REFERAT

Calificarea contractului

Chișinău 2017
 2

CUPRINS
Introducere.........................................................................................................................3

I. Definirea contractului.................................................................................................4

II. Interpretarea contractului............................................................................................4

III. Definiția calificării..................................................................................................5

IV. Tipurile calificării și modificarea calificării inițiale...............................................5

V. Coraportul dintre interpretarea și calificarea juridică a contractului..........................6

VI. Actul legislativ după care se face calificarea..........................................................6

A. Teoria calificării raporturilor contractuale..........................................................6

1. Particularitățile mecanismului de reglementare juridico-civilă a calificării.......8

VII. Calificarea infracțiunilor.........................................................................................9

VIII. Calificarea juridico-civilă a raporturilor economice...........................................9

A. Raporturile fiscal și vamale...............................................................................10

B. Contractele de muncă............................................................................................10

C. Raporturilor contractuale bancare și de asigurare.................................................10

D. Contractul de prestări servicii...........................................................................11

E. Calificarea contractelor de donație.......................................................................11

IX. Importanta calificarii corecte................................................................................12

Concluzii..........................................................................................................................12

Bibliografie.......................................................................................................................14
 3

Introducere

Contractul civil, reprezintă un instrument de reglementare a unei activități

organizaționale, indică asupra caracterului juridic al raportului și permite utilizarea de către
subiecții obligați a măsurilor de constrîngere din partea statului. Caracteristicele contractului civil
în calitate de mijloace juridice pot fi atribuite, în mare măsură, și altor entități de acest gen la care
pot apela subiecții în procesul de realizare a dreptului și, eventual, calificarea contractelor.

Prin interpretarea normelor de drept se înțelege o fază a procesului de aplicare a

dreptului prin care se are în vedere un proces îndreptat la stabilirea exactă a sensului și a
conținutului normelor de drept supuse interpretării cu ajutorul unui ansamblu de metode și
procedee special învestit pentru aceasta. Procesul de aplicare a dreptului ce presupune: stabilirea
stării de fapt; alegerea și interpretarea normei aplicabile; elaborarea actului de aplicare propriu-
zis, a soluției reclamate după caz, include și procesul de calificare a raporturilor contractuale..
Interpretarea normei de drept nu întotdeauna reprezintă o fază obligatorie a procesului de
aplicare, deoarece interpretarea poate interveni doar în caz de inexistență a normei speciale de
reglementare.

Interpretarea contractului este prealabilă calificării acestuia. Încadrarea juridică a

contractului într-o anumită categorie atrage după sine efectele juridice proprii acestei categorii,
care pot constitui și ele obiect de interpretare.

Într-un final, se întrezărește legătura sistemică dintre activitatea elaborării și cea a

aplicării normelor de drept, care se poate baza pe coincidența criteriilor calificării raporturilor
contractuale cu acele criterii legale, puse la baza reglementării de către legiuitor.

În cadrul acestei lucrări vom analiza noțiunea de calificare a contractului, pornind de la

însăși definirea acestuia și a calificării. În cadrul capitolelor distincte, vom analiza toate
asppectele și procedeiele relevante procedurii de calificare. Adițional, vom examina calificarea
kuridică a anumitor tipuri de raporturi juridice.

Actualitatea temei cercetate este data de importanța apicării corecte a calificării atît în
present cît și pe viitor.

Scopul acestei lucrări este de a examina aspectele relevante pentru desfășurarea corectă
a calificării raporturilor contractuale. Drept obiective ne propunem:
 4

 Definirea contractului și a calificaării,

 Evidențierea legăturii dintre calificarea și interpretarea contractului,
 Enumerare tipuril or calificării,
 Analiza bazei legislative a calificării,
 Analiza mecanismului de reglementarea juridică a acesteia, li
 Exemplificarea calificării anumitor tipuri de raporturi juridice.

Drept metode de cercetare au fost utilizate studiul baze literaturii juridice în domeniu,
precum și a articolelor relevante.Lucrarea este structurată în structurată în nouă părți de cuprins,
iar apoi urmeaza concluziile elaborate.

I. Definirea contractului

Acesta reprezintă voinţa comună a cel puţin două persoane de a constitui, de a modifica
sau de a stinge între aceste persoane raporturi juridice. Documentul în care este expusă voinţa
părţilor reprezintă doar o formă de manifestare a voinţei părţilor. Lipsa documentului atrage
consecinţele prevăzute de lege. Contratul produce efecte juridice doar pentru părţile acestuia şi
doar cînd aceasta este expres prevăzut de lege contractul poate produce efecte juridice şi pentru
terţi.1 Potrivit Codului Civil: “contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe
persoane prin care se stabilesc se modifică sau se stîng raporturi juridice”. 2 Deci, orice contract
este un act juridic, iar nu orice act juridic este un contract. Acesta reprezintă principalul izvor de
obligaţii, fiind înstrumentul care asigură satisfacerea nevoii schimbului de activităţi şi în primul
rînd al schimbului de mărfuri. El îşi afirmă prezenţa în societate atît în domeniul circulaţiei
mărfurilor cît şi în domeniul producerii lor, el fiind instrumentul juridic prin care se înfăptuieşte
activitatea economică.3

II. Interpretarea contractului

Interpretarea condițiilor unui contract, poate fi facută nu numai de către instanța de

judecată, competentă să judece cazul, dar și de către alte persoane interesate să clarifice
1
Contabil sef, Despre contracte in general, disponibil la <http://www.contabilsef.md/libview.php?
l=ru&id=2801&idc=348> [31 Mai 2017]
2
Codul Civil Al Republicii Moldova, din 06.06.2002, în Monitorul Oficial Nr. 82-86 art Nr : 661.
3
Ion Bîtcă dr. în drept, Note De Curs Drept Civil Partea Generală (Ciclul I), Universitatea De Studii Europene Din
Moldova Facultatea De Drept, Chişinău – 2013, disponibil la
<http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/028_- _Drept_civil__partea_general
%C4%83_III.pdf> [31 Mai 2017]
 5

conținutul condițiilor contractului.4 În conformitate cu art. 726 Cod Civil, la interpretarea

contractului se ţine cont de natura lui, de circumstanţele în care a fost încheiat, de interpretarea
care este dată de către părţi sau care poate fi dedusă din comportamentul lor de pînă la şi de după
încheierea contractului, precum şi de uzanţe. Neclarităţile din condiţiile contractuale standard se
interpretează în defavoarea părţii care le-a formulat. În caz de dubiu, contractul se interpretează
în favoarea celui care a contractat obligaţia şi în defavoarea celui care a stipulat-o. În toate
cazurile, contractul se interpretează în favoarea aderentului sau a consumatorului. 5 Per general,
interpretarea contractului este operaţia juridică prin care se determină înţelesul clauzelor
contractuale, prin cercetarea manifestării de voinţă (voinţa reală declarată). 6

III. Definiția calificării

Calificarea reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a normelor conflictuale.

Aceasta este operaţiunea care raportează un caz concret la un concept abstract recunoscut de o
autoritate normativă, în scopul aplicării regimului său juridic. Operaţiunea calificării unui
contract (concret) trebuie să cuprindă toate elementele cu valoare de calificare, precum: calitatea
părţilor, obiectul şi cauza (conţinutul voinţei), forma contractului, obligaţiile asumate etc. Toate
aceste elementele ale calificării trebuie analizate ca un tot unitar, ca o structură cu rol proeminent
în operaţiunea de calificare.7 Finalitatea operațiunii de calificare constă în stabilirea sensului
noțiunilor unei norme juridice și încadrarea acesteia într-o anumită categorie. Calificarea pe care
o dă instanța influențează în mod direct legea aplicabilă raportului juridic. 8

IV. Tipurile calificării și modificarea calificării inițiale

Literatura de specialitate operează cu noțiunea de modificare a calificării contractelor

civile, făcînd doar trimitere la norma actului juridic simulat, și concluzionează că aceasta

4
Туранин В.Ю., Самострелова О.И. Толкование гражданско-правовых договоров: некоторые проблемные
аспекты. // Юрист, №2, 2007, p.22.
5
Dorin Cimil, doctor în drept, conferenţiar universitar, Catedra drept civil USM, Calificarea contractului civil –
metode și procedee, disponibil la < https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-
metode-si-procedee/> [31 Mai 2017]
6
LegeAZ, Interpretarea şi calificarea contractului, disponibil la <http://legeaz.net/dictionar-juridic/interpretarea-si-
calificarea-contractului> [31 Mai 2017]
7
LegeAZ, Interpretarea şi calificarea contractului, disponibil la <http://legeaz.net/dictionar-juridic/interpretarea-si-
calificarea-contractului> [31 Mai 2017]
8
Ioan Macovei, Calificare (termen juridic), Drept internațional privat, ediția a II-a, editura Ars Longa, Iași 2001,
disponibil la < https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-metode-si-procedee/> [31
Mai 2017]
 6

reprezintă o instituție a nulității actului juridic civil, 9 dar, există și noțiunea recalificării ulterioare
a contractelor dacă părţile au convenit după încheierea contractului, la unele modificări a
conţinutului contractului, care ar influenţa calificarea primară. Ultima stabilește legea aplicabilă
raportului cu element de extraneitate. Aceasta se face după legea forului și are drept scop
rezolvarea unui conflict de legi. Calificarea primară este urmată de cea secundară urmează fiind o
problemă a legii interne. Aceasta nu influențează desemnarea actului legislativ competent.
Calificarea secundară se face după lex causae, respective, caracterul civil sau comercial al unui
contract se determină după indicarea legii aplicabile contractului.

V. Coraportul dintre interpretarea și calificarea juridică a contractului

Interpretarea este distinctă de calificarea juridică a contractului. Cu toate acestea, în

practică, prin legătura dintre ele, cele două operaţii sunt adesea confundate. Interpretarea este un
proces continuu, care se întrepătrunde cu procesul de calificare, ambele avînd aceeași finalitate –
stabilirea naturii juridice a contractului, precizarea conținutului concret al acestuia, a sensului lui,
a obligațiilor pe care le generează, dar, pot fi supuse interpretării nu numai clauzele contractului,
dar și efectele juridice neclare ale unor contracte, exemplu fiind efectele unor contracte complexe
sau nenumite. Prin ultimile putem înțelege drepturile subiective și obligațiile civile la care dă
naștere, pe care le modifică sau le stinge un act juridic civil.

VI. Actul legislativ după care se face calificarea

Pot exista două cazuri:

1. După lex fori. Calificarea normelor juridice se face după legea națională a instanței.

2. După lex causae. Normele juridice se califică după sistemul de drept din care fac
parte, adică după lex causae - legea străină competentă cu privire la un raport juridic sau unul din
elementele sale.10

9
Лушников А.М., Лушникова М.В., Тарусина Н.Н. Договоры в сфере семьи, труда и социального
обеспечения: учебное пособие. – -2-е изд. перераб. и доп. М, 2010, p.265.
10
Ioan Macovei, Calificare (termen juridic), Drept internațional privat, ediția a II-a, editura Ars Longa, Iași 2001,
disponibil la < https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-metode-si-procedee/> [31
Mai 2017]
 7

A. Teoria calificării raporturilor contractuale

Controlul de proporționalitate realizat de judecători în cadrul soluționării unui litigiu de

natură civilă se poate circumscrie într-un raport de triunghiular – situație, decizie, scop.
Calificarea juridică a unui contract impune inerent referințe la concepte doctrinare în cazul cînd
lipsește reglementarea expresă sau sunt contradicții evidente între textele legale ce se referă la
reglementarea aceleiași situații. O extremă a albiei ipotetice a calificării juridice a unui contract
civil poate fi abuzul de drept, care ar fi o modalitate sui generis de răspundere juridică civilă,
situîndu-se între răspunderea contractuală și cea delictuală. La primul nivel de control se propune
verificarea existenței faptelor din care se poate genera raportul social, mai apoi se poate recurge
la aprecierea raportului dintre situație și decizie pentru verificarea persistenței cauzei juridice. La
nivelul doi, se constată dacă faptele pot genera raporturi juridice, precum și calitatea juridică ale
acestora, adică fapte juridice conforme sau denaturate. Legislațiile civile contemporane pregătesc
remedii de ordin normativ, care se reduc la reglementarea modului de încheiere a contractelor din
sfera dreptului privat în temeiul unui consens. Consensul reprezintă voința comună obiectiv
perceptibilă a părților, care ar conduce la încheierea unui contract sau un acord privind o obligație
reciprocă. Contractele valide pot apărea, prin excepție, și în lipsa consensului dintre părți, în
cazurile prevăzute de alin. (1) art. 669 Cod civil pentru situațiile de obligare de a contracta și
conform prevederilor alin. (2) art. 213 Cod civil. Or, calificarea contractului poate și trebuie
făcută prin prisma identificarii statutului obligației contractuale, pentru depășirea problemelor
legate de cuantificarea tipurilor de contracte. Deasemenea, calificarea unui raport contractual
anumit poate în paralel prin determinarea valenței juridice a obligației contractuale ce rezultă din
contractul realizat. Doctrina dreptului internațional privat 11 a elaborat un set de pași pentru
aprecierea statutului obligației contractuale, și anume:

1. Identificarea tipului de contract;

2. Verificarea faptului dacă există un raport de obligații;
3. Determinarea prestației caracteristice a unui anumit tip de contract;
4. Verificarea intensității legăturii unui anumit raport contractual cu sistemul său
juridic, definit prin prestația caracteristică;
5. Specificarea legii aplicabile;
6. Verificarea, dacă constatările rezultate din pașii anteriori sunt permise prin lege.
11
Belohlavek Alexander J,Convenția de la Roma.Regulamentul Roma, București, Editura CH Beck, 2012, p.202.
 8

Prestația caracteristică reprezintă un criteriu obiectiv de calificare a contractului, ce-i

determină centrul de gravitație sau nucleul, pe motiv că definește raportul contractual prin prisma
unor acțiuni ce pot fi evaluate de către părți sau de instanța de judecată la nivel obiectiv.
Problema juridică constă în identificarea unei părți a contractului care realizează prestația
caracteristică tipului dat de contract, prin aprecierea cît mai obiectiv posibilă a prestațiilor
particulare și convergența lor în formarea unui întreg contractual, determinant pentru atingerea
scopului unui astfel de raport juridic. Medoda aprecierii legăturilor convergente dintre noțiunile
nozologice de întreg și particular ar fi metoda calificării abstracte. Executarea uneia și aceeași
prestaţii poate sta la baza mai multor raporturi de obligații, apărute din diverse contracte civile.
Legislația desemnează prestația în calitate de obiect a contractului, cît și obiect al obligației
civile. Această abordare confuză a echivalenței dintre obiectul contractului și obiectul obligației
civile este reflectată în literatura juridică. Totalitatea prestațiilor care reies dintr-un raport
contractual pot determina dacă un contract este valabil, adică în ce măsură echilibrul prestațiilor
determină validitatea contractului.

Aprecierea calificativă a raportului contractual la etapa judecării cererii de chemare în

judecată în fond sau în ordine de apel poate avea repercursiuni și asupra dreptului la accesul la
justiție, pe motiv că conjuncția/interdependența dintre două raporturi contractuale la care
participă una și aceiași persoană.12

1. Particularitățile mecanismului de reglementare juridico-civilă a calificării

Una dintre acestea, bazat pe mijloacele juridice reprezintă faptul că subiectul, apreciază
mijloacele juridice cu ajutorul acelor regulatori, stabiliți de normele dispozitive ale legislației
civile. Organul puterii de stat califică raporturile sociale cu ajutorul normelor dispozitive și
depistează o trimitere la mecanismul de autoregulatori. În rezultatul acestei activități sînt obținute
cunoștințe de către subiectul aplicării legislației despre faptul că raporturile calificate pot fi
apreciate cu ajutorul unui regulator anumit nenormativ. Același subiect al aplicării legii
cercetează activitatea subiecților raporturilor calificate cu ajutorul mijloacelor juridico –
procesuale și depistează sau nu depistează un regulator special de natură privat-autonomă. Mai
tîrziu, subiectul recurge la calificarea raporturilor sociale cu ajutorul regulatorului special de
natură privat-autonomă și se pronunță asupra faptului dacă aceste raporturi fac sau nu parte din
12
Dorin Cimil, conf. univ. Universitatea de Stat din Moldova, Dezvoltarea teoriei calificării contractelor civile, <
https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-metode-si-procedee/> [31 Mai 2017]
 9

categoria celor juridico-civile. Următoarea etapă constă în aprecierea raporturilor juridico-civile

cu ajutorul regulatorilor normativi și celor privați-autonomi și concluzionarea asupra faptului
dacă sînt în corespundere cu legea sau contravin legii. Dacă se constată că raporturile sînt ilegale,
atunci subiectul aplicării legii determină măsura și impactul consecințelor negative pentru
persoana în cauză. Subiectul raporturilor de drept apreciază relațiile sale viitoare cu alte persoane
prin prisma normelor dispozitive ale legislației civile, și atestă posibilitatea aplicării unui
regulator autonom–privat. În rezultatul acestei activități se obțin cunoștințe despre faptul că
relațiile la care participă această persoană, pot fi apreciate cu ajutorul regulatorului creat de el.
Subiectul raporturilor de drept realizează dispozițiile stabilite de către regulatorul autonom–privat
în cadrul relațiilor sale pentru ca ele să poarte un caracter reglementat. Subiectul raporturilor de
drept apeciază relațiile sociale la care este parte prin prisma regulatorului special și face
concluzia despre apartenența sau neapartenența relațiilor la cele juridico-civile. Dacă relațiile
sociale la care este parte subiectul aparțin categoriei relațiilor juridico-civile, rezultă că subiectul
cu ajutorul regulatorilor normativi și ai celor create de el – autonomi–privați concluzionează
despre legalitatea lor sau eventuala ilegalitate a lor. Dacă relațiile la care participă subiectul sînt
ilegale, atunci se elaborează de către acest subiect măsuri de protecție a drepturilor și intereselor
sale față de delicvent, metode stabilite cu ajutorul regulatorilor normativi și ai celor autonomi–
privați.13 Acest mecanism de reglementare juridico-civil, compus din mai multe etape este unul
bazat pe normele dispozitive, caracteristice legislației civile, unde este loc și de regulatori
autonomi, insa el nu garantează omogenitatea rezultatelor în cadrul fiecărei etape de realizare a
mecanismului de reglementare, și deci, a unui rezultat final uniform.

VII. Calificarea infracțiunilor

Aceasta reprezintă determinarea și consacrarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței de infracțiune, prevăzute de norma
juridico-penală14. Teoria generală de calificare a infracțiunilor se bazează pe noțiunea generică de
faptă prejudiciabilă, care în fond reprezintă o infracțiune, precum și componențe de infracțiuni
distincte, prevăzute de normele Părții speciale ale Codului Penal ce conțin particularități ale
obiectului, subiecților, și conținutului infracțiunii.
13
Dorin Cimil, doctor în drept, conferenţiar universitar, Catedra drept civil USM, Calificarea contractului civil –
metode și procedee, disponibil la < https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-
metode-si-procedee/> [31 Mai 2017]
14
Borodac Alexandru. Drept penal. Calificarea infracțiunilor. Chișinău, “Știința”, 1996, p.6.
 10

VIII. Calificarea juridico-civilă a raporturilor economice

Printre caracterele raporturilor economice stabilite de către legiuitor, întîlnim scopul –

urmărit de părți la încheierea contractului (transmiterea bunurilor în proprietate, folosință,
efectuarea de lucrări sau prestări servicii etc); caracterul obiectului contractului (drepturi
patrimoniale, bunuri imobile); particularitățile componentei subiecților (stat, comercianți,
consumatori, etc); neechivalența economică între părțile contractante, și chiar legătura cu
transportul. Însă, nu totdeauna caracterele raporturilor economice pot determina rezultatul juridic
scontat. Criteriile juridice, spre deosebire de cele economice, produc legătură între raporturile
contractuale și caracteristica acelui act volitiv, care l-au săvîrșit în temeiul raporturilor economice
existente.

A. Raporturile fiscal și vamale

Organele de control fiscale și vamale, deseori, pentru stabilirea mărimei obligației

fiscale și vamale recurg la recalificarea juridică a contractelor încheiate de plătitorii de impozite.
Pentru contracararea diminuării obligației fiscale, ele efectuează calificarea proprie a raporturilor
cu participarea contribuabililor și se adresează în judecată cu cereri privind încasarea platilor
neachitate. Organele de control fiscale și vamale la calcularea obligației fiscale, nu trebuie să
intervină în calificarea raportului contractual efectuat de părți, dar urmează să efectueze calculul
sumei impozabile, reieșind numai din acțiunile propriu-zise pe care le săvîrșesc părțile,
demonstrînd instanței de judecată, că lucrurile nu stau în felul, cum este oglindit în actele
contabile primare, contracte și altele prezentate de către subiecții obligați fiscal. 15

B. Contractele de muncă

Inspecția muncii, deasemenea, poate interveni în cadrul protejării intereselor salariaților

prin intermediul instituției calificării corecte a raporturilor de muncă, cu înaintarea cerințelor în
instanțele de judecată față de angajatori privind încasarea neachitărilor la plata sumelor
asigurărilor sociale. Analiza practicii judiciare de calificare a contractelor de muncă indică că
angajatorii cu rea voință vor concretiza la maxim atribuțiile angajatului, vor stabili riscul
nefinisării în termen a lucrului, și plata salariului în funcție de faptul realizării lucrării. 16
15
Кратенко М.В. Злоупотребление свободой договора: частноправовые и публично-правовые аспекты: М,
2010. p.179.
16
Dorin Cimil, doctor în drept, conferenţiar universitar, Catedra drept civil USM, Calificarea contractului civil –
metode și procedee, disponibil la < https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-
 11

C. Raporturilor contractuale bancare și de asigurare

Normele Codului civil reglementează contractele de depozit bancar, de cont curent

bancar, de credit bancar, de asigurare și de franchising. Legea nu relatează care consecințe
juridice pot apărea în cazul cînd alți subiecți, decît cei indicați de lege, ar încheia astfel de
contracte. Respectiv, raportul dat poate fi calificat ca un alt contract, deosebit de cele indicate mai
sus pe motivul necoincidenței statutului cerut de lege. Legiuitorul, limitînd prin lege cercul de
potențiali subiecți ai unui contract, în acelați timp interzice altor subiecți să încheie astfel de
contracte. Activitatea băncilor comerciale și a companiile de asigurare reprezintă o activitate
autorizată prin licență. Licența de activitate a unui subiect în circuitul civil nu poate fi privit în
calitate de criteriu calificativ al contractului, și nu poate determina esența juridică a relațiilor
contractuale.17 În cazul lipsei licenței se impun sancțiuni de ordin civil, administrativ și penal.

“Din punct de vedere juridic categoria “operațiune bancară” are dreptul la viață numai
din punctul de vedere al intereselor publice al sferei activității bancare… . … din punctul de
vedere al dreptului civil “operațiunea bancară” nu prezintă alte particularități în comparație cu
noțiunea actului juridic civil”.18

D. Contractul de prestări servicii

Construcția juridică a obligației de prestări servicii nu poate fi supusă regimului actelor

de dispoziție uno actus, deoarece obligația în cauză este caracterizată prin longevitatea procesului
de prestare, fără a fi supusă fragmentării și nu poate fi consumată prin traditio ca și actele de
natură juridico-reale. Reglementările exclud părțile contractului de prestări servicii de a stabili
remunerația contractuală în funcție de obţinerea unor alte rezultate materializate. Raportul de
prestări servicii generează anumite rezultate, însă ele nu pot fi separate de procesul de lucru.
Economia timpului, și a mijloacelor clientului reprezintă valori opozabile ca și conținut
“cîștigării” litigiului patrimonial. În materia dreptului procesual nu sînt impedimente pentru
calificarea “onorariul de succes” în calitate de condiție contractuală care nu ar corespunde cu
principiile dispozitivității, concurenței și egalității procesuale ale părților. 19
metode-si-procedee/> [31 Mai 2017]
17
Dorin Cimil, conf. univ. Universitatea de Stat din Moldova, Dezvoltarea teoriei calificării contractelor civile, <
https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-metode-si-procedee/> [31 Mai 2017]
18
Шерстобитов А.Е. Правовое положение банков и иных кредитных организаций. // Правовое регулирование
банковской деятельности. Под ред. проф.Е.А.Суханова.- М, 1994, p.19.
19
Dorin Cimil, doctor în drept, conferenţiar universitar, Catedra drept civil USM, Calificarea contractului civil –
metode și procedee, disponibil la < https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-
 12

E. Calificarea contractelor de donație

Interpretarea și calificarea contractului de donație, este expusă în art.827 CC. Codul

Civil nu conține reguli speciale de interpretare a donației, deaceea sînt aplicabile regulile generale
privind interpretarea contractelor civile. Însă, pot exista situații cînd nu există o certitudine asupra
faptului că s-a realizat o încălcare, adică este necesară interpretarea contractului pentru calificarea
juridică a raportului contractual produs. Conform Codului Civil, donația nu este un contract real,
deoarece momentul executării donației se consideră momentul acceptării de către donatar a
darului. În măsura în care donatarul nu acceptă darul, transmiterea efectivă de către donator a
darului nu produce efecte juridice, și deci nu se realizează de jure donația. Dacă donatarul își
manifestă dezacordul privind acceptarea darului, transmițătorul, adică potențialul donator,
urmează să ceară restituirea bunului în temeiul regulilor îmbogățirii fără justă cauză, deoarece
raportul contractual nu s-a realizat.20 Dacă este incert că părţile au încheiat un contract de donaţie,
atunci instanţele de judecată urmează să aplice cu întîietate normele ce guvernează raporturile
oneroase, deoarece liberalitatea este o excepţie de la regulile uniforme oneroase, şi interpretarea
urmează a fi făcută în sensul restrictiv, ţinînd cont strict de voinţa părţilor ancorată în contract.

IX. Importanta calificarii corecte

În cee ace privește drept procesual civil calificarea raporturilor juridice prezintă o
importanță ridicată, deoarece la etapa primirii cererii de chemare în judecată, reclamantul este
obligat să indice circumstanțele de drept în baza cărora își întemeiază pretențiile, iar judecătorul
poate efectua calificarea “preventivă” a raporturilor, selectînd legea materială aplicabilă litigiului.
Calificarea definitivă a raportului litigios se va efectua de către instanța de judecată în textul
hotărîrii adoptate pe marginea cauzei civile respective, deoarece pe parcursul derulării procesului
pot apărea noi probe/circumstanțe ce pot modifica calificarea inițială. Calificarea incorectă a
raporturilor juridice dintre părțile în litigiu poate orienta desfășurarea în continuare a procesului
în direcție greșită, generînd temeiuri de casare sau modificare a hotărîrii instanței de judecată.

metode-si-procedee/> [31 Mai 2017]

20
Dorin Cimil, conf. univ. Universitatea de Stat din Moldova, Dezvoltarea teoriei calificării contractelor civile, <
https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-contractului-civil-metode-si-procedee/> [31 Mai 2017]
 13

Concluzii

Esența reglementării juridico-civile nu poate fi concepută fără determinarea categoriilor

de mijloace juridico-civile. Ultimele reprezintă niște construcții – regulatorii– juridice, bazate pe
autonomie privată, utilizarea cărora în procesul de reglementare juridico-civilă este îndreptată
spre crearea condițiilor juridice pentru asigurarea exercitării intereselor patrimoniale și personal
nepatrimoniale ale subiecților raporturilor sociale. Analizînd contractul civil în calitate de mijloc
juridico – civil sau regulator – autonom al relațiilor juridice, regulator deosebit de prevederea
legală prin posibilitățile sau modurile de influență asupra activității persoanelor și a domeniului
de aplicare, îl putem caracteriza drept instrument juridic de influență asupra ordinii sociale și
organizare a interacțiunii umane. Normele juridice ale unui sistem de drept fac parte din anumite
categorii, iar la rândul lor normele conflictuale sunt corespunzătoare unor categorii de raporturi
pentru care se stabilește legea respectivă. Normele conflictuale se pot referi la capacitate, forma
actelor juridice, condiții de fond, efectele contractului, bunuri, succesiune, procedură. Sensul
acestor noțiuni poate diferi de la la un sistem de drept la altul. Onerozitatea contractului
reprezintă un criteriu formator/calificativ al tipului de contract.

Calificarea contractului determină baza juridico-normativă a raporturilor stabilite.

Criteriile de sistem ce stau la baza stabilirii unuia sau altui tip de contract civil, determină
particularitățile reglementării juridice, iar elementele mecanismului de reglementare (drepturile /
obligațiile părților, calitatea subiecților, obiectul, ordinea și modul rezoluțiunii/rezilierii,
răspunderea) sînt determinate la rîndul lor de criteriile de sistem. Deaceea, pentru caracteristica
raportului contractual este necesară delimitarea strictă a criteriilor de calificare, și a elementelor
mecanismului juridic, determinate de criterial dat. Criteriile calificative ale unuia sau altuia din
contractele civile pot juca rolul de factor de limitare a libertății contractuale.

Deocamdată, teoria dreptului contractelor nu a elaborat clar o concepție despre criteriile

calificative ale contractelor civile, în ce categorii juridice se conțin, clauze esențiale, clauze
neesențiale, elemente, obiect, cauză, prestații sau altceva. Este sigur doar faptul, că în definiția
legală a fiecărei construcții contractuale ele urmează să se regăsească direct sau indirect. Această
tehnică juridică nu este respectată de către legiuitor din motivul că nu sunt suficient de bine
nuanțate la nivel legislativ categoriile de prestații.
 14

Deși reprezintă o problemă de interpretare a normelor de drept conflictual calificarea

este proprie conflictelor între legile naționale. S-a observat o diversitate de soluții pronunțate în
diferite țări ceea ce a dus la recunoașterea calificării ca instituție. Dificultățile determinate de
conflictele de calificare au fost atenuate în ultimii ani, ca urmare a adoptării de reglementări care
să permită stabilitatea soluțiilor. Respectiv, proiectarea către știința juridică, a unui sistem bine
aranjat de obligațiuni civile ce ar corespunde pe deplin exigențelor vieții contemporane rămîne o
sarcină pe viitor.

Bibliografie

1. Belohlavek Alexander J, Convenția de la Roma.Regulamentul Roma, București, Editura CH

Beck, 2012.
2. Borodac Alexandru. Drept penal. Calificarea infracțiunilor. Chișinău, “Știința”, 1996.
3. Codul Civil Al Republicii Moldova, din 06.06.2002, Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial
Nr. 82-86 art Nr : 661.
4. Contabil sef, Despre contracte in general, disponibil la
<http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ru&id=2801&idc=348> [31 Mai 2017]
5. Dorin Cimil, doctor în drept, conferenţiar universitar, Catedra drept civil USM, Calificarea
contractului civil – metode și procedee, disponibil la < https://.juridice.ro/315330/dezvoltarea-
teoriei-calificarii-contractelor-civile.html [31 Mai 2017]
6. Dreptmd, Teoria generală a obligaţiilor, disponibil la <www.dreptmd.wordpress.com/cursuri-
universitare/teoria-generala-a-obligatiilor/> [31 Mai 2017]
7. Ioan Macovei, Calificare (termen juridic), Drept internațional privat, ediția a II-a, editura Ars
Longa, Iași 2001, disponibil la < https://dreptprivat.wordpress.com/2012/11/09/calificarea-
contractului-civil-metode-si-procedee/> [31 Mai 2017]
8. Ion Bîtcă dr. în drept, Note De Curs Drept Civil Partea Generală (Ciclul I), Universitatea De
Studii Europene Din Moldova Facultatea De Drept, Chişinău – 2013, disponibil la
<http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/028_-
_Drept_civil__partea_general%C4%83_III.pdf> [31 Mai 2017]
9. LegeAZ, Interpretarea şi calificarea contractului, disponibil la <http://legeaz.net/dictionar-
juridic/interpretarea-si-calificarea-contractului> [31 Mai 2017]
 15

10. Maria Baciu, Curs Teoria Generala A Obligatiilor, disponibil

<ww.academia.edu/7508794/curs_TEORIA_GENERALA_A_OBLIGATIILOR> [31 Mai 2017]
11. Кратенко М.В. Злоупотребление свободой договора: частноправовые и публично-
правовые аспекты: М, 2010.
12. Лушников А.М., Лушникова М.В., Тарусина Н.Н. Договоры в сфере семьи, труда и
социального обеспечения: учебное пособие. – -2-е изд. перераб. и доп. М, 2010.
13. Туранин В.Ю., Самострелова О.И. Толкование гражданско-правовых договоров:
некоторые проблемные аспекты. // Юрист, №2, 2007.
14. Шерстобитов А.Е. Правовое положение банков и иных кредитных организаций. //
Правовое регулирование банковской деятельности. Под ред. проф.Е.А.Суханова.- М, 1994.