torii europene (art.

636 NCPC); e) încheierile si procesele-verbale întocmite de executoriî

judecătoreşti [art. 638alin. (1) pet. 1 NCPCj;f)înscrisurile autentice [art.638alin. (1)
pet. 2 NCPCJ, înscrisurile autentice notariale (art. 639 NCPC); g) titlurile
de credit sau alte înscri-suri carora legea le recunoaşte putere executorie [art. 638 alin. (1) pet. 3
NCPC].
3. Justiţia, serviciu de interes public. Justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti,
iar acestea sunt cele expres şi limitativ determinate prin Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciarā, republicată1 , art. 2 alin. (2): a) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b)
curţile de apel; c) tribunalele; d) tribunalele specializate; e) instanţele militare; f) judecătoriile.
Justiţia reprezintă, conform legilor de organizare judiciară şi cadruluî legislate actual, „un
serviciu de interes public"' , exercitat pentru a asigura respectarea ordinii de drept, aplicarea legii,
garantarea supremaţiei legii, respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi
juridice. Apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale oricărei persoane poate fi
realizată, aşadar, exclusiv prin acest „serviciu de interes public"2, iar accesul la justiţie nu poate fi
îngrădit (art. 6 din Legea nr. 304/2004, republicată).
Arl. 2. Aplicabilitatea generală a Codului de procedura civilă. (1) Dispoziţiile
prezentului cod constituie procedura de drept comun in materie civilă. (2) De asemenea,
dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementeazã
nu cuprind dispoziţii contrare.
Comentarïï.Caracterul normelor Codului de procedura civilă. Din prevederile art. 2
NCPC rezultă că există o procedura de drept comun, generale, aplicabilă, în principiu,
tuturor litigiilor, în măsura în care nu există dispoziţii contrare, şi o procedura specială, aplicabilă
într-o anumită materie, anumitor categorii de litigii
Procedura de drept comun este aceea determinată prin normele generale ale noului Cod
de procedura civilă, iar procedura specialã reprezintă sistemul normelor speciale, aplicabile în anumite
materii, strict determinate de lege, cu precizarea necesară că norme speciale potfi identificatechiarîn
noulCod de procedura civilă (spreexemplu, procedura ordonanţei de plată, art. 1013-1024; procedure
cu privire la cererile de valoare redusă, art. 1025-1032; procedura evacuării din imobilele folosite
sau ocupate fără drept, art. 1033-1048 etc.).
Întrucât normele speciale nu reglementeazã în mod exhaustiv procedura într-o anumită
materie, elevorfi completatecu normele generale ale Codului. Spreexemplu, Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
2. Reguli de aplicare a normelor. Hind derogatorii de la normele generale, normele
speciale sunt de strictă interpretare şi nu pot fi aplicate prin analogie.
Norma specială se aplică cu prioritate, chisr şi atunci când este anterioară normei generale
noi, întrucât aceasta din urmă nu ar putea afecta norma specială, în absenţa unei dispoziţii exprese
a legii.
Norma specială se completează cu norma generală, pentru aspectele pe care nu le
reglementează, întrucât, de regulă, ea derogã numai în parte de la dreptul comun.

1
M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2003.

2
A se vedea art. 5 din Legea nr. 304/2004, republicata