Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alina-Gabriela Paun
Radu Slavoiu
Procedura penala
Curs pentru admiterem magistratura
si avocatura. Teste-grila
2014
DESPREAUTORI
Bogdan Florin MICU
A b r e v ie r it^ ^
alin.
apud
art.
BJ.
C.E.D.O.
Conventia
C.P.J.P.
D.I.I.C.O.T.
D.N.A.
Dreptul
ed.
Ed.
ibidem
idem
I.C.C.J.
lit.
M. Of.
n.n.
nr.
op. cit.
O.U.G.
Pparag.
pet.
R.D.P.
.a.
s.n.
Trib.
urm.
vol.
alineatul
indica o citare preluata de la alt autor, nu din
original
articolul
Buletinul jurisprudentei
Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Conventia europeana a drepturilor omului i
libertatilor fundamentale
Culegere de praetica judiciara in materie penala
Directia de Investigate a Inft-actiunilor de
Criminalitate Organizata i Terorism
Directia Nationala Anticoraptie
revista Dreptul
editia
Editura
in acelai loc (acelai autor, in aceeai lucrare, la
aceeai pagina)
acelai (acelai autor, in aceeai lucrare)
Inalta Curte de Casatie i Justitie
litera
Monitorul Oficial al Rom^niei, Partea I
nota noastra
numarul
opera citata
ordonanta de urgen^a a Guvemului
pagina
paragraful
punctul
Revista de drept penal
i al^ii
sublinierea noastra
Tribunalul
urmatoarele
volumul
Cuprins
PARTEAGENERALA
Capitolul I. Principiile i limitele aplicarii legii procesual p en ale_________ 3
Secfiunea 1. Principiile fundamentale care stau la baza procesului p en a l__3
1. Principiul legalitatii _________________________________________ ^3
2. Principiul separarii fiinctiilor judiciare___________________________ 5
3. Prezumtia de nevinovatie_______________________________________7
4. Principiul aflarii adevarului -__________________________________ 8
5. Ne bis in idem ___2_________________________________________
9
6. Principiul oficialitatii_______________________________________ _11
7. Caracterul echitabil i termenul rezonabilal procesului penal_______ 13
8. Principiul garantarii dreptului la libertate isiguranta_____________ 13
9. Principiul garantarii dreptului la aparare_________________________ 15
10. Principiul respectarii demnitatii umane i a vietii private__________ 17
11. Limba oficiala i dreptul la interpret___________________________ 19
12. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal________________ 19
13. Principiul operativitatii in procesul penal_______________________20
Secfiunea a 2-a. Limitele aplicarii legii procesual penale_______________ 21
1. Aplicarea in timp a legii procesual penale _______________________21
1.1. Principiul activitatii_______________________________________21
1.2. Exceptii de la principiul activitatii___________________________22
2. Aplicarea in spatiu a legii procesual penale _____________________ 23
2.1. Principiul teritorialitatii___________________________________ 23
2.2. Exceptii de la principiul teritorialitatii________________________23
Capitolul al Il-lea. Actiunea penala i actiunea civila m procesul
p en a l_________________________________________________________ 25
Secfiunea 1. Acfiunea penala in procesul penal_______________________ 25
l.N o |iu n e ___________________________________________________ 25
2. Punerea in micare a actiunii penale____________________________26
3. Exercitarea actiunii penale ___________________________________ 27
4. Stingerea ac|iunii penale ______________________________________ 27
4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala]_________________________________________________ 28
4.2. Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarita cu
vinova|ia prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedura penala]_______________________________________ 29
4.3. Nu exista probe cS o persoana a savarit infrac|;iunea [art. 16
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala]________________ 29
VIII_______________________________ Cuprms_____________________________ _
Cuprins
IX
Cuprins
Cuprins
XI
XII
Cuprins
__________________
__________________________________ Cuprins__________________________
XIII
XIV
Cuprins
Cuprins
XV
XVI
Cuprins
________________________________
Cuprins_______________________________ XVII
1. Principiul legalitatii
Principiul legalitatii {nulla iustitia sine lege) da expresie regulii ca procesul
penal trebuie sa se desfaoare, in toate etapele sale, cu respectarea dispozi^iilor
prevazute de lege (art. 2 din Codul de procedura penala). Principiul legalitatii
procesului penal este o transpunere pe plan particular a principiului general al
legalitatii consacrat in art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, unde se arata:
In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale i a legilor este obligatoriet*3.
Noul Cod de procedura penala garanteaza legalitatea procesuala prin instituirea, pe de o parte, a sanc|;iunilor ce pot interveni in caz de nesocotire a dispozitiilor procesuale, iar, pe de alta parte, prin fixarea unor parghii de supraveghere i
control permanent intre participanfii la procesul penal.
Sancfiunile ce opereaza in caz de incalcare a normelor de procedura penala se
impart in doua categorii: sanctiuni aplicabile persoanelor {sancfiunipersonate) i
sanc|:iimi aplicabile activita|ii procesuale nelegale (sancfiuni procedurale). Din
tl I. N eagu , Tratat de procedura penala. Partea generala, ed. a 3-a, Ed. Universul Juridic,
Bucureti, 2013, p. 72.
Partea generala
categoria celor personale face parte amenda judiciara, ce poate fi aplicata acelui
participant la procesul penal care efectueaza o activitate procesuala altfel decat
prevede legea. Spre exemplu, potrivit art. 283 alin. (4) lit. k) din Codul de procedura penala, nerespectarea de catre suspect sau inculpat a obligatiei de a incunotinta in scris, in termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice
schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda
de la 500 la 5.000 lei. De asemenea, atunci cand incalcarea normei de procedura
apartine unui organ judiciar, poate interveni raspunderea disciplinary a acestuia.
Spre exemplu, conform art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor i procurorilor^^i, fapta de a nu respecta secretul deliberarii^^ constituie
abatere disciplinara.
Daca, urmare a activitatii procesuale nelegale, s-a cauzat o paguba patrimoniala
unei persoane, se antreneaza raspunderea civild a celor in culpa. In acest sens,
art. 538 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede ca persoana care a fost
condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in
situatia in care, in urma rejudecarii cauzei, constatandu-se ca s-a produs o eroare
judiciara, s-a pronun|at o hotarare definitiva de achitare. In aceasta situatie, statul
va avea actiune in regres, pentru recuperarea sumei platite, in contra persoanei
care, cu rea-credinta sau din culpa grava, a provocat situatia generatoare de daime
[art. 542 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Celor vinovafi de incalcarea legii de procedura penala li se pot aplica inclusiv
sancfiuni penale. Spre exemplu, fapta de a condamna o persoana tiind ca este
nevinovata constituie infrac|iunea de represiune nedreapta [art. 283 alin. (2) din
Codul penal]; aceasta infrac|;iune nu reprezinta altceva decat o incalcare a regulii
de procedura prevazute de art. 396 alin. (2) din Codul de procedura penala,
imputabila judecatorului.
Sanctiunile procedurale lipsesc de efecte acele acte procesuale realizate cu
incalcarea legii. In acest sens, art. 280-282 din Codul de procedura penala reglementeaza nulitatea; conform art. 280 alin. (1) din Codul de procedxira penala,
incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfaurarea procesului penal
atrage nulitatea actului in condi^iile prevazute expres de pr^entul cod, iar potri
vit alin. (2) al aceluia^i articol, actele indeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la randul lor lovite de nulitate, atunci cand exi'sta o legatura directa
intre acestea i actul declarat nul. De asemenea, art. 102 alin. (2) din Codul de
procedura penala stabilete ca probele ob|;inute in mod nelegal nu pot fi folosite
in procesul penal.
Alaturi de sanc|iuni, Codul de procedura penala stabilete i un sistem de
pdrghii de control al activita|ii unor participan^i la procesul penal de catre ceilal|i,
cu scopul de a garanta respectarea legii de procedura penala. Spre exemplu,
Republicata in M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005.
P' Potrivit art. 392 alin. (2) din Codul de procedurS penala, completul de judecatS delibereaza
in secret.
conform art. 299 alin. (2) din Codul de procedura penala, procurorul exercita
supravegherea activitatii organelor de cercetare penala, astfel ca niciun suspect
sau inculpat sa nu fie retinut decat in cazurile i in conditiile prevazute de lege. De
asemenea, potrivit art. 342 din Codul de procedura penala, procedura de camera
preliminary are ca obiect verificarea de catre judecatorul de camera preliminara
a legalitatii administrarii probelor i a efectuarii actelor de catre organele de
urmarire penala. Tot astfel, sentinta prin care prima instanta a rezolvat fondul
cauzei este supusa controlului de catre instanta de apel (atunci cand titularii caii
de atac au exercitat-o), dupa cum, in anumite conditii, chiar hotararile definitive
pot fi supuse verificarii prin intermediul cailor extraordinare de atac (spre exemplu, recursul in casatie). In ipoteza in care s-ar constata ca hotararea supusa verifi
carii este nelegala, ea va fi desfiintata sau casata, urmand a se proceda la o noua
judecata conform dispozitiilor legale.
Partea generala
3. Prezumtia de nevinovatie
Principiul prezumtiei de nevinovatie este inscris atat in art. 6 parag. 2 din
Conventia europeana a drepturilor omului, cSt i in dispozi|iile art. 23 alin. (11)
din Constitutia Romaniei. in Codul de procedura penala el ii gasete sediul la
art. 4 alin. (1), conform camia orice persoana este considerata nevinovata pana
la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.
Prezumtia de nevinovatie constituie garantia procesuala ca, in lipsa de probe
certe, nicio persoana nu poate ii trasa la raspundere penala. !n reglementarea
modului in care se deraleaza procesul penal, legea obliga organele judiciare sa
pomeasca de la presupunerea nevinovatiei suspectului sau inculpatului. Sub acest
aspect, semnalam ca, pe timpul derularii activitatii procesuale pana la ramSnerea
definitiva a hotarmi penale, cel care in realitatea obiectiva a comis o infractiune
va avea statutul unui nevinovat in realitatea procesuala. Pe cale de consecinta,
sarcina de a dovedi prin probe vinovatia unei persoane revine, pe parcursul
procesului penal, organelor judiciare.
Principiul prezum|iei de nevinovatie nu inseamna atitudinea pasiva fata de
infi*actori, ci impune ca organul care efectueaza urmarirea penala impotriva
unei persoane sa ii dovedeasca vinovatia i ca instanta de judecata sa nu declare
vinovata o persoana pna ce vinovatia sa nu rezulta cu certitudine din probele
administratet^l Aceasta regula este inscrisa in mod explicit la art. 99 alin. (1)
teza I din Codul de procedura penala, potrivit camia in actiunea penala sarcina
probei apartine in principal procuromlui, text dublat de dispozitiile art. 99
alin. (2), conform camia suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de
nevinovatie, nefiind obligat sa ii dovedeasca nevinovatia, i are dreptul de a nu
contribui la propria acuzare.
Prezumtia de nevinovatie face ca sarcina probei m procesul penal so. revind
celui care acuzd, adica organelor de urmarire penala {eius incumbit probatio
['1 Gr. T h eodoru , Tratat de Drept procesual penal, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2008,
p. 99.
Partea generala
qui dicit, non qui negai). Pana la momentul cand se produc probe de vinovatie,
suspectul sau inculpatul poate avea o atitudine pasiva, nefiind obligat sa dovedeasca nimic, din moment ce prezumtia de nevinovatie li profitai'l Odata ce
exista probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a dovedi lipsa
lor de temeinicie, propunand i administrand probe m conditiile legii.
Din jocul probelor se nafte hotararea judecatoreasca prin care instanta rezolva
fondul cauzei, care poate fi una de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei,
de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a procesului penal.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura
penala, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii pe
depsei pot fi pronuntate numai daca instanta constata, dincolo de orice indoiald
rezonabild, ca fapta exista, constituie infractiune i a fost savarita de inculpat.
Aceasta inseamna ca prezumfia de nevinovatie se rastoama numai prin probe certe
de vinovatie. Daca insa, in urma administrarii intregului probatoriu, ramane indoiala, aceasta se va interpreta intotdeauna in favoarea suspectului sau inculpatului, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedura penala (in dubio pro reo).
Dupa cum se poate observa din cele de mai sus, prezumtia de nevinovdfie are
caracter relativ. Ea mceteaza sa mai subziste fa|a de inculpatul a cami vinovatie
a fost dovedita fara dubiu, fiind stabilita prin hotararea judecatoreasca definitiva
de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanare a aplicarii pedepsei.
Prin prisma practicii judiciare in materie, devin evidente importanta prezumtiei
de nevinova|:ie in intreaga economic a procesului penal i necesitatea perfectionarii
institutiilor procesuale in care este evocata existenta probelor de vinovatie, astfel
incat reglementarea sa se subscrie acestui principiu fundamentalt^l
t'J De altfel, potrivit art. 83 lit. a) din Codul de procedurS penala, inculpatul are dreptul de a
nu da nicio declara^ie pe parcursul procesului penal, atrSgandu-i-se aten^ia c5, daca refuza sa dea
declara^ii, nu va suferi nicio consecin^a defavorabiia; acelai drept il are i suspectul, potrivit art. 78
din Codul de procedura penala.
PI I. N eagu , op. cit., p. 79.
N. VOLONCIU, Drept procesual penal, Ed. Didactica i Pedagogica, Bucureti, 1972, p. 49;
M. B asarab , Drept procesual penal, vol. I, ed. a 2-a, Universitatea Babe-Bolyai Cluj, Facultatea
de Drept, apud I. N eagu , op. c it, p. 79.
5. Ne his in idem
Anumite principii care s-au cristalizat in practica anterioara sunt prevazute, in
mod expres, in Codul de procedura penala. Spre exemplu, ne bis in idem, adica
principiul autoritdfii de lucru judecat, este reglementat m mod expres in actualul
Cod de procedura penala, ca regula absoluta.
Exceptia de la principiul autoritatii de lucru judecat prevazuta de dispozitiile
art. 335 din Codul de procedura penala anterior, ce viza extinderea ac|iunii penale
pentru alte acte materiale, cand instan^a reunea cauzele i desfiin^a o hotarare
definitiva, nu mai exista, toate aceste situatii urmand a fi rezolvate in actuala
reglementare in procedura camerei preliminare, iar nu in cursul judecafii.
In actuala reglementare, Titlul I al Par^ii generale referitor la principiile legii
procesuale penale inscrie principiul ne bis in idem la art. 6, sub forma: Nicio
persoana nupoate fi urmarita sau judecata pentru savar^irea unei infi-acfiuni atunci
cand fa]:a de acea persoana s-a pronunfat anterior o hotarare penala definitiva cu
privire la aceeai fapta, chiar i sub alta incadrare juridica. Noua reglementare
10
Partea generala
11
6. Principiul oficialitatii
Acest principiu este prevazut la art. 7 din Codul de procedura penala, sub
denumirea marginala de obligativitatea punerii in micare i a exercitdrii
ac}iunii penale.
Oficialitatea procesului penal semnifica regula ca, din moment ce sunt probe
ca s-a savar^it o infractiune i nu exista niciun impediment legal, actiunea penala
ava^nd ca scop tragerea la raspundere penala a infiactorului trebuie pusa in micare
i exercitata in mod obligatoriu de catre procuror, din proprie initiativa, fara a fi
necesara staruinta sau cererea unei persoane fizice ori juridice. Aceasta reiese de
altfel i din dispozitiile art. 309 alin. (1) din Codul de procedura penala.
Ca o consecinta a acestui principiu, m sarcina organelor judiciare s-au fixat
obligafii legate de declanarea i derularea procesului penal. Spre exemplu,
potrivit art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala, cand actul de sesizare
indeplinete conditiile prevazute de lege i se constata ca nu exista vreunul dintre
cazurile care impiedica exercitarea actiunii penale prevazute la art. 16 alin. (1),
organul de urmMre penala dispune (formularea fiind imperativa - n.n.) mceperea
urmaririi penale cu privire la fapta.
Aa cum reiese din dispozitiile art. 7 din Codul de procedura penala, obligativitatea punerii in micare i a exercitdrii vizeazd actiunea penala. Rezulta, prin
urmare, ca principiul oficialitatii actioneaza in latura penala a cauzei. In latura
civila a procesului penal se manifests msa principiul disponibilitdfii, actiunea civila urmand a se declana i exercita doar ca urmare a vointei persoanei vatamate
sau a succesorilor acesteia^^l
De la oficialitatea procesului penal legiuitorul derogd in anumite situafii.
Astfel:
a)
potrivit art. 7 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazurile i m con
ditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunja la exercitarea acfiunii
penale daca, in raport cu elementele concrete ale cauzei, nu exista un interes pu
blic in realizarea obiectului acesteia. Obiectul actiunii penale este reprezentat de
tragerea la raspundere penala a celor care au savarit infi:actiuni [art. 14 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. Cu toate ca, de principiu, infi-actiunea lezeaza
intreaga societate i aceasta trebuie sa reactioneze, exista situatii concrete in care,
din evaluarea modului i a mijloacelor de comitere, a consecintelor produse, a
persoanei faptuitorului, se constata ca fapta are o insemnatate scazuta, iar inteC. C elea , op. c it, p. 12-13.
Cu excepfia situatiilor prevazute la art. 19 alin. (3) din Codul de procedura penala.
12
Partea generala
13
In doctrina, raportat la cele de mai sus, s-a optat pentru urmatoarea clasificare
a cauzelor penale: de acuzarepublica (atunci cand oficialitatea actioneaza netirbit), de acuzare privatd (atunci cand oficialitatea este inlaturata atat in privinta
declanarii procesului penal, cat i in privinta continuarii sale) i de acuzare mixta
(atunci cand oficialitatea este inlaturata fie in privinta declanarii procesului pe
nal, fie in privinta continuarii sale)f^l
judiciara^^^.
Conform dispozitiilor art. 8 din Codul de procedura penala, organele judiciare
au obligatia de a desfaura umiMrea penala i judecata cu respectarea garantiilor
procesuale i a drepturilor partilor i ale subiectilor procesuali, astfel incat sa
fie constatate la timp i in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio
persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care
a savarit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-im termen rezonabil.
Ca o garantie efectiva pentru respectarea acestui principiu, in actuala reglementare, in dispozitiile art. 488^-488^ din Codul de procedura penala, este prevazuta contestafia privind durata procesului penal, prin intermediul careia, atunci
cand activitatea de urmarire penala sau de judecata nu se indepline^te intr-o du
rata rezonabila, suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila i partea
responsabila civilmente^'^^ pot solicita accelerarea procedurii.
14
Partea generala
15
16
Partea generala
17
G r . T h e o d o ru , op. c it, p . 1 0 1 -1 0 3 .
1. N e a g u , op. c it, p. 94.
18
___________Partea generala______________________________
Conform art. 11 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectarea vie}ii
private, a inviolabilitdtii domiciliului i a secretului corespondentei sunt garantate. Restrangerea exercitarii acestor drepturi nu este admisa decat in conditiile
legii i daca este necesara intr-o societate democratica.
Viata privata, inviolabilitatea domiciliului i secretul corespondentei constituie
drepturi fundamentale ale individului, fiind prevazute ca atare in art. 8 parag. 1 din
Conventia europeana a drepturilor omului i art. 26-28 din Constitutia Romaniei.
Legea prevede restrictiv cazurile i conditiile in care organele judiciare pot
recurge la masuri care aduc atingere acestor drepturi fundamentale, fixandu-se,
implicit, garantiile procesuale necesare spre a se evita ingerintele nejustificate in
exercitiul lor. Spre exemplu, din dispozitiile art. 139 alin. (1) lit. c) din Codul de
procedura penala rezulta ca, pentru autorizarea supravegherii tehnice a imei persoane (in care se includ metode precum interceptarea comunicatiilor, supravegherea video, audio sau prin fotografiere), judecatorul de drepturi i libertati trebuie
sa verifice daca probele nu ar putea fi obfinute intr-un alt mod, care nu implica
lezarea drepturilor fundamentale, sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor
sau a unor bunuri de valoare.
Tot astfel, potrivit art. 156 alin. (2) din Codul de procedura penala, perchezitia
nu trebuie sa constituie o ingerinta disproporfionata in viata privata. Se poate re
curge la acest procedeu numai cu autorizarea unui judecator. In principiu, perche
zitia domiciliara nu poate incepe inainte de ora 6,00 sau dupa ora 20,00 [art. 159
alin. (3) din Codul de procedura penala^^^]. Anterior inceperii perchezitiei, celor
la care aceasta se efectueaza li se va solicita predarea de bunavoie a persoanelor
sau a obiectelor cautate, iar daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efec
tueaza [art. 159 alin. (8) din Codul de procedura penala]. in cazul perchezitiei
informatice, legea prevede obligatia organelor de urmarire penala de a lua masuri
astfel incat faptele sau imprejurarile din viata personala a celui la care se efec
tueaza perchezitia sa nu devina, in mod nejustificat, pu^lice [art. 168 alin. (14)
din Codul de procedura penala].
Garan^ii asemanatoare pot fi observate i in privin^a alter activitati procesuale.
Spre exemplu, in cursul urmaririi penale, atunci cand pentru executarea unui
mandat de aducere este necesara patnmderea fara consim^inant intr-un domiciliu
sau sediu, acesta se va emite de un judecator de drepturi i libertati, potrivit
art. 265 alin. (4) din Codul de procedura penala; spre deosebire, in situatiile ce
nu implica o asemenea atingere adusa inviolabilitatii domiciliului, mandatul de
aducere se emite de catre organul de urmarire penala.
19
20
Partea generala
cazulf^^.
Credem chiar ca regula operativita|ii decurge implicit din dispozifiile art. 8 din
Codul de procedura penala, care impun necesitatea ca infrac|iunile ,^a fie constatate la timp, iar orice persoana care a savarit o infrafejiune sa fie pedepsita, in
conditiile legii, Jntr-un termen rezonabiF.
'
Celeritatea in derularea procedurilor judiciare in materie penala rezulta i din
alte dispozifii ale Codului de procedura penala. Spre ejfcmplu, pottivit art. 60,
procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, edte obligat sa efectueze
actele de urmarire penala care nu sufera amanare, chiar, daca acestea privesc
o cauza care nu este de competenta sa. De asemenea, potoivit art. 43 alin. (2),
instan^a poate dispune reunirea cauzelor in anumite situa|ii prevazute de lege,
daca prin aceasta nu se mtdrzie judecata.
Idem, p . 109.
21
22
Partea generala
art. 104 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 92 alin. (1) din Codul de procedura
penala anterior. Daca insa aceeai activitate s-ar reaiiza dupa data de 1 februarie
2014, prezenta unui martor asistent este obligatorie numai daca in spatiul unde
urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana, conform art. 159
alin. (15) din Codul de procedura penala.
Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala i pentru modificarea i completarea unor acte normative care cuprind dispozitii
procesual penale (M. Of. nr. 515 din 14 august 2013) i Legea nr. 187/2012 pentru punerea in
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012).
Cu exceptia cauzelor de competenfa parchetelor militare ?i a sec^iilor militare din cadrul
parchetelor competente.
23
In dreptul procesual penal nu sunt aplicabile principiile personalita^ii, realitafii sau universalitafii legii penale, prevazute de art. 9-11 din Codul penal.
Potrivit dispozifiilor art. 602 din Codul de procedura penala, Termenii sau expresiile al
caror m|:eles este anume explicat in Codul penal au acelai inteles i in Codul de procedura penala.
V. D o n g o r o z .a., Explicafii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Partea
generald, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1975, p. 15; G r . T h e o d o ru , op. c it, p. 54.
24
Partea generala
tionalitatii pe plan mondial au determinat unele derogari de la principiul teritorialitatii legii procesual penalel^^.
Sunt asemenea excepdi;
- comisia rogatorie internationald activd cu aplicarea legii strdine ~ care
presupune efectuarea unui act procedural in strainatate (spre exemplu, ascultarea
unui martor), conform legii statului respectiv, care va fi insa valabil in fata organelor judiciare romane intr-o cauza penala instrumentata in Romania (in acest fel,
legea straina va produce efecte in procesul penal din Romania);
- comisia rogatorie internafionald activd cu aplicarea legii romane - care
presupune ca unui act procedural efectuat in strainatate i se aplica legea procesual
penala romana; in aceasta situatie, suntem in prezenta unei exceptii de la principiul
teritorialitatii legii procesual penale romane, intrucat legea romana se aplica in
afara teritoriului statului roman;
- comisia rogatorie internafionald pasivd cu aplicarea legii strdine ~ care
presupune ca organul judiciar din Romania (in calitate de stat solicitat) va avea
de efectuat un act procedural cu aplicarea legii straine (a statului solicitant). i
de aceasta data vorbim de o exceptie de la principiul teritorialitatii, intrucat pe
teritoriul Romaniei se aplica o lege straina.
Nu reprezinta o exceptie situatia comisiei rogatorii intemationale pasive cu
aplicarea legii romane, intrucat, in acest din urma caz, legea procesual penala
romana se aplica in interiorul granitelor RomMei;
- recunoaterea i executarea hotdrdrilorpenale i a actelor judiciare strdine,
cand acestea produc efecte pe teritoriul Romaniei, in conformitate cu dispozitiile
Legii nr. 302/2004123;
- imunitatea de jurisdicfie a agentului diplomatic (art. 31 pet. 1 din Conventia
cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena la 18 aprilie 1961);
- imunitatea de jurisdicfie a funcfionarilor consularS, pentru actele savarite
in exercitarea functiilor consulare (art. 43 pet. 1 din Cdnventia de la Viena cu
privire la relatiile consulare, incheiata la 24 aprilie 1963);
1. Notiune
Definitii ale actiunii penale se regasesc in doua texte ale Codului de procedura
penala, in art. 15 (situat in Partea generala, Titlul II Actiunea penala i actiunea
civila in procesul penal, Capitolul I Actiunea penala) i in art. 309 (situat in
Partea speciala, Titlul I Urmarirea penala, Capitolul IV Efectuarea urmaririi
penale).
La prima vedere, se constata o diferenta de reglementare intre cele doua articole. Astfel, in art. 15 din Codul de procedura penala se arata ca actiunea penala
se pune in micare i se exercita cand exista probe din care rezulta presupunerea
rezonabila ca o persoana a savarit o infractiune i nu exista cazuri care impiedica punerea in micare sau exercitarea acesteia. In schimb, conform art. 309
alin. (1) din Codul de procedura penala, actiunea penala se pune in micare de
catre procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, de indata ce se constata
ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savarit o infractiune i nu exista
vreunul dintre cazurile de impiedicare, prevazute la art. 16 alin. (1). In realitate,
in art. 15 din Codul de procedura penala regasim o definitie generala a actiunii
penale, in timp ce art. 309 din acelafi cod reglementeaza punerea in mi^care a ac
tiunii penale, de catre procuror, in cursul fazei de urmarire penala. Acest din urma
articol este un text mai restrictiv cu privire la conditiile ce trebuie indeplinite pentru punerea in micare a actiunii penale decat cele prevazute de art. 15. Intrucat
textul din Partea speciala (art. 309) este cel care confera aptitudine functionala
actiunii penale, apreciem ca acesta este cel care definete corespunzator no|iunea
de ac^iune penala^^l
Ac|iunea penala este actiunea exercitata de procuror atunci cand exista probe
ca o persoana a savarit o infracfiune. Dispozifiile art. 309 din Codul de proce
dura penala conduc la o diferentiere clara intre calitatea de inculpat i cea de
suspect, intrucat, pentru dobandirea calita|ii de suspect, sunt suficiente - conform
art, 305 alin. (3) din Codul de procedura penala - indiciile rezonabile (textul facand referire la banuiala rezonabila ca persoana a savarit o fapta penala), in timp
Dispozi^iile art. 309 din Codul de procedurS penala au fost modificate prin O.U.G. nr. 3/2014
pentru luarea unor mSsuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedura penala i pentru implementarea altor acte normative (M. Of. nr, 98 din 7 februarie 2014).
26
Partea generala
ce, pentru dobandirea calitatii de inculpat, textul vorbete de probe, in sensul legii
procesual penale.
Putem defini actiunea penala drept acel mijloc procesual prin intermediul
cdruia conflictul de drept penal ndscut ca urmare a sdvdrprii unei infractiuni
este adus in fafa organelor judiciare spre a fi solujionaf^^.
27
procedura penala] i continua in personam [art. 305 alin. (3) din Codul de procedura penala].
De asemenea, trebuie precizat ca, in actuala reglementare, in timpul urmaririi
penale, procurorul i organul de cercetare penala dispun asupra masurilor luate
prin ordonanta, cu excepfia cazurilor in care legea prevede altfel. O astfel de
exceptie o reprezinta situatia infractiunii flagrante, a carei constatare se realizeaza
prin proces-verbal.
28
Partea generala
4.1. Fapta nu exista [art. 16 alin. (1) lit. a) din Codtil de procedura
penala]
Din punct de vedere al exprimarii, dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala sunt identice cu dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala anterior: fapta nu exista.
Trebuie insa a se constata ca din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul de pro
cedura penala lipsesc dispozifiile lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura
penala anterior, potrivit carora faptei ii lipsete unul din elementele constitutive
ale infractiunii. In reglementarea anterioara, aceasta insemna fie ca lipsesc elemente ale laturii obiective a infractiunii, fie ca nu sunt intrunite conditiile privind
latura subiectiva, adica forma de vinovatie prevazuta de lege pentru respectiva
infi*actiune.
Raportandu-ne la noua reglementare, constatam ca jumatate din dispozi|iile
lit. d) ale art. 10 alin. (1) din Codul de procedura penala anterior au fost preluate
in dispozitiile lit. b) ale art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit
carora fapta nu este prevazuta de legea penala sau nu a fost savdritd cu forma
de vinovdfieprevdzutd de lege (s.n.).
In aceste condifii, apreciem ca, in actuala reglementare, cea de-a doua juma
tate a dispozitiilor lit. d) a art. 10 alin. (1) din Codul de picocedura penala anterior
(referitoare la lipsa elementelor laturii obiective a infi'aptiunii) se regasete in
dispozi|iile lit. a) de la art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prin urmare, dispozi|;ia din aceasta litera trebuie interpretata nu num|i in sensul ca fapta nu
exista in materialitatea sa, ci i ca nu sunt intrunite elementele constitutive sub
aspectul laturii obiective a infrac|iunii. Apreciem ca aceast^ este solu^ia corecta,
avand in vedere i faptul ca dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala nu
mai prevad solu^ia acordarii de despagubiri in ipoteza pronuntarii unei hotarM de
achitare in baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedure penala.
Astfel, in cursul urmaririi penale se va putea dispune o solufie de clasare, iar
in timpul judeca|ii o solutie de achitare, intemeiata pe art. 16 alin. (1) lit. a) din
Codul de procedura penala, i atunci c^nd se va constata ca nu sunt intrunite ele
mentele constitutive sub aspectul laturii obiective a infi*actiunii.
29
30
Partea generala
31
tea vizand nu numai denumirea marginala, ci continutul acestei dispozitii. Trebuie sa precizam ca m actuala reglementare reprezinta cauzd de neimputabilitate
inclusiv eroarea de drept, daca vorbim de dispozitii extrapenale. Prin urmare, acel
nemo censetur ignorare legem' este restrans ca principiu in noua reglementare,
circumscriindu-se acestei ipoteze, adica se poate invoca necunoaterea legii, dar
nu a legii penale, la a carei cunoatere orice persoana este obligata^l
Prin urmare, eroarea, ca o cauza de neimputabilitate, prezinta o modificare
extrem de consistenta in ceea ce privete tipul de eroare. Cu privire la eroarea de
fapt i celelalte foste cauze care inlaturau raspunderea penala, nu exista modificari
semnificative in actuala reglementare. Cu atat mai mult este eficienta o asemenea
interpretare, cu cat trasaturile esentiale ale infractiunii sunt altele in actualul Cod
penal, pentru ca legiuitorul a inteles sa defineasca infiractiunea (art. 15 din Codul
penal) mention^nd inclusiv ca fapta constituie infractiune daca nu exista o cauza
justificativa sau o cauza de neimputabilitate.
Prin urmare, importanta acestor cauz;e este data i de faptul ca ele sunt mscrise
printre trasaturile esentiale ale infractiunii, astfel incat atat procurorul, cat i judecatorul, fiecare cu prilejul realizarii propriei sale activitati de urmarire penala ori
de judecata, cand interpreteaza probele, pentru a dispune unul dintre ei trimiterea
in judecata, iar celalalt condamnarea, trebuie mai inainte de orice sa constate ca
fapta intrune^te trasaturile esentiale ale infractiunii, iar apoi sa constate i indeplinirea elementelor constitutive de la textul incriminator pentru fiecare infractiune
in parte. Aadar, aceasta modificare importanta a Codului penal are influenta asupra analizei art. 16 din Codul de procedura penala.
Precizam i ca, daca actiimea penala s-a stins ca urmare a existentei unei cauze
de neimputabilitate, suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea
procesului penal, potrivit dispozitiilor art. 18 din Codul de procedura penala,
situatie in care, daca se constata incidenta unui caz dintre cele prevazute de art. 16
alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura penala, solutia se va dispune in raport cu
acesta, iar in caz contrar se va mentine temeiul initial.
Spre exemplu, inculpatul este trimis in judecata pentm savarirea infractiunii de abiiz in
serviciu, constand in aceea ca, in calitate de reprezentant al unei institu^ii, a aprobat transfeml
dreptului de proprietate asupra unui imobil, dei acel imobil apartinea domeniului public al statului,
procuroml sustinand in rechizitoriu ca inculpatul a interpretat in mod greit dispozi|iile legale in
materia dreptului de proprietate, apreciind ca este vorba de un drept de proprietate privata, i nu
de un drept de proprietate publica, i, din acest motiv, a mstrainat imobilul respectiv. Un asemenea
inculpat poate invoca eroarea de drept, intrucat chestiunile legate de natura dreptului de proprietate
sunt reglementate de o dispozi^ie extrapenala, in acest sens textul final al alin. (4) al art. 30 din Co
dul penal fiind suficient de clar: Prevederile alin. (l)-(3) se aplica in mod corespunzator i in cazul
necimoaterii unor dispozitii legale extrapenale.
32
Partea generala
33
34
Partea generala
Codul de procedura penala), situatie in care, daca se constata incidenta altui caz
de la art. 16 alin. (1), solutia se va dispune in raport cu acesta, iar in caz contrar
se va mentine temeiul initial.
Decesul suspectului sau inculpatului persoand flzicd, precum i radierea suspectului ori inculpatului persoand juridicd sting actiunea penala, intrucat raspunderea penala este personala, de aceea, in cazul in care autorul infractiunii a
decedat sau persoana juridica autoare a infractiunii a fost radiata, actiunea penala
nu poate fi pusa in micare, iar daca a fost pusa in micare, ea nu mai poate fi
exercitatatl
retif^l
In cazul in care fapta a fost comisa in participatie penala, retragerea plangerii
prealabile produce efecte in personam, numai cu privire la persoana fa^ de care
plangerea a fost retrasa [art. 158 alin. (2) din Codul penal]. Prin urmare, actiunea
penala se va stinge numai daca plangerea a fost retrasa fata de toti faptuitorii.
Atunci cand retragerea s-a facut numai fata de unul\, sau unii dintre ace^tia,
actiunea penala va continua sa se exercite impotriva celorlalti.
Daca actiunea penala s-a stins ca urmare a retrag^i plangerii prealabile,
suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea j^rocesului penal (art. 18
din Codul de procedura penala).
Impacarea pdrfilor inlatura raspunderea penala i stinge actiunea penala la
infractiuni urmaribile din oficiu, daca legea o prevede expres [art. 159 alin. (1) din
Codul penal]. Sunt asemenea infractiuni, spre exemplu, ftirtul [art. 231 alin. (2)
din Codul penal] sau inelaciunea [art. 244 alin. (3) din Codul penal].
Idem, p. 296.
PI Apreciem ca retragerea plangerii prealabile poate interveni ?i in caz de redeschidere a pro
cesului penal, intrucat admiterea cererii de redeschidere atrage desfiinfarea de drept a hotararii
pronunfate in lipsa persoanei condamnate [art. 469 alin. (7) din Codul de procedura penala].
35
Legea nr. 192/2006 privind medierea i organizarea profesiei de mediator (M. Of. m-. 441
din 22 mai 2006).
I. N eagu , op. cit., p. 302.
36
Partea generala
4.9. Exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul
de procedura penala]
Autoritatea de lucru judecat presupune existenta succesiva a doua cauze penale cu privire la acelai inculpat i avand ca obiect aceeai fapta materiala, dintre
care prima a fost deja solutionata printr-o hotarare definitiva. In aceasta situatie,
actiunea penala, in cea de-a doua cauza, nu mai poate fi exercitata.
Pentru existenta autoritatii de lucru judecat in materie penala se cere existenta a
doua elemente identice intre cauza judecata i cauza care urmeaza a fi solutionata,
i anume; identitatea de persoane i identitatea de obiecP\
Acest impediment in exercitarea actiunii penale deriva din principiul ne bis in
idem (art. 6 din Codul de procedura penala) i produce efect chiar daca, in cele
doua cauze penale succesive, faptei (care este aceeai) i s-ar da incadrari juridice
diferite.
Proba, in cazul autoritatii lucrului judecat, se face numai cu hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, din care trebuie sa reiasa ca persoana chemata sa
raspunda penal a mai fost judecata pentru aceeai fapta^^^.
37
Articolul 123 din Legea nr. 302/2004 reglementeaza ca, atunci cand are
motive intemeiate sa creada ca intr-un alt stat se desfaoara proceduri penale cu
privire la aceleai fapte sau fapte conexe i care implica aceeai persoana, procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala sau instanta de judecata
poate contacta autoritatea competenta a celuilalt stat, direct sau, in cazul statelor
care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autoritatii centrale
competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existenta unor astfel de proceduri
paralele, in vederea initierii consultarilor.
Din interpretarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 16
alin. (1) lit.j) din Codul de procedura penala rezulta ca, dupa ce transferul
procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nicio alta procedura pentru
aceeai fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare.
Prin urmare, in Legea nr. 302/2004 era prevazuta o dispozitie care impiedica
inceperea unei proceduri pentru aceeai fapta i persoana. In conditiile in care nu
exista m Codul de procedura penala o dispozitie pentru stingerea ac^iunii penale,
nu aveam corespondentul in legea procesual penala. Prin reglementarea art. 16
alin. (1) lit.j) in Codul de procedura penala, a fost practic rezolvata aceasta
problema a transferului de proceduri.
Esential este ca o atare procedura in desfa^urare aprobata de statul roman
duce la stingerea actiunii penale in statul solicitat, actiunea penala fiind o actiune
publica (ce apar^ine intotdeauna statului, in toate tarile), i daca statul strain a
inteles sa preia rolul de exercitare a actiunii publice, nu se mai poate continua
exercitarea ei i in Romania.
Spre exemplu, in cazul injfractiunii de tulburare de posesie despre care persoana a luat la
cuno^tinta dupS ce se dispusese solu|ia in cauza respective i de abia de atunci incepe s5 curgS
termenul de trei luni in care se poate formula plangerea prealabila.
38
Partea generala
La fel, se poate reveni asupra solutiei initiale de absolvire de raspundere penala in ipoteza de la art. 16 alin. (1) lit. j) din Codul de procedura penala, aceea
privind existenta unui transfer de proceduri; dupa realizarea transferului de proceduri, actiunea penala in Romania a fost stinsa, dar este posibil ca dosarul sa revina
la autoritatile romane prin orice modalitate procesuala (spre exemplu, statul care
a solicitat transfeml de proceduri constata ca acolo nu mai este necesara exercitarea actiunii penale), caz in care autoritatile judiciare romane vor prelua rolul de
a exercita actiunea penala in Romania, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (2) din
Codul de procedura penala.
39
1. Notiune i subiecti
Actiunea civila este actiunea exercitata de persoana vatamata sau de motenitorii ori succesorii in drepturi ai acesteia, in vederea repararii prejudiciului cauzat
altfel, se nate riscul clasarii cauzei pe im temei gre?it [art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procediira
penala], cu posibile implicatii negative ulterioare (spre exemplu, prevalandu-se de o asemenea solu|ie, persoana vatamata poate introduce acfiune civila in preten^ii la instanja civila). De asemenea,
ar putea rezulta din cuprinsul sesizarii ca in privin^ faptei, astfel cum este descrisa de petent, ar fi
incidenta o lege de anmistie; dar descrierea faptei de catre petent (eventual i mcadrarea juridica
data de acesta) ar putea sa nu fie reflectarea fidela a realitafii, astfel ca organele judiciare trebuie
in prealabil sa o determine cu precizie i sa ii dea o corecta incadrare juridica, abia dupa aceasta
putSndu-se determina daca amnistia opereaza ori nu.
Spre exemplu, daca s-a primit o sesizare i nu se dispusese inceperea urmaririi penale, insa se
constatase ca faptuitorul, adica persoana impotriva careia s-a facut plangere, a decedat, solufia care
urmeaza a se dispune este cea a clasarii prin ordonan|:a, fara a se face alte verificari.
40
Partea generala
prin savarirea infractiunii, avand ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a inculpatului i, dupa caz, a parfii responsabile civilmente.
Actiunea civila se exercita de catxe persoana vatamata sau succesorii acesteia,
care se constituie parte civila^'l In cazul in care, pe parcursul procesului penal,
partea civila decedeaza sau, fiind o persoana juridica, se reorganizeaza, se desfiinteaza ori este dizolvata, motenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori
lichidatorii acesteia au dreptul de a cere continuarea actiunii civile, insa trebuie
sa ii manifeste aceasta optiune in termen de cel mult 2 luni de la data decesului,
reorganizarii, desfiintarii sau dizolvarii [art. 23 alin. (1) din Codul de procedura
penala]. In caz contrar, actiunea civila in procesul penal va ramane nesolutionata,
mo^tenitorii sau, dupa caz, succesorii putand introduce o actiune separata la instanta civila pentru repararea prejudiciului.
Este posibil ca persoana vatamata prin infractiune sd fi transmis dreptul la
repararea prejudiciului, pe cale conven^ionald, altei persoane. Din dispozi|;iile
art. 20 alin. (7) din Codul de procedura penala rezulta ca, daca transmisiunea s-a
realizat inainte ca persoana vatamata sa se fi constituit parte civila, dobanditorul
nu poate exercita actiunea civila in procesul penal; daca insa transmisiunea a
intervenit dupa constituirea de parte civila, ac|iunea civila va fi continuata de
dobanditor.
Daca persoana vatamata este lipsitd de capacitate de exercifiu sau are capa
citate de exercifiu restrdnsd, actiunea civila se va exercita in numele acesteia de
catre reprezentantul legal sau, dupa caz, de procuror [art. 19 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
Dispozi|iile art. 22 din Codul de procedura penala dau dreptul par|ii civile
ca, p^na la terminarea dezbaterilor in apel, sd renunfe, in tot sau in parte, la pretenjiile civile. Renun^area este irevocabila i exclude i dreptul par^ii civile de a
se adresa, pentru aceleai pretenfii, cu actiune civila separata la instan^ civila.
Ac^iimea civila se exercita in contra inculpatuluf i, dupa caz, a pdrfii res
ponsabile civilmente. In caz de deces al inculpatului, motenitorii acestuia nu pot
fi introdui in procesul penal, actiunea civila raman&d nesolutionata (persoa
na vatamata se poate insa indrepta impotriva acestora, |)entru repararea pagubei
cauzate prin infi'acfiune, cu actiune separata la instan|a civila). Potrivit art. 24
alin. (2) din Codul de procedura penala, in caz de deces, Jreorganizare, desfiin^are
sau dizolvare a parj:ii responsabile civilmente, actiunea civila ramane in compePotrivit art. 20 alin. (6) din Codul de procedura penalS, in cazul in care un num&r mare de
persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana
care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care parjile civile nu i-au
desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfaurare a procesului penal, procurorul sau
instanfa de judecata poate desemna, prin ordonan|a, respectiv prin incheiere motivata, un avocat din
oficiu pentru a le reprezenta interesele. incheierea sau ordonan^ va fi comunicata parjilor civile,
care torebuie sa incunotin^eze procurorul sau instan^a In cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin
avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedura comunicate reprezentantului sau de care
reprezentantul a luat cuno?tin|a sxmt prezumate a fi cunoscute de catre persoanele reprezentate.
41
tenta instantei penale, dar numai daca partea civila indica motenitorii sau, dupa
caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii responsabile civilmente, in termen
de cel mult 2 luni de la data la care a luat cuno^tinta de imprejurarea respectiva;
in caz contrar, actiunea civila in procesul penal ramane nesolutionata.
42
Partea generala
43
torul a apreciat ca este mai bine sa prevada, pentm aceasta situatie, nesolutionarea
actiunii civile, pentm ca, aproape intotdeauna in cazul acordului de recunoatere
a vinovatiei, de esenta institutiei este solutionarea grabnica a cauzei penale res
pective. In situatia in care s-ar incerca i solutionarea actiunii civile, s-ar intarzia
rezolvarea actiunii penale, nu ar mai avea eficienta celeritatea specifica acordului
de recunoa^tere a vinovatiei, finalizarea procesului penal fiind intarziata;
d) motenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii partii civile
nu ii exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile in termen de 2
luni de la decesul, reorganizarea, dizolvarea sau desfiintarea partii civile, ori, in
caz de deces, reorganizare, dizolvare sau desfiintare a partii responsabile civilmente, partea civila nu indica motenitorii, succesorii in drepturi ori lichidatorii
acesteia in termen de cel mult 2 luni de la data la care a luat cunotinta de imprejurarea respectiva.
Instanta penala rezolva acfiunea civila in toate celelalte situatii, adica in ca
zul in care se pronunta solutia achitarii in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), c), d)
din Codul de procedura penala i in cazul in care pronunta incetarea procesului
penal in temeiul din art. 16 alin. (1) lit. i) i h) din acelai cod. In aceste ipoteze,
instanta evalueaza actiunea civila i o admite sau o respinge. Instanta admite in
tot sau in parte actiunea civila i, corespondent admiterii in parte, fiinctioneaza
i o respingere in parte a actiunii civile. Verificandu-se probele care sunt admi
nistrate in cursul urmaririi penale i al judecatii pe latura civila a cauzei, instanta
le evalueaza i se pronunta in aceeai maniera in care s-ar pronunta i o instanta
civila asupra problemei actiunii civile.
Daca actiunea civila a fost admisa, repararea prejudiciului material i moral
se face potrivit dispozitiilor legii civile [art. 19 alin. (5) din Codul de procedura
penala]. Coroborand dispozitiile art. 25 din Codul de procedura penala cu cele in
materie din Codul civil, rezulta ca reparatia poate imbraca doua forme:
- in natura, care poate consta in restituirea lucrului sau in restabilirea situatiei
anterioare savaririi infractiunii;
- prin plata unei despagubiri bane^ti.
Spre deosebire de regula fixata prin art. 1386 NCC (conform careia despagubirea prin echivalent banesc se acorda fie daca reparatia in natura nu este posibila,
fie daca victima nu este interesata de reparatia in natura), in materie penala repa
ratia in natura are caracterprioritar, la reparatia prin echivalent banesc apelandu-se numai atunci cand restituirea lucrului nu mai este posibila, aa cum rezulta
i art. 377 din Codul de procedura penala (procedura in cazul recunoaterii invinuirii). Este insa
o procedura care are loc in timpul urmaririi penale, i nu al judecatii, existSnd i o conditie care
mcorseteaza aplicarea acestei institutii, intrucat nu se poate incheia acord in cazul infracfiunilor
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani. Dupa ce acordul a fost realizat m
timpul urmaririi penale, el este supus validarii de catre instanta de judecata. Vom analiza in detaliu
acordul de recunoatere a vinovatiei in cadrul procedurilor speciale.
44
Partea generala_______________________
din dispozitiile art. 25 alin. (2) din Codul de procedura penala^^'^. De asemenea,
instanta penala are obligatia de a se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau
par|;iala a unui inscris i la restabilirea situatiei anterioare savaririi infracfiunii.
in toate cazurile, conform dispozitiilor art. 1385 alin. (3)-(4) NCC, despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita {damnum emergens), catigul pe care
in conditii obinuite partea civila ar fi putut sa il realizeze i de care a fost lipsita
{lucrum cessans), precum i cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau
limitarea prejudiciului. Daca infrac|iunea a determinat i pierderea ansei de a
obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparafia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, |inand cont de
imprejurari i de situatia concreta a victimei.
Reparatia trebuie sa acopere atat prejudiciile materiale, cat i pe cele mora
le. Regulile privitoare la modul in care se determina intinderea reparafiei se regasesc in dispozi|;iile art. 1387-1393 NCC.
45
46
Partea generala
47
procesului penal in ceea ce privete existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.
Din cele de mai sus rezulta urmatoarele;
- orice liotarare definitiva a instantei penale (condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitare, incetarea procesului penal)
are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila,
cu privire la existenta faptei i a persoanei care a savarit-o;
- hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal nu are
autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu
privire la existenta prejudiciului ori a vinovafiei autorului faptei ilicite;
- hotararea definitiva de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau de
amanare a aplicarii pedepsei are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile
care judeca actiunea civila, i cu privire la existenta prejudiciului ori a vinovatiei
autorului faptei ilicite (nu numai cu privire la existenta faptei i a persoanei care
a savarit-o).
Practic, analizand acest text in ansamblul sau, ar rezulta ca autoritatea de lucru
judecat este interpretata intr-un sens pozitiv, tot in favoarea persoanei vatamate
constituite parte civila sau care a exercitat actiunea civila in fata instantei civile,
intrucat restrange autoritatea de lucru judecat in ceea ce privete hotararea de
achitare sau de incetare a procesului penal. Astfel, legiuitorul prevede ca, in
situatia unei hotarari de condamnare, aceasta are autoritate de lucru judecat in fata
instantei civile, insa in cazul unei hotarM de achitare sau de incetare a procesului
penal, instanta civila poate totui sa verifice daca nu cumva izvorul prejudiciului
este chiar fapta penala.
Potrivit art. 28 alin. (2) din Codul de procedura penala, hotararea definitiva a
instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru
judecat in fata organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a
persoanei care a savarit-o i a vinovatiei acesteia.
B. In ipoteza in care cele doud acfiuni suntjudecate concomitent i la instance
diferite, acfioneazd regula penalul fine in loc civilul.
Reglementarea acestui principiu cunoate insa unele particularita|i fata de
Codul de procedura penala anterior. Astfel, conform art. 27 alin. (7) din Codul
de procedura penala, judecata ac^iunii civile in fata instantei civile se suspenda
dupa punerea in mi^care a actiunii penale i pana la rezolvarea in prima instanta a
cauzei penale, dar nu mai mult de un an. Prin urmare, observam ca:
- judecata la instanta civila se suspenda pana la rezolvarea cauzei penale in
prima instanta, daca aceasta dureaza mai putin de 1 an;
-judecata la instanta civila se suspenda timp de 1 an, daca rezolvarea cauzei
penale in prima instanta dureaza mai mult de 1 an, dupa care se deruleaza in
paralel cu judecata actiunii penale la instanta penala;
- judecata la instanta civila se desfaoara fara restrictii in timpul cat cauza
penala se afla in caile de atac.
49
regula, sediul in municipml reedinta de judet Tribunalele sunt instante cu personalitate juridica, organizate la nivelul fiecarui judet i al municipiului Bucureti
i au, de regula, sediul in municipiul re^edinta de judet. In circumscriptia fiecarui
tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul
Bucureti. Curfile de apel sunt instante cu personalitate juridica, in circumscriptia
carora fimctioneaza mai multe tribunale i tribunale specializate.
Instanfele militare sunt: tribunalele militare i Curtea Militara de Apel. Tri
bunalele militare funcfioneaza in municipiul Bucure^ti, Cluj-Napoca, Iai i
Timioara, fiind egale in grad cu tribunalele din structura instantelor civile.
Curtea Militara de Apel func|ioneaza in municipiul Bucureti i este egala in
grad cu orice curte de apel din structura instantelor civile.
In structura instantelor militare se regasete cea mai importanta modificare
fata de reglementarea Codului de procedura penala anterior, in sensul ca, fata de
vechea reglementare, in care aveam instante militare corespunzatoare in grad celor
civile, incepand de la judecatorii i pana la curtile de apel, in noua reglementare
nu mai exista coresponden|a la judecatorii. Astfel, in prezent fimctioneaza doar
doua categorii de instante militare, anume tribunalele militare i Curtea Militara
de Apel. Prin dispozitiile art. 20 din Legea nr. 255/2013 s-a desfiin|at Tribunalul
Militar Teritorial, iar cele patm tribimale militare egale in grad cu judecatoriile in
vechea reglementare au fost aduse la nivelul tribunalelor, aa incat astazi exista
patm tribunale militare egale in grad cu tribunalele din randul instantelor civile
i o singura Curte Militara de Apel; nu exista insa instanta militara egala in grad
judecatoriei.
in varful ierarhiei instantelor judecatoreti se gasete Inalta Curte de Casafie
i Justifie, instanta unica, cu personalitate juridica i cu sediul in municipiul
Bucureti. Instanta suprema este organizata in patm sectii - Sectia I civila, Sectia
a Il-a civila, Secfia penala i Sectia de contencios administrativ i fiscal - i
Sec|iile Unite, cu competenta proprie.
In cadml Inaltei Curti de Casafie i Justitie fimctioneaza completele pentm
solutionarea recursurilor in interesul legii, completele pentm dezlegarea xmor
chestiuni de drept, conform Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila,
republicata, i conform Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala,
precum i complete de 5 judecatori^'l
50
Partea generala
51
In temeiul art. 602 din Codul de procedura penala, in materie procesuala, nojiunile de teritoriul R om ^ iei i infractiune savaritS pe teritoriul Romaniei au in|elesul atribuit prin art. 8
alin. (2)-(4) din Codul penal. Astfel, prin teritoriul Romaniei se injelege intinderea de pSmant,
marea teritoriala i apele cu solul, subsolul i spafiul aerian, cuprinse intre firontierele de stat. Prin
infractixme s5vrit5 pe teritoriul Romaniei se in|elege orice infiractiune comisa pe teritoriul aratat
anterior sau pe o nava sub pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata in Romania. Infrac|iunea se considera savarita pe teritoriul Romaniei i atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava sub
pavilion romanesc sau pe o aeronava inmatriculata in Romania s-a efectuat un act de executare, de
instigate sau de complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infrac|iunii.
52
Partea generala
- locul savar^irii infractiunii [acesta este definit prin art. 41 alin. (2) din Codul
de procedura penala in acelai mod in care o facea i Codul de procedura penala
anterior, folosindu-se principiul ubicuitatii - locul unde s-a desfaurat activitatea
infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia];
- locul unde a fost prins suspectuP^ sau inculpatul;
- locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul
inculpatului persoana juridica, la momentul la care a sdvdritfapta',
- locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
In privinta competentei pentru infractiunile comise in tara, regasim acelea^i
criterii i acela^i tip de preferinta de care se folosea i Codul de procedura penala
anterior. In cazul sesizarii la momente diferite de timp a doua sau mai multor
organe judiciare, functioneaza preferinta cronologica, urmand a fi competent
organul judiciar mai inainte sesizat. In caz de sesizare simultana, competent
va fi organul judiciar care corespunde criteriului mai bine situat in enumerarea
de la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, operand preferinta legala
[spre exemplu, daca sunt sesizate concomitent doua organe, unul care corespunde
criteriului de la lit. a) i altul celui de la lit. b), va fi preferat criteriul de la lit. a),
adica va fi competent organul de la locul savaririi infractiunii].
Infracfiunea sdvdritd p e o navd sub pavilion romdnesc este de competen^a
instanfei in a carei circumscripfie se afla primul port roman in care ancoreaza
nava (in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel). Infracfiunea sdvdritd
p e o aeronavd inmatriculatd in Romania este de competen|a instantei in a carei
circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava sub
pavilion romanesc nu ancoreaza intr-im port roman sau daca aeronava inmatriculata in Romania nu aterizeaza pe teritoriul roman, competen^a se va determina
potrivit criteriilor aratate la art. 41 alin. (1) din Codul de procedura penala, iar
daca niciunul dintre locurile acolo indicate nu este cunoscut, competenta va reveni primului organ judiciar sesizat.
In cazul infracfiunilor sdvdrite in strdindtate, regUlile sunt fixate prin dispozitiile art. 42 din Codul de procedura penala (i au ram^s in principiu aceleai cu
cele aratate in Codul de procedura penala anterior). Coiiipeten|a apartine organului judiciar in a carai circumscriptie se afla locuin^at^^ su^ectului sau inculpatului
persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, daca acestea
se afla pe teritoriul Romaniei. In caz contrar, competenta apartine instan|elor din
Bucure^ti, cu precizarea ca pentru judecatorii este competenta Judecatoria sectorului 2 Bucureti.
Cu privire la sdvdrirea infracfiunilor la bordul navelor sub alt pavilion decdt
cel romdnesc sau la bordul aeronavelor mmatriculate in alt stat decdt Romdnia,
Avand in vedere dispari^ia calMtii de invinuit.
Spre deosebire de art. 31 alin. (1) din Codul de procedure penalS anterior, art. 42 alin. (1)
din Codul de procedurS penala nu mai face referire la domiciliul, ci doar la locuinta (sau, dupa caz,
sediul) suspectului sau inculpatului.
53
54
m prima instanta toate infractiunile comise de senatori, deputati, membrii Guvernului, judecatorii Inaltei Curti de Casatie i Justifie i procurorii de la parchetul
de pe langa instanta suprema.
2 .2 .2 . Competenta speciala
Competenta speciala este competenfa unicd i rezervata a unor organe judiciare, cu privire la anumite infractiuni, in functie de sfera de relatii sociale carora
li se aduce atingere prin sava^rfirea faptei.
Aceasta forma a competentei este caracterizata prin unicitate i exclusivitate,
intrucat este rezervata unei singure categorii de organe judiciare.
Raportandu-ne la acest continut al notiimii, au competenta speciala completele
specializate in materie maritima i fluviala ale instan|elor din Constan|a i Gala|i,
ca organe judiciare speciale care rezolva cauze penale privind infractiunile care
aduc atingere siguran|ei navigatiei maritime i fluviale (prevazute in Legea
nr. 191/2003)['3.
2 .2 .3 . Competenta extraordinard (exceptionald)
f'J A. Z ara fiu , Procedura penala, Ed. C.H Beck, Bucureti, 2013, p. 10. Autorul citat precizeaza
i faptul ca in iocul fostelor sec^ii maritime i fluviale de la instanfele din Constanfa ?i Gala|:i au fost
infiintate complete specializate in materie maritima i fluviala, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea
nr. 304/2004.
55
56
Partea generala
57
[5 Atunci cand in cursul judecarii unei cauze penale se constatS c5 legea nu ofera o iSmurire
asupra unei chestiuni de drept, suficientS pentru ca instanta sS pronun]:e o hotMre legala i
temeinica, completul de judecata va sesiza inalta Curte de Casatie i Justitie pentru dezlegarea
acelei chestiuni de drept. Dezlegarea data de instanfa suprema are valabilitate numai cu privire la
chestiunea de drept ridicata, dar este obligatorie pentru toate instan^ele din momentui publicarii
deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.
58
Partea generala
1. Reunirea cauzelor
1.1. Cazuri de reunite
Reunirea cauzelor penale reprezinta o institutie de procedura care determina
rezolvarea impreuna a doua sau mai multor cauze penale datorita legaturilor care
exista intre infi:ac|iuni sau intre faptuitori.
Conexitatea i indivizibilitatea, ca institu^ii procesual penale, nu mai sunt reglementate in Codul de procedura penala, legiuitoml ^cand vorbire doar de legdturi. Articolul 43 din Codul de procedura penala enum0ra aceste tipuri de legaturi
intre fapte i persoane.
De esen^a institutiei este ca, ori de cate ori exista conexiuni intre fapte sau
mtre persoane cu prilejul savaririi unor infiractiuni, ^ este legaturi determina
sau pot determina reunirea cauzelor. Aceasta reunire poske duce la prorogarea de
competen|a, adica la situatia m care im organ judiciar ii extinde competenta sa
normala asupra unei cauze care nu ar fi data in mod obinuit in competenta sa.
Legatura este situatia premisa care determina, uneori, obligativitatea reimirii
cauzelor, iar alteori poate determina reunirea. La randul ei, reunirea poate deter
mina prorogarea de competenta.
Cazurile de reunire obligatorie a cauzelor (atunci cand organul judiciar trebuie
sa dispuna reunirea) sunt prevazute de dispozitiile art. 43 alin. (1) din Codul de
Sau de un judecator desemnat de acesta.
59
procedura penala i se refera la infractiunile continuate, concursul formal de infractiuni i la ipoteza in care doua sau mai multe acte materiale intmnesc continutul constitutiv al unei singure infractiuni (infractiunea complexa - spre exemplu,
cea de talharie; infractiunea de obicei - spre exemplu, cea de camata).
Cazurile de reunire facultativa a cauzelor (atunci cand organul judiciar poate
sa dispuna reunirea, neavand insa o obligatie in acest sens) sunt cele prevazute
de art. 43 alin. (2) din Codul de procedura penala, respectiv concursul real de
infractiuni (doua sau mai multe infractiuni au fost savarite de aceeai persoana),
participatia penala (cand la savarirea unei infiractiuni au participat doua sau
mai multe persoane) sau atunci cand intre doua sau mai multe infractiuni exista
legatura i reunirea se impune pentru o mai buna infaptuire a justitiei (in aceasta
situatie este vorba despre ceea ce Codul de procedura penala anterior denumea
cazuri de conexitate - sav^rirea faptelor in acelai timp i in acelai loc, infrac
tiunea mijloc-scop sau identitatea de persoana vatamatat'^).
60
Partea generala
saml sau se afla spre soludonare, in prima instanta, pe rolul unui tribunal, cauzele
se vor reuni i dosarul reunit se va judeca la Inalta Curte de Casatie i Justitie,
aceasta fiind instan|a superioara in grad].
Daca un organ judiciar este civil, iar altul militar, competent va fi organul
judiciar civil, aceasta regula aplicandu-se atunci cand cele doua organe judiciare
sunt egale in grad sau cel civil este superior. In situa|;ia in care organul judiciar
militar este superior in grad organului judiciar civil, competenta revine organului
judiciar civil egal in grad cu cel militar.
O alta regula este aceea ca, in cazul tdinuirii, favorizdrii fdptuitorului sau nedenunfdrii unei infracfiuni, competenta pentru cauza reunita aparfine organului
judiciar insarcinat cu instrumentarea infrac^iunii la care se refera tainuirea, favorizarea sau nedenuntarea. Exceptie face ipoteza in care competenfa dupa calitatea
persoanelor apar|ine unor organe judiciare de grade diferite, cand cauzele reunite
vor fi instrumentate de organul superior in grad (spre exemplu, daca autorul
omorului este o persoana fara calitate speciala, care a fost insa favorizata de un
senator, competenfa de a judeca dosarul reunit revine Inaltei Curji de Casatie i
Justifie).
2. Disjungerea
Fata de vechea reglementare, in care legiuitoml limita cazurile de disjungere,
in sistemul Codului de procedura penala actual nu mai exista o asemenea limitare;
art. 46 i art. 63 din Codul de procedura penala prevad doar ca, pentru motive
temeinice privind mai buna desfaurare a procesului penal, organul de urmarire
penala sau instanta de judecata poate dispune disjungerea cu privire la unii dintre
inculpafi sau la unele dintre infractiuni.
Disjungerea se poate dispune in toate cazurile in care reunirea este facultativd, iar dintre cazurile de reunire obligatorie, se poate dispune doar m cazul concursuluiformal de infracfiuni. Disjungerea nu este insdposibild in cazul infrac|iunii continuate, complexe sau de obicei, atat pentru ca
46 alin. (1) din Codul
de procedura penala face referire la unele dintre infi*4:|iuni (or, infracfixmea
continuata, cea complexa i cea de obicei sunt unice), ckt i pentru ca ar exista
riscul unei greite solutionari a cauzei (spre exemplu, dac^ infrac|;iunea de obicei
ar fi descompusa, constituindu-se atatea dosare cate acte materiale sunt, in fiecare
dintre acestea ar trebui dispusa clasarea).
Disjungerea se poate dispune atat in cursul urmdririi penale, cat ^i in cursul
judecdfii pdnd la rdmdnerea dejinitivd a hotdrdrii. De asemenea, este de menfionat ca disjungerea poate opera i intre cele doua laturi ale procesului penal,
respectiv intre latura penald i latura civild, insa latura civila disjunsa va ramane
in competenta de solutionare a instan|ei penale.
Necesitatea disjungerii nu trebuie examinata doar in abstracto, ci i in legatura
cu fiecare dintre participantii la procesul penal.
61
62
Partea generala
4. Exceptiile de necompetenta
Exceptiile de necompetenta sunt institutiile procesuale prin care se invoca
lipsa de competenta a unui organ judiciar.
Necompetenta materiala
cea dupd calitatea persoanei pot fi ridicate
pana la pronuntarea hotararii definitive, cu conditia sa fie invocate in favoarea
instantei superioare in grad. Spre exemplu, daca o infi-actiune de luare de mita
s-ar judeca in prima instanta la o judecatorie, dei art. 36 alin. (1) lit. a) din Codul
de procedura penala o atribuie in competenta tribunalului, exceptia necompetentei
materiale a judecatoriei poate fi invocata oricand in cursul procesului penal.
Pana la data de 1 februarie 2014 se putea constata nulitatea absoluta in cazul
oricarei incalcari a dispozitiilor privind competenta materiala sau dupa calitatea
persoanei. In noua reglementare, aceasta situatie nu mai reprezinta un caz de
nulitate absoluta, cu exceptia ipotezei in care instanta care a judecat cauza era
inferioara in grad celei competente.
Excepfiile de necompetenta teritoriald, respectiv de necompetenfd materiala
sau dupd calitatea persoanei in favoarea instantei inferioare pot fi ridicate pana
la inceperea cercetarii judecatoreti in fata primei instante. Spre exemplu, daca
un omor comis de o persoana fara calitate speciala ar fi judecat la o curte de apel,
dei art. 36 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala il atribuie in competenta
tribunalului, necompetenta curtii de apel poate fi invocata numai p ^ a la inceperea
cercetarii judecatoreti; daca acest moment procesual este depait, judecata va
continua la curtea de apel.
In concluzie, cand sanctiunea necompetentei este o nulitate relativa, se poate
invoca exceptia de necompetenta pana la inceperea cercetarii judecatoreti, iar
cand este o nulitate absoluta, se poate invoca exceptia de necompetenta pana la
pronuntarea hotararii definitive.
\
5. Conflictele de competenta
Aceasta institutie procesuala fimctioneaza in principiu dupa aceleai reguli ca
in Codul de procedura penala anterior.
Conflictul de competenta desemneaza situatia in care doua organe judiciare se
pretind competente in aceeai cauza penala sau, dimpotriva, ii declina reciproc
competenta de solutionare a acelei cauze. Atunci cand doua organe judiciare se
63
64
Partea generala
6. Prorogarea de competenta
Aceasta institu^ie procesuala intervine atunci cSnd un organ judiciar preia din
competenfa altui organ judiciar o cauza penala datorita unor situatii expres deter
minate in lege.
Prorogarea de competenfa poate interveni ca urmare a reunirii cauzelorpenale, insa nu orice reunire atrage i o prorogare de competenfa. In aceasta situa^ie,
exista o rela|:ie de la cauza la efect, respectiv de la reunire la prorogare, numai
atunci cdnd faptele sau faptuitorii din cauzele supuse reunirii determind competenfa unor instanfe diferite (spre exemplu, in caz de participa|ie penala, daca
unul dintre coautori este militar cu gradul de pana la colonel inclusiv, iar celalalt
este civil, prin prorogare ca urmare a reunirii, militarul, in loc sa fie judecat de
un tribunal militar, va fi judecat de un tribunal civil; sau, in cazul unui concurs
real de infi-ac|iuni - spre exemplu, in cazul infractiunii de abuz in serviciu, de
competenfa judecatoriei, in concurs cu infrac|iunea de luare de mita, de competen^a tribunalului - , dupa reunire, cauza va fi de competenfa tribunalului, care ii
proroga astfel competenta asupra infi-actiimii de abuz in serviciu). Pentru a putea
opera prorogarea de competenta, trebuie sa fie respectate regulile de la reunirea
cauzelor.
Este insa posibil sa apara o reunire intre doua dosare penale diferite aflate pe
rolul aceleiai instance de judecata, caz in care nu se produce prorogarea de competen^a (spre exemplu, intr-un dosar aflat pe rolul unei judecatorii, inculpatul este
judecat pentru un act material de fiirt in paguba unei per^oane juridice i, in cursul
judeca^ii, acelai inculpat este trimis in judecata, la ac|eai judecatorie, pentru
un al doilea act material de furt in paguba aceleiai peii^oane juridice - daca se
constata intrunite i celelalte conditii ale infracfiunii coiitinuate, dosarele vor fi
reunite, dar cauza ramane pe rolul aceleiai instante, deci nu se produce nicio
prorogare de competenta).
O a doua situatie in care poate opera prorogarea de competenta este cea de
schimbare a incadrdriijuridice. Potrivit dispozi^iilor art. 49 alin. (1) din Codul de
procedura penala, competenfa ramane dobandita instantei, dupa schimbarea incadrarii juridice, chiar i in situatia in care, in raport de noua incadrare, competenfa
ar aparfine unei instanfe inferioare.
65
66
Partea generala
67
Partea generala
1. Procurorii
Procurorii sunt constituiti in parchete, care functioneaza pe langa instantele de
judecata, dar sunt independente in rela^iile cu acestea.
lerarhizarea parchetelor este corespunzatoare celei a instantelor de judecata,
motiv pentru care intalnim: parchete de pe langa judecatorii, parchete de pe langa
tribunale pentru minori i familie, parchete de pe langa tribunale, parchete de pe
langa curti de apel, parchete militare de pe langa tribunale militare, Parchetul
Militar de pe langa Curtea Militara de Apel i Parchetul de pe langa Inalta Curte
de Casatie i Justitie.
Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie i Juti|ie are in structura mai
multe sectii (sectia de urmarire penala i criminalistica, sectia parchetelor milita
re, sec^ia judiciara etc.). In cadrul Parchetului de pe langl Inalta Curte de Casatie
i Justice functioneaza Direc^ia de Investigate a Infracjiunilor de Criminalitate
Organizata i Terorism, ca structura specializata in combaterea criminalita^ii organizate i terorismului.
Alaturi de unita|ile de parchet mai sus nominalizate, pe langa inaha Curte de
Casa|:ie i Justitie functioneaza i Direc^ia Nafionala Anticorup|ie, organ specializat in combaterea infracfiunilor de corupfie, organizata ca structura autonoma in
IpotezS prevazuta de art. 335 alin. (4) din Codul de procedurS penala.
IpotezS prevSzuta de art. 549' din Codul de procedura penala.
69
70
Partea generala
1. Incompatibilitatea
Incompatibilitatea este situa^ia de inadecvare in carp se afla un reprezentant al
organului judiciar cu privire la solutionarea unei cauze.penale, datorita suspiciunilor in legatura cu impar^ialitatea sa, i constituie un impediment in participarea
la rezolvarea acelei cauze.
Legea prevede in detaliu cazurile de incompatibilitate care se aplica judecatorului, procurorului, organelor de cercetare penala, magistratului-asistent i
grefierului.
Cazurile de incompatibilitate a judecdtorului sunt prevazute de art. 64 din
Codul de procedura penala, dupa cum urmeaza:
art. 64 alin. (1) enumera cazurile clasice de incompatibilitate, facand referire
la situatiile in care judecatorul:
71
a) a fost reprezentant sau avocat al uneia dintre parti ori al unuia dintre subiectii
procesuali principali, chiar i in alta cauza. Mentionam ca incompatibilitatea
subzista cliiar daca, anterior, judecatorul a fost reprezentatul sau avocat partii
intr-o alta cauza penala decat cea pe care este chemat sa o solutioneze;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, cu vreuna dintre parti,
subiectii procesuali principali, avocatii sau reprezentantii acestora ori se afla cu
acetia intr-o alta situatie dintre cele aratate de art. 177 din Codul penal. Aceste
din urma situatii au in vedere raporturile maritale, precum i relatiile asemanatoare lorf*^ sau celor dintre parinti i copii, existente intre judecator i parte, subiect
procesual principal, avocatul sau reprezentantul acestora^^^;
c) a fost expert sau martor in cauza dedusa judecStii;
d) este tutore sau curator al uneia dintre parti sau al unuia dintre subiecfii pro
cesuali principali;
e) a efectuat acte de urmarire penala in acea cauza sau a participat, in calitate
de procuror, la orice procedura desfaurata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata. Incompatibilitatea exista indiferent de numarul i importanta
actelor de urmarire penala pe care judecatorul le-a efectuat, in calitatea sa anterioara de procuror sau organ de cercetare penala, in respectiva cauza;
f) exista o suspiciune rezonabila cu privire la impartialitatea sa. in doctrina
de sub imperiul Codului de procedura penala anterior s-au exemplificat anumite
situatii cu privire la care apreciem ca se circumscriu acestui caz de incompatibilitate - spre exemplu, relatia de dependenta materiala a judecatorului fata de parte,
al carei creditor sau debitor este, ori faptul ca judecatorul are un proces similar la
o alta instanta^^. De asemenea, judecatorul care s-a antepronuntat devine incompatibil in temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala;
- art. 64 alin. (2) - nu pot face parte din acelai complet de judecata judecatorii care sunt so|:i, rude sau afini intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla
intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal;
- art. 64 alin. (3) - prevede imposibilitatea judecatorului care a judecat cauza
in fond de a mai participa la judecata aceleiai cauze intr-o cale de atac sau la
rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotarMi;
- art. 64 alin. (4) - judecatorul de drepturi i libertati nu poate participa la judecarea aceleiai cauze in faza de camera preliminary, in fond sau in caile de atac;
- art. 64 alin. (5) - judecatorul care a participat la solutionarea plangerii impotriva solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata nu poate participa, in
aceeai cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.
Spre exemplu, concubinajul.
Semnalam faptul ca, in timp ce relatia so|-so|ie intre judecator i parte genereaza intotdeauna
incompatibilitate in temeiul art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala (chiar i atunci
cm d sofii sunt despartiti in fapt), relafiile asemanatoare celor dintre sofi activeaza acest caz de
incompatibilitate doar daca partenerii convietuiesc.
I. N eagu , op. cit., p. 409.
72
Partea generala
art. 64 alin. (6) - judecatorul care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa
contestatiei nu poate participa la solutionarea contestatiei.
2. Abtinerea i recuzarea
Abfinerea este institutia prin care persoana aflata in stare de incompatibilitate
(judecator, procuror, grefier, magistrat-asistent, organ de cercetare penala) solicita
inlaturarea sa de la solutionarea unei cauze penale.
Recuzarea este institu|ia prin intermediul careia par^ile, subiecfii procesuali
principali i procurorul solicita ca reprezentantul organului judiciar sa fie inlaturat
de la solutionarea cauzei penale, deoarece se afla intr-o situa|ie de incompatibili
tate i totui nu s-a abtinut.
Cererea de recuzare a judecatorului se formuleaza m scris sau oral, fiind
obligatorie indicarea cazului de incompatibilitate invocat i a temeiurilor de fapt
cunoscute la momentul formularii cererii.
Judecatorul in legatura cu care s-a formulat o cerere de recuzare hotarate,
inainte de a inainta dosarul in vederea solu^ionarii cererii de recuzare, asupra
masurilor de prevenfie.
In timpul judecatii, recuzarea judecatorului se solu|;ioneaza de catre un alt
complet de judecata, format din acelai numar de membri ca i cel din care face
parte cel recuzat sau care se ab|;ine, fara participarea persoanei aflate in stare de
incompatibilitate. In timpul urmaririi penale sau al camerei preliminare, recuzarea
judecatorului de drepturi i liberta|i i, respectiv, a judecatorului de camera pre
liminary se solu^ioneaza de un judecator de la aceea^i instan]:a. Daca pentru solu^ionarea recuzarii nu poate fi desemnat un judecator sau un complet din cadrul
aceleiai instance (spre exemplu, datorita numarului redus de personal), cererea se
solu^ioneaza de im judecator sau de un complet de lainstanfa ierarhic superioara.
Solu|ionarea ab|;inerii sau recuzSrii se face, in cel mult 24 de ore, in camera
de consiliu. In caz de necesitate, se pot efectua orice verificari i pot fi asculta^i
procurorul, subiec^ii procesuali principali, pSr^ile i pdsoana care se ab^ine sau a
carei recuzare se solicita.
Solutionarea ab^inerii sau recuzarii judecatorului se face prin incheiere, care
poate fi una de respingere sau de admitere.
Respingerea cererii de recuzare se poate face ca nefondata (atunci cand se
constats cS nu exists in realitate motivul de incompatibilitate invocat) sau ca inadmisibiia (solu|:ie care presupune o respingere de piano, farS cercetarea fondului
problemei de incompatibilitate)^*^.
Respingerea ca inadmisibilS a cererii de recuzare intervine in patm situa^ii,
anume:
Constatarea inadmisibilita^ii se face chiar de completul in fafa cSmia cererea de recuzare s-a
formulat [art. 67 alin. (5) din Codul de procedurS penala].
73
1. Suspectul
Suspectul este persoana fizica sau juridica fa|a de care exista bdnuiala
rezonabila ca a sdvdrit o faptd prevdzutd de legea penala. In prezent, legiuitorul
face o distinc|ie clara intre inceperea urmaririi penale in rem (in legatura cu
fapta) i continuarea urmaririi penale in personam (fa|a de o persoana). Astfel,
atunci cSnd exista probe din care rezulta ca o persoana a savarit o infirac^iune,
t*' !n caz de recuzare a procurorului, legea [art. 70 alin. (2) din Codul de procedura penala]
adauga i o a cincea ipoteza de inadmisibilitate, anume cSnd cererea de recuzare nu s-a adresat
procurorului ierarhic superior.
ra Acesta reprezinta un caz special de stramutare.
74
Partea generala
2. Persoana vatamata
Persoana vatamata este persoana fizica sau juridicE care a suferit o vatamare
fizica, materiala sau morald prin savdrirea infrac^iuMi.
Este de remarcat o importanta diferen|a fa^a de Codul de procedura penala
anterior, respectiv faptul ca nu mai este necesard vreo manifestare de voinfd
pentru ca acela care a suferit o vatamare prin savar^irea mfractiunii sa participe la
procesul penal. Aceasta rezulta implicit din dispozitiile ait. 81 alin, (2) din Codul
de procedura penala, conform carora persoana care a suferit o vatamare fizica,
materiala sau morala printr-o fapta penala pentru care actiunea penala se pune
in micare din oficiu i care nu dorete sa participe la procesul penal trebuie
sa mtiinfeze despre aceasta organul judiciar, care, daca apreciaza necesar, o
va putea audia in calitate de martor (s.n.). Prin urmare, putem afirma ca legea
prezuma participarea persoanei vatamate la procesul penal fara a fi necesara vreo
cerere in acest sens; doar in ipoteza in care cel vatamat nu dorete sa participe
ca subiect procesual principal in cauza, va trebui sa intiinteze despre aceasta
organul judiciar.
75
76
Partea generala
77
78
Partea generala
79
rea intr-un centru educativ sau intr-un centru de detentie constituie masuri edu
cative, prevazute de art. 124-125 din Codul penal, insa ele sunt aplicabile nu
numai minorilor, ci i majorilor care, la data savaririi infractiunii, aveau varsta
cuprinsa intre 14 i 18 ani (art. 134 din Codul penal). Prin urmare, acest caz de
asistenta juridica obligatorie nu se suprapune peste cel anterior;
- in cazul suspectului sau inculpatului retinut sau arestat, chiar i in alta cauza;
- in cazul suspectului sau inculpatului fata de care s-a luat masura de siguranta
a intemarii medicale, chiar in alta cauza;
- in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul sau inculpatul nu ii
poate face singur apararea;
- in alte cazuri prevazute de lege [spre exemplu, in ipoteza in care inculpatul
incheie un acord de recunoatere a vinovatiei - art. 480 alin. (2) din Codul de
procedura penala].
Pentru faza de judecata, alaturi de cazurile mai sus mentionate, asistenta ju
ridica a inculpatului este obligatorie i atunci cand legea prevede pentru infractiunea savarita pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de
5 ani.
In toate cazurile mai sus aratate, daca suspectul sau inculpatul nu i-a ales un
avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
Pe langa situatiile de asistenta juridica obligatorie pentru suspect sau inculpat,
legea prevede doua cazuri de asistenta juridica obligatorie pentru persoana vdtdmatd, partea civild i partea responsabild civilmente (art. 93 din Codul de pro
cedura penala), anume:
- cand persoana vatamata sau partea civila este lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa;
- cand organul judiciar apreciaza ca persoana vatamata, partea civila sau par
tea responsabila civilmente nu i-ar putea face singura apararea.
In cursul urmdririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului (fie ales de
acesta, fie desenmat din oficiu de organul judiciar) are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia situatiei in care se utilizeaza
metodele speciale de supraveghere ori cercetare i a perchezi^iei corporale sau a
vehiculelor, in caz de infiractiune flagranta. De asemenea, are dreptul sa participe
la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi i libertati, sa formuleze plangeri, cereri i memorii.
In cursul procedurii de camerd preliminard i in cursul judecdfii, avocatul
are dreptul sa consulte actele dosarului, sa il asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri, memorii, exceptii i
obiectiuni.
Avocatul suspectului sau inculpatului are, totodata, dreptul sa beneficieze de
timpul i inlesnirile necesare pentru pregatirea i realizarea unei aparari efective.
in materia asistentei juridice au fost reglementate i doud aspecte cu caracter
de noutate fata de Codul de procedura penala anterior. In primul rand, pentru faza
80
Partea generala
1. Notiune
Probele sunt fapte sau imprejurari de fapt cu relevanta informativa in procesul
penal. Relevanta informativa este avuta in vedere cu privire la existenta sau
inexistenta infractiunii, la identificarea persoanei care a savarit-o i la cunoaterea
imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei i care contribuie la
aflarea adevarului [art. 97 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Primele doua
chestiuni evidentiate sunt legate de dovedirea aspectelor ce tin de fondul cauzei
penale (existenta sau inexistenta infractiunii i identificarea persoanei care a
savarit-o), iar celelalte chestiuni privesc i aspectele accesorii fondului, care sunt
insa necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele necesare pentru justa solufionare a cauzei se refera inclusiv la dove
direa tuturor acelor elemente de care depinde corecta aplicare a unor institutii de
procedura. Spre exemplu, pentru a se putea lua masura arestarii preventive, trebuie sa se caute i sa se identifice fapte sau imprejurari de fapt din care sa rezulte
daca inculpatul se va sustrage de la raspundere penala sau daca incearca sa ajunga
la o intelegere frauduloasa cu persoana vatamata.
Probele pot fi de mai multe categorii, astfel:
a) probe in acuzare (care sustin invinuirea) i probe in apdrare (care demonstreaza nevinovatia sau care atenueaza raspunderea penala). Interesul acestei
distinctii tine de imprejurarea ca, potrivit art. 5 alin. (2) i art. 100 alin. (1) din
Codul de procedura penala, organele de urmarire penala au obligatia de a strange
probe atat in favoarea, cat i defavoarea suspectului sau inculpatului;
b) probe mediate (provenite din sursa originara) i mediate (obtinute prin intermediari, mijlocit). Interesul acestei clasificari este legat de aprecierea probelor,
valoarea lor de adevar fiind mai scazuta atunci cand sunt obtinute din alta sur
sa decat cea originara. Legea da implicit eficienta acestei clasificari atunci cand
consacra regulile pentru ascultarea persoanelor in procesul penal; spre exemplu,
potrivit art, 116 alin. (2) din Codul de procedura penala, audierea martorului poate fi extinsa asupra tuturor imprejurarilor necesare pentru verificarea credibilita|ii
sale, ceea ce include i intrebari asupra sursei din care a afiat aspectele pe care le
relateaza;
c) probe directe (care dovedesc prin ele insele esenta activitatii infractionale)
i probe indirecte (care nu due prin ele insele, ci numai prin coroborarea unora
82
Partea generala
83
surile asiguratorii, masurile de ocrotire i de siguranta, incompatibilitate, suspendarea urmaririi penale sau judecatii etc.).
in principiu, in obiectul probatiunii intra numai fapte i imprejurari defapfi^\
Legea penala nu se dovedete, ea fiind prezumata absolut ca este cunoscuta de
orice persoana cu capacitate penala. Prin exceptie insa, in unele cauze trebuie
dovedite existenta i continutul unei legi penale straine [spre exemplu, atunci
cand se pune problema aplicarii legii penale romane potrivit principiului personalitatii in conditiile art. 9 alin. (2) din Codul penal, este necesar sa se probeze
ca fapta constituie infractinne i potrivit legii statului strain pe teritoriul caruia a
fost comisa].
2. Sarcina probei
Prin sarcina probei se intelege obligatia administrdrii probelor in procesul
penal.
In actiunea penala, sarcina probei revine in principal procurorului [art. 97
alin. (1) din Codul de procedura penala], intrucat, prin punerea in micare a actiunii penale, acesta este organul judiciar care declaneaza mecanismul de tragere
la raspundere penala a inculpatului. Alaturi de procuror, sarcina probei revine insa
i organelor de cercetare penala.
Intrucat beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, suspectul i inculpatul nu
sunt obligati sa ii dovedeasca nevinovatia i au dreptul de a nu contribui la
propria acuzare (spre exemplu, au dreptul de a nu face nicio declaratie). Atunci
cand s-au produs probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul de a
propune administrarea de dovezi contrarii.
Spre deosebire de actiunea penala, care se caracterizeaza prin oficialitate, in
actiunea civild, guvemata de principiul disponibilita^ii, sarcina probei aparfine
in principal pdrfii civile, intrucat aceasta declaneaza mecanismul de tragere la
raspundere civila a inculpatului i, eventual, a partii responsabile civilmente,
in vederea repararii pagubei cauzate prin infractiune. Prin excepfie insa, atunci
cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa, intrucat procuroml exercita actiunea civila in numele acesteia,
lui ii revine sarcina probei. i in actiunea civila, inculpatul i partea responsabila
civilmente au dreptul de a propune contraprobe.
Sarcina probei este, prin urmare, dominata de principiul ca acela ce face o
afirmatie este obligat sa o dovedeasca {eius incumbit probatio qui dicit, non qui
negat).
In doctrina (I. N eagu , op. c it, p. 443-445; Gr. T heodoru , op. c it, p. 348-350) se opereaza
distinctii intre fapte principale i fapte probatorii, fapte similare, fapte auxiliare fapte negative.
84
Partea generala
_________________
3. Administrarea probelor
Legiuitorul subliniaza necesitatea dovedirii vinovatiei dincolo de orice indoiaId rezonabild. In materia administrarii probelor exista o diferenta importanta intre
faza de urmarire penala i cea de judecata.
In timpul urmdririi penale, organele de urmarire penala au obligafia strangerii
i administrarii probelor [art. 100 alin. (1) din Codul de procedura penala], iar in
faza de judecata, instan|:a de judecata administreaza probe la cererea procurorului,
a parfilor i a persoanei vatamate, iar din qficiu numai in mod subsidiar, atunci
cand considers necesar pentru formarea convingerii sale [art. 100 alin. (2) din
Codul de procedura penala], dorind sa se edifice asupra unor chestiuni nelamurite.
Aceasta ultima dispozi|ie legala este in stransa legatura cu prevederile art. 374
alin. (7)-(8) din Codul de procedura penala, conform carora probele administrate
in faza de urmarire penala i necontestate de parfi nu sunt administrate din nou
de catre instanja de judecata, cu excepfia situa|;iei in care judecatorul apreciaza
ca readministrarea este necesara pentru aflarea adevarului i justa solu^ionare a
cauzei. Instanfa este datoare sa intrebe parfile daca in^eleg sa conteste probele
din faza de urmarire penala, iar daca acestea nu sunt contestate, in principiu nu le
readministreaza, ci doar le apreciaza.
In cursul urmaririi penale, cererea de probe se admite sau se respinge, motivat,
prin ordonanfd, iar in cursul judeca^ii prin mcheiere.
Organele judiciare pot respinge cererea privind administrarea unei probe in
urmatoarele situapi:
a)
cand proba este nerelevantd in raport cu obiectul probafiunii (corespondentul neconcludentei din Codul de procedura penala anterior). Relevanfa xmei
probe consta in aptitudinea acesteia de a duce la aflarea adevarului in cauza. Este
irelevant a se face proba asupra aspectelor consacrate prin prezumfii legale abso
lute [spre exemplu, daca faptuitorul este minor sub 14tani, cererea de a se dispune
efectuarea imei expertize pentru a se stabili daca ace^ta a avut sau nu discemamant in savarirea faptei va fi respinsa, intrucat art. 111 alin. (1) din Codul penal
prezuma absolut lipsa acestuia, stabilind ca un asemen|ia minor nu raspunde pe
nal]. Relevan^a probei trebuie apreciata intotdeauna prin raportare la ceea ce se
incearca, in concret, a se dovedi. Exista situa|ii in carejdecizia de admitere sau
de respingere a cererii privind administrarea unei probe depinde de aspectul ce
se urmarefte a fi probat. Spre exemplu, in cazul unei infracpuni de trafic de persoane, cererea inculpatului de a fi ascultata persoana vatamata spre a se dovedi ca
aceasta i-a dat acordul la comiterea infrac^iunii (i, deci, ca fapta nu constituie
infiracpune) va trebui respinsa ca irelevanta, intrucat, potrivit art. 210 alin. (3) din
Codul penal, consimfam^ntul persoanei victima a traficului nu constituie cauza
justificative. In schimb, aceea^i cerere formulata de procuror va trebui admisa,
daca tinde sa probeze ca acordul victimei a fost rezultatul inducerii sale in eroare
85
86
Partea generala
87
putea fi folosite in procesul penal daca, fara proba ilegala din care deriva in mod
direct, nu ar fi putut fi obtinute. Spre exemplu, in situatia in care un investigator
sub acoperire ar determina o persoana sa comita o infractiune de dare de mita,
probele derivate obtinute in urma surprinderii in flagrant a functionarului mituit
nu pot fi folosite in cauza penala.
5. Aprecierea probelor
In aceasta privinta functioneaza in continuare principiul liberei aprecieri,
potrivit caruia probele nu au o valoare dinainte stabilita, ci se evalueaza prin
coroborare intre ele.
Potrivit dispozitiilor art. 103 alin. (2) din Codul de procedura penala, instanta
poate sa pronunte condamnarea numai atunci cand are convingerea ca acuzatia
a fost dovedita dincolo de orice mdoiala rezonabila. Coroborand acest text cu
dispozitiile art. 396 alin. (2)-(4) din Codul de procedura penala, rezulta ca regula de mai sus vizeaza in realitate orice hotarare de tragere la raspundere penala
(at^t condamnarea, cat i renuntarea la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii
pedepsei).
Dispozitiile legii fixeaza i ipoteze in care hotara^rile judecatoreti penale nu se
pot intemeia pe anumite probe i mijloace de proba, astfel;
- conform art. 103 alin. (3) din Codul de procedura penala, solutiile de condaninare, renuntare la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii pedepsei nu pot fi
adoptate atunci cand s-ar baza, in mod determinant, pe declaratia investigatorului,
a colaboratorului sau a martorului protejat;
- potrivit art. 352 alin. (12) din Codul de procedura penala, condamnarea, renunfarea la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii pedepsei nu pot avea la baza
probe clasificate, daca aparatorului inculpatului nu i s-a acordat acces la acestea;
- conform art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotarrea judecatoreasca nu se poate intemeia pe constatarile i concluziile expertizei efectuate de
un expert incompatibil.
gg
Parteag e n e r a l a ______________________
se
luarea urgenta a unei masuri procesuale sau daca nu se poate asigura
un interpret autorizat (spre exemplu, pentru ca nu exista interpret autorizat pentru
vorbit de inculpat); organul judiciar are msa obligatia de a relua audierea
tin interpret sau prin intermediul unei persoane care are capacitatea de a comunica
limbajul special, imediat ce aceasta este posibil.
89
Partea generala
3. Audierea martorului
Potrivit dispozitiilor art. 114 din Codul de procedura penala, martorul este
definit ca orice persoana care are cunotinfd despre fapte sau imprejurdri de fapt
care constitute probd in cauza penala.
Martorii sunt denumiti ochii i urechile justitiei, declaratiile lor fiind mijloace de proba aproape nelipsite in procesele penale. De altfel, legea consacra regula
de principiu ca orice persoana poate f i audiatd in calitate de martor, sub singura
condifie de a avea capacitatea de a depune mdrturie. Prin urmare;
- pot fi audiati ca martori i minorii sub 14 ani, ascultarea lor avand loc in
prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului
institutiei careia minoml ii este incredintat spre cretere fi educare, iar daca este
necesar, va asista i un psiholog;
- pot fi audiate in calitate de martor i persoanele care au intocmit proceseverbale in temeiul art. 61-62 din Codul de procedura penala (organele de constatare, comandantii de nave i aeronave);
>
- calitatea de martor are int^ietate fata de calitatea de expert sau de avocat,
de mediator ori de reprezentant al uneia dintre parti saU al unui subiect procesual
principal, cu privire la faptele i imprejurarile de fapt p i care persoana le-a cunoscut inainte de a dobandi aceasta calitate;
",
- au capacitatea de a depune marturie i so|ul, fostul i^ot, ascendentii i descendentii, fi-atii i surorile suspectului sau inculpatului, numai ca nu sunt obligati in
acest sens, putdnd refuza sd dea declarafie. Atunci cand sunt mai multi suspecti
sau inculpati, persoana care indeplinete una dintre calita^ile de mai sus in raport
cu imul dintre suspecti sau inculpati este scutita de obliga^ia de a depune marturie
i impotriva celorlalti, daca declara|ia nu poate fi limitata doar la acetia din urma.
Persoanele care au dreptul de a refuza sa declare ca martor pot depune martu
rie daca doresc, ipoteza in care simt msa obligate sa relateze adevarul, fiindu-le
aplicabile dispozi|iile privitoare la drepturile i obligatiile martorilor.
91
Legea [art. 115 alin. (2)-(3) din Codul de procedura penala] prevede insa ca
persoana care se afla mtr-o situatie ce ii pime la indoiala, in mod rezonabil, capacitatea de a fi martor (spre exemplu, sufera de o boala psihica) poate fi audiata
doar atunci cand organul judiciar constata ca este capabila sa relateze in mod contient fapte i imprejurari de fapt conforme cu realitatea. Prin urmare, nici chiar
in cazul acestor persoane nu este exclusa posibilitatea de a fi ascultate ca martori,
sub conditia insd d e a f i capabili sd relateze contient fapte verosimile.
Nu au capacitatea de a f i martor partile i subiectii procesuali principali; in
cazul persoanei vatamate, aceasta poate fi insa ascultata ca martor in ipoteza in
care intiinteaza organul judiciar ca nu dorete sa participe la procesul penal
[art. 81 alin. (2) din Codul de procedura penala].
Legea consacra i unele limitdri in privinta declaratiilor martorilor. Astfel;
a) nu pot face obiectul declaratiilor de martor faptele sau imprejurarile al caror
secret ori confidentialitate poate fi opusa, prin lege, organului judiciar. Potrivit
dispozitiilor art. 306 alin. (6) din Codul de procedura penala, secretul profesional i bancar nu p ot f i opuse procurorului dupd mceperea urmdririi penale, cu
excepfia secretului profesional al avocatului. De aici rezulta ca, practic, singurul
tip de secret opozabil intotdeauna organului judiciar este secretul profesional al
avocatului;
b) martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiunile politice, ideologice
sau religioase ori alte circumstante personale i de familie, cu exceptia cazului in
care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului in cauza sau pentru verificarea credibilitatii martorului (spre exemplu, optiunile politice sau ideologice
ale martorului ar putea prezenta interes intr-o cauza privitoare la o infiractiune de
actiuni impotriva ordinii constitutionale).
Martorii au o serie de drepturi i obligatii legate de desfaurarea procesului
penal. Drepturile martorului sunt:
- dreptul de a fi supus masurilor de protectie i de a beneficia de restituirea
cheltuielilor prilejuite de chemarea in fata organelor judiciare, atunci cand sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege;
- dreptul de a nu se acuza. Astfel, daca o persoana ascultata anterior ca martor
a devenit suspect sau inculpat, declaratiile date anterior, in calitate de martor, nu
pot fi folosite impotriva sa^^^;
- dreptul de a ataca sentinta cu apel, in ceea ce privete cheltuielile judiciare
i indemnizatiile ce i se cuvin.
Martorul are i urmatoarele obligatii:
- de a se prezenta in fata organului judiciar care 1-a citat la locul, ziua i ora
aratate in cita^ie - sub sanctiunea emiterii unui mandat de aducere impotriva sa;
Pentru a se putea verifica respectarea acestui drept al martorului, art. 118 din Codul de pro
cedura penala obliga organul judiciar sa mentioneze, cu ocazia consemnarii declarafiei martorului,
calitatea sa procesuala anterioara.
92
Partea generala
4. Audierea expertului
Modul in care se realizeaza audierea expertului este reglementat intr-o maniera
mult mai detaliata decat o facea Codul de procedura penala anterior.
Ascultarea expertului se realizeaza fie de catre organul de urmarire penala
(in faza urmaririi penale), fie de instan|a de judecata (in faza judeca^ii), potrivit
dispozi^iilor referitoare la audierea martorilor.
Audierea expertului se efectueaza atunci c^nd este necesara pentru lamurirea
constatarilor sau concluziilor sale. Daca expertiza s-a efectuat de catre o institufie
93
1. Perchezitia domiciliara
Perchezitia domiciliara presupune cercetarea de catre organul judiciar a locuinfei sau a oricarui spatiu delimitat in orice mod (spre exemplu, sediul unei
societa|i comerciale), ce apartine ori este folosit de o persoana fizica sau juridica,
ori a bunurilor aflate in acesta.
Perchezi|ia domiciliara poate fi dispusa daca sunt indeplinite cumulativ doua
condifii:
- exista o suspiciune rezonabila cu privire la savar^irea unei infrac|iuni de
catre o persoana ori la detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o
infiractiune;
- se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea i strangerea probelor cu privire la acea infrac|iune, la conservarea urmelor savaririi infi:ac|iunii
sau la prinderea suspectului ori inculpatuluit^l
Perchezitiile domiciliare se pot dispune atat in cursul urmaririi penale, cat i
in cursul judeca^ii.
In cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se autorizeaza de catre judecatorul de drepturi i libertati de la instan^a careia i-ar reveni competen^a sa
judece cauza in prima instan^a sau de la instan|;a corespunzatoare in grad acesteia
in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul
care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, la cererea acestuia.
In cuprinsul cererii trebuie sa se indice:
Legea nu mai prevede in mod explicit condi^ia ca urmarirea penala sa fi inceput in cauza,
dar aceasta se deduce implicit din imprejurarea ca etapa actelor premergatoare nu mai exista, astfel
ca, imediat dupa primirea actului de sesizare, daca nu se constata existen t unuia dintre cazurile de
la art. 16 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi
penale cu privire la fapta [art. 305 alin. (1) din Codul de procedura penala].
94
Partea generala
- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca sunt suspiciuni rezonabile privind existenta sau posibilitatea transferarii probelor, datelor
sau persoanelor cautate in locuri mvecinate, descrierea acestor locuri;
- indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu
privire la savarirea unei infractiuni sau cu privire la detinerea obiectelor ori inscrisurilor ce au legatura cu o infractiune;
- indicarea infractiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca in locul
in care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul sau pot
fi descoperite probe cu privire la savarirea infractiunii ori urme ale savaririi
infractiunii;
- numele, prenumele i, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se banuiete ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia,
precum i indicarea urmelor savaririi infractiunii ori a altor obiecte despre care
se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
Cererea se inainteaza impreuna cu dosarul cauzei i se solutioneaza in camera
de consiliu, in termen de 24 de ore, fara citarea par^ilor. Participarea procurorului
este obligatorie.
Judecatorul se pronunta prin incheiere, care nu este supusa niciunei cai de
atac. In caz de respingere, o noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare
in acelai loc poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte
sau imprejurari noi, necunoscute de judecator la momentul solutionarii cererii
anterioare.
Daca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi i libertati o admite i
emite de indata mandatul deperchezifie. Intocmirea minutei este obligatorie.
Incheierea i mandatul de perchezitie cuprind:
- denumirea instantei;
- data, ora i locul emiterii;
,
- nxmiele, prenumele i calitatea persoanei care a eniis mandatul de perchezitie;
- scopul pentru care a fost emis mandatul;
- descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia, iar daca este cazul,
i a locurilor invecinate acestuia;
'
- numele sau denumirea persoanei la domiciliul, re^dinta ori sediul careia se
efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta;
'
- numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
- descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuiete
ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savaririi
infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce
urmeaza a fi perchezi|;ionat;
- semnatura judecatorului i tampila instantei.
Mandatul de perchezitie nu poate depai, ca valabilitate, o perioada de 15 zile
i nu poate fi folosit decat o singura data.
95
Daca este vorba despre sediul unei persoane juridice, mandatul se inmaneaza reprezentantului
acesteia sau, in lipsa lui, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercifiu care se aflS m sediu
ori este angajat al persoanei juridice respective, iar daca este vorba despre autoritati sau institufii
publice, reprezentantului acestora.
96
Partea generala
- cand este evident ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea
probelor ori a elementelor ce prezinta importan|a pentru cauza;
- daca exista suspiciunea ca in spafiul in care urmeaza a se efectua perchezi|ia
se afla o persoana a carei viafa sau integritate fizica este pusa in pericol;
- daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.
Daca in spafiul unde urmeaza a fi efectuata perchezifia nu se afla nicio
persoana, perchezitia se va efectua in prezenta unui martor asistent, iar copia
mandatului de perchezi|ie se va inmana de indata ce este posibil.
Organele judiciare care efectueaza perchezi|ia pot folosi forj:a, in mod adecvat
i proportional, pentru a patrunde intr-un domiciliu:
- dacS exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenfa armata sau alte
tipuri de violenfa ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;
- in cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile
organelor judiciare de a patrunde in domiciliu.
In cazul in care, in timpul perchezi^iei, se constata ca au fost transferate probe,
date sau ca persoanele cautate s-au ascuns in locuri invecinate, mandatul de
perchezi^ie ini|ial este valabil i pentru aceste locuri, continuarea efectuarii perchezi^iei fiind incuviin^ata de procuror.
Organul judiciar care efectueaza perchezi|ia are dreptul sa deschida, prin
folosirea for^ei, incaperile, spa|;iile, mobilierul i alte obiecte in care s-ar putea
gasi obiectele, inscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele ca^utate, in cazul in
care posesorul acestora nu este prezent sau nu dorete sa le deschida de bunavoie.
Organul judiciar este obligat sa se limiteze numai la ridicarea obiectelor
i inscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea
penala. Cu toate acestea, obiectele sau inscrisurile a caror circulatie ori detinere
este interzisa sau in privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu
savarirea imei infrac|;iuni pentru care ac^iunea penala se pune in micare din
oficiu se ridica intotdeauna.
Dupa identificare, obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt
ridicate i persoanelor prezente, pentru a fi recunoscutf i a fi insemnate de catre
acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza i s^ sigileaza. Obiectele care
nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete | i sigilii se impacheteaza
sau se inchid, pe cat posibil impreuna, dupa care se aplica sigilii, Obiectele care
nu pot fi ridicate se lasa in pastrarea celui la care se afla sau a unui custode,
punandu-i-se in vedere ca are obligapa de a le pastra i conserva, precum i de
a le pune la dispozi^ia organelor de urmarire penala, la cererea acestora, sub
sancfiimea prevazuta la art. 275 din Codul penal^^l
Activita^ile desfaurate cu ocazia efectuarii perchezi|iei sunt consemnate
intr-un proces-verbal. O copie a acestuia se lasa persoanei la care s-a facut perchezipa sau de la care s-au ridicat obiectele i inscrisurile ori uneia dintre persoaInfractiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de Jnscrisuri.
97
nele prevazute la art. 159 alin. (5) sau (6) din Codul deprocedura penala care au
participat la perchezi^ie.
Procesul-verbal va cuprinde:
- numele, prenumele calitatea celui care il incheie;
- numarul i data mandatului de perchezifie;
- locul unde este incheiat;
- data i ora la care a inceput i ora la care s-a terminatperchezitia, cu
menfionarea oricarei intremperi intervenite;
- numele, prenumele, ocupa^ia i adresa persoanelor ce au fost prezente la
efectuarea perchezi|iei, cu men|ionarea calita|ii lor;
- efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezifia cu privire la
dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezi|:ie;
- descrierea amSnun^itS a locului i condi^iilor in care inscrisurile, obiectele
sau urmele infrac^iunii au fost descoperite i ridicate, enumerarea i descrierea lor
amanun|ita, pentru a putea fi recunoscute;
- men^iuni cu privire la locul i condi^iile in care suspectul sau inculpatul a
fost prins;
- obiec|iile i explica|;iile persoanelor care au participat la efectuarea perchezitiei, precum i mentiunile referitoare la inregistrarea audiovideo sau fotografiile
efectuate;
- menfiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pastrare;
- menfiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina i la sfarit de cel care il in
cheie, de persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia, daca a fost
prezent, precum i de persoanele care au prezente la efectuarea perchezitiei. Daca
vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refliza sa semneze, se face mentiune
despre aceasta, precum i despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
Locul in care se desfaoara perchezitia, persoanele sau obiectele gasite pe
parcursul perchezi|;iei pot fi fotografiate ori inregistrate audiovideo. Fotografiile
sau inregistrarile se ataeaz& la procesul-verbal.
Obiectele ori inscrisurile ridicate care constitute mijloace de proba sunt ataate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele sav^ririi infractiunii se ridica i
sunt conservate. Obiectele, inscrisurile i urmele ridicate, care nu sunt ataate la
dosar, pot fi fotografiate; fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala i
se ataeazS la dosar.
Mijloacele materiale de proba se pastreazS de organul de urmarire penala sau
de instan^a de judecata la care se gSsete dosarul, pSna la solu^ionarea definitiva
a cauzei.
Obiectele care nu au legSturS cu cauza se restituie persoanei cSreia ii aparjin,
cu excep|ia celor care sunt supuse confiscSrii. Obiectele ce servesc ca mijloc de
Partea generala
proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin
chiar inainte de solutionarea definitiva a cauzei (cu obligatia acesteia de a le
pastra pana la acest moment), in afara de cazul cand prin aceasta s-ar stanjeni
aflarea adevarului.
2. Perchezitia corporala
Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane,
a cavitatii bucale, a nasului, a urechilor, a pamlui, a imbracamintei, a obiectelor
pe care persoana le are asupra sa sau sub controlul sau la acel moment.
Perchezitia corporala se dispune atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca
prin efectuarea ei vor fi descoperite urme ale infiractiunii, corpuri delicte ori alte
obiecte ce prezint^ importanta pentru aflarea adevarului in cauza.
Perchezitia corporala se efectueaza de catre organele judiciare sau de catre
orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii i securitatii publice. Pot proceda
la perchezitii corporale i organele de constatare prevazute la art. 61 din Codul
de procedura penala, in cazul infiractiunilor flagrante, i comandantii de nave sau
aeronave, in conditiile art. 62 din Codul de procedura penala.
Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei i se solicita predarea de bunavoie
a obiectelor cautate. Daca acestea sunt predate, perchezitia nu se mai efectueaza,
cu exceptia cazului cand ea este considerate in continuare utila pentru cautarea
altor obiecte sau urme.
Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa nu incalce demnitatea
umana, sens in care ea se va efectua de catre o persoana de acelai sex cu cea
perchezitionata.
Despre efectuarea perchezitiei corporale se intocmete proces-verbal, o copie
fiind lasata celui perchezitionat. In procesul-verbal se indica:
- numele i prenumele persoanei perchezitionate;
- numele, prenumele i calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
- enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
- locul unde este incheiat;
- data i ora la care a inceput i ora la care s-a terminat perchezitia, cu mentionarea oricarei intremperi intervenite;
;
- descrierea amanuntita a locului i conditiilor in care inscrisurile, obiectele
sau urmele infrac|;iunii au fost descoperite i ridicate, enumerarea i descrierea lor
amanuntita, pentru a putea fi recunoscute;
- menliuni cu privire la locul i conditiile in care suspectul sau inculpatul a
fost gasit.
Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina i la sfar^it de cel care il incheie
i de persoana perchezitionata. Daca cel perchezitionat nu poate sau refuza sa
semneze, se face mentiune despre aceasta i despre motivele imposibilitatii sau
refijzului de a semna.
99
100
Partea generala
1. Expertiza
1.1, Dispunerea expertize!
Expertizele sunt procedee probatorii prin intermediul carora o persoana abilitata oficiala, numita expert, avand cunotinte de specialitate intr-un anumit domeniu (tiinta, arta, tehnica etc.), efectueaza o serie de operatii specifi.ce pentru
a lamuri, in procesul penal, anumite chestiuni de natura tehnica ce exced domeniului dreptului.
Sunt cunoscute mai multe tipuri de expertiza, precum cea criminalistica (dactiloscopica, traseologica, balistica etc.), medico-legala, toxicologica, contabila,
tehnica.
Conform art. 172 din Codul de procedura penala, efectuarea unei expertize se
dispune atunci cand este necesara i opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori imprejurari ce prezinta importanta pentru
aflarea adevarului m cauza.
In principiu, expertiza este facultativd. Totui, legqa fixeaza i ipoteze in care
dispunerea i efectuarea unei expertize devine obligatqrie. Spre exemplu, exper
tiza medico-legala psihiatrica este obligatorie:
<
- in cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 i 16 ani;
- in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nasdut ori a fatului de catre
mama;
- cand organul de urmarire penala sau instanta are o indoiala asupra discemamantului suspectului ori inculpatului in momentul savaririi infracpunii ce face
obiectul cauzei.
in cursul urmaririi penale expertiza se dispune, la cerere sau din oficiu, de
catre organul de urmarire penala, prin ordonanfd motivata, iar in cursul judecatii
de catre instanfa, prin incheiere motivata.
Cererea de efectuare a expertizei se formuleaza in scris, cu indicarea faptelor
i imprejurarilor supuse evaluarii i a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.
101
Ordonanta sau incheierea prin care se dispune expertiza trebuie sa indice faptele
sau imprejurarile pe care expertul trebuie sa le constate, sa le clarifice i sa le evalueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul m care expertiza trebuie
efectuata, precum i institutia ori expertii desemnati pentru aceasta.
102
Partea generala
103
2. Constatarea
In ipotezele ce reclama urgenta, intrucat exista pericol de disparitie a unor
mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt sau daca este necesara
lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire
penala poate dispune, prin ordonanfd, efectuarea unei constatari.
Data fiind premisa urgentei, constatarea nu se poate dispune in faza judecatii.
Constatarea se va realiza de catre un specialist care fiinctioneaza in cadrul
organelor judiciare sau din afara acestora. Organul de urmarire penala stabilete
obiectul constatarii, intrebarile la care trebuie sa raspunda specialistul i termenul
in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Specialistul ii expune opinia in cadrul unui raport de constatare, care va cuprinde descrierea operatiilor efectuate, a metodelor, programelor i echipamentelor utilizate i concluziile constatarii. Are valoarea unui raport de constatare i
certificatul medico-legal.
Cand organul de iirmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi
expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie, in condifiile legii.
104
Partea generala
105
2. Reconstituirea
Reconstituirea este un procedeu probatoriu care consta in reproducerea, in
intregime sau in parte, a modului i a conditiilor in care a fost savarita fapta, in
scopul de a verifica i preciza anumite date^'l
Dei nu este un procedeu de descoperire i ridicare a inscrisurilor i mijloacelor
materiale de proba, fiind chiar considerate in literatura de specialitatef^^ o forma
auxiliara a cercetarii la fafa locului, reconstituirea este analizata alaturi de celelalte procedee de descoperire i ridicare, intrucat intre ele exista anumite aspecte
comune: locul desfaurarii, finalitatea activita|ii.
Totodata, reconstituirea nu trebuie confundata cu experimentul judiciar, care
este o metoda tiin^ifica de cercetare, folosita atat in cadrul reconstituirii, cat i in
alte domeniif^l
Reconstituirea este reglementata in dispozifiile art. 193 din Codul de procedura
penala:
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate proceda la reconsti
tuirea, in intregime sau in parte, a modului i a conditiilor in care s-a comis fapta,
daca gasete necesar pentru verificarea i precizarea unor date sau probe admi
nistrate ori pentru a stabili imprejurari de fapt ce prezinta importan^a pentru
solutionarea cauzei.
Reconstituirea se face in prezen^a suspectului sau inculpatului, intrucat el este
cel care este pus sa repete modul in care a ac^ionat la comiterea faptei. Cand acesta
se afla in vreuna dintre situa^iile de asistenta juridica obligatorie, reconstituirea se
face in prezenfa lui, asistat de aparator. Atunci cand suspectul sau inculpatul nu
poate sau refuza sa participe la reconstituie, aceasta se efectueaza cu participarea
altei persoane.
Reconstituirea se realizeaza avand in vedere imprejurarile in care fapta a
avut loc, pe baza probelor administrate. Daca declarative martorilor, par^ilor sau
subiectilor procesuali principali cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie
reconstituite sunt diferite, reconstituirea se efectueaza separat pentru fiecare
varianta a desfaurarii faptei descrise de acetia.
Reconstituirea se efectueaza astfel incat sa nu fie incalcata legea sau ordinea
publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice i sa nu fie pusa in pericol viata
G. A ntoniu , C. B ulai, Dicfionar de drept penal
procedura penala, Ed. Hamangiu,
Bucureti, 2011, p. 788.
PI C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica i Pedagogica, Bucureti, 1972, p. 528.
I. N eagu , op. cit., p. 517.
106
Partea generala
ventiva^^.
C.E.D.O., Hotararea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell
Unit, parag. 32.
Hartley c. Regatului
108
Partea generala
109
Precizam cS, spre deosebire de reglementarea anterioara, Codul de procedura penala nu instituie, pentru patru dintre cele cinci situa^ii de arest la domiciliu i arestare preventiva, interdic^ia explicita a aplicarii masurii in cauzele privind infrac^iuni pedepsite altemativ sau exclusiv cu amenda.
In doctrina s-a aratat, de altfel, ca este recomandabilS instituirea unor masuri cu grad diferen|iat de restrangere a liberta|ii individuale, astfel incat sa poata fi aleasa, in fiecare cauza penala concreta, acea masura preventiva care poate asigura scopul urmarit prin cea mai redusS constrangere
(Gr. Theodoru, op. cit., p. 446).
110
Partea generaia
Potrivit art. 360 alin. (2) din Codul de procedura penala, in cazul constatarii unei infractiuni
de audien|a, procurorul il poate refine pe suspect sau inculpat. Imfractiunea de audiente este cea care
se comite in fa|a instanfei de judecata, insS judecata nu are ca obiect acea infracfiune (spre exemplu,
intr-un dosar penal avand ca obiect un omor, martorul face declarafii mincinoase cu ocazia ascultarii sale de cStre instanta). Cauza privind infracfiunea de audienfa se trimite spre instrumentare
procurorului competent, de unde rezulta ca ea se afla in faza urmaririi penale.
111
112
Partea generala
Formularea legii (asisten{a juridica a inculpatului - s.n.) este criticabilS, intmcSt prezenfa inculpatului nu este obligatorie. Or, ca institu^ie procesuaia, asisten^a juridicS presupune, intotdeauna, i prezen^a inculpatului (I. N eagu , op. c it, p. 246). Apreciem cS o interpretare corectS a
dispozi^iei legale impune intotdeauna participarea avocatului la solufionarea plangerii, indiferent
cS inculpatul este prezent sau lipse?te.
Se observS c5 exists situa^ii in care contestafia se solutioneazS de o instanfS care nu are competenta funcfionaia de control judecatoresc pe fondul caxjzei. Spre exemplu, dacS arestul la domiciliu este luat, in cursul judeca^ii de primS instanfS, de o judecatorie, contestafia impotriva incheierii
se va judeca la tribxmal, dei apelul impotriva sentinfei date pe fondul cauzei este de competen|a
curfii de apel [art. 38 alin. (2) din Codul de procedura penaia].
113
114
Partea generala
Precizam ca, in aceasta faza procesuala, precum i in cursul judecatii, in urma verificarii,
masura se poate menfine (legea nu folosete termenul de prelungire, care este specific exclusiv
urmaririi penale).
115
116
Partea generala
motivele care au determinat luarea masurii preventive, ziua ora la care aceasta
incepe ziua i ora la care se sfarete.
Suspectul sau inculpatul retinut are o serie de drepturi specifice, dupa cum
urmeaza:
- de a i se aduce de indata la cunotinta, in limba pe care o intelege, infiractiunea
de care este suspectat i motivele retinerii;
- de a i se inmana un exemplar al ordonantei de retinere;
- de a mcunotinta un membm de familie sau o alta persoana, la alegerea sa,
despre masura re|inerii i despre locul unde este retinut. Acest drept se poate
exercita imediat dupa retinere. Incunotintarea se poate realiza personal sau
de catre organul judiciar, in ipoteza in care suspectul sau inculpatul solicita el
insui aceasta. Dreptul de a face personal incunotin|area nu poate fi refuzat
decat pentru motive temeinice [art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala],
caz in care apreciem ca obligatia de incunotintare subzista in sarcina organului
judiciar, care trebuie sa o mdeplineasca tot imediat dupa refinere. Dispozi^iile
art. 210 alin. (5) din Codul de procedura penala instituie o excep|ie de la dreptul
de a face personal incunotin|area, nu de la insui dreptul de incunotin|;are, care
nu poate fi suprimat. Exercitarea acestui drept poate fi numai intarziata, in mod
excepfional, pentru motive temeinice i pentru o durata de cel mult 4 ore [art. 210
alin. (6) din Codul de procedura penala];
- dreptul de a informa persoanele mai sus aratate despre schimbarea locului
de refinere;
- dacS cel retinut nu este cetafean roman, are i dreptul de a incuno|tin^a sau
de a solicita incunotin|area misixmii diplomatice ori oficiului consular al statului
al carui cetacean este sau, dupa caz, a unei organiza|;ii intema^ionale umanitare,
daca nu dorete sa beneficieze de asisten^a autorita^ilor din ^ara sa de origine, ori
a reprezentan|ei organiza^iei Internationale competente, dac^ este refugiat sau, din
orice alt motiv, se afla sub protec^ia unei astfel de or|anizatii;
- dreptul de acces la asisten^S medicala de urgen^S;
- dreptul de a face plangere impotriva ordonan|ei ^rin care s-a luat mSsura.
Organele judiciare au obligatia de a-1 informa pe cel re|inut cu privire la aceste
drepturi.
Organul de cercetare penala sau procurorul are iireptul sa procedeze la
fotografierea i luarea amprentelor suspectului sau inculpatului retinut.
In situafia in care, dupa ce s-a dispus re^inerea, procurorul considera necesara
luarea masurii arestarii preventive sau a arestului la domiciliu, este obligat sa
inainteze judecatorului de drepturi i liberta|:i propunerea de arestare cu cel pu|:in
6 ore inainte de expirarea masurii preventive a re|:inerii.
Impotriva ordonan|;ei prin care se dispime re|;inerea se poate exercita, inainte
de expirarea duratei acesteia, calea de atac a pldngerii, care se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala sau, dupa
caz, prim-procurorului parchetului sau procurorului ierarhic superior. Acesta are
117
obligatia sa solutioneze plangerea de indata, adica m cel mai scurt timp (i inainte de expirarea duratei de retinere). Apreciem ca in practica pot sa apara situatii
dificil de rezolvat - spre exemplu, in caml in care masura preventiva a retinerii
este dispusa de procuroml ef al unui serviciu teritorial al Directiei Nationale Anticomptie, plangerea impotriva ordonantei trebuie solutionata de indata de catre
procuroml din cadml stmcturii centrale (camia va trebui sa i se trimita cel putin
o copie a dosamlui), astfel incat intervalul de timp de 24 de ore va deveni insuficient pentru rezolvarea tuturor activitatilor de urmarire penala.
118
Partea generala
prima instanta, cat i in cursul judecatii in apel. Judecatorul poate lua masura fie
la propunerea procuromlui, fie din oficiu.
Inculpatul se citeaza, iar daca se prezinta, va fi ascultat. Prezenta avocatului i
participarea procuromlui sunt obligatorii.
Controlul judiciar se poate dispune p e o durata nedeterminatd, putand fi
mentinut pana la terminarea procesului penal, intmcat legea nu prevede un termen maxim pentru aceasta masura preventiva (nici macar pentru situatia in care
controlul judiciar include i interdictia aplicata inculpatului de a depai o anumita
limita teritoriala).
Regimul de supraveghere se compune din trei obligatii ce se impun inculpatului
i alte unsprezece obligatii ce ii pot fi impuse acestuia.
In cuprinsul dispozi|iilor art. 215 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedura
penala sunt enumerate expres i limitativ obligatiile care trebuie impuse intotdeauna, i anume:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de drepturi i
libertati, la judecatorul de camera preliminara sau la instanfa, ori de cate ori este
chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata
caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politic desemnat cu supravegherea sa, conform
programului de supraveghere intocmit de organul de politic sau ori de cate ori
este chemat.
Rezulta de aici ca, aceasta indatorire fiind obligatoriu a se impune atunci
cand se ia controlul judiciar, organul de politic in a carei raza teritoriala locuiete
inculpatul trebuie sa intocmeasca un program de prezentare a acestuia la sediul
politiei (spre exemplu, se poate stabili prezenta zilnica, de doua ori pe saptamana
sau cu orice alta fi'ecventa care se apreciaza a fi necesara).
Obligafiile ce pot fi impuse inculpatului, potrivit (|ispozi|iilor art. 215 alin. (2)
din Codul de procedura penala (avand deci caracter fapultativ), sunt urmatoarele:
- sa nu depaeasca o anumita limita teritoriala, fixa^ de organul judiciar, decat
cu incuviintarea prealabila a acestuia. In cadrul acestel, obligatii, inculpatului i se
poate impune inclusiv interdictia de a parasi |ara sau o anumita localitate;
- sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se
deplaseze doar in locurile stabilite de acesta;
- sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
- sa nu revina in locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata
sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infiractiunii, de
martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar i
sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
- sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfaoare activitatea in exercitarea
careia a savarit fapta;
- sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
119
penala^'J;
- inculpatul sa depuna cautiunea.
Masura se dispune in cursul urmaririi penale de catre piocmor, prin ordonanfd
motivata, sau de catre judecatorul de drepturi i libertati,/?rm mcheiere; in camera
preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, prin mcheiere, iar in
Vom detalia aceste situatii cu ocazia analizei masurii arestarii preventive.
120
Partea generala
121
fost respins. Plata din cautiune a clieltuielilor judiciare se realizeaza numai dupa
plata despagubirilor civile, daca au fost acordate;
- daca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii, se va dispune plata
acesteia din cautiune [art. 396 alin. (9) din Codul de procedura penala]. Ea se
realizeaza insa numai dupa acoperirea despagubirilor baneti pentru repararea
pagubelor, daca au fost acordate, i dupa plata cheltuielilor judiciare, care au,
in aceasta ordine, prioritate [art. 217 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Semnalam ca plata amenzii din cautiune are intotdeauna un caracter subsidiar,
intrucat, solutia fiind una de condamnare, ea va fi invariabil precedata de achitarea
cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat;
- atunci cand, pe parcursul procesului penal, controlul judiciar pe cautiune a
fost inlocuit cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, intrucat inculpatul
nu i-a respectat, cu rea-credinta, obligatiile ce i-au fost impuse ori exista suspiciunea rezonabila ca a savarit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a pus in
micare actiunea penala impotriva sa, instanta dispune prin hotarare confiscarea
cau|iunii [art. 217 alin. (5) din Codul de procedura penala]. Confiscarea cautiunii
pentru acest motiv nu depinde de solutia data fondului cauzei (condairmare, achitare, incetarea procesului penal). Ea opereaza insa numai daca nu s-a dispus plata
din cautiune a despagubirilor civile, a cheltuielilor judiciare i a amenzii, care au
prioritate [art. 217 alin. (7), art. 399 alin. (8) din Codul de procedura penala]t^^;
- conform art. 217 alin. (6) din Codul de procedura penala, in celelalte cazuri,
cautiunea se restituie. Intrucat legea nu distinge, restituirea cautiunii intervine i
in caz de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii (desigur,
avem in vedere suma ramasa dupa plata cheltuielilor judiciare, atunci cand nu
s-au dispus nici plata despagubirilor civile i nici confiscarea).
Apreciem ca, pe langa situatiile de mai sus, restituirea cautiunii trebuie sa
intervina i in alte cazuri, pentru ratiuni de logica juridical spre exemplu, atunci
cand masura preventiva este revocata pentru nelegalitate^] sau atunci cand, aresta
rea preventiva fiind inlocuita cu masura controlului judiciar pe cautiune, incheierea de inlocuire este contestata i contestatia admisa.
b) Daca procesul se finalizeazd printr-o solufie de netrimitere m judecata,
potrivit art. 217 alin. (8) din Codul de procedura penala, cautiunea se restituie
prin dispozifiaprocurorului. Intruc.t.legea nu distinge, restituirea este obligatorie
chiar i in ipoteza in care, pe parcursul urmaririi penale, s-a inlocuit controlul
judiciar pe cautiune cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventiva, pentru ca
inculpatul nu i-a respectat obligatiile ori a comis o noua infractiune.
In pofida formuiarii imperative a acestui ultim text de lege [instan|a dispune confiscarea
cautiunii daca (...) nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute la art. 217 - s.n.], apreciem
c5 va fi confiscat i restul rSmas din cautiune dupa ce s-au plStit despSgubirile civile, cheltuielile
judiciare i amenda, atunci cand suma acestora este inferioarS caufiunii.
I. N eagu , op. cit., p. 610-611.
122
Partea generala
Arestarea preventiva este o masura privativa de libertate care consta in lipsirea de libertate a unei persoane, cu caracter provizoriu i in conditiile precis
determinate de lege, inainte de solutionarea definitiva a cauzei penale, pentru a
asigura buna desfaurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea
inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepseit*^.
Arestarea preventiva este o masura preventiva privativa de libertate. Ea se
poate dispune numai impotriva inculpatului, nu i a suspectului^l
Dispozitiile art. 223 din Codul de procedura penala reprezinta sediul materiei
pentru temeiurile arestarii. Legiuitorul a imparjit aceste temeiuri in doua categorii:
in alin, (1) sunt prezentate temeiurile speciale de arestare, iar in alin. (2) alte
temeiuri. Cele doua dispozi^ii functioneaza independent.
A. Temeiurile speciale de arestare prevdzute de dispozifiile art. 223 alin. (1)
din Codul de procedura penala. Textul de lege indicat prevede patru ipoteze de
arestare preventiva;
1.
Prima ipotezd este cea in care inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de
a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a jdcut pregdtiri de
orice naturd pentru astfel de acte [art. 223 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura
penala].
Acest caz vizeaza mai multe ipoteze alternative, constatarea fiecareia dintre
ele indreptatind luarea masurii arestarii preventive:
- inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea
penala sau de la judecata;
- inculpatul a facut pregatiri de orice natura pento astfel de acte.
In primul caz, prin ,fuga inculpatului se intelege parasirea in graba sau pe
ascuns a locului care are legatura cu savarirea faptei sau a locuintei, pentru a
scapa de urmarirea penala sau de judecata; fuga are ui| caracter precipitat, nejustificat de motive legitime i reprezinta un temei pentnl o presupunere rezonabila
ca persoana fa|a de care s-a inceput urmarirea penala a: savarit fapta^^l
,yAscunderea presupune aezarea inculpatului intr-i^n loc in care sS. nu poata
fi vazut i gasit sau mtreprinderea de ac^uni de natura a-1 feri de privirile altor
persoane ori de a-1 face sa nu fie cunoscut de acestea, ac^iunea putandu-se realiza
123
G h . R a d u , op. c it, p . 2 2 .
A a c iim a m a ra ta t a n te rio r, lu a re a m a su rii a re sta rii p re v e n tiv e e ste c o n d itio n a ta , in tre a lte le ,
d e e x iste n fa p ro b e lo r c a o p e rs o a n a a savrit in fra c tiu n e a .
G h . R a d u , op. cit., p . 24.
124
Partea generala______________________________
125
126
Partea generala
Dei acest caz m care se poate dispune masura arestarii preventive a inculpatului se afla mtr-o legatura directa cu cel prevazut de art. 223 alin. (1) lit. b) din
Codul de procedura penala, in ambele situatii demlandu-se un proces de influentare care are aceea^i finalitate - impiedicarea aflarii adevamlui, in cazul d6 la
lit. c), sfera de cuprindere este diferita, vizand raportul dintre inculpat i persoana
vatamata, fiind astfel pusa in valoare protectia pe care legiuitorul o acorda i persoanei vatamate.
Din analiza textului mentionat rezulta ca acesta presupune doud situatii al
ternative, care pot exista independent una de cealalta, in ambele cazuri organul
judiciar trebuind sa aiba suficiente probe din care sa rezulte faptul ca inculpatul
poate influenta pozitia procesuala a persoanei vatamate prin constrangerea ori
inelarea acesteia.
Prin exercitarea de presiuni se intelege ca inculpatul ii valorifica un drept,
un privilegiu, o influenta, determinand o constrSngere morala, economica, sociala
asupra persoanei vatamatef^l In aceasta situatie, trebuie sa constate existenta unei
constrangeri de natura a schimba comportamentul persoanei vatamate in vederea
atenuarii sau inlaturarii raspunderii penale a inculpatului, constrangeri care tre
buie sa fie in derulare, intrucat simpla temere ca se vor exercita presiuni nu este
suficienta pentru incidenta acestui caz de arestare preventiva.
In literatura de specialitate^^^ s-a apreciat ca infractiunile pentru care se poate
dispune masura arestarii preventive in acest caz sunt dintre cele la care actiunea
penala se pune in micare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, intrucat
numai la acestea schimbarea pozitiei persoanei vatamate poate influenta latura
penala a procesului penal, in caz de retragere a plangerii prealabile. Cu toate
acestea, nu putem fl de acord in totalitate cu acest punct de vedere, intrucat, prin
exercitarea de presiuni asupra persoanei vatamate, inculpatul urmarete nu numai
inlaturarea raspunderii penale, ci chiar i o atenuarte a acestei raspunderi, dupa
cum am mai aratat anterior. Apreciem ca se impune r^inerea dispozitiilor art. 223
alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, in conditiile in care in dosarul de
urmarire exista probe din care rezulta ca inculpatul ii^earca sa exercite presiuni
asupra persoanelor vatamate, prin amenintarea cu molrtea, in vederea declararii
unor aspecte i imprejurari de natura a-1 exonera de raspundere penala, edificatoare in acest sens fiind declaratiile uneia dintre persoaiiele vatamate i a tatalui
acesteia.
Incercarea de a realiza o Jnfelegere frauduloasa presupune o exersare din
partea inculpatului pentru realizarea unui acord bazat pe rea-credinta, de obicei
pentru a realiza un profit pentru persoana vatamata in schimbul prezentarii ca
neadevarata sau deformata a atingerii aduse de inculpat drepturilor acesteiat^l
127
Existenta unor probe (spre exemplu, interceptarile mesajelor tip SMS i a convorbirilor telefonice) in sensul ca inculpatul, prin persoane interpuse, a contactat
persoana vatamata in vederea oferirii unei sume de bani in scopul inipacarii cu
privire la agresiunea in urma careia aceasta din urma a suferit leziuni in zone vitale i care i-au pus in primejdie viata, imprejurare coroborata cu faptul ca persoana
vatamata i-a modificat radical declaratiile dupa sesizarea organelor de politic
(declaratii vadit nesincere, ce prezinta fragmente reale din derularea evenimentului, protejand identitatea faptuitorului), justifica retinerea temeiului de arestare
prevazut de art. 223 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala.
Consideratiile facute privesc latura penala a unei cauze; in ceea ce privete
latura civila, precizam ca intelegerea nu poate avea caracterul firaudulos in sensul
prevazut de acest caz de arestare preventiva, intrucat daunele civile, potrivit
Codului civil, pot face obiectul unor tranzactii incheiate intre parti.
!n consecinta, pentru existenta cazului prevazut de art. 223 alin. (1) lit. c) din
Codul de procedura penala, situatiile avute in vedere de acest caz trebuie sa fie
dovedite, iar nu prezumate, judecatorul trebuind sa aiba convingerea ca masura
preventiva reprezinta singura modalitate de a-1 impiedica pe inculpat sa exercite
presiuni asupra persoanei vatamate sau sa incerce o intelegere frauduloasa cu
aceasta.
4.
Ultima ipotezd de arestare vizeaza existenta unei suspiciuni rezonabile ca,
dupa punerea in micare a actiunii penale impotriva sa, inculpatul a sdvdrit cu
intentie o noud infractiune sau pregdtete sdvdrirea unei noi infractiuni [art. 223
alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala].
Acest caz de arestare preventiva vizeaza doud ipoteze alternative, constatarea
fiecareia dintre acestea indreptatind luarea masurii arestarii preventive, i anume
existenta unei suspiciuni rezonabile ca, dupa punerea in micare a actiunii penale
impotriva sa:
- inculpatul savarete cu intentie o noua infractiune;
- inculpatul pregatete savarirea unei noi infractiuni.
In prima ipotezd, se are in vedere situatia in care, dupa punerea in micare a
actiunii penale pentru o infractiune, inculpatul savarete una sau mai multe in
fractiuni cu intentie. In literatura de specialitate s-a apreciat^^^ ca prin savarirea
unei infractiuni se intelege savarirea oricareia dintre faptele pe care legea le
pedepse^te ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum i participarea la
comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. Mai mult decat atat, textul
face vorbire de savarirea infractiunii cu intentie, ceea ce presupune ca infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarirea acelei
fapte, sau acesta prevede rezultatul faptei sale i, dei nu il urmarete, accepta
posibilitatea producerii lui.
Idem, p. 29.
128
Dispozitiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala nu precizeaza nici daca, spre a fi admisibila arestarea preventiva, trebuie sa se fi pus in
micare ac|iunea penala pentru noua infractiime comisa. In opinia noastra, aceasta
conditie este necesara, fiind insuficient ca m cauza privind noua infractiune sa se
fi inceput doar urmarirea penala^^^, astfel incat se exclude situatia faptelor pentru
care s-a dispus clasarea, lipsete plangerea prealabila a persoanei vatamate ori
o alta conditie prevazuta de lege pentru punerea in micare a actiunii penale.
Totodata, descoperirea ulterioara a noii infractiuni, insa care a fost savarita
inainte de inceperea procesului penal pentru prima infracfiune, nu indeplinete
condifiile tmei noi infractiuni, in sensul prevazut de art. 223 alin. (1) lit. d) din
Codul de procedura penala.
In literatura de specialitate^^ s-a aratat ca, in situatia in care organul judiciar
afia de savarirea noii infractiuni dupa ce pentru aceasta s-a pronun|at clasarea ori
achitarea, respectiv incetarea procesului penal, condi|ia nu mai este indeplinita,
iar in situapa in care masura preventiva a fost luata pe acest temei, in ipoteza in
care ulterior se pronunta una dintre solutiile de mai sus, este obligatorie revocarea
masurii arestarii preventive, intrucat a incetat temeiul care a justificat luarea ei.
Totodata, trebuie sa precizam ca nu prezinta relevanta natura sau gravitatea
noii infiractiuni, forma de consumare, de participatie, nici daca noua infractiune
este pedepsita numai cu inchisoarea sau cu inchisoarea altemativ cu pedeapsa
amenzii, intrucat nu noua infractiune constituie temeiul de fapt al luarii masurii
arestarii preventive. De asemenea, imprejurarea ca inculpatul a mai fost anterior
condamnat definitiv pentru alte infractiuni nu poate constitui temei al arestarii
Aceasta apreciere are la baza interpretarea corelata a dispozitiilor art. 223 alin. (1) lit. d)
i art. 215 alin. (7) din Codul de procedura penala. Astfel, conform art. 215 alin. (7), In cazul in
care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul incalca,jcu rea-credinta, obliga^iile care ii
revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a sdvdrit cu intenpe b^noua infractiune pen tru care s-a
dispus punerea in micare a acfiunii p en a le im potriva sa (s.n.), jUdecStorul de drepturi i liberta|i,
judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la ceW ea procurorului ori din oficiu,
poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la doiMciliu sau a arestarii preventive,
in condi|iile prevazute de lege. Or, nu exista nicio ra^ixme pentr| care ar fi necesara punerea m
micare a actiunii penale pentru noua infractiime in cazul in care tostarea preventiva inlocuiete
controlul judiciar sau arestul la domiciliu, dar ar fi sxificienta doar c'^litatea de suspect pentru noua
infractiune atunci cSnd se propune arestarea preventiva a unui inculpat fa^a de care nu fiisese luata
pan atunci nicio masura preventive. Aceasta, cu at&t mai mult cu ct, potrivit art. 242 alin. (3) din
Codul de procedure penalS, inlocuirea unei masuri preventive cu una mai grea se dispune daca
sunt indeplinite condijiile prevazute de lege pentru luarea acesteia din luma - ceea ce inseamna
c5, sub aspectul condifiilor, nu exista deosebiri intre luarea i inlocuirea masurilor preventive. In
plus, este nefiresc sS credem ca legiuitorul a impus o conditie mai restrictive (pimerea in micare
a actiunii penale) atunci cSnd noua infiractiune este comisS de im inculpat supus deja unei mSsuri
preventive, dar a fost mai flexibil atunci cand noua infracjiime este comisS de un inculpat fa^a de
care nu se luase nicio masura preventiva; in primul caz, inculpatul dovedete un mai mare dispref
fa|a de justifia penala decSt in cel de-al doilea, intrucat, dei supus deja imei masuri preventive,
comite totui o noua infi-acfiune.
G h. R ad u , op. c i t , p. 30.
129
preventive in baza art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, avand
in vedere ca dispozifiile legale presupun savarirea din nou a unei infrac|iuni in
timpul desfaurarii unui proces penal, aceasta evidentiind perseverenta infractionala a inculpatului. Apreciem ca, prin reglementarea acestui caz de arestare,
legiuitorul nu a avut in vedere situatia cand, dupa ramanerea definitiva a unei
hotarari de condamnare, infractoml mai savarete o alta fapta penala, intrucat
recidiva nu este in legislatia procesual penala un caz exclusiv de arestare
preventiva. A interpreta dispozitiile art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura
penala in sensul ca se refera la savar^irea faptei pentru care se cere arestarea
in condifii de recidiva sau alta anteceden|a penala ar insemna sa se infranga i
cele retinute in practica Curtii Europenef^in legatura cu neconformitatea luarii
masurii arestarii preventive doar pe temeiul existentei starii de recidiva.
Cea de-a doua ipotezd are in vedere situafia in care, dupa punerea in mi^care
a actiunii penale pentru o infrac^iune, inculpatul pregatete savarirea unei noi
infractiuni. Analizand la prima vedere dispozifiile art. 223 alin. (1) lit. d) teza
a Il-a din Codul de procedura penala, am putea fi determinati sa afirmam ca
luarea masurii arestarii preventive pe acest temei ar excede scopului masurilor
preventive, aa cum este prevazut in dispozitiile art. 202 alin. (1) din acelai cod,
insa in aceasta analiza nu trebuie sa omitem ca scopul procesului penal, asigurarea
bunei desfaurari a acestuia, presupune, intre altele, i contribuirea la prevenirea
savaririi infractiunilor.
Acest caz are in vedere situatia in care din probele existente in cauza rezulta
necesitatea impiedicarii inculpatului de a savari o noua infractiune, probele trebuind sa priveasca iminenta sdvdririi altei infracfiuni, referirea la o activitate
anume i univoca a inculpatului, ce determina obiectiv luarea masurii, ca singura
modalitate de impiedicare de a savar^i alte infractiuni cu intentie (numai savar^irea infractiunii intentionate putand fi pregatita)t^l
Probele trebuie sa conduca la concluzia ca savarirea unei alte infractiuni este
iminenta i ca numai luarea unei masuri preventive este de natura a o impiedica,
insa analiza actelor savarite de inculpat trebuie facuta intr-o maniera rezonabila,
numai ac|iunile i faptele evidente, de un anumit pericol i gravitate justificand
arestareat^i. Dei gravitatea noii iiifractiuni pregatite de inculpat nu este o conditie
pentru intemeierea masurii preventive pe acest caz, in literatura de specialitatet'^^
s-a apreciat ca aceasta trebuie sd denote o periculozitate deosebitd a celui care
este deja urmarit sau judecat pentru sav^rirea unei infractiuni. Mai mult decat
atat, nu este suficient sa se dovedeasca faptul ca inculpatul a savarit in trecut i
alte infractiuni de acelai gen, din care ar rezulta ca exista un pericol potential de
savarire i a altor infractiuni de aceeai natura, ci la dosar trebuie sa existe probe
C.E.D.O., cauza Scundeanu c. Romdniei, Hotararea din 2 febraarie 2010, www.juridice.ro.
p' G h . R adu , op. c it, p . 28.
130
din care sa rezulte ca in mod efectiv i cert inculpatul pregatete savarirea unei
noi infractiuni.
In practica instantei europene^^^, in ceea ce privete teama ca reclamantul
ar fi putut comite noi infractiuni, Curtea a observat ca autoritatile competente
au considerat un pericol real ca reclamantul sa se poata folosi de reteaua sa de
contacte pe care a construit-o de-a lungul carierei de politist (eful de cabinet al
inaltului Comisar Antimafia), pentm a continua sa fumizeze un sprijin pretios
liderilor Mafiei. In sens contrar, Curtea Europeanat^] a observat ca, dei s-a
sustinut ca la baza deciziei de privare de libertate s-au aflat i motive rezonabile
a se crede ca este necesara impiedicarea savaririi unei infractiuni, nici parchetul
i nici preedintele instantei nu au mentionat infractiuni concrete i determinate,
singurele care sunt relevante din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventie,
pe care, prin arestare, reclamantul a fost impiedicat sa le comita, organele judiciare invocand numai infractiunile grave savarite in trecut care au dus la condamnari grele, precum i indicii in sensul ca reclamantul constituie un pericol
pentm societate. In mai multe cauze, Curtea Europeana reamintete ca, in ceea
ce privete teama de recidiva, referirea de catre organele judiciare la antecedentele
acuzatului nu poate fi suficienta pentm a justifica refiizul de punere in libertatePl
B.
Temeiurile de arestare prevdzute de art. 223 alin. (2) din Codul de
procedurd penald. Pentm a se putea dispune arestarea in baza art. 223 alin. (2)
din Codul de procedura penala, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1.
Sd existe probe din care rezultd suspiciunea rezonabild cu privire la
sdvdrirea unei infracfiuni foarte grave - o infractiune intenponata contra vietii,
o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane,
o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal i alte legi
speciale, o infi'actiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane,
acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de i^onede ori alte valori, antaj,
viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ul^aj judiciar, o infractiune de
comptie, o infiractiune savarita prin mijloace de coWunicare electronica, o alta
infractiune pentm care legea prevede pedeapsa inchi^rii de 5 ani ori mai mare.
Preciza^m ca cerinta pedepsei cu inchisoarea de 5 feni ori mai mare este specifica numai acestei situatii de arestare preventiva, nU i temeiurilor prevazute
de art. 223 alin. (1) din Codul de procedura penala. Prik urmare, daca inculpatul
se sustrage urmaririi sau judeca|ii ori incearca sa influenteze un participant la
infractitine sau sa denatureze probele ori exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau comite o noua infractiune, nu exista interdictia arestarii preventive, chiar
daca legea prevede pentm infractiimea comisa sanctiunea inchisorii mai mici de 5
ani. De la caz la caz, judecatoml trebuie sa evalueze insa proporfionalitatea masurii cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului [art. 202 alin. (3) din Codul de proC.E.D.O., catiza Contrada c. Italiei, Hotararea din 24 august 1998, www.echr.coe.int.
C.E.D.O., cauza Ciulla c. Italiei, Hotararea din 22 februarie 1989, www.echr.coe.int.
P' C.E.D.O., cauza Richet c. Franfei, Hotararea din 13 februarie 2001, www.echr.coe.int.
131
132
Partea generala
C.E.D.O., cauza Qraklar c. Turciei, HotSrarea din 28 octombrie 1998, cauza Contrado
c. Italiei, HotarSrea din 24 august 1998, www.echr.coe.int.
C.E.D.O., cauza Letellier c. Franfei, Hotararea din 26 iunie 2001, www.echr.coe.int.
A. Z arafiu , op. cit., p. 229.
133
Aa cum am mai aratat, legea europeana este mai putin restrictiva privitor la
luarea masurilor preventive privative de libertate in comparatie cu legea procesual penala romana, daca avem in vedere existenta suplimentara i a altor motive
care sa justifice necesitatea arestarii preventive inca de la momentul luarii masurii
(starea de pericol pentru ordine publica, pericolul de influentarea a unor martori),
iar, in cazul nerespectarii acestor motive suplimentare, se poate ajunge la o incalcare indirecta a Conventiei, prin nerespectarea cerintei conformitatii masurii cu
dreptul intern al statului respectiv^1
7 .4 .2 . Procedura arestarii preventive
134
Partea generala
scris, sub semnatura, drepturile prevazute la art. 83, dreptul prevazut la art. 210
alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala, dreptul de acces la asistenta medicala
de urgenta, dreptul de a contesta masura i dreptul de a solicita revocarea sau
inlocuirea ei.
In baza incheierii prin care s-a admis propunerea se emite mandatul de arestare
preventiva, avand continutul prevazut la art. 230 alin. (3) din Codul de procedura
penala. Cand arestarea s-a dispus dupa ascultarea inculpatului, un exemplar al
mandatului se inmaneaza acestuia, iar un alt exemplar organului de politic. Daca
arestarea s-a dispus in lipsa, doua exemplare ale mandatului se transmit organului
de politic, care va mtreprinde demersurile necesare pentru gasirea inculpatului,
scop in care poate patrunde in domiciliul sau reedinta oricarei persoane fizice
sau, dupa caz, in sediul oricarei persoane juridice, fara invoirea acestora, daca
sunt indicii temeinice ca inculpatul se gasete in aceste locuri. Atunci cand organul de politic a gasit persoana indicata in mandat^*^, procedeaza la arestarea sa,
ii preda un exemplar al mandatului i, in cel mult 24 de ore, o conduce in fata
judecatorului de drepturi i libertati care a dispus masura sau, atunci cand cauza
se afia in cursul camerei preliminare sau al judecatii, la judecatorul de camera
preliminara ori completul investit cu solutionarea ei. Judecatorul^^^ il asculta pe
inculpat in prezen^a avocatului i, dupa ce ia concluziile procurorului, evaluand
declara|ia inculpatului in contextul probelor administrate i al motivelor avute in
vedere la luarea masurii, confirma arestarea preventiva sau, dupa caz, o revoca
sau o inlocuiete cu o alta masura preventiva. Aceeai procedura se urmeaza i
in cazul in care inculpatul a fost arestat preventiv in lipsa din cauza starii sale de
sanatate, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, el fiind prezentat jude
catorului la incetarea acestor situatii.
Impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva
in cursul urmartrii penale inculpatul i procurorul pot formula contestafie.
In cursul urmaririi penale, arestarea preventiva/fse dispune pentru o durata
de cel mult 30 de zile, termen ce curge de la momentul punerii in executare a
masurii. Conform art. 226 alin. (2) din Codul de procedura penala, daca anterior
inculpatul a fost XQiinut, perioada rep,nerii nu se dedm e din durata arestdrii pre
ventive. De asemenea, daca arestarea preventiva a fost dispusa fata de un inculpat
care a fost anterior arestat la domiciliu, durata arestutui la domiciliu nu se ia in
Daca mandatul nu s-a putut executa, inculpatul nefiind gasit, se apeleaza la procedura
speciala a darii in xirmarire.
PI Dispozi|iile art. 231 alin. (7) din Codul de procedura penala arata c a ,judecatorul de drepturi
i libertSfi procedeaza la audierea inculpatului, dar credem ca, atunci cand inculpatul a fost arestat
preventiv !n lipsa in cursul urmaririi penale i a fost gasit dupa trimiterea In judecata, el va fi ascultat de cStre judecStorul de camera preliminara sau, dupS caz, de instanfa investita cu solutionarea
cauzei. Ascultarea nu s-ar mai putea realiza de catre judecatorul de drepturi i libertati, a carui competen^a se limiteaza la faza de \irmarire penala; de altfel, m acest sens sunt i dispozifiile art. 231
alin. (4) din Codul de procedure penala.
135
penala][*l
Propunerea de prelungire a arestarii preventive se depune, impreuna cu dosarul cauzei, la judecatorul de drepturi i libertati cu cel putin 5 zile inainte de
expirarea masurii. Judecatorul de drepturi i libertati fixeaza termen pentru solu
tionarea propunerii de prelungire inainte de expirarea masurii. Ziua i ora stabilite
se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta in fata jude
catorului a inculpatului arestat preventiv. Asistenta juridica este obligatorie, iar
avocatului i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei.
In cazul in care inculpatul arestat preventiv se afla intemat in spital i din
cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului de drepturi i libertati
sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este
Aceasta dispozifie se aplica atunci cand, pe parcursul urmaririi penale, apar situatii care determina schimbarea competentei. Spre exemplu, atunci cand se schimba incadrarea juridica mtr-o
fapta ce atrage competen|a unei instante superioare, propunerea de prelungire a arestarii preventive
se va solu^iona de instanta superioara competenta in raport de noua incadrare. Aceasta dispozitie nu
opereaza insa cand arestarea preventiva initiala a fost dispusa de o instan|a inferioarS necompetenta
in raport de incadrarea juridica a faptei la acel moment, caz in care se impune revocarea masurii
preventive pentru nelegalitate.
136
Partea generala
____
posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar in prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
Daca este prezent, inculpatul va fi ascultat de judecatorul de drepturi i libertati asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza propunerea de prelungire a
arestarii preventive, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Participarea procuromlui este obligatorie.
edinta se desfafoara in camera de consiliu. Atunci cand propunerea este intemeiata, judecatorul o admite i dispune prelungirea arestarii preventive. Daca
judecatorul apreciaza ca propunerea de prelungire nu indeplinete condifiile prevazute de lege, o respingeprin mcheiere motivata i, dupa caz, fie il pune in libertate pe inculpat, daca nu este arestat in alta cauza, fie inlocuiete arestarea preventiva cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar sub cau|;iune.
i impotriva incheierii prin care judecatorul a dispus asupra propunerii de
prelungire a arestarii preventive procurorul i inculpatul pot introduce contestafie.
Arestarea preventiva se poate lua, la propunerea motivata a procuromlui sau
din oficiu, i in cursulprocedurii de camera preliminard sau aljudecdfii, de catre
judecatorul de camera preliminary sau, dupa caz, de instan^a in fa^a cSreia se afia
cauza, aplicandu-se in mod corespunzStor dispozi|iile din cursul urmaririi penale
privitoare la procedura de solu^ionare, executarea mandatului de arestare preven
tive i incunoitin|area despre arestarea preventiva.
In camera preliminara, edin|a in care se solu]:ioneaza propunerea de arestare
preventive se desfeoara in camera de consiliu; in cursul judecS^ii, edin^a este
publica.
Durata pentru care se poate dispune arestarea preventive in cursul procedurii
de camera preliminary sau in cursul judecS^ii este de cel mult 30 de zile [art. 238
alin. (1) din Codul de procedure penale].
In camera preliminara, fie ce arestarea preventive a fost dispuse in cursul
acestei proceduri, fie ce a fost dispuse in cursul urmelirii pQmle, judecatorul este
datorsd verijice temeinicia i legalitatea mdsurii (artv207, art. 348 din Codul de
procedure penale), in camera de consiliu. Dace mesura a fost luate sau prelungite
in cursul urmeririi penale, verificarea se face in cel miflt 3 zile de la inregistrarea
dosarului, mai inainte de expirarea duratei acesteia. DWe mesura a fost luate in
camera preliminara, verificarea se realizeaze periodic,; dar nu mai t^rziu de 30
de zile. Rezulte deci ce arestarea preventive in procedura camerei preliminare se
poate dispune i ulterior men^ine pentru perioade de cel mult 30 de zile.
Participarea procuromlui la verificarea temeiniciei i legalite^ii aresterii
preventive in camera preliminare este obligatorie, Asisten|a juridice a inculpatului
este obligatorie, acesta fiind arestat. Inculpatul se citeaze, verificarea neputandu-se
efectua in lipsa sa, cu excep^ia situa^iei in care se afle intemat in spital i din
cauza sterii senete^ii nu poate fi adus i a situa|;iei in care, din cauze de forte
majore sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila [art. 207 alin. (3)
raportat la art. 235 alin. (4) din Codul de procedure penale]. In aceste ultime
137
138
Partea generala
de judecatd [art. 239 alin. (1) din Codul de procedura penalaj^'l In toate cazurile,
durata arestarii preventive in prima instanta nu poate depdi 5 ani. Atunci cand
jumatatea maximului special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea ce
face obiectul cauzei este mai mare de 5 ani (spre exemplu, la omorul calificat),
arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta se reduce la maxim
5 ani.
Conform art. 239 alin. (2) din Codul de procedura penala, termenele mai sus
indicate curg de la data sesizarii instantei de judecata, in cazul in care inculpatul
se afla in stare de arest preventiv, i, respectiv, de la data punerii in executare a
masurii, cand fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva in procedura de ca
mera preliminara sau in cursul judecatii ori in lipsa. De aici rezulta urmatoarele:
- daca inculpatul se afla in arest preventiv la momentul sesizarii instantei
(adica arestarea preventiva a fost dispusa i pusa in executare in cursul urmaririi
penale), termenul de 5 ani sau, dupa caz, de jumatate din maximul special al
pedepsei se calculeaza de la data sesizarii instantei de judecata. Spre exemplu, in
cazul unui fitrt calificat (maxim special de 5 ani), daca sesizarea instantei s-a facut
la 1 februarie 2014, arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta nu
poate depai data de 31 iulie 2016;
- daca fata de inculpat s-a dispus arestarea preventiva in cursul urmaririi pe
nale, dar pana la sesizarea instantei aceasta nu fusese pusa in executare, ori daca
inculpatul a fost arestat preventiv in procedura camerei preliminare sau in cursul
judecatii (indiferent daca a fost prezent sau s-a dispus in lipsa), termenul de 5 ani
sau, dupa caz, de jumatate din maximul special al pedepsei se calculeaza de la
data punerii in executare a masurii, aceasta fiind, evident, dupa momentul sesi
zarii instantei. In exemplul de mai sus, daca instanta a fost sesizata la 1 februarie
2014, iar inculpatul arestat preventiv a fost prins i incarcerat la 1 mai 2014,
arestarea preventiva in cursul judecatii de prima instanta nu poate depai data de
31 octombrie2016.
I
Observam din cele de mai sus ca durata maxima a arestMi preventive in cursul
judecatii de prima instanta se calculeaza intotdeauna|de la momentul punerii in
executare a masurii, daca aceasta a fost dispusa in |amera preliminara sau in
timpul judecatii. In schimb, daca masura a fost luata m faza de urm toe penala,
durata maxima pentru judecata de prima instanta sq raporteaza la momente
diferite, calculul realizandu-se: (ij de la data sesizarii instantei, daca inculpatul
a fost arestat preventiv fiind prezent ori, dei a fost arestat in lipsa, a fost totui
Apreciem ca o interpretare corecta a textului de lege trebuie sa aiba in vedere infractiunea
ce fa ce obiectul invinuirii, pentru ca sesizarea instantei se face cu privire la o anume fapta, sub o
anume incadrare juridica, dar aceasta din xjrma poate fi i schimbata pe parcursul judecatii de prima
instanta. Or, daca s-a produs schimbarea mcadrarii juridice, durata maxima a arestarii preventive
in cursul judecafii de prima instanta trebuie evaluata nu in raport de incadrarea juridica data faptei
prin actul de sesizare, ci in raport de incadrarea juridica existenta la momentul cand se verifica
temeinicia i legalitatea masurii.
139
Masura preventiva a arestului la domiciliu consta in obligatia impusa inculpatului, pentru o perioada determinate, de a nu parasi imobilul unde locuiete
fara permisiunea organului judiciar fi de a se supune unor restrictii impuse de
acesta. Fata de aceasta definitie, se subintelege ca arestul la domiciliu nu poate fi
dispus fata de un inculpat care nu are o locuintd efectivd.
Arestul la domiciliu este tot o masura preventiva privativd de libertate^^\ ca
i arestarea preventiva; de altfel, dispozitiile legale privind masura arestului la
O situatie particular^ intalnim atunci cand arestarea preventiva pe parcursul judecatii nu este
continua. Aceasta situatie este posibila, intracat, potrivit art. 238 alin. (3) din Codul de procedura
penala, fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv in aceeai cauza, in cursul urmaririi
penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura
numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate. Spre exemplu, la
data sesizarii instantei, inculpatul se afla in stare de arest preventiv (masura fiind dispusa i pusa
in executare in cxjrsul urmaririi penale), pe parcursul judecatii instan^ revoca masura i, ulterior,
ivindu-se temeiuri noi, dispune rearestarea inculpatului. !n aceasta situatie - dat fiind ca art. 239
alin. (1) din Codul de procedura penala arata ca, in cursul judecatii in prima instanta, durata totala
(s.n.) a arestarii preventive a inculpatului nu poate depai un termen rezonabil i nu poate fi mai
mare de jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infi-actiunea care face obiectul sesizarii
instantei de judecata. In toate cazurile (s.n.), durata arestarii preventive in prima instanta nu poate
depai 5 ani durata noii arestari preventive, calculata de la data punerii In executare a noii masuri,
poate fi cel mult egala cu diferenta intre termenul de 5 ani sau, dupa caz, jimiatate din maximul
special al pedepsei i durata scursa Intre momentul sesizarii instantei i cel al revocarii primei arestari
preventive. Spre exemplu, in cazul unui furt calificat, daca prima instan a fost sesizata la 1 februarie
2014, inculpatul fiind arestat preventiv, masura este revocata la 30 aprilie 2014, iar inculpatul este
arestat din nou in aceeai cauza la 1 iulie 2014, noua arestare poate fi mentinuta pentru o perioada de
cel mult 2 ani i 3 luni, adica pana cel mult la data de 30 septembrie 2016.
In sensul art. 5 din Conven^ia europeana a drepturilor omului, arestul la domiciliu, tinand cont
de gradul sau de constrangere, apare ca o privare de libertate (C.E.D.O., caxiza Lavents c. Letoniei,
Hotararea din 28 noiembrie 2002, parag. 63).
140
Partea generala
domiciliu fac in mare parte trimitere la reglementarea arestarii preventive. Diferen^a dintre cele doua masuri este aceea ca judecatoml de drepturi i liberta^i, cel
de camera preliminara sau instanfa de judecata apreciaza ca buna desfaurare a
procesului penal este suficient garantata prin privarea de libertate a inculpatului
la domiciliul acestuia, nefiind necesara introducerea sa intr-un loc de detenfie,
Masura preventiva a arestului la domiciliu se ia in aceleai condifii ca i
masura arestarii preventive, dispozi|iile legale facand trimitere la temeiurile
arestarii cuprinse in art. 223 din Codul de procedura penala. Exista insa i doua
condifii particulare, anume:
a)
Inculpatul sa nu fi savdrit a infracfiune contra unui membru de familie.
Prin aceasta condi|ie negativa, legiuitorul a urmarit ca arestul la domiciliu sa
nu perpetueze o conduita infrac|ionala, fiind evident ch, atunci cand inculpatul a
comis o infrac|iune contra unui membru de familie, privarea sa de libertate prin
plasarea in imobilul unde locuiete impreuna cu victima ar genera riscul comiterii
de noi fapte penale.
Cu privire la in^elesul sintagmei de Jnfracfiune asupra unui membru de fa
milie, consideram ca se impun unele observa^ii. In primul rand, avand in vedere
ra^iunea acestei conditii negative, credem ca trebuie avute in vedere nu numai
infrac|iunile prevazute in Capitolul
din Titlul I din Partea speciala a Codului
penal, ci i, spre exemplu, infrac^iunile de rele tratamente aplicate minorului, trafic de persoane, trafic de minori, viol, supimere la munca for|;ata sau obligatorie,
daca sunt savarite asupra unui membru de familie.
In al doilea rand, notiunea de membru de familie' are in|elesul prevazut
de art. 177 din Codul penal. Se poate observa ca, definind membrii de familie,
art. 177 din Codul penal instituie condi|:ia convie|uirii numai intre persoanele
intre care s-au stabilit relatii asemanatoare celor dintre so^i ori dintre parinti i
copii, iar nu i in cazul ascenden^ilor, descenden|ilor, fratilor, surorilor i copiilor
acestora ori so^lui. Se pune problema daca arestulja domiciliu poate fi dispus
atunci cand, spre exemplu, inculpatul a comis o vatatpare corporala asupra sotului
de care era despartit in fapt i impreuna cu care nu me^ locuia. Sotii, chiar daca nu
convietuiesc, sunt membri de familie. Din interpretare| art. 218 alin. (3) din Codul
de procedura penala rezulta ca, in acest caz, arestul la domiciliu nu poate fi dispus,
dei - in opinia noastra - o asemenea solu|ie nu este katisfacatoare; dimpotriva,
arestul la domiciliu ar servi mult mai adecvat unuia dintre scopurile generale ale
masurilor preventive, respectiv prevenirea comiterii de noi infi'ac|:iuni, mai ales
in situa^iile in care controlul judiciar ar fi apreciat ca insuficient, iar arestarea
preventive ca fiind prea aspra in raport de situa|ia concreta din cauza.
In al treilea rdnd, apreciem cS arestul la domiciliu este interzis chiar daca
infirac^iunea contra membrului de familie face obiectul unei alte cauze penale
Intitulat Infract;iuni sSvar^ite asupra unui membru de familie. Este vorba despre omor,
omor calificat, lovire sau alte violence, vStSmare corporala, lovirile sau vStamSrile cauzatoare de
moarte, comise asupra membrilor familiei.
141
['1 Se poate observa ca legiuitorul nu prevede explicit interdictia arestului la domiciliu fa|a de
cei care, anterior, au fost condamnafi definitiv pentru infi'actiunea de neexecutare a sanc^iunilor
penale [art. 288 alin. (2) din Codul penal], infrac|iune care nu reprezinta altceva dec^t o variants
atenuata speciala a evadarii cu referire la persoane condamnate la masxiri educative privative de
libertate pentru fapte comise in timpul minoritatii, i nici fa^a de cei condamnati definitiv anterior
pentru tnlesnirea evadarii (art. 286 din Codul penal), care este in realitate o complicitate la evadare
reglementata ca infi'ac^iune autonoma, ea reflectand - ca i evadarea - dispre|ul fa^a de justifia
penala. Desigxir insa ca judecatorul va putea aprecia, in concret, ca masura arestului la domiciliu nu
apare ca suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. (1) din Codul de procedura
penala atunci cand inculpatul a fost anterior condamnat definitiv pentru asemenea fapte.
142
Partea generala
savarirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
Dosarul cauzei va fi inaintat judecatorului, odata cu propunerea de luare a
masurii.
Propunerea se solutioneaza in camera de consiliu, edinta nefiind, aadar, publica. Inculpatul se citeaza, dar neprezentarea acestuia nu impiedica solutionarea
propunerii. Daca inculpatul se prezinta, judecatorul il va asculta.
Participarea procurorului i asistenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Judecatorul se pronunta prin incheiere. Daca propunerea de luare a masurii
arestului la domiciliu este respinsa, judecatorul de drepturi i libertati poate
dispune controlul judiciar sau controlul judiciar pe cautiune, daca simt indeplinite
conditiile legale in acest sens.
In procedura de camera preliminara sau in cursul judecdfii, arestul la domi
ciliu se dispune, prin mcheiere, de catre judecatorul de camera preliminara sau,
dupa caz, de instanta, la cererea procurorului sau din oficiu. Inculpatul se citeaza,
ascultarea sa fiind obligatorie atunci cand se prezinta. Neprezentarea inculpatului
legal citat nu impiedica solutionarea propunerii. Participarea procurorului i asis
tenta juridica a inculpatului sunt obligatorii.
Odata cu arestul la domiciliu, organul judiciar care a dispus masura impune
inculpatului doud obligafii (pe langa cea de a nu parasi imobilul unde locuiete
fara incuviintare), anume:
- sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi
i libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori
de cate ori este chemat;
- sa nu comunice cu persona vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu
alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum cu alte
persoane stabilite de organul judiciar.
Pe langa aceste obligatii, judecatorul de dreptur^i libertati, judecatorul de ca
mera preliminara sau instanta de judecata care a luat masura poate dispune ca, pe
durata arestului la domiciliu, inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic
de supraveghere.
I
Copia incheierii prin care s-a luat arestul la domiciliu se comunica inculpatului
i organului de polifie desemnat cu supravegherea sa, acesta fiind dator sa verifice
periodic respectarea masurii i a obligatiilor de catre mculpat. Pentm verificarea
respectarii masurii, organului de politic ii este permis sa patrunda in imobilul
unde se executa masura, fara invoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc
impreuna cu acesta. In cazul in care se constata incalcari ale regimului arestului
la domiciliu, organul de politic sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi
penale, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, instanta de judecata, in
cursul judecatii.
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatului li este permis sa pdrdseascd
imobilul unde locuiete in doar trei situatii, dupa cum urmeaza:
143
144
Partea generala
masurii dispuse in cursul urmaririi penale [art. 207 alin. (2), art. 348 din Codul
de procedura penala]. Participarea procuromlui este obligatorie, iar inculpatul
se citeaza. Cat prive^te procedura verificarii, dispozifiile art. 207 alin. (3) din
Codul de procedura penala trimit la cele ale art. 235 alin. (4)-(6) din Codul de
procedura penala, care se aplica in mod corespunzator. Prin urmare, in cazul in
care inculpatul se afla intemat in spital i din cauza starii sanatafii nu poate fi adus
in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate,
deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului,
dar numai in prezen|a avocatului acestuia, camia i se da cuvantul pentru a pune
concluzii. Per a contmrio, in toate celelalte situafii, inculpatul arestat la domiciliu
trebuie adus in fafa judecatorului de camera preliminary.
Judecatorul de camera preliminara se pronun|;a prin mcheiere, putand sa
mentina arestul la domiciliu (cand constata ca temeiurile care au determinat luarea
masurii se menfin sau au intervenit temeiuri noi) sau sa il revoce (c.nd au incetat
temeiurile initiale i nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea masurii sau
in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii).
Pe langa verificarea ini^iala a arestului la domiciliu, judecatorul de camera
preliminara verifica din oficiu, periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, legalitatea
i temeinicia masurii [art. 207 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Prin
urmare, putem afirma ca, in cursul camerei preliminare, durata arestului la domi
ciliu nu poate depdi 30 de zile. Daca judecatorul nu verifica masura inainte de
expirarea acestui termen, ea inceteaza de drept.
In cursul judecdfii, durata pe care se poate dispune ori menfine arestul al do
miciliu este de maxim 60 de zile. In cazul in care, mai inainte de expirarea termenului, instan^a nu procedeaza la verificarea temeiniciei i legalitafii arestului la
domiciliu, acesta inceteaza de drept.
Durata maxima a arestului la domiciliu in cursul judecatii nu este prevazuta de
lege. In mod practic, arestul la domiciliu inceteaza: |
- la data pronuntarii hotarmi de achitare, de inc^tare a procesului penal, de
renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicari|pedepsei ori de suspendare
a executarii pedepsei sub supraveghere, chiar nedefin|;iva;
- in apel, daca durata masurii a atins durata pedepsei pronuntate in hotararea
de condamnare a primei instance;
- la data ramanerii definitive a hotarMi de condanmaretl
Potrivit art. 241 alin. (1') din Codul de procedura penala, arestul la domiciliu ar mceta de
drept i m cxirsul judecafii in prima instan|a, la implinirea duratei maxime prevSs^ute de lege. Nu
exists insa text legal care sS instituie o duratS maxima a arestului la domiciliu in cursul judeca^ii
de prima instan^a. Dispozifiile art. 239 din Codul de procedurS penala, privitoare la durata maxima
a arestarii preventive a inculpatului in cursul judeca^ii de prima instan^a, nu vizeaza i arestul la
domiciliu. De asemenea, se mai observa c3 arestul la domiciliu nu inceteaza de drept nici in ca
zul in care prima instan|a condamna pe inculpat la pedeapsa amenzii sau la o masura educativa,
dispozi^ile art. 399 alin. (3) din Codul de procedura penala facand referire, pentru aceste situafii,
numai la punerea in libertate a inculpatului arestat preventiv. In opinia noastra, pentru identitate
145
146
Partea generala
147
Revocarea masurii preventive presupune o analiza i o evaluare asupra mentinerii in timp a motivelor de drept (legalitatea) sau de fapt (temeinicia) care au
stat la baza luarii acesteia, din partea organului judiciar care a dispus masura.
Aceasta este de altfel i principala deosebire fata de incetarea de drept a masurii
preventive, care intervine prin efectul legii, independent de aprecierea organelor
judiciare.
Revocarea se dispune in doud ipoteze:
a) atunci cdnd au apdrut imprejurdri noi din care rezultd nelegalitatea mdsurii
[spre exemplu, in faza de urmarire penala se constata ca a intervenit prescriptia
raspunderii penale, astfel incat masura preventiva luata initial a devenit nelegala,
intrucat exista o cauza care impiedica exercitarea actiunii penale, i anume cea
prevazuta de art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala];
b) atunci cdnd au incetat temeiurile avute in vedere la luarea, prelungirea
sau mentinerea mdsurii. Spre exemplu, in urma analizei pe care judecMorul o
face asupra probelor obtinute in cauza, poate constata ca nu mai este indeplinita
conditia prevazuta de art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala referitoare
la suspiciunea rezonabila a savaririi unei infractiuni (de pilda, dei initial se
suspectase ca inculpatul ar fi comis o infrac|iune de evaziune fiscala, in urma unei
expertize contabile efectuate in faza de judecata a rezultat ca masa impozabila nu
s-a diminuat in niciun fel, incetand, prin urmare, temeiul privitor la existenta unor
probe de vinova|ie).
In oricare dintre cele doua ipoteze mai sus aratate, masura preventiva se va
revoca, din oficiu sau la cerere.
in cazul in care masura preventiva a fost luata in cursul urmaririi penale de
catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi i libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa il informeze pe procuror, de indata i in scris, despre
orice imprejurare care ar putea conduce la revocare. Daca apreciaza ca infor
mative primite justifica revocarea, procurorul va revoca el insui masura (daca
el a dispus-o initial - spre exemplu, in cazul controlului judiciar) sau, dupa caz,
sesizeaza in vederea revocarii judecatorul de drepturi i libertati care a luat ma
sura (spre exemplu, in cazul arestului la domiciliu sau al arestarii preventive), in
termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze
i din oficiu judecatorul de drepturi i libertati, cand constata el insui ca exista
148
Partea generala
vreo imprejurare care justifica revocarea (i este vorba despre o masura luata de
judecator).
Cererea de revocare formulata de inculpat se adreseaza, in scris, judecatomlui
de drepturi
libertati, judecatomlui de camera preliminara sau instantei de
judecata, dupa caz.
In cursul urmaririi penale, procurorul inainteaza judecatomlui de drepturi i
libertati dosaml cauzei (sau copie certificate de grefa parchetului), in termen de
24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
Judecatorul de drepturi i libertati, cel de camera preliminara sau instanta
de judecata fixeaza data de solutionare a cererii de revocare i dispune citarea
inculpatului. DacS inculpatul se prezinta, cererea se solu|ioneaza numai dupa
ascultarea sa asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza cererea, in prezenta
unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se poate solutiona i in lipsa
inculpatului, atunci cand acesta nu se prezinta, dei a fost legal citat, sau cand,
din cauza starii de sanatate, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu
poate fi adus, dar numai in prezenta avocatului, camia i se da cuvantul pentm a
pime concluzii. Participarea procuromlui la solutionarea cererii de revocare este
intotdeauna obligatorie.
149
150
Partea generala
1. Masurile asiguratorii
1.1. Notiune
"
Masurile asiguratorii sunt masuri procesuale, cu cai^cter real i de constrangere, care constau in indisponibilizarea bunurilor suspecWui, ale inculpatului, ale
persoanei responsabile civilmente ori ale altei persoane^in condi^iile legii.
Pentru luarea masurilor asiguratorii este necesar ca uhndrirea penala sd f i fost
inceputd in cauzd.
Masurile asiguratorii nu reprezintS, o acoperire efectiva a pagubei cauzate prin
infi-actiune, ci garanteaza numai existenta posibilitafii reale de reparare a acesteia,
motiv pentru care instanta de judecata va trebui ca, prin hotararea pe care o
pronunta, sa oblige inculpatul i partea responsabila civilmente la acoperirea
prejudiciului^^l
151
Noul Cod de procedura penala reglementeaza doua masuri asigurMorii: sechestml i poprirea.
1.2. Scop
Masurile asiguratorii se iau pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea
sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscdrii
speciale sau confiscdrii extinse sau a bunurilor care pot servi la garantarea
executdrii pedepsei amenzii ori a cheltuielilor judiciare, precum i a celor care
p o t servi la garantarea repardrii pagubei produse prin infracfiune.
152
2.
in vederea executdrii confiscdrii speciale sau confiscdrii extinse, se pot
lua mdsuri asigurdtorii asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau ale altor
persoane in proprietatea sau posesia carom sd afld bunurile supuse confiscdrii.
in ceea ce prive^te categoria altor persoane, in cazul confiscarii extinse pot
fi avuti in vedere membrii familiei i persoanele juridice controlate de inculpat,
daca inculpatul le-a transferat bunuri [art. 112^ alin. (3) din Codul penal].
Exista o diferenta de reglementare intre dispozitia din Codul penal i cea din
Codul de procedura penala. In Codul penal este restransa sfera persoanelor ale
caror bunuri pot fi vizate prin confiscarea extinsa, prevazandu-se doar membrii
familiei, respectiv ascendenti, descendenti, solul sau fostul sot, ori persoana juridica pe care o controleaza inculpatul condamnat. Potrivit Codului de procedura
penala, masurile asiguratorii se pot dispune i asupra altor persoane, respectiv
cele in proprietatea sau posesia carora sa afla bunurile supuse confiscarii, altele
decat persoanele avute in vedere de dispozitiile Codului penal. De asemenea, in
cazul confiscarii speciale intra in aceasta categoric, spre exemplu, proprietarii
unor bunuri care au fost folosite de inculpat, cu tiinta lor, la savarirea infractiunii sau pentru pastrarea produsului infi-actional [art. 112 alin. (1) lit. b)-c) din
Codul penal];
5.
in vederea repardrii pagubei produse prin infi'acfiune, respectiv in vederea
executdrii cheltuielilorjudiciare, se pot lua mdsurile asigurdtorii asupra bunuri
lor suspectului, inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente.
Legiuitorul nu vorbete de partea responsabila civilmente, ci de persoana responsabila civilmente, justificarea acestei expresii din textul de lege fiind aceea ca
nu este necesar ca acela care urmeaza sa raspunda pentru suspect sau inculpat, in
vederea repararii prejudiciului, sa fie introdus in procesul penal i sa dob^ndeasca
i calitatea de parte, pentru a se lua masuri asiguratorii; el poate sa ramana doar
persoana responsabila civilmente, mai ales ca, in majoritatea cazurilor, masurile
asiguratorii se iau in faza de urmarire penala, iar nu In timpul judeca|ii, De cele
mai multe ori, in timpul judeca^ii, luarea masurilor asiguratorii nu se mai justifica,
pentru ca, pana la momentul in care cauza ajxmge in fa ^ de judecata, bunurile pot
fi de^a instrainate.
|
In vederea executarii cheltuielilor judiciare, se pot 'lua masurile asiguratorii
asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau persoaneiVesponsabile civilmente.
Justificarea este data de imprejurarea ca inculpatul va fi obligat la plata cheltuie
lilor judiciare, spre exemplu, in caz de condamnare, amSnare a aplicSrii pedepsei
sau renun|are la aplicarea pedepsei. Legea are in vedere i bunurile persoanei
responsabile civilmente, intrucat aceasta va fi obligata in solidar cu inculpatul la
plata cheltuielilor judiciare atunci cand este obligatS in solidar cu acesta la repararea pagubei [art. 274 alin. (3) din Codul de procedura penala].
O men|iune legata de acest scop al masurilor asiguratorii este aceea ca ele
se vor lua asupra bunurilor suspectului, inculpatului sau persoanei responsabile
153
154
Partea generala
1.7. Sechestml
Organul care procedeaza la aplicarea sechestru%i este obligat sa identifice
i sa evalueze bunurile sechestrate, scop in care poite recurge la ajutorul unor
evaluatori sau experti.
,
Bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau sunt ridicate, putandu-se
numi un custode. In mod obligatoriu, se ridica bunurile perisabile, obiectele din
metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne,
obiectele de arta i de muzeu, colectiile de valoare i sumele de bani. Bunuri
le perisabile se predau autoritatilor competente, potrivit profilului de activitate,
acestea fiind obligate sa le primeasca i sa le valorifice de indata; sumele de bani
rezultate se consemneaza, dupa caz, pe numele suspectului, inculpatului ori al
persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului judiciar care a dispus
instituirea sechestrului, caruia, in termen de cel mult 3 zile de la valorificare, i se
preda recipisa de consemnare a sumei. Metalele, pietrele pretioase ori obiectele
confectionate cu acestea i mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara, iar titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de
155
1.8. Poprirea
Poprirea implica indisponibilizarea sumei de bani pe care o terta persoana sau
chiar cel pagubit o datoreaza, cu orice titlu, suspectului, inculpatului sau partii
responsabile civilmente. Masura presupune ca, de la data primirii ordonantei sau
incheierii prin care se infiinteaza sechestrul, debitorului i se interzice sa plateasca
suma creditorului sau (suspectul, inculpatul sau partea responsabila civilmente),
ci, in termen de 5 zile de la scadenta, o va consemna la dispozitia organului judi
ciar care a dispus poprirea sau la dispozitia organului de executare, predand recipisa procurorului, judecatorului de camera preliminara ori instantei de judecata in
termen de 24 de ore de la consemnare.
156
Partea generala
1. Citarea
1.1. Modalitati de citare. Cuprinsul citatiei
Citarea reprezinta chemarea unei persoane (parte, subiect procesual principal,
martor, expert, interpret) in fa|;a organului judiciar.
Legea instituie forme generate de citare, anume:
a) citafia scrisd reprezinta regula in aceasta materie;
b) citarea prin nota telefonica sau telegrqficd, consemnata intr-un procesverbal;
c) citarea prin agent procedural sau orice alt salariat al organului judiciar,
d) citarea prin intermediul polifiei locale',
e) citarea prin serviciul postal sau de curierat;
f) citarea prin intermediul potei electronice (email) sau prin orice alt sistem
de mesagerie electronicd (spre exemplu WhatsApp, Viber), cu acordul prealabil
al celui citat; aceasta forma de citare reprezinta o noutate in legislatia procesual
penala.
158
Potrivit dispozi^iilor art. 80 din Codul de procedura penala, (1) In situatia in care in cauza
exista un numar mare de persoane vatamate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o per
soana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care persoanele vatama
te nu i-au desemnat im reprezentant comun, pentru bxma desfauxare a procesului penal, procurorul
sau instan|a de judecata poate desemna, prin ordonanta, respectiv prin incheiere motivata, un avocat
din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Incheierea sau ordonanta va fi comunicata persoanelor
vStamate, care trebuie sa incimotin^eze, in termen de 3 zile de la primirea comunicarii, procuro
rul sau instanta in cazul in care refuza sa fie reprezentafi prin avocatul desemnat din oficiu. Toate
actele de procedura comxmicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunotinta sunt
prezumate a fi cxmoscute de catre persoanele reprezentate. (2) Reprezentantul persoanelor vatamate
exercita toate drepturile recunoscute de leg&acestora.
159
160
Partea generala
d) suspectul sau inculpatul poate fi citat prin intiintare afiata la sediul organului judiciar care instmmenteaza cauza, daca nu se cunosc adresa unde locuie^te
i nici cea a locului de munca i nici nu a indicat vreo alta adresa de citare. Intiintarea cuprinde:
- anul, luna, ziua i ora cand a fost facuta;
- numele i prenumele celui care a facut afiarea i func^ia acestuia;
- numele, prenumele i domiciliul sau, dupa caz, reedinta, respectiv sediul
celui citat;
- numarul dosarului in legatura cu care se face intiin|:area i denumirea
organului judiciar pe rolul caruia se afla dosarul;
- men^iunea ca intiin|area se refera la actul procedural al cita^iei;
- menfiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis cita^ia, in care
destinatarul este in drept sa se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica
cita^ia;
- men|iunea ca, in cazul in care destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea
cita^iei in termenul precizat anterior, cita^ia se considera comunicata la implinirea
acestui termen;
- semnatura celui care a afiat intiin|area;
e) suspectul sau inculpatul care locuiete in strainatate va fi citat, pentru primul termen, potrivit normelor de drept international penal aplicabile intre statul
roman i cel unde locuiete suspectul sau inculpatul i, respectiv, prin scrisoare
recomandata, daca asemenea norme nu exista sau daca instrumentul juridic in
ternational aplicabilt*^ permite citarea prin scrisoare recomandata. In acest caz,
dovada de indeplinire a procedurii de citare o reprezinta avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul expres al primirii scrisorii
recomandate. Scrisoarea recomandata trebuie sa se remita cu cel pu^in 30 de zile
inainte de primul termen de judecata sau de termenul fixat pentru desfaurarea
activita^ii judiciare;
|
f) pentru primul termen de judecata, suspectul sai^ inculpatul va fi in^tiin^at
prin cita^ie ca are obliga^ia de a indica o adresa pe te^toriul Romaniei, o adresa
de pota electronica sau mesagerie electronica unde yrmeaza sa i se faca toate
comunicarile privind procesul. Daca nu se conformeaka, actele procedurale se
comunica prin scrisoare recomandata, recipisa de predate la pota romana a scri
sorii (in cuprinsul c&eia vor fi men|;ionate actele care se expediaza) reprezentand
dovada indeplinirii procedurii.
Tratat sau convenfie incheiata intre cele douS state; in acest caz, sunt incidente dispozi^iile
art. 200 din Legea nr. 302/2004.
161
162
Partea generala
Citatia destinata unei institutii, autoritati publice ori altei persoane juridice
se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei.
Daca cel citat nu se afld acasa, agentul inmaneaza citatia sotalui, unei rude
sau oricarei persoane care locuiete cu persoana citata ori care in mod obinuit
ii primete corespondenta. Este interzis insa a se inmana citatia unui minor sub
14 ani sau unei persoane lipsite de discemamant. Daca persoana citata locuie^te
intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, in lipsa sotului, a
unei rude sau a oricarei persoane care locuiete cu ea ori care in mod obinuit ii
primete corespondenta, citatia se preda administratorului, portarului ori celui
care in mod obinuit il inlocuiete.
In lipsa persoanelor mai sus aratate, agentul procedural este obligat sa se
intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand cel citat
nu poate f i gdsit, agentul afieaza o intiintare pe ua locuintei persoanei citate.
Persoana care primete citatia semneazd dovada de primire, iar agentul,
certificand identitatea i semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta refuza
sau nu poate semna dovada de primire, agentul afieazd citafia pe ua locuinfei,
incheind proces-verbal.
Cand citafia nu poate fl comunicatd, deoarece imobilul nu exista, este nelocuit
ori destinatarul nu mai locuie^te in imobilul respectiv, sau atunci cand comunicarea nu poate fi facuta din alte motive asemanatoare, agentul intocmete un pro
ces-verbal, in care mentioneaza situatiile constatate, pe care il trimite organului
judiciar care a dispus citarea^'l
Pentru realizarea operatiunilor care tin de mcimotin|area unei persoane cu privire la prezenfa
sa m fa|a organelor judiciare, procurorul sau instanta de judecata are dreptul de acces la bazele
electronice de date detinute de organele administratiei de stat.
163
3. Mandatul de aducere
Mandatul de aducere implica aducerea silita la activitatea procesuala a unei
persoane.
Regula generald este ca o persoana poate fi adusa cu mandat de aducere in
fata organelor judiciare, in cursul urmaririi penale sau pentru primul termen de
judecata, in ipotezele in care:
a) fiind anterior legal citata, nu s-a prezentat in mod nejustificat, iar ascultarea
ori prezenta ei este necesara;
b) nu a fost posibila comunicarea corespunzatoare a citatiei i imprejurarile
indica :^ra echivoc ca persoana se sustrage de la primirea citapei.
Excepfia de la regula se intalnete in cazul suspectului sau inculpatului, care
poate fi adus cu mandat de aducere, chiar fara o citare prealabila, daca aceasta se
impune in interesul rezolvarii cauzei.
in cursul urmmrii penale, mandatul de aducere se emite de catre organul de
uraimre penala, iar in cursul judecatii, de catre instanta.
O
regula speciald este aceea ca, in cazul in care pentru executarea mandatului
de aducere este necesara patrunderea in domiciliul sau sediul unei persoane, fara
consimtamantul acesteia, numai judecatorului de drepturi i libertati poate emite,
in cursul urmaririi penale, mandatul de aducere. in aceasta ipoteza, mandatul se
emite, la cererea motivata a procurorului, de catre judecatorul de drepturi i liber
tati de la instanta careia i-ar reveni competenfa sa judece cauza in prima iastanfa
164
Partea generala______________________________
165
1. Clasificare
Termenele sunt intervale de timp in interiorul carora sau dupa trecerea carora
pot fi realizate acte procesuale sau procedurale.
Exista mai multe criterii de clasificare a termenelor, trei fiind insa relevante
pentru actuala reglementare. Astfel, intalnim:
1. dupa natura lor:
a) termene peremptorii - sunt cele in interiorul carora se pot efectua acte
de procedura (spre exemplu, termenul de exercitare a unei cai de atac este peremptoriu, pentru ca respectiva cale de atac provoaca o noua judecata numai daca
este introdusa in interiorul termenului);
b) termene dilatorii - sunt termenele dupa trecerea carora se pot efectua acte de
procedure (spre exemplu, termenul de exercitare a unei cai de atac poata sS apara
i ca dilatoriu, daca este privit din perspectiva punerii in executare a hotararii
judecatoreti. Astfel, termenul de exercitare a caii de atac a apelului este dilatoriu
pentru partea civila care a participat in acel dosar i care, in urma hotarMi, ar
trebui sS primeasc^ contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracfiune, pentru
ca, numai dupS ce se implinete termenul de 10 zile de apel, daca nu se exercitS.
calea de atac, hotararea devine definitive i poate fi pusa in executare);
2. dupa drepturile p e care le protejeaza:
a) termene substanfiale - sunt cele care protejeaza drepturi ce exists inde
pendent de desfaurarea unui proces penal (spre exemplu, durata mSsurilor de
preven|;ie);
b) termene procedurale - sunt cele destinate a proteja drepturile care se nasc ca
urmare a desfa^urSrii procesului penal (spre exemplu, termenul de introducere a
pMngerii impotriva solu^iei de clasare sau renun|are la urmSrirea penaia, termenul
pentru exercitarea cSii de atac a apelului);
3. in funcfie de durata:
a)
termene p e ore (spre exemplu, termenul de 48 de ore pentru exercitarea
contesta|iei in materia mSsurilor preventive);
166
167
158
Partea gener
_________________
camera preliminara se face dupa termenul de 3 zile prevazut de art. 207 alin. (2)
din Codul de procedura penala, incheierea pronun|ata este lovita de nulitate relativa, daca inculpatul dovedete ca astfel i s-a cauzat o vatamare.
169
J70
Partea generala
2. Nulitatea absoluta
Nulitatea absoluta poate fi caracterizata i prin denumirea de nulitate expresa. Aceasta, intrucat cazurile de nulitate absoluta sunt reglementate expres i
limitativ prin dispozitiile art. 281 din Codul de procedura penala.
171
172
Partea generala
3. Nulitatea relativa
Nulitatea relativa intervine tot in caz de incalcare a .r
nulitatea absoluta; diferen^ esenfiala intre cele doua fc
i relativa) este aceea ca pentru nulitatea absoluta legea
anumite cazuri, in timp ce nulitatea relativa este atrasa
incdlcari ale legii, care nu sunt expres nominalizate.
Pentru ca o incalcare a dispozi^iilor legale sa pr
trebuie mdeplinite cumulativ trei condifii:
1. sa fie vorba de incalcarea oricdror alte dispozifv
atrag nulitatea absoluta;
2. sa se fi produs o vatdmare a drepturilor par^ilor oi
principali, care sd nu poatd f i inldturatd decdt prin d a
nulitatii relative, vatSmarea procesuala trebuie dovedi:
absoluta ea este prezumata absolut de lege;
dispozi^ii legale, ca i
ale nulitatii (absoluta
;de expres i limitativ
zul tuturor celorlalte
a o nulitate relativa,
'le in afara de cele ce
ubiectilor procesuali
rea actului. In cazul
. timp ce la nulitatea
173
174
Partea generala
175
Teste-grila
1. In procesul penal se exercitS urmatoarele flinc|ii judiciare:
a) flmctia de dispozifie asupra drepturilor liberta|ilor fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penaia;
b) fimc^ia de verificare a legalitafii trimiterii ori netrimiterii in judecata;
c) func|ia de verificare a legalita|ii aplicarii mSsurilor preventive in faza de
judecata.
2. Judecatorul de camera prelimiaara se pronunfa asupra:
a) legalitat:ii actului de trimitere in judecata i a probelor pe care se bazeaza
acesta;
b) legalitafii actelor i masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrang
drepturile i liberta^ile fundamentale ale persoanei;
c) legalita^ii solu|iilor de netrimitere in judecata.
3. Este o cauza care lipsete ac|;iunea penala de obiect:
a) existen^a unei cauze justificative sau de neimputabilitate;
b) existen^a unei cauze de nepedepsire prevSzute de lege;
c) existen|:a autoritS^ii de lucru judecat.
4 . Este o cauza care lipsete ac^iunea penalS de temei:
a) existen^a unei cauze justificative sau de neimputabilitate;
b) existen|a unei cauze de nepedepsire prevSzute de lege;
c) fapta nu a fost sSvar^itS cu vinovS|ia prevazutS. de lege.
5. Atunci cand se constata c5 exists o cauzS de nepedepsire prevSzutS de lege:
a) instanfa dispune incetarea procesului penal;
b) procurorul dispune clasarea;
I
c) instan^a dispune achitarea.
6. Continuarea procesului penal poate fi cemtS:
a) in caz de clasare pentru interven|:ia prescrip^iei rSspunderii penale, de cStre
suspect sau inculpat;
b) in caz de renun^are la urmarirea penalS, de catre persoana vStSmatS;
c) in caz de incetare a procesului penal pentru cS exists autoritate de lucru
judecat, de cStre suspect sau inculpat.
7. Ac^iunea penalS se pime in micare prin:
a) rechizitoriu, la finalul urmaririi penale;
178
Partea generala
14. Succesorii persoanei vatamate, care s-au constituit parte civila in procesul
penal, pot introduce actiune la instanta civila daca:
a) instanta penala, prin hotarare definitiva, a lasat actiunea civila nesolutionata;
b) actiunea civila a fost disjunsa;
c) punerea in micare a actiunii penale a avut loc ulterior.
15. Instanfa penala lasa nesolutionata actiunea civila:
a) daca achita pe inculpat pe temeiul legitimei aparari;
b) daca partea civila a decedat;
c) daca a incetat procesul penal pentru interven^ia amnistiei.
16. HotarSrea definitiva de acbitare a instantei penale are autoritate de lucru
judecat in fata instan|ei civile care judeca actiunea civila cu privire la:
a) persoana faptuitorului;
b) vinovaj;ia autorului faptei ilicite;
c) existen|:a faptei.
17. Hotararea definitiva a instantei civile prin care s-a solutionat actiunea ci
vila are autoritate de lucru judecat cu privire la:
a) existen|a faptei penale;
b) existen^a prejudiciului;
c) vinovatia persoanei care a savarit-o.
18. Cu ocazia solutionarii actiunii penale, instanta de judecata poate pronunta
una dintre urmatoarele solu|;ii:
a) renun^area la aplicarea pedepsei;
b) amanarea aplicarii pedepsei;
I
c) clasarea cauzei penale.
.
19. Constituirea ca parte civila se poate face:
|
a) pana la inceperea dezbaterilor;
b) pana la inceperea cercetarii judecatoreti;
V
c) numai in scris, cu indicarea naturii i a intinderii preten|:iilor, a motivelor i
a probelor pe care acestea se intemeiaza.
20. Partea civila:
a) poate mari sau micora cuantumul pretentiilor, pana la inchiderea dezbate
rilor in fa|a primei instante;
b) poate indrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituie ca parte
civila, pana la terminarea cercetarii judecatoreti;
c) poate mari sau micora oricand intinderea pretentiilor.
Teste-grila
179
180
Partea generala
Teste-grila
181
182
Partea generala
_________________________________Teste-grila_____________________________
183
b) cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune;
c) in cazul infracfiimii de ultraj judiciar.
_________________________________Teste-grila__________________
185
c)
se dispune pe o perioada de maxim 30 de zile i poate fi prelungita succesiv,
durata maxima a acestei masuri cu privire la aceeai persoana i aceeai fapta
neputand depai 180 de zile.
60 . Nu sunt obligate sS depunS ca martor in procesul penal:
a) so^l suspectului;
b) fra|ii i surorile inculpatului;
c) persoanele obligate sa pastreze secretul profesional.
61 . Se pot dispune fa]:a de suspect:
a) controlul judiciar;
b) controlul judiciar pe cau^iune;
c) re^inerea.
62. impotriva ordonan^ei prin care s-a dispus controlul judiciar pe cau|:iune se
poate exercita:
a) plangere, in termen de 24 de ore de la comunicare, la judecatorul de camera
preliminara;
b) contesta^ie, in termen de 48 de ore de la comunicare, la instan^a de judecata;
c) plangere, in termen de 48 de ore de la comunicare, la judecatorul de drepturi
i libertap.
63 . Se dispun odata cu luarea controlului judiciar:
a) obligarea suspectului sa se prezinte la organul judiciar care a luat masura
ori de cMe ori este chemat;
b) obligarea inculpatului sa nu depaeasca o anumita limita teritoriala, fixata
de organul judiciar, decat cu incuviintarea prealabila a acestuia;
c) obligarea inculpatului de a informa de indata organul judiciar care a dispus
masura cu privire la schimbarea locuintei.
64 . Se solu^ioneaza in camera de consiliu:
a) plSngerea impotriva ordonan|ei de re^inere;
b) contesta^ia impotriva incheierii prin care instan^a de judecata a dispus arestul la domiciliu;
c) propimerea de prelungire a arestarii preventive,
65 . Se poate lua masura arestului la domiciliu atunci cand:
a) obiectul cauzei nu este reprezentat de o infrac|;ivme contra unui membru de
familie;
b) a fost inceputa urmSrirea penala in rem;
c) inculpatul incearcS sa influen^eze im martor.
186
Partea generala
Teste-grila
187
c)
in apel, cand durata masurii arestarii preventive a devenit egala cu durata
pedepsei din sentin|a de condamnare.
73. Judecatorul de drepturi i libertati poate dispune:
a) refinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune.
74. In cursul urmaririi penale:
a) durata controlului judiciar nu este determinata de lege;
b) inculpatul poate fi arestat preventiv, daca nu respecta cu rea-credin|a obligatiile ce i-au fost impuse odata cu luarea controlului judiciar;
c) judecatorul de drepturi i libertati poate lua din oficiu arestarea preventiva.
75. Judecatorul de drepturi i liberta|;i:
a) este incompatibil sa solu^ioneze propunerea de prelungire a arestarii preven
tive, daca a luat anterior, in aceeai cauza, masura arestarii preventive;
b) este incompatibil sa solutioneze cauza in prima instan^, daca a respins
propunerea de arest la domiciliu in cursul urmaririi penale;
c) este incompatibil sa solutioneze propunerea de arestare preventiva a inculpatului, daca anterior 1-a asistat in calitate de avocat in alta cauza.
76. in materie penala, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:
a) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercifiu;
b) in cazul in care cel vatamat este o persoana juridica de stat;
c) in cazul in care cel vatamat este o persoana cu capacitate de exerci|;iu restransa.
77. La cererea parjii civile se pot lua masuri asiguratorii:
a) in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, numai in cursul judeca^ii;
b) pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare, i in cursul procedurii
de camera preliminara;
c) pentru garantarea executarii pedepsei amenzii, in cursul urmaririi penale, al
procedurii de camera preliminara i al judeca^ii.
78. Masurile asiguratorii:
a) in vederea confiscarii speciale se pot lua numai asupra bunurilor suspectului
sau inculpatului;
b) in vederea confiscarii extinse se pot lua i asupra bunurilor altor persoane
in posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate;
188
Partea generala______________________________
c) pentm garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
79. in cazul in care, in cursul procesului penal, organul judiciar competent
apreciaza necesara luarea unei masuri asiguratorii in vederea executarii pedepsei
amenzii, sumele de bani gasite asupra suspectului sau inculpatului se indisponibilizeaza prin;
a) sechestru;
b) poprire;
c) inscripfie ipotecara.
80 . Pot lua masuri de restabilire a situa^iei anterioare savaririi infracfiunii:
a) judecatorul de drepturi i liberta|i, in cursul urmaririi penale;
b) judecatorul de camera preliminary, in procedura de camera preliminara;
c) instan^a de judecata, in cursul judecafii,
81 . In cursul procesului penal, urmatoarele forme de reparare a prejudiciului
pot fi dispuse cu titlu provizoriu:
a) restituirea lucrurilor;
b) restabilirea situa|iei anterioare savaririi infrac^iunii;
c) desfiin^area totala sau parfiala a unui inscris.
82 . Contesta^ia impotriva modului de indeplinire a masurii asiguratorii dispu
se de procuror:
a) se poate face de orice persoana interesata;
b) se soluponeaza in camera de consiliu, de judecatorul de camera preliminara;
c) nu este suspensiva de executare,
83 . Contesta^ia impotriva modului de indeplinire a masurii asiguratorii luate
de catre judecatorul de camera preliminara:
s
a) se poate face de orice persoana interesata;
?,
b) se solu^ioneaza in edin|a publica, cu citarea parjilor;
c) este suspensiva de executare.
Teste-grila
189
b) in procedura de camera preliminara, numai judecatoml de camera preliminara, la cerere sau din oficiu;
c) in cursul judecafii, numai instanta de judecata.
86. In cursul urmaririi penale, suspectul sau inculpatul este citat;
a) la adresa locului de munca;
b) la adresa indicata printr-o declara|ie data in cursul procesului penal;
c) la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a s.varit infrac^iunea.
87. Inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales:
a) in orice condi^ii;
b) dac^ nu s-a prezentat dupa prima citare legal indeplinitS;
c) numai la primul termen fixat pentru judecarea caiizei, daca locuiete in
strainState.
88. In situa^ia in care, in timpul urmaririi penale, organul judiciar dispune chemarea pentru a fi audiap, in acelai dosar, doi inculpa^i, care sunt sop, atunci:
a) va emite o singura cita^ie scrisa pentru amandoi;
b) va emite cSte o cita^ie scrisa pentru fiecare;
c) poate chema prin cita^ie scrisa pe unul i prin intermediul potei electronice
pe ceiaialt.
89. Cita|ia nu poate fi inmanatS:
a) persoanei care locuiete cu persoana citata;
b) unui minor sub 16 ani;
c) unei persoane lipsite de discemamant.
90. Comunicarea cita^iilor se face:
a) din oficiu, prin intermediul polifiei locale;
b) la cererea pSr^ii, prin agenpi procedurali ai organelor judiciare;
c) din oficiu, prin intermediul polipei judiciare.
91. In situa^ia in care suspectul sau inculpatul locuiete in strSinatate, iar normele de drept penal intemaponal penal aplicabile in rela|ia cu statul solicitat per
mit citarea prin scrisoare recomandata, pentru primul termen de judecata, dovada
indeplinirii procedurii de citare se face prin:
a) refuzul de primire a scrisorii recomandate;
b) recipisa de predare la pota romanS a scrisorii recomandate;
c) avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar.
92. in procesul penal, persoanele juridice se citeaza:
a) la sediul acestora;
190
Partea generala
b) prin afiare la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarit
infractiunea;
c) prin afiare la sediul organului judicial.
93. In cazul suspectului sau inculpatului care locuiete in strainatate, citarea se
poate realiza i prin intermediul autoritatilor competente ale statului strain:
a) daca adresa celui citat este inexacta;
b) daca nu a fost posibila trimiterea citatiei prin intermediul potei;
c) numai daca citarea prin pota a fost ineficienta.
94. Mandatul de aducere se poate executa in procesul penal prin:
a) organele polipei locale;
b) organele jandamieriei;
c) agenpi procedxjrali ai organelor judiciare.
95. Atunci cand, pentru executarea mandatului de aducere a suspectului, organul de cercetare penala trebuie sa patrunda fara consimtamant in locuinta acestuia, mandatul de aducere se emite de catre:
a) instan^ care judeca respectiva cauza in prima instan|a;
b) procurorul care supravegheaza urmarirea penala;
c) judecatoral de drepturi i libertati de la instan^ careia i-ar reveni competen^a sa judece cauza in prima instan^a sau de la instan^a egala in grad acesteia in
a crei circumscripfie se afla sediul parchetului.
96. Durata pentru care o persoana adusa cu mandat de aducere este privata de
libertate, ramanand la dispozi^ia organului judiciar, nu poate depai:
a) 24 de ore;
b) 12 ore;
I
c) 8 ore.
?
%
Teste-grila
191
102. Incalcarea dispozitiilor legale referitoare la asisten|a juridica a inculpatului atunci cand aceasta este obligatorie poate fi invocata:
a) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in cursul urmaririi penale;
b) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in procedura camerei preliminare;
c) in orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit in
calcarea, cSnd instanta a fost sesizata cu un acord de recimoatere a vinovatiei.
103 . incalcarea dispozitiilor legale privind prezente inculpatului, atunci cSnd
participarea sa este obligatorie potrivit legii, poate fi invocata:
a) pana la incheierea procedurii in camera preliminara, daca incalcarea a inter
venit in cursul urmaririi penale;
b) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in procedura camerei preliminare;
c) oricand, chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a fondului
cauzei, daca aceasta incalcare a intervenit in cursul urmaririi penale.
104. Nulitatea absoluta poate fi invocata in orice stare a procesului penal daca:
a) in cursul urmaririi penale inculpatul minor nu a fost asistat de aparator;
\(^2
Partea generala______________________________
Raspunsuri
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
a),b)
a), c)
b), c)
a), c)
a),b)
a)
b), c)
b)
a)
b), c)
a),c)
a)
a)
a)
c)
a), c)
b)
a),b)
b)
b)
c)
b), c)
a),c)
b)
a), c)
b)
b)
a)
c)
a),c)
b), c)
b)
b),c)
b), c)
a)
b)
37.
38.
39.
40.
41.
42.
43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
50.
51.
52.
53.
54.
55.
56.
57.
58.
59.
60.
61.
62.
63.
64.
65.
66.
67.
68.
69.
70.
71.
72.
a),c)
b), c)
b)
a), c)
b),c)
c)
b)
a), c)
b)
a), b)
c)
a)
a), c)
a)
c)
b)
c)
c)
b)
a), b)
c)
a),b)
b)
a), b)
c)
c)
c)
c)
a), c)
a),b)
c)
a), c)
c)
a)
a),b)
a), c)
73.
74.
75.
76.
77.
78.
79.
80.
81.
82.
83.
84.
85.
86.
87.
88.
89.
90.
91.
92.
93.
94.
95.
96.
97.
98.
99.
100.
101.
102.
103.
104.
105.
106.
107.
108.
b), c)
a^b)
b), c)
a), c)
b)
b), c)
a)
c)
a), b)
a), c)
a),b)
a), c)
b), c)
a), b)
b)
b), c)
c)
a)
a), c)
a), c)
a), b)
a),b)
c)
c)
a), c)
c)
a)
b)
b)
c)
a)
b)
a),b)
b)
a),b)
a), b)
P A R TEA S P E C IA L A
198
Partea speciala______________________________
I
Sectiunea a 2-a, Sesizarea orgknelor
de urmarire penala '
1. Aspecte generale
Prin sesizare a organelor de urmmre penala in^elegem modalitatea in care
acestea iau cunotin|a despre savSrirea unei infiacpuni.
tl Datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului pot sS lipseascS din cuprinsul
ordon^lei, spre exemplu, atunci ctod este vorba despre o ordonanfa de incepere a urmSririi penale
I. Urmarirea penala
199
200
Partea specials
2.2. Denuntul
I. Urmarirea penala
201
202
Partea speciala
I. Urmarirea penala
203
204
Partea speciala
I. Urmarirea penala
205
b)
constatarea infracfiunii flagrante este obligatorie, chiar daca fapta se urmarete la plangere prealabila. In aceasta situa|ie, dupa maintarea procesului-verbal
la organul de urmarire penala, acesta va chema persoana vatamata i o va intreba
daca formuleaza plangere prealabila, iar in cazul unui raspuns negativ, se va dispune clasarea canzei.
206
Partea speciala
______________________
din oficiu, trimiterea cauzei la un parchet egal in grad celui competent teritorial
sa efectueze urmdrirea penald.
I. Urmarirea penala
207
208
Partea speciala
____________________________
De la aceasta regula apreciem totui c5 face excep^ie ci^l putin situa^ia mfiracfiunilor de
audienfS. Potrivit art. 360 din Codul de procedurS penalS, (1) DaC5 in cursul edin|ei se savarete
o fapta prevSzuta de legea penala, preedintele completului de judecata constata acea fapta i il
identifica pe faptuitor. Incheierea de edin^a se trimite procurorului competent. (2) In cazul in care
procurorul participa la judecata, /joate declara ca incepe urmarirea penala (s.n.), pune in micare
actiimea penala i il poate refine pe suspect (s.n.) sau pe inculpat. Intrucat, in aceasta ipoteza, intre
declara^a verbala de incepere a urmaririi penale i refinerea suspectului nu intervine nicixm alt
act procesual, consideram ca declarafia procijrorului este, concomitent, act de incepere a urmaririi
penale cu privire la fapta i faptuitor. Pe de alta parte, credem ca o incepere concomitenta in rem
i in personam a urmaririi penale ar putea interveni ?i in cazul infractiimilor flagrante, indiciile
rezonabile asupra identita^ii suspectului rezuMnd in special din prinderea sa in flagrant, dar i din
mijloacele de proba obfinute in urma perchezi|:iei corporale [efectuata, spre exemplu, in temeiul
art. 61 alin. (2) din Codul de procedura penala].
I. Urmarirea penala
209
210
Partea speciala
I. Urmarirea penala
211
timpul suspendarii pot fi refacute, daca este posibil, la cererea suspectului sau
inculpatului.
Organul de cercetare penala are obliga^ia sa verifice periodic, dar nu mai
tarziu de 3 limi de la data dispunerii suspendarii, daca mai subzista cauza care a
determinat suspendarea nrmaririi penale.
4.1.
Clasarea
Solutia clasarii poate interveni pentru una dintre urmatoarele doud ipoteze
alternative'.
a) nu se poate incepe urmarirea penala, intrucat sesizarea nu indeplinete
conditiile esen|iale de forma sau de fond;
b) exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 16 alin. (1) din Codul de
procedura penala.
Clasarea se dispune mtotdeauna printr-o ordonanfd, care trebuie sa contina,
pe langa mentiunile obligatorii prevazute de lege [cele aratate de art. 286 alin. (2)
din Codul de procedura penala], i dispozitii cu privire la alte chestiuni, i anume:
212
Partea s p e c i a l a ___________________________
a)
m e n tin e r e a
Este vorba despre Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale i a protec^iei persoanelor cu
tulburSri psihice (republicata in M. Of. nr. 652 din 13 septembrie 2012).
I. Urmarirea penala
4.2.
213
214
Partea spedala
Daca in cauza exista suspect sau inculpat, procurorul poate dispime, daca apreciaza necesar, ca acesta sa mdeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele
obligapi:
~ sa inlature consecintele faptei penale, sa repare paguba produsa sau sa
stabileasca impreuna cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia. De cele
mai multe ori, inlaturarea consecintelor faptei inseamna repararea prejudiciului,
motiv pentru care legiuitorul a reglementat aceasta obligatie m mod altemativ (fie
se inlatura direct consecintele faptei, fie se poate incheia chiar o tranzactie intre
partea civila i cel care are calitatea de suspect/inculpat);
- sa ceara public scuze persoanei vatamate;
- sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pentru o perioada
cuprinsa intre 30-60 de zile (aceasta obligatie nu se poate dispune insa daca, din
cauza starii de sanatate, suspectul sau inculpatul nu poate presta munca);
- sa urmeze un program de consiliere (spre exemplu, aceasta mdatorire se
poate fixa in cazul celor care savaresc fapte de tulburare a ordinii publice).
Pentru indeplinirea acestor obligafii, procurorul stabilete un termen, care
poate fi de maxim 6 luni pentru fiecare dintre obligatiile prevazute de lege, cu
exceppa obligatiei asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila, pen
tru care termenul este de maxim 9 luni. Termenul curge de la momentul cand
ordonan^a de renuntare la urmarirea penala a fost comunicatS suspectului sau
inculpatuluilU.
Legiuitorul a prevazut i o sancfiune in cazul neindeplinirii cu rea-credinta, in
termenele stabilite, a obligatiilor dispuse, aceasta fiind revocarea de catre procuror a ordonanpi de renunfare la urmarirea penald', de altfel, unul dintre cazurile
de reluare a urmaririi penale este redeschiderea urmaririi penale pentru incalcarea obligatiilor stabilite prin ordonanta de renunfare la urmarirea penala [art. 335
alin. (3) din Codul de procedura penala].
Ulterior revocMi, o noud renunfare la urmarirea j^nald in aceeai cauza nu
mai este posibild. Dei legea nu prevede, apreciem ca| in cauzele cu mai multi
suspecti sau incuipati, daca numai unii incalca cu rea-oredinta obligatiile fixate,
revocarea ren u n ^ i la urmarirea penala va opera num^ fa|a de acetia, neexistand temei pentru revocare i fata de cei care le-au respekat.
I. Urmarirea penala
215
216
Partea speciala
I. Urmarirea penala
217
23^8
I, Urmarirea penala
219
3.
judecatorul de camera preliminara a admis plangerea impotriva solutiei de
netrimitere in judecata (clasare sau renuntare la urmarirea penala) i a dispus
trimiterea cauzei la procuror in vederea completarii urmaririi penale^^l In acest
caz, dispozitiile judecatorului de camera preliminara simt obligatorii pentru
organul de urmarire penala.
Trebuie precizat ca, pentru primele doua cazuri enuntate, ordonanta prin
care s-a dispus redeschiderea este supusa confirmarii judecatorului de camera
preliminara, in termen de 3 zile de adoptarea acesteia, sub sanctiunea nulitatii. Este
vorba de un nou control judecatoresc pe care Codul de procedura penala il instituie
asupra activitatii procurorului (in vechea reglementare, procurorul putea oricand
sa infirme o solutie de neurmarire sau netrimiterein judecata, fara vreo verificare
din parte judecatorului). Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea i
temeinicia ordonan^ei de redeschidere in camera de consiliu, fara citarea suspectului sau inculpatului i fara participarea procurorului, i se pronunta printr-o
incheiere definitivd.
220
Partea s p e c i a l a _________________________
acest din urma caz, organul de cercetare penala este obligat sa inainteze plangerea
procurorului, m termen de 48 de ore de la primirea acesteia, impreuna cu explicatiile sale, daca sunt necesare.
Plangerea nu suspendd aducerea la mdeplinire a masurii sau actului atacat.
Procurorul care supravegheaza urmarirea penala este cel care rezolva plan
gerea, termenul de solutionare fiind de 20 de zile de la primirea acesteia. Dupa
solutionare, procurorul comunica petentului un exemplar al ordonanfei prin care
a solu^ionat plangerea.
I. Urmarirea penala
221
b)
Pldngerea impotriva actelor prin care se adoptd solufia de clasare sau de
renun^are la urmarirea penald. Actele prin care se adopta solutia de clasare sau
de renunfare la urmarirea penala sunt ordonanfa i rechizitoriul. Prin urmare, se
poate formula plangere i impotriva solutiei de netrimitere in judecata cuprinse
prin rechizitoriu.
Plangerea impotriva acestor acte se face in termen de 20 de zile de la comunicarea catre persoana interesata a solutiei de clasare sau de renuntare la urmarirea
penala i se rezolva de catre procurorul ierarhic superior celui care a adoptat
solutia. Precizam ca doar pentru aceste acte ale procurorului legiuitorul a prevazut un termen de formulare a plangerii, care este un termen de decSdere. Per
a contrario, pentru toate celelalte acte de urmarire penala (fie acte ordinare ale
procurorului, fie acte ale organelor de cercetare penala), legea nu prevede termen
de exercitare a caii de atac, astfel ca persoana interesata ii poate alege momentul la care sa formuleze plangerea; avand insa in vedere ca este vorba de acte de
urmarire penala, aceasta plangere nu va putea fi formulata dupa epuizarea fazei
de urmarire penala.
Procurorul ierarhic superior trebuie sa rezolve plangerea impotriva solu^iilor
de neurmarire sau netrimitere in judecata in termen de 20 de zile de la primirea
acesteia, comunic&nd petentului copie a ordonan^ei de solu^ionare.
Solutia poate fi una de admitere (caz in care urmarirea penala se va redeschide
ori, daca plangerea a vizat doar temeiul solutiei de neurmarire, acesta va fi
schimbat) sau una de respingere a plangerii.
Dupa cum se poate observa, in momentul ini|:ial, plangerile impotriva actelor
de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata au acelai regim procesual ca
i plangerile impotriva actelor ordinare, fiind chiar reglementate in acelai text de
lege; astfel, plangerea impotriva actelor de neurmarire penala sau de netrimitere
in judecata se face, in prima faza, la procurorul ierarhic superior.
222
Partea speciala______________________________
poate formula plngere la judecator oricdnd dupa implinirea acestui termen, dar
nu mai tdrziu de 20 de zile de la comunicarea solufiei (spre exemplu, de la data
primirii plangerii initiale, procuroml are la dispozilie 20 de zile sa o solutioneze,
dar, daca s-a implinit acest termen i procuroml nu a solutionat plangerea, persoana
interesata poate sa introduca plangere la judecatorul de camera preliminara. In
acest caz, cata vreme plangerea ini|iala ramane nesoludonata, petentul este in
drept sa se adreseze oricand judecatorului. In situatia in care, ulterior, dupa ce
persoana interesata a formulat plangere la judecator, procurorul rezolva plangerea
initiala ii comunica solutia, va incepe sa curga un nou termen pentru formularea
plangerii, dar acesta poate sa nu fie valorificat de catre persoana interesata,
care deja s-a adresat judecatorului. Petentul poate insa atepta i rezolvarea de
catre procurorul ierarhic superior, chiar cu int&ziere, a plangerii, caz in care se
poate apoi adresa judecatorului cu plangere, dar nu mai tarziu de 20 de zile de
la comunicarea, intarziata, a solutiei de respingere date de procurorul ierarhic
superior).
Dupa inregistrarea plangerii la instan^a competenta, aceasta se trimite, in
aceeai zi, judecatorului de camera preliminara.
Judecatorul de camera preliminara, primind plangerea, stabilete termenul de
solu|ionare a acesteia. Precizam ca nu se stabilete un termen de judecata, ci un
termen de solufionare a plangerii, avand in vedere ca, potrivit actualei reglementari, procedura nu se desfaoara in edinta publica (ci in camera de consiliu) i
nici cu participarea procurorului, a petentului i a intimatilor.
Judecatorul de camera preliminara comunica termenul de solutionare i un
exemplar al plangerii catre procuror i catre parti, care pot depune note scrise
cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plangerii, iar petentului ii comunica
doar termenul de solutionare. Doar persoana care a avut calitatea de inculpat in
dosarul in care se formuleaza plangerea poate ridica excepfii i poate formula
cereri cu privire la legalitatea administrdrii probeloripri a efectudrii urmdririi
penale, avand in vedere ca solutiile acestei plangeri simt diferentiate dupa cum
actiunea penala a fost sau nu pusa in micare, in timpul fenaririi penale, in cauza
respectiva.
!
In termen de 3 zile de la primirea copiei de pe plangerelprocUrorul are obligatia
sa inainteze judecatorului de camera preliminara dosarul bauzei.
Judecatorul de camera preliminara se pronun|a, intotdeauna, prin incheiere
motivatd.
In sistemul Codului de procedura penala, soluble p e care le poate adopta
judecatorul de camera preliminara simt impartite in doua categorii, dupa cum in
cauza penala respectivafusese sau nu pusa in micare acfiunea penala.
A.
Cdnd acfiunea penala nu a fost pusa in micare [art. 341 alin. (6) din Codul
de procedura penala], judecatorul:
I. Urmarirea penala
223
224
Partea speciala______________________________
226
Partea specials
2. Etapele procedurii
Camera preliminary cunoate trei etape, astfel:
1. Prima etapd este cea a mdsurilorpremergdtoare i cuprinde, succesiv:
- repartizarea aleatorie a dosarului catre judecatorul de camera preliminara;
- comunicarea catre inculpat a copiei certificate de pe rechizitoriu sau, dupa
caz, a unei traduceri autorizate a acestuia (in ipoteza in care este vorba despre
un inculpat care apartine unei minoritati nationale sau care nu cunoate limba
romana). Comunicarea se face la locul de detinere, daca inculpatul este privat
de libertate, iar in celelalte cazuri la adresa unde locuiete sau la adresa la care a
solicitat comunicarea actelor de procedura;
- aducerea la cunotinta inculpatului a obiectului procedurii de camera preli
minara, a dreptului de a-i angaja un aparator, precum i a termenului in care poate formula in scris cereri i exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor
i a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Acest termen nu poate
fi mai scurt de 20 de zile, el fiind fixat de judecator in func|;ie de particularitatile
i complexitatea cauzei, dar tinand seama i de necesitatea ca intreaga procedura
sa nu depaeasca 60 de zile;
- luarea, de catre judecatorul de camera preliminara, a masurilor necesare
pentru desemnarea unui aparator din oficiu, in cazurile in care asistenta juridica
este obligatorie (art. 90 din Codul de procedura penala). Avocatului i se acorda de
asemenea termen, nu mai scurt de 20 de zile, in care poate formula in scris cereri
i exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor i a efectuarii actelor de
catre organele de urmarire penala;
2. A doua etapd incepe la momentul expirarii teifeenului acordat pentru formularea cererilor sau exceptiilor. fn aceasta etapa, cererile i exceptiile ridicate
de catre inculpat ori exceptiile ridicate din oficiu de jildecatorul de camera preli
minara (spre exemplu, cea de necompetenta materiala sau personala) se comunica parchetului, care poate raspunde la acestea in maxinl,10 zile de la comunicare.
3. In cea de-a treia
judecatorul de camera preliminara solutioneaza ce
rerile i exceptiile formulate de inculpat sau ridicate din oficiu, prin incheiere
motivatd, fara participarea procurorului i a inculpatului, in camera de consiliu.
Judecatorul de camera preliminara se pronunta la momentul expirarii termenului
de 10 zile acordat parchetului pentru a raspunde la cererile i exceptiile ridicate.
Daca se constata neregularitati ale actului de sesizare ori daca judecatorul de
camera preliminara sanctioneaza potrivit art. 280-282 din Codul de procedura
penala actele din timpul urmaririi penale, efectuate cu incalcarea legii, precum
i daca exclude una sau mai multe probe administrate, incheierea se comunica
227
3. Solutii
Solutiile pe care le poate adopta judecatorul de camera preliminara sunt,
potrivit dispozitiilor art. 346 din Codul de procedura penala:
1. restituirea cauzei la parchet, in oricare dintre urmatoarele ipoteze:
a) rechizitoriul este neregulamentar intocmit, neregularitatea nu a fast remediata de procuror i, datoritd acestei neregularitafi, nu se p o t stabili obiectul sau limitele judecatii. In aceasta situatie, este vorba despre o neregularitate
a rechizitoriului (referitoare la conditiile de fond sau de forma) care conduce la
imposibilitatea judecatorului de camera preliminara de a stabili obiectul i limi
tele judecatii, prima instanta neputand fi investita cu respectiva cauza, intrucat nu
se poate determina daca o anumita chestiune face sau nu parte din sesizare. Spre
exemplu, s-ar putea retine o asemenea situatie atunci cnd dispozitivul rechizi
toriului face referire la o infractiune continuata compusa din 10 acte materiale,
dar dintre acestea in cuprinsul rechizitoriului sunt analizate doar 8, astfel ca nu
se poate determina daca judecata urmeaza a se efectua cu privire la toate actele
materiale sau doar la o parte din ele;
b) a exclus toate probele administrate m cursul urmaririi penale. Este vorba
despre ipoteza in care se constata lipsa de legalitate sau de loialitate a tuturor
probelor, situatie in care judecata nu poate incepe, intrucat dispozitia de trimitere
in judecata nu este sustinuta prin niciun element al probatoriului. Daca, spre
exemplu, in cazul unei infractiuni de luare de mita, rechizitoriul are la baza, ca
mijloace de proba, un autodenunt, declarative denuntatorului i inregistrarile
convorbirilor telefonice ale inculpatului, iar judecatorul de camera preliminara
constata ca interceptarea a fost facuta in baza unei autorizatii lovite de nulitate
228
______Partea s p e c i a l a ________________________
229
1. Notiune
Judecata, ca etapa distincta a procesului penal, este considerata in literatura
de specialitatef'^ ca fiind faza centrala i cea mai importanta, avand drept obiect
solu^ionarea definitiva a cauzei penale.
Judecata este cea de-a treia faza a procesului penal in care, pe baza unui
material probator preconstituit i verificat in procedura de camera preliminara i,
in subsidiar, completat de catre instanta de judecata prin activitatea sa nemijlocita,
persoana trimisa in judecata este trasa sau nu la raspundere penala.
Apreciem ca judecata constituie activitatea principala a procesului penal, deoarece numai pe baza celor discutate i probate in edinta de judecata se poate
intemeia convingerea judecatorilor asupra vinovatiei sau nevinovatiei inculpatilor, convingere care apoi va fi concretizata in solutia pronunteta prin hotararea
judecatoreasca.
In sens restrdns, prin judecata se intelege operatia logica prin care completul
de judecata solutioneaza cauza penala, ca uimare a sesizarii sale in conditiile legii.
In sens larg, prin judecata se intelege cea de-a treia'lfaza a procesului, alcatuita
dintr-un ansamblu de activitati desfaurate, in princif^l, de instanta de judecata,
cu participarea activa a procuromlui i a partilor asistale de catre aparatori, avand
drept finalitate afiarea adevarului cu privire la fapta i Inculpatul cu care instanta
a fbst sesizata.
^
Judecata are doua funcpi judiciare:
a)
funcfia judiciara principala este cea a judecarii propriu-zise a cauzei, in
complet legal constituit;
III. Judecata
231
b) funcfia judiciara subsidiara/secundara este cea de dispozitie asupra drepturilor i libertatilor fundamentale, intrucat, in cursul judecatii, instanta de jude
cata se pronunta i asupra masurilor de preventie sau masurilor asiguratorii.
232
Partea specials
3.1. Publicitatea
Publicitatea consacrS dreptul oricarei persoane de a participa la edinfa de
judecata. !n actuala reglementare, de la acest drept au fost enun^ate expres doua
exceppi, i anume: este interzisa participarea la judecata a persoanelor care
nu au implinit 18 ani i a persoanelor marmate [art. 352 alin. (2) din Codul de
procedura penala],
incalcarea dispozi|:iilor relative la publicitatea edin|;elor de judecata se
sanc|ioneaza cu nulitatea absolutd, care poate fi invocata din oficiu sau la cerere,
in orice stare a procesului penal^'^ [art. 281 alin, (2) i (3) din Codul de procedura
penala].
i
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apr^ciat cS, pentru a se realiza
publicitatea unei proceduri, este necesar ca publicu| sa fie informat despre data
i locul edin|ei de judecata i sa aiba un acces facil|la aceasta. A pne o edin^a
de judecatS in circumstance in care marele public nu |oate participa (in cauza de
fa^a edin|a desfSurandu-se in localul unui penitenclar) constituie un obstacol
grav pentru realizarea unei publicitS|i reale, iar statul ;are obliga^ia ca, in astfel
de circumstance, sa ia masurile necesare pentru a asigura o informare i un acces
efectiv al presei i al publicului^l
In ceea ce privete interdicfia de a participa la judecata impusa persoanelor
mai sus men^ionate, precizam cS, i in aceasta situa^ie, se poate vorbi de existen^a
unor excepfii, astfel cS pot participa la edin|a de judecata minorii care au calitatea
fJ Considera^iile teoretice privind no^iunea de orice stare a procesului penal au fost analizate
in capitolul al Vl-lea ,vA.cte procesuale i procedxirale comune, sectiunea a 4-a Nulita|ile,
considera|iile referitoare la Nulitatea absoluta din partea generals a prezentei carfi.
p' C.E.D.O., cwxz&Riepan c. Austriei, HotSrSrea din 14 noiembrie 2000, www.echr.coe.int.
III. Judecata
233
de parti sau martori, precum i persoanele inarmate care asigura paza persoanelor
aflate in stare de detinere sau cele care asigura securitatea edintei de judecata
[art. 352 alin. (2) din Codul de procedura penala],
Publicitatea nu este incalcata daca instanfa limiteaza accesulpublicului in sala
in care se desfaoara edin|:a de judecata, in functie de marimea salii de judecata. In
actuala reglementare constatam existen|a unor detalii in ceea ce privete limitarea
publicitatii edintei de judecata i asistam la o explicatie detaliata a dreptului
persoanelor participante la edinta de a realiza inregistrari sau fotografii, astfel incat
nu este considerata o incalcare a principiului publicitatii edin|ei de judecata nici
limitarea accesului persoanelor in sala de edin^a, pentru asigurarea solemnita^ii
edin|ei, iar publicitatea edintei de judecata nu este echivalenta nici cu dreptul
oricarei persoane de a cunoate confinutul dosarului cauzei. Pentru ca un ter^ sa
ia cunotin|a de continutul dosarului, se aplica dispozifiile Legii nr. 544/2001^*^,
luarea la cunotinta presupunand formularea unei cereri prealabile in acest sens
[art. 352 alin. (10) din Codul de procedura penala]. Potrivit dispozi|:iilor art. 352
alin. (7) din Codul de procedura penala, partile, persoana vatamata, reprezentanfii
acestora, avoca|ii i expertii desemnati in cauza au dreptul de a lua cunotin|a de
actele i confinutul dosarului.
Cu aspect de noutate, actuala reglementare mentioneaza ca, in cazul informafiilor clasijicate^^\ atunci cand acestea sunt esentiale pentru solutionarea cauzei,
instanfa solicita, de urgenta, dupa caz, declasificarea totala, declasificarea par^iala
sau trecerea intr-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de catre aparatorul inculpatului [art. 352 alin. (11) din Codul de procedura
penala], iar daca autoritatea emitenta nu permite aparatorului inculpatului accesul
la informa|iile clasificate, acestea nu pot servi la pronuntarea unei solu|;ii de condamnare, de renun|:are la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei
in cauza [art. 352 alin. (12) din Codul de procedura penala].
Totodata, in actuala reglementare este prevazut expres dreptul instanfei de ju
decata de a interzice publicarea de texte, imagini, desene sau fotografii de natura
a dezvalui identitatea persoanei vata^mate, a pa^rtii civile i a par^ii responsabile
civilmente, precum i a martorilor, in condi^iile in care s-ar aduce atingere viepi
intime a acestora, astfel incat singura situa^ie in care instan|:a nu poate limita folosirea mijloacelor sus-men$ionate este cea cu privire la inculpat [art. 352 alin. (9)
raportat la art. 352 alin. (3) sau (4) din Codul de procedura penala].
[>i Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informa|iile de interes public (M. Of. nr. 663 din
23 octombrie 2001).
Potrivit dispozi^iilor art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 privind protecfia informafiilor cla
sificate (M. Of. nr. 248 din 12 aprilie 2002), informafiile clasificate sunt informa|iile, datele, documentele de interes pentru securitatea nationals, care, datoritS nivelurilor de importan^S i consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sS fie protejate.
234
Partea speciala
Conform art. 24 alin. (1) teza I din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea ?i combaterea
traficului de persoane (M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001), edintele de judecata in cauzele
privind infrac^iunea de trafic de minori, prevazuta de art. 211 din Codul penal, i de pornografie
infantila, prevazuta de art. 374 din Codul penal, sunt nepublice. in ce privete infrac^iunea de trafic
de persoane majore, prevazuta de art. 210 din Codul penal, potrivit art. 25 din lege, la cererea
III. Judecata
235
3.2. Nemijlocirea
Nemijlocirea a fost definita drept obligatia instantei de judecata de a indeplini
in mod direct toate actele procesuale i procedurale care dau continut edintei de
judecataf1
In faza de judecata se administreaza probe cu privire la latura penala a cauzei,
la cererea procurorului, a inculpatului sau a persoanei vatamate. In aceasta situatie
se administreaza probe numai in subsidiar, din oficiu, de catre instanta. Aceasta
nu inseamna o incalcare a principiului nemijlocirii, pentru ca acele probe care
sunt solicitate de catre participantii la judecata i admise de catre instanta de
judecata se administreaza cu respectarea principiului nemijlocirii. Spre exemplu,
daca in cursul urmaririi penale au fost audiati cinci martori, iar procurorul, in
cursul judecatii, solicita audierea acestora, instanta nu se poate limita doar la a-i
intreba i a constata ca ei ii mentin declaratiile date in cursul urmaririi penale, ci
proba trebuie sa fie administrate, cu respectarea principiului nemijlocirii.
Toate actele procesuale i procedurale trebuie sa se efectueze in fafa comple
tului de judecata, in mod direct. Judecatorii care fac parte din completul de jude
cata trebuie sa ia contact direct cu probele administrate.
Nemijlocirea este asigurata prin unicitatea i continuitatea completului de ju
decata pe tot parcursul judecarii cauzei. Pana la inceperea dezbaterilor este posibila schimbarea completului de judecata fara vreo consecinta asupra continuarii
judecatii. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului presupune reluarea de la inceput a acestora, conform dispozitiilor
art. 354 alin. (3) i a dispozitiilor art. 392 alin. (1) din Codul de procedura penala,
in care se arata ca la deliberare iau parte numai membrii completului de judecata
p e rs o a n e i v a ta m a te , in s ta n ta p o a te d e c la ra e d in ta n e p u b lic a , in c o n d ifiile art. 3 5 2 a lin . (3 ) d in
C o d u l d e p ro c e d u ra p e n ala.
236
Partea speciala
in fa|a caruia a avut loc dezbaterea, intrucat judecatorii care participa la deliberare trebuie ca, in mod nemijlocit, sa fi asistat la dezbateri pentru a |ine seama,
in solutia pe care o dau, atat de ceea ce s-a consemnat pe parcursul edintei de
judecata, cat i de ceea ce s-a discutat in etapa dezbaterilor judecatoretit^.
Regula nemijlocirii judecarii cauzelor penale este consacrata i in art. 11 din
Legea nr, 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, potrivit cu care
activitatea de judecata se desfaoara cu respectarea principiului continuitafii, cu
exceplia situa|iilor in care judecatorul nu poate participa la judecata din motive
obiective.
Suntem de acord cu opinia exprimata in literatura de specialitate^^ potrivit careia sancfimea care intervine in cazul nerespectarii dispozi^iilor art. 354 alin. (2)
din Codul de procedura penala (potrivit carora completul de judecata trebuie sa
ramana acelai in tot cursul judecarii cauzei, iar cand acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor) nu este nulitatea
absoluta, intrucat aceste dispozi^ii nu pot fi asimilate celor referitoare la compunerea instan^ei. Explica^ia autorului acestei opinii, cu care suntem intru totul de
acord, este aceea ca solutia reiese din interpretarea dispozifiilor art. 426 alin. (1)
lit. c) i d) din Codul de procedura penala, care reglementeaza distinct trei cazuri
de contestafie in anulare: cSnd hotararea a fost pronun^ata de alt complet decat cel
care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, respectiv cand instan|a nu a
fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate. Dintre acestea
trei, unul se sanc^ioneaza cu nulitatea absoluta (greita compunere a instan^ei),
potrivit art, 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, iar celelalte doua
cu nulitatea relativa. Cu toate acestea, in cele doua cazuri vorbim totui de o nulitate relativa speciala, intrucat vStamarea nu trebuie dovedita, fiind evidenta i
apreciata ca atare a priori prin lege^^l
3.3. Oralitatea
237
intrucat incidenta sa nu survine doar in etapa judecatii, ci viul grai este mijloc de
comunicare in faza de urmarire penala, dar i in cea de executare a hotararilor
penale, ca etape ale procesului penal.
Oralitatea nu trebuie inteleasa in mod restrictiv, doar ca modalitate de desfaurare a activitatii de judecata, ci trebuie raportata la consecin^ele juridice pe care
le presupune, aceasta permitand instantei sa dea valente juridice i aspectelor care
nu au fost consemnate in scris, dar care au fost constatate direct de catre aceasta
(chiar daca nu se face mentiune in caietul grefierului i nici macar nu sunt inregistrate prin mijloacele tehnice folosite), cum ar fi atitudinea inculpatului manifestata in timpul edin|ei prin gesturi neconforme, exprimari ireveren|ioase, care
poate fi cuantificata juridic i exprimata in individualizarea pedepsei, alegerea
modalitalii de executare etcJ*^
Astfel, intreaga activitate procesuala desfaurata in faza de judecata se realizeazd prin viu grai. In scop probator i ca o garantie a echita^ii procesuale, activita^ile de judecata desfaurate oral se consemneazd in scris [notele luate de grefier
cu privire la desfaurarea procesului, potrivit art. 369 alin. (2) din Codul de procedura penala], iar desfaurarea edintei de judecata se inregistreazd cu mijloace
tehnice audio [art. 369 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Declara|iile par|ilor sunt orale, dar ele se consemneaza in scris; sustinerile
martorilor, exper^ilor sunt orale, dar, de asemenea, ele sunt consemnate in scris.
Dintre reglementarile in acest sens, amintim: strigarea cauzei (art. 358 din Codul
de procedura penala), ascultarea parjilor i a martorilor (art. 378-381 din Codul de
procedura penalS), ultimul cuvant al inculpatului (art. 389 din Codul de procedura
penala), pronun^area hotararii (art. 405 din Codul de procedura penala) etc.
3.4. Contradictorialitatea
Aceasta trasatura a judecatii reprezinta una dintre garan^iile implicite ale desfaurarii unui proces echitabil, in jurispruden|:a C.E.D.O. statuandu-se ca dreptul
la o procedura contradictorie implica, in esen^a, posibilitatea pentru par^ile unui
proces penal de a lua cimotin|;a i de a discuta toate piesele (in sens larg) i observatiile prezentate instan|;ei[^l
Potrivit dispozi^iilor art, 351 alin. (2) din Codul de procedura penala, instan|a
este obligata sa puna in discu^ie cererile procurorului, ale pSrJilor sau ale celorlal^i
subiec^i procesuali i excepfiile ridicate de acetia sau din oficiu.
Probele administrate in faza de judecata sunt supuse discu|iei participan^ilor
la edin|:a (pSr^i, persoana vStamata, procuror, instan|a), eviden^iindu-se pozi|iile
procesuale diferite ale celor angajafi in proces.
Contradictorialitatea se manifesta in etapa cercetdrii judecdtoreti (spre
exemplu, la audierea unui martor pot pune intrebari procurorul, toate pSrJile, perA. Zarafiu, op. cit., p. 315.
PI Ibidem .
238
Partea speciala
soana vatamata, iar nu numai cel care 1-a propus), precum i in etapa dezbaterilor
(principiul contradictorialitatii se aplica pe deplin, intrucat in aceasta etapa, prin
punerea m discutie a probelor, partile cu interese contrare se combat reciproc,
realizandu-se distinctia intre cele doua functii procesuale opuse - acuzarea i
apararea).
Astfel, contradictorialitatea reprezinta nu numai conditia, ci i premisa unei
alte garantii implice a dreptului la un proces echitabil - egalitatea de arme - ,
care, potrivit jurisprudentei C.E.D.O., presupune tratamentul egal al subiectilor
care exercita cele doua functii antagonice, fara ca una dintre ele sa fie avantajata
in raport cu cealalta^'l
Nerespectarea principiului contradictorialitatii reprezinta o medicare a drep
tului la apdrare. Ca urmare a acestui principiu, toate aspectele deduse judecatii
pot fi discutate in contradictoriu, fiecare parte expunandu-i opinia de pe pozitia
procesuala pe care o ocupa in cadrul procesului penal, in conformitate cu interesele lor. Martorilor, spre exemplu, le pot pune intrebari toate partile, i nu numai
acelea care i-au propus, iar probele invocate in acuzare pot fi combatute cu probe
in aparare, ce pot fi administrate de parti personal sau prin reprezentantii lor^l
S u b s e c t i u n e a a 2 -a . R e g le m e n t d r i
g e n e r a t e p r i v i n d ju d e c a t a
Instanfa de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali i asigurarea administrarii probelor
pentru lamurirea completa a imprejurarilor cauzei, in scopul aflarii adevarului,
cu respectarea deplina a legii [art. 349 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Instanta poate solutiona cauza numai p e baza probelor administrate in faza
urmdririi penale, daca inculpatul solicita aceasta i recunoate in totalitate faptele
A. Z a r a f i u , op. cit., p . 316.
N. VOLONCIU, op. cit., p. 326.
III. Judecata
239
240
Partea speciala
____________________ _
III. Judecata
241
persoana vatamata sau partile sunt citate obligatoriu cand, in urma deliberarii,
instanta a dispus repunerea cauzei pe rol in vederea reluarii cercetarii judecatoreti
sau a dezbaterilor, in conditiile art. 395 din Codul de procedura penala; cand, la
termenul la care partea lipsete, i se agraveaza situatia in proces; cand instanta
preschimbaf5primul termen sau termenul in cuno^tinta din cauza intervenirii ujior
motive obiective care impiedica desfaurarea activitatii de judecata la termenul
fixat ori in vederea solutionarii cu celeritate a cauzei [art. 353 alin. (10) din Codul
de procedura penala]; cand a fost schimbat cursul firesc al procesului, in sensul ca
judecata se desfaoara intr-un alt loc decat cel cunoscut de persoana vatamata sau
de parte [potrivit dispozitiilor art. 350 alin. (2) din Codul de procedura penala] ori
cauza a fost trecuta la o alta instanta^], ca urmare a solutionarii unui conflict de
competenta sau a unei cereri de stramutare.
Pe tot parcursul judecatii,/?eraoaa vatamata i par file p ot solicita, oral sau in
scris, ca judecata sd se desfdoare in lipsd, in acest caz nemaifiind citate pentru
termenele urmatoare [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Potrivit dispozitiilor art. 353 alin. (7) din Codul de procedura penala, daca
judecata se amdnd, partile i celelalte persoane prezente iau cunotinta de noul
termen de judecata i nu mai sunt citate, insa au dreptul sa solicite instantei sa le
inmaneze citatii care sa le serveasca drept justificare la locul de munca, in vederea
prezentarii la noul termen [art. 353 alin. (8) din Codul de procedura penala].
242
A se vedea in acest sens art. 52-54 din Legea nr. 304/2004; Legea nr. 304/2004, republicata,
cuprinde dispozifii privitoare la organizarea i funcfionarea instantelor de judecata, respectiv
instanfe civile, instance militare, precum i Inalta Curte de Casa^ie i Justi^ie.
PI Art. 32 alin. (1) din Regulamentul din 21 septembrie 2004 privind organizarea i functionarea
administrativa a Inaltei Curji de Casa|;ie i Justi^ie (republicat in M. Of. nr. 1076 din 30 noiembrie
2005), in conformitate cu care preedin^ii de secfii stabilesc judecatorii care compun completul de
judecata.
III. Judecata
243
care impiedica exercitarea actiimii penalet^, poate pune, dupa caz, concluzii de
achitare saii de incetare a procesului penal.
Inculpatul are dreptul de a formula cereri, a ridica exceptii a pune concluzii
[art. 364 alin. (6) din Codul de procedura penala]. De asemenea, are dreptul sa
ia cunotinta de actele i continutul dosarului [art. 352 alin. (7) din Codul de
procedura penala].
Actuala reglementare aduce modificari importante in ceea ce privete participarea inculpatului la edinfa de judecata. Regula este ca aceea ca inculpatul
participa la judecata, iar inculpatul aflat in stare de detinere este adus obligatoriu
la judecata [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Exista i excepfii de la aceasta regula, edinta putandu-se desfaura i in
absenta inculpatului in urmatoarele situatii;
a) cand este disparut sau se sustrage de la judecata ori cand i-a schimbat
adresa unde locuiete, fara a incunotinta instanta cu privire la aceasta, iar noua
adresa nu a putut fi identificata de catre instanta [art. 364 alin. (2) din Codul de
procedura penala];
b) cand lipsete nejustificat de la judecarea cauzei, dei a fost legal citat
[art. 364 alin. (3) din Codul de procedure penala];
c) cand solicita in scris sa fie judecat in lipsa, in conditiile in care este reprezentat
de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar i in cazul
inculpatului privat de libertate. Astfel, in cursul judecatii pentru inculpatul care
solicita judecarea sa in lipsa, avem de-a face cu o reprezentare legala obligatorie.
Pe de alta parte, chiar daca exista aceasta posibilitate a reprezentarii, instanta,
atunci cand considera necesar, poate dispune aducerea cu mandat a inculpatului.
Partea civild i partea responsabild civilmente au dreptul de a fi reprezentate
de avocat [art. 365 alin. (1) din Codul de procedura penala], de a formula cereri,
de a ridica exceptii, de apune concluzii [art. 365 alin. (2) din Codul de procedura
penala], de a lua cunotin^a de actele i continutul dosarului [art. 352 alin, (7) din
Codul de procedura penala] i de a solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se
desfaoare in lipsa [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Totodata, partea civila are dreptul, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. (5) din
Codul de procedura penala, pana la terminarea cercetarii judecatoreti, de a indrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila, de a
mari sau micora intinderea pretentiilor i de a solicita repararea prejudiciului
material prin plata unei despagubiri baneti, daca repararea in natura nu mai este
posibila.
In situatia in care, in cauza, exista un numar mare de parti civile care nu au
interese contrarii, acestea au dreptul de a desemna o persoana care sa le reprezinte
Cauzele care impiedica exercitarea ac^iunii penale sunt cele prevazuta in dispozitiile art. 16
alin. (1) din Codul de procedura penala, fiind analizate in capitolul al Il-lea Actiunea penala ?i
acfiunea civila in procesul penal, sectiunea 1 ,Ac|iunea penala in procesul penal.
244
Partea speciala
interesele in cadml procesului penal [art. 20 alin. (6) teza I din Codul de procedura
penala].
Persoana vatdmatd are dreptul de a fi reprezentata de avocat [art. 366 alin. (1)
din Codul de procedura penala], de a formula cereri, de a ridica exceptii, de a
pune concluzii in latura penala a cauzei [art. 366 alin. (2) din Codul de procedura
penala], de a lua cunotinta de actele i continutul dosamlui [art. 352 alin. (7)
din Codul de procedura penala], de a solicita, oral sau in scris, ca judecata sa se
desfaoare in lipsa [art. 353 alin. (6) din Codul de procedura penala], dreptul de a se
constitui ca parte civila pana la inceperea cercetarii judecatoreti [art. 20 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. Aa cum am mai aratat, persoana vatamata se
citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pana la inceperea cercetarii
judecatoreti, doar pentru primul termen de judecata [art. 353 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
Persoanele ale cdror bunuri sunt supuse conflscdrii au dreptul de a fi reprezentate de avocat i de a formula cereri, ridica exceptii i pune concluzii cu privire la masura confiscarii [art. 366 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Avocafii persoanei vatamate, ai inculpatului i ai celorlalte parti au dreptul sa
ia cunotinta de actele dosamlui in tot cursul judecatii.
Garantarea dreptului la apdrare implica i obligatia organelor judiciare de
a asigura exercitiul deplin al drepturilor procesuale recunoscute partilor^'l In
cauzele in care asistenta juridica este obligatorie, pre^edintele completului trebuie
sa ia masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu [art. 361 alin. (4) din Codul
de procedura penala]. In acest sens, se emite o adresa catre baroul de avocati in
circumscriptia caruia se afla sediul instantei, in vederea desemnarii unuia dintre
avocati ca aparator din oficiu, astfel incat precizam ca desemnarea unui apdrdtor
din oficiu se realizeazd de catre barou, iar nu de catre pre^edintele instantei de
judecata, care doar ia masuri in acest sens.
v
Cand persoana vatamata sau una dintre parti se afllif in stare de detinere, preedintele completului ia masuri pentru ca aceasta sa ii%)oata exercita dreptul de a
lua la cunotinta de actele dosamlui i de a lua contaclcu aparatoml sau.
In cursul judecatii, persoana vatamata i pa^rtile au ^eptul la un singur termen
pentru angajarea unui avocat i pregdtirea apdrdrii, ia^ in situatia in care vreuna
dintre ele nu mai beneficiaza de asistenta juridica acjordata de avocatul ales,
instanta poate acorda un alt termen pentm angajarea unui alt avocat i pregatirea
apararii, cu respectarea termenului rezonabil al procesului penal.
A. Z arafiu ,
III. Judecata
245
246
Partea speciala
celor ascultati. Daca partea sau persoana continua sa tulbure edinta, preedintele
poate dispune din nou mdepartarea ei din sala, dezbaterile urmand a avea loc in
lipsa acesteia, iar in cazul in care i cu ocazia pronuntarii hotararii partea continua
sa tulbure edinta, preedintele completului poate dispune indepartarea ei din
sala, hotararea urmand a-i fi comunicata.
La nivel administrativ, paza sediilor instantelor judecatoreti i a parchetelor, a
bunurilor i valorilor apartinand acestora, supravegherea accesului i mentinerea
ordinii interioare necesare desfaurarii normale a activitatii in aceste sedii se
asigura de catre Jandarmeria Romana, prin structurile sale specializate, potrivit
dispozitiilor art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
III. Judecata
247
8. Suspendarea judecatii
Noul sistem procesual penal a generat o anumita modalitate de abordare a
judecatii, care este diferita de cea cuprinsa in reglementarea anterioara. Din analiza dispozitiilor cuprinse in art. 349 din Codul de procedura penala observam ca
nivelul de reglementare a institutiei de camera preliminara, respectiv investirea
instantei cu o cauza penala, nate obligatia instantei de a se pronunta i de a o
rezolva pe fond, astfel ca nu mai exista beneficiul denegarii de jurisdictie, care
anterior functiona sub institutia restituirii cauzei la parchet, in vederea refacerii
urmaririi penale sau a refacerii actului de sesizare. In situatia in care probele obtinute in cursul urmaririi penale nu sunt suficiente pentru a lamuri cauza sub toate
aspectele, in art. 16 din Codul de procedura penala a fost reglementata situatia in
care instanta poate dispune achitarea pentru lipsa de probe.
Investirea instantei de judecata atrage obligatia acesteia de a se pronunta
printr-o hotarare de rezolvare a fondului cauzei, iar suspendarea judecatii reprezinta remediul procesual prin care aceasta obliga^ie este abolita.
Suspendarea judecatii este posibilitatea reglementata de lege, prin care activitatea specifica fazei de judecata se poate opri pentru moment. Fiind o exceptie de
la regula, suspendarea judecatii poate interveni numai in situatiile i pentru cauzele expres prevazute in dispozi^iile art. 367-368 din Codul de procedura penala.
Mentionam, totodata, faptul ca prin suspendarea judecdfii nu se infelege desesizarea instanfei de judecata (care se realizeaza prin alt remediu procesual, spre
fl Potrivit dispozi|iilor art. 305 din Codul de procedure penala, ar trebui sa avem atat o
declaratie de incepere a urmaririi penale in rent, cat i o declaratie de efectuare in continuare a
urmaririi penale in personam.
248
Partea speciala
III. Judecata
249
250
Partea speciala
prevazute de lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusa. Mediatorul are obligatia sa comunice instantei acordul de mediere procesul-verbal
de mcheiere a medierii in original i in format electronic, daca partile au ajuns la
o intelegere, sau doar procesul-verbal de incheiere a medierii, in situatiile preva
zute la art. 56 alin. (1) lit. b) i c) din aceeai lege.
Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin
care se constata ca nu s-a incheiat intelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din
lege sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului de 3 luni de la data
la care suspendarea a fost dispusa.
Incheierea data in prima instantaprin care s-a dispus suspendarea cauzei poate
fi atacata separat cu contestafie la instanta ierarhic superioara, in termen de 24 de
ore de la pronun|are, pentru procuror, partile i persoana vatamata prezente, i de
la comunicare, pentru parfile sau persoana vatamata care lipsesc. Contestatia se
depune la instan^ care a pronuntat incheierea atacata i se inainteaza, impreuna
cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la
inregistrare. Contesta|ia nu suspenda executarea i se judeca in termen de 3 zile
de la primirea dosarului.
3.
A treia modalitate prin care se poate dispune suspendarea judecdrii cauzei
este cea prevdzutd de art. 368 din Codul de procedurd penald, in caz de extrddare
activd.
Aceasta are caracterfacultativ i opereaza in situatia in care statul roman este
stat solicitant, adica atunci cand pe rolul organului judiciar din Romania se afla
cauza penala, inculpatul fiind arestat in alt stat (statul solicitat), iar statul roman
cere statului strain extradarea acestuia. Astfel, instanta romana poate dispune
suspendarea cauzei pana la solutionarea cererii de extradare.
Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi
inculpa^i, instanta poate dispune, in interesul imei; bune judeca^i, disjungerea
cauzei [art. 368 alin. (2) din Codul de procedura pen|la].
In aceasta situatie, incheierea prin care s-a dispus suspendarea, dar i cea prin
care s-a respins cererea de suspendare sunt supuse chntestafiei in termen de 24
de ore de la pronuntare, pentru cei prezen|;i, i de la cofeiunicare, pentru cei lipsa,
la instanta ierarhic superioara. Termenul de soluponar^ a contesta^iei este de 5
zile de la primirea dosarului [art. 368 alin. (4) din Codul de procedura penala].
III. Judecata
251
alin. (1) din Codul de procedura penala], iar completul de judecata delibereaza in
secret [art. 392 alin. (2) din Codul de procedura penala],
Deliberarea se face in ziua in care au avut loc dezbaterile sau la o data ulterioara, dar nu mai tdrziu de 15 zile de la inchiderea dezbaterilor [art. 391 alin. (1)
din Codul de procedura penala]. In situatii exceptionale, cand, raportat la complexitatea cauzei, deliberarea nu poate avea loc in termenul prevazut la alin. (1),
instanta poate amdna pronunjarea o singurd data pentru cel mult 15 zile.
Potrivit dispozitiilor art. 370 alin. (6) din Codul de procedura penala, cand
hotararea se pronunta in ziua in care are loc judecata, nu se intocmete incheierea.
Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii rezulta ca, in cazul in care
se amana deliberarea i pronuntarea hotararii, instanta intocmete o incheiere
de
cuprinzand mentiunile prevazute de art. 370 alin. (4) din Codul de
procedura penala. Lipsa acestei incheieri, care face parte integranta din hotararea
pronun|;ata, duce la nulitatea absolutd a hotararii, intrucat nu permite verificarea
respectarii dispozitiilor referitoare la compunerea completului de judecata,
publicitatea edintei de judecata, participarea procurorului, prezenta inculpatului
i asistarea acestuia de catre aparator, cand sunt obligatorii potrivit legii^'J; avem
in vedere faptul ca o parte insenanata a mentiunilor prevazute pentru incheiere au
ca obiect institutii prevazute sub sanctiunea nulitatii reglementate de art. 281 din
Codul de procedura penala^^^.
Obiectul deliberdrii il reprezinta chestiunile de fapt i de drept deduse judecatii. !n cazul in care deliberarea privete insai solutionarea cauzei (actul final al
judecatii), aceasta activitate nu se desfaoara in edinta de judecata, iar daca de
liberarea privete alte chestiuni incidente (cereri sau exceptii puse in dezbaterea
partilor), aceasta activitate poate fi desfaurata chiar in edinta, dar cu asigurarea
caracterului confidentialf^l
Fiecare membm al completului dejudecata ii spune parerea asupra chestiunilor
care au fost dezbatute i asupra solutiei ce urmeaza a se pronunte. Preedintele
completului de judecata ii spune ultimul parerea.
Potrivit dispozitiilor art. 394 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotara
rea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra
solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii; acest acord intervine prin intrunirea
unanimitafii, iar daca aceasta nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate. Majoritatea poate fi simpld^^^ sau voluntara (atunci cand exista acordul a doi
judecatori dintr-un complet format din trei membri ori a trei judecatori dintr-un
complet format din cinci membri) ori legald^^^ sau fortata (atunci cand din deli-
252
Partea spedala
berare rezulta mai mult de douat^pareri, judecatoml care opineaza pentm solutia
cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa). Opinia
separata trebuie intotdeauna motivata.
In situatia m care in cadrul completului de judecata nu se poate intruni majoritatea ori unanimitatea, se intocmete un proces-verbal care constata imprejurarile
care au condus la aceasta situatie (divergenta de opinii), iar judecarea cauzei se
reia in complet de divergenfa.
Judecarea unei cauze in complet de divergenta nu exclude posibilitatea pronuntarii hotarMi in unanimitate, conform art. 394 alin. (1) din Codul de proce
dure penala, intrucat, potrivit art. 399 alin. (4) din Codul de procedura civila aplicabil conform art. 2 din acelai cod, in lipsa unor dispozitii contrare in legea
de procedura penala judecatorii pot reveni asupra parerii lor care a provocat
divergenla^l
Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minutd, semnata de toti membrii
completului dejudecata, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentm dispozitivul
hotarariit^^ [art. 400 alin. (1) din Codul de procedura penala]. Nesemnareaminutei,
semnarea acesteia de un alt judecator care nu a participat la deliberare sau chiar
inexistenta ei atrage sanctiunea nulita|ii absolute. Minuta se intocmete in doua
exemplare originale, dintre care unul se ataeaza la dosarul cauzei, iar celalalt se
depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei [art. 400 alin. (3) din
Codul de procedura penala]. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 400 alin. (2)
din Codul de procedura penala, intocmirea minutei este obligatorie in cazurile in
care judecatoml sau instanta dispune asupra masurilor preventive i in alte cazuri
expres prevazute de lege.
Pronunfarea hotdrdrii are loc imediat dupa deliberare i reprezinta activitatea prin care se aduce la cuno^tinta publicului solutia la care s-a ajuns in urma
deliberarii; pronuntarea hotararii se face in edintd'^ublicd, fara citarea partilor,
i reprezinta atributul preedintelui completului deljudecata, asistat de grefier.
Preedintele completului pronunta minuta hotararii [art. 405 alin. (3) din Codul
de procedura penala].
|
Redactarea hotdrdrii trebuie efectuata in cel mult 3d, de zile de la pronuntare de
catre unul dintre judecatorii care au participat la solutibnarea cauzei i hotararea
se semneaza de toti membrii completului i de grefiers^ In caz de impiedicare a
unuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza
in locul acestuia de preedintele completului sau, daca i acesta este impiedicat, de
preedintele instantei. In caz de impiedicare a grefiemlui, hotararea se semneaza
C. N iculeanu , Cdteva spefe de practica judiciara procesual penala ale Curfii de Apel
Craiova din trimestrul 1/2004, in Dreptul nr. 10/2004, p. 233-237.
I.C.C.J., Secfia penala, decizia nr. 21/2008, in B.J. 2008, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2009.
Consideratiile despre dispozitivul hotarmi le vom preciza cu ocazia analizarii hotararilor
judecatoreti.
III. Judecata
2,53
254
Partea speciala
III. Judecata
255
Ibidem.
256
Partea speciala
A. Z a ra fiu ,
III. Judecata
257
normele care o compun, iar, pe de alta parte, caracter material in ceea privete
materializarea i desfaurarea ei.
Mai mult decat atat, m prezent, intre cele doua grade de jurisdictie, chiar
daca exista diferente de proceduri sau de limite, respectiv uneori judecata in apel
poate sa nu cunoasca aceeai cercetare judecatoreasca pe care o are judecata in
prima instanta sau acelai efect, din punct de vedere al consecintelor, ambele
sunt jurisdictii de fond, intrucat au capacitatea de a antama elemente esentiale ale
raportului de conflict (fapta, persoana i vinovatia acesteia).
Judecata in recurs in casatie nu corespunde jurisdic|iilor de fond i nu face
parte din sistemul gradelor de jurisdictie, intrucat, ca orice alta cale extraordinara
de atac, nu asigura decat conformitatea cu dreptul a hotarMi pronuntate.
Mentionam, totodata, ca exista o corelatie intre sistemul national i sistemul
de garantii europene reprezentant de dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului i a libertStilor fundamentalet^l
f'J Potrivit art. 6 parag. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului i a liberta^ilor fundamentale: Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, m mod public i intr-un
termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instant independents i imparfiala, instituita de lege, care
va hotari fie asupra mcSlcarii drepturilor i obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricarei acuzatii in materie penalS indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie s5 fie pronuntata m
mod public, dar accesul in sala de gedinta poate fi interzis presei ?i publicului pe tntreaga durata
a procesului sau a imei par^i a acestuia m interesul moralitafii, al ordinii publice, ori al securita|;ii
nafionale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protecfia viefii private a
parfilor la proces o impun, sau m masura considerata absolut necesara de catre instanfa atraci cand,
in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justifiei.
ra A. Z arafiu , op. cit., p. 327.
258
III. Judecata
259
respectiv judecata poate avea loc numai daca persoana vatamata i partile sunt
legal citate i procedura este indeplinita.
Pentru a asigura prezenta partilor i a persoanei vatamata la judecarea cauzei
penale, acestea trebuie citate. Totui, partile i persoana vatamata se pot prezenta
fi participa la judecata, chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatie, insa
numai dupa ce preedintele a stabilit i verificat identitatea acestora [art. 358
alin. (2) din Codul de procedura penala].
Neprezentarea persoanei vatamate i a partilor legal citate nu constituie un
impediment pentru solutionarea cauzei penale.
Preedintele completului de judecata verifica mdeplinirea dispozitiilor privind
citarea i, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acesteia [art. 361
alin. (6) din Codul de procedura penala].
Cu privire la participarea inculpatului, regula este ca judecata nu poate avea
loc decat in prezenta acestuia, atunci cand se afla m stare de detentie (dispozitiile
relative la participarea obligatorie a inculpatului la edinta de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitafii absolute). Legea prevede aducerea obligatorie a
inculpatului arestat la judecarea cauzei, obligatia incumband organului de detinere [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Articolul 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului i liberta^ilor
fimdamentale, prin raportare la art. 5 parag. 4 din acelai act normativ, garanteaza
dreptul acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, care include nu numai
dreptul de a fi prezent la judecata, ci i dreptul de a auzi i de a urmari efectiv
procedura. Aceste drepturi sunt incluse, de altfel, in insSi nofiimea de procedura
contradictorie i rezulta i din garantiile continute de lit. c), d) i e) de la parag. 3
al art. 6 din Conventie^'l
Cu toate acestea, aa cimi am precizat anterior, actuala reglementare aduce
modificari importante in ceea ce privete participarea inculpatului la edinta de
judecata.
Cu caracter de excepfie, edinta de judecata se poate desfaura i in absenp
inculpatului in urmatoarele situa^ii:
a) cand inculpatul este disparut sau se sustrage de la judecata sau cand i-a
schimbat adresa unde locuiete, fara a incunotinta instanta cu privire la aceasta,
iar noua adresa nu a putut fi identificata de catre instan^ [art. 364 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
b) cand inculpatul lipsete nejustificat de la judecarea cauzei, dei a fost legal
citat [art. 364 alin. (3) din Codul de procedura penala];
c) cand inculpatul solicita in scris sa fie judecat in lipsa, in condi^iile in care este
reprezentat de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar
i in cazul inculpatului aflat in stare de detinere. Astfel, in cursul judecafii, pentru
C.E.D.O., cauza Stanford c. Regatului Unit, HotarSrea din 23 februarie 1994, in G. A n toniu ,
A . V la ceanu , a . B a rbu , Codul de procedura penala - texte, jurisprudenfa, hotardri C.E.D.O.,
Ed. Hamangiu, Bucureti, 2006, p. 455.
260
Partea spedala
S u b s e c t i u n e a a 2 -a . E ta p e le p ro c e ^ u a le ale
ju d e c d t ii in p r im a in s t a n ta
III. judecata
261
262
Partea speciala
III. Judecata
263
de complet verifica indeplinirea dispozitiilor privind citarea i, dupa caz, procedeaza la completarea ori refacerea acesteia.
in categoria masurilor premergatoare edintei de judecata se inscrie i aceea
referitoare la obligatia preedintelui completului de judecata de a avea grija ca
lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita i afiata de catre grefieml de
edinta cu 24 de ore inaintea termenului de judecata pentru a putea fi consultata
de parti. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta,
dandu-se prioritate celor in care sunt detinuti sau arestati la domiciliu, precum i
celor cu privire la care legea prevede judecarea de urgenta [art. 361 alin. (8) din
Codul de procedura penala].
264
Partea speciala
inculpat, luarea unor masuri privind martorii, expertii interpretii, citirea actului
prin care s-a dispus trimiterea in judecata sau a actului prin care s-a dispus inceperea judecatii, acordarea de lamuriri, rezolvarea exceptiilor i a cererilor.
Preedintele completului verifica identitatea inculpatului, iar, in cazul inculpatului persoana juridica, face verificari cu privire la denumire, sediul social i
sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea i calitatea persoanelor
abilitate sa il reprezinte.
Dupa apelul martorilor, expertilor i interpretilor, preedintele completului
cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de edinta, punandu-le in vedere sa nu
se indeparteze fara incuviintarea sa. Expertii raman in sala de edinta, afara de
cazul in care instanta dispune altfel. Martorii, expertii i interpretii prezenti pot fi
ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce
s-a stabilit identitatea lor.
Apreciem ca legiuitorul, in actuala reglementare, a facut un pas inainte in
stabilirea obiectului judecatii, intrucat la acest moment procesual ne aflam in
situatia in care in fata instantei de judecata se prezinta un act de sesizare care este
verificat anterior de judecatorul de camera preliminara.
Potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (1) din Codul de procedura penala, la
primul termen la care procedura de citare este legal indeplinita (care se realizeaza
in etapa premergatoare edintei de judecata) i cauza se afla in stare de judecata
(care presupune constatarea ca pana la acel moment s-au facut toate verificarile cu
privire la inculpati, masuri cu privire la martori, experti, interpreti), preedintele
dispune ca grefierul sa se dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea in
judecata (poate fi rechizitoriul sau actul prevazut de dispozitiile art. 341 din
Codul de procedura penala, respectiv plangerea impotriva solutiilor de netrimitere
in judecata), act principal, sau actului prin care s-a dispus inceperea judecatii
(incheierea sau decizia pronuntata de judecatorul;. de camera preliminara), act
subsidiar. Prin urmare, se da citire actului prin c^re s-a dispus trimiterea in
judecata sau a actului prin care s-a dispus incepere^ judecatii, mai inainte de a
se formula eventualele cereri de catre parti.
V
In vederea garantarii efective a dreptului la a 0 ra re partilor i persoanei
vatamate, legea instituie anumite obligatii in sarcin^preedintelui de complet;
astfel, acesta;
v
- explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce, il intiinfeazd
cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce
declara poate fi folosit i impotriva sa, precum i cu privire la dreptul de a pune
intrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte par^i, martorilor, expertilor
i de a da-explicatii in tot cursul cercetarii judecatoreti, cand socotete ca este
necesar;
- incunotinleazd partea civila, partea responsabila civilmente i persoana
vatamata cu privire la probele administrate in faza urmaririi penale care au fost
excluse i care nu vor fi avute in vedere la solu|:ionarea cauzei;
III. Judecata
265
266
Partea speciala
reti. Potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedura penala, cererea inculpatului cuprinde doua manifestari de vointa distincte;
- recunoaterea in totalitate a faptelor refinute in sarcina sa; declaratia de
recimoatere trebuie sa fie totala, adica sa priveasca doar faptele retinute in actul
de sesizare a instan|;ei, astfel incat recunoaterea partiala sau cu privire la alte
fapte exclude aplicarea procediiriif^;
- solicitarea ca judecata sa aiba loc numai in baza probelor administrate in
cursul urmaririipenale i a mscrisurilorprezentate de parfi\ in cerere, inculpatul
trebuie sa precizeze ca nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor.
Aa cum am aratat anterior, la termenul de judecata, dupa citirea actului prin
care s-a dispus trimiterea in judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus
inceperea judeca|i i dupa ce i s-a adus la cunotinta invinuirea, preedintele
completului de judecata ii pune in vedere inculpatului ca poate solicita ca
judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale i
a inscrisurilor prezentate de parji. Ca o conditie, legea impune ca inculpatul sa
nu fie acuzat de sdvdrirea unei infracfiuni pentru care legea prevede pedeapsa
detenfiunii p e viafd.
Cererea inculpatului de a fi judecat dupa procedura speciala este consecinfa
unei opfiuni personate a acestuia, care nu trebuie justificata, insa pentru ca
aceasta procedura sa se aplice i cauza sa fie judecata in forma abreviata, instanfa
trebuie sa o admitd^^K Astfel, potrivit dispozitiilor art. 375 alin. (1) din Codul de
procedura penala, instanta trebuie ca, inainte de a se pronunta pe aceasta cerere,
sa procedeze la ascultarea inculpatului, dupa care sa puna cererea in discutia
procurorului i a celorlalte parti.
Daca admite cererea, instanta intreaba partile i persoana vatamata daca propun
administrarea de probe cu inscrisuri [art. 375 alin, (2) din Codul de procedura
penala] i administreaza proba cu inscrisurile incuviintate la acelai tem en sau la
un termen ulterior acordat in acest scop, potrivit dispozitiilor art. 377 alin. (2) din
Codul de procedura penala. In actuala reglementare^in mod expres, legiuitorul
a precizat ca pentru prezentarea de inscrisuri instanfk nu poate acorda decdt un
singur termen de judecata. Totodata, in situatia in carS s-a dispus acordarea unui
nou termen pentru depunerea inscrisurilor, daca adniinistrarea probei anterior
admise apare ca inutila sau nu mai este posibila, instanta poate dispune ca ea sa
nu mai fie administrata, insa numai dupa ce acest aspect este pus in discutia pro
curorului, a persoanei vatamate i a parjilor.
Prin urmare, in procedura recunoaterii invtnuirii, dispozitiile legale permit
doar doua acte de cercetare, respectiv ascultarea inculpatului i administrarea
probei cu inscrisuri solicitate de parti sau de persoana vatamata, instanta procedand la aprecierea probelor administrate in cursul urmaririi penale.
tl A. Z arafiu , op. c it, p. 338.
PI Ibidem.
III. Judecata
267
268
Partea speciala
Procesul penal capata o forma cu totul diferita, pentru ca, m aceasta situatie,
instanfa este sesizata chiar cu acordul de recunoatere a vinovdfiei, ceea ce
inseamna ca:
- nu mai exista alt act de sesizare a instantei;
- nu mai exista procedura de camera preliminara;
- acordul de recunoatere a vinovatiei trebuie incuviintat de conducatorul
parchetului, intrucat acesta reprezinta actul de sesizare a instantei, ca i in cazul
rechizitoriului (care este verificat sub aspectul legalita^ii i temeiniciei);
- nu se solutioneaza acfiunea civila.
In cazul recunoaterii invinuirii, aceasta se face in faza de judecata, inainte de
inceperea cercetarii judecatoreti.
Criticam actuala reglementare, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 374 alin. (4)
din Codul de procedura penala, inculpatul poate solicita ca judecata sa se faca
numai pe baza probelor administrate in cursul urmdririi penale, in timp ce, in
dispozitiile art. 377 alin. (5) din acelai cod, se precizeaza ca, dacd pentru stabilirea incadrdrii juridice, precum i dacd, dupd schimbarea incadrdrii juridice,
este necesard administrarea altor probe, instanfa dispune efectuarea cercetarii
judecdtoreti. Astfel, procedura de recunoatere a invinuirii in fata instantei apare
mai avantajoasa, intrucat poate conduce, pe de o parte, i la schimbarea incadrarii
juridice, iar, pe de alta parte, i la administrarea de probe noi (inscrisuri), cu o
singura precizare, i anume aceea ca administrarea de probe noi poate fi facuta
numai cu scopul stabilirii incadrarii juridice.
Apreciem ca, aa cum rezulta din actuala reglementare, preedintele completului de judecata va trebui sa marcheze in mod expres inceperea cercetarii judecatoreti i sa intrebe pe toti participantii daca mai au alte cereri de formulat, daca
ii cunosc drepturile i indatoririle.
Potrivit dispozitiilor art. 376 din Codul de procedura penala, instanta incepe
efectuarea cercetarii judecatoreti cand cauza se afla stare de judecata, ordinea
de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca fiind urmatoarea: audierea inculpatului, a persoanei vatamate, a partii civile, a par^i^xesponsabile civilmente i
administrarea probelor incuviintate in etapa inceputuliii edintei de judecata. Cu
toate acestea, instanta poate dispune oricand schimbarea ordinii, daca este necesara.
Audierea inculpatului. Inculpatul este Idsat sa declare tot ceea ce tie^'^^ despre fapta pentru care a fost trimis in judecata. I se p o t pune intrebdri de catre
preedinte i ceilalti membrii ai completului de judecata, daca apreciaza necesar pentru justa solutionare a cauzei, i, in mod nemijlocit, de catre procuror,
[1 M. BAdilA, Tactica ascultarii inculpatului in instanfa, Ed. Omnia, Braov, 1998, p. 200.
III. Judecata
269
270
Partea speciala
III. Judecata
271
catre procuror, persoana vatamata i de catre celelalte parti [art. 381 alin. (2) din
Codul de procedura penala].
Preedintele i ceilalti membri ai completului pot adresa intrebari martonilui
ori de cate ori considera necesar pentru justa solutionare a cauzei. Instanta poate
respinge intrebarile care nu sunt concludente i utile cauzei, intrebarile respinse
fiind consemnate m incheierea de edinta.
Daca martorul posedd un inscris in legatura cu depozitia facuta, poate sa il
citeasca in instanta, procurorul i partile avand dreptul sa il examineze; instanta
poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie.
In situatia in care martorul nu ii mai amintete anumite fapte sau imprejurari
ori cand exista contraziceri intre declaratiile facute in instanta i cele date anterior,
dupa ce martorul a fost lasat sa declare tot ceea ce tie, preedintele poate da citire,
in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare [art. 381 alin. (6) din Codul de
procedura penala]. Prevederile art. 381 alin. (6) din Codul de procedura penala
sunt aplicabile, in lumina dispozitiilor art, 6 parag. 3 lit. d) din Conventie, numai
in cazul in care, in ciuda eforturilor rezonabile ale instantei, martorii nu pot fi
adui in fata acesteia pentru a fi audiati^^l
In ipoteza in care ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibild, iar
in faza de urmarire penala acesta a dat declaratii in fata organelor de urmarire
penala sau a fost ascultat de catre judecatorul de drepturi i libertati in conditiile
art. 308^^ din Codul de procedura penala, instanta dispune citirea depozitiei
date de acesta in cursul urmaririi penale i tine seama de ea la judecarea cauzei
[art. 381 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Martorul, expertul, interpretul care absenteaza, fiind legal citat, poate fi adus
cu mandat de aducere. Daca este cazul, martorii pot fi audiati potrivit procedurii
aplicabile persoanelor aflate in programul de protectie a martorilor.
Dupa ascultarea martorilor, instanta poate dispune ca acetia sa ramana in
sala pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca din edinta respectiva; de asemenea, se poate dispune retragerea martorilor din sala de edinta, in
vederea reaudierii sau a confruntarii lor. Instanta, luand concluziile procurorului,
ale persoanei vatamate i ale partilor, poate incuviinta plecarea martorilor, dupa
audierea lor.
In anumite conditii, se poate renunfa la probele propuse de catre procuror,
persoana vatamata i parti; instanta nu este obligata sa ia act de renuntare, ci doar
sa o puna in discutia procurorului, persoanei vatamate i partilor. Astfel, instanta
poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca apreciaza ca nu mai este
t''
Sectia penala, decizia nr. 5023/2007, in B.J. 2007, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2008.
PJ Potrivit dispozitiilor art. 308 din Codul de procedura penala: (1) Atunci cand exista riscul
ca un martor sa nu mai poata fi audiat in cursul judecatii, procurorul poate sesiza judecatorul de
drepturi i libertati in vederea audierii anticipate a martorului. (2) Judecatorul de drepturi i libertati,
daca apreciaza cererea intemeiata, stabilete de indata data i locul audierii, dispunandu-se citarea
parfilor i subiectilor procesuali principali. (3) Participarea procurorului este obligatorie.
272
Partea specials
III. Judecata
273
274
Partea speciala
3.5. Dezbaterile
Dezbaterile reprezinta punctul culminant al procesului penal, constand in
concluziile pe care le formuleaza oral procurorul i partile din proces, personal
ori prin aparatori, asupra existentei sau inexisten|ei faptei, savaririi acesteia de
catre inculpat i raspunderii sale din punct de vedere penal i civil.
La dezbateri participantii vor lua cuvantul in urmatoarea ordine: procurorul,
persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, inculpatul. Par
tile pot da cuvantul avocatilor, ceea ce nu exclude insa dreptul partilor de a lua
cuvantul personal. Daca in sustinerile lor depaesc limitele cauzei ce se judeca,
preedintele completului are dreptul sa ii intrerupa pe cei care au cuvantul, existand, totodata, posibilitatea ca acetia sa aiba cuvantul i in replica.
Cu aspect de noutate, actuala reglementare prevede ca durata concluziilor
procurorului, ale partilor, ale persoanei vatamate i ale avocatilor acestora poate fi
limitata. Preedintele completului poate hotari ca acestea trebuie sa aiba o durata
similara [art. 388 alin. (3) din Codul de procedura penala].
Dupa ce se da cuvantul in cadrul dezbaterilor, direct sau prin avocati, instanta
da ultimul cuvdnt inculpatului. Aa cum am precizat anterior, in actuala regle
mentare, ultimul cuvant al inculpatului nu mai are un caracter distinct, ci reprezinta
o etapa in cadrul dezbaterilor. Aceasta rezulta din interpretarea dispozitiilor
art. 389 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit carora, inainte de a
inchide dezbaterile, preedintele da ultimul cuvant inculpatului personal. Astfel,
in cadrul dezbaterilor, inculpatului i se acordd cuvantul de doud ori: o data atunci
cdnd pune concluzii, el insu^i sau prin aparator, pe fondul cauzei, dupa partea
responsabila civilmente, potrivit dispozitiilor art. 3 |8 alin. (1) din Codul de pro
cedura penala, situatie in care poate fi intrerupt s|u se poate acorda cuvantul
in replica celorlalte parti, dupa care, doar inculpatului i se mai acordd ultimul
cuvdnt, fara a mai putea fi intrerupt.
|
Ultimul cuvant al inculpatului este un moment in oare instanta, in mod nemijlocit, poate percepe atitudinea procesuala a acestui4 Totodata, ultimul cuvant
al inculpatului este un moment foarte important, deoarece doar acesta, prin el
insui, are aptitudinea de a schimba, spre exemplu, modalitatea de executare a
pedepsei aplicate.
Nerespectarea acestei dispozitii nu atrage prin ea insai sanctiunea nulitatii
absolute, ci sanctiunea nulitatii relative, ceea ce inseamna ca vatamarea trebuie
dovedita, iar aceasta sa nu poata fi inlaturata decat prin desfiintarea actului. Mai
mult decat atat, nu reprezinta o incalcare a dreptului la aparare imprejurarea ca nu
a fost acordat ultimul cuvant inculpatului lipsa la termenul de judecata la care au
loc dezbaterile, in conditiile in care acesta este reprezentat de aparatoml sau ales.
__________ ____________
III. Judecata
275
276
Partea speciala
III. Judecata
277
- judecata s-a desfaurat in conditiile art. 375 alin. (1) i (2) din Codul de
procedura penala, respectiv atunci cand inculpatul a solicitat aplicarea procedurii
de recunoatere a invinuirii, iar instanta a admis cererea acestuia;
- cererea inculpatului privind aplicarea procedurii de recunoatere a invinuirii
a fost respinsa, iar instanta, in urma cercetarii judecatoreti, a retinut aceeai
situatie de fapt ca cea descrisa in actul de sesizare i recunoscuta de acesta;
- cercetarea judecatoreasca s-a desfaurat ca urmare a necesitatii administrarii
altor probe in afara inscrisurilor, pentru stabilirea incadrarii juridice sau dupa
schimbarea incadrarii juridice a faptei, ca urmare a admiterii cererii de aplicare
a procedurii de recunoatere a invinuirii, iar instanta a retinut aceeai situatie de
fapt ca cea descrisa in actul de sesizare i recunoscuta de acesta;
- judecata s-a desfa^urat in conditiile art. 375 alin. (1) i (2) din Codul de
procedura penala, respectiv atunci cand inculpatul a solicitat aplicarea procedurii
de recunoatere a invinuirii, instanta a admis cererea acestuia, insa la deliberare
s-a constatat ca, pentru solutionarea actiunii penale, se impune administrarea
altor probe in afara inscrisurilor, s-a repus cauza pe rol i s-a dispus efectuarea
cercetarii judecatoreti, in final retinandu-se aceeai situatie de fapt ca cea descrisa
in actul de sesizare i recunoscuta de inculpat.
In cazul in care inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dispune plata acesteia din cautiunea fixata la luarea masurii preventive a controlului
judiciar pe cautiune sau inlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preven
tive a controlului judiciar pe cautiune, in cursul urmaririi penale, al procedurii de
camera preliminara sau al judecatii.
Analiza solutiilor prin care este rezolvatd acfiunea civild in procesul penal
a fost realizata in cadrul partii generale, capitolul al Il-lea Actiunea penala i
ac|iunea civila in procesul penal, sectiunea a 2-a Actiunea civila in procesul
penal, astfel incat ne vom limita doar la enumerarea acestora. Astfel, la rezolvarea
actiunii civile se pronunfa una dintre urmatoarele solutii:
a) instanfa admite actiunea civila in totalitate sau in parte\ in acest caz, instan|a examineaza, potrivit art. 249-254 din Codul de procedura penala^*^, necesitatea luMi masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea ma
suri nu au fost luate anterior;
b) instanfa respinge acfiunea civild',
c) instanfa lasd nesolufionatd acfiunea civild; in acest caz, masurile asiguratorii
se men|;in. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce
ac|;iune in fa|a instan|ei civile in termen de 30 de zile de la ram^nerea definitiva
a hotararii.
278
Partea speciala
In ceea ce privete actiunea civila, mentionam ca dispozitiile art. 397 din Codul de procedura penala fac trimitere la dispozitiile art. 25 din acelai cod^^^, astfel
ca, in actuala reglementare, nu mai exista dispozitii separate in materia solutiilor
pronuntate pe latura civila a cauzei.
Mai precizam ca instanta se pronuntaprin hotarare i asupra restituirii lucrurilor i restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art. 255 i art. 256 din
Codul de procedura penala^l Potrivit dispozitiilor art. 397 alin. (4) din Codul de
procedura penala, dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii i
restituirea lucrurilor sunt executorii.
In cazul in care este admisa actiunea civila, instanta dispune plata despagubirilor
acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune (potrivit dispozitiilor
art. 217 din Codul de procedura penala) din cautiunea fixata la luarea masurii
preventive a controlului judiciar pe cautiune sau inlocuirea unei alte masuri
preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, in cursul
urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii. Aa cum
am aratat anterior, instanta este obligata sa se pronun^e prin hotarare i cu privire
la masurilepreventive. Astfel, potrivit dispozifiilor art. 399 alin. (1) din Codul de
procedura penala, instanta are obligatia ca, prin hotarare, sa se pronunte asupra
mentinerii, revocarii, inlocuirii ori incet&ii de drept a masurii preventive dispuse
pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat, hotararea fiind executorie i
trebuind a fi comunicata administratiei locului de detinere.
Instanta va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv atunci cand pronunta una dintre urmatoarele solutii:
- renuntarea la aplicarea pedepsei;
- amanarea aplicarii pedepsei;
- achitarea;
- incetarea procesului penal;
i
- o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala culdurata retinerii i arestarii
preventive;
\
- o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea execularii sub supraveghere;
- amenda penala, care nu insotete pedeapsa inchilorii;
- o masura educativa.
|
i m acest caz instanta are obligatia suplimentara (|e a trimite administratiei
locului de detinere o copie de pe dispozitivul hotararii in vederea punerii in
libertate a inculpatului. Chiar daca hotararea pronun^ata in prima instanta nu este
definitiva, dispozitiile referitoare la masurile preventive sunt executorii in caz de
Referitoare la Rezolvarea actiunii civile m procesul penal.
PJ Consideratiile teoretice in legatura cu restituirea lucrurilor i restabilirea situa|iei anterioare
au fost facute m capitolul al V-lea Masurile preventive, masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor
i restabilirea situatiei anterioare, sec|iunea a 2-a Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor i
restabilirea situatiei anterioare savaririi infiractiunii, 2. Restituirea lucrurilor i restabilirea
situa|iei anterioare din partea generala a prezentei lucrari.
Expunerea de motive la Legea nr. 25 5/2013 de punere in aplicare a noului Cod de procedura
penala, www.cdep.ro.
280
Partea speciala
III. Judecata
281
6. Cuprinsul hotarMi
Potrivit dispozitiilor art. 401 din Codul de procedura penala, hotararea prin
care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa cuprinda:
- partea introductiva;
- expunerea;
- dispozitivul.
Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute in art. 370 alin. (4) din
Codul de procedura penala pentru incheierea de edinta:
a) ziua, luna, anul i denumirea instantei;
b) mentiunea daca edinta a fost sau nu publica;
c) numele i prenumele judecatorilor, procurorului i grefierului;
d) numele i prenumele partilor, avocatilor i ale celorlalte persoane care
participa in proces i care au fost prezente la judecata, precum i ale celor care au
lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale i cu mentiunea privitoare la indeplinirea
procedurii;
e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata i textele de lege in care
a fost incadrata fapta;
f) mijloacele de proba care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de persoana vatamata, de
parfi i de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului, ale persoanei vatamate i ale partilor;
i) masurile luate in cursul edintei.
Daca sentinta s-a pronuntat in alta zi decat cea in care a avut loc judecata i
s-a redactat o incheiere de edinta, partea introductiva se limiteaza la urmatoarele
mentiuni: denumirea instan|:ei, data pronuntarii hotararii, locul unde a fost jude
cata cauza, numele i prenumele membrilor completului de judecata, ale procu
rorului i grefierului, facandu-se mentiune ca celelalte date au fost trecute in
incheierea de edin^a.
In hotararile instantelor militare trebuie sa se indice i gradul militar al mem
brilor completului de judecata i al procurorului, iar atunci c^nd inculpatul este
militar, se menfioneaza i gradul acestuia.
Expunerea hotararii va cuprinde, potrivit dispozitiilor art. 403 alin. (1) din
Codul de procedura penala:
a) datele privind identitatea partilor;
b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii in judecata, cu aratarea timpului
i locului unde a fost s^var^ita, precum i incadrarea juridica data acesteia prin
actul de sesizare;
c) motivarea solutiei cu privire la latura penala, prin analiza probelor care
au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei i a celor care au
fost inlaturate, i motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum i
analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza;
282
Partea speciala
III. Judecata
283
284
Partea speciala
cand dispune amdnarea aplicarii pedepsei, in dispozitiv se mentioneaza pedeapsa stabilita a carei aplicare se amana, precum masurile de supraveghere
i obligatiile, prevazute la art. 85 alin. (1) i (2) din Codul penal, pe care trebuie
sa le respecte inculpatul, se pun in vedere acestuia consecintele nerespectarii
lor i ale savaririi de noi infractiuni, iar daca a impus obligatia de a presta o
munca neremunerata in folosul comunita|ii, se mentioneaza doua entitati din
comunitate unde urmeaza a se executa aceasta obligatie, dupa consultarea listei
privind posibilitatile concrete de executare existente la nivelul fiecami serviciu de
proba^iune. Consilierul de probatiune, pe baza evaluarii initiale, va decide in care
dintre cele doua institufii din comunitate men|ionate in hotararea judecatoreasca
urmeaza a se executa obligatia i tipul de activitate i indrumarea minorului.
Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii, in dispozitiv se face menfiune ca
persoana condamnatd este lipsitd de drepturile sau, dupd caz, unele dintre drepturile prevazute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevazuta in acelai articol.
Cand instanta a pronuntat pedeapsa inchisorii, iar persoana vdtdmatd a solicitat mtiinfarea cu privire la eliberarea in orice mod a condamnatului, instanta
face o mentiune in acest sens in dispozitivul hotarMi.
III. Judecata
285
396.
286
Partea speciala
III. Judecata
287
288
Partea specials.
C.
Retmgerea apelului. Apelul declarat poate fi retras de catre persoana vatamata, de oricare dintre par|:ile apelante i de catre procuroml ierarhic superior,
pentru apelul declarat de procuror. Apelul poate fi retras oricand dupa declarare
pdna la inchiderea dezbaterilor la instanfa de apel. Declaratia de retragere se
poate face fie la instan|a a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel. Retragerea apelului are drept consecinta trecerea sentin|ei atacate in puterea lucrului
judecat.
Retragerea trebuie sa fie facutapersonal de parte sauprin mandatar special, iar
daca partea se afla in stare de de|inere, printr-o declaratie atestata sau consemnata
intr-un proces-verbal de catre administra|ia locului de definere.
Reprezentanfii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce prive^te
latura civila, a condifiilor prevazute de legea civila (fiind un act de dispozitie,
este necesara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare).
Potrivit art. 415 alin. (2) din Codul de procedura penala, inculpatul minor nu
poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
Spre deosebire de renuntarea la apel, care poate fi exercitata numai de parti
i de persoana vatamata, declaratia de retragere a apelului poate fi facuta i de
procuror, insa aceasta posibilitate este oferita de lege doar procurorului de la
parchetul ierarhic superior. Conform dispozitiilor art. 415 alin. final din Codul de
procedura penala, apelul declarat de procuror i retras poate fi insuit de partea in
favoarea careia a fost declarat.
5. Efectele apelului
5.1.Efectul suspensiv
In cursul termenului de declarare i, dupa aceea, iii;cursul judecatii caii de atac,
hotararea este impiedicata sa ramana definitiva i exdcutarea ei este suspendata.
Apelul declarat in termen este suspensiv de executar^ atat in ce privete latura
penala, cat i latura civila, in afara de cazul cand legea |ispune altfel (art. 416 din
Codul de procedura penala).
]
Efectul suspensiv al apelului poate fi total (cand apeM este mdreptat impotriva
hotararii primei instante in intregime) sau partial (cand apelantul critica numai
solutia laturii penale sau solu]:ia laturii civile ori alte dispozitii cuprinse in hotararea primei instance).
In cazul repunerii in termen, suspendarea executarii hotararii atacate nu opereaza ope legis, aceasta ramanand la aprecierea instan^ei de apel [art. 411 alin. (3)
din Codul de procedura penala].
III. Judecata
289
290
Partea speciala
III. Judecata
291
6. Judecarea apelului
Obiectuljudecdfii in apel consta in verificarea hotararii primei instante pe baza
lucrMlor i materialului din dosarul cauzei i a oricaror inscrisuri noi prezentate.
Instanta de apel are obliga|ia sa efectueze un control judiciar asupra hotarMi
atacate cu privire la toate aspectele de fond (de fapt i de drept) i adiacente.
Reprezinta aspecte de fapt asupra carora s-a pronuntat prima instanta i care,
prin efectul devolutiv al apelului, se transmit spre examinare instan|;ei de apel:
I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 5217 din 15 septembrie 2005, www.scj.ro.
292
Partea speciala
III. Judecata
293
7. Solutionarea apelului
Dupa judecarea apelului, instanta de apel poate adopta doua solutii: respingerea
apelului i mentinerea hotararii atacate i admiterea apelului.
p. 117-125.
294
Partea speciala
7.1.
Admiterea apelului
III. Judecata
295
cheltuielile judiciare, computarea retinerii, arestarii preventive, arestului la domiciliu ori intemarii medicale sau orice alte probleme de care depinde solutionarea
completa a apelului (art. 422 din Codul de procedura penala).
296
Partea spedala
III. Judecata
297
298
Partea speciala
III. Judecata
299
Daca sunt intmnite conditiile prevazute de lege, odata cu solutionarea contestatiei se poate dispune luarea masurii preventive a controlului judiciar, a controlului judiciar pe cautiune, a arestului la domiciliu sau majorarea cuantumului
cautiunii.
Judecatorul de camera preliminara investit cu solutionarea contestatiei,
solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel ce a formulat-o
[art. 425^ alin. (1) i (4) teza I raportat la art. 418 din Codul de procedura penala],
Pronuntarea incheierii prin care se solutioneaza contestatia se face in camera
de consiliu [art. 203 alin. (5) din Codul de procedura penala];
3.
mcheierilor prin care se dispune asupra mdsurilor preventive in cursul
judecdfii (art. 206 din Codul de procedura penala).
Titularii i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva incheierilor prin
care instanta dispune, in primd instanfd, asupra masurilor preventive pot formula
contestatie, in termen de 48 de ore de lapronuntare sau, dup caz, de la comunicare,
procurorul inculpatul [art. 206 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Procedura de judecata. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat
incheierea atacata i se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic
superioare, in termen de 48 de ore de la inregistrare. Contestatiile impotriva
incheierilor prin care Inalta Curte de Casatie i Justitie dispune, in primd instanfd,
asupra masurilor preventive se solutioneaza de completul competent de la inalta
Curte de Casatie i Justitie (Completul de 5 judecatori).
Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la in
registrare, iar cea formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus
revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta
masura preventiva se solufioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive
dispuse anterior.
Contestatia se judeca in edinta publica, cu citarea inculpatului. In toate cazurile, sunt obligatorii asistenta juridica a inculpatului i participarea procurorului
la solutionarea contestatiei.
Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau
mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a
acesteia nu este suspensiva de executare.
Solutiile. Potrivit dispozitiilor art. 425* alin. (7) din Codul de procedura pe
nala, contestatia se solutioneaza prin decizie, care nu este supusa niciunei cai de
atac, putandu-se pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respingerea contestafiei, cu mentinerea hotararii atacate:
a) cand contestatia este tardivd (atunci ca^nd a fost formulata cu depairea
termenului de 48 de ore) sau inadmisibild (atunci cand s-a formulat contestatie
impotriva unei alte contestatii prin care s-a solutionat incheierea atacata);
b) cand contestatia este nefondatd (atunci cand incheierea atacata este legala
i temeinica);
2. admiterea contestatiei i:
300
Partea spedala
III. Judecata
301
Potrivit dispozi|iilor art. 425 alin. (1) i (5) din Codul de procediirS penalS.
302
Partea speciala
III. Judecata
303
304
Partea speciala
_____ ___
III. Judecata
305
306
Partea speciaia
7. hotardrilor prin care instanta care judecd ori a judecat in primd instantd
infracfiunea care atrage anularea/revocarea se pronun^d asupra anuldrii/revocdrii liberdrii condifionate in situatia prevdzutd de art. 105 alin. (1) / art. 104
alin. (2) din Codulpenal [art. 597 alin. (7) raportat la art. 588 alin. (4) din Codul
de procedura penala];
8. hotdrdrilor prin care judecdtoria in a cdrei circumscriptie se afld locul de
definere se pronunfd asupra revocdrii liberdrii condifionate in cazul prevdzut de
art. 104 alin. (1) din Codul penal [art. 597 alin. (7) raportat la art. 588 alin. (4)
din Codul de procedura penala].
Procedura de solutionare a contestatiei in aceste cazuri nu va face obiectul
analizei prezentei lucrari.
G. In procedurile speciale, se poate formula contestatie impotriva:
1.
sentinfelor prin care instanfa rezolvd cererea de reabilitare (art. 535 din
Codul de procedura penala).
Titularii i termenul de formulare a contestafiei. Impotriva acestor sentinte
pot formula contestatie procurorul, condamnatul sau soful ori rudele apropiate
(dupa moartea acestuia), in termen de 10 zile de la comunicare.
Procedura de judecatd. Contestatia se depune la instanta care a pronxmtat
sentinta atacata i se motiveaza pana la termenul stabilit pentru solutionare
[art. 425 alin. (1) i (3) din Codul de procedura penala].
Pana lainchiderea dezbaterilor lainstanta ce solutioneaza contestatia, procurorul
sau condamnatul/sotul sau rudele apropiate ii pot retrage contestatia. Retragerea
trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special; contestatia
formulata de procuror poate fi retrasa de procurorul ierarhic superior [art. 425
alin. (1) i (3) raportat la art. 415 din Codul de procedura penala].
Contestatia este suspensiva de executare [art. 4 2 | alin. (1) i (4) raportat la
art. 416 din Codul de procedura penala].
|
Contestatia se solutioneaza de catre instanta superi^ara celei sesizate (art. 535
din Codul de procedura penala), respectiv de completu^competent al Inaltei Curti
de Casatie i Justitie [art. 425 alin. (1) i (5) teza final! din Codul de procedura
penala].
I
Contestatia se judeca in edinfd nepublicd, cu participarea procurorului i cu
citarea petentului (art. 535 din Codul de procedura penala).
Solufiile. Contestatia se solutioneaza prin decizie definitivd (art. 535 teza finala
din Codul de procedura penala), putandu-se pronunta una dintre urmatoarele
solutii [art. 425 alin. (1) i (7) din Codul de procedura penala]:
1. respingerea contestafiei, cu mentinerea hotararii atacate:
a) cand contestatia este tardiva sau inadmisibila;
b) cand contestatia este nefondata;
2. admiterea contestafiei i:
a) desfiintarea sentintei atacate i solutionarea cauzei;
b)
desfiintarea sentintei atacate i dispunerea rejudecarii cauzei de catre
instanta care a pronuntat-o, atunci cand se constata ca nu au fost respectate dispozitiile privind citarea.
Pronuntarea deciziei prin care se solutioneaza contestatia se face in edinta
publica;
2. incheierii prin care judecatorul de camera preliminara se pronuntd asupra
cererii de luare a mdsurii de sigurantd a conjiscdrii speciale sau a desfiintdrii
unui inscris [art. 549 alin. (4) din Codul de procedura penala];
3. mcheierilor prin care judecatorul de drepturi i libertdti, judecatorul de
camera preliminara sau instanta de judecata dispune luarea/revocarea unei
mdsuri preventive fafd de persoana juridicd [art. 493 alin. (7)/art. 493 alin. (8)
raportat la art. 493 alin. (7) din Codul de procedura penala].
Procedura de solutionare a contestatiei in aceste ultime doua cazuri nu va face
obiectul analizei prezentei lucrari.
1. Consideratii preliminare
Contestatia in anulare este calea de atac extraordinara prin intermediul cdreia
se pot repara erori de neinldturat pe alte cdi, survenite, in principal, in cadrul
judecdrii cauzei in apel. Este mijlocul procesual prin care, in anumite cazuri pre
vazute de lege, se poate cere unei instante care a pronuntat o hotarare definitiva
sa rejudece cauza penala i sa revina in total sau in parte asupra solutiilor date
acesteia.
Contestatia in anulare este, aadar, o cale de atac indreptata impotriva unei
hotarm definitive, deci o cale de atac extraordinara, care nu poate fi folosita
decat atunci cand o cauza penala a fost definitiv judecata. Ca orice cale de atac,
ea provoaca o amplificare in desfaurarea procesului penal, dincolo de limita
ordinara a procesului, dar in vederea readucerii lui inlauntrul acestei limite, prin
eventuala rejudecare a cauzei penale.
Potrivit dispozitiilor art. 426 din Codul de procedura penala, contestatia in
anulare impotriva hotararilor penale definitive poate fi facuta numai in cazurile
308
Partea speciala
_____________
anume prevazute in aceste dispozitii. Conditia comuna tuturor cazurilor de contestatie este ca hotararea atacata sa fie definitiva.
2.1. Judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau
cand, dei legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta fi de
a inftiinta instanta despre aceasta imposibilitate [art. 426 lit. a) din
Codul de procedura penala]
Acest caz de contestatie in anulare include doua ipoteze:
a) Candjudecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parfi.
I. N eagu, op. cit, p. 415.
III. Judecata
309
310
Partea speciala
III. Judecata
311
2.3. Hotararea a fost pronuntata de alt complet decat cel care a luat
parte la dezbaterea pe fond a procesului [art. 426 lit. c) din Codul de
procedura penala]
Condifia ce trebuie indeplinitapeiitru a se putea invoca acest caz de contestatie
m anulare este urmatoarea: completul care s-a pronuntat asupra cauzei sa fie altul
decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a acesteia.
Articolul 354 alin. (2) din Codul de procedura penala consacra regula continuitafii completului de judecata, potrivit ca^reia completul de judecata trebuie
sa ramana acelai in tot cursul judecarii cauzei. Este instituita i o excepfie de la
aceasta regula, in sensul in care completul de judecata se poate schimba pana la
inceperea dezbaterilor, insa orice schimbare intervenita dupa acest moment va
atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor.
Astfel, apreciem ca schimbarile intervenite in compunerea completului de
judecata dupa repunerea cauzei pe rol in vederea punerii in discutie a schimbarii
incadrarii juridice date faptelor se pot circumscrie cazului de contestatie in anulare
prevazut de dispozitiile art. 426 lit. c) din Codul de procedura penala.
Aa cum aratam anterior^^^ in aceasta situatie vorbim de o nulitate relativa
specials, intrucat vatamarea nu trebuie dovedita, fiind evidenta i apreciata ca
atare a priori prin lege.
312
Partea speciala
2.5. Judecata a avut loc fara participarea procuromlui sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit^egii [art. 426 lit. e) din
Codul de procedura penala]
|
Condifiile ce trebuie indeplinite pentru existenta ac|stui caz de contestatie in
anulare sunt urmatoarele: judecata in cauza in care s-a plonuntat hotararea a carei
anulare se cere a avut loc fara participarea procurorulfi sau a inculpatului, iar
participarea lor era obligatorie potrivit legii.
C
'
Participarea procurorului la judecata este obligatorie, potrivit art. 363 alin. (1)
din Codul de procedura penala.
Aa cum am mai precizat, actuala reglementare aduce modificari importante
in ceea ce privete participarea inculpatului la edin|;a de judecata. Regula este
ca acesta participa la judecata, iar daca se afla in stare de de|inere, este adus
obligatoriu la judecata [art. 364 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Exista i excepfii de la aceasta regula, edinta putandu-se desfaura i in
absenfa inculpatului in urmatoarele situafii:
III. Judecata
313
a) cand inculpatul este disparut sau se sustrage de la judecata sau cand i-a
schimbat adresa unde locuiete, fara a incuno^tinta instanta cu privire la aceasta,
iar noua adresa nu a putut fi identificata de catre instanta [art. 364 alin. (2) din
Codul de procedura penala];
b) cand inculpatul lipsete nejustificat de la judecarea cauzei, dei a fost legal
citat [art. 364 alin. (3) din Codul de procedura penala];
c) cand inculpatul solicita m scris sa fie judecat in lipsa, in conditiile in care este
reprezentat de aparatorul ales sau din oficiu, aceasta ipoteza fiind aplicabila chiar
i in cazul inculpatului aflat in stare de detinere. Astfel, in cursul judecatii, pentru
inculpatul care solicita judecarea sa in lipsa, avem de-a face cu o reprezentare
legald obligatorie.
Nerespectarea acestor dispozitii atrage, potrivit art. 281 alin. (1) lit. d) i e)
din Codul de procedura penala, sanctiunea nulitdfii absolute.
314
Partea speciala
III. Judecata
315
potrivit dispozitiilor art. 420 alin. (4) din Codul de procedura penala, instanta
de apel procedeaza la ascultarea inculpatului cand aceasta este posibila, or, in
situatia mentionata, inculpatul participase la judecarea cauzei in apel.
Dispozitiile art. 426 lit. h) din Codul de procedura penala nu sunt incidente in
cazul in care inculpatul lipse^te de la judecata in ipotezele prevazute de art. 364
alin. (2) (este disparut, se sustrage de la judecata ori i-a schimbat adresa fara a o
aduce la cunotinta organelor judiciare i, in urma verificarilor efectuate, nu i se
cunoate noua adresa), alin. (3) (inculpatul legal citat lipsete in mod nejustificat
de la judecarea cauzei) i alin. (4) (inculpatul aflat in stare de detinere solicita
sa fie judecat in lipsa) sau atunci cand inculpatul prezent s-a prevalat in fata
instantei de dreptul de a nu face nicio declaratie, intrucat, in acest caz, instanta
nu poate proceda la ascultarea inculpatului, ci este obligata sa constate incidenta
prevederilor art. 83 lit. a).
316
Partea spedala
- pentru cazul de contestatie in anulare prevazut de art. 426 lit. a) din Codul
de procednra penala, hotararea este o decizie pronuntata de instanta de apel;
- pentru cazurile de contestatie in anulare prevazute de art. 426 lit. b)-h) din
Codul de procedura penala, legiuitorul nu face nicio precizare, astfel incat din
interpretarea dispozitiilor legale ce reglementeaza aceste cazuri de contestatie in
anulare rezulta ca aceasta poate fi orice tip de hotarare judecatoreasca (mcheiere,
sentinfa sau decizie). Apreciem ca, de lege ferenda, se impune reglementarea
expresa a tipului de hotarare impotriva careia se poate formula contestatia in
anulare in situa|;iile mai sus menfionate;
- pentru cazul de contesta|ie in anulare prevazut de art. 426 lit. i) din Codul
de procedura penala, dispozitiile art. 432 alin. (2) din Codul de procedura penala
(referitoare la procedura de judecare a acestui caz de contestatie in anulare) fac
vorbire despre faptul ca instan|a (...) desfiin^eaza prin decizie sau, dupa caz,
prin sentin|;a ultima hotarare"(s.n.), astfel incat, in acest caz, hotararea atacata
este o decizie sau, dupa caz, o sentinfd.
Termenul de introducere a contestatiei in anulare difera in fimc^ie de cazul
invocat:
- pentru cazurile de contestatie in anulare prevazute in art. 426 lit. a), c)-i) din
Codul de procedura penala, cererea se poate introduce in 10 zile de la data cand
persoana impotriva careia se face executarea a luat cxmotinta de hotararea a carei
anulare se cere; din interpretarea dispozitiilor legale rezulta ca sunt prevazute
doar termenul i data de la care curge acesta pentru situatia in care contestatia in
anulare este formulata de persoana impotriva careia se face executarea, insa legea
nu prevede care sunt termenul i data de la care curge acesta pentru procuror,
persoana vMmata i celelalte par^i, impotriva carora nu se pime in executare
hotararea;
-pentru cazul de contestafie in anulare prevazut inart. 426 lit. b) din Codul de
procedura penala, cererea se poate introduce oricand. |
Pentru cazurile de contesta|ie prevazute de art. 4261 lit. a)-h) din Codul de
procedura penala, procedura de judecata are doua etape: aidmiterea in principiu i
judecata propriu-zisa.
Pentru cazul prevazut de art. 426 lit. i) din Codul de procedura penala, proce
dura de judecata se limiteaza doar la judecarea propriu-zisa.
III. Judecata
317
care a pronuntat hotdrdrea a cdrei anulare se cere, iar pentm cazul prevazut in
art. 426 lit. i) din Codul de procedura penala, instanfa la care a rdmas definitivd
ultima hotdrdre.
Dei legea nu distinge, pentm anumite cazuri de contestatie in anulare [art. 426
lit. b)-h) din Codul de procedura penala], care dintre hotarm pot fi atacate (cea
pronuntata de instan|a de fond sau cea pronuntata de instanta de apel), apreciem
ca se poate formula cerere de contestatie in anulare impotriva hotararii pronuntate
de instanfa de fond ramasa definitiva prin neapelare sau, dupa caz, impotriva
hotararii pronun|ate de instanta de apel; in toate cazurile insa, contestatia in
anulare trebuie formulata impotriva hotararii care a ramas definitiva, astfel incat
instanfa competenta sa rezolve contestatia in anulare pentm cazurile prevazute
in art. 426 lit. a)-h) din Codul de procedura penala este instanta la care a ramas
definitiva hotararea a carei anulare se solicita.
318
Partea speciala
III. Judecata
319
1. Consideratii preliminare
Revizuirea este calea de atac extraordinara prin care se indreapta erorile de
judecata cu privire la faptele cauzei, survenite ca urmare a necunoaterii situatiei
de fapt la data solutionarii cauzei, folosirii unor probe denaturate sau coruptiei
organelor judiciare care au rezolvat cauza^'^.
In raport de prevederile art. 452 i art. 453 din Codul de procedura penala, de
Decizia nr. 17/2007^^^ pronuntata de Inalta Curte de Casa^ie i Justitie, Sectiile
Unitei^^, pot fi supuse reviznirii numai hotdrdrile judecdtoreti definitive prin
care a fost rezolvatfondul cauzei, printr-o solu|ie de condamnare, de renun^are la
aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a
procesului penal. Este inadmisibila cererea de revizuire a hotararii pronuntate in
temeiul dispozitiilor art. 341 din Codul de procedura penala, intrucat hotararile
pronun|ate in aceasta procedure nu con^in o rezolvare a fondului cauzei.
Apreciem ca i Decizia nr. 60/2007^"^^ pronuntata de Inalta Curte de Casatie i
Justitie, Sectiile Unite, ii mentine, m prezent, valabilitatea, astfel incat cererea
de revizuire care se intemeiaza pe alte motive decat cazurile prevazute de art. 453
din Codul de procedura penala este inadmisibila.
Hotararile judecatoreti definitive pot fi supuse revizuirii atat cu privire la
latura penala, cat i cu privire la latura civila, iar cand o hotarare privete mai
multe infi:actiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare
dintre fapte sau dintre faptuitori.
Revizuirea hotarMlor judecatoreti penale definitive, exclusiv cu privire la
latura civila, poate fi ceruta numai in fata instantei civile, potrivit Codului de
procedura civila [art. 453 alin. (2) din Codul de procedura penala].
2. Cazurile de revizuire
Potrivit dispozitiilor art. 453 din Codul de procedura penala, revizuirea poate
f i ceruta cand:
320
___________________
Partea s p e c i a l a __________________
III. Judecata
321
322
Partea speciala
III. Judecata
323
facuta prin hotarare judecatoreasca definitiva, datorita existentei unei cauze care
impiedica punerea in mi^care sau exercitarea actiimii penale).
Astfel, sustinerile revizuientului, in sensul ca rechizitoriul intocmit in cauza
este fals, intrucat cele mentionate nu corespund realitatii, nu se incadreaza in
cazul de revizuire prevazut de dispozitiile art. 453 alin. (1) lit. c) din Codul de
procedura penala, acest aspect trebuind a fi invocat in caile ordinare de atac
privind hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei a carei revizuire se cere.
Pentru a putea fi invocat acest caz de revizuire, nu este necesar a se ajunge la
pronuntarea unei solutii diametral opuse, fiind suficient sa se demonstreze ca, din
cauza inscrisului fals, s-a pronuntat o hotarare nelegala sau netemeinica [art. 453
alin. (4) teza a Il-a din Codul de procedura penala].
324
Partea speciala
i.C.C.J., Secfia penalS, decizia nr. 4043/2009, m B J. 2009, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2010,
p. 917.
III. Judecata
325
326
Partea speciala
III. Judecata
327
328
Partea speciala
Incheierea de admitere in principiu este definitiva, iar sentinta prin care s-a
respins cererea de revizuire este supusa aceleiai cai de atac ca i hotararea la care
se refera revizuirea.
Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau cand
condamnatul care a facut cererea ori in favoarea ca^mia s-a facut revizuirea a
decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozi^iile art. 16 alin. (1)
lit. f) din Codul de procedura penala, procedura de revizuire ii va urma cursul,
iar in cazul rejudecarii cauzei, dupa admiterea in principiu, instanta va hotari
potrivit dispozitiilor art. 16 din Codul de procedura penala, care se aplica in mod
corespunzator [art, 459 alin. (6) din Codul de procedura penala].
Odata cu admiterea in principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia,
instanta poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotarMi supuse
revizuirii i poate dispune respectarea de catre condamnat a unora dintre
prevazute la art. 215 alin. (1) i (2) din Codul de procedura penala^'^; in
cazul in care persoana condamnata nu respecta obligatiile stabilite, instanta, din
oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea masurii suspendarii i
reluarea executarii pedepsei.
In situatia in care masura suspendarii se dispune dupa admiterea in principiu a
cererii de revizuire, instan|a pronimta o incheiere, iar, in cazul in care suspendarea
se dispune odata cu admisibilitatea in principiu, instanta pronun^a o singura
incheiere prin care va admite in principiu cererea de revizuire i, totodata, va
suspenda executarii hotararii.
Impotriva mcheierii prin care s-a dispus suspendarea hotararii supuse revizui
rii (atunci cand suspendarea s-a dispus ulterior admisibilita^ii in principiu), dar i
impotriva dispozifiei de suspendare a executarii hotararii, dispozi|ie cuprinsa in
incheierea prin care s-a admis in principiu cererea de revizuire (atunci cand sus
pendarea se dispune odata cu admisibilitatea in prindipiu), procurorul sau persoa
na interesata poate formula contestafie, in termen de|48 de ore de la pronuntare,
pentru cei prezen|;i, i de la comunicare, pentru cei i|psa. Contestafia formulata
de procuror este suspensiva de executare. La judecare^ contesta^iei, condamnatul
aflat in stare de de^inere sau intemat intr-im centru edui;ativ este adus la judecata,
participarea procurorului fiind obligatorie. edin^a de |udecata este publica, iar
parfile i procurorul formuleaza concluzii. HotSrarea prin care instanta se pronun^a asupra contestafiei este o sentinfd.
in cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existen^a imor
hotarari ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost pronim^ate se
reunesc in vederea rejudecarii.
III. Judecata
329
Potrivit dispozitiilor art. 419 din Codul de procedura penalS, instan|a de apel examineaza
cauza prin extindere i cu privire la parfile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera,
putand hotari i m privin^a lor, fSra sa poata crea acestor parfi o situa|ie mai grea.
330
Partea speciala
III. Judecata
331
ta in lipsa nu constituie o incalcare a Conventiei, daca statul a depus eforturi rezonabile pentm a-1 gasi i a-1 cita pe inculpat^']. Astfel, s-a statuat^^ ca, dei dreptul
acuzatului de a participa la dezbateri decurge din prevederile art. 6 din Conventie,
acest drept nu este absolut, dar atunci cand legislatia nationala permite judecarea
in lipsa, condamnatul trebuie sa aiba acces la o noua procedura care sa statueze
asupra acuzatiilor ce i-au fost aduse. Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor
Omului recunoate acest drept la redeschiderea procedurilor numai in cazurile in
care judecata in lipsa nu este consecinta renuntarii voluntare din partea acuzatului
la dreptul de a fi prezent in instanta.
Sediul materiei se afla in dispozitiile art. 466-469 din Codul de procedura
penala.
332
Partea speciala
III. Judecata
333
334
Partea speciala
c)
motivele in baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate intr-o
cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care a fost judecata definitiv.
Examinarea admisibilitatii in principiu a cererii de redeschidere a procesului
penal reprezinta o activitate jurisdictionala care trebuie finalizataprintr-o hotarare
pronuntata in conditiile legii.
inbazacelor constatate, instantapoate dispune,prm mcheiere, admiterea cererii
de redeschidere a procesului penal (in cazul in care constata ca sunt indeplinite
toate condi|iile prevazute de lege) smi,prin sentinfd, respingerea acesteia (in cazul
in care constata neindeplinirea conditiilor prevazute de dispozitiile art. 466 din
Codul de procedura penala referitoare la titulaml cererii, termenul de introducere,
temeiurile legale pentru redeschiderea procesului penal).
Incheierea de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal poate fi
atacata odata cu fondul, iar sentinfa prin care s-a respins cererea este supusd
acelorai cdi de atac ca i hotararea pronuntata in lipsa persoanei condamnate.
Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinfarea de
drept a hotardrii pronunfate in lipsa persoanei condamnate, instanta urmand
a se pronunta, din oficiu sau la cererea procurorului, cu privire la luarea uneia
dintre masurile preventive prevazute de art. 202 alin. (4) lit. b)-e) din Codul de
procedura penala (controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune, arestul la
domiciliu sau arestarea preventiva).
Odata cu admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, in
cazul in care persoana condamnata se afla in executarea pedepsei cu inchisoarea
aplicate in cauza a carei rejudecare se cere, instanfa poate suspenda motivat, in
tot sau in parte, executarea hotarMi i poate dispune respectarea de catre condanmat a unora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) i (2) din Codul
de procedura penala^^; in cazul in care executarea pedepsei cu inchisoarea nu a
inceput, instanta poate dispune respectarea de catr^ condamnat a uneia dintre
aceste obligatii.
^
Dispozitiile legale nu precizeazd in mod expres <^cd, prin desfiinterea hotaTarii pronun^te in lipsa persoanei condamnate, se ani^eazd i mandatul de executare a pedepsei inchisorii, ceea ce poate genera, in ^tivitatea practica, situatii
contradictorii, in sensul ca se va aprecia fie ca prin de^fiin^rea hotararii se anuleaza i mandatul de executare, fie ca instanta se poate pronunta cu privire la starea de arest a condanmatului odata cu rejudecarea cauzei i ramanerea definitiva
a acesteia, avand in vedere ca dispozitia de punere in libertate nu este executorie
la data pronim^arii.
III. Judecata
335
Apreciem ca, prin admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, persoana condamnata
capata calitatea de inculpat, avand in vedere i dispozitiile art. 470 din Codul de procedura penala,
potrivit carora la rejudecarea cauzei se aplica regulile privind judecarea in prima instanfa sau in
apel.
1. Consideratii introductive
Acordul de recunoatere a vinovatiei reprezinta o procedura speciala cu
caracter de noutate pentru legislatia penala din Romania, fiind reglementata prin
art. 478-488 din Titlul IV al Partii speciale a Codului de procedura penala.
Prin introducerea acestei proceduri speciale s-au urmarit reducerea duratei de
judecare a cauzelor penale, simplificarea activitatii din faza de urmarire penala i
economisirea resurselor baneti i umane m cadrul procedurilor judiciare.
Legiuitoml roman s-a inspirat din sistemul de drept penal francez i german,
dar procedura exista - in modalita|i asemanatoare - i in alte tari europene.
Acordul de recunoatere a vinovatiei reprezinta o procedura derogatorie de la
cea de drept comun, aplicabila anumitor infractiuni de mai mica gravitate, a carei
principala caracteristica este posibilitatea acordata inculpatului de a participa la
procesul de luare a deciziei in cauza sa i de a negocia pedeapsa ce urmeaza sa
i se aplice.
Aceasta procedura speciala nu se confundd cu cea a recunoaterii invinuirii
prevazuta de art. 374 alin. (4), art. 375 i art. 377 din Codul de procedura penala,
intre cele doua putand fi semnalate mai multe deosebiri, anume:
- m timp ce recunoaterea invinuirii poate interveni numai m cursul judecatii,
acordul de recunoatere a vinovatiei se incheie numdi m faza urmdririi penale;
- acordul de recunoa^tere a vinovatiei implica o ne^ociere purtatd intreprocuror i inculpat cu privire la individualizarea pedepsei (felul i cuantumul acesteia,
forma de executare, renuntarea la aplicarea pedepsei sau, dupa caz, amanarea
aplicarii pedepsei), al carei rezultat obliga in anumite ci^nditii pe judecator. Recunoaterea invinuirii nu are un asemenea specific, judeca|orul avand sarcina exclusiva a individualizarii pedepsei in cazul in care dispune 0 soluble de condamnare;
condifiile de admisibilitate a celor doua proceduri sunt diferite. Spre exemplu,
din perspectiva cauzelor penale in care poate interveni, acordul de recimoatere a
vinovatiei este mai restrictiv, fiind permis numai la infiractiunile pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, in timp ce recunoaterea invinuirii
este exclusa numai in cazul infractiunilor sancfionabile cu deten^iunea pe via^a;
- dei ambele reprezinta proceduri abreviate, judecata este mult mai sumard
in cazul acordului de recunoatere a vinovatiei. Astfel, in caz de recunoatere a
invinuirii, dei cercetareajudecatoreasca este simplificata, se admite totui proba cu
inscrisuri [art. 375 alin. (2), art. 377 alin. (l)-(2) din Codul de procedura penala];
337
338
Partea speciala
339
damnare in temeiul unui acord asupra caruia inculpatul a revenit i pe care nu il mai
recunoate, in uraia unei proceduri lipsite de contradictorialitate i nemijlocire,
fara readministrarea probelor din cursul urmaririi penale i fara dezbateri.
d) Sd existe suficiente date referitoare la existenfa faptei cu privire la care
s-a pus in micare acfiunea penald i cu privire la vinovdfia inculpatului. Prin
urmare, pentru valabilitatea acordului se impune un nivel suficient de probatiune
in cauza, acesta urmand a fi verificat de catre instanta de judecata.
e) Procurorul i inculpatul sd ajungd la un consens in ceea ce privete felul i
cuantumulpedepsei, precum i in ceea ce privete forma de executare a acesteia
ori, dupd caz, renunfarea la sau amdnarea aplicdrii pedepsei.
Simpla recunoaterea a faptei, sub incadrarea juridica data de procuror, nu
conduce automat la incheierea acordului, intrucat inculpatul poate avea o opinie
divergenta cu privire la pedeapsa sau la forma ei de executare. Spre exemplu, dei
recunoate fapta, inculpatul propune renuntarea la aplicarea pedepsei, solutie pe
care procurorul nu o accepta.
3. Procedura acordului
Titularii acordului de recunoatere a vinovatiei sunt procurorul i inculpatul.
Initiativa poate apartine oricaruia dintre ei, inculpatul fiind informat de catre
organul judiciar asupra dreptului de a incheia acord [art. 108 alin. (4) din Codul
de procedura penala].
Atunci cand cauza se afla in instrumentare la organul de cercetare penala,
acordul poate fi incheiat numai de procurorul care exercita supravegherea asupra
activitatii acestuia.
La perfectarea acordului persoand vdtdmatd nu are niciun roL Legea nu
instituie nici macar obligatia procurorului de a o consulta.
Dei are initiativa in aceasta procedura speciala, procurorul este obligat sa ceara
i sa respecte avizul prealabil scris al procurorului ierarhic superior prin care se
fixeaza limitele acordului [art. 478 alin. (4) din Codul de procedura penala]. Se
observa ca procurorul ierarhic superior nu poate interzice declanarea procedurii,
atributiile sale fiind circumscrise prin lege exclusiv la stabilirea limitelor in care
se negociaza cu inculpatul. Potrivit art. 478 alin. (2) din Codul de procedura
penala, i efectele acordului de recunoatere a vinovdfiei sunt supuse avizului
procurorului ierarhic superior. Din interpretarea coroborata a celor doua texte
deducem ca efectele acordului nu pot fi invalidate cata vreme ele se incadreaza in
limitele avizului prealabil initial, ci doar in masura in care le depaesc.
Legea prevede ca inculpafii minori nu pot incheia acorduri de recunoatere
a vinovatiei [art. 478 alin. (6) din Codul de procedura penala]. Aceasta dispozitie este logica i deriva din chiar specificul negocierii, care privete felul i
340
Partea speciala
__ ___
341
342
Partea speciala
343
344
Partea specials
4. Solutiile
Instan^a poate pronimta una dintre urmatoarele solu|ii:
a) Admiterea acordului i condamnarea inculpatului, renunfarea la aplicarea
pedepsei sau amdnarea aplicdrii pedepsei.
Din interpretarea sistematica a dispozi|iilor art. 485 din Codul de procedura
penala rezulta ca aceasta solutie se dispune atunci cand sunt indeplinite cumulativ
urmatoarele condifii:
1. instan|a constata ca sunt indeplinite cerin|;ele prevazute la art. 480-482 din
Codul de procedura penala cu privire la toate faptele re|inute in sarcina inculpa
tului, care au facut obiectul acordului;
2. solufia la care s-a ajuns prin acord nu este disproportionat de blanda in
raport cu gravitatea infracfiunii i periculozitatea infractorului.
Conform art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, atunci cand
admite acordul, instan|a nu poate crea inculpatului o situafie mai grea decdt cea
din acord. Deducem de aici ca judecatorul este |inut numai ca limita maxima de
solu^ia la care au ajuns procurorul i inculpatul in ceea ce privete felul i cuantumul pedepsei, precum i forma ei de executare, intrucat poate dispune o solufie
mai blanda pentm infractor. Prin urmare, opera de individualizare a pedepsei re
vine in parte judecatorului. In lipsa unei dispozitii contrare, judecatorul ar putea
pronunta chiar o pedeapsa mai mica decat limita de negociere impusa prin avizul
procurorului ierarhic superior celui care a incheiat acordul^*^.
Odata cu admiterea acordului, instanta ia act prin sentinta i de tranzactia sau
acordul de mediere incheiat intre parti cu privire la actiunea civila. Daca intre
par^i nu s-a incheiat tranzac^ie sau acord de mediere, instanta lasa nesolutionata
actiunea civila. !n acest caz, potrivit art. 27 alin. (2) din Codul de procedura
penala, partea civila poate introduce actiune la instarita civila; hotararea prin care
s-a admis acordul de recunoatere a vinova^iei nu ^a avea autoritate de lucru
judecat in fata instantei civile cu privire la intinderea |rejudiciului.
b) Respinge acordul de recunoatere a vinovdfiei i trimite dosarulprocurorului
in vederea continudrii urmdririi penale.
\
Aceasta solutie se dispune in doua ipoteze altemati\b:
daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 480-482 din Codul de
procedura penala cu privire la toate faptele re^inute in sarcina inculpatului, care
au facut obiectul acordului (spre exemplu, judecatorul va respinge acordul atunci
cand apreciaza ca probele existente la dosar nu contureaza in mod suficient
infrac^iunea). Este de observat ca, atunci cand acordul privete mai multe fapte, el
va fi respins in totalitate, chiar daca condifiile de admisibilitate nu sunt indeplinite
cu privire doar la una sau unele dintre fapte;
Observam ca, dei solu|ia legii m acest caz este de admitere a acordului, in realitate nu mai
suntem in prezenja unui acord, judecatorul dispunand o solufie pe care prociu'orul nu a acceptat-o.
345
- daca apreciaza ca solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procu
rer inculpat este nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infracfiunii sau
periculozitatea infractorului. Consideram ca aceasta a doua situatie are caracter
subsidiar celei dintai, intmcat problema modului m care s-a individualizat pedeapsa nu se poate pune decSt daca se constata ca faptele exista, constituie infrac|iuni, au fost savar^ite de inculpat i acesta raspunde penal.
In caz de respingere a acordului, instanta se pronunfa din oficiu i asupra starii
de arest a inculpatilor.
Prin sentin|a prin care solufioneaza acordul de recunoa^tere a vinovafiei,
instan|a va aplica in mod corespunzator i dispozi|iile art. 396 alin. (9) (referitoare
la plata amenzii penale din cau|iune), art. 398 (referitoare la cheltuielile judiciare)
i art. 399 din Codul de procedura penala (referitoare la masurile preventive).
5. Calea de atac
Sentin|a data asupra acordului de recunoatere a vinovatiei poate f i atacata
cu apel.
Legeaprevede ca titulari ai apelului suntnumaiprocurorul i inculpatul [art. 488
alin. (1) din Codul de procedura penala]. Solutia este discutabila. In conditiile in
care, prin sentinta, instanfa se pronun|a i asupra cheltuielilor judiciare, apreciem
ca i, spre exemplu, aparatoml (asistenta juridica fiind obligatorie) i interpretul^^
pot ataca acea parte din sentinfa care privete indemnizatiile sau onorariile ce li se
cuvin, atunci cEnd sunt nemultumiti. De asemenea, daca instanta admite acordul,
dar omite sa ia act de tranzactia intervenita intre inculpat, partea civila i partea
responsabila civilmente, credem ca i ultimele doua persoane pot exercita apel.
Conform art. 488 alin. (2) din Codul de procedura penala, daca apelul este
exercitat impotriva unei solutii de admitere a acordului, el se limiteaza la felul i
cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.
Termenul de apel este de 10 zile i curge de la comunicare.
Solutionand apelul, instanta poate dispune;
a) respingerea apelului ca tardiv, inadmisibil ori nefondat i menfinerea
sentinfei [art. 488 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala];
b) admiterea apelului i:
- desfiintarea sentinfei prin care acordul de recunoatere a fost admis numai
cu privire la felul i cuantumul pedepsei sau la forma de executare a acesteia i
pronuntarea unei noi hotarari, procedandu-se potrivit art. 485 alin. (1) lit. a) din
Codul de procedura penala, care se aplica in mod corespunzatort^^;
A carui prezen|a in instanta este obligatorie daca inculpatul nu vorbete ori nu infelege limba
romanS sau nu se poate exprima [art. 12 alin. (3) din Codul procedura penala].
In acest caz, instanfa de apel are dou, posibiIitJ|i: (i) fie aplica solutia la care s-a ajuns prin
acord (dacS prima instan^S a admis acordul, dar a optat pentru o solufie mai blanda decat cea din
346
Partea speciala
desfiintarea sentintei prin care acordul de recunoatere a fost respins, admiterea acordului de recunoatere a vinovatiei, cu aplicarea corespunzatoare a
dispozitiilor art. 485 alin. (1) lit. a) i art. 486 din Codul de procedura penala.
Cu privire la admiterea apelului, consideram ca legiuitorul a omis sa reglementeze unele ipoteze. Astfel, atunci cand se ataca o sentinta de admitere a acor
dului, chiar daca apelul se limiteaza exclusiv la felul i cuantumul pedepsei ori
la forma de executare a acesteia, se poate totui mtampla ca instanta de apel sa
aprecieze ca acordul nu ar fi trebuit admis de prima instanta, considerand ca nu
sunt suficiente date privind existenta infrac|;iunii sau vinovatia inculpatului. Cu
alte cuvinte, instanta de apel considera ca apelul este intemeiat, dar pentru alte
motive decat cele invocate de procuror^'l Din modul cum este conceput art. 488
alin. (4) lit. b) din Codul de procedura penala rezulta ca, atunci cand se admite
apelul i se desfiinteaza sentinta prin care acordul a fost admis, desfiintarea poate
privi numai felul pedepsei, cuantumul acesteia i forma ei de executare [aadar,
in acest caz, apelul nu are efectul devolutiv general prevazut de art. 417 alin. (2)
din Codul de procedura penala^^^]. Per a contrario, rezulta ca judecatorii apelului
ar fi tinuti de aprecierea primei instan|ei cu privire la existenta faptei i vinovatia
inculpatului.
Credem insa ca aceasta concluzie este inadmisibila, in situatia expusa urmand
a se recunoate dreptul instan|;ei de apel de a admite apelul, de a desfiinta sentinta
de admitere a acordului i de a respinge acordul, cauza urmand a fi trimisa procurorului pentru continuarea urmaririi penale. Apreciem ca o asemenea solutie se
impune cel putin prin prisma dispozitiilor cu valoare de principiu de la art. 396
alin. (2)-(4) din Codul de procedura penala, potrivit carora condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei i amanarea aplicarii pedepsei se pronunta atunci cand
instanta constata, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie
infiractiune i a fost savrita de inculpat. De altfel,^nu s-ar putea concepe ca ju
decatorii apelului sa mentina, impotriva convingerii ]|)r, o solutie de condamnare
provenita de la prima instanta.
I
De asemenea, este posibil ca sentinta de admitere lau de respingere a acordu
lui sa fi fost data cu incalcarea unor dispozitii sancticmate cu nulitatea absoluta;
spre exemplu, instanta care a admis acordul nu a fost^competenta dupa materie
sau dupa calitatea persoanei ori asisten^a juridica a inculpatului nu a fost asigurata. Conform art. 281 alin. (3) din Codul de procedura penala, nulitatea absoluta
derivata din necompetenta materiala sau personala, atunci cand judecata s-a efecacord); (ii) fie aplicS o aM solutie decdt cea la care s-a ajuns prin acord, mai aspra decat cea din
sentinta, dar mai blandS decat cea din acord.
[>l Practic, numai procurorul poate ataca sentinta de admitere a acordului, atunci cand prima
instanfa a dispus o solutie mai u^oara pentru inculpat. Inculpatul nu ar avea niciun interes sa atace
0 asemenea hotarSre, care ii este oricum mai favorabila.
PJ Conform cSruia instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate ?i de cererile for
mulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspecte de fapt ?i de drept.
347
tuat de catre o instanta inferioara celei legal competente, poate fi invocata in orice
stare a procesului. Totodata, potrivit art. 281 alin. (4) lit. c) din Codul de procedura penala, incalcarea dispozitiilor privitoare la asistenta juridica obligatorie a
inculpatului poate fi invocata in orice stare a procesului, indiferent de momentul
in care a intervenit incalcarea (deci chiar daca aceasta s-a inregistrat in cursul
urmaririi penale - n.n.), cand instanta a fost sesizata cu un acord de recunoatere
a vinovatiei. Mai mult, nulitatea absoluta poate fi constatata i din oficiu [art. 281
alin. (2) din Codul de procedura penala].
Este credem evident ca, in situatii precum cele mai sus indicate, trebuie sa se
recunoasca dreptul instantei de apel de a admite apelul, de a desfiinta sentinta i
de a dispune rejudecarea acordului de catre prima instanta sau, dupa caz, de catre
instanta competenta.
1. Consideratii genemle
Avand in vedere insuficienta dezvoltare psiho-fizica a minorilor, legislatia
noastra penala i procesual penala instituie un regim special al raspunderii penale
i al desfaurarii procesului penal fata de aceasta categoric de infractori.
Astfel, potrivit art. 113 din Codul penal, minorul care nu a implinit varsta de
14 ani nu raspunde penal, minoritatea fiind o cauza de neimputabilitate. Minorii
cu varsta cuprinsa intre 14 i 18 ani pot raspunde penal, numai ca in privin|:a lor
legea instituite prezumtii diferite privitoare la discemamant, anume:
- in cazul minorilor intre 14 i 16 ani prezumtia legala este cea de lipsd a discerndmdntului. Suntem in prezenta unei prezumtii relative, ce poate fi rastumata
prin proba contrara, motiv pentru care dispozitiile art. 184 alin. (1) din Codul de
procedura penala instituie obligativitatea expertizei medico-legale psihiatrice in
asemenea cauze penale;
- in cazul minorilor care au implinit 16 ani, prezumtia legala este cea de existenfd a discerndmdntului, intocmai ca i in cazul majorilor. i aceasta prezumtie
este insa una relativa.
Regimul de sanctionare a infi-actorilor minori este unul special, fiind compus
exclusiv din mdsuri educative. Celor care au comis infractiuni in perioada minoritatii nu li se aplica pedepse, chiar daca la data ramanerii definitive a hotarMi
judecatoreti devenisera majori (art. 134 din Codul penal). Masurile educative
se impart in doua categorii: neprivative de libertate (stagiul de formare civicS,
supravegherea, consemnarea la sfarit de saptamana i asistarea zilnica) i priva
tive de libertate (intemarea intr-un centru educativ i intemarea intr-un centru de
348
Partea speciala
349
de asistenta sociala
protectie a copilului din localitatea unde se desfaoara
audierea.
Citarea acestor persoane este obligatorie indiferent daca minorul are calitatea
de suspect sau pe cea de inculpat, dar numai cu ocazia unor activitati precum
ascultarea i confruntarea. Per a contrario, atunci cand se procedeaza la o reconstituire, chiar daca prezenta minorului este obligatorie [art. 193 alin. (3) din
Codul de procedura penala], nu exista indatorirea organului de urmarire penala
de a-i chema i pe parintii acestuia.
Neindeplinirea obligatiei de citare a persoanelor mai sus mentionate se
sanctioneaza cu nulitatea relativa, care poate fi invocata in condi|iile art. 282 din
Codul de procedura penala.
In ipoteza in care minorul a implinit vdrsta de 16 ani, citarea in faza urmaririi
penale a parin^ilor, tutorelui, curatorului etc. devine facultativd, realizandu-se
numai daca organul de urmarire penala apreciaza necesar.
In situatia in care citarea persoanelor mai sus indicate s-a facut in mod legal
(indiferent ca era obligatorie sau facultativa), daca acestea nu se prezinta la organul
de urmarire penala, ascultarea sau confruntarea minorului se poate efectua.
Cea de-a doua regula privete mtocmirea referatului de evaluare, acesta
cuprinzand date privind mediul familial i social al minorului, situatia educationala
i profesionala, conduita sa generala, analiza comportamentului infractional, riscul de savarire a unor infractiuni, precum i orice alte date relevante pentru
situatia minorului. In referat pot fi incluse i propuneri motivate privind masura
educativa considerate a fi potrivita pentru minor.
Conform art. 506 alin. (1) din Codul de procedura penala, in cauzele cu inculpati minoric^^, organele de urmarire penala pot sa solicite, atunci cand considera
necesar, efectuarea referatului de evaluare. Prin urmare, referatul de evaluare este
facultativ in cursul urmaririi penale, aceasta regula fiind valabila atat in cauzele
cu minori care au implinit 16 ani, cat i in cele cu minori intre 14 i 16 ani.
Daca a fost solicitat, referatul de evaluare se intocmete de catre serviciul
de probatiune de pe langa tribunalul in a cami circumscriptie teritoriala ii are
locuinta minorul.
350
Partea speciala
la data sesizdrii instanfei. Daca inculpatul a implinit varsta de 18 ani pana la acest
moment, procedura de judecata va fi cea obinuita; daca majoratul inculpatului
survine insa dupa sesizarea instantei, se va aplica procedura speciala.
Prin urmare, criteriul dupa care se determina incidenta procedurii speciale de
judecata este cel al vdrstei inculpatului la momentulsesizdrii instanfei. Interpretand
coroborat dispozitiile art. 329 alin. (1), art. 343 i art. 344 alin. (1) din Codul de
procedura penala, prin data sesizdrii instantei'' se mtelege data la care dosarul
a fost inregistrat la instanta, urmand a se repartiza aleatoriu catre judecatorul de
camera preliminara; acest moment nu trebuie confiindat cu cel in care judecatorul
de camera preliminara a dispus inceperea judecatii.
Competenja functionala, materiala i teritoriala se determina dupa regulile comune, dar diferd compunerea completelor de judecata. Dei numarul judecatorilor este acelai cu cel din procedura obinuita, dispozitiile art. 507 alin. (1) din
Codul de procedura penala impun ca judecatorii care formeaza completul sa fie
dintre cei anume desemnafi potrivit legii.
Judecata in cauzele cu infractori minori se desfaoara in cadrul secfiilor sau
completelor specializate constituite la nivelul curtilor de apel, tribunalelor i judeca^toriilor competente ori in cadrul tribunalelor specializate pentru minori i
familie. Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, componenta sectiilor i
completelor specializate se stabilete de colegiul de conducere al instantei, in
raport cu volumul de activitate, tinandu-se seama de specializarea judecatorului.
Judecatorii care activeaza in cadrul tribunalelor specializate pentru minori i fa
milie sunt desemnati de catre Consiliul Superior al Magistraturii, in urma promovarii concursului organizat potrivit art. 43-47 din Legea nr. 303/2004.
Nerespectarea regulilor privitoare la compunerea completelor de judecata in
cauzele cu infiractori minori se sanctioneaza intotdeauna cu nulitatea absolutd
[art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala].
O alta regula particulara este aceea ca la judecare| cauzei se citeazd serviciul
de probatiime, parintii minorului sau, dupa caz, tutof^le, curatorul ori persoana
in ingrijirea sau supravegherea careia se afla temporarfninorul. Se poate observa
ca, spre deosebire de faza urmMrii penale, in cursift judecatii citarea acestor
persoane este obligatorie indiferent de varsta inculpatiilui (minor sub sau peste
16 ani ori chiar major, daca insS la data sesizarii inst^tei acesta din urma nu
implinise 18 ani).
Persoanele mai sus aratate au dreptul i indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze
cereri i sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate.
Neprezentarea acestor persoane, daca au fost legal citate, nu impiedica judecarea cauzei.
Legea are in vedere i referatul de evaluare. Astfel, potrivit art. 506 alin. (2)
din Codul de procedura penala, instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare daca aceasta nu a fost solicitata in cursul urmaririi
penale. Rezulta, prin urmare, ca, in cauzele cu minori, referatul de evaluare nu
351
poate lipsi. Daca nu s-a solicitat nici pe parcursul urmaririi penale i nici in timpul judecatii, sanctiunea este nulitatea relativa.
Cauzele cu inculpati minori se judeca de urgenta cu precMere.
edinta de judecata nu estepublicd. Cu incuviintarea instantei, la desfaurarea
judecatii pot asista, in afara de parinti, tutore etc., i alte persoane.
Intrucat legea nu prevede nicio derogare, participarea inculpatului minor la
judecata este guvemata de regulile comune. Prin urmare, potrivit art. 364 din Codul de procedura penala, judecata cauzei are loc in prezenta inculpatului minor,
cu exceptia cazului in care este disparut, se sustrage de la judecata, i-a schimbat
adresa fara a o aduce la cunotinta organelor judiciare i nu i se cunoate noua
adresa ori, dei a fost legal citat, lipsete in mod nejustificat de la judecarea ca
uzei. Daca minorul se afla in stare de detinere, va fi adus obligatoriu la judecata,
dar poate cere i sa fie judecat in lipsa, fiind reprezentat de avocatul sau ales sau
desemnat din oficiu.
Daca inculpatul este minor sub 16 ani, instanta poate dispune indepartarea
lui din sala de edinfd, daca apreciaza ca administrarea anumitor probe poate
avea o influenta negativa asupra sa (spre exemplu, s-ar putea dispune o asemenea
masura in cazul infractiunii de viol sau de agresiune sexuala, atunci cand este
ascultata persoana vatamata). In acelea^i conditii pot fi indepartati temporar din
sala de judecata i parintii ori tutorele, curatorul ori persoana in ingrijirea sau
supravegherea careia se afla temporar minorul. La rechemarea in sala a tuturor
acestor persoane, preedintele completului le aduce la cunotinta actele esentiale
efectuate in lipsa lor.
In privinta ascultdrii minorului, de principiu aceasta va avea loc o singura
data, reascultarea urmand a se dispune doar in cazuri temeinic justificate.
Daca in aceeai cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori i alfii
majori, regula este disjungerea. Daca disjungerea nu este posibila, judecata va
fi facuta in completul special pentru minori i dupd procedura obinuitd, cu
mentiunea insa ca in privinta inculpatilor minori se vor aplica regulile procedurii
speciale (spre exemplu, va fi obligatorie citarea la judecata a parintilor, tutorelui
etc.).
Pe parcursul Judecdfii in apel a cauzelor cu inculpati minori, se aplica regulile
derogatorii specifice judecatii inprima instanta (spre exemplu, edinta de judecata
in apel va fi nepublica).
352
Partea speciala
353
Maximul este de 5 ani. Prin excep^ie, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru cea mai grava
dintre infrac^iunile comise este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori deten^iunea pe viafa,
maximul intemMi intr-un centru de detentie este de 15 ani [art. 125 alin. (2) din Codul penal].
354
Partea spedala
In cazul in care pe durata intemarii intr-un centm de detentie minorul dovedete interes constant pentru insuirea cunotin|elor colare profesionale i face
progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel pu|;in jumatate din durata intemarii, se poate dispune fie inlocuirea intemarii cu mdsura
educativd a asistdrii zilnice pe o perioada egala cu durata intemarii neexecutate,
dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana intemata nu a implinit varsta de 18 ani,
fie liberarea din centrul de detenfie, daca persoana intemata a implinit varsta de
18 ani. Atat inlocuirea, cat i liberarea sunt in competen|a instan^ei corespunzatoare in grad instantei de executare in a carei circumscrip^ie teritoriala se afla
central de deten|ie.
Daca minoml nu respecta, cu rea-credinfd, condi|iile de executare a masurii
asistarii zilnice sau obliga|iile impuse, din oficiu sau la sesizarea serviciului de
probafiune, se revine asupra mlocuirii sau liberdrii i se dispune executarea
restului ramas neexecutat din durata masurii intemarii intr-un centm de detentie.
Revenirea se decide de catre instanfa care a judecat in prima instanfa pe minor.
In cazul in care, pana la implinirea duratei intemarii, minoml fa|a de care
se dispusese anterior inlocuirea intemarii intr-un centm de detenfie cu masura
asistarii zilnice savarete o noua infrac|iune, se revine asupra mlocuirii i se
dispune fie executarea restului ramas din durata masurii intemarii intr-un centm
de detentie, fie prelungirea duratei acestei intemari. In aceasta ipoteza, revenirea
i prelungirea duratei intemarii se dispun de instanfa careia ii revine competenfa
sa judece noua infracfiune.
355
1. Consideratii generale
Reabilitarea reprezinta mijlocul juridic prin intermediul caruia fo|tii condamna|i se reintegreaza, pe plan juridic, in societatei^^^. Ea face sa inceteze decaderile
i interdicfiile, precum i incapacita^ile care rezulta din condamnare.
Institu|ia reabilitarii este reglementata prin dispozitiile art. 165-171 din Codul
penal in doua forme: de drept i judecatoreasca.
2. Reabilitarea de drept
Reabilitarea de drept intervine in cazul condamnarilor la pedeapsa amenzii,
la pedeapsa inchisorii care nu depaete 2 ani sau la pedeapsa inchisorii a carei
executare a fost suspendata sub supraveghere, daca in decurs de 3 ani condamnatul
nu a savarit o alta infractiune. De asemenea, este reabilitata de drept i persoana
juridica daca, in decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa
complementary a fost executata ori considerata ca executata, aceasta nu a mai
savarit nicio alta infractiune.
Conform art. 528 din Codul de procedura penala, la implinirea termenului
de 3 ani specific reabilitarii de drept, daca cel condamnat nu a mai sav^it nicio
alta infractiune, mentiunile privind pedeapsa aplicata se terg din oficiu fie de
catre autoritatea care tine evidenta cazierului judiciar (in cazul condamna|ilor
persoane fizice), fie de catre organul care a autorizat infiin^area persoanei juridice
Amanarea i intreruperea executarii masurii educative nu pot fi dispuse daca cel intemat
intr-un centru educativ sau de detentie i-a provocat singur starea de boala, prin refuzul tratamentului
medical, al interven|iei chirurgicale, prin ac|itmi de autoagresiune sau prin alte ac^iuni vatSmatoare,
i nici in situafia in care se sustrage de la efectuarea expertize! medico-legale.
V. D o ng or oz .a ., op. c it, v o l. II, p . 397.
356___________
Partea spedala
____________________ _____
3. Reabilitarea judecatoreasca
Reabilitarea judecatoreasca intervine pentru toate acele condamnari pentru
care nu opereaza reabilitarea de drept, daca sunt indeplinite doua condifii:
a) Cel condamnat nu a sdvdrit nicio o altd infracfiune in termenul prevdzut
de art. 166 din Codulpenal. Termenele de reabilitare judecatoreasca sunt de;
- 4 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, dar care
nu depaete 5 ani;
- 5 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care
nu depaete 10 ani;
- 7 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in
cazul pedepsei detentiunii pe viata, comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii;
- 10 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata, considerata
executata ca urmare a gratierii, a implinirii termenului de prescriptie a executarii
pedepsei sau a liberarii conditionate.
Poate fi reabilitat i condamnatul decedat pSna laHmplinirea termenului de
reabilitare, daca instante, evaluand comportarea sa pa|ia la deces, apreciaza ca
merita acest beneficiu. In acest caz, legea nu stabile?^ nicio durata de timp in
raport cu care trebuie evaluat comportamentul condam^atului decedat, astfel ca
ea ramane la latitudinea instantei; evident insa, un termen foarte scurt nu este in
principiu apt a conduce la concluzia indreptarii condamnatului, exceptand unele
situa^ii de o gravitate exceptionala (spre exemplu, cand a participat la salvarea
unor vieti omeneti in cazul unui cutremur de mari proportii). Consideram ca
reabilitarea ar putea fi acordata, in asemenea imprejurM deosebite, chiar celui
care decedeaza in cursul executarii pedepsei. Este adevarat ca, in acest caz,
termenul de reabilitare nici macar nu a inceput sa curga, dar ratiunea art. 166
alin. (2) din Codul penal - stimularea condamnatului de a avea o conduita prin
care sa dovedeasca faptul ca s-a indreptat, ramanand in memoria familiei i a
celor care 1-au cunoscut ca o persoana care s-a reinserat social - ne face sa credem
357
ca nu exista nicio ratiune pentm ca cei decedati in cursul executarii sa fie exclu^i
de piano de la reabilitare.
b) A achitat integral cheltuielile de judecatd i i-a indeplinit obligafiile civile
stabilite prin hotdrdrea de condamnare, afara de cazul cand acesta dovede^te
ca nu a avut posibilitatea sa le indeplineasca sau cand partea civila a renuntat la
despagubiri.
Titularul cererii de reabilitare judecatoreasca este condamnatul. Acesta nu va
putea insa introduce cererea de reabilitare judecatoreasca daca stingerea executa
rii pedepsei s-a facut prin prescriptie, iar lipsa executarii ii este imputabila. Dupa
moartea condamnatului, cererea se poate introduce de catre rudele apropiate^^^ ale
acestuia sau de catre (fostul) sot. Sotul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pomita anterior decesului.
in cerere trebuie sa se mentioneze;
- adresa condamnatului, iar cand cererea este facuta de alta persoana, adresa
acesteia;
- condamnarea pentru care se cere reabilitarea i fapta pentru care a fost
pronuntata acea condamnare;
- localitatile unde condamnatul a locuit i locurile de munca din tot intervalul
de timp de la executarea pedepsei i pana la introducerea cererii, iar m cazul cand
executarea pedepsei s-a prescris, de la data ramanerii definitive a hotararii i pSna
la introducerea cererii;
- temeiurile cererii;
- indicatii utile pentru identificarea dosarului i orice alte date pentru solutionarea cererii.
La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt indeplinite conditiile
reabilitarii judecatoreti (spre exemplu, copia hotararii de condamnare, acte doveditoare pentru indeplinirea obligatiei de plata a despagubirilor acordate partii
civile).
Competenfa de solutionare a cererii de reabilitare judecatoreasca este alternativd, apartinand fie instantei care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronimtat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instantei corespunzatoare
in a carei circumscriptie domiciliaza condamnatul, fie instantei corespunzatoare
in grad in care condamnatul a avut ultimul domiciliu, daca, la data introducerii
cererii, acesta domiciliaza in strainatate.
La primirea cererii de reabilitare se fixeaza termen de solutionare i se dispune
citarea persoanei care a solicitat reabilitarea i a persoanelor a caror ascultare
instanta o considera necesara. De asemenea, se iau masuri pentru aducerea dosaSeirmalam sub acest aspect o necorelare legislativa, avSnd in vedere ca nici Codul penal i
nici Codul de procedura penala nu definesc no|iunea de rude apropiate, ci pe cea de membrii de
familie. Apreciem ca o cerere de reabilitare ar trebui sa fie admisibila atunci cand este introdusa
de xm membru de familie al fostului condamnat, astfel cum este definita no|iunea prin art. 177 din
Codul penal.
358
Fartea specials______________________________
rului in care s-a pronuntat condamnarea se solicita copia fiei cazieralui judiciar
al condamnatului.
Solutionarea cererii se face in edinfa nepublicd.
Instanta asculta persoanele citate care s-au prezentat, ia concluziile procurorului i ale petitionarului i verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de
lege pentru admiterea reabilitarii.
Daca, inainte de solutionarea cererii de reabilitare, fata de condamnat a fost
pusa in micare ac^iunea penala pentru alta infractiune, examinarea cererii se
suspenda pana la solutionarea definitiva a acelei cauze.
Cererea de reabilitare se respinge daca;
a) a fost introdusa inainte de termenul legal prevazut de art. 166 din Codul
penal. In acest caz, cererea poate fi repetata dupa implinirea termenului legal;
b) in cerere nu s-a menfionat adresa celui care a introdus-o, iar petifionarul
nu s-a prezentat la termen. In acest caz, cererea se poate repeta oricand, evident
introducandu-se mentiunea lipsa;
c) lipsete vreuna dintre celelalte mentiuni prevazute de lege pentru con|inutul
cererii i peti|ionarul nu a completat cererea la termenul de infa|iare i nici la
termenul ce i s-a acordat in acest scop. i in acest caz, cererea poate fi repetata
oricand;
d) nu sunt indeplinite conditiile de fond ale reabilitarii. In acest caz, potrivit
art. 170 alin. (1) din Codul penal, o noua cerere de reabilitare poate fi introdusa
dupa trecerea unui termen de un an de la data respingerii cererii initiale prin
hotarare definitiva (timp in care trebuie indeplinite i conditiile de reabilitare).
Cand conditiile de fond i de forma ale reabilitarii judecatoreti sunt indeplinite,
instanta va admite cererea. Legea permite instantei sa dispune reabilitarea i
atunci cand condamnatul sau persoana care a facut cererea dovedete ca nu i-a
fost cu putin|:a sa achite despagubirile civile i cheltuielile judiciare; in acest caz,
instanta poate insa sa i respinga cererea, acordand termen, nu mai mare de 6 luni,
pentru achitarea in intregime sau in parte a sumei datdrate.
Instanta se pronunta prin sentinfa.
|
Sentinta este supusd contestafiei, in termen de 10 zilfe de la comunicare. Contesta^ia se solu^ioneaza de instanta ierarhic superioara,^/ edinfd nepublicd, cu
citarea petentului i participarea obligatorie a procurorullji. Decizia instantei prin
care se solutioneaza contestatia este definitiva.
Dupa ramanerea definitiva a hotar^rii de reabilitare, instanta dispune sa se
faca men|iune despre aceasta pe hotararea prin care s-a pronuntat condamnarea.
Daca, ulterior acordarii reabilitarii, se descopera ca cel reabilitat mai savarise
o infi-ac|iune care, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi condus la respingerea cererii
de reabilitare, instan|a dispune anularea reabilitdrii, din oficiu sau la cererea
procurorului. Procedura este aceeai ca in cazul acordarii reabilitarii.
Apreciem ca descoperirea noii infi-actiuni dupa ce reabilitarea fiisese acordata
nu conduce imediat la anularea reabilitarii, ci instanfa va trebui sa atepte
359
361
362
Partea speciala
363
in ziua pronuntarii, un extras din acea hotartre cuprinzand datele necesare punerii
in executare. La fel procedeaza i Inalta Curte de Casatie i Justitie atunci cand
modifica, intr-un recurs in casatie, hotararea instantei de apel.
Aceea^i procediira se urmeaza i in cazul hotararilor nedefinitive, dar executorii. Exceptie fac insa hotararile nedefinitive i executorii privind masurile
de siguranta, masurile asiguratorii i cele preventive, care se pun in executare
de judecatorul de drepturi i libertati, judecatoml de camera preliminara sau de
instanta care le-a dispus.
in vederea punerii in executare a hotararii, instanta de executare deleaga
unul sau mai multi dintre judecatorii sai pentru efectuarea punerii in executare,
care va indeplini toate atributiile legate de acest aspect (spre exemplu, in cazul
in care se pune in executare o pedeapsa cu inchisoarea, va emite mandatul de
executare). Acesta este judecatorul delegat cu executarea. Daca la punerea in
executare sau in cursul executarii se ivete vreo nelamurire sau impiedicare la
executare, judecatorul delegat cu executarea poate sesiza instanta de executare in
vederea rezolvarii (spre exemplu, pe calea contestatiei la executare).
Legea permite judecatomlui delegat cu executarea din cadrul instantei de
executare ca, in cazul pedepselor i masurilor neprivative de libertate, sa delege
unele atributii judecatomlui delegat cu executarea de la instanta corespunzatoare
in grad instantei de executare in a carei circumscriptie locuie^te persoana aflata
in executare.
Teste-grila
1. In cursul urmaririi penale, procurorul dispime, ca regula, asupra actelor i
masurilor procesuale prin;
a) ordonanta;
b) proces-verbal;
c) rezolufie.
2. in cauzele in care procurorul supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala, acesta:
a) nu poate sa efectueze personal vreun act de cercetare penala;
b) poate sa efectueze personal orice act de urmarire penala;
c) poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala.
3. Inceperea urmaririi penale in personam se dispune:
a) numai atunci cand suspectul i-a incalcat obligatiile stabilite de organul
judiciar;
b) atunci c^nd din datele i probele existente in cauza rezulta indicii rezonabile
ca o anumita persoana a savarit o fapta pentm care s-a inceput urmarirea penala;
c) atunci cand se constata ca nu exista vreunul dintre cazurile care impiedica
exercitarea actiunii penale.
4. Termenul de introducere a plangerii prealabile, in lumina Codului de procedura penala, care curge de la data la care persoana vatamata sau reprezentantul
legal al acesteia a aflat despre savarirea faptei, este
a) 2 luni;
\
b) 60 zile;
|
c) 3 luni,
1
5. Persoana fa|a de care procurorul dispune efectuarel in continuare a urmari
rii penale are calitatea de:
a) suspect;
b) mvinuit;
c) inculpat.
6. Procedura audierii anticipate se incuviin|eaza de catre:
a) judecatorul de camera preliminara;
b) instan^a de judecata;
c) judecatorul de drepturi i liberta|i.
_________________________________ Teste-grila________________
365
10. Procurorul poate dispune clasarea cauzei atunci cand constata ca;
a) fapta nu exista;
b) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;
c) sesizarea nu indeplinete conditiile esentiale de forma.
11. Procurorul poate dispune renuntarea la urmarirea penala:
a) in cazul tuturor infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii
sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani;
b) atunci cand, intre altele, nu exista un interes public in urmarirea penala;
c) exista autoritate de lucru judecat.
12. Procurorul poate continua urmarirea penala la cererea suspectului sau in
culpatului c^nd:
a) s-a dispus clasarea pe motiv ca fapta nu exista;
b) s-a dispus clasarea, intrucat a intervenit amnistia;
c) s-a dispus renuntarea la urmarirea penala.
13. Procurorul este obligat sa procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi pe
nale i sa se pronun|e asupra acestora cand urmarirea penala a fost terminata:
a)
in termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de
cercetare penala;
366
Partea speciala
_________________________________Teste-grila ________________________
367
c)
la judecatorul de drepturi i libertati de la instanta competenta sa judece
fondul cauzei.
20. Sesizarea organelor de urmarire penala se poate face:
a) prin rechizitoriu;
b) prin denunt;
c) din oficiu.
21. Titulari ai unei plangeri prealabile adresate organelor de urmarire penala
potfi:
a) so|ul persoanei vatamate;
b) mandatarul, daca detine o procura speciala m acest sens;
c) reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu.
22. In cazul m care procurorul dispune clasarea, iar in cauza inculpatul este
arestat preventiv:
a) procurorul constata el insu;i incetarea de drept a masurii arestarii preventi
ve, prin acelai act prin care se dispune solutia clasarii;
b) procurorul va sesiza obligatoriu instan|:a, iar aceasta va dispune revocarea
masurii arestarii preventive;
c) masura arestarii preventive va inceta de drept, fara a se mai face vreo mentiune in acest sens.
23. Masurile asiguratorii mceteaza de drept, m cazul ordonantei de clasare:
a) de mdata;
b) daca persoana nu introduce actiune civila, in termen de 10 zile de la data
dispunerii clasarii;
c) in termen de 30 zile de la data comunicarii solutiei clasarii, daca persoana
vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile.
24. Impotriva ordonantei prin care s-a dispus solutia clasarii se poate formula
plangere in termen de:
a) 7 zile;
b) 10 zile;
c) 20 de zile.
25. Titulari ai unei plangeri penale adresate organelor de urmarire penala, ca
mod general de sesizare a organelor judiciare, pot fi:
a) soful persoanei vatamate;
b) parintele pentru copilul major;
c) copilul major pentru parinte.
368
Partea speciala
26. Reprezinta parghii pe care procuroml le are la indemana in vederea exercitarii supravegherii activitatii organelor de cercetare penala:
a) posibilitatea acestuia de a efectua el insui orice act de urmarire penala,
chiar daca dosarul este instrumentat de catre organele de cercetare speciale;
b) posibilitatea acestuia de a dispune declinarea cauzei in favoarea unui alt
organ de cercetare penala din subordinea sa, cand apreciaza ca astfel s-ar realiza
o mai buna instrumentare a cauzei;
c) sesizarea instantei de judecata in vederea aplicarii sanctiunii amenzii judiciare fata de organul de cercetare penala, in cazul in care acesta a tergiversat in
mod nejustificat instrumentarea cauzei.
27. Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala
in cazul;
a) infractiunilor savarite de militari;
b) infractiunilor savarite la bordul aeronavelor;
c) infractiunilor de coruptie savarite de catre personalul navigant al marinei
civile, daca fapta a pus in pericol siguranta navei.
__________________Teste-grila
369
370_____ ______
Partea speciala______________________________
40. In cazul savaririi unei infractiuni de audienta in timpul desfaurarii edinfei de judecata:
a) procurorul de edin|a il poate retine pe suspect sau pe inculpat;
b) instanta poate dispune arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de
cel mult 10 zile;
c) instanta poate dispune extinderea procesului penal cu privire la fapta savarita de inculpat.
k
s
41. Ordinea in care se da cuvantul in cadrul dezbaterilor este urmatoarea:
a) procuror, persoana vatamata, parte civila, parte |esponsabila civilmente,
inculpat;
t
b) procuror, inculpat, persoana vatamata, parte civil^ parte responsabila ci
vilmente;
c) inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente,
procuror.
42. Instanta lasa nesolutionata actiunea civila in cazul in care constata ca:
a) fapta nu a fost savarita de inculpat;
b) nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii;
c) partea civila nu indica motenitorii partii responsabile civilmente, in caz de
deces al acesteia, in termen de cel mult 2 luni de la deces.
Teste-grila
371
372
Partea speciala
________
Teste-grila
373
c)
partea civila, arestata in alta cauza, nu poate fi adusa in fata instantei, fiind
insa legal citata.
56. Incheierea prin care prima instanta solutioneaza cererea avand ca obiect
suspendarea judecatii in cazul procedurii medierii:
a) este supusa caii de atac a contestatiei, separat, daca instanta admite aceasta
cerere;
b) este definitiva;
c) este supusa caii de atac a contestatiei, odata cu fondul cauzei, daca instanfa
respinge aceasta cerere.
57. Minuta, ca rezultat al deliberarii:
a) se semneaza de catre preedintele completului i de catre grefier;
b) se semneaza de to|:i membrii completului de judecata i de grefier i se intocmete in 2 exemplare originale;
c) se semneaza de toti membrii completului de judecata,
58. Recunoaterea invinuirii:
a) nu poate interveni in cazul infracfiunilor pentru care legea prevede pedeapsa deten|iunii pe viata;
b) presupune, printre altele, ca inculpatul sa recunoasca unele dintre faptele
re^inute prin actul de sesizare a instan|ei, urmand ca fata de celelalte instanta sa
dispuna disjungerea cauzei i judecarea lor separat;
c) poate interveni chiar daca persoana vatamata se opune.
59. Redactarea hotarMi judecatoreti in materie penala se realizeaza in termen de cel mult:
a) 10 zile de la pronun^are;
b) 20 de zile de la pronunfare;
c) 30 de zile de la pronunfare.
60. Instan|a nu acorda despagubiri civile atunci cand se pronunta solu^ia achitarii inculpatului pe motiv ca:
a) exists autoritate de lucru judecat;
b) fapta nu exista;
c) fapta nu a fost sav^rita de inculpat.
61. Instanta va pronunfa solu|;ia incetarii procesului penal atunci c^nd se con
stats cS:
a) a fost retrasa plangerea prealabila;
b) faptei ii lipse^te gradul de pericol social al unei infrac^iuni;
c) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege.
I
67. Incheierea de edinta:
a) cuprinde numele i prenumele judecatorilor, procurorului i grefierului;
b) se intocmete de grefier in 48 de ore de la terminarea edintei;
c) se semneaza de preedintele completului de judecata i de grefier.
68. Pentru a judeca o cauza penala dupa procedura in cazul recunoaterii invinuirii:
a) inculpatul trebuie sa solicite acest lucru pana la inceperea cercetarii judecatoreti;
b) inculpatul trebuie sa solicite acest lucru pana la inceperea dezbaterilor;
Teste-grila
375
c)
instanta trebuie sa admita cererea inculpatului de a fi judecat potrivit acestei
proceduri.
69. Citirea depozitiei martorului date in faza de urmarire penala se poate dispune atunci cand:
a) ascultarea martorului nu mai este posibila;
b) martorul nu se prezinta in fata instantei;
c) martorul face declaratii care le contrazic pe cele date anterior.
376
Partea speciala
Teste-grila
377
b) numai hotararile ce con|in o rezolvare a fondului cauzei, prin care s-a pronuntat o solufie de condamnare, de renunfare la aplicarea pedepsei, de am^nare a
aplicarii pedepsei, achitare sau mcetare a procesului penal;
c) i sentinlele prin care judecatorul a respins plangerea impotriva solutiei de
netrimitere in judecata dispuse de procuror.
83. Constituie motive de revizuire:
a) cand inculpatul a fost condamnat, dei existau probe cu privire la o cauza
de mcetare a procesului penal;
b) cnd un membru al completului de judecata a comis o infrac|:iune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere, imprejurare care a influen|;at solutia
pronun^ata in cauza;
c) cand doua hotarm judecatoreti definitive nu se pot concilia.
84. Cererea de revizuire:
a) se adreseaza instan|;ei la care a ramas definitiva hotararea a carei revizuire
se cere;
b) se adreseaza curfii de apel in a carei circumscriptie teritoriala domiciliaza
revizuientul;
c) se adreseaza instanfei care a judecat cauza in prima instan^a.
85. Situatiile care constituie cazurile de revizuire intemeiate pe marturia mincinoasa i inscrisul declarat fals pot fi dovedite:
a) prin orice mijloc de proba, in situatia in care dovada nu poate fi facuta datorita existentei uneia dintre cauzele prevazute la art. 16 din Codul de procedura
penala;
b) prin orice mijloc de proba, in orice situa|ie;
c) prin hotarare judecatoreasca definitiva prin care s-a dispus asupra fondului
cauzei.
86. Termenul de introducere a cererii de revizuire este:
a) 1 an, cand revizuirea se face in favoarea condamnatului;
b) 1 an de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a deciziei Curjii
Constitu^ionale, cand aceasta a declarat neconstitu^ionala o dispozi|:ie legala pe
care se intemeia condamnarea in cauza a carei revizuire se cere;
c) oricand, chiar i dupS moartea condamnatului, atunci cand revizuirea se
face in favoarea condamnatului, numai in situatia in care motivul revizuirii este
descoperirea unor fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cimoscute de instanfa la
solufionarea cauzei.
87. Admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire se examineazS:
a) in camera de consiliu, cu citarea p^rfilor i cu participarea procurorului;
_____ ______
89. Hotararea prin care, dupa admiterea in principiu, instanta competenta rezolva contestatia in anulare:
a) este definitiva in toate cazurile;
b) poate fi atacata cu apel;
c) poate fi atacata cu recurs in casafie.
90. Revizuirea hotararii penale, exclusiv cu privire la latura civila:
a) se face potrivit Codului de procedura civila;
b) se rezolva de instanta penala;
c) este inadmisibila.
91. Persoana condamnata definitiv care a fost judecata in lipsa poate solicita
redeschiderea procesului penal;
a) in termen de o luna din ziua in care a luat cunotinta, prin orice mod, ca s-a
desfaurat un proces penal impotriva sa;
b) in termen de 6 luni din ziua in care a luat cunotipta, prin orice notificare
oficiala, ca s-a desfaurat un proces penal impotriva sa; |
c) in termen de o luna din ziua in care a luat cunotii^a, prin orice notificare
oficiala, ca s-a desfaurat un proces penal impotriva sa. |
%
92. Este considerate judecata in lipsa persoana condam%ata care;
a) nu a fost citata la proces i nu a putut lua cunotin^ iifaiiciun alt mod oficial
despre aceasta;
b) a avut cimotinta de proces, dar a lipsit in mod justificat de la judecarea
cauzei, fiind reprezentata de un aparator desemnat din oficiu, care s-a prezentat
la judecarea cauzei;
c) dupa comunicarea sentintei de condamnare, potrivit legii, nu a declarat apel.
Teste-grila
379
380_____
Partea speciala______________________________
c)
poate formula contestatie, in termen de 24 de ore de la pronuntare,
curorul.
pro-
Teste-grila
381
106. In cazul desfiintarii partiale, partea din hotarare care nu a fost desfiintata
ramSne definitiva devine executorie:
a) la data pronuntarii hotararii instantei de apel;
b) la data expirarii teraienului de apel;
c) la data pronuntarii hotararii instan|ei de rejudecare dupa apel.
107. Atunci cand hotararea ramane definitiva in fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite instantei de executare un extras din hotarare, cu datele necesare punerii in executare:
a) in cel mult 48 de ore de la data pronuntarii hotararii de catre instanta ierar
hic superioara;
b) m ziua pronuntarii hotararii de catre instanta ierarhic superioara;
c) in ziua redactarii hotararii de catre instan|a ierarhic superioara.
108. Pot incheia un acord de recunoatere a vinovatiei:
a) procurorul;
b) inculpatul minor;
c) inculpatul major.
109. Acordul de recunoatere a vinovatiei:
a) are ca obiect recunoaterea comiterii faptei, fara a fi necesara acceptarea
incadrarii juridice a faptei pentru care a fost pusa in micare actiunea penala;
b) are ca obiect recunoaterea comiterii faptei i acceptarea incadrarii juridice
a faptei pentru care a fost pusa m micare actiunea penala;
c) privete doar felul i cuantumul pedepsei.
110. In cazul incheierii acordului de recunoatere a vinovatiei:
a) procurorul intocmete rechizitoriul in care face mentiune expresa despre
aceasta;
b) asistenta juridica este obligatorie;
c) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care a fost pusa in
mi^care actiunea penala este amenda sau inchisoarea de cel mult 5 ani.
111. Instanta se pronunta asupra acordului de recunoatere a vinovatiei prin:
a) incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului i
a inculpatului;
b) incheiere motivata, in edinta publica, cu participarea procurorului, a incul
patului i a partii civile;
c) sentinta, in urma unei proceduri necontradictorii, in edinta publica, cu par
ticiparea procurorului, a inculpatului i a partii civile.
382
Partea speciala
Teste-grila
383
Rdspunsuri
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.
38.
39.
40.
41.
a)
b), c)
b)
c)
a)
c)
a),b)
c)
b)
a), c)
b)
b ),c)
a), c)
b)
a),b)
b)
c)
c)
b)
b),c)
b), c)
a)
c)
c)
a), c)
a)
a),c)
a),c)
b)
b ),c)
b)
b)
a)
a)
b)
a)
c)
b)
c)
a)
a)
42.
43.
44.
45.
46.
47.
48.
49.
50.
51.
52.
53.
54.
55.
56.
57.
58.
59.
60.
61.
62.
63.
64.
65.
66.
67.
68.
69.
70.
71.
72.
73.
74.
75.
76.
77.
78.
79.
80.
81.
82.
c)
a), c)
a), c)
c)
b)
b), c)
c)
c)
b)
c)
b), c)
a), b)
b)
b), c)
a)
c)
a),c)
c)
b), c)
a), c)
b),c)
a),c)
a), c)
a),c)
c)
a), c)
a), c)
a),c)
a),b)
b)
b), c)
b)
a),b)
b)
b)
b)
a)
a)
a)
a)
b)
83.
84.
85.
86.
87.
88.
89.
90.
91.
92.
93.
94.
95.
96.
97.
98.
99.
100.
101.
102.
103.
104.
105.
106.
107.
i^8.
109.
llto.
b),c)
c)
a), c)
b)
b)
a)
b)
a)
c)
a),b)
b)
a)
a)
b)
b)
b)
c)
b)
b)
a),b)
b)
a)
a), b)
a)
b)
a),c)
b)
b)
c)
111
iii
114115.
116.
117.
118.
119.
120.
121.
122.
123.
a), c)
a)
b)
b)
c)
a)
b)
c)
c)
c)
b)
a)
Bibliografie
I. Tratate, cursuri, monografii, studii i articole
G. Antoniu, C. Bulai, Dic|ionar de drept penal i procedura penala, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2011;
G. Antoniu, A. Vlaceanu, A. Barbu, Codul de procedura penala - texte,
jurisprudenta, hotarM C.E.D.O., ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucure^ti, 2008;
M. Basarab, Drept procesual penal, Cluj, 1971;
M. Bddild, Tactica ascultarii inculpatului in instanfa, Ed. Omnia, Brasov,
1998;
C. Celea, Rezumatul tezei de doctorat cu titlul Autoritatea de lucru judecat a
hotararilor penale. Ne bis in idem, www.univnt.ro;
L. Cora, Arestarea preventiva, Ed. C. H .Beck, Bucure^ti, 2006;
L. Cora, Redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei
condamnate - solu|ie pentru rejudecarea dupa extradare, in Dreptul nr. 11/2009;
V. Dongoroz.a.,'Ex^licdXii teoretice ale Codului penal roman. Partea speciala,
vol. Ill, Ed. Academiei, Bucureti, 1971;
V. Dongoroz .a., Explica^ii teoretice ale Codului de procedura penala rom^n.
Partea generala, Ed. Academiei, Bucureti, 1970;
V. Dongoroz .a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala
roman. Partea speciala, Ed. Academiei, Bucureti, 1975;
M Franchimont, A. Jacobs, A. Masset, Manuel de procedure penale, Ed. Col
lection Scientifique de la Faculte de Droit, Liege, 1989;
/. Istrate, Libertatea persoanei i garantiile ei procesual penale, Ed. Scrisul
romanesc, Craiova, 1984;
G. Lufeanu, Revizuirea cauzelor penale, in Pro Lege nr. 1/1992;
B. Micu, Drept procesual penal. Partea speciala, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu,
Bucureti, 2013;
L Neagu, Tratat de procedura penala. Partea speciala, ed. a 2-a, Ed. Universul
Juridic, Bucureti, 2010;
L Neagu, Tratat de procedura penala. Partea generala, ed. a 3-a, Ed. Universul
Juridic, Bucureti, 2013;
/. Neagu, A. Criu, A. Zarafiu, A. Ciobanu, Drept procesual penal. Curs
selectiv pentru licen|a, ed. a 2-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2004;
V. Nicolcescu, Considera|:ii referitoare la masurile retinerii i arestSrii preven
tive, in Dreptul nr. 3/1999;
C. Niculeanu, Cateva spe|e de practica judiciara procesual penala ale Curfii de
Apel Craiova din trimestrul 1/2004, in Dreptul nr. 10/2004;
386
Bibliografie
Bibliografie
387