Procedura penala- parte speciala.

Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

Curs 2
Fiti va rog atenti! Ce vreau sa retineti, spre deosebire de codul de procedura
penala anterior care reglementa o procedura speciala de urmarire, de judecata ale
infractiunilor flagrante, in temeiul codului actual constatarea infractiunilor
flagrante este mod de sesizare (va rog sa subliniati). Este mod de sesizare. Este
mod general de sesizare. Ati vazut ca, modurile de sesizare reglementate sunt
de doua feluri:
- moduri generale
- moduri speciale.
Cele doua feluri de moduri de sesizare reglementate de codul de procedura
penala. Constatarea infractiunilor flagrante este mod general de sesizare.
De esemenea, am analizat constatarea infractiunilor flagrante. Ce inseamna rolul
organelor de ordine publica si siguranta.
Vreau sa va mai spun un singur lucru, aceasta reglementare este incompleta
pentru ca se refera doar la organele de ordine publica si de siguranta. Ca si cum
acestea ar fi singurele organe de stat constatatoare a infractiunilor flagrante. Nu
este asa. Codul ne induce din nou in eroare. Cum face de foarte multe ori. Nu este
asa. Si vreau sa invatati corect. Constatarea infractiunilor flagrante se
realizeaza de regula de organele de urmarire penala. Organele de urmarire
penala sunt primele care au aceasta atributie de constatare atunci cand o
infractiune este flagranta. In afara organelor de urmarire penala, constatarea
infractiunilor flagrante se mai poate realiza si de aceasta cetegorie speciala,
de organele de ordine publica si de siguranta. Insa, principala atributie de
constatare revine organelor de urmarire penala. Adica, organelor de cercetare
penala (politia judiciara si organele de cercetare speciale) si procurorului, care fac
parte din aceasta categorie a organelor de urmarire penala.
De asemenea, va spuneam ca art. 288 (1) NCPP enumera modurile generale
de sesizare. Enumerarea avand aparenta ca este limitativa. In realitate nu este
limitativa. Printre modurile generale de sesizare din art. 288 (1) figureaza in
mod distinct, ca noutate fata de codul anterior, actele de constatare. Actele de
constatare, adica acele acte care sunt intocmite de asa numitele organe de
constatare specializate in constatarea infractiunilor. Este vorba de organele de
constatare aflate in art. 61 si 62 NCPP.
Art 61 organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, ale autoritatilor
publice, ale institutiilor publice, ale persoanelor juridice de drept public, pentru
infractiuni care constituie incalcari ale dispozitiilor legale ori obligatiilor legale pe
care aceste organe le controleaza de drept.
De asemenea, sunt organe de constatare: organele de conducere si de
control ale autoritatilor administratiei pulice, ale altor autoritati publice si institutii
publice, ale altor persoane juridice de drept public pentru infractiunile savarsite in
legatura cu serviciul de catre cei aflati in subordinea ori sub controlul lor.
Si organele de ordine publica si siguranta nationala, in care sunt incluse
jandarmeria este organul de ordine publica; si de siguranta nationala- serviciile
secrete, adica serviciile care sunt specializate pe culegerea de informatii. Cu care
suntem obisnuiti pentru ca sunt prezente. Serviciile sunt prezente la datorie tot
timpul. Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de
Protectie si Paza.
Pe langa aceasta reglementare cu caracter general privind organele de
constatare, prezinta o mare importanta reglementarile speciale prevazute in legi
1

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

speciale, legi cu caracter extrapenal. Si in acest sens sunt relevante organele de
constatare ale inspectiei antifrauda. Exista o directie generala antifrauda si o
directie a inspectorilor antifrauda, care au fost create prin OUG nr. 74/2013 ca
urmare a desfiintarii garzii financiare. Ca urmare a desfiintarii garzii financiare
s-a creat inspectia antifrauda, inspectorii anti frauda, care este impartita in doua
categorii: directia generala care consta in
- inspectori care vizeaza constatari ale infractiunilor si care sunt autonomi si
- inspectori antifrauda care sunt detasati si care functioneaza in structurile
parchetelor.
constata prin dispozitia scrisa a procurorilor, inclusiv constatari
tehnico-stiintifice care pot constitui mijloace de probe. In acest fel,
procesele verbale ale acestor inspectori antifrauda sunt nu doar moduri
de sesizare, ci sunt si mijloace de proba.
De asemenea prezinta importanta sub aspectul constatarii infractiunilor,
organele fiscale din cadrul agentiei nationale de administrare fiscala ANAF, care este organ constatator ale infractiunilor fiscale din domeniul
fiscal, care sunt tot mai frecvente. Si de asemenea si agentii vamali au atributii ai
constatarii, in limitele impuse conform legii aduse 87/2006 privind codul vamal,
prin legea 255/2013 si de asemenea ca urmare a absorbirii autoritatii nationale
vamale in agentia nationala de administrare fiscala, care in acest fel include
doua mari categorii de organe de constatare: inspectorii antifrauda si
autoritatea vamala. Si-a pierdut autonomia fiind absorbita in cadrul agentiei
nationale de administrare fiscala.
Acestea sunt principalele organe de constatare, insa sunt si altele. Cum sunt:
garda de mediu, oficiul de protectie a consumatorilor, corpul militar, agentii de paza
a bunurilor si a protectivelor si de asemenea si cei de protectie a persoanei, consiliul
concurentei care este organ de constatare pentru infractiunile care privesc
combaterea concurentei, au acest rol de constatare a infractiunilor.
De asemenea, mai sunt organele de constatare si structurile existente in cadrul
personalului silvic la toate nivelele teritoriale, inclusiv in cadrul regiei nationale,
romsilva, regia nationala care contine agenti de constatare in temeiul legii nr
47/2008 din domeniul privind codul silvic. Iata ca exista o multitudine de organe de
constatare ca infractiune.
Spre deosebire de codul de procedura anterior, conform careia aceste organe de
constatare aveau dreptul de obtina declaratii de la faptuitori, persoane care au
aptitudinea de a deveni suspecti, in prezent, competenta organelor de
constatare se limiteaza doar la constatare. Costatare care este obligatorie
ori de cate ori exista o suspiciune rezonabila de savarsirea unei fapte care
ar putea constitui o infractiune. Constatarea nefiind o facultate, fiind
obligatorie.
De asemenea mai include conservarea locului savarsirii infractiunii,
conservarea si ridicarea mijloacelor materiale de probe, iar in cazul
infractiunilor flagrante, prinderea faptuitorului, persoanei a carei
participare este evidenta datorita caracterului flagrant, pentru ca se
realizeaza chiar sub ochii organelor de constatare, constatarile fiind personale prin
propriile simturi si care este apoi predat imediat organului de urmarire penala
competent, impreuna cu un proces verbal care este actul de sesizare si de
asemenea impreuna cu mijloace materiale de probe, corpurile delicte care au fost
ridicate de la locul savarsirii infractiunii.

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

O competenta similara o au comandantii de nave si arenoave conform art.
62 NCPP, cu deosebirea ca efectuarea de perchizitii si de controale este
limitata doar la infractiuni flagrante, reprezentand o atributie generala a
comandantilor de nave si aeronave. Cu toate ca, reglementarea din art. 62
NCPP este contradictorie, cum ne-am obisnuit cu acest cod, de altfel, pentru ca
daca in primul alineat se prevede o atributie generala de control si de verificare, pe
tot parcursul calatoriei cu privire la toate persoanele aflate pe o nava sau pe o
aeronava, in alineatul urmator aceasta afirmatie este limitata doar la o infractiune
flagranta. Ceea ce reprezinta in mod evident o contradictie evidenta, care va trebui
rezolvata printr-o interventie legislativa.
Ce vreau sa va mai spun, atat art. 61, cat si art. 62 in alineatul final,
prevad in mod expres sub acest aspect nu exista dubiu, actul de constatare
constituit din procesul verbal constituie mod de sesizare, nu este mijloc de
proba, este mod de sesizare. Nu exista dubiu. Din continutul acestor prevederi,
coroborate si cu art. 288 (1), s-ar putea intelege ca aceste acte intocmite de
organele de constatare, constatatoare, specializate in constatare, care
apartin acestor organe de constatare prevazute de art 61-62, adica altele
decat organele de urmarire penala, ar constituie moduri autonome, distincte,
generale de sesizare a organelor de urmarire penala. De asemenea, ele ar
reprezenta moduri de sesizare externa care provin de la organele de
constatare.
In pofida aceste prevederi exprese, eu am indoieli cu privire la caracterul
autonom acestor moduri de sesizare. Parerea mea este ca suntem tot in
prezenta unei sesizari din oficiu. Constatarea care se realizeaza de organele de
constatare, altele decat organele de urmarire penala, organe care sunt cunoscute in
general in toate sistemele juridice, ca fiind organe parajudiciare. De ce sunt
parajudiciare? Pentru ca ele nu fac parte din categoria organelor judiciare, insa ele
intocmesc acte care sunt valorificate ulterior in cadrul procesului penal. Adica acte
care privesc procesul penal. In pofida acestor reglementari exprese, parerea mea
este ca in situatia in care se incheie acte de organe de constatare ale
infractiunilor, altele decat organele de urmarire penala, sesizarea nu poate
fi una decat din oficiu, care apartine exclusiv organelor de urmarire penala.
Organele de urmarire penala, au obligatia pe baza constatarii organelor de
constatare sa se sesizeze din oficiu, in masura in care, actele de constatare contin
date si informatii suficiente pentru ca organul de urmarire penala competenta sa se
sesizeze din oficiu. Dupa parerea mea, calificarea actelor de constatare asupra
modurilor generale autonome de sesizare din modurile de sesizare externe ar putea
afecta grav caracterul echitabil al procesului penal in ansamblul sau.
Ele nu pot fi atribuite organelor de urmarire penala decat in masura in care ele
contin date si informatii prin care sa rezulte ca s-a solicitat o fapta care ar putea
constitui infractiune. Iar in acest caz, ne gasim in situatia unei sesizari din oficiu,
daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 292 NCPP. De aceea, in pofida
acestor prevederi, eu imi mentin punctul de vedere pe care l-am evocat si sub codul
anterior, in sensul ca, aceste constatari ale organelor de constatare
constituie surse pentru organele de urmarire penala.
Va spuneam ca sursele de sesizare sunt multiple. Printre aceste surse, figureaza
si constatarea care este realizata de organele de constatare. Cu atat mai mult, cu
cat in privinta constatarii infractiunilor flagrante si codul de procedura penala actual
nu a considerat sa o includa in enumerarea generala, preliminara prevazuta de art.
288 (1). De aceea, daca actele de constatare a unei infractiuni flagrante nu pot
3

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

constitui un mod autonom, distinct de sesizare reprezentand o sursa pentru
sesizarea din oficiu. Cu atat mai mult, celalate acte de constatare care privesc
celalalte infractiuni, altele decat cele flagrante, nu ar putea constitui moduri
autonome de sesizare a organelor de urmarire penala. Acestea sunt modurile
generale de sesizare.
In privinta modurilor speciale exista doar o referire generala in art. 288 (2)
si (3), in care sunt enumerate sesizarea formulata de persoanele prevazute
de lege, autorizarea organului prevazut de lege, plangerea prealabila,
sesizarea comandantului in cazul infractiunilor savarsite de militari. Se
observa ca nu exista o reglementare distincta, nici a sesizarii formulate de
persoanele prevazute de lege (folosesc termenii acestui cod, chiar daca nu sunt de
acord) si nici pentru autorizare. Exista o reglementare distincta doar in ceea ce
priveste plangerea prealabila, care este cuprinsa in art. 295-298 CPP. Pentru
sesizare sau autorizare nu exista o reglementare. Ele sunt doar indicate. In
absenta unei reglementari, in cod, chiar in cuprinsul codului de procedura penala,
mai intai in ceea ce priveste sesizarea, sesizarea formulata de persoanele prevazute
de lege, in absenta unei reglementari exprese, explicite in care sa se arate din ce
consta sesizarea, sa se prevada cazurile de sesizare, sa se prevada conditiile de
forma, de fond ale sesizarii, pentru ca sesizarea sa poata produce efecte juridice. In
absenta unei reglementari exprese, nu gasesc o alta solutie, decat aceea ca
sunt aplicabile regulile comune, acelea ale dreptului comun in materia
sesizarii, si care sunt prevazute in art. 289, in materia plangerilor.
Eu consider ca, pentru a fi valabila sesizarea, trebuie sa fie scrisa, trebuie sa
provina de la persoana prevazuta de lege si trebuie sa indeplineasca
conditiile de forma si de fond pentru orice act de sesizare, conditii are sunt
prevazute pentru plangere in art. 289 CPP. Cu alte cuvinte, trebuie sa aiba
cuprinsul unei plangeri in absenta unei reglementari exprese. De asemenea
trebuie sa fie in forma scrisa. In privinta titularului sesizarii, in absenta unei
prevederi exprese, dupa parerea mea ea trebuie sa provina de la persoana
care este prevazuta in mod expres de lege. De asemenea, ea nu poate fi
formulata din oficiu, ci ea trebuie ceruta. Ea nu poate fi formulata din oficiu, ci
ea in principiu trebuie ceruta. In mod exceptional, in cazurile prevazute de
lege, ea poate fi formulata si din oficiu, insa in principiu ea trebuie solicitata.
Cererea apartinand organului de urmarire penala care este competent potrivit legii.
Va spuneam si la cursul anterior ca formularea din lege este deficitara. Va
spuneam ca art. 288 (2) nu se coreleaza cu art. 16 (1) lit. e din NCPP. Ali. 1 lit e
se refera la sesizarea organului prevazut de lege, iar art. 288 (2) la sesizarea
formulata de persoanele prevazute de lege. Care este formularea corecta? Niciuna.
Pentru ca sesizarea, dupa cum se poate observa din continutul reglementarilor
cuprinse in legile speciale, poate sa provina fie de la persoane, fie de la organe
care sunt prevazute de lege. Asa ca, in acest fel, formularea corecta poate fi
obtinuta prin imbinarea, prin combinarea celor doua texte. Sesizarea
trebuie sa provina de la persoana sau organul prevazut de lege, in mod
corect.
Astfel, pentru infractiunile prevazute pentru militari (incepem cu acestea)
exista o prevedere expresa in art. 288 (3)- sunt infractiuni savarsite de militari cele
prevazute in art. 413-417 din CP. Sesizarea comandantului pentru infractiunile
prevazute de legea privind prevederea si combaterea concurentei neloiale,
urmarirea se realizeaza fie la plangerea prealabila a persoanei vatamate,

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

fie la sesizarea camerei de comert si industriei sau la sesizarea
imputernicitilor din cadrul consiliului concurentei.
In cazul infractiunilor al navigatiei maritime si fluviale, infractiunile sunt
urmarite la sesizarea comandantului navei. Daca infractiunea este comisa de
comandantul navei, atunci infractiunile sunt urmarite la sesizarea proprietarului
navei. Iata reglementari speciale. Cand sesizarea are la baza initiativa titularului ei.
Insa sunt situatii in care sesizarea are la baza initiativa organului de urmarire
penala, cum este cazul infractiunilor savarsite de ministrii si de fostii ministrii
conform legii 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala cu modificari si
completari, potrivit careia in cazul ministrilor si a fostilor ministrii urmarirea se
poate realiza doar in urma unei cereri de urmarire formulata de camera deptatilor
sau senat, in situatia in care ministrul sau fostul ministru a avut o dubla calitate,
atat de membru al Guvernului, cat si membru al Parlamentului, dupa caz, deputat
sau senator, iar in caz contrar de presedintele Romaniei.
In aceasta situatie, cererea de urmarire pentru ministri si fosti ministri si ati
vazut cazul de la televizor, ati vazut ca este vorba despre un fost ministru care are
si calitate de deputat intr-o asemenea situatie este necesara obtinerea unei cerere
de urmarire, dar nu din partea presedintelui, ci chiar din partea camerei din care
face parte, datorita dublei calitati. In aceasta situatie initiativa nu mai apartine,
dupa caz, camerei din care face parte parlamentarul, ministrul sau fost ministru, si
respectiv presedintele tarii, ci initiativa apartine doar organului de urmarire penala.
Competenta de solicitare a sesizarii, apartine procurorului care efectueaza sau
care supravegheaza urmarirea penala, care inmaneaza in mod nemijlocit organului
competent. Cererea de urmarire, nu este doar o simpla sesizare a organelor, ci are
si natura juridica a unui aviz care reprezinta o conditie procedurala de incepere a
urmaririi penale in absenta careia nu se poate dispune inceperea urmaririi penale si
cu atat mai mult nu poate fi dispusa punerea in miscare a actiunii penale.
Autorizarea organului prevazut de lege este la fel ca sesizarea sub aspectul
naturii juridice atat in mod special de sesizare, cat si o conditie de punere in
miscare a actiunii penale. Ea are atat o natura procedurala cat si o natura
substantiala pentu ca in absenta autorizarii nu poate fi facuta tragerea la
raspunderea penala a persoanei care indeplineste calitatea ceruta de lege pentru
care este obligatorie obtinerea autorizarii organului prevazut de lege.
Autorizarea se cere in cazul membrilor Parlamentului, a deputatilor si a
senatorilor, pentru actele de urmarire penala care sunt strict determinate:
perchezitie, retinere, arestare preventiva, arest la domiciliu. De asememea se cere
pentru magistrati pe temeiul L303/2004 cu modificarile si completarile ulterioare
respectiv pentru procurori , judecatori, magistrati asistenti ai Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, la fel pentru actele determinate de urmarire: perchezitie
domiciliara, retinere, arestare preventive, arest la domiciliu.
La fel se cere autorizarea pentru urmarirea judecatorilor Curtii
Constitutionale conform Legii de organizare si functionare a Curtii Constitutionale,
Legea 47/1992 cu modificarile si completarile ulterioare pentru care se cere
autorizare din partea Parlamentului in vederea arestarii judecatorului. In
pofida faptului ca daca in privinta Legii 303/2004 exista o prevedere expresa in
privinta judecatorilor CC, L47/1992 nu a fost inca modificata. Dupa parerea mea
este necesara obtinerea unei autorizari nu numai in vederea formularii unei
propuneri de arestare preventiva, ci si in vederea formularii propunerii de luarea
masurii arestului la domiciliu actiunea fiind aceeasi.

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

La fel si in cazul Avocatul Poporului este necesar autorizarea din partea
Parlamentului Romaniei, inclusiv pentru urmarirea acestuia.
Totodata este necesar autorizarea a procurorul general, stiti bine, din materia
pentru penal, din partea generala, cu referire la procurorul general. In cazurile de
aplicare a principiului realitatii legii penale, adica a infractiunilor savarsite pe
teritoriul statului strain impotriva statului roman sau impotriva unui cetatean roman
autorizarea procurorulu general al parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie.
In toate cazurile, in absenta unei reglementari speciale, autorizarea trebuie sa
prezinte toate conditiile de forma si de fond care sunt prevazute pentru plangere cu
privire la care reglementarea are caracterul unui drept comun in materia sesizarii.
In privinta acestor moduri speciale de sesizare exista o reglementare noua
introdusa in Codul de procedura penala actual prin Legea 255/2013 in art. 2941
privind verificarile prealabile care sunt obligatorii. Astfel art 2941 prevede cu titlu
de principiu ca in toate cazurile in care este necesar sa se obtina
autorizarea organului prevazut de lege, precum si in toate cazurile in care
este necesar sa fie indeplinite o alta conditie prevazuta de lege, cum ar fi
sesizarea care trebuie sa provina de la organul prevazut de lege cum este cazul
cererii de urmarire, in aceste cazuri organul de urmarire penala competent are
obligatia de a efectua verificari prealabile solicitarii de autorizare sau alte
conditii prealabile obligatorii. Aceste verificari se situeaza intr-o etapa
extraprocesuala pentru ca rolul acestor verificari este de a justifica cererea,
solicitarea procurorului care efectueaza sau care supravegheaza urmarirea penala
de avizare sau de autorizare a declansarii urmaririi, al inceperii urmaririi.
Aceasta procedura prevazuta de art 2941 trebuie corelata si cu prevederile
cuprinse in art. 305 (1), care prevede ca inceperea urmaririi penale se poate
dispune exclusiv pe baza sesizarii daca din continutul sesizarii nu exista
nici un caz de impiedicare facand trimitere inclusiv la art 16 (1) lit. i din CPP
care prevede pentru cazurile expres prevazute de lege conditia unei autorizari. Ceea
ce inseamna ca daca nu s-a obtinut autorizarea nu se poate dispune
inceperea urmaririi penale, nici cu privire la o persoana , dar nici in rem,
pentru ca art 305 (1), vom vedea, reglementeaza procedura de incepere a
urmaririi penale in rem, adica cu privire la fapta. Nici macar cu privire la fapta nu se
poate incepe urmarirea penala daca nu este obtinuta autorizarea organului prevazut
de lege sau sesizarea organului prevazut de lege sau o alta conditie procedurala
pentru ca legea lasa loc si modificarilor viitoare.
In acest fel se poate spune ca nu s-a renuntat in totalitate la efectuare de acte
premergatoare obtinerii autorizarii in vederea inceperii urmaririi penale. De aceea
cererea, solicitarea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea
penala si care trebuie sa imbrace obligatoriu forma scrisa, trebuie sa fie insotita in
mod obligatoriu de un referat motivat in care sa fie cuprinse rezultatele acestor
verificari prealabile care reprezinta acte de investigatie in scopul convingerii
organului prevazut de lege sa dea autorizarea care este solicitata, in absenta careia
nu poate fi inceputa urmarirea penala.
Referatul intocmit de procuror este insotit de asemenea de toate inscrisurile
necesare pentru a convinge organul competent in vederea acordarii autorizarii. Cu
alte cuvinte, se creaza un material al dosarului, un material extraprocesual pe care
se intememiaza solicitarea procurorului , la care se face referire in cumprinsul
referatului si care poate sa contina informatii obtinute in urma efectuarii unor
asemenea activitati prin mijloacele prevazute de lege inclusiv cele rezultate din
6

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

declaratii al altor persoane, din alte dosare aflate in curs de cercetare, din procedee
probatorii utilizate in privinta altor persoane si pentru alte fapte sau chiar din
activitati de supraveghere tehnica autorizate, evident, in privinta altor persoane.
Toate aceste inscrisuri vor fi avute in vedere atunci cand se decide cu privire la
acordarea autorizarii .
Procedura de autorizare, nu am mai intrat in detalii, pentru ca nu este necesar,
priveste mai putin procedura penala. Vreau sa va spun doar ca procedura de
autorizare presupune o cercetare, care are loc in 2 etape. Mai intai in fata
unei comisii juridice din cadrul camerei din care face parte parlamentarul ,
dupa caz Camera deputatilor sau Senat, care se finalizeaza cu un aviz care
are doar caracter de recomandare, iar apoi in planul camerei din care face
parte parlamentarul cu posibilitatea asigurarii in mod obligatoriu a
audierii in plenul camerei a persoanei in privinta careia se solicita
autorizarea. De aceea e necesar sa fie indeplinita procedura de comunicare a
datei la care se dezbate cererea procurorului in plenul camerei pentru a se da
posibilitate persoanei la care se refera cererea sa fie audiata si cu ocazia audierii sasi expuna pozitia si sa-si faca apararea in fata plenului camerei in scopul obtinerii
unei respingeri a cererii. De asemenea, acordarea autorizarii este precedata de
un vot secret in urma caruia se va da o hotarare care din momentul
publicarii in Monitorul oficial este obligatorie si reprezinta actul
procedural care contine autorizarea prevazuta de lege de care este nevoie
pentru inceperea urmaririi penale. Cam atat despre sesizare si autorizare.
Plangerea prealabila este un mod special de sesizare, cel mai frecvent
intalnit in cazul infractiunilor de periculozitate redusa, cu privire la care legea
penala si legile speciale prevad expres ca sanctiunea penala nu poate fi pusa in
miscare decat daca exista plangerea prealabila a persoanei vatamate.Desi se
vorbeste doar de punerea in miscare a actiunii penale doresc sa subliniez ca nu e
vorba doar de punerea in miscare a actiunii penale, ci si de inceperea urmaririi
penale care nu poate fi dispusa fara plangere prealabila (unde legea o prevede
expres) .
In acest fel, plangerea prealabila reprezinta o exceptie de la principiul
oficialitatii procesului penal. Sub aspectul naturii juridice, plangerea prealabila
nu e doar mod de sesizare special, adica o conditie de procedura (procedurala), ci
este si o conditie substantiala de drept material de tragere la raspundere
penala - daca lipseste avem o cauza de inlaturare a raspunderii penale.
Ea se deosebeste de plangerea penala care este doar mod de sesizare si
care poate fi substituit cu orice alt mod de sesizare, care de asemenea poate fi
introdusa de persoana vatamata in cazurile in care actiunea penala se pune in
miscare din oficiu si care nu este obligatorie.
Caracterele plangerii prealabile
1) Caracter personal se poate formula doar de persoana vatamata, in
mod exceptional poate fi formulata si de mandatar cu conditia ca acesta sa fie
special.
De asemenea, daca persoana vatamata e lipsita de capacitate de exercitiu se
va formula de reprezentatul legal.
Daca persoana are capacitate de exercitiu restransa doar cu incuviintarea
persoanelor prevazute de legea civila.
7

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

Nu poate fi formulata prin substituit procesual. Daca este formulata de
sot sau de copilul major ea nu este valabila.
Plangerea prealabila in actuala reglementare poate fi formulata si de persoana
juridica prin reprezentant legal sau conventional.
2) Caracter obligatoriu plangerea prealabila are caracter obligatoriu cand
e prevazuta expres de legea penala. Acest caracter decurge din calificarea
plangerii prealabile atat ca mod de sesizare, cat si ca o conditie procedurala de
incepere a urmarii penale, respectiv de punere in miscare si exercitare a actiunii
penale. Ea este legata indisolubil de art. 16 (1) lit. e si g care contin cazuri de
impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale constand in lipsa plangerii
prealabile (e) si retragerea plangerii prealabile (g).
3) Caracter de indivizibilitate Poate fi activa sau pasiva.
E activa cand au fost vatamate mai multe persoane. In caz de pluralitate de
victime e suficient ca o singura persoana vatamata sa formuleze plangerea
prealabila pentru ca aceasta sa produca efecte in privinta tuturor persoanelor
vatame.
E posibil ca infractiunea sa fie savarsita de mai multe persoane
(coautori,complici). Atunci vom fi in prezenta indivizibilitatii pasive si introducerea
impotriva uneia din acele persoane va produce efecte cu privire la toate persoanele
presupuse ca au savarsit infractiunea.
Cum se explica acest caracter indivizibil? Se explica prin aceea ca ea priveste
fapta, nu persoana. Are caracter real.
4) Caractern netransmisibil nu poate fi transmisa mostenitorilor sau
succesorilor (la persoana juridica).
Decurge din caracterul personal al plangerii prealabile. Inseamna ca in
caz de deces al persoanei vatamate, plangerea prealabila nu poate fi preluata de
succesori.
Cu toate acestea decesul persoanei vatamate nu reprezinta caz de
impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale si nici caz de punere in
miscare a actiunii penale. Daca plangerea prealabila a fost depusa inainte ca
aceasta sa decedeze nu se poate dispune clasarea sau incetarea procesului penal,
doar decesul persoanei presupune ca a savarsit infractiunea duce la stingere, nu si
decesul persoanei vatamate.
Daca decesul a intervenit inainte ca persoana vatamata sa introduca
plangerea ea poate fi introdusa? Nu, nu mai exista titularul plangerii, care
e titularul plangerii.
Art. 157 (5) CP ofera urmatoarea solutie: daca la momentul decesului
nu a expirat termenul de introducere a plangerii prealabile, atunci
sesizarea se poate realiza din oficiu.
Plangerea prealabila poate fi introdusa doar la organul de urmarire
penala (organ de cercetare sau procurorul).
Continutul plangerii
Art. 295(3) face trimitere la dreptul comun, la art. 289 (1), (6), (8) si implicit la
alineatul (2) care reglementeaza cuprinsul. Astfel trebuie sa contina datele de
identitate ale titularului (nume,prenume,adresa,calitate, daca e persoana juridica:
8

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

sediul ,denumirea ,codul de inregistrare al acesteia, codul fiscal,numarul de
inmatriculare in Registrul Comertului,numele reprezentatului legal/conventional),
descrierea faptei, indicarea faptuitorului si mijloacelor de proba, daca sunt
cunoscute.
Desi legea nu prevede expres, intrucat plangerea prealabila nu e doar mod de
sesizare, ci e si conditie procedurala de punere in miscare a actiunii penale si
implicit de incepere a urmarii penale dupa parerea mea, plangerea prealabila
trebuie sa contina manifestarea neechivoca a persoanei vatamate de solicitare
a urmarii penale pentru fapta cu privire la care a formulat plangerea.
Aceasta poate sa rezulte din insasi descrierea faptei, dar si solicitarea expresa a
persoanei vatamate in cuprinsul plangerii. Desi Codul nu mai prevede expres, dupa
parerea mea in cuprinsul plangerii, persoana vatamata poate indica si
prejudiciul suferit prin fapta pentru care face plangerea, cuantumul
acestuia, putand solicita si obligarea persoanei faptuitoare la repararea
prejudiciului. Aceasta solicitare nu poate produce efecte decat dupa inceperea
urmaririi penale si punerea in miscare a actiunii penale.
Plangerea prealabila nu poate avea ca efect inceperea urmarii
penale in mod automat. Inceperea urmarii penale se poate realiza in conditiile
art. 305.
Titularul este persoana vatamata. In cazul in care aceasta are capacitate
de exercitiu restransa sau fara capacitate, precum si atunci cand reprezentatul e
faptuitorul actiunea penala poate fi pusa si din oficiu, ne gasim in prezenta unei
proceduri alternative, adica fie la plangere prealabila, fie in urma unei sesizari din
oficiu. In aceasta situatie ne gasim in prezenta unei proceduri alternative, adica fie
la plangerea prealabila, fie in urma unei sesizari din oficiu.
Ce se intampla in situatia in care actiunea penala este pusa in miscare
din oficiu, tinand cont de imprejurarea ca actiunea penala intr-o asemenea situatie
poate fi pusa in miscare din oficiu, doar daca persoana vatamata nu si-a
exprimat optiunea de a formula plangere prealabila.
Este vorba de persoane fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate
de exercitiu restransa sau cazul in care faptuitorul este reprezentantul
persoanei juridice. Cand se prevede in art. 157 (4) CPP ca actiunea penala
poate fi pusa in miscare si din oficiu, punerea in miscare din oficiu fiind
conditionata de pasivitatea persoanei vatamate. Intr-o asemenea situatie,
retragerea plangerii prealabile de catre persoana vatamata mai produce
efecte in conditiile art. 16 (1) lit. g din CPP.
Dupa parerea noastra, retragerea plangerii prealabile intr-o asemenea
situatie este posibila chiar daca actiunea penala a fost pusa in miscare din
oficiu insa cu respectarea conditiei prevazute de art. 158 CP care prevede ca
retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie insusita de procuror.
Care este actul procedural de insusire de catre procuror a retragerii plangerii
prealabile a persoanei vatamate intr-o asemenea situatie? Legea nu contine nicio
prevedere. In absenta unei prevederi, consideram ca insusirea retragerii plangerii
prealabile de catre procuror trebuie considerata ca inclusa in solutia de clasare pe
care o poate dispune procurorul intr-o asemenea situatie. Daca procurorul
claseaza cauza in urma retragerii plangerii inseamna ca si-a insusit
retragerea plangerii prealabille.
Termenul de introducere a plangerii prealabile.

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

In privinta termenului, art. 296 (1) CPP contine o modificare fata de codul
anterior, in sensul ca termenul este de 3 luni si curge din momentul in care
persoana vatamata afla despre savarsirea presupusei infractiuni si despre
savarsirea faptelor.
Se poate observa ca fata de CPP Anterior s-a majorat termenul de la 2 luni la 3
luni si de asemenea s-a modificat si momentul de cand curge acest termen si
anume in loc de momentul in care persoana vatamata a aflat cine este faptuitorul
cu momentul de cand persoana vatamana a aflat despre savarsirea faptei. Care
este explicatia acestei modificari in ceea ce priveste momentul de cand curge
termenul de introducere a plangerii prealabile. Explicatia rezida in insasi natura
juridica a plangerii prealabile, care priveste fapta in materialitatea ei si nu persoana.
De aceea nici implicarea faptuitorului nu este obligatorie, decat daca acesta este
cunoscut.
Plangerea prealabila este valabila fara o proindicare a faptuitorului,
situatie in care indentificarea faptuitorului se realizeaza de catre organul de
urmarire penala, verificarea persoanei se realizeaza de catre organul de urmarire
penala.
In cazul in care persoana este fara capacitate de exercitiu, termenul de
trei luni incepe sa curga din momentul in care reprezentatul legal al
persoanei vatamate a luat la cunostinta despre savarsirea faptei.
Ce se intampla daca faptuitorul este chiar reprezentantul legal al
persoanei vatamate? Intr-o asemenea situatie termenul de trei luni incepe sa
curga din momentul in care noul reprezentant al persoanei vatamate
desemnat a luat cunostinta despre savarsirea faptei.
Care este natura juridica a termenului de 3 luni? Sunt doua opinii
exprimate, intr-o opinie termenul ar fi procedural, intr-o alta opinie este un termen
substantial. Dupa parerea noastra este un termen procedural a carui
nesocotire atrage decaderea din exercitiului dreptului de a formula
plangerea.
Acest termen este susceptibil de suspendare in cazul in care persoana
vatamata/ faptuitorul/ persoana presupusa recurg la un mediator, cand
termenul se considera suspendat pe toata perioada in care se parcurge procedura
medierii in fata unui mediator, urmand ca la finalul procedurii cursul acestui
termen sa fie reluat tinand cont de perioada scursa inainte de suspendare.
In privinta plangerii prealabile gresit indreptate, ea se considera in termen si
este valabila, daca a fost introdusa in termen la organul judiciar necompetent.
De asemenea, in material plangerii penale este reluata prevederea existenta in
material plangerii penale potrivit careia plangerea gresit indreptata la organul
de urmarire penala/instant de judecata se trimite pe cale administrativa la
organul de urmarire penala competent.
Obligatiile organului de urmarire penala in cazul plangerii prealabila
Primind plangerea prealabila, organul de urmarire penala are mai intai toate
obligatiile pe care le are organul de urmarire penala atunci cand primeste
o sesizare si anume, mai intai isi verifica competenta.
1. Verificarea competentei.
Daca nu este competent organul de cercetare penala sesizeaza procurorul in
vederea trimiterii organului judiciar competent potrivit legii.
De asemenea verifica daca s-au respectat conditiile privind forma si
termenul de introducere a plangerii.
10

Procedura penala- parte speciala. Cursul 2- partea 1- Gheorghita Mateut

In privinta conditiilor de forma, in absenta unei prevederi exprese, dupa
parerea mea persoana vatamata ar trebui chemata in vederea completarii plangerii.
Parerea mea este ca, in situatia in care organul de urmarire penala constata ca
plangerea nu indeplineste conditiile prevazute de lege sau descrierea faptei este
incompleta nu trebuie sa restituie plangerea persoanei vatamate. Are obligatia sa o
cheme si sa procedeze la revederea plangerii.
Ce se intampla insa daca plangerea este introdusa tardiv? Intr-o
asemenea situatie cand se depaseste termenul de 3 luni, organul de cercetare
penala inainteaza o propunere de clasare, iar procurorul daca apreciaza ca
plangerea este introdusa tardiv da o ordonanta prin care dispune
clasarea.
2. Organul de urmarire penala este obligat sa verifice conform daca
exista o cauza de impiedicare a exercitarii actiunii penale. Art.
294
In cazul in care constata existenta unei cauze de impiedicare rezultata chiar din
plangerea prealabila, organul de cercetare penala intocmeste o propunere de
clasare care o inainteaza procurorului care daca apreciaza intemeiata propunerea
da o ordonanta de clasare.
3. Prevedere particulara: atunci cand din cuprinsul actelor de urmarire
penala efectuate, organul de urmarire penala constata ca este
vorba de o infractiune pentru care este necesara plangerea
prealabila si aceasta nu exista, cheama persoana vatamata si o
intreaba daca intelege sa faca plangere.
Daca persoana vatamata arata ca doreste sa faca plangere prealabila,
manifestarea de vointa este consemnata intr-o declaratie a organelor de urmarire
penala si atunci urmarirea penala va continua.
Daca persoana vatamata nu doreste sa depuna plangere prealabila, atunci
organul de cercetare penala inaintea procurorului propunere de clasare, care poate
da o ordonanta de clasare.
Cand este posibila o asemenea situatie? Pentru ca art. 297 nu face nicio
precizare Cand se impune schimbarea incadrarii juridice cu o infractiune pentru
care este necesara plangerea prealabila.
In sfarsit, art. 298 reglementeaza procedura in cazul unei infractiuni
flagrante.
In cazul in care infractiune este flagranta constatarea infractiunii
flagrante este obligatorie, in toate cazurile, inclusiv in cazurile in care este
necesara o plangere prealabila a persoanei vatamate.
Intr-o asemenea situatie se procedeaza la fel si anume organul de urmarire
penala cheama persoana vatamata si o intreaba in mod expres daca
formuleaza sau nu plangere prealabila.
Daca depune plangere prealabila continua urmarirea penala, daca nu organele
de cercetare penala inainteaza procurorului actele incheiate si o propunere de
clasare. Procurorul, daca sunt indeplinite conditiile dispune clasarea prin ordonanta.
Cu aceasta am epuizat etapa de sesizare a organelor de urmarire penala care
precede in mod obligatoriu urmarirea penala.

11