CONȚINUTURI

1. Noţiunea şi clasificarea creditului;

2. Funcţiile şi rolul creditului;
3. Împrumutul de stat (creditul public);
4. Creditul extern.
 1. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CREDITULUI

Creditul, ca și moneda, este o categorie economico-financiara creată

pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale legate
de procesul de schimb.

Creditul a aparut dupa schimbul în natura și ca o consecință

imediată a acestuia. Creditul este tot un schimb însa are
paricularitatea ca între momentele de schimb se intercalează
factorul timp.

Creditul în calitate de mijloc de plata poate contribui esențial la

creșterea economică prin stimularea dezvoltării unor activități noi,
a întreprinderilor private mici si mijlocii, aflate la început de
activitate, precum si relansarea unor domenii vitale ale economiei.
 1. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CREDITULUI

„Creditul reprezintă relația bănească între o persoana fizică sau

juridică, numită creditor, care acordă unei alte persoane, numită
debitor, un împrumut în bani, în general cu o dobândă stabilită în
funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația
debitorului”.

Etimologic, cuvantul „credit” își are originea în limba latină

„creditum-creditare”, care înseamnă „a crede” sau „a avea încredere”,
fapt ce scoate la iveala un element de ordin psihologic: încrederea,
care presupune existența unei anumite culturi sociale, a unei
„psihologii colective”, care diferă însa în timp și de la o colectivitate la
alta.

În general, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente

contra unei valori monetare viitoare.
 DEFINIȚIE

“Creditul este puterea de cumpărare fără a deține numerar”

Werner Sombart

“Creditul este schimbul unei bogății prezente contra unei bogății

viitoare”
Charles Gide

“Este vorba de credit ori de cîte ori este vorbe de cedare unei sume de
bani efectuata la un moment dat din partea unui subiect altuia cu
obligația pentru cel din urma de a restitui mai târziu la o anumita
data suma primita plus o suma de bani care se numește interes sau
dobînda”
Victor Slăvescu
 DEFINIȚIE

Creditul este „un act economic care face să nască în favoarea unui
individ un drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau
serviciile puse la dispozitia lui, de un alt individ, în cadrul termenului
pentru care a fost acordat”
F. Leitner

Creditul este un schimb de moneda condiționat și despărțit de un

interval de timp sau termen.
 ELEMENTELE CREDITULUI

Subiecți
Dobânda
(creditor, debitor) Scadența
(interesul) (termenul stabilit pentru
rambursarea creditului)
prețul contractului de
credit

Creditul
Termenul de grație
Garanția (Gajul)
(perioada de timp cuprinsă
- reală (bunuri) intre momentul angajării
- personală (fidejusor, creditului si începerea
girant) Ratele rambursale rambursării lui)
(rambursarea eșalonată la
anumite termene a sumelor
de bani conform clauzelor
din contractul de credit)
 FORMELE PRINCIPALE ALE CREDITULUI
CREDITUL COMERCIAL
este o forma de împrumut
practicată între vanzător și
cumpărător, atunci când vânzarea
marfurilor este facută pe credit,
adică înmanarea acesteia este
separată în timp de plata prețului
ei.
Creditul comercial contribuie la
accelerarea circulatiei
marfurilor si prin aceasta, la
dezvoltarea economiei nationale.
CREDITUL BANCAR
este creditul care se acordă
agenților economici sub formă
banească de către instituții
specializate. Această formă de
credit este foarte larg raspandită,
având ca obiect acea parte
disponibilă a capitalului numit
capital de împrumut.
Creditul bancar este principala
sursa pentru asigurarea fondurilor
banesti necesare diferitelor
sectoare de activitate ale
economiei nationale.
 CLASIFICAREA CREDITULUI

• credit de producție - este destinat activităților

avînd un scop activ în economie
a) După destinație
• credit de consumație - este destinat consumului
social

• Creditul public - este contractat de către stat,

b) în functie de subiectul pentru completarea resurselor sale în cazul cînd
de drept care angajează veniturile ordinare nu sunt suficiente.
creditul • Creditul privat este contractat de o persoană
particulară sau de o întreprindere privată.

• creditul real - garantat cu valori materiale

c) După modul de certe.
garantare • creditul personal - acordat pe baza încrederii, a
prestigiului de care se bucură cel împrumutat.
 CLASIFICAREA CREDITULUI
• Acoperit - cand persoana imprumutată nu este
suficient de bine cunoscută sau nu prezintă
suficiente garanții morale, prin garanție
Creditul cu garantare personală sau solidară a altor persoane care,
personală angajandu-și răspunderea pentru debitor,
diminuează riscul eventualei insolvabilități.
• Descoperit – debitorul prezintă suficiente
garanții

d) în functie de • credite pe termen scurt (de pîna la 1 an),

perioada de timp • credite pe termen mediu (de 1 pîna la 5 ani)
pentru care s-a acordat • credite pe termen lung (de peste 5 ani,
imprumutul contractate, de regula pentru investitii).

e) După locul de • creditul intern – în țară

desfășurare a
operațiunilor de credit • creditul extern – în străinătate
 CLASIFICAREA CREDITULUI

• Credit denunțabil - atunci cand se cere

f) în funcție de rambursarea înainte de expirarea termenelor de
posibilitatea pe care o scadență, prin notificare unui aviz
are la dispoziție prealabil. Creditorul se asigură pentru cazul în
creditorul pentru a care afacerile debitorului nu sunt profitabile,
avea sau nu dreptul de putînd cere rambursarea sumei de bani
a solicita debitorului împrumutate, înaintea falimentului celui
rambursarea împrumutat.
anticipată a sumei • Credit nedenunțabil - cand nu se mai
împrumutate stipuleaza o asemenea clauza în înțelegerea
dintre cele două parti.

g) Din practică este • atunci cand in calitate de creditor apare

cunoscuta guvernul unui stat.
forma creditului
guvernamental • Acesta poate fi: intern și extern
 CLASIFICAREA LEGALĂ
Hotărîrea B.N.M. nr. 231 din 27.10.2011 despre aprobarea Regulamentului cu
privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale
pct 13-17
La evaluarea activelor şi angajamentelor condiţionale banca va ţine cont cel
puţin de următoarele:
a) situaţia financiară curentă a contrapărţii evaluată din punctul de vedere
al capacităţii de onorare a angajamentelor;
b) respectarea condiţiilor contractuale;
c) capacitatea de plată a contrapărţii bazată pe evoluţia istorică financiară
şi estimările viitoare ale fluxului mijloacelor băneşti;
d) valoarea curentă de comercializare a obiectului gajului şi gradul de
lichiditate a acestuia pe piaţa Republicii Moldova;
e) mediul de afacere al contrapărţii, starea sectorului economic în care
activează şi poziţia în cadrul acestui sector;
f) istoria de credit privind respectarea de către contraparte a obligaţiilor
asumate prin contractele de credit;
g) respectarea business-planului sau argumentării tehnico-economice
(inclusiv cu modificările şi completările ulterioare);
h) situaţia financiară şi capacitatea de plată a persoanei care constituie o
garanţie personală (fidejusiune) sau a asigurătorului;
i) alţi factori care pot afecta respectarea de către contraparte a condiţiilor
contractuale.
 CLASIFICAREA LEGALĂ
Respectiv există următoarele categorii de angajamente condiționale:
a) Standard – pct. 13
b) Supravegheat – pct. 14
c) Substandard – pct. 15
d) Dubios (îndoielnic) – pct. 16
e) Compromis (pierderi) – pct. 17
Prelungirea şi renegocierea unui activ nu poate să determine clasificarea
acestuia într-o categorie mai bună, decît acea care a fost la data prelungirii sau
renegocierii.
Activele/angajamentele condiţionale clasificate ca substandard, dubios
şi compromis sînt considerate neperformante.

Rezerva - suma necesară a mijloacelor privind reducerile pentru

pierderi la active/angajamente condiţionale se calculează în următoarele
mărimi de la suma activelor/angajamentelor condiţionale din fiecare categorie
de clasificare:
1) Standard 2%
2) Supravegheate 5%
3) Substandard 30%
4) Dubioase (îndoielnice) 60%
5) Compromise (pierderi) 100%
 2. FUNCŢIILE ŞI ROLUL CREDITULUI
Locul și importanța creditului în relațiile social-economice, sunt evidențiate
prin funcțiile sale:

a) funcția distributivă, constă în mobilizarea resurselor bănești disponibile

la un moment dat în economie și redistribuirea lor prin acordarea de
împrumuturi spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de
fonduri de finanțare.

Disponibilitățile bănești se refera la surplusurile de capital de circulație

aflate temporar sub forma inactiva în conturile bancare. Oferind agenților
astfel de disponibilități, creditul sporește puterea de acțiune productivă a
capitalului punând astfel în mișcare forțele economice latente și contribuind la
creșterea avuției reale a societății. Tot prin funcția distributiva, creditul
participa la concentrarea capitalului si dirijarea acestuia spre acțiuni de mare
anvergura, profitabile întregii societăți.
 2. FUNCŢIILE ŞI ROLUL CREDITULUI

b) funcția de transformare a economiilor în investiții, prin care se

concretizează una din legile obiective ale economiei de piață, și anume
realizarea echilibrului macroeconomic conform ecuației
E = I,
în care E reprezintă economiile, iar I investițiile

Orice individ poate economisi o anumită suma de bani, mai mare sau
mai mică, în funcție de venitul și comportamentul său economic. Economisirea
care nu este urmată de investire constituie o tezaurizare și reprezintă un factor
de dezechilibru pentru viața economică. În acelasi timp, nu orice individ poate
fi întreprinzător, nu oricine își poate asuma riscurile unei investiții, iar dacă le
au, este posibil să nu le poată valorifica din cauza lipsei de capital.
 2. FUNCŢIILE ŞI ROLUL CREDITULUI

c) funcția de emisiune monetară. Urmare a consolidării ideii de credit

bazat pe încrederea între participanții la actul economic, a fost creată
moneda fiduciara (cu valoare fictiva întemeiata pe încredere), adică la
biletele de banca, iar pe lîngă acestea determinate de nevoile schimbului,
au apărut o multitudine de alte instrumente de tehnici de plata.

Astfel de instrumente și tehnici, ca viramentul, cecul, compensația,

trata, cambia etc., au dus la diminuarea numerarului din circulație și la
creșterea în mari proporții a monedei scripturale. Prin aceasta s-a realizat și o
importantă reducere a cheltuielilor cu circulația monetară, noile tehnici și
instrumente de plată determinate de acțiunea creditului, asigurînd și o
creștere a volumului și valorii tranzacțiilor economice.
Trata - un inscris prin care creditorul (tragatorul) da ordin
debitorului sau (trasului) sa achite la o anumita data (scadenta) unei a treia
persoane numita beneficiar sau la ordinul acesteia, o suma de bani
determinata.
 2. FUNCŢIILE ŞI ROLUL CREDITULUI

d) funcția de asigurare a stabilității prețurilor, se realizează prin

reglementarea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri și servicii,
creditându-se consumul, pe de o parte și stocurile, pe de altă parte.

Astfel, dacă anumite mărfuri a căror producere are, în mod obiectiv,

un caracter sezonier (ulei, zahăr, produse din fructe etc.) ar fi aduse toate pe
piață în momentul realizării lor, oferta ar deveni disproporționat de mare în
raport cu cererea și am asista la o cădere catastrofală a prețurilor, care va fi
urmată, după un anumit timp, cînd se va ajunge la o scădere a mărfurilor
respective de o urcare exagerată a prețurilor. Pentru prevenirea unor asemenea
situații care ar perturba echilibrul economic se foloseste un instrument al
creditului, si anume warantul, care oferă pentru proprietarii marfurilor
posibilitatea depozitării lor și obținerii cu anticipație, într-o proporție mai
mare sau mai mică, a contravalorii acestora.
WARANTUL : este un document care atesta existenta marfurilor
intr-un depozit general (porturi, vami). El permite transmiterea proprietatii,
fiind utilizat pentru obtinerea și garantarea creaditului bancar.
 ROLUL CREDITULUI
 Creditul are un rol deosebit și în promovarea relațiilor economice internaționale,,
asigurând o desfășurare normală, rapidă și în deplina siguranță a operațiunilor de
export-import stimulând exporturile și importurile.
 În fine, trebuie avute în vedere rolul pe care îl are creditul în acoperirea deficitului
bugetar al statului, sub forma creditului public.
 Trebuie subliniat însă că, pe cat util și avantajos este creditul, pe atît de primejdios
devine atunci când nu este utilizat în conformitate cu principiile sale și cu cerințele
echilibrului economico-financiar. Cel mai mare pericol îl constituie folosirea
abuziva, determinata de ideea utopică, ca prin sine însuși, creditul reprezintă
avuție. O astfel de concepție va avea consecințe extrem de grave atât asupra
debitorului cât și a creditorului: debitorul va fi tentat să folosească sumele provenite
din împrumut ca pe propria-i avere, fără discernământ, iar creditorul se va vedea
sărăcit, în imposibilitatea de a-și recupera banii împrumutați.
 Un alt pericol îl reprezintă așa numita supracreditare, care duce la mari
dezechilibre economice, financiare și monetare, generând, atunci când ia proporții,
inflația. De asemenea, utilizarea creditului pentru finanțarea unor activități
economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibru structural în
economia naționala, la disproporții între ramurile și sectoarele ei de activitate.
 O folosire arbitrală a creditului poate stimula și o intensificare a operațiunilor
speculative, o creștere a capitalului fictiv, care poate genera crahuri financiare. În
fine, nu trebuie omisă nici problema riscurilor rezultate din utilizarea creditului, în
special pentru instituțiile bancare, care, daca nu sunt luate în considerare, pot
provoca prăbușirea în lanț a sistemului bancar, cu consecințe extrem de dureroase pe
plan economic, social si politic.
 3. ÎMPRUMUTUL DE STAT (CREDITUL PUBLIC);

Din punct de vedere juridic prin împrumut de stat se întelege un

ansamblu de relații, care sunt reglementate de normele juridice cu
privire la acumularea de către stat a unor fluxuri financiare
disponibile la persoanele fizice și juridice în baza principiilor
benevole, operativității, rambursabilității în scopul acoperirii
deficitului bugetar și armonizarea circulației monetare,
altfel spus
împrumuturile publice sunt venituri extraordinare la care se
recurge în caz de dezechilibru bugetar atunci cand veniturile
ordinare sunt insuficiente pentru a face față cheltuielilor.

Împrumut de stat - relaţie contractuală prin care creditorul transmite

în proprietatea statului mijloace, cu condiţia rambursării acestora de
către stat la expirarea termenului pentru care au fost acordate.
Împrumutul de stat poate fi cu sau fără dobîndă. (Legea nr 419 cu privire
la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, art. 2)
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎMPRUMUTULUI

1. împrumutul de stat are caracter contractual

2. împrumutul are un caracter rambursabil
3. împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă
rambursarea sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţie.

 utilizarea neproductivă a acestui capital;

 în relaţiile de credit public întotdeauna se observă superioritatea statului (apare
în calitate de debitor)
 avîndu-se în vedere rolul deosebit al statului, el încheie aceste contracte fără a
asigira careva gaj;
 în cazul creditului bancar, contractul de incheie în baza principiului egalităţii
părţilor, pe cînd în sistemul creditului public uneori se aplică principiul
constrîngerii.
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎMPRUMUTULUI

1. împrumutul de stat are caracter contractual.

Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie,
stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau
juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor. Aici se cuvine o
precizare: condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului, forma şi
mărimea venitului pe care îl asigură, precum şi alte eventuale avantaje
acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale
statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali. Persoanele
interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condiţiile stabilite de stat, dar
nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţial faţă de ceilalţi
subscriitori.
De regulă, împrumuturile de stat au la bază principiul facultativităţii.
Istoria a cunoscut însă şi cazuri de împrumuturi forţate, când subscrierea nu a
fost lăsată la latitudinea subscriitorilor, ci a avut un caracter obligatoriu. La
împrumuturi forţate un stat recurge în împrejurări excepţionale, şi anume
atunci când independenţa naţională, integritatea teritorială a statului sau
cuceririle sociale ale poporului au fost lichidate sau sunt grav ameninţate.
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎMPRUMUTULUI
2. împrumutul are un caracter rambursabil
Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie,
împrumutul se caracterizează prin aceia că se restituie, la termenul fixat,
persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit,
care constituie o prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi
nerambursabilă.
La plasarea unui împrumut, statul stabileşte termenul de rambursare a
acestuia care poate fi mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcţie de evoluţia
previzibilă a veniturilor şi a cheltuielilor publice. De la această regulă, fac
excepţie împrumuturile perpetue, la emiterea cărora angajamentul statului se
limitează la plata unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o perioadă de
timp nedeterminată, fără să se stabilească un termen de restituire a
împrumutului propriu-zis. Lipsa unui angajament expres de rambursare a
unui asemenea împrumut nu împiedică însă statul împrumutat să răscumpere
la bursă înscrisurile împrumutului respectiv, în momentul în care această
operaţiune prezintă convenienţă economică.
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎMPRUMUTULUI

3. împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă

rambursarea sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţie.
Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care îi lipseşte şi a o folosi potrivit
trebuinţelor sale, statul se angajează să achite sistematic, deţinătorilor de
înscrisuri publice, „preţul” acestei folosinţe.
„Preţul" la care ne referim îmbracă forma dobânzii, forma câştigului ori ambele
forme, după caz, la care se adaugă adesea şi alte avantaje materiale. Aşa cum s-a
mai arătat, împrumutul de stat se deosebeşte de impozit, între altele, prin
contraprestaţia pe care statul o oferă creditorilor săi.
Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui împrumut sunt ulterior
restrânse. Astfel, în condiţiile scăderii ratei dobânzii pe piaţa capitalului de
împrumut, în perioada de criză sau de depresiune, statul poate proceda la
conversiunea datoriei sale: preschimbă înscrisurile unui împrumut vechi cu o
dobândă ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă mai redusă.
Alteori, avantajele materiale iniţial oferite de stat creditorilor săi se diminuează
ca urmare a deprecierii accelerate pe care o suferă moneda în care a fost libelat
împrumutul. Deşi statul achită în mod sistematic dobânda aferentă şi
rambursează ratele scadente ale împrumutului, totuşi sumele ce revin
deţinătorilor de înscrisuri publice au o putere de cumpărare mai mică
decât cea încredinţată de aceştia statului la lansarea împrumutului.
 CLASIFICAREA ÎMPRUMUTULUI DE STAT
• termen scurt – pînă la un an,
a) în funcție de termen
• termen lung – 1 şi mai mulţi ani;

b) în funcţie de locul de • intern

contractare • extern
• împrumut contractat direct de stat şi
c) în funcţie de poziţia
statului faţă de credit • garantate de stat, ele fiind contractate de alte
entităţi de drept

• voluntare(patriotice) – prin care statul se

adresează sentimentului şi spiritului de datorie al
d) în funcție de caracter cetăţenilor
• forţate(obligatorii) – se contractează de stat cînd
are neoie urgentă de bani.

• imprumuturi cu nivel limitat (Guvernul

e) în functie de stabileste un plafon al împrumuturilor care nu
repartizarea titlurilor poate fi depășit)
• imprumuturi cu nivel nelimitat (subscriptorii pot
cumpara cate titluri doresc)
 APELURI LA ÎMPRUMUT

 Apelurile la împrumuturi din  Apeluri la împrumuturile de stat

necesităţi de trezorerie pentru necesităţi de echilibru
(au loc atunci cînd, deşi la nivelul bugetar
întregului an, bugetul este (au drept scop acoperirea
echilibrat, în anumite momente, deficitului bugetar prevăzut prin
veniturile nu se încasează la legea bugetară anuală şi se
termenele prevăzute şi apare un realizează prin împrumuturi pe
gol de casă). termen mediu si lung)
În această situaţie, statul se
va împrumuta pe piaţa externă, pe
termen scurt emitînd bonuri de
tezaur sau certificate de trezorerie
(cu scadenţă sub un an).
 Pentru finanţarea deficitului bugetar si a unor investiţii importante ,
statul are la dispoziţie trei variante:

• necesită un timp îndelungat pentru obţinerea

creşterea impozitelor banilor, deoarece trebuie modificată legislaţia
fiscală şi nu întotdeauna cresterea impozitelor
duce şi la creşterea veniturilor fiscale .

apelurile la împrumuturile • este uşor acceptat de populaţie şi procură rapid

publice resursele financiare.

• în cazul emisiunii monetare fără acoperire,

emisiunea monetară apare un dezechilibru monetar sub forma
inflaţiei, care poate destabiliza funcţionarea
economiei
 ELEMENTELE TEHNICE ALE ÎMPRUMUTULUI

1. Denumirea • Bonuri de trezorerie

împrumutului • obligaţiuni de stat

• exprimă mărimea creanţelor pe care

2. Valoarea nominală
deţinătorul o are de încasat de la stat.

• suma la care se vinde un astfel de înscris la

3. Valoarea reală
bursă

• exprimă preţul plătit pentru 100 de unităţi

4. Cursul valoare nominală (al pari = 100, supra
pari > 100, sub pari < 100)

5. Termenul de • reprezintă durata pîna la scadenţă: scurt (pînă

rambursare la 1 an) și lung (mai mult de 1 an)

• preţul plătit de stat creditorilor, pentru

6. Dobânda
folosirea sumelor împrumutate.
 CATEGORII DE ÎMPRUMUTURI
 împrumuturi pe termen scurt
(pâna la un an) ,
pentru care se emit
bonuri de trezorerie emise cu scont
şi răscumpărate la scadenţă cu
valoarea lor nominală;
 împrumuturi pe termen lung
(peste 1 an),
pentru care se emit
obligaţiuni de stat
emise cu o rată flotantă sau fixă a
dobînzii
(dobînda se achită periodic),
acestea pot fi vîndute cu scont la
preţul nominal sau cu primă şi sunt
răscumpărate la scadenţă la
valoarea lor nominală.

primă - diferenţa obţinută dintre preţul valorii mobiliare de stat la momentul plasării
şi valoarea ei nominală, dacă preţul este mai mare decît valoarea nominală

scont - diferenţa obţinută dintre preţul valorii mobiliare de stat la momentul plasării şi
valoarea ei nominală, dacă preţul este mai mic decît valoarea nominală;
 FORMELE DOBÎNZILOR

Dobânda poate avea forma:

1. unui venit fix, proporţională cu suma împrumutată, de care beneficiază

toţi cei care au subscris;

2. forma unor cîştiguri diferenţiate ca număr, de care beneficiază un număr

restrîns de deţinători;

3. o combinaţie de dobînzi si cîştiguri.

 FORMELE DOBÎNZILOR
La împrumuturile de stat cu dobândă, fiecare obligaţiune are anexat un număr
de cupoane, care se detaşează periodic (o dată sau de două ori pe an) şi se
prezintă la ghişeul băncii centrale sau al altei instituţii desemnate de stat, de unde
se încasează dobânda cuvenită.

La împrumuturile de stat cu câştiguri (premii), câştigurile se plătesc numai

deţinătorilor acelor înscrisuri care au ieşit câştigătoare la tragerile la sorţi. Suma
totală a câştigurilor se stabileşte ţinând seama de rata dobânzii. Cu alte cuvinte,
suma pe care statul ar fi plătit-o ca dobândă -dacă împrumutul ar fi fost cu
dobândă - se repartizează sub formă de câştiguri.

În mod teoretic, rata dobânzii la împrumuturile de stat ar trebui să se situeze la un nivel

apropiat de acela al ratei dobânzii practicate la creditul bancar.
Pentru a face mai atractive împrumuturile pe care le contractează pe piaţa internă, uneori statul
acordă creditorilor săi şi alte avantaje decât dobânda: prime de rambursare, câştiguri, scutirea de
impozite a veniturilor din dobânzi etc. Alteori, confruntat cu dificultăţi serioase în finanţarea
deficitului bugetar, statul consimte să acorde dobânzi mai mari persoanelor fizice şi juridice
deţinătoare de mijloace băneşti temporar libere, dispuse să-l împrumute, decât cele acordate de
bănci la depozitele constituite la acestea. Ca urmare, se ajunge ca dobânzile la împrumuturile de stat
să fie mai mici sau mai mari, după caz, decât cele practicate de bănci.
INSTRUMENTELE GENERATOARE DE DATORIE A SECTORULUI PUBLIC
Legea 419, Articolul 51

În calitate de instrumente generatoare de datorie a sectorului public se utilizează

instrumentele financiare reglementate de legislaţia Republicii Moldova, precum şi
instrumentele financiare aplicabile pe pieţele financiare internaţionale, inclusiv:
a) împrumuturi (inclusiv leasingul financiar);
b) valori mobiliare (instrument al datoriei de stat emis în formă de titlu financiar
negociabil);
c) depozite (instrumente al datoriei sectorului public, care reprezintă creanţe faţă
de instituţiile publice financiare sau faţă de Banca Naţională a Moldovei, sub formă
de depuneri băneşti, cu sau fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu);
d) alocări de Drepturi Speciale de Tragere (datorii purtătoare de dobîndă sub
forma activelor de rezervă internaţionale create de către Fondul Monetar
Internaţional şi alocate membrilor săi pentru a completa activele sale de rezervă);
e) garanţii (angajament asumat, în contul şi în numele statului, de către Guvern,
în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale debitorului
garantat).
DESTINAŢIA MIJLOACELOR OBŢINUTE DIN ÎMPRUMUTURILE
DE STAT

Mijloacele obţinute din împrumuturile interne şi externe de stat sau

din plasarea valorilor mobiliare de stat, în limitele bugetelor anuale,
vor fi utilizate pentru:
a) sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii investiţionale;
b) promovarea exporturilor;
c) crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale
şi ecologice în ţară;
d) lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale altor situaţii
excepţionale;
e) rambursarea anticipată, rambursarea, refinanţarea şi restructurarea
obligaţiilor existente şi a garanţiilor;
f) finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului
temporar de casă al bugetului de stat.
 FORMELE DE EMITERE A VALORILOR MOBILIARE DE STAT
LEGEA NR. 419 CAP. III

 Valorile mobiliare de stat pentru plasare pe piaţa internă se emit în monedă

naţională şi pot fi indexate.
 Valorile mobiliare de stat se emit:
a) în formă de înscriere în cont, ca valori mobiliare pentru care emisiunea,
evidenţa, confirmarea dreptului de proprietate şi plata sumei principale şi a
dobînzilor (cupoanelor) aferente se efectuează prin intermediul sistemului de
înscriere în cont;
b) în formă materializată, ca înscrisuri imprimate, pentru care emisiunea,
circulaţia şi răscumpărarea se vor efectua conform condiţiilor stabilite de
legislaţie pentru aceste valori mobiliare.
 PLASAREA ÎMPRUMUTURILOR

1. PRIN SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ, atunci cînd statul realizează

plasarea prin intermediul unor instituţii specializate ale sale;
2. PRIN INTERMEDIUL UNOR CONSORŢII BANCARE:
- cînd consorţiul bancar joacă rolul doar de intermediar,
plasînd obligaţiunile în schimbul unui comision;
- sau cînd consorţiul bancar cumpară efectiv titlurile de stat, vinde
către populaţie tot ce poate, iar ceea ce nu se vinde, păstrează în
portofoliu.
3. Plasarea PRIN VÎNZAREA LA BURSĂ se foloseşte pentru cantităţi
mici de titluri, atunci cînd se vrea ca plasarea să nu fie observată .
 GARANȚIILE DE STAT

Garanția de stat - angajament asumat, în contul şi în numele statului, de către

Guvern, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale
debitorului garantat (Legea 419).

Cazurile de acordare a garanţiilor de stat (art. 27, Legea 419):

a) pentru garantarea împrumuturilor interne sau externe destinate finanţării
proiectelor investiţionale care prezintă o importanţă majoră pentru
economia naţională;
b) pentru împrumuturile menite achitării înainte de termen a împrumuturilor
garantate anterior cu garanţii de stat, cu condiţia ca noile împrumuturi să
aibă un cost financiar mai mic;
c) pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate băncilor de către Banca
Naţională a Moldovei în situaţii de criză financiară sistemică sau de pericol
al apariţiei acesteia.
 CREDITUL PUBLIC ȘI CREDITUL PRIVAT
 este contractat de către stat
 debitorul este reprezentat de autorităţile publice
centrale şi locale, iar creditorii sunt cei de la care
provin resursele de împrumut
 cererea vine din partea autorităţilor publice
centrale şi locale
 oferta vine din partea băncilor, altor instituţii
financiare, agenţilor economici, populaţiei
 este utilizat pentru funcţionarea serviciilor
publice, finanţarea cheltuielor militare,
menţinerea ordinii publice, rambursarea la
scadenţă a datoriei publice, plata dobânziilor
aferente
 rambursarea şi plata dobânzilor şi comisioanelor
aferente se realizeaza pe seama veniturilor
bugetare (impozite, taxe, etc.)
 dobânda plătită de stat, la împrumuturile
contractate, exprimă relaţii de redistribuire a
venitului naţional, se redistribuie, în principal,
veniturile persoanelor fizice şi juridice,
mobilizate la fondurile de resurse financiare
publice, pe calea impozitelor şi taxelor, în
favoarea celor care au împrumutat statul şi
pentru care încaseaza dobânzi.
 este contractat de agenţii economici,
populaţie
 debitorii sunt agenţii economici, populaţia
 cererea vine din partea persoanelor fizice sau
juridice
 oferta vine din partea statului, băncilor, altor
instituţii financiare, agenţilor economici,
populaţiei
 este utilizat în scopuri productive, caz în
care contribuie la sporirea profitului realizat
din care se cedează băncii o parte sub formă
de bobândă, cât şi neproductive, când se
percepe, de asemenea, dobândă chiar dacă
nu produc valoare adăugată
 rambursarea şi plata dobânzilor şi
comisioanelor aferente se realizează pe
seama resurselor private
 dobânda plătită de debitori exprimă relaţii de
distribuire a valorii adăugate între
participanţii la activitatea economică
financiară prin credit, precum si a profitului
realizat de agentul economic, împrumutat şi
banca îmărumutătoare.
AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE ÎMPRUMUTULUI DE STAT

 Consolideaza patrimoniul statului  împrumuturile de stat generează

ca urmare a întrebuințării în folos cheltuieli suplimentare cu dobînzi,
public a sumelor de bani comisioane,etc.;
împrumutate;
 transferă sarcina fiscală a generaţiei
 Sunt mijloace de încurajare al prezente asupra generaţiilor
economiilor bănești si de activitate viitoare;
a unor capitaluri particulare;
 plata împrumuturilor de stat va
 Statul nu acoperă deficitul bugetar trebui realizată mai tîrziu tot pe
prin recurgerea la o noua emisiune seama majorării impozitelor.
monetară.
 scutirea de impozite a veniturilor
la împrumuturile de stat.
 acordarea privilegiului juridic=
adică aceste înscrisuri nu pot fi
supuse executării silite.
 4. CREDITUL EXTERN.

Creditul extern reprezintă împrumutul acordat de

stat, bănci și alte persoane fizice și juridice unor țări, bănci
sau persoane fizice și juridice străine.

Împrumuturile contractate de stat de pe piața

externă fac parte din datoria publică externă și reprezintă o
obligație necondiționată și irevocabilă a statului de
rambursare a lor, de plată a dobînzilor și a altor costuri
aferente
 SCOPURI

Creditele externe se efectuează cu scopul de a:

 Finanța deficitul bugetar,
 Susținerea balanței de plăți,
 Consolidarea rezervei valutare a statului,
 Finanțarea investițiilor pentru sectoarele prioritare.

Din punct de vedere social, creditele externe ar trebui în primul rînd

să amîne costul tranziției pentru o perioadă viitoare, în care va fi mai ușor de
suportat achitarea lor.

Aceste împrumuturi trebuie să contribuie atît la dezvoltarea

economică cît și la menținerea sau la limitarea diminuării nivelului de trai și
așa destul de redus. În același timp să permită populației să accepte
sacrificiile inerente perioadei de tranziție.
 SCOPURI
Scopul principal al împrumuturilor externe rezidă în obţinerea de
beneficii maxime din finanţarea externă, fără ca acestea să afecteze
echilibrul macroeconomic al balanţei de plăţi.
În acest sens este necesară determinarea unui nivel optim de
îndatorare, ţinînd seama de anumiţi factori precum:
 nivelul rezervelor valutare ale ţării si nivelul de performanţă prognozat
pentru administratea acestora,
 nivelul capitalului ce poate fi absorbit în mod eficient de economia
debitoare,
 pentru ce volum de noi împrumuturi obligaţiile de serviciu al datoriei nu
crează dificultăţi de acoperire.

În vederea realizării scopului propus autorităţile publice au sarcina de

atingere a diferitor grupuri de obiective: economice, politice, sociale şi
obiective ce ţin de asigurarea securităţii economice a ţării .
 OBIECTIVE ECONOMICE:

 menţinerea în limite sustenabile a nivelului datoriei externe;

 asigurarea surselor de finanţare la un cost cât mai redus;
 reducerea costurilor pe termen lung asociate datoriei contractate şi a
riscurilor de neplată a obligaţiilor la scadenţă;
 optimizarea structurii portofoliului împrumuturilor externe;
 asigurarea unui nivel al riscului acceptabil.

Realizarea acestor obiective are loc preponderent în procesul

atragerii împrumuturilor externe. La această etapa este analizată
capacitatea ţării de a face faţă noilor împrumuturi în condiţiile existenţei
obligaţiilor aferente împrumuturilor deja existente, se selectează creditele cu
condiţiile cele mai favorabile, care nu ar împovăra în exces cheltuielile
publice şi economia ţării în ansamblu.
 OBIECTIVE POLITICE

Obiectivele politice rezidă în menţinerea stabilității sistemului

politic existent.

În condiţiile existenţei unei astfel de stabilitate, creşte încrederea în statul

respectiv pe arena financiară internaţională, ceea ce poate permite în
perspectivă atragerea şi negocierea unor împrumuturi în condiţii
favorizante, precum şi posibilitatea de amînare sau reeşalonare a plăţilor
în caz de necesitate.
 OBIECTIVE SOCIALE

Acestea ţin de asigurarea stabilităţii sociale şi finanţarea oportună

a proiectelor sociale.
În momentul adoptării deciziei cu privire la finanţarea proiectele
sociale (în educaţie, cultură, sport etc.), din resurse externe, decidentul
public trebuie să fie conştient de faptul că aceste proiecte nu vor genera un
randament financiar imediat, dar vor avea un efect social benefic pe o
perioadă de timp îndelungată.
De aceea cea mai raţională ar fi utilizarea în acest scop a resurselor
externe cu titlu gratuit, cu statut de donaţie, pentru a evita îndatorarea
excesivă.
 OBIECTIVE CE ȚIN DE
ASIGURAREA SECURITĂŢII ECONOMICE A STATULUI

În condiţiile incapacităţii statului de a-şi onora obligaţiunile privind

achitarea datoriilor externe şi a dobînzilor aferente acestora, apare pericolul
ce ameninţă independenţa economică a statului.
Povara exagerat de mare a datoriei externe, neonorarea la timp a ei
crează dificultăţi grave în funcţionarea economiei naţionale, subminează
posibilitatea promovării unei politici economice independente şi, prin
urmare, securitatea economică a statului.
Acest fenomen duce, practic, la defaultul real al ţării, atunci cînd pe
lîngă incapacitatea de plată a datoriei statului îi sunt dictate şi condiţiile de
promovare a politicii economice în ansamblu.
Evitarea unei astfel de situaţii este, de fapt, obiectivul primordial al
unei gestiuni eficiente a datoriei externe.
 CONDIŢIILE DE ATRAGERE A ÎMPRUMUTURILOR DE STAT EXTERNE

1. Împrumutul propriu-zis cu elementele sale definitorii;

2. Selectarea sursei de creditare;

3. Selectarea modalităţii de împrumutare;

4. Decizia de îndreptare a resurselor atrase în dependenţă de scopul

urmărit;

5. Operaţiuni de restructurare şi reeşalonare a datoriei de stat externe;

6. Gestionarea riscurilor aferente împrumuturilor;

 CONDIŢIILE DE ATRAGERE A ÎMPRUMUTURILOR DE STAT EXTERNE

1. Împrumutul propriu-zis cu elementele sale definitorii este instrumentul cel mai

important, prin intermediul căruia autorităţile responsabile îşi pot optimiza
direcţiile de acţiune în cadrul politicii practicate.
Elementele de bază ale împrumutului sunt:
- rata dobînzii şi
- termenul de rambursare a acestuia.
 RATA DOBÎNZII

Rata dobînzii la împrumuturi reprezintă costul anual plătit pentru creditul

efectiv tras, respectiv pentru suma trasă din care s-au scăzut amortizările deja
plătite din împrumutul respectiv. Rata dobînzii poate fi fixă sau variabilă.

Rata fixă este cea care rămîne, în general neschimbată pe toată durata de
viaţă a împrumutului. Utilizarea acestui tip de rată a dobînzii prezintă atît
avantaje, cît şi riscuri. Un avantaj important constă în faptul că debitorul va
putea să determine costul împrumutului pe baza schemei de trageri şi de
amortizare a împrumutului. Riscul cel mai mare îl reprezintă variaţia ratei
dobînzii pe piaţa financiară. Dacă aceasta va manifesta tendinţă de scădere,
debitorul va trebui să plătească dobînda potrivit contractului, deci mai mare
decît pe piaţă, în timp ce dacă ar fi beneficiat de dobîndă variabilă, costul
aferent creditului ar fi scăzut.
Rata variabilă fluctuează, în general, în funcţie de modificările pieţei
economice şi/sau financiare. În plan internaţional, rata variabilă a dobînzii este
cel mai adesea corelată cu LIBOR ( London Interbank Offered Rate), în
general la trei luni, variind în interiorul unei marje- superioară şi inferioară-
stabilite prin convenţie în contract. Dezavantajul principal al utilizării dobînzii
variabile constă în incertitudinea costurilor şi, în consecinţă, a utilităţii şi
performanţelor împrumutului.
 TERMENUL DE RAMBURSARE

Atunci cînd împrumutul capătă o destinaţie productivă, termenul de

rambursare trebuie să ţină seama de momentul punerii în funcţiune a
obiectivului respectiv şi de venitul net ce se poate obţine de pe urma
acestuia, cunoscînd durata de viaţă a unui asemenea obiectiv.

Dacă, însă, este vorba de un credit guvernamental destinat acoperirii

cheltuielilor publice, este important ca acest criteriu să fie analizat împreună
cu masa monetară care poate fi pusă la dispoziţie, ca şi contrapartidă a
sumei din veniturile bugetare care poate fi utilizată în acest scop, precum şi
a resurselor internaţionale disponibile.
 TERMENUL DE RAMBURSARE

În cadrul termenului final se stabilesc trei perioade distincte:

- perioada de utilizare a creditului;
- perioada de graţie în cursul căreia nu se fac plăţi pentru rambursarea
creditului, plăţile fiind reprezentate numai de dobînzi şi
- perioada de rambursare propriu-zisă a creditului.
Perioada de graţie este variabila, nefiind obligatorie.
În cazul în care suma împrumutată se acordă dintr-o dată şi se
rambursează într-o singură tranşă, beneficiarul creditului dispune de aceasta
pe toată durata creditului. Dacă, insă, suma respectivă se primeşte şi se
rambursează în mod eşalonat, termenul mediu al creditului va fi mai scurt
decît cel pentru care acesta s-a contractat.
 TERMENUL DE RAMBURSARE

Termenele creditelor se stabilesc în funcţie de destinaţia

acestora, de rentabilitatea obiectivului pentru care se contractează
împrumutul, în cazul în care acesta se utilizează în scopuri
productive, de valoarea utilajelor încorporate în obiectul creditat, de
practica internaţională, de legislaţia existentă în ţara creditorului şi
respectiv în acea a beneficiarului, de prevederile unor convenţii
internaţionale în materie etc.
În ceea ce priveşte rambursarea împrumuturilor, în practica
internaţională se cunosc trei modalităţi de bază:
 în cote egale;
 în cote inegale, care pot creşte progresiv şi
 într-o singură tranşă, la scadenţă.
 GARANȚII

La acordarea unui credit, împrumutătorul poate să pretindă o garanţie

materială sau morală.
În primul caz, garanţia poate să constea din mărfuri, documente de
dispoziţie asupra mărfurilor (conosamente, warante etc.), acţiuni şi
obligaţiuni, depozite ale unor firme, ale unor instituții guvernamentale,
bunuri imobiliare, venituri ale statului (taxe vamale, accize, venituri ale
domeniului public ş.a. ), rezervele de aur şi devize ale statului etc.
În lipsa unor garanţii materiale, creditorul poate pretinde ca
împrumutul pe care intenţionează să-l acorde unui stat să fie garantat de
două sau mai multe state care se bucură de o reputaţie bună pe piaţa
capitalului de împrumut. În mod obişnuit, creditorii - guverne, organisme
financiare internaţionale ş.a. - trimit experţi în ţara debitoare pentru a
verifica la faţa locului oportunitatea creditelor solicitate, eficienţa scontată
de pe urma utilizării acestora, capacitatea de rambursare a sumelor
împrumutate, modul de folosire a sumelor acordate ş.a.
 2. SELECTAREA SURSEI DE CREDITARE

Autorităţile au posibilitatea de a alege din cinci opţiuni de bază:

 organismele financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional,
Banca Mondială, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare, Corporatia
Financiara Internationala, Banca Reglementelor Internaţionale);
 organisme financiare regionale (Banca Europeană pentru Reconstrucţie si
Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii);
 guverne ale altor state;
 instituţii financiare din alte ţări (băncile comerciale transnaţionale)
 persoane fizice şi juridice (acordate de furnizorii mărfurilor şi credite
contractate pe pieţele financiare, inclusiv prin intermediul obligaţiunilor
emise în subscripţie publică şi plasate în sector privat).
 3. SELECTAREA MODALITĂŢII DE ATRAGERE A RESURSELOR

Conform prevederilor art.19 (Legea 419) , instrumente generatoare de

datorie de stat externă sunt instrumentele financiare aplicate pe piețele
financiare externe, inclusiv:
1. împrumuturi de stat externe (relaţie contractuală prin care creditorul
transmite în proprietatea statului mijloace, cu condiţia rambursării acestora
de către stat la expirarea termenului pentru care au fost acordate);
2. valori mobiliare de stat emise pentru plasare pe pieţele financiare
externe (rezidă în emisiunea titlurilor de stat în valută şi plasarea acestora
pe pieţele financiare externe);
3. alocări de Drepturi Speciale de Tragere (datorie purtătoare de dobîndă
sub forma activelor de rezervă internaţionale create de către Fondul
Monetar Internaţional şi alocate membrilor săi pentru a completa activele
sale de rezervă);
4. garanţii de stat externe (reprezintă angajamentul asumat, în contul şi în
numele statului, de către Guvern, în calitate de garant, de a plăti la
scadenţă obligatiile neonorate în favoarea unui creditor care este
nerezident)
 4. DECIZIA DE ÎNDREPTARE A RESURSELOR ATRASE ÎN DEPENDENŢĂ
DE SCOPUL URMĂRIT ŞI AL DESTINAŢIEI ÎMPRUMUTURILOR
EXTERNE
Se conturează două direcţii principale de folosire a resurselor provenite din
creditele externe şi anume:
1. acoperirea unor nevoi de consum sau
2. realizarea unor obiective de investiţii.

 Cea mai bună utilizare a împrumuturilor externe este aceea care contribuie
la susţinerea unor rate de creştere economică ridicate şi stabile şi, în
acelaşi timp, generarea în viitor a unor fluxuri de resurse externe reale şi
suficiente pentru asigurarea serviciului datoriei publice externe a ţării.
 Folosirea acestor resurse pentru finanţarea consumului, acoperirea deficitului
bugetar duce la scăderea performanţelor economice ale respectivei ţări atît în
prezent cât şi în viitor deoarece, deşi banii nu au fost folosiţi pentru crearea
unei valori, aceştia vor trebui rambursaţi împreună cu dobânzile aferente de
generaţiile viitoare.
 Atragere masivă a resurselor financiare externe, poate irevocabil duce la o
criză a datoriei externe, dacă autorităţile responsabile nu urmează o politică
adecvata de extindere a producţiei, urmate de o creştere a resurselor lichide,
adică posibilitatea de a obţine valută în cantitate suficientă, pentru onorarea
obligaţiunilor.
 5. OPERAŢIUNI DE RESTRUCTURARE ŞI REEŞALONARE A
DATORIEI DE STAT EXTERNE

Un instrument de importanţă deosebită, deoarece permit de a diminua

povara datoriilor deja create, atunci cînd aceasta ajunge la un nivel critic şi
permite contractarea de noi împrumuturi pentru acoperirea necesităţilor.
Modalităţile de restructurare şi reeşalonare a datoriei cele mai
cunoscute pe plan internaţional sunt:
 anularea parţială sau totală a plăţii principalului şi/sau dobînzii aferente unui
împrumut sau a unei părţi din datoria totală;
 refacerea schemei de plată, respectiv a termenilor referitori la principal şi
dobîndă (reeşalonarea);
 refinanţarea, respectiv contractarea unui nou împrumut pentru a plăti o parte
din datoria deja existentă;
 conversia datoriei, ceea ce înseamnă transformarea tipurilor de crenţă în alte
titluri, cum sunt acţiunile, obligaţiunile etc.
 răscumpărarea/reducerea datoriei prin plata anticipată a unei părţi sau în
întregime a datoriei efective la costul întreg sau cu discount, potrivit
contractului.

Majoritatea instituţiilor financiare internaţionale acordă ţărilor în

curs de dezvoltare împrumuturi concesionale şi, în consecinţă, nu acceptă o
restructurare sau o anulare a acestora, deoarece într-un astfel de caz le-ar fi
afectată credibilitatea pe piaţa financiară internaţională.
 6. GESTIONAREA RISCURILOR AFERENTE ÎMPRUMUTURILOR

În vederea derulării unei gestiuni eficiente şi a atingerii obiectivelor

propuse, autorităţile responsabile de implementarea acestei politici trebuie să
fie capabile sa evalueze, să cuantifice şi, cît mai mult posibil, să
diminueze influenţa acestor riscuri asupra activităţii în domeniul dat.

Cele mai importante riscuri din punct de vedere a debitorului în cadrul

finanţării internaţionale sunt:
 riscul de ţară - risc suveran (legat de datoria externă publică sau public
garantată, cand statul nu poate sa-și onoreze obligațiile externe) şi risc
monetar (cauzat de schimbarea cursului monedei de contract sau de credit)
 riscul valutar - evoluţie neprognozată a cursului valutar ce duce la
înrăutăţirea indicatorului macroeconomic PIB, precum şi scăderea
încasărilor în bugetul de stat
 riscul de dobîndă - pierderea potenţială generată de evoluţia nefavorabilă a
ratelor de dobândă.
 riscul politic - pierderea care ar putea să apară datorită instabilităţii politice,
exproprierilor, naţionalizărilor, confiscărilor, revoluţiei sau războiului
 PROCEDURI
Contractele de împrumuturi de stat externe se aprobă de către
Parlament prin lege organică. În cazul în care valorile mobiliare de stat
urmează a fi emise pentru plasare pe pieţele financiare externe, legea
organică respectivă se adoptă pînă la publicarea ofertei pe piaţa externă.
Împrumuturile de stat externe contractate în numele RM de guvern
sunt debursate prin intermediul Băncii Naționale a Moldovei și /sau a
băncilor comerciale și sunt păstrate în conturi purtătoare de dobânda în
favoare bugetului de stat.
Mijloacele opționale pot fi păstrate în conturile ministerului de
finanțe în moneda națională și /sau în valuta străina.
Ministerul Finanţelor elaborează, cu consultarea Băncii Naţionale a
Moldovei şi a altor instituţii interesate, programul „Managementul
datoriei de stat pe termen mediu”, pe care îl înaintează spre aprobare
Guvernului.Acesta este constituit dintr-un set de măsuri şi activităţi
exercitate şi asigurate de către Ministerul Finanţelor și sunt orientate spre:
a) identificarea, monitorizarea şi gestionarea riscurilor aferente portofoliului
datoriei de stat;
b) menţinerea costurilor datoriei de stat pe termen mediu şi lung la nivel
acceptabil;
c) dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare de stat.
 RESPONSABILITĂȚI
Activitatea autorităţilor responsabile de realizare în domeniul
împrumuturilor, şi implicit, a datoriei externe este una foarte amplă şi din
punct de vedere al statului şi al societăţii foarte responsabilă.

Printre principalele sarcini ale acestei activităţi se numără:

 negocierea şi atragerea împrumuturilor de stat externe si garantate;
 gestionarea împrumuturilor de stat externe si garantate;
 deservirea şi rambursarea datoriei de stat externe directe si garantate;
 implementarea procesului de renegociere, reeşalonare, refinanţare a datoriei
externe existente;
 implimentarea tranzacţiilor de răscumparare a datoriei.
Responsabilii de gestionarea împrumuturilor publice externe,
deasemenea trebuie să cunoască permanent situaţia datoriei externe,
pentru ca în orice moment să poată recurge la revizuirea portofoliului
datoriei publice, în scopul de a-i optimiza compoziţia şi a o putea susţine
la un nivel acceptabil.
 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CREDITULUI EXTERN
 permit realizarea unor
importante modernizări ale
economiei, care duce la
creșterea competitivității
produselor pe piața externa.
 efectuarea unor investiții în
obiective economice;
 crearea de noi locuri de
muncă pentru personalul
provenit din ramurile
afectate.
 asigurarea efectuării
reformelor în conformitate
cu procesele ce se afirmă pe
plan extern.
 o datorie externă importantă
atrage după sine alocarea pentru
plata serviciului acesteia a unei
importante părți a intrărilor în
valută convertibilă cu vederi
asupra scăderii nivelului de
investiție.
 - acumularea unui însemnat
debit, al datoriei externe este în
sine un proces dureros pentru
țările cu export necompetitive și
reprezintă o ipotecă asupra
generațiilor viitoare, etc.