10.

MANAGEMENTUL COSTULUI
PROIECTELOR
 Cuprins
 TIPOLOGIA COSTURILOR
GENERATE DE UN PROIECT
 ESTIMAREA COSTURILOR
10.1. INTRODUCERE (1)

Managementul costului unui proiect este un

proces care implică –
 estimarea,
 planificarea şi
 controlul costurilor,
astfel încât proiectul să nu-şi depăşească bugetul.
10.1. INTRODUCERE (1)

Costul este unul dintre principalii indicatori utilizaţi în

analiza activităţii economice şi poate fi apreciat ca un
element important în fundamentarea deciziei de acceptare
sau respingere a unui proiect.
Totodată, costul este unul dintre elementele „triunghiului de
fier al proiectului” – deci este o constrângere principală!!!

Costul odată estimat nu trebuie

depăşit!!!
10.1. INTRODUCERE (2)

Elementele „triunghiului de fier al proiectului” sunt –

scop, timp şi cost.

Aceste trei elemente (restricţii) se află de multe ori în

competiţie în cadrul unui proiect:
un scop mai ambiţios înseamnă de obicei mai mult timp şi un cost
mai mare de alocat proiectului,
o restricţie mai severă în ceea ce priveşte timpul poate duce la
costuri crescute sau la o scădere a cerinţelor produsului final,
iar un buget fix înseamnă mai mult timp pierdut pentru realizarea
proiectului sau, din nou, cerinţe scăzute.
10.1. INTRODUCERE (3)

Ca proces, managementul costului proiectului include

următoarele sub-procese:
estimarea costurilor – dezvoltarea unei estimări, chiar dacă este
aproximativă, a costurilor generate de folosirea resurselor planificate
anterior;
crearea unui buget – aici se alocă totalul costului estimat pe
diversele activităţi, precum şi veniturile estimate în urma derulării
proiectului;
controlul costului – odată alocate costurile şi începută
desfăşurarea proiectului, este necesar să se ţină cont de costurile
înregistrate în mod real, să se poată face o comparaţie a costurilor
alocate cu cele previzionate pentru a se putea lua măsuri corective
dacă este cazul.
TIPOLOGIA COSTURILOR
GENERATE DE UN
PROIECT
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (1)

Estimarea costurilor proiectului se începe chiar de la

etapa de creare a propunerii de proiect, adică la faza de
concepţie.
La această fază are loc o estimare de ansamblu a
costurilor. Această estimare este bazată pe aprecierea
generală a activităţilor probabile pe care proiectul le va
necesita.
La faza de pregătire a proiectului costurile sunt estimate
implicând diverse ipoteze şi aprecieri aproximative.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (2)

Costul total estimat al proiectului poate fi

prezentat în propunerea de proiect printr-o
singură cifră, însă cei mai mulţi clienţi ai unui
proiect preferă să vadă costurile expuse
desfăşurat, pe mai multe nivele.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (3)

Cele mai comune surse de costuri în cazul unui

proiect sunt:
costuri cu forţa de muncă,
costuri cu materialele,
costuri cu echipamentele,
costuri cu acomodarea(numite şi cu chiria),
costuri cu transportul,
costuri cu externalizarea activităţilor (costuri cu
lucrările executate în antrepriză),
costuri de întreţinere.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (4)

1. Costurile cu forţa de muncă sunt costurile asociate

angajării şi remunerării personalului implicat în desfăşurarea
proiectului.
Estimarea acestor costuri de regulă întâlneşte dificultăţi.
Complexitatea vine –
din varietatea de categorii de specialişti de care are nevoie un
proiect, evident dacă ne referim la proiecte complexe, care necesită
aportul mai multor meserii şi specializări),
precum şi din necesitatea estimării duratei în care va fi necesar
aportul lor.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (5)

Pentru a putea estima corect costurile legate de muncă, trebuie

să se stabilească –
categoriile de salariaţi care vor fi implicaţi în realizarea proiectului,
salariile orare ale fiecărei categorii şi
intervalul de timp pe parcursul căruia va fi nevoie de serviciile lor.

La toate acestea se adaugă toate taxele asupra salariilor pentru

asigurările de sănătate, fondul social, etc.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (6)

2. Costurile cu materialele se aplică materialelor

de care are nevoie echipa de proiect pentru a-şi
duce la bun sfârşit sarcinile.
Cele mai mici costuri cu materialele se
înregistrează în cazul firmelor care desfăşoară
proiecte în zona serviciilor, iar cele mai mari în
proiecte de construcţii, infrastructură, industria
grea etc.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (7)

3. Costurile cu echipamentele reprezintă

costurile aferente procurării echipamentelor
necesare pentru a desfăşura proiectul.
Pentru a nu avea prea mari costuri cu
echipamentele, se recomandă ca înainte de a
cumpăra noi echipamente de pe piaţă să se
cerceteze parcul propriu de echipamente şi să se
studieze posibilităţile de adaptare a acestora
pentru a corespunde necesităţilor proiectului.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (7)

4. Costurile cu acomodarea
De exemplu, proiectul se desfăşoară într-o altă locaţie decât
spaţiile deţinute de firma executant, în acest caz firma va
închiria spaţii în care echipa de proiect îşi va desfăşura
activitatea şi în care vor fi plasate echipamentele pe durata
proiectului. Deci, costurile aferente închirierii acestor spaţii se
atribuie la costurile cu acomodarea.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (7)

5. Costurile cu transportul
La costurile cu transportul se atribuie toate
costurile legate de transport.
De exemplu costul transportului persoanelor,
pentru care au fost închiriate autovehicule pe
durata desfăşurării proiectului.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (8)

6. Costurile cu externalizarea activităţilor

La costurile cu externalizarea activităţilor se atribuie activităţile
proiectului prestate de entităţi care nu aparţin companiei (firme
de consultanţă, furnizori de orice tip).
Un exemplu ar putea fi angajarea unei companii de marketing
pentru realizarea campaniei de publicitate aferentă lansării
produsului proiectului. Aceste cheltuieli sunt numite în literatura
de specialitate şi costuri cu lucrările efectuate în antrepriză.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.1. Aspecte generale (8)

7. Costurile de întreţinere sunt costuri de

întreţinere a instalaţiilor/echipamentelor din
cadrul proiectelor.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (1)

Există şi o altă clasificare a costurilor efectuată în funcţie

de natura lor. Această clasificare este următoarea –

costuri directe şi indirecte;

recurente şi unice;
fixe şi variabile;
cu munca materializată şi cu munca vie;
curente şi preliminate.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (2)

Costuri directe şi indirecte

Costurile directe sunt cele care pot fi asociate cu uşurinţă
proiectului care le-a generat:
salariile
plătite celor ce lucrează direct la proiect;
materiale, aprovizionarea şi echipamentul cumpărat pentru proiect;
cheltuielile cu călătoriile făcute pentru proiect;
subcontractanţii, terţii, serviciile la care se apelează şi care sunt
necesare pentru derularea proiectului.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (3)

Costurile directe totale cu forţa de muncă se calculează cu

următoarea formulă:
(Preţul unei ore de muncă directă) x (Număr de ore de muncă) =
Cost direct cu munca, la care se adaugă taxele asupra manoperei
(considerate „alte costuri directe”).
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (4)

Costurile indirecte sunt cele care nu au o legătură directă cu

activităţile generatoare de profit, dar care sunt necesare pentru
buna desfăşurare a proiectului. Sau altfel spus, aceste costuri
sunt făcute pentru a susţine proiectul dar nu pot fi asociate în
mod direct proiectului.
De regulă, la cheltuielile indirecte se referă cheltuielile pentru
arenda curentă, cheltuielile sub formă de amenzi, penalităţi,
despăgubiri, cheltuielile aferente dobânzilor pentru credite şi
împrumuturi.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (8)
Costuri recurente şi unice
Costurile sunt clasificate în recurente şi unice în funcţie de
frecvenţa cu care apar pe parcursul desfăşurării
proiectului.
Costurile unice sunt acele costuri care apar o singură
dată pe durata ciclului de viaţă al proiectului.
Exemplu - Un studiu de piaţă efectuat la începerea proiectului
pentru a determina impactul acestuia asupra pieţei sau pregătirea
personalului din echipa de proiect pentru a utiliza un soft specific
proiectului.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (8)
Costuri recurente şi unice
Cheltuielile recurente sunt cele care reapar de-a lungul
ciclului de viaţă al proiectului.
Exemplu - Cele mai multe costuri cu munca şi cu materialele
sunt considerate recurente. Odată cu descompunerea procesului de
muncă în activităţi suficient de mici, se constată repetarea acestora,
şi, prin urmare, a costurilor asociate lor.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (9)

Costuri fixe şi variabile

Costurile fixe nu variază odată cu utilizarea
elementului care le generează.
Exemplu - Dacă închiriem un mijloc de transport, costul
închirierii acestuia va rămâne constant, fie că va fi folosit 4
sau 8 ore pe zi.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (9)

Costurile variabile sunt cele care cresc sau descresc în

timpul utilizării, aflându-se într-o proporţie oarecare cu
volumul proiectului şi cu durata de realizare.
Exemplu - Să presupunem că folosim o maşină de forat
performantă pentru a săpa un tunel în stâncă. Efortul la care o
supunem va deteriora maşina şi costurile de întrebuinţare vor
creşte proporţional.
Majoritatea proiectelor se confruntă atât cu costuri
fixe cât şi variabile!
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (10)

Costuri cu munca materializată şi cu munca vie

După componenţa consumului de resurse se întâlnesc costuri cu
munca materializată şi costuri cu munca vie sau de manoperă.
Costurile cu munca materializată sunt costurile cu materii prime şi
mijloacele de muncă (utilaje şi instalaţii de construcţii).
Costurile cu munca vie sau de manoperă sunt formate din salariile şi
contribuţiile personalului care este angajat în realizarea
proiectului.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (11)

Costuri curente şi costuri preliminate

În funcţie de momentul consumării resurselor, costurile pot fi
curente şi preliminate.
Costurile curente sunt cele efectuate şi înregistrate în decursul
unei perioade de gestiune (lună, trimestru, an), în legătură cu
consumurile de resurse.
10.2. TIPOLOGIA COSTURILOR GENERATE DE UN PROIECT
10.2.2. O altă clasificare a costurilor aferente proiectului (11)

Costuri curente şi costuri preliminate

Costuri preliminate sunt cele care au la bază calculul
preliminat al consumurilor de resurse, înregistrarea acestora sub
aspect valoric se va face odată cu consumul efectiv al resurselor,
într-o perioadă viitoare.
În această grupă se includ preliminările referitoare la concediile
de odihnă, premii, reparaţii planificate etc.
 ESTIMAREA
COSTURILOR
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (1)

Estimarea costurilor unui proiect este un proces dificil şi se face

cu două principii de bază:
cu cât sunt definite mai clar toate costurile implicate de proiect, cu
atât mai mică este şansa apariţiei erorilor la estimare;
cu cât sunt mai exacte estimările legate de costuri, cu atât mai mari
sunt şansele ca bugetul proiectului să reflecte realitatea şi ca proiectul
să se termine fără să necesite fonduri suplimentare.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (2)

Baza de pornire pentru estimarea costului o

reprezintă WBS-ul.

-Structura de descompunere a lucrărilor

-engleză: Work Breakdown Structure-WBS,
-rusă: Иерархическая структура работ
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (2)

Din moment ce WBS-ul identifică întreg

volumul de muncă pentru proiect într-un mod
detaliat şi uşor de gestionat, acesta devine
mijlocul cel mai bun pentru determinarea
costului proiectului.
O estimare de cost făcută în acest mod produce
o estimare detaliată a acestuia.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (2)

Un prim pas în estimarea costurilor constă

în descompunerea activităţii în pachete de
lucru!
Costurile asociate pachetelor de lucru sunt de
regulă mai uşor de determinat şi mai exacte
decât cele atribuite unei activităţi care ar putea fi
descompusă în pachete de lucru.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (2)

Structura de descompunere a
lucrărilor este necesară pentru a face
echipa să înțeleagă mai bine cantitatea de
muncă care urmează să fie făcută, și ar
putea crea un plan de proiect de bază (un
plan care va continua să fie invocată).
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (3)

De exemplu -
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (4)

Există în principiu două tipuri de abordări legate de estimarea

datelor legate de costuri:
estimarea costurilor de jos în sus – presupune estimarea
costurilor pentru fiecare nivel al WBS-ului, procesarea şi adunarea
acestora de către managerii de nivel din cadrul proiectului, mergând
de la nivelul cel mai de jos spre vârful ierarhiei proiectului;

estimarea de sus în jos – managerul de proiect primeşte o anumită

sumă de bani, cu care trebuie să realizeze întregul proiect. Această
sumă este împărţită pe activităţi din cadrul proiectului, apoi pe
pachete de lucrări.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (5)

Abordarea de jos în sus este cea mai pe larg aplicată şi

recomandată pentru a estima costurile în proiect.
Principalul avantaj al acestei abordări este realizarea estimărilor
pe fiecare nivel de către persoanele care vor efectua activităţile
sau de către supervizorul lor. Aceştia sunt cei mai în măsură să
determine costurile asociate activităţilor pe care le vor desfăşura.
De asemenea, dacă managementul de vârf acceptă valorile
sugerate de lucrători, aceştia vor fi mult mai motivaţi să respecte
aceste costuri decât în cazul în care ele le-ar fi impuse de
conducere.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.1. Aspecte generale (6)

Cu privire la acest aspect, întrucât se cunoaşte prea bine

tendinţa managementului superior de a reduce mărimea
costurilor propusă de lucrători pentru activităţile în care sunt
implicaţi, aceştia din urmă au tendinţa sa „umfle” artificial
costurile, tocmai pentru a se asigura că vor obţine fondurile de
care au cu adevărat nevoie. Prin urmare această abordare, în
care lucrătorii sunt lăsaţi să determine singuri costurile
activităţilor, nu beneficiază de o foarte bună credibilitate.
Deşi în principiu există doar două tipuri mari de metode de
estimare, tehnicile care se grupează în fiecare din aceste tipuri
sunt foarte multe. Vom discuta în continuare câteva dintre ele.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.2. Estimarea prin analogie (1)

Estimările prin analogie reprezintă o variantă a

estimării de sus în jos. Acest procedeu utilizează costul
real al proiectelor finalizate anterior pentru a prognoza
costul proiectului care este în curs de estimare. Astfel,
există o analogie între un proiect şi celălalt. Dacă
proiectul care a fost utilizat în analogie şi cel care este de
estimat sunt foarte asemănătoare, estimările ar putea fi
destul de precise. Dacă proiectele nu sunt foarte
asemănătoare, atunci estimările nu vor fi deloc precise.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.2. Estimarea prin analogie (1)

Exemplu - Urmează a fi executat un proiect de realizare a unui

nou software. Modulele care urmează a fi proiectate sunt foarte
asemănătoare cu cele care au fost utilizate în cadrul altui proiect,
dar modulele actuale necesită mai multe linii de cod. Gradul de
dificultate este destul de asemănător cu cel al proiectului anterior.
Dacă noul proiect este cu 30% mai mare decât cel anterior,
analogia ar putea prognoza un cost al proiectului cu 30% mai
mare decât cel al proiectului anterior.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.3. Estimarea parametrică (1)

Estimările parametrice sunt asemănătoare celor analogice prin

faptul că şi ele sunt estimări „sus-în-jos”. Precizia lor inerentă
nu este nici mai bună nici mai rea decât estimările prin
analogie.
Putem folosi acest tip de estimare a costurilor când
avem suficiente date despre un anumit tip de proiect.
Estimarea parametrilor presupune desfacerea
proiectului în unităţi uşor de cuantificat (de exemplu, m2
de spaţiu pe care se va construi, ore de muncă pentru
un program de training etc.), cărora le sunt asociate
nişte costuri stabilite prin experienţă.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.3. Estimarea parametrică (1)

În esenţă, procedeul estimării parametrice este realizat

prin aflarea unui parametru al proiectului ce va fi estimat
care se schimbă direct proporţional cu costul proiectului.
Se construieşte un model matematic bazat pe unul sau
mai mulţi parametri. Atunci când valorile parametrilor se
introduc într-un astfel de model, rezultă costul total al
proiectului.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.3. Estimarea parametrică (2)

Exemplu - Unui zidar i s-a cerut să estimeze cam cât l-ar costa ridicarea unui
zid în jurul unei proprietăţi. Arhitectul estimase că acest zid va costa circa
12.000 EURO. Muncitorul a lucrat luând ca bază un cost de 5 EURO/m2.
Zidul urma să aibă cam 4.000 m2, prin urmare muncitorului i-a rezultat un
cost total de 20.000 EURO, sensibil diferit de cel prognozat de arhitect. În urma
unui raport de specialitate foarte detaliat, care a luat în considerare orele de
muncă necesare şi materialele necesare, s-a stabilit însă că muncitorul avea
dreptate, costul proiectului ridicându-se la circa 20.000 EURO.
Aşadar, metoda estimării parametrice este foarte utilă atunci
când avem de-a face cu un proiect cu care suntem familiarizaţi.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.4. Probleme care pot apărea la estimarea costului (1)
Problemele tipice care apar la estimarea costurilor sunt:
folosirea
nepotrivită a estimării – oamenilor li se cere să facă
estimări dificile asupra costurilor unei activităţi cum ar fi
construirea unei maşini unicat doar pentru a înregistra
această estimare într-un plan de cost-ţintă;
folosirea la estimare a unor date nerelevante – oamenii ori iau
în calcul experienţa trecută nereprezentativă, ori nu
verifică dacă aceasta a fost într-adevăr o bună
reprezentare a realităţii (nu este neobişnuit ca asemenea
situaţii să persiste mulţi ani dacă lipsesc verificările);
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.4. Probleme care pot apărea la estimarea costului (1)
Problemele tipice care apar la estimarea costurilor sunt:

folosireaestimărilor în afara contextului – având dată o

estimare a costului de desfăşurare a unei activităţi, aceasta
este folosită apoi neţinând cont de schimbările
importante care pot apărea referitor la locul sau modul
de desfăşurare a activităţii.
Estimările sunt şi vor rămâne doar previziuni ale
costurilor ce pot surveni în proiect. Ele nu ar trebui
încărcate cu mai multă certitudine decât merită!
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.4. Probleme care pot apărea la estimarea costului (2)

La faza de estimare a costurilor proiectelor, managerul

de proiect poate să comită două mari greşeli –
supraevaluarea şi subevaluarea bugetului. Ambele greşeli
sunt fatale pentru succesul proiectelor.
Supraevaluarea poate să apară atunci când echipa de
planificare adoptă un ton pesimist privind evoluţia
costurilor pe perioada derulării proiectului. Astfel, acesta
va adopta valori acoperitoare, dar care vor conduce la un
buget mare şi şanse minime de câştigare.
10.3. ESTIMAREA COSTURILOR
10.3.4. Probleme care pot apărea la estimarea costului (2)

În cazul subevaluării, proiectul are şansa să obţină

finanţare, însă problemele vor apărea pe parcursul
derulării proiectului, activităţile fiind subfinanţate.
Ca urmare nu se vor putea achiziţiona în
întregime echipamentele necesare, materiile
prime, personalul va fi prost plătit, şi ca atare, va
deveni neinteresat în realizarea sarcinilor ce-i
revin. Toate acestea conduc, în final, la eşecul
proiectului.
Păreri !!!
Mulțumesc!