Livrarea supravegheată – tehnică specială de supraveghere şi cercetare în cazul infracţiunilor

privind traficul ilicit de droguri / C.-E. Ştefan. În: Dreptu), 2012, nr.6, pag. 198;

***

ABSTRACT
The success of the states global fight against illicit drug trafficking requires effective
international cooperation in the judicial sphere. Controlled drug delivery method involves
cooperation of several countries to identify, to land and hold liable in criminal terms the
drug traffickers who carry out criminal activity or part of this activity in several states.
Throughout the article, the author makes a critical examination of national legislation and
judicial practice in the field of controlled drug delivery institution.
Keywords: special techniques; surveillance; investigation; controlled delivery; illicit
drug trafficking.

1. Noţiuni introductive privitoare la necesitatea tehnicilor speciale de supraveghere şi

cercetare. În condiţiile în care persoanele care săvârşesc infracţiuni utilizează în mod frecvent
mijloace sofisticate pentru a împiedica tragerea lor la răspundere penală, iar modurile de operare
folosite sunt într-o permanentă evoluţie, singura posibilitate pentru organele judiciare de a
combate un fenomen infracţional este de a avea la îndemână instrumente care să le permită o
reacţie promptă, adaptată noilor provocări.
Principalele tehnici speciale de supraveghere şi cercetare au fost reglementate în cuprinsul
Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate1, în cadrul art.20,
intitulat “Tehnicile de anchete speciale”, recomandându-se statelor implementarea mecanismelor
de acţiune a acestora. În cadrul acestor tehnici, se regăsesc livrarea supravegheată 2,
supravegherea electronică sau alte forme de supraveghere şi operaţiunile de infiltrare, de către
autorităţile competente ale statului pe teritoriul său în vederea combaterii eficiente a
criminalităţii organizate. În ceea ce priveşte instituţia livrării supravegheate, art.20 pct.4 din
convenţia amintită prevede că “livrările supravegheate la care s-a hotărât să se recurgă la nivel
internaţional pot include, cu consimţământul statelor părţi respective, metode de interceptare a
mărfurilor şi de autorizare a urmăririi dirijării lor, fără modificare sau după sustragerea ori
înlocuirea în întregime sau în parte a acestora”.
În cuprinsul capitolului I din Recomandarea Rec (2005) 10 3 a Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei privind “tehnicile speciale de investigare” în cazul infracţiunilor grave,
inclusiv actele de terorism, tehnicile speciale de investigare sunt definite ca fiind “tehnicile
aplicate în contextul investigaţiilor penale în scopul depistării şi anchetării unor crime grave şi
suspecţilor, menite să colecteze informaţii astfel încât să nu alarmeze persoanele vizate”.
Tehnicile speciale de investigare trebuie utilizate de organele judiciare în conformitate cu
respectarea unor principii fundamentale, respectiv principiul legalităţii, principiul respectării
drepturilor persoanelor, principiul utilităţii şi proporţionalităţii acestor mijloace 4.
Aceste tehnici sunt necesare în cazul investigării criminalităţii organizate de către organele
judiciare, însă amestecul în viaţa privată şi gradul acestui amestec trebuie să fie necesar,
proporţionat şi însoţit de garanţii procedurale suficiente în ceea ce priveşte efectuarea şi
autorizarea lor, pentru a asigura că ele nu sunt utilizate în mod arbitrar, imprevizibil şi
necontrolat.
În mod tradiţional, poliţia judiciară acţiona în mod reactiv, adică urmare a comiterii unei
infracţiuni ce era denunţată de către partea vătămată sau de către terţe persoane. Această schemă
subzistă în cazul multor infracţiuni. În schimb, ea nu mai este valabilă în domeniul criminalităţii
organizate, în care toate părţile implicate au un beneficiu, infracţiunile comise fiind consensuale.
De fapt, în acest domeniu, poliţia nu este informată, întrucât “victimele” sunt în acelaşi timp
autori. Prin urmare, din momentul în care se află în posesia anumitor indicii vagi, poliţia nu
poate descoperi faptele decât cu ajutorul unor probe mai puţin clasice, cum sunt plasarea de
microfoane în spaţii private, interceptarea sau înregistrarea comunicărilor sau cu ajutorul
informatorilor infiltraţi sau al agenţilor provocatori5.
În cadrul activităţilor specifice pe care le desfăşoară în vederea documentării activităţilor
infracţionale ale grupărilor de infractori, în ultima perioadă de timp, organele de urmărire penală
utilizează cu frecvenţă sporită tehnicile speciale de investigare. Principalele tehnici speciale de
investigare folosite de organele de urmărire penală în activitatea de prevenire şi combatere a
infracţiunilor circumscrise criminalităţii organizate sunt operaţiunile de infiltrare a
investigatorilor sub acoperire, interceptările şi înregistrările audio sau video, reţinerea datelor
generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, livrarea
supravegheată, punerea sub supraveghere a conturilor bancare, conservarea imediată a datelor
informatice ori a datelor referitoare la traficul informaţional. În principiu, folosirea acestor
tehnici de investigare este propusă de organele poliţiei judiciare şi autorizată de procuror.

2. Reglementarea livrării supravegheate în legislaţia internă, până la data adoptării

noului Cod de procedură penală. Datorită diversificării modalităţilor de comitere a infracţiunilor
din sfera traficului ilicit de droguri, s-a impus cu necesitate introducerea în legislaţia naţională a
unor noi instituţii, menite să sporească şi posibilităţile organelor judiciare în descoperirea,
cercetarea şi combaterea acestui fenomen.
Astfel, legea specială (Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri6, cu modificările şi completările ulterioare) reglementează în cadrul
capitolului III “Dispoziţii procedurale” unele aspecte privitoare la tehnicile speciale de anchete,
respectiv livrarea supravegheată, investigatorii acoperiţi, procurarea de droguri, substanţe
chimice esenţiale şi precursori de către poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţionează
ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora, accesul pe o perioadă determinată la
sistemele de telecomunicaţii sau informatice.
În accepţiunea Legii nr.143/2000, expresia livrare supravegheată are următorul înţeles:
“metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul
procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării de droguri ori
precursori, suspecţi de a fi expediaţi ilegal, sau de substanţe care au înlocuit drogurile ori
precursorii, în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor
implicate în aceste activităţi” [art.1 lit.g)].
Art.20 din acelaşi act normativ cuprinde referiri exprese, însă destul de lacunare şi cu
caracter general, cu privire la instituţia livrării supravegheate. Astfel, textul de lege dispune că
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza, la solicitarea instituţiilor
sau organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate, cu sau fără substituirea totală a
drogurilor ori a precursorilor.
Cadrul legal intern privind reglementarea instituţiei livrării supravegheate a fost completat
prin dispoziţiile cuprinse în cadrul Legii nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii organizate7, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, în capitolul al IV-lea
al actului normativ au fost reglementate aspecte privitoare la dispoziţii procedurale, necesare
desfăşurării în condiţii optime a activităţilor de combatere a criminalităţii organizate.
Articolul 16 alin.(1) din Legea nr.39/2003 prevede că procurorul desemnat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza, la solicitarea
instituţiilor sau a organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate, cu sau fără
sustragerea sau substituirea totală ori parţială a bunurilor care fac obiectul livrării.
Din analiza dispoziţiilor legale, reies următoarele aspecte:
a) Prin adoptarea Legii nr.39/2003, legiuitorul a extins aria bunurilor care pot face obiectul
livrării supravegheate, în acord cu dispoziţiile art.2 lit.i) din Convenţia Naţiunilor Unite
împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, fără însă a le enumera sau delimita.
Considerăm că era necesară o redefinire a activităţii de livrare supravegheată, care să cuprindă şi
bunurile care fac obiectul livrării, întrucât potrivit dispoziţiilor Legii nr.143/2000 pot face
obiectul livrării supravegheate numai drogurile ori precursorii, suspecţi de a fi expediaţi ilegal,
sau substanţele care au înlocuit drogurile ori precursorii.
b) Operaţiunea de livrare supravegheată se poate realiza cu sau fără sustragerea sau
substituirea totală ori parţială a bunurilor care fac obiectul livrării, spre deosebire de dispoziţiile
cuprinse în Legea nr.143/2000, care reglementează că livrarea supravegheată se realizează cu sau
fără substituirea totală a drogurilor ori a precursorilor. În acest context, reiese că substituirea
drogurilor ori a precursorilor în cadrul unei livrări supravegheate nu poate fi decât una totală8, şi
nu parţială.
Articolul 16 alin.(2) din Legea nr.39/2003 întregeşte cadrul legal privitor la autorizarea
livrării supravegheate, reglementând faptul că ordonanţa motivată a procurorului trebuie să
cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art.203 C.pr.pen.9, următoarele: indiciile temeinice
care justifică măsura şi motivele pentru care măsura este necesară; detalii cu privire la bunurile
care fac obiectul livrării supravegheate şi, după caz, la bunurile care urmează a fi sustrase ori
substituite, precum şi la bunurile care urmează a le înlocui pe acestea; timpul şi locul efectuării
livrării sau, după caz, itinerarul ce urmează a fi parcurs în vederea efectuării livrării, dacă acestea
sunt cunoscute; datele de identificare a persoanelor autorizate să supravegheze livrarea.
Partea finală a art.16 din acelaşi act normativ cuprinde o reglementare cu caracter
imperativ, care impune imposibilitatea autorizării efectuării livrărilor supravegheate în cazul în
care prin acestea s-ar pune în pericol siguranţa naţională, ordinea sau sănătatea publică.
Dispoziţii cu privire la metoda livrării supravegheate au fost introduse şi în cuprinsul Legii
nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată 10. Astfel,
art.180 alin.(1) din acest act normativ prevede că autorităţile judiciare române competente vor
autoriza, la cerere, în condiţiile legii române, livrări supravegheate, în cadrul unor proceduri
penale privind infracţiuni care pot da loc la extrădare. De asemenea, s-a reglementat faptul că
livrările supravegheate se derulează potrivit prevederilor legii române [art.180 alin.(2)].

3. Reglementarea livrării supravegheate în noul Cod de procedură penală. Pentru crearea

unui cadru legislativ modern în materia tehnicilor speciale de supraveghere şi cercetare, noul
Cod de procedură penală11 a reglementat în cuprinsul său principalele tehnici speciale de
anchete, prevăzute până la momentul adoptării sale în diferite legi speciale 12. În vederea
respectării dreptului la viaţă privată şi la corespondenţă, noul Cod de procedură penală instituie
reguli procedurale în materia tehnicilor speciale de supraveghere şi cercetare, care să satisfacă
cerinţele de accesibilitate, previzibilitate şi proporţionalitate.
Astfel, în cuprinsul capitolului IV intitulat “Tehnici speciale de supraveghere sau
cercetare”, din cadrul titlului IV intitulat “Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii”,
sunt calificate şi definite drept tehnici speciale de supraveghere sau cercetare: a) interceptarea
convorbirilor şi comunicărilor; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio
sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; e) obţinerea listei
convorbirilor telefonice; f) reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale; g)
solicitarea şi obţinerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzacţiile financiare, precum şi a
datelor financiare ale unei persoane; h) utilizarea investigatorilor sub acoperire; i) constatarea
unei infracţiuni de corupţie sau a încheierii unei convenţii; j) livrarea supravegheată; k)
identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaţii sau a
unui punct de acces la un computer.
În toate cazurile de autorizare a acestor măsuri, actul normativ impune necesitatea
existenţei unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, respectarea
principiului subsidiarităţii – fiind reliefat caracterul de excepţie al ingerinţei în dreptul la viaţă
privată – precum şi a principiului proporţionalităţii măsurii cu restrângerea dreptului la viaţă
privată, prin raportare la particularităţile cauzei, la importanţa informaţiilor sau a probelor ce
urmează a fi obţinute ori la gravitatea infracţiunii.
În accepţiunea noului Cod de procedură penală, livrarea supravegheată, definită în cadrul
art.138 alin.(12), reprezintă tehnica de supraveghere şi cercetare prin care se permite intrarea,
tranzitarea sau ieşirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinţa cărora există o suspiciune cu
privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea
autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracţiuni sau al identificării persoanelor
implicate în săvârşirea acesteia.
În cadrul art.151 din cadrul noului Cod de procedură penală se reglementează autorizarea
şi realizarea livrării supravegheate, ca tehnică specială de supraveghere şi cercetare.
Autorizarea livrării supravegheate se realizează, prin ordonanţă, de către procurorul care
supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituţiilor sau organelor
competente13. Noul Cod de procedură penală nu prevede care sunt aceste instituţii sau organe
competente care pot solicita autorizarea livrării supravegheate.
Cazurile în care poate fi autorizată livrarea supravegheată sunt următoarele: a) atunci când
descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal de droguri, arme, obiecte
furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani şi alte obiecte care
rezultă din activităţi ilicite ori obiecte utilizate în scopul comiterii de infracţiuni nu ar putea fi
făcută în alt mod sau ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol
pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
b) dacă descoperirea ori dovedirea infracţiunilor săvârşite în legătură cu livrarea de
transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibilă ori foarte dificilă în alt mod.
Articolul 151 alin.(3) din noul Cod penal instituie unele obligaţii în sarcina procurorului
care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, livrarea supravegheată putând fi realizată
numai în condiţiile în care procurorul ia măsuri şi se asigură ca autorităţile statelor tranzitate14:
a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect şi cu
ieşirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de
către autorităţile competente;
c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliţie sau alte autorităţi de stat
competente sunt înştiinţate în ceea ce priveşte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor
acuzate de infracţiuni care au constituit obiectul tehnicii speciale de cercetare.
Ordonanţa procurorului prin care se autorizează livrarea supravegheată trebuie să cuprindă
următoarele date şi informaţii: numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute,
dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să intre, să tranziteze sau să iasă
de pe teritoriul ţării, modalităţile în care va fi efectuată supravegherea. De asemenea, procurorul
trebuie să emită câte o ordonanţă pentru fiecare livrare supravegheată dispusă.
Autoritatea desemnată să pună în aplicare livrarea supravegheată este fie poliţia, fie o altă
autoritate competentă15. Potrivit dispoziţiilor cuprinse în legi speciale, instituţiile abilitate să
participe la efectuarea livrărilor supravegheate sunt Poliţia Română16 şi autoritatea vamală17.
Procurorul stabileşte, coordonează şi controlează modul de punere în aplicare a livrării
supravegheate. De asemenea, suntem de părere că deciziile privind finalizarea, întreruperea sau
continuarea livrării supravegheate sau alte asemenea decizii trebuie să fie luate de procuror din
oficiu sau după consultarea autorităţilor care au solicitat efectuarea livrării supravegheate, numai
în cazul în care solicitarea vine din partea unui organ abilitat străin.
Organele desemnate să pună în aplicare livrarea supravegheată au obligaţia de a întocmi, la
finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul României, un proces-verbal cu privire la
activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului. Deşi legislaţia internă nu cuprinde
dispoziţii referitoare la conţinutul procesului verbal, considerăm că acesta trebuie să conţină date
privind punctul de ieşire din ţară al transportului, cantitatea şi tipul drogurilor sau precursorilor
care au tranzitat teritoriul României, precum şi existenţa unor eventuale incidente înregistrate pe
parcursul operaţiunii.

4. Concluzii şi propuneri de lege ferenda. Prin realizarea livrării supravegheate, organele

judiciare amână arestarea transportatorilor şi confiscarea drogurilor transportate de aceştia, în
vederea supravegherii itinerariului urmat şi a identificării persoanelor implicate în primirea şi/sau
distribuirea transportului, aceste persoane rămânând în caz contrar necunoscute organelor
judiciare. Livrarea supravegheată este o operaţiune dificilă, întrucât autorităţile competente din
ţările destinatare ale transportului ilegal de droguri nu sunt în general informate cu privire la
transport decât după ce acesta este în curs de desfăşurare ori când a ajuns deja pe teritoriul
respectivului stat. Astfel, există suficiente premise ca autorităţile din statul de destinaţie să nu
deţină suficiente detalii cu privire la itinerariul urmat de transportul ilegal de droguri, existând
riscul pierderii acestuia. Metoda livrării supravegheate este eficientă în special în următoarele
situaţii: traficul de droguri pe cale maritimă, trimiterile de droguri prin colete poştale sau bagaje
neînsoţite etc. Pentru eficientizarea operaţiunilor de livrare supravegheată, este necesar ca statele
să adopte legislaţie internă şi proceduri operaţionale care să permită desfăşurarea în bune condiţii
a operaţiunilor, precum şi să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale de cooperare judiciară
în materie penală şi poliţienească, care să includă şi domeniul livrării supravegheate.
Din practica judiciară, a reieşit faptul că livrarea supravegheată poate cunoaşte două forme:
a) livrarea supravegheată sau monitorizată, în cadrul căreia autorităţile desemnate să pună în
aplicare livrarea supravegheată controlează operativ transportul de droguri, fără să intervină în
mod direct dacă nu sunt întrunite condiţiile de urgenţă, şi b) livrarea supravegheată sau
controlată, în cadrul căreia autorităţile desemnate să pună în aplicare livrarea supravegheată
intervin şi capturează drogurile sau precursorii, le expertizează şi substituie total sau parţial, după
care le permite să circule pe ruta de trafic, pentru identificarea şi probarea activităţii infracţionale
a tuturor membrilor grupului infracţional. Pentru aceste considerente, suntem de părere că este
necesară o astfel de distincţie care să fie reglementată în legea specială.
O lacună importantă a legislaţiei interne o constituie faptul că nici în legile speciale în
cuprinsul cărora se reglementează instituţia livrării supravegheate, dar nici în noul Cod de
procedură penală, nu se face referire la posibilitatea ca echipamentele destinate unui laborator
pentru producerea drogurilor să facă obiectul unei livrări supravegheate.
De asemenea, cadrul juridic intern în domeniul livrării supravegheate interzice autorizarea
efectuării acestei activităţi în cazul în care prin aceasta s-ar pune în pericol siguranţa naţională,
ordinea sau sănătatea publică, fără a se face referire la potenţialul pericol asupra vieţii sau
sănătăţii persoanei. În acest context, putem exemplifica situaţia în care un cărăuş transportă
droguri în interiorul corpului său, autorizarea efectuării unei livrări supravegheate în acest caz
putând pune în pericol viaţa sau sănătatea acestuia, deoarece capsulele cu droguri îngurgitate se
pot deteriora şi drogurile pot ajunge în organism, provocând afectarea gravă a sănătăţii sau chiar
decesul persoanei.
Tot astfel, – este necesară reglementarea expresă a situaţiilor în care o livrare
supravegheată autorizată pe teritoriul României poate fi întreruptă. O situaţie ar putea fi în cazul
în care există riscul pierderii transportului, în acest caz făptuitorii fiind prinşi de autorităţile
române competente să pună în aplicare livrarea supravegheată, iar drogurile să fie confiscate.
Legislaţia internă nu prevede expres dacă agenţiile de aplicare a legii din alte ţări pot
desfăşura activităţi sub acoperire pe teritoriul ţării noastre în cazul unei livrări supravegheate. De
aceea, considerăm că se impune modificarea şi completarea legislaţiei interne, prin introducerea
unei prevederi prin care să se permită ofiţerilor străini să desfăşoare activităţi sub acoperire în
cadrul unor echipe comune de anchetă, conduse de un reprezentant al autorităţii judiciare române
competente.

________________________
* e-mail: stefan.cristian@yahoo.com
1 Adoptată la New York, la 15 noiembrie 2000, ratificată de ţara noastră prin Legea nr.565/ 2002, publicată
în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.813 din 8 noiembrie 2002.
2 Potrivit art.2 lit.i) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate,
“expresia livrare supravegheată se referă la metoda care constă în permiterea trecerii pe teritoriul unuia sau mai
multor state a unor expedieri ilicite ori suspecte de a fi ilicite, cu ştirea şi sub controlul autorităţilor competente ale
acestor state, în vederea anchetării unei infracţiuni şi identificării persoanelor implicate în săvârşirea ei”.
3 Disponibilă la adresa http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/economiccrime/Rec_2005_10.pdf.
 4 A se vedea I.Dascălu (coordonator) ş.a., Organizaţia criminală a drogurilor, Editura Sitech, Craiova, 2008,
p.322.
5 A se vedea J.Pradel, Droit penal compare, troisieme edition, Dalloz, 2008, p.320.
6 Publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.362 din 3 august 2000.
7 Publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.50 din 29 ianuarie 2003.
8 Drogurile nu pot fi înlocuite atunci când legislaţia ţării destinatare prevede că acestea trebuie să fie livrate
în întregime sau numai în parte, iar înlocuirea substanţelor este imposibilă, având în vedere natura mijlocului de
ascundere sau volumul expediţiei. Legislaţia italiană, de exemplu, nu permite înlocuirea unor cantităţi foarte mari de
droguri, pentru a se evita compromiterea administrării dovezilor. Legislaţia olandeză permite înlocuirea drogurilor
cu substanţe având aceleaşi caracteristici, atâta timp cât substituţia nu compromite natura integrală a mărfii. În
Germania, dacă acest stat este ţara de destinaţie a traficului ilicit de droguri, legea permite ca drogurile să fie total
sau parţial înlocuite. În cursul operaţiunii, trebuie luate măsuri pentru a se asigura că schimbul este certificat.
9 Legea nr.29/1969 – Codul de procedură penală, publicată în “Buletinul oficial” nr.145 din 12 noiembrie
1968 şi republicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi
completările ulterioare.
10 Publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.594 din 1 iulie 2004 şi republicată în “Monitorul
oficial al României”, partea I, nr.377 din 31 mai 2011.
11 Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în “Monitorul oficial al României”,
partea I, nr.486 din 15 iulie 2010.
12 Cadrul juridic intern permite folosirea, de către autorităţile judiciare competente, a unor tehnici de anchete
speciale precum livrările supravegheate. În legislaţia internă, se regăsesc referiri exprese la livrările supravegheate în
cadrul Legii nr.302/2004, Legii nr.143/2000, Legii nr.39/2003, Legii nr.218/2002 privind organizarea şi
funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în “Monitorul oficial al
României”, partea I, nr.305 din 9 mai 2002.
13 Pentru obţinerea autorizaţiei, organele abilitate trebuie să comunice procurorului o solicitare motivată de
efectuare a unei livrări supravegheate, conţinând date şi informaţii referitoare la: mijlocul de transport folosit şi
modul de disimulare a drogurilor sau precursorilor; modalitatea de substituire a drogurilor sau precursorilor, dacă
este cazul; legislaţia în domeniu din România sau din ţara solicitantă; utilizarea aparaturii tehnice de supraveghere a
transportului ilicit (GPS, emiţător etc.); canalele de comunicare între forţele participante la acţiune; identitatea
suspecţilor implicaţi în transportul de droguri, ce face obiectul livrării supravegheate; numele ofiţerilor de poliţie
care participă la acţiune şi dacă aceştia sunt autorizaţi să poarte armament; agenţii acoperiţi români sau străini care
eventual sunt infiltraţi în caz, în situaţia în care legea permite; ofiţerii de contact din ţările vecine care vor preda ori
prelua obiectivul în cazul tranzitării României; situaţiile în care livrarea supravegheată se poate finaliza pe teritoriul
României; orice alte date şi informaţii ce prezintă interes operativ. Pentru detalii, a se vedea G.-M.Ţical,
Metodologia investigării infracţiunilor conexe crimei organizate, Editura Centrului-Tehnic Editorial al Armatei,
Bucureşti, 2008, p.188.
14 Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care un tratat internaţional la care România este parte are
dispoziţii contrare.
15 Punerea în aplicare a livrării supravegheate de către autorităţile desemnate nu constituie infracţiune.
16 Art.32 alin.(1) din Legea nr.218/2002 “Pentru combaterea infracţiunilor săvârşite în condiţiile crimei
organizate ori în interesul urmăririi penale poliţia poate utiliza metoda livrării supravegheate”.
17 Potrivit dispoziţiilor art.14 alin.(2) lit.g) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările
şi completările ulterioare, publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.350 din 19 aprilie 2006,
autoritatea vamală poate participa, în condiţiile legii, la realizarea livrărilor supravegheate.