Conferinta de la Rio de Janeiro

In ciuda rezultatelor inregistrate in planul colaborarii internationale, mediul planetei a

continuat sa se deterioreze intr-o maniera generala. In aceasta situatie s-a cautat o noua
abordare, mai eficienta, care avea sa se reflecte intr-o conceptie diferita asupra problematicii
generale a protectiei si conservarii factorilor naturali. Aceasta si-a gasit expresia in doua
documente publicate si examinate in anul 1987 de catre Adunarea Generala a ONU, respectiv
studiul PNUM „Perspective in materia mediului pana in anul 2000 si in continuare“ si
raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare (CMED), asa-numitul „Raport
Brundtland“, intitulat „Viitorul nostru comun“.

La 22 decembrie 1989, Adunarea Generala a ONU a adoptat Rezolutia nr. 44/228, prin
care s-a convocat o reuniune mondiala pe tema dezvoltarii si mediului.

Desfasurata intre 3 si 14 iunie 1992, Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si

Dezvoltarea tinuta las Rio de Janeiro a reunit 145 de presedinti, prim-ministri si vicepresedinti,
fiind socotita cea mai ampla reuniune la nivel inalt din secolul al XX-lea.

Referitor la rezultatele concrete ale reuniunii, acestea s-au exprimat in adoptarea unor
documente precum: Declaratia de la Rio asupra mediului si dezvoltarii, supranumita Carta
Terrei, Agenda 21‚Conventia asupra biodiversitatii, Conventia-cadru privind schimbarile
climatice, Declaratia privind padurile si Declaratia privind desertificarea.

Declaratia de la Rio privind mediul si dezvoltarea

Desi, in mod evident, nu are forta juridica obligatorie, ea reprezinta rezultatul unei
solutii de compromis intre tarile industrializate si Grupul celor 77 (care cuprinde astazi 128 de
membri) de tari in de dezvoltare. Sub raportul structurii si obiectivelor sale, Declaratia de la
Rio de Janeiro este, in mare parte, asemanatoare cu cea de la Stockholm, consacrand
drepturile si responsabilitatile ce revin statelor in raport cu protectia mediului.

Dupa un preambul mult mai redus decat cel al documentului din 1972, prin care se
stabileste ca obiectiv instituirea unei aliante mondiale „noi si echitabile, prin crearea de noi
niveluri de cooperare intre state, sectoarele-cheie ale societatii si persoane“, se proclama 27 de
principii.

Stabilind ca fiintele umane constituie centrul preocuparilor privind dezvoltarea

durabila, documentul proclama dreptul fundamental al omului la o viata sanatoasa si
productiva in armonie cu natura (principiul 1). Principiul 3 imprima o relevanta dimensiune
dreptului la dezvoltare, care trebuie sa se exercite intr-o maniera care sa raspunda in mod
echitabil nevoilor de dezvoltare si celor ecologice ale generatiilor prezente si viitoare.

Preluand principiul 21 al Declaratiei de la Stockholm, principiul 2 al documentului de

la Rio recunoaste statelor „dreptul suveran de a-si exploata resursele potrivit propriilor lor
politici din domeniul mediului si de dezvoltare si responsabilitatea de a se asigura ca
activitatile exercitate in limitele jurisdictiei lor nu provoaca daune mediului in alte state sau in
regiuni care sunt in afara limitelor jurisdictiei nationale“.