2.

Diferite tipuri de contracte și formulări de proiecte

În această lecție vă prezentăm contractele și elementele lor. În a doua parte a lecției vă explicăm
formulările de parteneriat. 

Tipuri de contracte pentru proiecte conform tipului și conținutului activității

care se negociază 

În executarea diferitor tipuri de proiecte, sunt implicați mulți investitori cu diferite experiențe. Pentru
ca executarea să poată avea loc, investitorul și unul sau mai mulți contractanți trebuie să semneze un
contract pentru realizarea unui anumit proiect de investiții. 

Pe baza celor mai influenți factori, practica proiectelor de investiții a constituit patru tipuri de bază
de contracte:

 contracte unice 
 contracte separate
 contracte la cheie
 contracte BOT

În cazul contractelor unice, investitorul negociază executarea unui proiect doar cu un singur
contractant, care adesea se numește contractantul principal. Contractantul cu cel mai mare volum
de lucrări este de obicei ales drept contractantul principal. Contractantul principal își alege
subcontractanții pentru anumite tipuri de lucrări. Subcontractanții sunt responsabili pentru
termenul limită stabilit. 

În cazul contractelor separate, investitorul negociază separat executarea proiectelor cu mai

mulți contractanți. Fiecare contractant comunică direct cu investitorul și este responsabil pentru
porțiunea de activitate asupra căreia s-au înțeles. Investitorul este responsabil pentru
coordonarea lucrărilor și eficiența cu care se finalizează întregul proiect. 

Un contract la cheie este considerat mai cuprinzător decât unul unic deoarece există un singur
contractant, care, pe lângă execuție, preia și producția investiției și documentația tehnică,
adică proiectele principale.

Contractantul este cel care își asumă riscul și întreaga responsabilitate pentru finalizarea
proiectului. Contractantul este responsabil și pentru design/proiectare. 

Contractele BOT (Build, Own, Transfer/construiește, posedă, transferă) reprezintă contractele

în care contractantul trebuie să construiască un obiect cu propriul său capital sau părți din
capitalul său și, pe această bază, să-l folosească un timp.

Aceste contracte se folosesc cel mai des în construcțiile de obiecte publice, precum metroul, porturi, drumuri, tunele etc.
Acestea sunt proiecte de investiții mari în care țara, din cauza lipsei de fonduri, transferă rolul de investitor și contractor unei
companii. Țara asigură construcția obiectului de importanță publică, în timp ce firma contractantă obține dreptul de a
exploata obiectul un număr de ani, și astfel își recuperează mijloacele investite.

Diferitele tipuri de contracte ale proiectelor care pot fi definite, depind în primul rând de tipul de
activitate care este negociată și de conținutul activității care este efectuată pe durata desfășurării
proiectului. 

Tipurile de contracte la proiecte din toate domeniile, conform cu activitatea care este negociată,
pot fi:

 tehnice,
 financiare,
 manageriale și
 legale.

După conținut, contractele se împart în:

 contracte pentru producerea documentației, în primul rând crearea studiului și a

documentației tehnice,
 contracte de supervizare,
 contracte pentru managementul proiectelor,
 contracte pentru ajutorul tehnic și
 contracte pentru transferul de tehnologie.

În ceea ce privește contractele pentru realizarea documentației, trebuie remarcat faptul că acestea
sunt contracte de angajament. În conformitate cu aceste contracte, se pot produce expertize și
programe, studii de pre-investiții și documentație tehnică.

În privinţa contractelor de supervizare, trebuie să menționăm că acestea sunt contracte de

mandat. După această clasificare, avem contracte de supervizare a muncii de cercetare, contracte
de supervizare a executării lucrărilor ca, de exemplu, construirea și instalarea.

Managementul proiectelor include toate serviciile tehnice și de management necesare.

Contractul de management al proiectului definește clar termenele limită, prețurile, calitatea
lucrărilor și performanțele tehnice ale proiectului. De asemenea, este important să accentuăm
faptul că producerea studiului de pre-investiții, precum și documentația tehnică a proiectului,
pot fi specificate în contractul de management al proiectului. 

În ceea ce privește contractele pentru ajutor tehnic, acestea definesc părțile contractante,
subiectul contractului și condițiile în care partea este obligată să îndeplinească cerințele din
contract.

Un contract pentru transferul tehnologiei definește în mod clar părțile contractante, termenii de
transfer ai tehnologiei, drepturile și obligațiile mutuale ale părților contractante, modalitatea
de reglementare a relațiilor mutuale în privința drepturilor, încălcarea contractului,
modificările și amendamentele contractului. 
Având în vedere că achiziția și instalarea echipamentului este un factor foarte important când
gestionăm proiecte, în special din punct de vedere juridic, următoarea parte a lecției prezintă
contractele pentru achiziționarea și instalarea de echipament. 

Contractele pentru achiziționarea și instalarea de echipament 

Subiectul contractelor pentru achiziționarea și instalarea de echipament este determinat de

descrierea, cerințele și funcția, schițele, specificațiile și costurile estimative care se referă la
echipament și la instalarea sa.

Cerințele cumpărătorului stabilesc:

 scopul și funcționalitatea echipamentului,

 caracteristicile input-ului și output-ului, în cazul producerii de echipament,
 mentenanța și întreținerea, și
 specificații tehnice.

Specificațiile tehnice conțin declarații ale standardului de fabricație cerut, ale materialelor și
funcționalității echipamentului și ale lucrărilor achiziționate. Nu există un set de specificații unic
definit care să fie valid pentru toate tipurile de echipament și în toate țările. Specificațiile tehnice nu
trebuie să fie restrictive, nu pot să conțină nume de branduri, iar standardele recunoscute ar
trebui folosite în cadrul lor. 

Specificațiile tehnice ar trebui să conțină:

 o scurtă descriere
 descrierea și calitatea materialului care este permis sau nu 
 metode și proceduri pentru producția calității cerute 
 indicatori ai liniei de bază
 bază documentată 
 metode și calitatea producției 
 caracteristici tehnice ale produsului finit
 calitatea și controlul testării și
 aplicarea standardelor

Specificațiile tehnice ale proiectului, în concordanță cu cerințele individuale, determină tipul de

lucrări și caracteristicile care trebuie îndeplinite în timpul executării acestora. 

Transferurile din aspect juridic

În ceea ce privește transferurile, avem trei tipuri: 

 transferul proprietății 
 transferul fizic al lucrurilor și 
 transferul riscului, de exemplu asigurarea.
Transferurile pot avea loc în locuri diferite. Cele trei tipuri de transfer menționate mai sus pot avea
loc în același spaţiu și în același timp, deși, de obicei nu se întâmplă așa. De obicei, riscul este
transferat în momentul livrării cu contractele de transport sau după instalare și examinare cu
contracte de transport cu instalare.

Paritatea prețurilor este determinată în conformitate cu regulile internaționale Incoterms, al

căror nume semnifică de fapt ce trebuie să includă prețul și anume costul mărfurilor, livrarea
până într-un anumit punct și asigurarea într-o anumită măsură. 

Exemple pentru aceste nume sunt: 

 CIF, include cost, asigurare, transport de marfă

 C&F, include cost și transport de marfă
 Ex Works, include transferul în fabrică 

Echipamentul ar trebui să aibă o anumită calitate determinată de schițe, descrieri, specificații

tehnice și standarde. Contractele internaționale pun sub semnul întrebării ce standarde ar trebui
aplicate, așa că ISO 9000 reprezintă un standard special care determină uniformizarea calității mărfii
și a serviciilor indiferent de domeniu. Organizația internațională de standardizare a aprobat o serie
de documente, ISO 9000, care se referă la sistemul de management al calității. Standardul
internațional al seriei ISO 9000 a fost pregătit de comitetul tehnic ISO-TC 176, managementul calității
și asigurarea calității, sub-comitetul SC 2, sistemul calității. Sistemul calității conform cu ISO 9000 este
larg acceptat ca o cerință de piață. Astăzi, devine cea mai importantă barieră de pe piață din lume.

Inspecțiile și testele se pot efectua:

 în fabrică, în timpul producției

 în fabrică, în timpul transferului
 pe șantier în timpul transferului 
 după instalarea echipamentului
 în timpul probării echipamentului 
 după probarea echipamentului 
 după expirarea termenului de garanție, unde producătorul echipamentului trebuie să ofere
garanție pentru caracteristicile tehnice ale echipamentului și performanța echipamentului, care
este garanția funcțională.  

Documentația tehnică specială, în conformitate cu care se efectuează instalarea, este reprezentată

de planurile, specificațiile și instrucțiunile producătorului, precum și planurile și tehnologia de
instalare. Pentru a efectua instalarea, pe șantier trebuie să existe niște condiții precis determinate. 

Un contract de instalare trebuie să includă: 

 testarea echipamentului înainte de instalare

 transferul echipamentului instalat
 garanția echipamentului 
  garanția instalării.

Declarații de parteneriat

Fiecare organizație parteneră în cadrul proiectului este obligată să completeze un formular de

parteneriat. Fiecare partener trebuie să completeze tabele separate cu următoarele informații: 

 numele complet al persoanei juridice, cetățenie și statut juridic al partenerului 

 adresă oficială, informații de contact, telefon și fax, adresă de e-mail
 numărul de angajați și alte surse relevante
 experiența în proiecte similare legate de rolul din proiectul propus 
 istoria colaborării cu principalul reprezentant al proiectului
 rolul și participarea la pregătirea activităților propuse ale proiectului 
 rolul și participarea la realizarea activităților propuse ale proiectului 

O formă de parteneriat se poate aplica pentru toate categoriile managementului proiectului

din punct de vedere juridic. 

Colaboratorilor aplicantului care participă la proiect le sunt oferite aceleași informații. Odată cu
formularul, este necesar să se înmâneze și o declarație de parteneriat semnată și datată de fiecare
partener. 

Parteneriatul este în mod esențial o relație între două sau mai multe organizații care împart
responsabilitatea realizării activităților proiectului. 

Pentru a asigura realizarea eficientă a activităților propuse, toți partenerii proiectului trebuie să
recunoască și să se armonizeze cu următoarele principii ale unui parteneriat de calitate.

1. Toți partenerii trebuie să se familiarizeze cu propunerea de finanțare a proiectului și să-și

înțeleagă rolul în proiect înainte de a transmite formularul de parteneriat autorității recunoscute. 
2. Toți partenerii trebuie să citească acordul de subvenționare standard și să-și înțeleagă
obligațiile în cazul în care proiectul este aprobat. Ei îl autorizează pe reprezentantul proiectului să
semneze contractul și îl reprezintă în toate activitățile legate de realizarea proiectului. 
3. Reprezentantul proiectului trebuie să se consulte regulat cu partenerii săi și să-i informeze
despre progresul realizării proiectului. 
4. Toți partenerii trebuie să primească copii ale rapoartelor, atât narative cât și financiare, care
sunt transmise organizației. 
5. Propunerile pentru schimbări semnificative ale proiectului, de exemplu schimbări ale activității
partenerilor și altele, trebuie discutate și aprobate de parteneri înainte de a trimite propunerea
organizației. Dacă nu e posibil să se ajungă la un asemenea acord, reprezentantul proiectului
trebuie să indice acest lucru când trimite cererea de schimbare organizației.
6. Dacă reprezentantul proiectului nu are sediul în țara în care se realizează proiectul, partenerii
locali și utilizatorii finali ai proiectului trebuie să ajungă la un acord în privința distribuției
adecvate a echipamentului, a vehiculelor și a altor bunuri achiziționate în urma acordului, înainte
de finalizarea tuturor activităților.
La final, avem textul: Am citit și sunt de acord cu conținutul propunerii din proiectul care va fi trimis și
accept toate principiile bunei practici de parteneriat. Informațiile trimise de viitorul partener înainte de
declarația de parteneriat sunt numele, organizația, funcția, semnătura, data, locul și ștampila
persoanei juridice.

Declarația unui emitent de proiect ar putea arăta astfel în practică:  

 A. Emitentul susține că:

 deține sursele de finanțare și expertiza și calificările profesionale pentru realizarea proiectului.

 se obligă să respecte principiile unei bune practici de parteneriat.
 este direct responsabil pentru pregătirea și managementul proiectului cu partenerii săi, că nu
acționează ca intermediar.
 îndeplinește criteriile organizării pentru selecția proiectelor anului curent.
 fiecare dintre partenerii menționați este acceptabil.
 dacă e ales, se află în poziția de a livra imediat toate documentele aferente la cererea organizației și
până la termenul limită cerut.

B. Semnătura:

Subsemnatul, responsabil pentru proiectul din organizația care aplică pentru finanțarea proiectului, confirm că
informațiile din declarație sunt corecte. Informațiile trimise de responsabilul proiectului sunt numele,
organizația, funcția, semnătura, data, locul și ștampila persoanei juridice.