UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE DREPT

PROGRAM MASTERAT - SIDIE

CURTEA DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE.

RECURSUL ÎN CARENȚĂ.

Prof. curs Conf.Univ.Dr. Gheorghe Carmen Adriana

Masterand: Drăgoșelea Anca - Mădălina

BRAȘOV 2014
CUPRINS

1. Generalitati. Structura. Atributii

2. Recursurile in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene

2.1. Recursul in carenta – aspecte generale

2.1.1. Conditii privind reclamantul

2.1.2.  Procedura

2.1.3. Faza prealabila administrativa

2.1.4.   Faza jurisdictionala

2.1.5. Notiunea de 'carenta'

2.1.6. Efectele hotararii

2.2. Recursul in anulare

2.3. Recursul în responsabilitate

3. Concluzii

4. Bibliografie
1. Generalitati. Structura. Atributii.

Asigura siguranta judiciara necesara pentru a se asigura ca legea este suverana in

interpretarea si aplicarea tratatelor si, in general in toate activitatile Uniunii. Practic, ea are
menirea de a garanta aplicarea, interpretarea si respectarea dreptului european pe intreg teritoriul
Uniunii Europene.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a functionat ca instanta unica pana la 1

septembrie 1989, cand Consiliul European a decis infiintarea Curtii de Prima Instanta urmarind
astfel sa se asigure perfectionarea protectiei prin justitie a intereselor individuale, iar pe de alta
parte sa i se permita Curtii de Justitie sa se concentreze asupra activitatilor sale de baza in special
a interpretarii uniforme a legii europene.

Curtea Europeana de Justitie are sediul in Luxemburg si era compusa pana la adoptarea
Tratatului de la Nisa din 25 judecatori, cate unul pentru fiecare stat, si 9 avocati generali.
Incepand cu anul 2007, conform Tratatului de la Nisa, Curtea are 27 de judecatori iar numarul
avocatilor generali este redus la 8. Cu toate acestea, Curtea, la propunerea Consiliului de
Ministri, poate creste numarul acestora in baza unui vot cu unanimitate. Ei sunt numiti de catre
statele membre ale Uniunii Europene, cate unul din partea fiecarui stat, pe termen de sase ani,
mandatele putand fi prelungite, jumatate din numarul de judecatori putand fi schimbati din 3 in 3
ani, tocmai pentru a se putea asigura o anumita continuitate in activitatea Curtii.

Dupa Lisabona, functioneaza un comitet care emite un aviz cu privire la adecvarea

candidatilor la exercitarea functiilor de judecator si avocat general in cadrul instantelor
comunitare, inainte de luarea deciziei de numire de catre guvernele statelor membre. Infiintarea
acestui comitet a fost preconizata teoretic prima data de Constitutia UE, insa un astfel de comitet
de examinare a fost folosit in practica abia in 2005 la desemnarea judecatorilor de la Tribunalul
Functiei Publice.1

Interesant este faptul ca nici o dispozitie a tratatelor nu prevede o limita de varsta pentru
ocuparea acestei functii si nici ca judecatorii sa aiba nationalitatea statelor membre, insa practica
a aratat ca intotdeauna s-a urmarit ca aceasta Curte Europeana de Justitie sa cuprinda cel putin
cate un judecator din partea fiecarui stat membru. Calitatea de judecator poate inceta in
urmatoarele situatii: inlocuirea sa pe cale legala, demisie, pensionare si deces. In cazul in care un
judecator demisioneaza, scrisoarea sa de demisie va fi adresata presedintelui Curtii care o va
transmite apoi presedintelui Consiliului. Atat judecatorii cat si avocatii generali, pot fi demisi cu
votul unanim al celorlalti colegi, cand se ajunge la concluzia ca nu mai sunt calificati in
exercitarea atributiilor lor, cu toate acestea, neexistand pana acum un caz de demitere a vreunui
judecator sau avocat general.

Uniunea Europeana, ca si Comunitatile Europene a caror succesoare este, este guvernata

de respectul legii. Insasi existenta Uniunii depinde2 de recunoasterea de catre statele membre, de
catre institutii si de catre cetateni a naturii imperative a regulilor stabilite de ea si deci a

1 Fabian, Gyula, Drept institutional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.246

2 Stanescu, Madalina: Extinderea UE - un proces fara precedent, Editura Noi, Bucuresti,  2000, pag.12;
obligativitatii acestor reguli. Succesul cu care legislatia europeana s-a implementat in activitatea
legislativa a statelor membre este datorat perceptiei pozitive a cetatenilor, corectitudinii
interpretarii si aplicarii sale de catre autoritatile administrative si de catre justitia tuturor tarilor.

Dreptul european este constituit azi dintr-un corp de legi uniform si armonios, pe care
indivizii pot sa se bazeze in cadrul instantelor judiciare nationale. Hotararile pronuntate de catre
diversele instante au facut ca legislatia europeana sa devina o realitate pentru cetatenii Uniunii,
avand, de multe ori, consecinte constitutionale si economice importante. Toate litigiile au natura
administrativa sau civila, Curtea de Justitie neavand competente de instanta penala.3

Curtea Europeana de Justitie poate fi solicitata sa decida in cazuri aduse inaintea sa fie de
catre statele membre ale Uniunii, fie de catre institutiile europene, fie chiar de catre indivizi sau
companii. Ea asigura interpretarea uniforma a legislatiei Uniunii Europene in toate statele
membre, in baza unei stranse cooperari si conlucrari cu instantele puterii judecatoresti nationale
in cadrul procedurilor judiciare preliminare.

Independenta celor 25 judecatori si 8 avocati generali ai Curtii Europene de Justitie, care

sunt numiti prin acordul statelor membre, trebuie sa fie dincolo de orice indoiala sau banuiala. Ei
trebuie, in afara criteriului moral si etic, sa fie la nivelul celei mai inalte competente profesionale,
la nivelul celor mai inalte standarde juridice in tarile lor. Chiar art. 27 din statutul CJUE
mentioneaza expres acest lucru: „Judecatorii sunt desemnati de Consiliul UE, la propunerea
statelor membre, dintre persoanele a caror independenta este mai presus de orice indoiala si care
au pregatirea necesara numirii in cele mai inalte functii judecatoresti in tarile lor, ori sunt
universitari de competenta recunoscuta”. Judecatorii aleg Presedintele Curtii din randul lor,
pentru un mandat de trei ani. La fiecare trei ani, patru dintre avocatii generali vor fi inlocuiti, prin
rotatie. Cele cinci state „mari” ale Uniunii Europene si anume Germania, Franta, Regatul Unit al
Marii Britanii si Irlandei de Nord, Spania si Italia au cate un avocat general permanent.

Atat judecatorii cat si avocatii generali beneficiaza de diverse imunitati si privilegii si

depun un juramant inaintea inceperii mandatului. Avocatii generali sunt numiti si reinnoiti pe
aceleasi principii ca si judecatorii si au rolul de a prezenta public, cu toata impartialitatea si total
independent, concluziile motivate asupra cauzei in care este obligatorie prezenta lor, asistand
Curtea in activitatea sa. Prin atributiile lor, ei sunt mai apropiati procurorilor decat avocatilor
pledanti din sistemele nationale. Presedintele conduce activitatea Curtii si prezideaza sedintele de
audieri sau de deliberare. Curtea este asistata de catre avocatii generali a caror sarcina este sa
emita opinii independente si impartiale in cazurile aduse inaintea Curtii.4

Pe langa judecatori si avocati, Curtea Europeana de Justitie mai are in componenta sa:

3 Andresan-Grigoriu, Beatrice, Procedura hotararilor preliminare, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2010,

p.145
4 Scaunas, Stelian, Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Drept, ed. All Beck, 2005, p.52
 - grefa, condusa de un grefier si de un grefier asistent care sunt in subordinea directa a
Presedintelui Curtii. Are atributii administrative, financiare si contabile; Grefierii sunt alesi de
judecatori si au atributii de asistare a acestora in functia judiciara, cum ar fi asistarea la audieri,
consemnarea dezbaterilor, tinerea arhivelor Curtii, raspunzand pentru publicarea hotararilor
judecatoresti in „Colectia de jurisprudenta a Curtii”.

            - referentii, functioneaza pe langa fiecare judecator sau avocat general, fiind juristi
conationali ai acestuia, de obicei doctori in drept, alcatuind un fel de „cabinet” al judecatorului
sau avocatului general, subordonat acestora.

- un secretariat juridic, format din juristi competenti desemnati pe langa fiecare judecator si
avocat care le pregatesc acestora cauzele;

- departamentul de cercetare si documentare, ce pune la dispozitia membrilor Curtii

informatii generale ale dreptului european precum si studii comparative ale legislatilor nationale.

Curtea Europeana de Justitie isi desfasoara activitatea in sesiuni plenare ori in complet
restrans de 3 sau 5 judecatori, formatiunile de lucru ale Curtii fiind plenul, Marea camera si
camerele. Ea lucreaza in sedinte plenare atunci cand ea insasi decide astfel, precum si atunci
cand Uniunea Europeana ori unul din statele sale membre este parte intr-un proces si solicita
aceasta procedura.   

La modul general, in fata Curtii Europene de Justitie pot fi aduse actiuni directe, ce pot fi
aduse direct inaintea Curtii de catre Comisia Europeana, de catre alte institutii europeane sau de
catre un stat membru al Uniunii Europene. Curtea Europeana de Justitie nu este o curte de apel a
deciziilor luate de curtile nationale. Ea poate judeca numai in domeniul de competenta al legilor
europeane. Atunci cand iau decizii, curtile nationale trebuie, la modul imperativ, sa aplice
principiile dreptului european asa cum rezulta din deciziile luate de Curtea Europeana de Justitie
in cazurile judecate.5

In actiunile directe, limba in care se judeca cazul respectiv este aleasa de catre cel ce
initiaza actiunea in justitie (limba paratului), in timp ce pentru interpretarile preliminare Curtea
Europeana de Justitie utilizeaza aceeasi limba cu tribunalul national sau curtea ce solicita
respectiva interpretare. Daca este vorba de o institutie europeana, reclamantul poate decide
„limba de procedura”, in limba respectiva fiind redactate actele procedurale, sustinute pledoariile
si redactata hotararea. Rezulta deci ca poate fi utilizata oricare dintre limbile statelor Uniunii
Europene6.

Schimburile de documente scrise sunt o parte importanta a procedurilor Curtii de Justitie,

atat pentru sustinerea pledoariilor partilor cat si pentru inaintarea de observatii. Dupa faza in care
se inainteaza pledoariile scrise, partile isi prezinta punctele de vedere oral in sedintele curtii.
Urmand audierilor partilor, avocatul general emite o opinie independenta si impartiala, in cadrul
sedintei completului de judecata, referitor la argumentele utilizate de parti si la interpretarea

5 http://www.anrmap.ro/sites/default/files/poat/2342.pdf

6 Stanescu, Madalina: Uniunea Europeana si cetatenii sai, Editura Noi, 2000, pag. 37;
normelor relevante in cazul respectiv, recomandand curtii sa ia o anumita decizie. Desi opinia
avocatului general nu este obligatoriu de urmat pentru curte, recomandarea sa este de cele mai
multe ori urmata de catre Curte.

Actele normative unionale, fie ele de drept originar sau secundar, nu enumera exhaustiv
prin prevederi concrete, clare entitatile care dispun de capacitate procesuala in fata CJUE.
Potrivit art.19 din Statutul CJUE, statele si institutiile UE, statele parti ale acordului asupra
Spatiului Economic European, altele decat statele member, sunt reprezentate de un imputernicit,
iar „celelalte parti” trebuie sa fie reprezentate de un avocat.7

2. Recursurile in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene

De la infiintarea in 1989 a Tribunalului, CJUE a primit un rol nou, cel al unei instante de
cale de atac. Recursurile exercitate impotriva hotararilor date de Tribunal si judecarea acestoara
sunt pretul platit de CJUE pentru preluarea unei parti din activitatea sa de catre prima instanta. In
mod similar, din 2005, de la infiintarea TFP, Tribunalul a primit de asemenea competenta de a
judeca intr-o cale de atac ordinara.

Potrivit art.56 alin.1 din Statutul CJUE, recursul poate fi introdus impotriva unor hotarari
definitive ale Tribunalului, adica impotriva unor sentinte si incheieri care pun capat unei anumite
proceduri (obisnuita sau speciala) in fata Tribunalului. Astfel de hotarari sunt, pe langa sentintele
date in cadrul procedurii obisnuite, si sentintele adoptate in procedurile speciale, cum ar fi terta
opozitie, revizuirea, redeschiderea procedurii si actiunea in interpretarea hotararilor.8

Aceasta cale de atac se limiteaza doar la probleme de drept si poate fi declarata pentru
urmatoarele motive: motive de lipsa de competenta a Tribunalului, motive de nerespectare a
procedurii in fata Tribunalului, care aduce atingere intereselor reclamantului, incalcarea dreptului
Uniunii de catre Tribunal.9

Dacă recursul este admisibil din punct de vedere procedural şi întemeiat, Curtea de
Justiţie anulează decizia Tribunalului. Dacă circumstanţele cauzei permit, Curtea însăşi se poate
pronunţa asupra fondului cauzei. În caz contrar, Curtea trebuie să retrimită cauza spre rejudecare
la Tribunalului, care este obligat să ţină seama de decizia pronunţată de Curte în recurs.

Cele mai intalnite tipuri de recursuri ce pot ajunge in fata Curtii Europene de Justitie
sunt:

1. recursul in carenta;

7 Fabian, Gyula, Drept institutional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.275
8 Fabian, Gyula, Drept institutional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.334
9 A se vedea art.58 alin.1 din Statutul CJUE
 2. recursul in anulare;

3. recursul pentru revizuirea sanctiunilor aplicate unor state membre;

4. recursul in conditiile angajarii raspunderii contractuale si extracontractuale.

2.1. Recursul in carenta – aspecte generale

De-a lungul anilor multi autori10 au incercat sa dea o denumire cat mai exacta a recursului
in carenta. S-a pornit de la termenul de „carenta” – lipsa, inactiune, tacere – si astfel s-a formulat
una dintre definitii, poate cea mai cuprinzatoare: data recursului in carenta: „Consta in
posibilitatea pusa la dispozitia institutiilor europeane, statelor membre dar si persoanelor fizice si
juridice ca, in anumite situatii strict limitate, sa poata ataca in fata Curtii Europene de Justitie,
refuzul Comisiei Europene, Consiliului de Ministri sau a Parlamentului European de a decide in
domenii in care aceste Institutii Europeane au obligatia, prin tratate, sa ia o anumita masura.”11

Chiar daca la prima citire definitia pare complicata, ideea este deosebit de simpla: ca
institutie europeana, daca refuzi sa iei atitudine, daca refuzi sa aplici prevederile Tratatelor, desi
ai aceasta obligatie prin lege, poti fi actionat in fata Curtii Europene de Justitie printr-un recurs in
carenta.

In cazul in care Comisia Europeana sau Consiliul de Ministri refuza sa adopte un act
juridic obligatoriu, fie ca este vorba de regulament, directiva sau decizie, recursul in carenta va
aparea ca un mijloc de control al modului in care institutiile europeane competente isi
indeplinesc obligatiile ce le revin prin Tratate. In acest caz, cele doua institutii europeane somate
sa ia o decizie, vor avea doua luni la dispozitie sa-si precizeze punctul de vedere fata de
problema respectiva. Daca in  acest termen respectivele institutii nu-si vor preciza pozitia,
reclamantul va putea introduce actiunea in fata Curtii Europene de Justitie.

Cu alte cuvinte, recursul în carenţă completează protecţia faţă de posibilitatea unor

abuzuri din partea Comisiei Europene sau a Consiliului Uniunii Europene, deoarece permite
intentarea unei acţiuni în justiţie pentru omisiunea ilegală de a adopta un act european. Acest
recurs nu poate fi introdus înainte de derularea unei proceduri prealabile în cursul căreia partea
reclamantă invită instituţia europeană în cauză să adopte actul respectiv. Dacă recursul în carenţă
este introdus de către Consiliu, Comisie sau Parlamentul European (PE), scopul său este de a
constata că, violând Tratatul, Comisia sau Consiliul s-au abţinut să adopte un act juridic
european.12
 

10 Roman, P.: Proiectul Europei unite: o viziune din Est, Revista Integrarea europeana,   nr. 2 din sept.
2000,  pag. 2;

11 art. 47 alin.3 din Tratatul de la Amsterdam ce completeaza si modifica prevederile Tratatului de la

Maastricht;
12 Paun Roxana Daniela, Drept Comunitar, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2009; p. 60
 În situaţia în care recursul este introdus de o persoană fizică sau juridică, obiectul
acestuia se limitează la a solicita să se constate că, violând Tratatul, o instituţie europeană a omis
să adopte o decizie adresată reclamantului. În acest ultim caz competenţa aparţine Tribunalului
(denumit anterior Tribunalul de Prima Instanta).

In cazul castigarii procesului, institutia europeana sanctionata va trebui sa ia masurile

necesare adoptarii actelor refuzate anterior.13

2.1.1. Conditii privind reclamantul

Conform Statutului CJUE., recursul poate fi initiat de catre state, Consiliu, intreprinderi si

asociatii de intreprinderi, iar in cazul art. 37 C (inactiuni care sunt de natura sa produca perturbari
fundamentale si persistente in economia statelor membre), recursul poate fi introdus doar de catre stat.

Anterior, in cazul dispozitiilor tratatelor C.E. si C.E.E.A. se facea deosebirea intre

reclamantii obisnuiti si cei privilegiati. Reclamantii privilegiati sunt statele membre si institutiile
europeane. In ceea ce priveste categoria persoanelor fizice sau morale, s-aapreciat ca acestea nu
pot ataca institutiile europeane prin recursul in carenta, decat pentru faptul de a nu fi emis un act
care le era destinat in virtutea normelor juridice europeane.

2.1.2.  Procedura

Recursul in carenta comporta doua faze: faza prealabila  administrativa si faza

contencioasa, in fata Curtii de Justitie.

2.1.3. Faza prealabila administrativa

Tratatele prevad ca institutia europeana acuzata de inertie trebuie sa fie mai intai sesizata
pentru 'a actiona'. Aceasta trebuie sa se faca prin interventie motivata si cu indicarea precisa a
masurilor care i se solicita sa le intreprinda. Nu este precizat in tratate termenul in care aceasta
trebuie sa ia masurile necesare. S-a apreciat pe cale de jurisprudenta ca trebuie sa actioneze intr-
un termen 'rezonabil'. Acest termen a fost stabilit la doua luni pentru a 'lua pozitie', de la  data
punerii in intarziere. In cazul in care institutia in cauza 'a luat pozitie' in termenul pe care  il are
la dispozitie, recursul in carenta nu mai poate fi introdus. Nu se precizeaza ce se intelege prin
expresia 'a lua pozitie'. Daca institutia emite un act in acest termen, acesta va putea fi acceptat
de catre partea interesata, sau in caz contrar va putea introduce recurs in anularea  acestuia.
Daca la expirarea termenului prevazut, institutia nu a actionat, se poate introduce recurs in
carenta in termen de o luna sau in termen de doua luni.

13 Craig, Paul; De Burca, Grainne, Dreptul Uniunii Europene, ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti,
2009,p.201
 2.1.4.   Faza jurisdictionala

Recursul se introduce in fata Curtii de Justitie sau a Tribunalului . Anterior, prin decizia
din 24 octombrie 1988 s-a statuat competenta Tribunalului de Prima Instanta pentru recursurile
in carenta introduse de intreprinderi sau asociatii de intreprinderi in conditiile prevazute de
tratatul C.E.C.O. si de catre persoanele fizice sau morale, conform Tratatului C.E., in domeniile
in care tribunalul a devenit competent pentru recursurile in anulare formulate de catre aceste
categorii de reclamanti. Pentru celelalte domenii ca si pentru celelalte categorii de
reclamanticompetenta revine Curtii de Justitie.Recursul nu poate fi introdus decat de catre
institutia sau persoana care a sesizat institutia in cauza.

2.1.5. Notiunea de 'carenta'

S-a apreciat ca absentiunea in sine nu constituie si o incalcare a dispozitiilor normelor

juridice europeane. Se retine o carenta doar in cazurile in care institutia respectiva era
tinuta sa actioneze in baza normelor juridice europeane. Daca aceste norme ii confera
posibilitatea de a aprecia daca sa actioneze sau nu, recursul va fi respins ca nefondat.

In cazul in care institutia actioneaza dupa introducerea recursului, acesta va fi admis, dar

va fi considerat fara obiect.

Curtea judeca in sedinta plenara in cazul in care este sesizata de un stat membru sau de o
institutie europeana. Plangerea prezentata Curtii trebuie sa se refera la aceleasi chestiuni ca si
cea adresata initial institutiei reclamante. Curtea va constata prin hotarare daca exista sau nu o
incalcare aprevederilor tratatelor prin carenta.14

2.1.6. Efectele hotararii

Spre deosebire de recursul in anulare, recursul in carenta nu are  efect direct, intrucat el
nu are consecinte asupra unui act. El impune in sarcina institutiei a carei carenta a fost
constatata sa intreprinda masurile necesare pentru a determina incetarea acestei situatii. In cazul
in care institutia respectiva nu se conformeaza in termen  rezonabil, se angajeaza raspunderea
Comunitatii.

2.2. Recursul in anulare

Recursul in anulare „consta in posibilitatea deschisa institutiilor europeane, statelor

membre sau chiar persoanelor fizice si juridice, de a ataca in fata CJUE un act obligatoriu emis
de Comisia Europeana, Consiliul de Ministri sau Parlamentul European, si de a obtine, in
anumite conditii, desfiintarea lui.”15

14 Fabian, Gyula, Drept institutional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.350
15 art. 51, alin. 1, din statutul CJUE al Tratatului de la Maastricht;
 Spre deosebire de recursul in carenta care obliga o institutie europeana sa actioneze,
recursul in anulare urmareste desfiintarea unui act considerat legal, si nu modificarea acestuia.

Iata cateva situatii in care poate avea loc acest recurs in anulare:

- abuzul de putere al institutiilor europeane;

- incalcarea dispozitiilor tratatelor;

- necompetenta.

2.3. Recursul în responsabilitate

Acest recurs conferă cetăţenilor şi întreprinderilor comunitare care au suferit un

prejudiciu de pe urma unei erori comise de către un funcţionar sau agent comunitar posibilitatea
de a cere repararea prejudiciului printr-o acţiune în faţa Curtii de Justiţie a Uniunii Europene.
Tratatul nu reglementează decât parţial condiţiile angajării responsabilitaţii UE, pentru celelalte
situaţii aplicându-se principiile generale de drept din statele membre. Aceste principii au fost
dezvoltate de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene astfel încât, conform jurisprudenţei,
obligaţia UE de a repara prejudiciul este supusă cumulativ următoarelor trei condiţii : să existe o
acţiune ilegală a unei instituţii comunitare sau a unuia dintre agenţii săi în exercitarea atribuţiilor
(dacă este vorba de ilegalitatea unui regulament sau directive comunitare, nu este suficient ca
acest act să fie ilegal, ci trebuie să fi avut loc o violare gravă şi manifestă a unei norme de drept
care protejează persoanele fizice), prejudiciul să fie real şi să existe o legatură de cauzalitate între
prejudiciul suferit şi acţiunea Uniunii. Competenţa judecării recursului în reparaţie aparţine
Tribunalului.16

Recursul în responsabilitate operează atunci când o comunitate europeană, având în

temeiul tratatelor personalitate juridică, produce prin activitatea ei pagube care trebuiesc
acoperite, antrenându-le astfel răspunderea civilă; tratatele au în vedere atât răspunderea
delictuală -directă sau indirectă- cât şi răspunderea antrenată drept urmare a neîndeplinirii
obligaţiilor contractuale.

Persoanele interesate pot obţine, în anumite condiţii, repararea pagubelor astfel pricinuite,
prin intermediul recursului în responsabilitate.

16 Fabian, Gyula, Drept institutional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.350
 3. Concluzii

Curtea de Justitie interpreteaza legislatia europeana pentru a se asigura ca aceasta se

aplica in acelasi fel in toate tarile UE. De asemenea, solutioneaza litigiile juridice dintre
guvernele statelor membre si institutiile europene. Persoanele fizice, intreprinderile sau
organizatiile pot, la randul lor, sa aduca un caz in fata Curtii de Justitie daca considera ca le-au
fost incalcate drepturile de catre o institutie europeana.

Potrivit dispozitiilor din Tratate CJUE este o jurisdictie careia ii incumba misiunea de a
asigura respectul dreptului european in interpretarea si aplicarea tratatelor. In sistemul
institutional al comunitatii, CJUE detine o putere suverana. Interpretand in ultima instanta
tratatele, deciziile Curtii nu pot fi puse in discutie nici de statele membre, nici de celelalte
institutii europeane. De aceea, este admis ca jurisprudenta CJUE este izvor al dreptului european,
alaturi de legislatia primara si secundara. Prin jurisprudenta CJUE dreptul european nu angajeaza
numai Statele membre in raport unele cu altele, ci confera particularilor drepturi care pot, in
anumite conditii, sa fie invocate in fata instantelor nationale impotriva organismelor publice sau
a altor particulari. Curtea Europeana de Justitie a impus pentru prima data acest principiu in
hotarirea Van Gend en Loos din 05.02.1963, ramasa de referinta.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene garanteaza, in temeiul art. 164 CE, „respectarea
dreptului in interpretarea si aplicarea Tratatului" contribuind, alaturi de celelalte institutii, la
„asigurarea realizarii sarcinilor incredintate Uniunii". Aceasta se prezinta nu numai ca organ
judiciar sau ca o autoritate judiciara, ci ca o veritabila putere judiciara europeana.
 4. Bibliografie

1. Andresan-Grigoriu, Beatrice, Procedura hotararilor preliminare, Ed. Hamangiu,

Bucuresti, 2010

2. Craig, Paul; De Burca, Grainne, Dreptul Uniunii Europene, ed. a 4-a, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2009
3. Fabian, Gyula, Drept institutional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012
4. Paun Roxana Daniela, Drept European, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti
2009;

5. Roman, P.: Proiectul Europei unite: o viziune din Est, Revista Integrarea europeana,   nr.
2 din sept. 2000

6. Scaunas, Stelian, Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Drept, ed. All Beck, 2005
7. Stanescu, Madalina: Extinderea UE - un proces fara precedent, Editura Noi,  2000
8. Stanescu, Madalina: Uniunea Europeana si cetatenii sai, Editura Noi, 2000

Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Amsterdam

http://curia.europa.eu

http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/court-justice/index_ro.htm

http://www.anrmap.ro/sites/default/files/poat/2342.pdf