Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În această lecție vorbim despre participanții la un proiect. În prima parte sunt prezentaţi participanții
și sistemul de drept continental european. A doua parte prezintă originile drepturilor și elementele
importante ale contractelor, precum drepturile, obligațiile și responsabilitățile participanților la un
proiect de investiții.
Proiectele mari au un număr mare de participanți, iar cei mai importanți, care pot apărea în timpul
realizării unui proiect complex sunt:
1. Investitorul/cumpărătorul
Obiectul se construiește din nevoia investitorului. Investitorul este persoana care deține permisul de
construcție.
2. Contractantul
Un contractant reprezintă o companie, adică o altă persoană juridică ce este înregistrată la un oficiu
de cadastru adecvat. Sarcina sa este să finalizeze proiectul în termenul limită stabilit de comun acord
și în conformitate cu alte condiții prevăzute prin contract.
3. Consiliul de supervizare
4. Arhitectul
O persoană care are dreptul să proiecteze anumite tipuri de obiecte de construcții în conformitate cu
legea. De asemenea, arhitectul este responsabil pentru proiectul care va fi realizat conform anumitor
reglementări, pentru realizarea construcției în conformitate cu permisul de locație și cu cele mai
importante cerințe și reglementări.
5. Consultanții proiectului
6. Controlorii calității
Controlorii calității reprezintă o persoană sau o echipă care controlează rezultatele unui anumit
proiect, care se asigură că rezultatele sunt în conformitate cu standardele de calitate relevante și, în
același timp, caută o modalitate de a îmbunătăți calitatea generală.
Pașii pentru construirea unui proiect de investiții
În ceea ce privește proiectele de construcții, cei mai importanți pași sunt următorii:
Sistemul de drept continental european alcătuit în Europa pe baza tradiției dreptului roman se
mai numește și sistemul juridic romano-germanic 1. Sistemul continental european de adminstrare
a drepturilor este caracteristic în special pentru Franța și Germania, dar și pentru țările pe care acesta
le-a influențat cel mai mult.2
Putem concluziona că sistemele juridice europene se bazează pe codul civil francez (Codul
Civil) și își au originea în dreptul roman. Aceste sisteme împart contractele în tipuri explicate în
legile adecvate. Această lege se numește legea obligațiilor contractuale și vorbește despre
obligațiile impuse prin contract participanților din cadrul unui proiect. Legea obligațiilor
determină doar anumite tipuri de contract iar acestea sunt așa-numitele contracte nominale care
trebuie să aibă o formă reglementată prin lege și un conținut determinat de norme coercitive.
În ceea ce privește dreptul comun, acesta nu recunoaște sistematizarea contractelor conform legii.
Pentru anumite contracte, există legi speciale, în timp ce altele se încheie conform principiilor
conținute de deciziile curții de judecată.
Adevărul este că participanții din cadrul unui proiect au adesea interese opuse, ceea ce este și
logic deoarece contractantul vrea să obțină un preț de construire cât mai mare, având în vedere
că este venitul său, în timp ce investitorul vrea un preț cât mai mic deoarece reprezintă
cheltuiala sa. Din cauza acestor interese diametral opuse, relațiile între participanții din cadrul unui
proiect trebuie să fie reglementate prin legea obligațiilor contractuale.
Sursele drepturilor includ toți factorii care alcătuiesc un drept. Aici analizăm în mod separat din
ce factori provine dreptul și în ce formă se citește. Sursele materiale ale drepturilor pot fi
obiective sau subiective, unde cele obiective implică un sistem juridic guvernamental și cele
subiective implică grupuri sociale care creează dreptul. În ceea ce privește sursele formale ale
drepturilor, acestea includ acte juridice și relații juridice. Un act juridic conține norme legale
sau fapte legale pe care se bazează. Actele legale sunt constituția, legile, reglementările și
deciziile, în timp ce un set de relații legale constituie un sistem juridic. Conform caracterului lor,
normele juridice definite, adică regulile juridice ale proiectului, se pot împărți în categorice,
adică coercitive, și disjunctive, care pot fi alternative, se poate alege între mai multe
posibilități și dispoziționale, unde subiecții determină aplicația.
Adevărata cooperare la un proiect începe prin semnarea unui contract care creează o relație
juridică specifică între subiecții legali și inițiază o lucrare juridică duală. Din punct de vedere
juridic, contractul unui proiect reprezintă dovada voinței a două sau mai multe părți de a realiza o
anumită activitate legală, unde părțile pot fi formate sau reprezentate de mai mulți subiecți juridici.
Participanții la proiect, în calitate de subiecți juridici, pot fi persoane juridice, adică asociații sau
persoane fizice, adică indivizi.
Într-un proiect cu un număr mare de participanți activi, pot exista diferite tipuri de contracte care pot
fi aplicate tuturor domeniilor de management de proiect din punct de vedere juridic. Printre aceste
contracte, poate exista unul de angajament pentru o anumită acțiune care, conform contractului,
trebuie efectuată în proiect de o anumită persoană. În general, caracteristicile unui contract de
angajament sunt:
Un contract este considerat finalizat când părțile contractante cad la un acord în ceea ce privește
aspectele importante ale contractului și acceptă oferta unei părți sau după negocieri încheiate
cu succes.
Procesul de negociere dintr-un proiect are propriile sale caracteristici. Unele dintre ele constau în
faptul că acele negocieri care preced concluziile contractelor la un proiect nu obligă nici o
parte, dar partea care a inițiat sau stopat negocierile în opoziție cu principiul bunei credințe
este responsabilă pentru daunele cauzate celeilalte părți. Printre altele, intră în contradicție cu
principiul bunei credințe dacă o parte deschide negocieri cu o altă parte fără intenția de a încheia un
contract.
Părțile contractante pot prevedea că, în cazul în care nu se ajunge la un acord în ceea ce privește
înțelesul și cadrul reglementărilor contractului, o a treia parte interpretează contractul. În acest caz,
dacă nu se specifică altfel în contract, părțile contractante nu pot iniția o dispută în curtea de
judecată sau alt organ de autoritate competent fără să fi primit înainte o interpretare a contractului,
decât dacă a treia parte refuză să îl interpreteze. Contractele de proiect pot fi negociate pentru toate
sau pentru anumite părți ale serviciilor, lucrărilor sau livrărilor. În funcție de subiect, contractele de
proiect se pot încheia pentru:
Consultanță
Investigații
Construcții
Furnizare
Instalare de echipament
Controlul calității
În contractele unui proiect, subiectul contractului poate fi stabilit în mai multe feluri. De
exemplu, într-un contract de construcții subiectul principal este proiectul principal și construcția
conformă cu el. Într-un contract de proiectare, aceasta este sarcina de proiectare și crearea
proiectului în conformitate cu acesta. Elementele importante din contract sunt timpul și
schimbările de preț, aplanarea conflictelor, amenzile contractuale și daunele, asigurările,
riscurile, cazurile de forță majoră și intrarea în vigoare a contractului.
Părțile contractante pot determina volumul de amenzi după propria lor dorință, în volum sau procent
total, pentru fiecare zi de întârziere sau în alt mod. Trebuie să se ajungă la un acord în forma
prescrisă pentru contractul din care a provenit obligația și la care se referă îndeplinirea acesteia.
Durata contractului poate fi determinată și legată de o anumită dată, iar durata lucrărilor sau
serviciilor, legată de un alt termen limită sau un alt program.
Contractele preliminare, care reprezintă contractele care acceptă obligațiile pentru a finaliza mai
târziu un alt contract, cel principal, pot fi de asemenea încheiate pentru proiecte. Reglementările
legate de forma contractului principal sunt valide și pentru contractul preliminar, dacă forma este o
premisă a calității contractului. Un contract preliminar este obligatoriu dacă este alcătuit din
componente importante ale contractului principal.
În partea precedentă, am vorbit despre contracte și aspectele lor juridice importante care pot fi
aplicate tuturor tipurilor de proiecte. Deoarece drepturile, obligațiile și responsabilitățile
participanților la un proiect de investiții sunt reprezentate în mare măsură în raport cu alte sfere ale
managementului de proiect, acestea vor fi acoperite în detaliu în cele ce urmează.
Când analizăm un proiect din punct de vedere juridic, trebuie să cunoaștem toți participanții la
construcție, obligațiile și relațiile lor în timpul proiectului, precum și rolul managerului de
proiect. Managementul de proiect implică desfășurarea obligațiilor menționate ale investitorului
definite prin lege. Este necesară o bună cunoaștere a legii și a reglementărilor pentru a gestiona
proiectele în mod adecvat.
Managerul proiectului are cunoștințele necesare dacă posedă o certificare recunoscută la nivel
internațional a abilităților sale de management al proiectelor sau instruire în domeniul arhitecturii,
construcțiilor, ingineriei electrice sau mecanice într-un program educațional care include câteva
domenii relevante pentru gestionarea proiectelor de construcție.
Având în vedere că anumite proiecte de construcții pot fi foarte complexe, organizația care
gestionează proiectul va avea în orice caz nevoie de suport sub forma colaborării cu organizația care
poate oferi un asemenea serviciu sau va trebui să folosească serviciile anumitor consultanți externi.
Sarcina și obligația inginerului supervizor este să desfășoare acțiuni reglementate prin lege, precum
supervizarea calității muncii desfășurate, materialele și produsele de construcție, dar și echipamentul
conform cu cerințele proiectului, în cazurile în care anumite țări au reglementări specifice. Adesea
supervizarea profesională este unită cu servicii de consiliere tehnică și alte servicii de consultanță
care de curând au fost preluate de managerul de proiect. În acest caz, activitatea inginerului
supervizor se reduce la verificarea îndeplinirii legilor și a reglementărilor juridice și, ca atare, se
transformă într-o parte extinsă a inspectării, iar rolul său devine mai mult de inspector și nu mai
reprezintă atât de mult nevoia investitorului pentru acest tip de serviciu. În asemenea cazuri,
investitorii vor cere arhitectului să îndeplinească rolul de supervizor profesionist, lucru pe care îl va
face, iar pe baza documentației adunate de la managerul de proiect, va întocmi raportul final.
Practica de astăzi ne demonstrează că investitorii aleg, de obicei, un volum mai larg de servicii de consiliere
tehnică și servicii de consultanță în cadrul supervizării experte, ceea ce are drept rezultat managementul
parțial al proiectelor.
Dacă investitorul nu are propria echipă de proiect, în cadrul proiectelor de construcții foarte
complexe, este logic să se introducă organizarea managementului proiectului. Însă succesul
proiectului nu depinde de organizare pentru a îndeplini condițiile minime reglementate prin lege. În
loc, colaborarea cu organizația sau consultanții externi care pot oferi servicii experte pentru nevoile
proiectului trebuie monitorizată.
1. René David, John E. C. Brierley, Major Legal Systems in The World Today, London, 1985, str. 33–155
2. Peter Badura et alia, Allgemeines Verwaltungsrecht, Berlin – New York, 1988; Hartmut Maurer,
Allgemeines Verwaltungsrecht, München, 1988; Walter Antoniolli, Fridrich Koja, Allgemeines
Verwaltungsrecht, Wien, 1989 i dr
Literatură recomandată
1. Daniel K. Slone, Doris S. Goldstein, W. Andrew Gowder, A Legal Guide to Urban and Sustainable
Development for Planners, Developers and Architects Hardcover Wiley, 2008
2. Scott L. Hoffman, The Law and Business of International Project Finance: A Resource for
Governments, Sponsors, Lawyers and Project, Cambridge University 2007.
3. Pamela H. Woldow, Douglas B. Richardson, Legal Project Management in One Hour for Lawyers,
American Bar Association, 2014.
4. Anna Marra, Legal Project Management, Rasche, 2013.
Ebrary:
1. Integrated IT Project Management: A Model-Centric Approac, Bainey, Kenneth, Artech House,
2004.
2. Project Management for Small Business: A Streamlined Approach from Planning to Completion,
Phillips, Joseph, AMACOM Books, 2011.
3. Process Management in Design and Construction, Cooper, Rachel, Aouad, Ghassan, Lee, Angela,
Wiley, 2008.
4. Advances in Project Management : Sustainability in Project Management, Silvius, Gilbert, Schipper,
Ron, Planko, Julia, Ashgate Publishing Ltd, 2012.
5. Project Governance : A Practical Guide to Effective Project Decision Making, Garland, Ross, Kogan
Page Ltd., 2009.
Link-uri:
1. http://qt-project.org/legal.html, QT project
2. http://stanyanakiev.com/2011/03/03/top-10-project-management-laws-in-software-
development/, The top 10 Project Management Laws in Software Development
3. http://lpminstitute.net/, Legal Project Management Institute
4. http://www.legalbizdev.com/, LegalBizDev
5. http://www.pmi.org/, Project Management Institute