Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IASI ROMÂNIA

Ră spunderea pentru faptele de concurență neloială


Raspunderea civilă

Aspecte procedurale

Profesor coordonator : Conf.univ.dr. Angela Mîța-Baciu

Student: Paula-Alina Batculescu

Anul III-2022-2023-

Specializare: Drept-Dreptul concurenței

2
Page
Cuprins
1. Consideraţii generale................................................................pag.3
2. Răspunderea pentru faptele de concurenţă neloială................pag.4
o Răspunderea civilă
o Răspundere civilă contractuală
o Răspundere civilă delictuală
o Condițiile răspunderii civile delictuale
3. Aspecte procedurale .................................................................pag.8
4. Bibliografie..............................................................................pag.11

3
Page
Consideraţii generale

Concurenta este un element definitoriu al economiei de piață și


reprezintă motorul dezvoltării economico-sociale. În general, prin concurență se
intelege o confruntare între tendințe adverse, care converg spre același scop.
Prin concurență, în sens juridic înțelegem confruntarea dintre agenții economici
cu activități similare sau asemanatoare, exercitate în domeniile deschise pieței
pentru câștigarea și conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei
întreprinderi.

Raportul juridic de concurență, deși analizat extensiv în literatură, în


realitate se naște doar prin încălcarea unei norme care reglementează concurența
onestă, generând un raport de sancționare ori de remediere a consecințelor
negative.

Prin faptele de concurență neloială ia naștere fie un raport de drept


administrativ, corespunzător răspunderii contravenționale, fie un raport de drept
penal, corespunzător răspunderii penale, fie un raport juridic civil,
corespunzător răspunderii delictuale. Primele două forme de răspundere se
aplică în alternanță, în timp ce cea delictuală poate fi cumulată cu oricare dintre
primele două.

Cadrul legal, respectiv, Legea privind combaterea concurentei


neloiale, nr 11/1991, reglementează în mod expres faptele de concurență
neloiala care pot atrage reținerea urmatoarelor forme de raspundere: raspundere
contraventionala, raspundere penala, raspundere civilă.

S-a exprimat opinia că acţiunea în concurenţă neloială este un


mijloc de apărare a unui drept.
4
Page
Răspunderea pentru faptele de concurenţă neloială

Potrivit art. 3 din legea 11/1991, săvârşirea oricăreia din faptele


incriminate atrage răspunderea civilă contravenţională sau penală a autorului.

o Răspunderea civilă

Potrivit art.6 din lege, cel ce săvârşeşte un act de concurenţă neloială, va


fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi să plătească despăgubiri pentru
daunele pricinuite, după caz.

Dacă prin faptele de concurenţă neloială s-a cauzat un prejudiciu


patrimonial sau moral, cel prejudiciat se va putea îndrepta împotriva autorului
cu acţiune în răspundere civilă.

Acţiunea în concurenţă neloială este o acţiune în responsabilitate


delictuală specială.

Temeiul acestei acţiuni îl constiuie încălcarea unei obligaţii sociale de


respectare unor anumite reguli morale în raporturile de concurenţă, ceea ce
înseamnă un exerciţiu excesiv al libertăţii de concurenţă.

Acţiunea în concurenţă neloială urmăreşte în primul rând încetarea sau


interzicerea faptelor de concurenţă neloială şi apoi repararea prejudiciului
cauzat. Ea tinde în principal, „să reprime starea de fapt a cărei perpetuare ar
conduce la un prejudiciu sigur”, iar despăgubirea se va acorda în plus, dacă se
va face dovadă că reclamantul a suferit un prejudiciu.

Datorită specificului raporturilor de concurenţă, acţiunea în concurenţă


neloială este o acţiune în responsabilitate civilă specială.

Condiţiile răspunderii civile sunt cele stabilite în dreptul comun al răspunderii


delictuale. Raportul de concurenţă pentru ca să dea loc la răspundere civilă
cuprinde următoarele condiţii:
5
Page

Simpla sesizare a Consiliului Concurenței nu înseamnă că presupusele practici de concurență neloială


semnalate vor fi examinate în detaliu de către Consiliul Concurenței, adică vor intra automat în etapa de
„cercetare aprofundată”
o exercitarea activităţii identice sau similare să fie efectivă;
o . actul de concurenţă să fi fost săvârşit în scop de concurenţă neloială, să fie
săvârşit cu intenţia de a face concurenţă neloială, cu rea credinţă, respectiv
de a cauza un prejudiciu şi acest prejudiciu să se şi producă;
o . nu este necesară o concordanţă deplină între domeniile de activitate ale
părţilor, fiind suficient ca această concordanţă să se găsească în altă parte;
o . nu este necesar nici ca activitatea în legătură cu care se pune problema
concurenţei neloiale să formeze obiectul principal al comerciantului în
cauză.

Acţiunea se prescrie în termen de l an de la data la care comerciantul


pre judiciat moral a cunoscut sau trebuie să cunoască dauna morală şi pe cel
care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei (art. 12 din
Legea nr. 11/1991). Competenţa de judecare a acţiunii revine potrivit art. 7 din
Legea nr. 11/1991 instanţei locului săvârşirii faptei în a cărui rază teritorială se
găseşte domiciliul pârâtului. Procedura de judecată se desfăşoară potrivit
normelor de drept procesual civil fiind aplicabile pentru cazuri de urgenţe
dispoziţiile art. 581-580 Cod procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială.
Obligaţiile de reparare a prejudiciului se stabilesc după normele de drept co -
mercial. Dovada acţiunii în concurenţă neloială se face conform normelor de
drept comun, sarcina probei revenind reclamantului.

Instanţa va putea pronunţa cumulativ atât interzicerea continuării


actelor ne loiale, obligarea pârâtului la daune interese, măsuri de constrângere şi
publicarea hotărârii pe chelt uiala pârâtului, în fine, Legea nr. 11/1991 se aplică
atât persoanelor fizice şi juridice române, cât şi celor străine (art. 14 din Legea
nr. 11/1991).

Neexercitarea activităţii comerciale cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor


cinstite atrage răspunderea civilă, contravenţională ori penală în condiţiile legii.

DREPTUL CONCURENłEI -Lect. univ. dr. Lucia IRINESCU pag.77


6
Page

art. 14 din Legea nr. 11/1991


Avem două opțiuni pentru repararea prejudiciului

o răspundere civilă contractuală (adică în temeiul unui contract unde


existau clauze de neconcurență/loialitate și angajatul nu a ținut cont de el)
o răspundere civilă delictuală (când nu avem asemenea clauze în contract,
însă totuși avem un prejudiciu și vrem să îl recuperăm de la angajat)

Cele două acțiuni se exclud reciproc cu privire la aceeași faptă, astfel că


alegerea uneia dintre cele două depinde de clauzele referitoare la informațiile
confidențiale și secretele comerciale cuprinse în contractul încheiat între
angajatorul inițial și fostul salariat.

Cele două cereri sunt supuse taxelor judiciare de timbru (asta înseamnă
că va trebui achitată o sumă pentru a se putea judeca litgiul de către o instanță
de judecată).

o Răspundere civilă contractuală

Trebuie verificat dacă pretinsa obligație încălcată era calificată ca având natură
contractuală. Ca atare, trebuie avute în vedere:

o obligațiile specifice cu privire la:


o confidențialitate;
o neconcurență;
o nesolicitarea partenerilor de afaceri ai angajatorului;
o alte clauze similare ulterioare încetării contractului.

o Răspundere civilă delictuală

Dacă nu poate fi angajată răspunderea civilă contractuală a celui care a


săvârșit fapta ilicită, ar fi deschisă calea acțiunii în răspundere civilă delictuală
pentru fapte de concurență neloială în baza art. 2 alin. (2) lit. a) – c) din Legea
concurenței neloiale.
Codul civil, Capitolul IV privind răspunderea civilă;

Secțiunea a 6-a – Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale;


7
Page

art. 1381- Obiectul reparației;

art. 1385 – Întinderea reparației;

art. 1386- Formele reparației;

art. 1391- Repararea prejudiciului nepatrimonial;


Art. 2 alin. (2) lit. c) prevede: „orice alte practici comerciale care
contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care
produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.”

uzanțe cinstite = „ansamblu de practici sau reguli general recunoscute care se


aplică în relaţiile comerciale dintre întreprinderi, în scopul prevenirii încălcării
drepturilor legitime ale acestora” (art. 11 c) din prezenta lege);

Astfel, generalitatea textului de lege ar permite includerea în această situație


și fapta unui fost salariat de a folosi în interes propriu sau de a dezvălui
informațiile confidențiale și secretele de afaceri la care a avut acces în virtutea
funcției deținute la fostul angajator.

o Condițiile răspunderii civile delictuale

Trebuie îndeplinite cumulativ:

o Să existe o faptă ilicită.


o folosirea și/ sau divulgarea unor informații confidențiale și secrete de
afaceri;
o demonstrarea naturii confidențiale/ calificarea ca secret comercial a
informațiilor utilizate de către fostul angajat.
o fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
o Fostul salariat trebuie să fi știut că informațiile folosite erau calificate ca
fiind confidențiale, secrete comerciale și că nu avea dreptul să le
folosească după încetarea colaborării cu angajatorul inițial.
o Să existe un prejudiciu.
o prejudiciu patrimonial
o numai în ipoteza în care rezultatul vătămător s-a produs deja în
patrimoniul solicitantului;

o Eventualitatea producerii actului ilicit: se poate cere obligarea fostulu


salariat la încetarea actelor de concurență neloială. Nu se poate cere
8

repararea prejudiciului, de vreme ce acesta nu există încă, nu este cert.


Page
o Ca urmare a săvârșirii faptelor de concurență neloială: crearea percepției
că informațiile confidențiale sau secrete de afaceri nu sunt protejate în
mod corespunzător de către persoana juridică în cauză;
o Să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
o Prejudiciul trebuie să fie rezultatul faptei ilicite.

Aspecte procedurale

Competenţa în judecarea acţiunii în concurenţă neloială revine, potrivit


art.7 din legea 11/1991, tribunalului locului săvârşirii faptei sau a cărei rază
teritorială se găseşte sediul pârâtului sau autorului faptei, în general.

În lipsa unui sediu, competenţa revine tribunalului domiciliului


pârâtului sau autorului faptei.

Art.13 din lege dispune că aceste dispoziţii se vor completa cu cele din C.P.C. şi
C.P.P.

Legea se aplică, potrivit art.14 şi străinilor care săvârşesc acte de


concurenţă neloială pe teritoriul României.

Ori de câte ori fapta de concurenţă neloială constituie infracţiune, cel


vătămat va putea promova acţiunea în reparaţiune, fie la instanţa civilă
competentă, fie constituindu-se parte civilă în procesul penal.

Instanţa mai înainte sesizată, va suspenda acţiunea civilă până la


pronunţarea instanţei sesizate, cu judecarea infracţiunii de concurenţă neloială
(art.19, al.2, C.P.P).

Dacă cel vătămat a ales instanţa penală el nu va putea sesiza instanţa


civilă cu o acţiune în concurenţă neloială decât în următoarele cazuri potrivit
art.20 C.P.P:

a) când prin hotărârea rămasă definitivă instanţa penală a lăsat nesoluţionată


acţiunea civilă;
9
Page
b) când acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu, iar paguba nu a fost
integral reparată atunci pentru diferenţă va putea fi promovată o nouă acţiune;

c) când paguba s-a născut ori s-a descoperit după pronunţarea hotărârii de
către instanţa penală;

Dacă instanţa penală judecă şi acţiunea civilă, în cadrul procesului penal, ea va


putea pronunţa următoarele soluţii:

a) în cazul condamnării, achitării sau încetării procesului penal, instanţa


poate soluţiona şi acţiunea civilă sau poate dispune rejudecarea separată;

b) în cazul în care pronunţă achitarea pentru lipsa unuia dintre elementele


constitutive ale infracţiunii sau existenţa unei cauze care înlătură caracterul
penal al faptei, instanţa poate obliga la repararea daunelor conform legii civile;

c) dacă pronunţă achitarea pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală,


ori încetarea procesului penal pentru că lipseşte una dintre condiţiile prevăzute
de lege, instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă, iar cel păgubit se poate
adresa cu o acţiune separată instanţei civile.

Dovada concurenţei neloiale poate fi făcută prin orice mijloc de probă admis de
lege.

Sarcina probei revine reclamantului, conform regulii înscrise în art 116 C.civ.

Potrivit art.12 din legea nr.11/1991, dreptul la acţiune în concurenţa


neloială se prescrie în termen de 1 an de la data la care cel lezat a cunoscut sau
trebuia să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, însă nu mai târziu de 3 ani
de la data sancţionării faptei.

Şi prejudiciul moral va fi supus reparaţiei, conform art.9 din legea


nr.11/1991.

Aşa cum prevede art.6 din legea nr.11/1991, cel care a săvârşit un
act de concurenţă neloială va putea fi obligat la încetarea actului şi înlăturarea
efectelor acestuia, independent de repararea daunelor pricinuite.

Pentru luarea unor măsuri urgente, acţiunea poate fi promovată în


condiţiile ordonanţei prezidenţiale, conform art.581-582 C.P.C aşa cum prevede
10

art.9 din legea nr.11/1991.


Page
Art. 10 din Legea nr.11/1991 prevede că distanţele vor putea dispune
odată cu hotărârea asupra fondului, vânzarea mărfurilor sechestrate, după
distrugerea în prealabil a eventualelor menţiuni false. Din suma obţinută mai
întâi se vor plăti despăgubirile.

Pronunţând condamnarea sau admiterea acţiunii civile, instanţa poate


dispune publicarea hotărârii în presă, pe cheltuiala autorului actului de
concurenţă neloială, conform art.11 din legea nr.11/1991.

Independent de acţiunea în concurenţă, atingerile aduse numelui


comercial, denumirii, reputaţiei, ca drepturi personale nepatrimoniale, lasă celui
vătămat deschisă calea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art.54 din Decretul
nr.31/1954.

Astfel, cel vătămat, poate cere ca instanţa să oblige pe autor la


încetarea faptei, iar în caz de refuz să-l oblige la plata unei amenzi către stat
pentru fiecare zi de întârziere. Instanţa poate dispune orice măsuri menite să
ducă la restabilirea dreptului încălcat.

Ce trebuie să reținem este că acțiunile în concurență neloială, indiferent


de maniera în care alegem să le punem în executare, sunt foarte greu de dovedit
în practică în lipsa unor clauze solide contractuale.

11
Page
Bibliografie
o legea 11/1991
o DREPTUL CONCURENłEI -Lect. univ. dr. Lucia IRINESCU
o CONCURENŢĂ NELOIALĂ. RĂSPUNDERE CIVILĂ.
CONDIŢII | Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (legeaz.net)
o Dreptul concurentei Ed.2- Autor: Adriana Almasan

12
Page

S-ar putea să vă placă și