Secţiunea a III-a

Mandatul fără reprezentare

29. Noţiune. Mandatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie
acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşi asumă faţă de terţi
obligaţiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat [art. 2.039 alin. (1)
C.civ.].
În unele cazuri, deşi mandatarul lucrează în interesul mandantului, încheie totuşi actul în numele său
personal, fără a-l reprezenta pe mandant. În aceste situaţii, contractul încheiat între mandant şi mandatar se
numeşte „mandat fără reprezentare”. Întrucât reprezentarea nu este de esenţa, ci numai de natura contractului
de mandat, alături de mandatul fără reprezentare ce presupune participarea a cel puțin unui profesionist
(contract de comision, de consignaţie, de expediţie) poate exista şi un contract de mandat fără reprezentare încheiat
între persoane care este posibil să nu aibă calitatea de profesioniști, cunoscut sub numele de contract de
interpunere (prête-nom – „împrumut de nume”).
Ne aflăm în prezența unui mandat fără reprezentare și în cazul în care terțul cocontractant are cunoștință
despre contractul de mandat, dar acest lucru îi este indiferent întrucât cel cu care încheie contractul nu îl
informează că este reprezentantul mandantului și nu îi prezintă nicio procură, ci încheie contractul în nume
propriu, având statutul de parte în contract 1.
Contractul de interpunere (prête-nom) este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane, un caz
particular de simulație prin interpunere de persoane.
Se recurge la mandatul fără reprezentare, de exemplu atunci când: i) o persoană (mandantul) vrea să
încheie un act juridic, dar în aşa fel încât persoana sa să nu fie cunoscută de terţul cocontractant. Dacă terţul
ar şti cine este adevăratul contractant, fie nu ar încheia actul juridic (bunăoară, din cauza relaţiilor de
duşmănie sau pentru că nu ar avea încredere în acea persoană ori din cauza faptului că acea persoană nu
îndeplinește condițiile pentru a obține un credit), fie l-ar încheia în condiţii dezavantajoase pentru mandant (de
exemplu, ar încerca să-i vândă bunul la un preţ mai mare sau, după caz, ar oferi un preț mai redus). Cel
interesat încheie actul juridic prin intermediul mandatarului prête-nom, care are statutul unui veritabil „om de
paie”; ii) o persoană care are datorii achiziţionează un bun prin intermediul mandatarului prête-nom pentru ca
bunul să nu poată fi urmărit de creditorii săi; iii) o persoană, care a obținut anumite sume de bani în mod
ilicit, cumpără un bun prin intermediul mandatarului prête-nom (un om de încredere și cu posibilități
materiale, care poate astfel să justifice achiziția bunului) pentru a nu fi cercetat de organele competente; iv)
o persoană incapabilă de a încheia un anumit act juridic recurge la mandatarul prête-nom pentru a încheia
acel act juridic [bunăoară, un avocat cumpără un drept litigios care este de competenţa instanţei
judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea, act interzis de art. 1.653 alin. (1) C.civ.]. În
toate aceste cazuri, mandantul dă un mandat unei alte persoane, care însă contractează în nume propriu şi nu
în calitate de mandatar 2.
30. Natura juridică a contractului de prête-nom. Convenţia de prête-nom este considerată un caz
particular de simulaţie prin interpunere de persoane, chiar dacă persoana care contractează cu mandatarul
ocult nu este părtaş la simulaţie; actul public consfinţeşte o situaţie juridică necorespunzătoare realităţii şi deci
este simulat, iar actul secret produce efecte ca și în cazul simulației propriu-zise prin interpunere de persoane3.

1
Pentru o speță în care terțul cumpărător al unui autovehicul folosit a avut cunoștință de contractul de mandat, dar a
încheiat un contract de vânzare cu mandatarul ocult, a se vedea Jud. Arad, sent.civ. 1163/2019, publicată în Indaco
Lege5. În doctrina și în jurisprudența franceză (a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, P.-Y. Gautier, Contractele speciale,
p. 270 și hotărârile judecătorești citate la nota nr. 5) s-a arătat că „Prête-nom-ul este personal și direct angajat față de
cel cu care a contractat cu acest titlu, chiar și atunci când acest contractant ar fi cunoscut calitatea sa. Pentru ca
lucrurile să stea altfel, ar trebui ca terțul să fi participat activ la simulație.”
2
A se vedea și Ph. Malaurie, L. Aynes, P.-Y. Gautier, Contractele speciale, p. 270.
3
În practica judecătorească publicată după intrarea în vigoare a noului Cod civil se reține în mod constant că
mandatul fără reprezentare este o variantă a simulației prin interpunere de persoane. A se vedea, de exemplu: C. Ap.
1
 31. Regim juridic. a) Convenţia de prête-nom nu este prin ea însăşi ilicită4, dar, dacă a fost întrebuinţată
în scopuri ilicite, pentru încălcarea sau eludarea unor dispoziţii legale imperative sau prohibitive (fraudă la
lege - „contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative”, astfel cum
prevede art. 1.237 C.civ.), atât convenţia dintre mandant şi mandatarul ocult, cât şi actul încheiat cu terţul
cocontractant vor fi nule. De exemplu, dacă mandantului personal (judecător, procuror, avocat etc.) îi era
interzisă cumpărarea de drepturi litigioase (art. 1.653 C.civ.) 5.
b) Efectele mandatului fără reprezentare față de terți.
Potrivit art. 2.040 alin. (1) C.civ., „Terţii nu au niciun raport juridic cu mandantul”.
Faţă de terţii de bună-credinţă, care nu au fost părtași la simulație, mandatarul apare ca adevăratul
contractant şi va deveni personal creditor sau debitor ori titular al dreptului real. Între terţi şi mandant
raporturi juridice nu se stabilesc. Contractul secret de mandat fără reprezentare (încheiat între mandantul
ocult și mandatar) nu poate fi invocat împotriva terțului care, întemeindu-se cu bună-credință pe contractul
public, a dobândit drepturi de la achizitorul aparent (mandatarul ocult) [art. 1.290 alin. (1) C.civ.]. Bunăoară,
dacă mandatarul ocult nu a plătit prețul bunului pe care l-a cumpărat pentru mandantul ocult, terțul de bună-
credință se poate îndrepta împotriva mandatarului, iar acesta din urmă nu ar putea să refuze plata prețului
pretinzând că „dominus negotii” („stăpânul afacerii”) este mandantul ocult.
Însă, cu condiția dovedirii simulației, terțul va putea acționa împotriva mandantului și în baza contractului
secret, atunci când acesta îi vatămă drepturile [art. 1.290 alin. (2) C.civ.].
Art. 2.040 alin. (2) C.civ. dispune că mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de
creanţă născute din executarea mandatului, dacă şi-a executat propriile sale obligaţii faţă de mandatar6. Textul
de lege consacră posibilitatea pentru mandant de a se subroga ope legis în drepturile mandatarului pentru a
exercita direct drepturile de creanță împotriva terțului (de exemplu, terțul a cumpărat un bun mobil de la
mandatar, bun ce-i aparținea în realitate mandantului ocult, dar nu a plătit prețul).
c) Raporturile dintre mandantul ocult și mandatar. Situația bunurilor dobândite de către mandatar în
nume propriu, dar pe seama mandantului.
Raporturile dintre mandant şi mandatar (persoana interpusă) se reglementează potrivit regulilor de la
mandat. Ca şi mandatarul cu reprezentare, persoana interpusă este obligată să predea mandantului tot ceea ce
a primit în executarea mandatului. De asemenea, mandantul va restitui mandatarului sumele plătite de către
mandatar terțului, dar pe seama mandantului7 și va repara prejudiciul suferit de către mandatar în executarea
mandatului (art. 2.025-2.026 C.civ.) 8

Târgu Mureș, dec. civ. nr. 701/2014; T. Hunedoara, dec. civ. nr. 981/2017; C.Ap. Brașov, dec.civ. nr. 1507/2018; T.
Sălaj, dec.civ. nr. 387/2019; C.Ap. Cluj, dec.civ. nr. 94/2020, publicate în Indaco Lege5.
4
A se vedea, de exemplu, T.Jud. Cluj, dec.civ. nr.1021/1973, cu Notă de G. Chivu, loc.cit., p.133-139, A. Ionaşcu
ş.a. Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil român, II, Ed. Academiei, Bucureşti,
1978, p.36-37.
5
De altfel, art. 1.653 C.civ. prevede că persoanele acolo menționate nu pot cumpăra „direct sau prin persoane
interpuse”.
6
Pentru o speță în care mandantul ocult a obținut în contradictoriu cu terțul contractant rezoluțiunea contractului de
vânzare având ca obiect un cazan pe peleți a se vedea T. Neamț, dec.civ. nr. 359/2018, publicată în Indaco Lege5.
Într-o altă speță, la cererea mandantului-reclamant, instanța l-a obligat pe terțul cumpărător-pârât să facă
demersurile necesare pentru a radia autovehiculul, cumpărat prin intermediul mandatarului ocult, de pe numele
reclamantului din evidențele fiscale și ale serviciului de înmatriculări auto, precum și pentru a înscrie acest autovehicul
pe numele pârâtului, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii (obligații de a face, corelative unor
drepturi de creanță), iar în cazul în care pârâtul nu își va îndeplini obligațiile în termenul sus-menționat, hotărârea va
ține loc de consimțământ al pârâtului pentru efectuarea acestor operațiuni (Jud. Târgu Mureș, sent. civ. nr. 5068/2018,
publicată în Indaco Lege5).
7
Pentru practica judiciară a se vedea, de exemplu, T.Maramureș, dec.civ. nr. 278/2019, publicată în Indaco Lege5
(mandatarul ocult a plătit terțului cocontractant din Spania suma de 13.000 de euro pentru a cumpăra, pe seama
mandantului, mașini de cafea și cafea, iar instanța l-a obligat pe mandantul-pârât, în temeiul art. 2.039 coroborat cu art.
2.025 alin. (2) C.civ., să-i plătească mandatarului-reclamant această sumă împreună cu dobânda legală, calculată de la
data introducerii acțiunii și până la plata efectivă); J. Târgu Jiu, sent.civ. nr. 6670/2018, publicată în Indaco Lege5
2
 În caz de neexecutare a obligațiilor de către mandatarul ocult, mandantul poate intenta o acțiune în
declararea simulației pentru a înlătura aparența creată prin actul public (dar nereal), în condițiile art. 1.289
C.civ.
În privința obligației mandatarului ocult de a da socoteală (de a-i remite mandantului tot ceea ce a primit pe
seama acestuia), Codul civil (art. 2.041) conține unele prevederi speciale, făcându-se distincţie în funcţie de
bunurile dobândite de mandatar de la terţ. Astfel:
i) Mandantul poate revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa de către mandatarul care a acţionat în
nume propriu, cu excepţia bunurilor dobândite de terţi prin efectul posesiei de bună-credinţă [art. 2.041 alin.
(1) C.civ.]. Ca urmare a existenței mandatului fără reprezentare, din punct de vedere juridic mandantul devine
proprietarul bunului mobil din momentul în care se încheie valabil contractul dintre terț și mandatarul ocult.
De aceea se prevede posibilitatea mandantului de a „revendica” bunurile mobile, fiind cunoscut faptul că
acțiunea în revendicare „tinde nu numai la recunoașterea (constatarea) dreptului de proprietate, ci și la
realizarea acestuia, prin restituirea stăpânirii materiale.” 9, iar hotărârea judecătorească prin care se admite
acțiunea în revendicare produce efecte declarative, iar nu constitutive de drepturi.
Deși dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil [art. 563 alin. (2) C.civ.], acțiunea în
revendicare va fi respinsă ca neîntemeiată dacă mandatarul (care este un neproprietar) încheie un act translativ
de proprietate cu titlu oneros cu un terț de bună-credință (art. 937 C.civ.). În acest caz, mandatarul va putea fi
obligat la despăgubiri în temeiul contractului de mandat fără reprezentare.
ii) Dacă bunurile dobândite de mandatar sunt imobile sau mobile supuse unor formalităţi de publicitate
(acţiuni, obligațiuni, părţi sociale, nave, aeronave, drepturi de proprietate industrială etc.) acesta este obligat
să le transmită mandantului [art. 2.041 alin. (1) și (2) C.civ.].
În cazul în care mandatarul refuză să transmită mandantului un bun imobil sau un bun mobil supus unei
formalități de publicitate, mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc
de act de transmitere a bunului dobândit [art. 2.041 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) C.civ.] 10.

(mandatarul coproprietar, care a încheiat contractul de antrepriză în nume propriu, dar pe seama mandanților, a plătit
unui antreprenor reparațiile efectuate la acoperișul imobilului ce aparținea mandanților și, ulterior, a solicitat obligarea
unui mandant la restituirea cotei-părți din cheltuieli pe care acesta o datora din suma avansată de către mandatar,
împreună cu dobânda legală penalizatoare). A se vedea și Jud. Oradea, sent. civ. nr. 849/2015, publicată în Indaco
Lege5.
8
Într-o speță, un furnizor de gaze a încheiat un contract de furnizare cu o asociație de proprietari. Aceasta din urmă
încheiase anterior un protocol cu un municipiu, prin care asociația s-a obligat să administreze imobilul ce aparținea
acelui municipiu și să facă toate demersurile pentru ca chiriașii acelui municipiu să beneficieze de toate facilitățile
prevăzute de lege (în speță, furnizarea de utilități). Instanța a reținut că acel protocol reprezintă, în fapt, un contract de
mandat fără reprezentare, încheiat între municipiu (mandantul ocult) și asociația de proprietari (mandatarul ocult). În
condițiile în care asociația a plătit furnizorului (terțul contractant) contravaloarea gazelor și penalitățile aferente,
municipiul a fost obligat să repare prejudiciul suferit de mandatar în executarea mandatului. Instanța a mai decis că, în
calitate de proprietar al imobilului, municipiul urmează să recupereze de la chiriașii săi contravaloarea gazelor naturale.
(T. Hunedoara, dec. civ. nr. 263/2018, publicată în Indaco Lege5).
Într-o altă speță, mandantul ocult a fost obligat să-i plătească mandatarului suma de 33.555,69 lei, reprezentând rate
de credit, dobândă și alte penalități plătite în baza a două contracte de împrumut, la care se adaugă dobânda legală
penalizatoare, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective. Instanța a
reținut că cele două împrumuturi au fost contractate de către mandatar în nume propriu, dar pe seama mandantului, iar
de la un anumit moment mandantul nu a mai plătit ratele de credit. (Jud. Buftea, sent. civ. nr. 7317/2018, publicată în
Indaco Lege5).
9
V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H.Beck, București, 2013, p. 475.
10
Într-o speță (T.Hunedoara, dec.civ. nr. 981/2017, publicată în Indaco Lege5) instanța a constatat că pârâtul-
mandatar a dobândit, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat, în nume propriu, dar pe seama
reclamantei-mandante imobilele, teren și construcții, l-a obligat pe pârât să transmită reclamantei dreptul de proprietate
asupra imobilelor, iar în caz de refuz hotărârea judecătorească ține loc de act de transmitere a imobilelor și a dispus
efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară, respectiv intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al
reclamantei în cotă de 1/1 parte.
3
 Prevederile referitoare la obligația mandatarului de a-i transfera mandantului printr-un act formal dreptul
dobândit de la terț pe seama mandantului și cele relative la pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină
loc de act de transmitere a bunurilor dobândite se aplică și în cazul bunurilor mobile supuse unor formalităţi
de publicitate întrucât și în aceste situații înscrierea nu se poate efectua decât în baza actului de transfer sau a
hotărârii judecătorești. De exemplu, în cazul înscrierii unui transfer al dreptului asupra unei mărci, Oficiul de
Stat pentru Invenții și Mărci va efectua înscrierea în Registrul mărcilor pe baza unui înscris care să
dovedească schimbarea titularului mărcii (art. 42 din Legea nr. 84/1998).
În ceea ce privește contractele care se încheie, potrivit legii, intuitu personae, regulile care guvernează
contractul de mandat fără reprezentare nu sunt aplicabile. Contractul încheiat (valabil) în considerarea
persoanei mandatarului fără reprezentare (de exemplu, cumpărare de case din fondul de stat - care se vând
numai persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege - de arme11, contractul de societate civilă etc.)
produce efecte numai faţă de acea persoană care devine titulara drepturilor şi obligaţiilor rezultând din actul
încheiat12. Astfel fiind, mandantul nu devine proprietarul bunului dobândit, însă, ca efect al mandatului (şi
dacă nu există impedimente legale), poate cere transferarea dreptului de proprietate asupra sa printr-un nou act
de înstrăinare valabil; dacă însă, independent de voinţa mandatarului ocult, retransmiterea nu este posibilă,
acesta din urmă poate fi obligat numai la restituirea sumelor plătite de mandant (actualizate cu rata inflației).
Dacă retransmiterea nu este posibilă potrivit legii, instanţa de judecată nu poate să pronunţe o hotărâre care să
ţină loc de act de transmitere a bunului dobândit de către mandatar pentru că ar însemna ca părțile să
beneficieze de concursul instanţei pentru a frauda legea, ceea ce nu este admisibil.
d) Situaţia juridică a creditorilor mandatarului. Potrivit art. 2.042 C.civ., „Creditorii mandatarului nu pot
urmări bunurile dobândite de acesta în nume propriu, dar pe seama mandantului, dacă mandatul fără
reprezentare are dată certă şi aceasta este anterioară luării oricărei măsuri asigurătorii sau de executare.”
Textul de lege urmăreşte să soluţioneze în condiţii echitabile potenţialul conflict dintre creditorii
mandatarului, pe de o parte, şi mandant, pe de altă parte, care este şi el un creditor al obligaţiei de transmitere
a bunurilor dobândite de mandatar în nume propriu, dar pe seama mandantului.
Pentru a se evita fraudarea creditorilor mandatarului prin antedatarea contractului de mandat fără
reprezentare, legiuitorul impune condiţia ca acest contract să aibă dată certă anterioară oricărei măsuri
asigurătorii (respectiv, sechestrul asigurător, reglementat de art. 952 – 969 C. pr.civ., poprirea asigurătorie,
reglementată de art. 970-971 C.pr.civ., sechestrul judiciar, reglementat de art. 972-977 C.pr.civ.) sau de
executare.
e) Situația în care mandatarul nu comunică terților calitatea sa de reprezentant al mandantului.
Raporturile dintre mandant şi mandatar, pe de o parte, şi raporturile lor cu terţii, pe de altă parte, se
reglementează conform regulilor de la mandatul fără reprezentare şi în ipoteza în care – deşi mandantul n-a
urmărit ca persoana sa să fie ascunsă faţă de terţi –, totuşi, mandatarul nu comunică terţilor contractanţi
calitatea sa de reprezentant 13.
Astfel, potrivit art. 1.297 alin. (1) C.civ. contractul încheiat de mandatar în limita puterilor conferite, atunci
când terţul contractant nu cunoştea şi nici nu ar fi trebuit sa cunoască faptul că mandatarul acţiona în această
calitate, îi obligă numai pe mandatar şi pe terţ, dacă prin lege nu se prevede altfel.
f) Aplicarea, în completare, a regulilor de la mandatul cu reprezentare. Potrivit art. 2.039 alin. (2) C.civ.,
dispozițiile secțiunii referitoare la mandatul fără reprezentare se completează, în mod corespunzător, cu
regulile aplicabile mandatului cu reprezentare. Bunăoară, se aplică și în materia mandatului fără reprezentare
normele juridice care reglementează prezumția de gratuitate în cazul mandatului dintre două persoane fizice,
obligațiile mandatarului, obligațiile mandantului, încetarea mandatului.

11
Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 prevede că persoanele fizice de cetățenie română cu domiciliul sau
reședința în România, care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege (art.14), pot fi autorizate, la cerere, să procure arme
letale.
12
TS, s.civ., dec. nr.201/1988, în RRD nr.10, 1988, p. 65. A se vedea şi dec. nr. 1982/1974, în CD, 1974, p.76; dec.
nr.1228/1978, în CD, 1978, p.69.
13
Şi în această situaţie – dacă mandatul a fost valabil încheiat, dar mandatarul refuză să-şi execute obligaţiile faţă de
mandant – acesta din urmă trebuie să intenteze o acţiune în declararea simulaţiei. A se vedea M. Georgescu, Al.
Oproiu, Notă (critică) la dec.civ. a T. Jud.Olt nr. 1327/1985, în RRD nr.2, 1987, p.48-51.
4