozitiile art. 16
alin. (1) din Codul de procedura penala, fiind analizate in capitolul al Il-lea Actiunea penala ?i
acfiunea civila in procesul penal, sectiunea 1 ,Ac|iunea penala in procesul penal.

244

Partea speciala

interesele in cadml procesului penal [art. 20 alin. (6) teza I din Codul de procedura
penala].
Persoana vatdmatd are dreptul de a fi reprezentata de avocat [art. 366 alin. (1)
din Codul de procedura penala], de a formula cereri, de a ridica exceptii, de a
pune concluzii in latura penala a cauzei [art. 366 alin. (2) din Codul de procedura
penala], de a lua cunotinta de actele i continutul dosamlui [art. 352 alin. (7)
din Codul de procedura penala], de a solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se
desfaoare in lipsa [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala], dreptul de a se
constitui ca parte civila pana la inceperea cercetarii judecatoreti [art. 20 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. Aa cum am mai aratat, persoana vatamata se
citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pana la inceperea cercetarii
judecatoreti, doar pentru primul termen de judecata [art. 353 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
Persoanele ale cdror bunuri sunt supuse conflscdrii au dreptul de a fi reprezentate de avocat i de a formula cereri, ridica exceptii i pune concluzii cu privire la masura confiscarii [art. 366 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Avocafii persoanei vatamate, ai inculpatului i ai celorlalte parti au dreptul sa
ia cunotinta de actele dosamlui in tot cursul judecatii.
Garantarea dreptului la apdrare implica i obligatia organelor judiciare de
a asigura exercitiul deplin al drepturilor procesuale recunoscute partilor^'l In
cauzele in care asistenta juridica este obligatorie, pre^edintele completului trebuie
sa ia masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu [art. 361 alin. (4) din Codul
de procedura penala]. In acest sens, se emite o adresa catre baroul de avocati in
circumscriptia caruia se afla sediul instantei, in vederea desemnarii unuia dintre
avocati ca aparator din oficiu, astfel incat precizam ca desemnarea unui apdrdtor
din oficiu se realizeazd de catre barou, iar nu de catre pre^edintele instantei de
judecata, care doar ia masuri in acest sens.
v
Cand persoana vatamata sau una dintre parti se afllif in stare de detinere, preedintele completului ia masuri pentru ca aceasta sa ii%)oata exercita dreptul de a
lua la cunotinta de actele dosamlui i de a lua contaclcu aparatoml sau.
In cursul judecatii, persoana vatamata i pa^rtile au ^eptul la un singur termen
pentru angajarea unui avocat i pregdtirea apdrdrii, ia^ in situatia in care vreuna
dintre ele nu mai beneficiaza de asistenta juridica acjordata de avocatul ales,
instanta poate acorda un alt termen pentm angajarea unui alt avocat i pregatirea
apararii, cu respectarea termenului rezonabil al procesului penal.

A. Z arafiu ,

op. cit., p. 320.

III. Judecata

245

6. Atributiile preedintelui completului de judecata


Potrivit actualei reglementari, preedintele completului de judecata are urmatoarele atributii, dispozitiile acestuia fiind obligatorii pentru toate persoanele
prezente in sala de edinta;
a) conduce edinta, indeplinind toate indatoririle prevazute de lege;
b) decide asupra cererilor formulate de procuror, persoana vatamata i de
parti, daca rezolvarea acestora nu este data in caderea completului;
c) in cursul judecatii, dupa consultarea celorlalti membri ai completului,
respinge intrebdrile formulate de parti, persoana vatamata i de procuror, daca
acestea nu sunt concludente i utile solutionarii cauzei [art. 357 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
d) dispune strigarea cauzei i apelul celor citafi [art. 358 alin. (1) din Codul
de procedura penala]. Astfel, preedintele completului anunta, potrivit ordinii de
pe lista de edinta, cauza a carei judecare este la rand, dispune a se face apelul
partilor i al celorlalte persoane citate i constata care dintre ele s-au prezentat.
In cazul participantilor care lipsesc, verifica daca le-a fost inmanata citatia in
conditiile art. 260 din Codul de procedura penala i daca i-au justificat in vreun
fel absenta;
e) stabilete identitatea partilor sau a persoanei vatamate care,dei nu au
fost citate sau nu au primit citatia, se prezinta i participa la edinta de judecata
[art. 358 alin. (2) din Codul de procedura penala];
f) asigura ordinea i solemnitatea edinfei de judecata (art. 359 din Codul de
procedura penala). In indeplinirea acestei atributii, potrivit dispozitiilor art. 359
alin. (1) din Codul de procedura penala, pre^edintele completului vegheaza
asupra mentinerii ordinii i solemnitatii edintei, putand lua masurile necesare in
acest scop, care alcatuiesc ceea ce in doctrina este desemnat prin politia edintei
de judecatd^^\
Astfel, preedintele completului:
- limiteazd accesul publicului la ^edinta de judecata, in raport de marimea
salii;
- atrage aten^ia partii sau oricarei alte persoane care tulbura edinta sau
nesocotete masurile luate sa respecte disciplina;
- dispune indepdrtarea din said a partii sau a persoanei care tulbura edinta
ori nesocotete masurile luate, prin abateri repetate sau abateri grave;
- aplicd amendd judiciard potrivit dispozitiilor art. 283 alin. (2)-(3) i alin. (4)
lit. a), b), c), d), f), g), h), i), 1), n) din Codul de procedura penala.
In vederea asigurarii contradictorialitatii, partea sau persoana indepartata va
fi chemata in sala inainte de inceperea dezbaterilor i preedintele completului ii
va aduce la cunotinta actele esentiale efectuate in lipsa ei i ii va citi declaratiile
Ibidem.

246

Partea speciala

celor ascultati. Daca partea sau persoana continua sa tulbure edinta, preedintele
poate dispune din nou mdepartarea ei din sala, dezbaterile urmand a avea loc in
lipsa acesteia, iar in cazul in care i cu ocazia pronuntarii hotararii partea continua
sa tulbure edinta, preedintele completului poate dispune indepartarea ei din
sala, hotararea urmand a-i fi comunicata.
La nivel administrativ, paza sediilor instantelor judecatoreti i a parchetelor, a
bunurilor i valorilor apartinand acestora, supravegherea accesului i mentinerea
ordinii interioare necesare desfaurarii normale a activitatii in aceste sedii se
asigura de catre Jandarmeria Romana, prin structurile sale specializate, potrivit
dispozitiilor art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

7. Constatarea infractiunilor de audienta


Infrac|iunile de audientaf^l sunt fapte prevazute de legea penala, comise in
fata instantei de judecata, in cursul edintei de judecata, indiferent daca aceasta
se desfaoara la sediul instantei sau intr-un alt loc desemnat de aceasta ori in
locuri in care se impune efectuarea unor activitati de cercetare judecatoreasca de
catre instanta de judecata in mod direct. Ele nu presupun conditii speciale privind
subiectul activ sau pasiv i nici nu determina un regim sanc^ionator diferit (nu
exista diferente de drept material, ci doar de drept procesual intre infractiunile
obinuite i cele de audienta)^].
In aceasta situatie, trebuie avuta in vedere ipoteza descrisa de dispozitiile
art. 360 din Codul de procedura penala, potrivit carora; (1) Daca in cursul
edintei se savarete o fapta prevazxita de legea penala, preedintele completului
de judecata constata acea fapta i il identifica pe faptuitor. Incheierea de edinta
se trimite procurorului competent. (2) In cazul in care procurorul participa la
judecata, poate declara ca incepe urmarirea penally pune in micare actiunea
penala i il poate retine pe suspect sau pe inculpat. f
In conditiile in care, potrivit dispozitiilor art. 353 alin. (9) din Codul de proce
dura penala, prezenta procurorului la judecata cauzei feste obligatorie, apreciem
ca, prin folosirea sintagmei atunci cdndprocurorulpd^ticipa la edinta de judecata!' din alin. (2) al art. 360 din acelai cod, legiuitorul %avut in vedere i ipoteza
edintei din camera de consiliu, atunci cand, de cele mar multe ori, procurorul nu
participa.
Astfel, mtr-o primd ipoteza, daca se constata savarirea unei fapte prevazuta
de legea penala i procurorul nu participa la edinta de judecata, preedintele
completului de judecata constata infractiunea, il identifica pe ftptuitor, intocmete
o incheiere in care mentioneaza aceasta constatare i trimite incheierea procurorului
M. loRDACHE, Considerafii in legaturd cu actul procesual al inceperii urmdririi penale in
cazul infracfiunii de audienfa, precum i in situafia aplicdrii dispozifiilor art. 335, art. 336 i
art. 337 C. proc. pen., m Dreptul nx. 5/2006, p. 184-193.
A . Z a r a f r j , op. cit., p. 321.

III. Judecata

247

competent (spre exemplu, judecatoml de camera preliminara constata savarirea


unei infractiuni de catre magistratul-asistent sau grefier).
Cea de-a doua ipoteza, intalnita in majoritatea situatiilor, este aceea in care
procurorul participa la judecata, situatie in care poate declara oral ca incepe
urmarirea penala, ca prnie in micare actiunea penala i il poate retine pe suspect
sau inculpat. Astfel, avem doua manifestari de vointa realizate prin declaratia
orala a procurorului, respectiv una cu privire la inceperea urmaririi penalef*^,
procurorul avand optiunea de a dispune punerea in micare a actiunii penale tot
prin declaratie orala, urmand ca masura retinerii sa parcurga drumul prevazut
in materia acestei masuri de preven^ie; precizam ca, in aceasta ipoteza, toate
activitatile sunt desfaurate de procuror.
Prin urmare, in actuala reglementare, rolul judecatorului se reduce numai la a
constata infrac|iimea de audienta, lasand in sarcina procurorului orice manifestare
de vointa care presupune inceperea urmaririi penale i, cu atat mai mult, punerea
in micare a actiunii penale.

8. Suspendarea judecatii
Noul sistem procesual penal a generat o anumita modalitate de abordare a
judecatii, care este diferita de cea cuprinsa in reglementarea anterioara. Din analiza dispozitiilor cuprinse in art. 349 din Codul de procedura penala observam ca
nivelul de reglementare a institutiei de camera preliminara, respectiv investirea
instantei cu o cauza penala, nate obligatia instantei de a se pronunta i de a o
rezolva pe fond, astfel ca nu mai exista beneficiul denegarii de jurisdictie, care
anterior functiona sub institutia restituirii cauzei la parchet, in vederea refacerii
urmaririi penale sau a refacerii actului de sesizare. In situatia in care probele obtinute in cursul urmaririi penale nu sunt suficiente pentru a lamuri cauza sub toate
aspectele, in art. 16 din Codul de procedura penala a fost reglementata situatia in
care instanta poate dispune achitarea pentru lipsa de probe.
Investirea instantei de judecata atrage obligatia acesteia de a se pronunta
printr-o hotarare de rezolvare a fondului cauzei, iar suspendarea judecatii reprezinta remediul procesual prin care aceasta obliga^ie este abolita.
Suspendarea judecatii este posibilitatea reglementata de lege, prin care activitatea specifica fazei de judecata se poate opri pentru moment. Fiind o exceptie de
la regula, suspendarea judecatii poate interveni numai in situatiile i pentru cauzele expres prevazute in dispozi^iile art. 367-368 din Codul de procedura penala.
Mentionam, totodata, faptul ca prin suspendarea judecdfii nu se infelege desesizarea instanfei de judecata (care se realizeaza prin alt remediu procesual, spre
fl Potrivit dispozi|iilor art. 305 din Codul de procedure penala, ar trebui sa avem atat o
declaratie de incepere a urmaririi penale in rent, cat i o declaratie de efectuare in continuare a
urmaririi penale in personam.

248

Partea speciala

exemplu, declinarea de competenta sau rezolvarea cauzei trimiterea acesteia


spre judecata in calea de atac), ci, in aceasta situatie, instanta ramane sesizata in
continuare.
In momentul in care intervine suspendarea judecatii, intervine i suspendarea
termenului de prescriptie a raspunderii penale.
Astfel, exista trei modalitdfi in care poate interveni suspendarea judecdfii,
doua fiind cazuri de suspendare facultativa, iar unul de suspendare obligatorie.
Potrivit dispozitiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedura penala, ridicarea
unei exceptii de neconstitu^ionalitate nu suspendd judecarea cauzei.
1.
Prima modalitate de suspendare a judecdfii are caracter facultativ
intervine in situafia afectului medical, respectiv atunci cdnd se constatd, pe baza
unei expertize medico-legale, cd inculpatul suferd de o afecfiune care U impiedicd
sdparticipe laprocesulpenal [art. 367 alin. (1) din Codul de procedura penala].
In situatia in care sunt mai multi inculpati trimii in judecata, iar temeiul
suspendarii prive^te numai pe unul dintre ei i disjungerea nu este posibila, se
va dispune suspendarea intregii cauze penale [art. 368 alin. (2) din Codul de
procedura penala].
Premisa acestei suspendari este o cauza medicala, care se constata doar pe
baza unei expertize medico-legale, astfel ca biletul de intemare in spital, fia de
observatie, biletul de extemare nu sunt suficiente pentru a dovedi aceasta stare.
Nu are relevanta daca boala este curabila sau incurabila, daca este un eveniment
aparut independent de vointa inculpatului sau este o actiune pe care i-a produs-o
singur, ci are relevanta doar consecinta acestei afectiuni, respectiv imposibilitatea
inculpatului de a participa la procesul penal.
Aa cum am precizat anterior, aceasta modalitate de suspendare are un caracter
facultativ, intrucat constatarea premisei medicale nu il obliga pe judecator sa
dispuna suspendarea daca apreciaza ca, prin acordarea;;unui termen mai indelungat
sau prin amanarea actului de procedura care presupun|a prezenta inculpatului, se
poate acoperi imposibilitatea de moment. Spre exemj^u, intr-o situatie certa, in
care inculpatul, suferind o interventie chirurgicala, nu |oate participa la judecata
pe o perioada de o saptamana, instanta nu este obligatS, sa dispuna suspendarea
judecatii, ci trebuie sa evalueze posibilitatea suspen^^arii sub doua aspecte:
sub aspectul legalitatii, in sensul de a verifica daca sujit indeplinite conditiile
prevazute de lege, dar i sub aspectul temeiniciei, in ceea ce privete oportunitatea
masurii. Astfel, instanta poate respinge o cerere de suspendare intemeiata pe un
motiv medical daca, dei exista aceasta stare medicala, apreciaza ca suspendarea
nu este oportuna raportat la modul in care se evalueaza succesiunea ulterioara a
activitatii judiciare. Spre exemplu, in situatia in care termenul pentru judecarea
cauzei este fixat in luna iunie, iar urmatorul termen, potrivit condicii, este in luna
septembrie, instanta poate aprecia ca in acest interval de timp se poate acoperi
aceasta imposibilitatea de prezentare.

III. Judecata

249

Suspendarea nu trebuie privita ca o institutie care functioneaza exclusiv in


favoarea inculpatului bolnav, ci este o institutie care functioneaza mai degraba
in favoarea organelor judiciare. Spre exemplu, in cazul unei infractiuni pentru
care termenul de prescriptie a raspunderii penale este de 5 ani, daca in aceasta
perioada, timp de un an de zile, inculpatul se imbolnavete, neputand participa la
desfaurarea procesului penal, i nu se dispune suspendarea cauzei pe motiv ca
inculpatul ar fi de rea-credinta, atunci aceasta perioada intra in calculul termenului
de prescriptie. In caz contrar, daca s-ar dispune suspendarea, perioada in care
procesul a fost suspendat s-ar adauga la termenul de prescriptie de 5 ani.
Suspendarea judecarii cauzei nu echivaleazd cu oprirea tuturor activitafilor
in cauza respectivd. Legea instituie in sarcina instantei obligatia de a verifica
periodic, dar nu mai tarziu de 3 luni, daca mai subzista cauza care a determinat
suspendarea. Instanta poate face aceste .verificari prin emiterea unor adrese catre
IML sau institutia spitaliceasca unde este intemat inculpatul.
Intrucat afecteaza termenul de prescriptie a raspunderii penale, suspendarea
nu trebuie dispusd sine die, ci pentru maxim 3 luni. Daca dupa ce a expirat ter
menul initial de trei luni se constata ca mai subzista cauza care a determinat
suspendarea, atunci instanta poate acorda suspendarea pentru inca 3 luni.
Potrivit dispozitiilor art. 367 alin. (6) din Codul de procedura penala, in
momentul in care a incetat cauza care a determinat suspendarea, procesul se reia
din oficiu, nemaifiind necesara o cerere in acest sens.
Suspendarea opereaza de la data la care s-a pronuntat incheierea prin care
s-a dispus suspendarea pana la data pronuntarii incheierii prin care se dispune
reluarea procesului.
Incheierea data in prima instantaprin care s-a dispus suspendarea cauzei poate
fi atacata separat cu contestatie la instanta ierarhic superioara, in termen de 24 de
ore de la pronuntare, pentru procuror, partile i persoana vatamata prezente, i de
la comunicare, pentru partile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se
depune la instanta care a pronuntat incheierea atacata i se inainteaza, impreuna
cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la inregistrare. Contestatia nu suspenda executarea i se judeca in termen de 3 zile de la
primirea dosarului.
2.
A doua modalitate in care intervine suspendarea este cea care se intemeiazd
p e dispozifiile legii speciale privind medierea, respectiv Legea nr. 192/2006.
Aceasta modalitate de suspendare are un caracter obligatoriu, prevazut prin
legea speciala [art. 367 alin. (3) din Codul de procedura penala], i intervine in
cauzele in care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura
raspunderea penala, iar partile apeleaza la procedura medierii.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 192/2006, in cazul in care procedura de mediere
intervine in cursul desfaurarii fazei de judecata, judecata se poate suspenda, in
temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere. Suspendarea judecatii
dureaza pana cand procedura medierii se inchide prin oricare dintre modurile

250

Partea speciala

prevazute de lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusa. Mediatorul are obligatia sa comunice instantei acordul de mediere procesul-verbal
de mcheiere a medierii in original i in format electronic, daca partile au ajuns la
o intelegere, sau doar procesul-verbal de incheiere a medierii, in situatiile preva
zute la art. 56 alin. (1) lit. b) i c) din aceeai lege.
Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin
care se constata ca nu s-a incheiat intelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din
lege sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului de 3 luni de la data
la care suspendarea a fost dispusa.
Incheierea data in prima instantaprin care s-a dispus suspendarea cauzei poate
fi atacata separat cu contestafie la instanta ierarhic superioara, in termen de 24 de
ore de la pronun|are, pentru procuror, partile i persoana vatamata prezente, i de
la comunicare, pentru parfile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se
depune la instan^ care a pronuntat incheierea atacata i se inainteaza, impreuna
cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la
inregistrare. Contesta|ia nu suspenda executarea i se judeca in termen de 3 zile
de la primirea dosarului.
3.
A treia modalitate prin care se poate dispune suspendarea judecdrii cauzei
este cea prevdzutd de art. 368 din Codul de procedurd penald, in caz de extrddare
activd.
Aceasta are caracterfacultativ i opereaza in situatia in care statul roman este
stat solicitant, adica atunci cand pe rolul organului judiciar din Romania se afla
cauza penala, inculpatul fiind arestat in alt stat (statul solicitat), iar statul roman
cere statului strain extradarea acestuia. Astfel, instanta romana poate dispune
suspendarea cauzei pana la solutionarea cererii de extradare.
Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi
inculpa^i, instanta poate dispune, in interesul imei; bune judeca^i, disjungerea
cauzei [art. 368 alin. (2) din Codul de procedura pen|la].
In aceasta situatie, incheierea prin care s-a dispus suspendarea, dar i cea prin
care s-a respins cererea de suspendare sunt supuse chntestafiei in termen de 24
de ore de la pronuntare, pentru cei prezen|;i, i de la cofeiunicare, pentru cei lipsa,
la instanta ierarhic superioara. Termenul de soluponar^ a contesta^iei este de 5
zile de la primirea dosarului [art. 368 alin. (4) din Codul de procedura penala].

9. Deliberarea, pronuntarea i redactarea hotararilor


Deliberarea reprezinta activitatea prin care membrii completului de judecata
se consults pentru a ajunge la solutia ce trebuie data in cauzaf1 La deliberare
participd numai membrii completului infa\a cdruia a avut loc dezbaterea [art. 392

A. Z a ra fiu , op. cit., p. 323.

III. Judecata

251

alin. (1) din Codul de procedura penala], iar completul de judecata delibereaza in
secret [art. 392 alin. (2) din Codul de procedura penala],
Deliberarea se face in ziua in care au avut loc dezbaterile sau la o data ulterioara, dar nu mai tdrziu de 15 zile de la inchiderea dezbaterilor [art. 391 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. In situatii exceptionale, cand, raportat la complexitatea cauzei, deliberarea nu poate avea loc in termenul prevazut la alin. (1),
instanta poate amdna pronunjarea o singurd data pentru cel mult 15 zile.
Potrivit dispozitiilor art. 370 alin. (6) din Codul de procedura penala, cand
hotararea se pronunta in ziua in care are loc judecata, nu se intocmete incheierea.
Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii rezulta ca, in cazul in care
se amana deliberarea i pronuntarea hotararii, instanta intocmete o incheiere
de
cuprinzand mentiunile prevazute de art. 370 alin. (4) din Codul de
procedura penala. Lipsa acestei incheieri, care face parte integranta din hotararea
pronun|;ata, duce la nulitatea absolutd a hotararii, intrucat nu permite verificarea
respectarii dispozitiilor referitoare la compunerea completului de judecata,
publicitatea edintei de judecata, participarea procurorului, prezenta inculpatului
i asistarea acestuia de catre aparator, cand sunt obligatorii potrivit legii^'J; avem
in vedere faptul ca o parte insenanata a mentiunilor prevazute pentru incheiere au
ca obiect institutii prevazute sub sanctiunea nulitatii reglementate de art. 281 din
Codul de procedura penala^^^.
Obiectul deliberdrii il reprezinta chestiunile de fapt i de drept deduse judecatii. !n cazul in care deliberarea privete insai solutionarea cauzei (actul final al
judecatii), aceasta activitate nu se desfaoara in edinta de judecata, iar daca de
liberarea privete alte chestiuni incidente (cereri sau exceptii puse in dezbaterea
partilor), aceasta activitate poate fi desfaurata chiar in edinta, dar cu asigurarea
caracterului confidentialf^l
Fiecare membm al completului dejudecata ii spune parerea asupra chestiunilor
care au fost dezbatute i asupra solutiei ce urmeaza a se pronunte. Preedintele
completului de judecata ii spune ultimul parerea.
Potrivit dispozitiilor art. 394 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotara
rea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra
solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii; acest acord intervine prin intrunirea
unanimitafii, iar daca aceasta nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate. Majoritatea poate fi simpld^^^ sau voluntara (atunci cand exista acordul a doi
judecatori dintr-un complet format din trei membri ori a trei judecatori dintr-un
complet format din cinci membri) ori legald^^^ sau fortata (atunci cand din deli-

I. N e a g u , op. c it, p. 204.


Ibidem.
A. Z a ra fiu , op. c it, p. 324.
I"*' Ibidem.
A. Z ara fiu , op. c it, p. 324.

252

Partea spedala

berare rezulta mai mult de douat^pareri, judecatoml care opineaza pentm solutia
cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa). Opinia
separata trebuie intotdeauna motivata.
In situatia m care in cadrul completului de judecata nu se poate intruni majoritatea ori unanimitatea, se intocmete un proces-verbal care constata imprejurarile
care au condus la aceasta situatie (divergenta de opinii), iar judecarea cauzei se
reia in complet de divergenfa.
Judecarea unei cauze in complet de divergenta nu exclude posibilitatea pronuntarii hotarMi in unanimitate, conform art. 394 alin. (1) din Codul de proce
dure penala, intrucat, potrivit art. 399 alin. (4) din Codul de procedura civila aplicabil conform art. 2 din acelai cod, in lipsa unor dispozitii contrare in legea
de procedura penala judecatorii pot reveni asupra parerii lor care a provocat

divergenla^l
Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minutd, semnata de toti membrii
completului dejudecata, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentm dispozitivul
hotarariit^^ [art. 400 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Nesemnareaminutei,
semnarea acesteia de un alt judecator care nu a participat la deliberare sau chiar
inexistenta ei atrage sanctiunea nulita|ii absolute. Minuta se intocmete in doua
exemplare originale, dintre care unul se ataeaza la dosarul cauzei, iar celalalt se
depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei [art. 400 alin. (3) din
Codul de procedura penala]. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 400 alin. (2)
din Codul de procedura penala, intocmirea minutei este obligatorie in cazurile in
care judecatoml sau instanta dispune asupra masurilor preventive i in alte cazuri
expres prevazute de lege.
Pronunfarea hotdrdrii are loc imediat dupa deliberare i reprezinta activitatea prin care se aduce la cuno^tinta publicului solutia la care s-a ajuns in urma
deliberarii; pronuntarea hotararii se face in edintd'^ublicd, fara citarea partilor,
i reprezinta atributul preedintelui completului deljudecata, asistat de grefier.
Preedintele completului pronunta minuta hotararii [art. 405 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
|
Redactarea hotdrdrii trebuie efectuata in cel mult 3d, de zile de la pronuntare de
catre unul dintre judecatorii care au participat la solutibnarea cauzei i hotararea
se semneaza de toti membrii completului i de grefiers^ In caz de impiedicare a
unuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza
in locul acestuia de preedintele completului sau, daca i acesta este impiedicat, de
preedintele instantei. In caz de impiedicare a grefiemlui, hotararea se semneaza

C. N iculeanu , Cdteva spefe de practica judiciara procesual penala ale Curfii de Apel
Craiova din trimestrul 1/2004, in Dreptul nr. 10/2004, p. 233-237.
I.C.C.J., Secfia penala, decizia nr. 21/2008, in B.J. 2008, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2009.
Consideratiile despre dispozitivul hotarmi le vom preciza cu ocazia analizarii hotararilor
judecatoreti.

III. Judecata

2,53

de grefieml-ef. In toate cazurile se face mentiune pe hotarare despre cauza care


a determinat impiedicarea.

10. Notiunea i felul hotarmlor judecatoreti


Daca in cursul urmaririi penale, asupra actelor i masurilor procesuale, organul de urmarire penala dispune prin ordonanta, m cursul judecatii instanta se
pronunta prin hotarare judecdtoreascd.
Hotararea judecatoreasca ramasa definitiva (regula) este singurul act jurisdic
tional care se bucura de autoritate de lucru judecat; hotararea judecatoreasca de
finitiva sau chiar nedefinitiva (exceptia, spre exemplu, hotararile privind masurile
de preventie) poate fi pusa m executare.
Hotararea definitiva reprezinta expresia aflarii adevarului asupra cauzei care a
facut obiectul judecatii {res iudicata pro veritate habetury^\
Prin termenul de hotarare judecatoreasca se intelege doua aspecte:
a) decizia sau dispozifia prin care instanta de judecata se pronunta asupra
fondului cauzei sau asupra actelor ce dau continut judecatii. Cu acest sens, terme
nul de hotarare judecatoreasca desemneaza actul procesual (actul de dispozitie)
prin care se manifesta juridic instanta - actul continut^^;
b) inscrisul sau suportul material in care se concretizeaza dispozitia data de
instanta de judecata, avand un anumit continut prestabilit - actul forma.
Intre diversele clasificari care se pot da acestei categorii de acte juridice, cea
care are cea mai mare relevanta este clasificarea legald prevazuta de art. 370 din
Codul de procedura penala, care imparte hotarMle judecatoreti in trei categorii:
sentinte, decizii i incheieri. In afara de acestea, mai exista i o categoric intermediara, respectiv incheierea de edinta, care are o natura juridica distincta.
Sentinfa este hotararea judecatoreasca prin care prima instanta de judecata solufioneazd cauza pe fond. Prin raportare la dispozitiile art. 396 alin. (1) din Codul
de procedura penala, in materie penala sentintele prin care se solutioneaza fondul
cauzei pot fi: de condamnare, de renunfare la aplicarea pedepsei, de amdnare a
aplicdrii pedepsei, de achitare sau de mcetare a procesului penal, enumerarea
acestora fiind exhaustiva. In materie penala, instanta de judecata nu are aceeai
libertate a solutiilor existenta in materie civila.
Tot sentinta este i hotararea prin care prima instanta de judecata se dezinvestete fdrd a solufiona fondul cauzei, cum este cazul sentintei de declinare de
competenta (art. 50 din Codul de procedura penala), care nu este supusa niciunei
cai de atac. Intentia legiuitorului a fost ca regularizarea competentei sa aiba loc
in procedura de camera preliminary. Legea nu exclude posibilitatea ca, in cursul
judecatii, prin schimbarea incadrarii juridice sau prin dobandirea unei calitati
A. Z ara fiu , op. c it, p. 322.
Ibidem.

254

Partea speciala

speciale de catre inculpat, competenta sa poata fi schimbata. Uneori, schimbarea


calitatii determina i schimbarea competentei instantei. Spre exemplu, in cazul
competentei personale, care se caracterizeaza prin actualitate, dobandirea uneia
dintre calitatile prevazute de lege duce i la declinarea de competenta, in conditiile prevazute de lege. Daca a inceput judecata, hotararea prin care instanta se
dezinvestete fara a solutiona cauza pe fond este tot o sentinta, care nu este supusa
niciimei cai de atac.
Tot o sentinta este i hotararea prin care prima instanta de judecata solutioneaza
acfiunea civild disjunsd in procesulpenal, potrivit art. 26 din Codul de procedura
penala.
In dispozi|iile art. 370 din Codul de procedura penala se reglementeaza, cu
titlu generic, posibilitatea ca i alte hotarm judecatoreti sa aiba aceasta calificare
de a fi sentinta, fara sa se circumscrie enumerarii initiale. Astfel, sunt sentinte i
hotararile prin care solutioneaza: cererea de strdmutare, procedurile contencioase
din faza de punere in executare a hotararilor judecatoreti, cererea de reabilitare,
contesta^ia in anulare, revizuirea. Prin urmare, exista mai multe situatii in care,
prin calificarea expresa a legii, chiar daca hotararea judecatoreasca nu este una
dintre cele de rezolvare a fondului cauzei sau de dezinvestire, hotararea ce se
pronunta este tot o sentinta.
Decizia este hotararea judecatoreasca prin care instanta solutioneaza apelul,
recursul in casafie sau recursul in interesul legii. Decizia poate fi pronuntata i
in alte situatii expres prevazute de lege, cum ar fi in cazul cailor extraordinare
de atac {contestafia in anulare i revizuirea), contestapa prevdzutd de art, 425^
din Codul de procedurd penald, hotdrdrea prealabild prin care se solup,oneazd
o chestiune de drept (spre exemplu, decizia Inaltei Curti de Casatie i Justitie in
materia aplicarii legii penale mai favorabile).
Incheierile sunt toate celelalte hotarari pronimta% in cursul judecatii de catre
instanta.
|
incheierile sunt, in primul rand, hotarMle determinate generic, prin care
instanta se pronunta cu privire la toate celelalte probl|me care nu sunt rezolvate
prin sentinte ori decizii^'l Potrivit dispozitiilor art. 3^ 1 alin. (3) din Codul de
procedura penala, Instante se pronunta prin incheiere lmotivata i asupra tuturor
masurilor luate in cursul judecatii. Spre exemplu, prin ihcheiere instanta dispune
admiterea sau respingerea unei probe, am^narea cauzei, aducerea cu mandat a
unui martor. In al doilea rand, incheieri sunt hotararile judecdtoreti calificate
in mod concret; spre exemplu, in materia suspendarii, a masurilor preventive
dispuse de instanta cu privire la libertatea individuals, actul procesual imbraca
forma unei incheieri.
Termenul de incheiere desemneaza nu numai hotararea prin care instanta
dispune cu privire la actele i masurile din cursul judecatii, in sens de act de
A. Z a ra fiu ,

op. cit., p. 323.

III. Judecata

255

dispozitie, ci suportul in care se consemneaza desfaurarea procesului penal


la fiecare fedinta, in sens de act constatator^'^^. Sub acest continut, dispozitiile
art. 370 din Codul de procedura penala denumesc incheierea de edinta, care are
natura unui fel de proces-verbal, reprezentand oglinda edintei de judecata.
Incheierea de edinta are un continut preconstituit i trebuie redactata, in
maxim 72 de ore de la terminarea edintei, de catre grefier i se semneaza de catre
preedintele completului i de grefier [art. 370 alin. (5) din Codul de procedura
penala]. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 370 alin. (4) din Codul de procedura
penala, incheierea de edinfd cuprinde:
a) ziua, luna, anul i denumirea instantei;
b) mentiunea daca edinta a fost sau nu publica;
c) numele i prenumele judecatorilor, procurorului i grefierului;
d) numele i prenumele partilor, avocatilor i ale celorlalte persoane care
participa in proces i care au fost prezente la judecata, precum i ale celor care au
lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale i cu mentiunea privitoare la indeplinirea
procedurii;
e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata i textele de lege in care
a fost incadrata fapta;
f) mijloacele de proba care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de persoana vatamata, de
parti i de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului, ale persoanei vatamate i ale partilor;
i) masurile luate in cursul edintei.
Incheierea de edinta are caracter constatator (spre exemplu, se consemneaza
intrebMle respinse de catre instanta de judecata care nu au fost adresate persoanei
audiate). Exista uneori posibilitatea ca, pe langa incheierea de edinta, instanta de
judecata sa intocmeasca i un proces-verbal (spre exemplu, in procedura speciala
aplicabila in cazul dispari^iei sau distrugerii unui inserts judiciar, disparitia inscrisului judiciar sau a intregului dosar se constata printr-un proces verbal).
Aa cum precizam anterior, atunci cand hota^rarea se pronunta in ziua in care
a avut loc judecata, nu se intocmete o incheiere, in cuprinsul hotararii (sentinta
sau decizie) fiind consemnata activitatea desfaurata in edinta.

Ibidem.

256

Partea speciala

Sectiunea a 2-a. Judecata in prima instantd


S u b s e c t iu n e a 1. C o n s id e ra tii g e n e r a l e
p r i v in d g r a d e le d e ju r is d ic t ie , o b ie c tu l i p a rt ic ip a n tii
la ju d e c a ta in p r im a in s ta n td

in conformitate cu dispozitiile art. 2 dinLegeanr. 304/2004privind organizarea


judiciara, instantele judecatoreti infaptuiesc justitia in numele legii, justitia fiind
unica, impartiala i egala pentru toti. In aceste conditii, instanta de judecata apare
ca organul judiciar oficial dominant al fazei de judecata, fara concursul sau nu
poate fi conceputa mfaptuirea judecatii.

1. Sistemul gradelor de jurisdictie


Chiar daca faza de judecata nu cunoate ca trasatura fundamentala notiunea
de subordonare pe linie ierarhica, sistemul piramidal alcatuit de instantele judecatoreti determina in mod implicit o etapizare a activitatii de judecataf*^. Mai
mult, exigente ce tin de asigurarea dreptului la un proces echitabil, de controlul
legalitatii actelor i masurilor dispuse m timpul judecatii au facut ca, in ansamblul
sau, judecata sa treaca prin mai multe trepte, ca i verificari succesive, pan5 la
ramanerea definitiva a hotararii. Treptele prin care trece activitatea de judecata,
pana la ramanerea definitiva a hotararii, se numesc grade de jurisdicfie.
De-a lungul timpului, in functie de sistemele procesuale adoptate, procesele
penale au cunoscut mai multe sisteme de jurisdictie. Pana la data de intrarii in
vigoare a Codului de procedura penala (1 febmarie 2014), in procesul penal era
recunoscut sistemul mixt al gradelor de jurisdic|ie.,;In prezent, noua legislatie
procesuala a consacrat universalitatea dublului grad d^urisdicfie, care stabilete
ca orice cauza penala poate trece prin doar doua trepti; sau grade de jurisdictie,
respectiv judecata in prima instanta i judecata in apel^Acest sistem al dublului
grad de jurisdictie trebuie inteles ca un beneficiu pe clre il are in principal inculpatul, dar pe care il au i celelalte parti i persoana v^tamata, un beneficiu in
urma caruia se obtine o dubla evaluare a fondului cauzeiK
Beneficiul gradelor de jurisdictie nu presupune i obligatia instantei de judecata
de a trece o cauza penala, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoreti,
prin aceste doua faze, intrucat o hotarare judecatoreasca poate ramane definitiva
i prin neapelarea ei. Sub acest aspect, singura treapta de jurisdictie care are
caracter obligatoriu in rezolvarea unei cauze penale este judecata in prima
instanta, judecata in apel avand, pe de o parte, caracter special in ceea ce privete

A. Z a ra fiu ,

op. cit., p. 326.

III. Judecata

257

normele care o compun, iar, pe de alta parte, caracter material in ceea privete
materializarea i desfaurarea ei.
Mai mult decat atat, m prezent, intre cele doua grade de jurisdictie, chiar
daca exista diferente de proceduri sau de limite, respectiv uneori judecata in apel
poate sa nu cunoasca aceeai cercetare judecatoreasca pe care o are judecata in
prima instanta sau acelai efect, din punct de vedere al consecintelor, ambele
sunt jurisdictii de fond, intrucat au capacitatea de a antama elemente esentiale ale
raportului de conflict (fapta, persoana i vinovatia acesteia).
Judecata in recurs in casatie nu corespunde jurisdic|iilor de fond i nu face
parte din sistemul gradelor de jurisdictie, intrucat, ca orice alta cale extraordinara
de atac, nu asigura decat conformitatea cu dreptul a hotarMi pronuntate.
Mentionam, totodata, ca exista o corelatie intre sistemul national i sistemul
de garantii europene reprezentant de dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului i a libertStilor fundamentalet^l

2, Obiectul judecatii in prima instanta


Prin obiect al judecafii intelegem aspectele deduse spre solutionare instan^ei
de judecata. In considerarea fimctiei sale judiciare, instanta de judecata nu cunoate posibilitatea autoinvestiriiPl
Articolul 371 din Codul de procedura penala arata ca judecata se mdrginete
la faptele lapersoanele ardtate in actul de sesizare. Raport^nd aceste dispozitii
legale la modul in care a fost sistematizat procesul penal, in actuala reglementare,
apreciem ca obiectul i limitele judecatii in prima instanta sunt stabilite dupa cum
urmeaza:
Ca reguld, judecata in prima instanta se desfaoara in considerarea unor limite
trasate prin actiunea conjugata a doua acte: rechizitoriul de trimitere injudecata,
actul de sesizare care fixeaza obiectul judecatii (fapta i persoana), i mcheierea
judecdtorului de camera preliminard, care traseaza limitele judecatii i care arata
ce probe au fost excluse, ce acte au fost anulate i care este materialul probator in
baza caruia se va desfaura activitatea de judecata. Daca rechizitoriul este actul

f'J Potrivit art. 6 parag. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului i a liberta^ilor fundamentale: Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, m mod public i intr-un
termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instant independents i imparfiala, instituita de lege, care
va hotari fie asupra mcSlcarii drepturilor i obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricarei acuzatii in materie penalS indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie s5 fie pronuntata m
mod public, dar accesul in sala de gedinta poate fi interzis presei ?i publicului pe tntreaga durata
a procesului sau a imei par^i a acestuia m interesul moralitafii, al ordinii publice, ori al securita|;ii
nafionale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protecfia viefii private a
parfilor la proces o impun, sau m masura considerata absolut necesara de catre instanfa atraci cand,
in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justifiei.
ra A. Z arafiu , op. cit., p. 327.

258

_____ Partea spedala______________________________

de sesizare a instantei, atunci hotdrdrea judecdtorului de camera preliminard


este actul de mvestire a instantei.
Cu titlu de exceptie, cand judecata privete plangerea impotriva unei solutii
de neurmarire sau de netrimitere m judecata, judecata in prima instanta se va
desfaura prin actiunea conjugata tot a doua acte, unul cu caracter particular i
celalalt cu caracter oficial, i anume; plangerea persoanei impotriva solutiei de
neurmarire sau de netrimitere in judecata, care fixeaza obiectul judecatii (fapta
i persoana), i incheierea judecdtorului de camera preliminard, care traseaza
limitele investirii.
In considerarea acestor limite, instanta este obligata sa desfaoare judecata.
Astfel, a disparut posibilitatea existenta in vechea reglementare prin care instanta
putea depai aceste limite ale investirii, prin extinderea procesului penal sau extinderea ac^iunii penale, in actuala reglementare judecatoml fondului fiind obligat
sa se pronunte in cadrul acestor limite, fara a le putea depai. Depairea limitelor
investirii este sanctionata prin desfiin^area hotararii in exercitarea caii de atac a
apelului.

3. Participantii la judecata in prima instanta


Particularitatile fiecarei cauze impun prezenta in proces a procurorului, a partilor i a altor persoane (aparatori, martori, exper^i, interpret!). Insa nu in toate
situatiile participarea acestora este obligatorie, uneori judecata putandu-se desfaura i in lipsa unora dintre ei.
Participarea procurorului la edinta de judecata este obligatorie [art. 363
alin. (1) din Codul de procedura penala]. Lipsa de la edintele de judecata in care
participarea sa este obligatorie atrage sanctiunea nulitdfii absolute, in conformitate
cu dispozitiile art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de ptpcedura penala.
Participarea procurorului este obligatorie atat la j^decarea laturii penale, cat
i la judecarea laturii civile disjunse i este consemn^ta in partea introductiva a
sentin|ei [art. 402 alin. (1) raportat la art. 370 alin.
din Codul de procedura
penala].
,
Din prevederile referitoare la participarea procuroWui rezulta ca, potrivit
legii, nu este suficienta numai prezenta procurorului, Ci acesta este obligat sa
puna concluzii, aratand i ordinea in care, in cursul dezbaterilor, preedintele
completului de judecata trebuie sa dea cuv^ntul. Prinurmare, hotarareapronuntata
este lovita de nulitate absoluta in situatia in care procurorul, dei prezent in
instant la termenul cnd s-a dezbatut cauza, nu a pus concluzii, fiind echivalenta
cu neparticiparea sa la judecata.
Participarea pdrfilor i a persoanei vdtdmate la judecata unei cauze in prima
instanfa presupune mdeplinirea legald a procedurii de citare. in acest sens vor
fi aplicabile dispozitiile art. 353 alin. (1) teza I din Codul de procedura penala,

III. Judecata

259

respectiv judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata i partile sunt
legal citate i procedura este indeplinita.
Pentru a asigura prezenta partilor i a persoanei vatamata la judecarea cauzei
penale, acestea trebuie citate. Totui, partile i persoana vatamata se pot prezenta
fi participa la judecata, chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatie, insa
numai dupa ce preedintele a stabilit i verificat identitatea acestora [art. 358
alin. (2) din Codul de procedura penala].
Neprezentarea persoanei vatamate i a partilor legal citate nu constituie un
impediment pentru solutionarea cauzei penale.
Preedintele completului de judecata verifica mdeplinirea dispozitiilor privind
citarea i, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acesteia [art. 361
alin. (6) din Codul de procedura penala].
Cu privire la participarea inculpatului, regula este ca judecata nu poate avea
loc decat in prezenta acestuia, atunci cand se afla m stare de detentie (dispozitiile
relative la participarea obligatorie a inculpatului la edinta de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitafii absolute). Legea prevede aducerea obligatorie a
inculpatului arestat la judecarea cauzei, obligatia incumband organului de detinere [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Articolul 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului i liberta^ilor
fimdamentale, prin raportare la art. 5 parag. 4 din acelai act normativ, garanteaza
dreptul acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, care include nu numai
dreptul de a fi prezent la judecata, ci i dreptul de a auzi i de a urmari efectiv
procedura. Aceste drepturi sunt incluse, de altfel, in insSi nofiimea de procedura
contradictorie i rezulta i din garantiile continute de lit. c), d) i e) de la parag. 3
al art. 6 din Conventie^'l
Cu toate acestea, aa cimi am precizat anterior, actuala reglementare aduce
modificari importante in ceea ce privete participarea inculpatului la edinta de
judecata.
Cu caracter de excepfie, edinta de judecata se poate desfaura i in absenp
inculpatului in urmatoarele situa^ii:
a) cand inculpatul este disparut sau se sustrage de la judecata sau cand i-a
schimbat adresa unde locuiete, fara a incunotinta instanta cu privire la aceasta,
iar noua adresa nu a putut fi identificata de catre instan^ [art. 364 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
b) cand inculpatul lipsete nejustificat de la judecarea cauzei, dei a fost legal
citat [art. 364 alin. (3) din Codul de procedura penala];
c) cand inculpatul solicita in scris sa fie judecat in lipsa, in condi^iile in care este
reprezentat de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar
i in cazul inculpatului aflat in stare de detinere. Astfel, in cursul judecafii, pentru
C.E.D.O., cauza Stanford c. Regatului Unit, HotarSrea din 23 februarie 1994, in G. A n toniu ,
A . V la ceanu , a . B a rbu , Codul de procedura penala - texte, jurisprudenfa, hotardri C.E.D.O.,
Ed. Hamangiu, Bucureti, 2006, p. 455.

260

Partea spedala

inculpatul care solicita judecarea sa in lipsa, avem de-a face cu o reprezentare


legald obligatorie.
Pe de alta parte, chiar daca exista aceasta posibilitate a reprezentarii, instanta,
atunci cand considera necesar, poate dispune aducerea cu mandat a inculpatului.
Persoana vdtdmatd, partea civild i partea responsabild civilmente pot
participa la judecata in prima instanta fie personal, fie prin reprezentare; prezenta
lor la judecata in prima instanta nu este insa obligatorie, astfel incat judecata se
poate desfaura i in lipsa lor, cu conditia sd Ji fast legal citate.
Participarea apdrdtorului la judecata in prima instanta este obligatorie in situatiile de asistenta juridica obligatorie. Judecarea unei cauze in care asistenta
juridica este obligatorie in lipsa aparatorului determina incidenta sanctiunii nulitdfii absolute, potrivit dispozitiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura
penala.
Daca persoana citata nu se prezinta in mod nejustificat la edinta de judecata,
instanta de judecata, daca apreciaza ca prezenta acesteia este necesara sau
daca nu a fost posibila comunicarea corespunzatoare a citatiei i imprejurarile
indica fara echivoc ca persoana se sustrage de la primirea citatiei, poate dispune
aducerea ei cu mandat, in conformitate cu dispozitiile art. 265 alin. (1) din Codul
de procedura penala; de asemenea, inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere,
chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca aceasta masura se impune in
interesul rezolvarii cauzei [art. 265 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Totodata, instanta de judecata poate dispune aplicarea unei amenzi judiciare
in conditiile art. 283 alin. (2), (3) i (4) lit. k) din Codul de procedura penala.
In afara de organele judiciare, parti i aparator, la judecata in prima instanta
pot participa i alte persoane care nu au un interes direct in rezolvarea cauzei
(martori, experti, interpret! etc.). Lipsa nejustificata a martorului, expertului sau
interpretului legal citat se sanc|ioneaza cu amenda ju^iciara, potrivit dispozitiilor
art. 283 alin. (2) i (4) lit. b) i 1) din Codul de procedpra penala.
V

S u b s e c t i u n e a a 2 -a . E ta p e le p ro c e ^ u a le ale
ju d e c d t ii in p r im a in s t a n ta

1. Activitatile care compun judecata in prima instanta


In rezolvarea unei cauze penale, judecata in prima instanta apare ca fiind
singurul grad de jurisdictie obligatoriu. Toate activitatile care compun judecata in
prima instanta pot fi clasificate in doua mari categorii, dupa modalitatea in care
se desfSoara: activitdfi procesuale care nu se desJdoard in edinfa de judecatd
i activitdfi procesuale care se desjdoard in edinfa de judecatd.

III. judecata

261

Din categoria activitdtilor care nu se desfdoard in edinta de judecata fac


parte cele care compun:
a) etapa mdsurilor premergdtoare, care este aceeai pentru orice fel de jude
cata (pregatirea dosamlui, repartizarea aleatorie, masuri pentru desemnarea unui
aparator etc.);
b) etapa deliberdrii, care are loc in secret i presupune o consfatuire a tuturor
membrilor completului de judecata in fata caruia au avut loc dezbaterile;
c) etapa redactdrii i comunicdrii hotdrdrii.
In timpul edin}ei de judecata putem identifica urmatoarele etape ale judecatii
in prima instanta:
a) etapa preliminard a verificdrilor (art. 372-374 din Codul de procedura
penala);
b) etapa cercetdrii judecdtoreti. Cercetarea judecatoreasca poate fi de doua
tipuri: propriu-zisd (obinuita), compusa din acte de cercetare obligatorie i acte
eventuale, i cercetarea judecdtoreascd in cazul recunoaterii mvinuirii, care este
o cercetare abreviata. Acordul de recunoatere a vinovatiei din timpul urmaririi
penale nu ii produce automat efectele, astfel ca instanta, prin preedintele de
complet, trebuie sa il intrebe pe inculpat cum dorete sa fie judecat.
Exista o diferenta intre cercetarea judecatoreasca in cazul recunoaterii invinuirii i procedura specials de judecata ca urmare a incheierii unui acord de
recunoatere a vinovatiei. Pozitia procesuala a inculpatului este cea care da natere acestor doua tipuri de cercetari judecatore^ti. Daca inculpatul nu recunoate
invinuirea i nu solicita ca judecata sa aiba loc doar pe baza probelor administrate
in timpul urmaririi penale, atunci vom avea cercetarea judecatoreasca obinuita.
Daca insa inculpatul solicita aplicarea acestei proceduri, vom avea o cercetare
judecatoreasca abreviata, urmand a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsa;
c) etapa dezbaterilor, care constitute punctul culminant al judecatii in prima
instanta.
Dupa etapa dezbaterilor, edinta de judecata se intrerupe, pentru ca judecatorii
sa intre in deliberari, dupa care aceasta se reia pentru pronuntarea hotararii potrivit
dispozitiilor art. 405 din Codul de procedura penala. Pronuntarea hotararii nu are
loc intr-o edinta de judecata obinuita, intrucat partile nu se citeaza, iar completul
de judecata nu participa in integralitatea lui, ci doar preedintele completului
asistat de grefier.
Mentionam ca, in actuala reglementare, ultimul cuvant al inculpatului nu mai
are un caracter distinct, ci reprezinta o etapa in cadrul dezbaterilor.
Daca in timpul urmaririi penale succesiunea actelor de urmarire nu este obli
gatorie i prestabilita, ea depinzand de particularitatile fiecarei cauze i de modul
in care procurorul decide sa efectueze ancheta, in faza de judecata, ca urmare
a oralitatii i publicitatii, activitdfile ce compun edinfa de judecata urmeazd o
ordine prestabilitd, obligatorie i progresivd. Ca urmare a oralitatii edintei de
judecata, preedintele completului este obligat sa anunte trecerea activitatii in

262

Partea speciala

timpul edintei de la un moment la altul (preedintele completului dispune citirea


actului de sesizare, intreaba partile daca mai au de formulat cereri, exceptii, declara terminata cercetarea judecatoreasca, inceperea dezbaterilor).

2. Masurile premergatoare edintei de judecata


Masurile premergatoare constau in activitati, de regula cu caracter administrativ, situate in timp intre momentul de mvestire a instanfei prin hotardrea judecdtorului de camera preliminard i inceputul edinfei de judecata, efectuate in
scopul aducerii cauzei in stare de judecata. Dispuse, de regula, de preedintele
completului de judecata, constau in asigurarea apararii, verificarea indeplinirii
dispozi^iilor privind citarea, respectiv intocmirea i afiarea listei de edinta.
Solutionarea cauzei penale se realizeaza de un complet de judecata legal investit. In prima instan^a, cauzele penale se solutioneaza de un complet de judeca
ta alcatuit dintr-un singur judecator (la judecatorii, tribunale, tribunale militare,
curtea de apel i curtea militara de apel)f*^ i din trei judecatori (la Inalta Curte de
Casatie i Justipe)t^l
Repartizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu, in
sistem informatizat. Cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi trecute
altui complet decat in condi^iile prevazute de lege (art. 53 din Legea nr. 304/2004).
Preedintele completului de judecata are o serie de atributii jfixate, in sensul ca
are obligatia sa ia din timp toate masurile necesare pentru ca judecarea cauzei sa
nusufereamanare [art. 361 alin. (2)dinCoduldeprocedurepenala]. Inacestscop,
dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu vor fi preluate de preedintele
completului, care va lua masurile necesare in scopul pregatirii judecatii, astfel
incat sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.
In cauzele in care asistentajuridica este obligato%, odata cu fixarea termenului
de judecata, vor fi luate masuri cu privire la desemn^^ea imui avocat din oficiu. In
aceste conditii, instanfa de judecata va dispime emitdrea unei adrese la baroul de
avocati ce ii desfa?oara activitatea pe raza teritori4a corespunzatoare sediului
instantei de judecata pe rolul careia se afia inregistr^t dosarul, pentru ca acesta
sa dispuna desemnarea unui avocat din oficiu cu drep^de exercitare a profesiei.
In situatia in care in aceeai cauza au calitatea de inculpat att persoana
juridica, cat i reprezentan^ii legali ai acesteia, preedintele verifica daca inculpatul
persoanS juridica i-a desemnat un reprezentant, iar in caz contrar procedeaza
la desemnarea unui reprezentant din randul practicienilor in insolven^a [art. 361
alin. (5) din Codul de procedura penala].
De asemenea, are obligatia de a lua masiui in vederea citarii par|:ilor i a persoanelor ce urmeaza sa participe la judecarea cauzei. in acest sens, preedintele
Potrivit dispozifiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
Potrivit dispozi^iilor art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004.

III. Judecata

263

de complet verifica indeplinirea dispozitiilor privind citarea i, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acesteia.
in categoria masurilor premergatoare edintei de judecata se inscrie i aceea
referitoare la obligatia preedintelui completului de judecata de a avea grija ca
lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita i afiata de catre grefieml de
edinta cu 24 de ore inaintea termenului de judecata pentru a putea fi consultata
de parti. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta,
dandu-se prioritate celor in care sunt detinuti sau arestati la domiciliu, precum i
celor cu privire la care legea prevede judecarea de urgenta [art. 361 alin. (8) din
Codul de procedura penala].

3. edinta de judecata in prima instanta


Aa cum precizam anterior, edinta de judecata in prima instanta presupune
urmatoarele etape;
a) mceputul edintei de judecata',
b) cercetarea judecatoreascd;
c) dezbaterile.
In cursul edintei de judecata, afirmatiile, intrebarile i sustinerile celor prezenti, inclusiv ale preedintelui completului de judecata, se consemneaza de
catre grefier. Consemnarea presupune inregistrarea cu mijloace tehnice video sau
audio, respectiv note scrise ale grefierului.
Dupa terminarea edintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere,
cate o copie de pe notele grefierului, avand posibilitatea de a le contesta cel mai
tarziu la termenul urmator. In caz de contestare de catre participanfii la proces a
notelor grefierului, acestea vor fi verificate i, eventual, completate ori rectificate
pe baza inregistrarilor din edinta de judecata [art. 369 alin. (5) din Codul de
procedura penala].

3.1. inceputul edintei de judecata


in aceasta etapa se desfaoara urmatoarele activitdfi\
1. verificari cu privire la inculpat;
2. masuri cu privire la martori, experti fi interpre|;i;
3. citirea actului prin care s-a dispus trimiterea in judecata sau a actului prin
care s-a dispus inceperea judecatii;
4. aducerea la cunotinta persoanei vatamate i par|ilor din dosar a drepturilor
i obligatiilor lor, inclusiv a posibilitatii formularii de cereri;
5. formularea de cereri de catre parti i persoana vatamata.
Inceputul judecatii, etapa a edintei de judecata in prima instanta, presupune
deschiderea edin|ei, strigarea cauzei, apelul celor citati, verificari referitoare la

264

Partea speciala

inculpat, luarea unor masuri privind martorii, expertii interpretii, citirea actului
prin care s-a dispus trimiterea in judecata sau a actului prin care s-a dispus inceperea judecatii, acordarea de lamuriri, rezolvarea exceptiilor i a cererilor.
Preedintele completului verifica identitatea inculpatului, iar, in cazul inculpatului persoana juridica, face verificari cu privire la denumire, sediul social i
sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea i calitatea persoanelor
abilitate sa il reprezinte.
Dupa apelul martorilor, expertilor i interpretilor, preedintele completului
cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de edinta, punandu-le in vedere sa nu
se indeparteze fara incuviintarea sa. Expertii raman in sala de edinta, afara de
cazul in care instanta dispune altfel. Martorii, expertii i interpretii prezenti pot fi
ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce
s-a stabilit identitatea lor.
Apreciem ca legiuitorul, in actuala reglementare, a facut un pas inainte in
stabilirea obiectului judecatii, intrucat la acest moment procesual ne aflam in
situatia in care in fata instantei de judecata se prezinta un act de sesizare care este
verificat anterior de judecatorul de camera preliminara.
Potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (1) din Codul de procedura penala, la
primul termen la care procedura de citare este legal indeplinita (care se realizeaza
in etapa premergatoare edintei de judecata) i cauza se afla in stare de judecata
(care presupune constatarea ca pana la acel moment s-au facut toate verificarile cu
privire la inculpati, masuri cu privire la martori, experti, interpreti), preedintele
dispune ca grefierul sa se dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea in
judecata (poate fi rechizitoriul sau actul prevazut de dispozitiile art. 341 din
Codul de procedura penala, respectiv plangerea impotriva solutiilor de netrimitere
in judecata), act principal, sau actului prin care s-a dispus inceperea judecatii
(incheierea sau decizia pronuntata de judecatorul;. de camera preliminara), act
subsidiar. Prin urmare, se da citire actului prin c^re s-a dispus trimiterea in
judecata sau a actului prin care s-a dispus incepere^ judecatii, mai inainte de a
se formula eventualele cereri de catre parti.
V
In vederea garantarii efective a dreptului la a 0 ra re partilor i persoanei
vatamate, legea instituie anumite obligatii in sarcin^preedintelui de complet;
astfel, acesta;
v
- explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce, il intiinfeazd
cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce
declara poate fi folosit i impotriva sa, precum i cu privire la dreptul de a pune
intrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte par^i, martorilor, expertilor
i de a da-explicatii in tot cursul cercetarii judecatoreti, cand socotete ca este
necesar;
- incunotinleazd partea civila, partea responsabila civilmente i persoana
vatamata cu privire la probele administrate in faza urmaririi penale care au fost
excluse i care nu vor fi avute in vedere la solu|:ionarea cauzei;

III. Judecata

265

- pune in vedere persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila pana la


inceperea cercetarii judecatoreti;
- in cazurile in care actiunea penala nu vizeaza o infractiune care se pedepsete
cu detentiune pe viata, preedintele pune in vedere inculpatului ca poate solicita
ca judecata sa alba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi
penale i a inscrisurilor prezentate de parti, daca recunoate in totalitate faptele
retinute in sarcina sa, aducandu-i la cuno^tinta dispozitiile art. 396 alin. (10) din
Codul de procedura penala;
- mtreabd procurorul, partile i persoana vatamata daca propun administrarea
de probe.
Prin urmare, numai dupa ce s-au adus la cunotinta toate chestiunile privitoare
la obiectul judecatii i drepturile persoanelor implicate in activitatea de judecata,
se trece mai departe i numai dupa acest moment este vorba de formularea,
eventual, a unor cereri. In aceasta situatie vorbim despre urmatoarele cereri, pe
care le includem tot in categoria inceputului judecatii: cereriprivind constituirea
ca parte civila, introducerea in cauza a pdrfii responsabile civilmente i recunoaterea mvinuirii, cereri de probatorii.
In cazul in care se propun probe, trebuie sa se arate faptele i imprejurarile
ce urmeaza a fi dovedite (teza probanta), mijloacele prin care pot fi administrate
aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ceea ce privete martorii
i expertii, identitatea i adresa lor. Numai cu indicarea acestor elemente o cerere
prin care se propun probe poate fi evaluata sub aspectul relevantei i utilitatii,
pentru a fi eventual admisa.
Probele administrate in cursul urmaririi penale i necontestate de catre parti nu
se readministreazd in cursul cercetarii judecatore^ti, dar pot fi administrate, din
oficiu, de catre instanta, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului
i justa solutionare a cauzei. Aceste probe sunt puse in dezbaterea contradictorie
a partilor i sunt avute in vedere de instanta la deliberare.
In actuala procedura, procurorul, persoana vatamata i partile pot cere admi
nistrarea de probe noi i in cursul cercetarii judecatoreti, iar instanta de judecata,
la randul sau, poate dispune, din oficiu, administrarea de probe necesare pentru
aflarea adevarului i justa solutionare a cauzei.

3.2. Procedura in cazul recunoaterii invinuirii


Judecata in cazul recunoaterii invinuirii presupune o cercetarejudecdtoreascd
abreviatd, aceasta fiind derogatorie de la desfaurarea judecatii in prima instanta.
Dreptul de a fi judecat dupa procedura in cazul recunoaterii invinuirii este,
ca orice drept procesual, o posibilitate (o facultate), iar pentru ca acesta sa devina
efectiv, trebuie exercitat in conditiile restrictive prevazute de lege.
Procedura de judecare in cazul recunoaterii invinuirii se declaneaza ca ur
mare a unei cereri a inculpatului fdcute pana la inceperea cercetarii judecdto-

266

Partea speciala

reti. Potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedura penala, cererea inculpatului cuprinde doua manifestari de vointa distincte;
- recunoaterea in totalitate a faptelor refinute in sarcina sa; declaratia de
recimoatere trebuie sa fie totala, adica sa priveasca doar faptele retinute in actul
de sesizare a instan|;ei, astfel incat recunoaterea partiala sau cu privire la alte
fapte exclude aplicarea procediiriif^;
- solicitarea ca judecata sa aiba loc numai in baza probelor administrate in
cursul urmaririipenale i a mscrisurilorprezentate de parfi\ in cerere, inculpatul
trebuie sa precizeze ca nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor.
Aa cum am aratat anterior, la termenul de judecata, dupa citirea actului prin
care s-a dispus trimiterea in judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus
inceperea judeca|i i dupa ce i s-a adus la cunotinta invinuirea, preedintele
completului de judecata ii pune in vedere inculpatului ca poate solicita ca
judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale i
a inscrisurilor prezentate de parji. Ca o conditie, legea impune ca inculpatul sa
nu fie acuzat de sdvdrirea unei infracfiuni pentru care legea prevede pedeapsa
detenfiunii p e viafd.
Cererea inculpatului de a fi judecat dupa procedura speciala este consecinfa
unei opfiuni personate a acestuia, care nu trebuie justificata, insa pentru ca
aceasta procedura sa se aplice i cauza sa fie judecata in forma abreviata, instanfa
trebuie sa o admitd^^K Astfel, potrivit dispozitiilor art. 375 alin. (1) din Codul de
procedura penala, instanta trebuie ca, inainte de a se pronunta pe aceasta cerere,
sa procedeze la ascultarea inculpatului, dupa care sa puna cererea in discutia
procurorului i a celorlalte parti.
Daca admite cererea, instanta intreaba partile i persoana vatamata daca propun
administrarea de probe cu inscrisuri [art. 375 alin, (2) din Codul de procedura
penala] i administreaza proba cu inscrisurile incuviintate la acelai tem en sau la
un termen ulterior acordat in acest scop, potrivit dispozitiilor art. 377 alin. (2) din
Codul de procedura penala. In actuala reglementare^in mod expres, legiuitorul
a precizat ca pentru prezentarea de inscrisuri instanfk nu poate acorda decdt un
singur termen de judecata. Totodata, in situatia in carS s-a dispus acordarea unui
nou termen pentru depunerea inscrisurilor, daca adniinistrarea probei anterior
admise apare ca inutila sau nu mai este posibila, instanta poate dispune ca ea sa
nu mai fie administrata, insa numai dupa ce acest aspect este pus in discutia pro
curorului, a persoanei vatamate i a parjilor.
Prin urmare, in procedura recunoaterii invtnuirii, dispozitiile legale permit
doar doua acte de cercetare, respectiv ascultarea inculpatului i administrarea
probei cu inscrisuri solicitate de parti sau de persoana vatamata, instanta procedand la aprecierea probelor administrate in cursul urmaririi penale.
tl A. Z arafiu , op. c it, p. 338.
PI Ibidem.

III. Judecata

267

Referitor la schimbarea mcadrdrii juridice, aceasta este posibila prin vointa


legiuitorului, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 377 alin. (4) din Codul de procedura penala, inculpatul recunoate fapta in dimensiunea ei materiala, iar nu i incadrarea data in actul de sesizare a instantei^^l Prin urmare, instanta poate schimba
incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare, insa numai dupa ce constata
aceasta din oficiu, la cererea procurorului sau a partilor, fiind obligata, totodata,
sa puna in discufie noua incadrare i sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul
sa ceara lasarea cauzei mai la urma, potrivit dispozitiilor legale sus-men|ionate.
Chiar in cazul recunoaterii invinuirii, instanta poate schimba incadrarea juridica
a faptei recunoscute, fiindu-i insa interzis a afecta obiectul judecatii i limitele
investirii, precum i dreptul la aparare al inculpatului^^.
Recurgand la recunoaterea invinuirii in condi|iile art. 375 alin. (1) din Codul
de procedura penala, inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor
de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, i de reducerea cu
o pdtrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii.
Totodata, potrivit dispozitiilor art. 386 alin. (2) din Codul de procedura penala,
daca noua incadrare juridica vizeaza o infractiune pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate, instanta de judecata cheama persoana
vatamata i o intreaba daca intelege sa faca plangere prealabila. in situatia in care
persoana vatamata formuleaza plangere prealabila, instanta continua procedura
de judecata abreviata, in caz contrar dispunand incetarea procesului penal.
Cu toate acestea, daca pentru stabilireaincadrarii juridice, precum i daca, dupa
schimbarea incadrMi juridice, este necesara administrarea altor probe, instanta,
luand concluziile procurorului i ale partilor, dispune efectuarea cercetarii judecatoreti, continuand judecarea cauzei potrivit dispozitiilor de drept comun.
Efectuarea cercetarii judecatore^ti are loc i in situatia in care cererea inculpa
tului de a fi judecat dupa procedura speciala este respinsa de instanta de judecata,
care va proceda potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (5)-(10) din Codul de procedu
ra penala, adica va intreba procurorul, partile i persoana vatamata daca propun
administrarea de probe i va efectua cercetarea judecatoreasca propriu-zisa.

3.3. Diferente intre acordul de recunoatere a vinovatiei i procedura


recunoaterii invinuirii
Acordul de recunoatere a vinovatiei este incheiat in timpul urmaririi penale,
iar procedura recunoa^terii invinuirii presupune o cercetarejudecatoreasca abreviatd.
Acordul de recunoa^tere a vinovatiei se incheie cu procurorul i presupune
recunoatereafaptelor aa cum au f