Dezvoltarea durabila

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia Mondială
pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele
de Raportul Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. [1]

Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor
în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om - mediu, fie că e vorba de mediul
înconjurător, mediul economic sau mediul social.

Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa
exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și căuta deci în primul rând
prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în
complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și
preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.

Conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor
legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însuși este foarte tânăr și s-a impus în vara lui 1992,
după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de

resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea
calității vieții.

Discuțiile prin care s-a ajuns în final la dezvoltarea durabilă au început la începutul anilor '70. În 1972,
Conferința privind Mediul Ambiant care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios
problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane care pune în pericol însuși
viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED),
condusă de Gro Bruntland, după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

Doi ani mai târziu (în 1985), este descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și,
prin Convenția de la Viena se încearcă găsirea unor soluții pentru reducerea consumului de substanțe
care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară planeta. În 1986, la un an după catastrofa
de la Cernobîl, apare așa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul „Viitorul nostru comun” care
dă și cea mai citată definiție a dezvoltării durabile („sustainable development”, tradus
direct: dezvoltare sustenabilă (susținibilă)): «Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor».

Totodată, Raportul Brundtland admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că strategiile
trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitele ecologice oferite de mediul înconjurător și
de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea necesitatea organizării unei conferințe
internaționale asupra dezvoltării durabile.
Astfel, în 1992, are loc la Rio de Janeiro „Summit-ul Pamântului”, la care au participat reprezentanți
din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenții, referitoare la
schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică
(conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de susținere a
dezvoltării durabile, Agenda 21.

La 10 ani de la Conferința de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea
durabilă.

Fiecare om, conștient sau nu, poate contribui la dezvoltarea durabilă. De fapt, se poate vorbi de
o gândire de durată atunci când se colectează (depun) deșeuri din plastic sau hârtie în locurile special
amenajate.

La nivel industrial, lucrurile s-au mișcat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deșeuri drept
combustibil, iar în anumite localități se încearcă implementarea unor sisteme de încălzire casnică pe
bază arderii deșeurilor. Unele companii au conștientizat importanța economică (dar și ecologică) a
recuperării și refolosirii deșeurilor.

Lester R. Brown a creat în 1974 „Worldwatch Institute” și este promotorul unor serii de studii,
materializate în rapoartele anuale privind progresele pe calea structurării unei societăți durabile:
"Starea lumii" sau „Semne vitale”.

Lester R. Brown atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizația
industrială și mediul ambiant și menționează corelat aspecte ca:

 - tendința de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime și de hrană

 - consumarea resurselor regenerabile într-un ritm superior capacității lor de regenerare

 - deteriorarea fizică și poluarea unor factori vitali de mediu: apă, aer, sol.

În acest context, Brown punctează importanța reciclării deșeurilor.

O societate durabilă este, o societate care își modelează sistemul economic și social astfel încât
resursele naturale globale și sistemele de suport ale vieții să fie menținute.

Note

Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030.

Despre Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă

În anul 2015, în cadrul lucrărilor summitului ONU de la New York, a fost adoptată Agenda 2030 pentru
dezvoltare durabilă. Prin acest document ONU a oferit o agendă universală cu obiective clare și
cuantificabile. Agenda 2030 include un set de 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) şi un plan de
acţiune pe urmatorii 15 ani, pentru eradicarea sărăciei extreme, combaterea inegalităţilor, a injustiţiei
şi protejării planetei până în anul 2030.

Pentru punerea în operă a prevederilor europene și a celor din documentele ONU în materie de
dezvoltare sustenabilă a fost înființat Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, prin Hotărârea
Guvernului nr. 313/2017. Departamentul funcționează în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în
subordinea prim-ministrului, finanţat de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al
Guvernului. Departamentul este coordonat de consilierul de stat László Borbély și are următoarele
funcţii:

1. de coordonare a activităţilor de implementare rezultate din setul de 17 obiective de

dezvoltare durabilă - ODD ale Agendei 2030;

2. de planificare şi de integrare a datelor şi informaţiilor comunicate de către instituţiile cu

atribuţii în domeniu, în vederea formulării propunerilor de măsuri de eficientizare a
proceselor/documentelor elaborate de către autorităţile administraţiei publice,
de raportare către Guvern, asupra elaborării sau implementării setului de măsuri prin
dezvoltare durabilă la nivel naţional şi de coordonare a activităţilor de localizare şi prioritizare
a ţintelor şi obiectivelor specifice, elaborate de autorităţile administraţiei publice de
specialitate;

3. de monitorizare a indicatorilor dezvoltării durabile stabiliţi la nivelul Uniunii Europene şi la

nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi a indicatorilor specifici, adaptaţi la condiţiile
României, cu privire la eventuale decalaje şi asupra măsurilor de remediere a acestora;

4. de formulare propuneri de ajustare a obiectivelor-ţintă pe plan naţional şi a termenelor

5. de execuţie, precum şi de identificare de noi indicatori necesari în funcţie atât de situaţia

reală, cât şi de facto constatată de prevederile directivelor Uniunii Europene în materie,
adaptate pe parcurs;

6. de reprezentare a Departamentului în raporturile cu ministerele, autorităţile administraţiei

publice, precum şi în raporturile cu persoanele fizice şi juridice române şi străine.
 R
omânia are nevoie de o schimbare a paradigmei prezente de dezvoltare pentru a face față
provocărilor secolului XXI. Trăim o perioadă marcată de  procesul de globalizare, de accentuare a
inegalităților și de agravare a problemelor de mediu. Dezvoltarea durabilă este soluția.

România, în calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite (ONU) și Uniunii Europene (UE),
și-a exprimat adeziunea la cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Agendei 2030, adoptată
prin Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1, în cadrul Summit-ului ONU pentru Dezvoltare
Durabilă din septembrie 2015. Concluziile Consiliului UE, adoptate în data de 20 iunie 2017, „Un viitor
durabil al Europei: răspunsul UE la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă” reprezintă documentul
politic asumat de statele membre ale UE privind implementarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare
Durabilă.

Prin această strategie, România își stabilește cadrul național pentru susținerea Agendei 2030 și
implementarea setului de 17 ODD. Strategia susține dezvoltarea României pe trei piloni principali,
respectiv economic, social și de mediu. Strategia este orientată către cetățean și se centrează pe
inovație, optimism, reziliență și încrederea că statul servește nevoile fiecărui cetățean, într-un mod
echitabil, eficient și într-un mediu curat, în mod echilibrat și integrat.