REFERAT

Actele de sesizare ale organelor de urmărire penală

Drept processual penal

Moldova, 2018
 Introducere

Pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, organele de urmărire penală trebuie să ia

cunoştinţă de infracţiunile care s-au săvârşit şi cu privire la fiecare făptuitor. Pe cale de consecinţă,
activitatea de urmărire penală, respectiv declanşarea ei nu se pot realiza decât după încunoştinţarea
organelor de urmărire penală. Respectiv, sesizarea organelor de urmărire penală reprezintă acel element
dinamizatorii care impulsionează întreaga activitate de urmărire şi de judecată din cadrul procesului penal
român. În cadrul acestei lucrări vom examina actele de sesizare ale organelor de urmărire penală. Mai
întîi vom prezenta clasificarea acestora apoi vom examina în detalii mourile generale și cele seciale de
sesizare ale organelor de urmărire penală. Ultima parte a lucrării va prezenta concluziile.

Generalități privind sesizarea organelor de urmărire penală

Sesizarea este un act procesual prin care subiectul îndreptăţit se adresează organului judiciar cu
solicitarea activităţilor pe care legea i le conferă ca atribuţii funcţionale. Aceasta, presupune
încunoştinţarea mai mult sau mai puţin completă, a organului de urmărire penală despre săvârşirea unei
infracţiuni şi obligarea lui la efectuarea activităţilor prevăzute de lege pentru realizarea obiectului
urmăririi penale (art. 200 Cod procedură penală). Sesizarea nu are doar rorul de a informa organele
judiciare, ci reprezintă, în acelasi timp, și justificarea legală a tuturor activitatilor procesuale și
procedurale care cad în competenta organului judiciar. Asadar, sesizarea reprezintă o cerinta de stricta
legalitate a procesului penal. Actul de sesizare a organului judiciar trebuie intocmit cu respectarea
formelor prevazute de lege, în caz contrar, el nefiind valabil. Neindeplinirea acestei condiții antreneaza
lipsa de valabilitate a tuturor actelor procedurale și procesuale. El se poate adresa organelor de urmarire
penală, situație în care are ca efect declansarea procedurilor preliminare sau, în mod exceptional, direct
instanțelor de judecată, situație în care declanseaza procedurile de judecată ale procesului penal.
Declansarea activitatii de urmarire penală presupune ca organele judiciare sa aiba cunostinta de savarsirea
unei infracțiuni. Pentru declanșarea procesului penal trebuie ca organul judiciar penal competent sa fie
sesizat (încunoștintat) despre sâvârșirea unei infracțiuni. Prin mod de sesizare a organului de urmărire
penalâ se întelege mijlocul prin care acesta ia cunoștintâ, în condițiile legii, despre sâvârșirea unei
infracțiuni, determinând obligația acestuia de a se pronunta eu privire la începerea urmâririi penale
referitoare la acea infracțiune.

2
 Clasificarea modurilor de sesizare

Pentru declanşarea mecanismului procesual se impune ca actul de sesizare să fie întocmit potrivit
legii. Modurile de sesizare sunt modalităţi prevăzute de lege, prin care organele de urmărire penală iau
cunoştinţă de şi despre săvârşirea unor infracţiuni.

Acestea se clasifică, în raport eu sursa de informare în: moduri de sesizare externe (plângerea,
denunțul); moduri de sesizare interne (sesizarea din oficiu).

În raport cu organul de urmărire sesizat în: moduri de sesizare primare, în situația în care
încunoștintarea despre săvârșirea unei infracțiuni a ajuns pentru prima data în fata unui organ de urmărire
penalâ (de exemplu, plângerea, denunțul, sesizarea din oficiu); moduri de sesizare complementare, în
situația în care cauza a trecut anterior în fata unui alt organ de urmărire penală.

În raport cu efectele pe care le produc în: moduri de sesizare generate (plângerea, denunțul,
sesizarea din oficiu), care produc efectul de a încunoștinta organul de urmărire penalâ, nefiind
indispensabile pentru începerea urmâririi penale deoarece pot fi înlocuite; moduri de sesizare speciale
(plângerea prealabilă, sesizarea și autorizarea organului competent, manifestarea dorintei guvernului
strâin), care produc efectul de a încunoștinta organul de urmărire penală, dar, spre deosebire de cele
generale, sunt indispensabile pentru începerea urmâririi penale, neputând a fi înlocuite. Dacă modurile
generale de sesizare pot fi inlocuite unele cu altele, neavand o alta semnificatie decât aceea a
incunostiintarii organelor de urmarire penală cu privire la savarsirea unor fapte penale sau a legitimarii
procesuale a participantilor, modurile speciale de sesizare nu pot fi inlocuite unele cu altele, avand
semnificatia unor acte procesuale și procedurale ce condiționeaza însăși inceperea urmaririi penale, pune-
rea în miscare a actiunii penale și exercitiul actiunii penale în cazurile prevazute de lege.

Modurile generale de sesizare ale organelor de urmarire penală

Plângerea

Reprezintă sesizarea făcută chiar de către persoana care a suferit o vatamare prin infracțiune. Ea
poate imbracă forma scrisa (personal sau prin avocat) sau forma orala, care se poate formula chiar în fața
organului competent (organul de cercetare penală sau procurorul). Organul de cercetare penală sau
procurorul incheie un proces-verbal de consemnare a plangerii orale care va trebui sa mentina o serie de
mentiuni obligatorii (art. 222, c.pr.pen.). Plângerea prealabilă se adreseaza organului de cercetare penală
sau procurorului. Potrivit Legii 202/2010, în scopul asigurarii celeritatii procedurilor, în cazul în care

3
plângerea prealabilă a fost greșit indreptata la instanta de judecată se trimite pe cale administrativa
organului de urmarire penală competent, fiind considerata valabila, dacă a fost introdusa în termen la
organul necompetent. Ca natură juridică, plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală
reprezintă o „cale de atac de infirmare şi reformare a actelor şi măsurilor de urmărire penală împotriva
cărora se îndreaptă, fiind şi o modalitate de control a legalităţii şi temeiniciei tuturor actelor şi măsurilor
de urmărire penală, dar în special a măsurilor de netrimitere în judecată.

Denunțul

Reprezintă sesizarea făcută de către orice persoana, alta decât persoana vatamata. Este posibil sa fie
facut și de către persoana care a savasit fapta (autodenunt). Poate fi formulat în scris, dar și oral. Atunci
cand este facut oral, în fata organu-lui de urmarire penală competent, acesta incheie un proces-verbal de
constatare a denunțului. Denunțul se face de către aceleasi persoane și în aceleasi condiții ca și plângerea,
cu deosebirea ca nu e necesar ca persoana care face denunțul sa aiba capacitatea de exercitiu. Acesta
trebuie sa poarte semnatura persoanei petitionare. Totusi, poate fi considerat valabil și denunțul anonim,
avand semnificatia unei informatii care ar putea sta la baza unei sesizari din oficiu.

Sesizarea din oficiu

Sesizarea din oficiu – este situaţia în care organul de urmărire penală află de săvârşirea unei
infracţiuni pe altă cale decât prin plângere sau denunţ. Modalităţile prin care organele de urmărire penală
se pot sesiza din oficiu sunt: constatarea în mod direct a unor infracţiuni; activităţi specifice muncii
organelor de poliţie; denunţurile anonime, scrise sau verbale (telefonice) din partea cetăţenilor, adresate
direct organelor de urmărire penală sau altor autorităţi publice; prin zvon public; semnalări din presă,
radio, televiziune, care supun dezbaterii publice aspecte negative, constatate în activitatea unor agenţi
economici, instituţii publice sau în comportarea unor persoane, aspecte care uneori pot îmbrăca caracter
penal; prin efectuarea urmăririi penale şi extinderea cercetărilor faţă de noi persoane sau fapte
infracţionale. Cu ocazia sesizării din oficiu, organul de cercetare penală încheie un proces-verbal, care
constituie mijloc de probă (art. 90 C.p.p.). Codul de procedura penală reglementeaza doua mari categorii
de organe constatatoare: Organele constatatoare prevazute în art. 214, c.pr.pen.: Organele inspectiilor de
stat, cu privire la infracțiunile ce constituie incalcari ale dispozitiilor legal controlate: inspectiile de politie
sanitara, inspectiile de politie sanitara veterinara, organele de control fiscal, organele de control ale Garzii
Financiare și ale Curtii de Conturi.

4
 Sesizarea în cazuri speciale

Sesizarea în cazuri speciale este situaţia în care organul de urmărire penală, deşi este sesizat prin
plângere, denunţ ori din oficiu, totuşi nu poate declanşa urmărirea penală, dacă nu sunt îndeplinite
anumite condiţii expres prevăzute de lege şi anume: Plângerea prealabilă a persoanei vătămate (art. 279-
285 şi art. 10 lit. “f“ din Codul de procedură penală), Sesizarea organului competent, Autorizarea
organelor competente, Exprimarea dorinţei guvernului străin pentru infracţiunile prevăzute de art. 171.

Modurile speciale de sesizare ale organelor de urmarire penală

Plângerea prealabilă

Dobândeste din ce în ce mai mult teren în planul procedurii penale, aflandu-se la baza tendintei
generale constatate în procedura penală contemporana de privatizare a procedurii penale, pentru ca preia
unele dintre atributele esentiale de acuzare a Ministerului Public. În ceea ce privește plângerea prealabilă,
legiuitorul are în vedere prevederile art. 279, lit. b-c, c.pr.pen. În care plângerea se adreseaza organului de
urmarire penală. Plângerea prealabilă trebuie sa contina în plus fata de plângerea penală doua mențiuni
obligatorii cu privire la persoana faptuitorului și cu privire la producerea unui prejudiciu. Persoana
vatamata poate solicita obligarea persoanei banuite la repararea unui prejudiciu, inclusiv introducerea în
cauza a persoanei responsabile civilmente. Plângerea prealabilă desemneaza situația în care victima
infracțiunii se transforma în acuzator în proces.

Alte moduri speciale de sesizare a organelor de urmărire penală

Acestea sunt: sesizarea organului prevăzut de lege; sesizarea comandantului pentru infracțiuni
comise de militari sau de civili în legătură cu obligațiile militare; sesizarea organelor competente ale
căilor ferate, pentru unele infracțiuni contra sigurantei circulatiei pe câile ferate; cererea Camerei
Deputatilor, Senatului și Președintelui României, pentru infracțiuni sâvârșite în exercitiul functiei de câtre
membrii Guvernului; hotârârea Camerei Deputatilor și Senatului de a pune sub acuzare Președintele
României pentru înaltâ trădare; autorizarea organului prevăzut de lege; autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe lângâ înalta Curte de Casatie și Justifie, pentru infracțiunile
sâvârșite în afara teritoriului tării contra statului român sau contra vietii unui cetâtean român ori prin care
s-a adus o vătămare gravă integritătii corporale sau sănătătii unui cetâtean român, când sunt sâvârșite de
câtre un cetâtean străin sau de o persoană fără cetătenie care nu domiciliază pe teritoriul tării (art. 5 C.
pen.); exprimarea dorintei guvernului străin pentru infracțiuni contra vietii, integritătii corporale,
sănătătii, libertătii sau demnitătii sâvârșite împotriva unui reprezentant al statului respectiv.

5
 Concluzii

Sesizarea organelor de urmărire penală, urmărirea penală este o etapă esenţială a procesului penal
român, având în vedere că odată cu declanşarea acestei faze organele de cercetare penală iau cunoştinţă
de încălcarea unor norme sociale transpuse la nivelul conţinutului constitutiv al infracţiunilor şi
declanşează complexul de activităţi judiciare legate de strângerea probelor necesare cu privire la existenţa
infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă
este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată a persoanelor vinovate de săvârşirea faptelor cu
caracter antisocial. Prin mod de sesizare a organului de urmărire penală se înţelege mijlocul prin care
acesta ia cunoştinţă, în condiţiile legii, despre săvârşirea unei infracţiuni, determinând obligaţia de a se
pronunţa cu privire la începerea urmăririi penale. Articolul 221 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte
principalele modalităţi de sesizare a organului de urmărire penală: plângerea; denunţul; sesizarea din
oficiu. Totuşi, există anumite situaţii speciale, prevăzute la art. 221 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., când
încunoştinţarea organelor de cercetare penală se realizează prin forme particulare de sesizare: plângerea
prealabilă; sesizarea sau autorizarea organului prevăzut de lege; exprimarea dorinţei guvernului străin.

Bibliografie

1. Andrei Vocila blog, articolul Sesizarea organelor de urmărire penală. Efectuarea actelor
premergătoare. Începerea urmăririi penale, disponibil la andreivocila.wordpress.com/sesizarea-
organelor-de-urmarire-penală-efectuarea-actelor-premergatoare-inceperea-urmaririi citat la 26.5.18
2. Criminalitate.info, articolul Sesizarea organelor de urmarire penală conform Noului Cod de
Procedura Penală, disponibil la criminalitate.info/sesizarea-organelor-de-urmarire citat la 26.5.18
3. Lege Az, articolul Sesizarea organelor de urmărire penală, disponibil la https://legeaz.net/dictionar-
juridic/sesizarea-organelor-de-urmarire-penală citat la 26.5.18
4. Note de curs Urmarire penală, Ruxandra-Paula Raileanu, scoala Nationala de Grifieri 2010.
5. Noul Cod de Procedură Penală actualizat 201 - Legea nr. 135/2010
6. Preferatele, articolul Sesizarea organelor judiciare, disponibil la preferatele.com/sesizarea 26.5.18
7. Referatele, articolul Sesizarea organului de urmarire penală referat, disponibil la
referatele.com/referate/noi/drept/sesizarea-organului-de-urmarire-penală665.php citat la 26.5.18