CAP. 3.

CREDITUL ŞI DOBÂNDA

Obiective propuse:
- însuşirea de noţiuni cheie: dobândă, rata reală, rata nominală, dobânda
simplă, dobânda compusă, dobânda la cont curent;
- însuşirea mecanismului de formare a ratei dobânzii pe piaţa de capital şi pe
piaţa monetară;
- analiza factorilor de influenţă asupra nivelului ratei dobânzii;
- calcularea dobânzii pentru diferite forme ale creditului;

3.1. Conţinutul, rolul şi funcţiile creditului

Apariţia creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului,

când vânzătorul oferă cumpărătorului valori de întrebuinţare în schimbul unei
promisiuni că va primi cândva o valoare. Acest fapt constituie o vânzare pe credit.
Sub aspect economic, creditul constă, deci, în cedarea unor valori de întrebuinţate
prezente în schimbul unor valori de primit în viitor.
Termenul de credit provine din limba latină, creditum – participiu trecut al
verbului credere = încrederea celui care dă unei persoane anumite bunuri, servicii, că
va primi în schimb valori corespunzătoare.
În limba română, cuvântul credit a pătruns în sec. 18, preluat din limba franceză.

În literatura de specialitate, română şi străină, definiţia creditului şi

accepţiunile sale sunt foarte diferite.
În mod simplificat, creditul poate fi definit ca o formă specială de mişcare a
valorilor: vânzare de mărfuri cu plata amânată sau transferare de monedă cu titlu de
împrumut.
Elementul comun care se regăseşte în diferitele definiţii ale creditului prezintă
trei aspecte:
- existenţa unor disponibilităţi de monedă la unii agenţi economici şi
acceptarea de către aceştia să le cedeze (împrumut) altor agenţi (debitori);
- pierderea temporară a unor drepturi de către cel care acordă împrumutul
(împrumutant, creditor);
- obligativitatea debitorului de a restitui împrumutul la un termen numit
scadenţă, însoţit în mod obligatoriu de dobândă.
În literatura de specialitate, creditul este abordat din două puncte de vedere:
 dpdv juridic – este un contract încheiat între creditor şi debitor;
 dpdv economic – este o categorie economică ce exprimă relaţii de
repartiţie a unei părţi din produsul naţional brut în vederea satisfacerii
unor nevoi de capital.
În ceea ce priveşte funcţiile creditului, în literatura de specialitate există o
diversitate de opinii, predominante fiind cele care atribuie creditului trei funcţii1:
 funcţia de repartiţie
 funcţia de control
 funcţia de emisiune
Funcţia de repartiţie are două laturi cea de mobilizare şi cea de redistribuire.
Prin credit se mobilizează şi se distribuie trei mari categorii de resurse:

1
Roşca T., „Monedă şi credit”, Ed Altip, Alba Iulia, ediţia a III-a, pag 159
 1. capitalurile disponibile degajate temporar din economie: sume
reprezentând amortismentul dim momentul formării până în
momentul înlocuirii capitalului fix, sumele provenite din vânzarea
producţiei, din momentul încasării până în momentul intării într-un
nou ciclu productiv, sumele din profit destinate acumulării sau cele
repatizate pentru constituirea de fonduri şi rezerve.
2. depunerilor agenţilor economici – disponibilităţi care au ieşit din
sfera producţiei şi sunt păstrate la bănci sub forma depoyitelor la
termen. Astfel se evită riscurile la care sunt supuse aceste capitaluri
preferând un venit fix, uneori mai mic sub formă de dobândă.
3. economiile populaţiei păstrate la bănci. În ţările dezvoltate aportul
acestora la formarea resurselor de creditare aproape îl egalează pe
cel al agenţilor economici.

Funcţia de control a creditului se concretizează în aceea că băncile sunt direct

interesate ca resursele care au fost împrumutate să fie rambursate la scadenţă şi în
totalitate.

Funcţia de emisiune a creditului constă în capacitatea acestuia de a crea

monedă, datorită caracteristicii monedei de cont de a se multiplica.

3.2. Formele creditului

În funcţie de calitatea creditorului distingem mai multe forme ale creditului

care pot fi grupate după următoarele criterii:
1. calitatea creditorului
 creditul comercial = este creditul pe care-l acordă întreprinzătorii la
vânzarea mărfurilor sub forma amânării plăţii
se întâlneşte nu numai în relaţiile de vânzare –
cumpărare dintre întreprinzătorii productivi şi cei din
comerţ, ci, mai ales, direct între producători.
Limite: - este limitat prin proporţiile capitalului de rezervă al
producătorului. Orice întreprinzător va putea vinde
mărfuri pe credit numai în măsura în care el dispune
de rezerve de capital care-i permit continuarea
activităţii de exploatare.
- proporţiile creditului comercial depind de
regularitatea încasării contravalorii mărfurilor
vândute pe credit anterior; dacă nu încasează la timp
contravaloarea mf livrate, producătorul va trebui să
restrângă vânzarea pe credit
 creditul bancar – este un credit sub formă bănească acordat de bancheri
întreprinzătorilor;
unul dintre participanţi este agent nefinanciar
(întreprinzător), celălalt participant fiind banca, adică un
agent financiar;
este mult mai flexibil
 2. După criteriul calitatea debitorului se disting2:
 Credit acordat populaţiei sau persoanelo fizice, dintre care amintim:
o credite de trezorerie – băncile dau posibilitatea efectuării unui
volum de plăţi din contul curent care depăşesc nivelul
disponibilităţilor existente;
o credite pentru construcţii de locuinţe – se acordă pe termen
lung, pe seama unor garanţii ipotecare;
o creditul pentru consum – destinat procurării unor bunuri de
consum personal de valori mari şi folosinţă îndelungată;
o credite pentru studii;
o linite de credit pentrz cărţile de credit – în funcţie de bonitatea
clientului banca stabileşte un plafon debitor până la cre se pot
efectua plăţile prin cărţi de credit.
 Credit acordat agenţilor economici, de tipul:
o credite de exploatare – pentru acoperirea chetuielilor legate de
activitatea de producţieşi circuţie a mărfurilor;
o credite de investiţii acordat pe termen mediu sau lung pentru
construirea de locuinţe sau obiective industriale;
o credite de tipul avansurilor în cont – destinate acoperirii unor
goluri de trezorerie; nu sunt garantate prin anumite garanţii, ci
prin bonitatea agenţilor economici;
o liniile de credit confirmate – reprezintă creditul consemnat
într-un document scris şi convenit de bancă.

3. Calitatea ambilor participanţi la relaţia de credit:

- credit privat – părţile implicate sunt subiecte de drept privat, fără
implicarea statului;
- credit public – părţile implicate sunt subiecte de drept public, în care
intervine statul, pentru a acorda credite sau pentru a se împrumuta.

4. Destinaţia creditului:
- credit de investiţii
- credit de exploatare
- credit de leasing

5. Obiectul creditului:
- credit în bunuri
- credit în bani (numerar sau bani în cont)
- credit în credit = răspunerea unei terţe persoane pentru debitor că
acesta îşi va onora obligaţiile de plată.

6. Scadenţa
- credit pe termen scurt – credit cu scadenţa mai mică de 1 an;
- credit pe termen mediu – credit cu scadenţa până la 5 ani;
- credit pe termen lung – credit cu scadenţa peste 5 ani.

7. Modul de garantare
- credit real
2
Dardac N., Vâşcu T., - Monedă şi credit, Ed ASE Bucureşti , 2002, pag 123
 o Credit garantat cu bunuri imobile care sunt ioptecate de
creditor;
o Credit garantat cu valori mobiliare pe bază de gaj de
bunuri sau de titluri.
- credit personal – legat de calitatea umană a debitorului fiind garantat cu
răspunderea morală a acestuia:
o credit individual (în alb) – acordat fără nici o formalitate
o cu gaj individual – o terţă persoană garantează
rambursarea cu răspunederea sa morală
o cu gaj colectiv - mai multe persoane garantează
rambursarea cu răspunederea lor morală

8. Modalitatea de rambursare
- credit amortizabil – rambursarea se face în tranşe egale sau
neegale care cuprind ratele de rambursat şi dobânzile
- credit neamortizabil – rambursarea se face integral la scadenţă

3.3. Dobânda

Dobânda este “preţul” plătit în schimbul punerii la dispoziţia unui subiect

economic a capitalului necesar.
Este o formă de remunerare a creditului de către debitor pentru folosirea capitalului
împrumutat.

Forme ale dobânzii:

A. din punct de vedere al băncii:
 dobânda bonificată = nivelul dobânzii cu care sunt remunerate
disponibilităţile băneşti ale celor care şi-au
constituit depozite bancare;
este < dobânda percepută la credite
este influenţată de:
- rata inflaţiei
- TOS
- ratele dobânzilor altor bănci
 dobânda percepută – exprimă dobânda încasată de bănci de la clienţii
care beneficiază de creditele acordate.
factorii de influenţă sunt:
- erodarea monetară
- nivelul chelt cu operaţiunile bancare
- gradul de risc
- profitul bancar
- rezerva minimă obligatorie
B. din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda:
 taxa oficială a scontului este dobânda cu care banca centrală scontează
cambiile prezentate de băncile comerciale şi acordă împrumuturi celorlalte
bănci (dob de refinanţare);
  taxa privată a scontului este dobânda la care băncile comerciale
scontează cambiile prezentate de întreprinzători şi la care se acordă credite
acestora;
 dobânda practicată între întreprinzători – are nivelul cel mai mare din
economie
 dobânda practicată la depunerile bancare – nivel inferior dobânzii
percepute la creditele bancare;
 dobânda practicată de diferite institute speciale de credit în vederea
creării unor avantaje pentru unele sectoare;
 dobânda practicată la efectele guvernamentale şi la alte efecte emise de
societăţi comerciale.

C. dpdv al relaţiei între rata dobânzii şi rata inflaţiei, avem:

 dobânda nominală
 dobânda reală
D. dpdv al perioadei pentru care se acordă creditul şi al capitalizării dobânzii se poate
face distincţia între:
 dobânda simplă
 dobânda compusă

Dobânda reală şi nominală

Dobânda reală (dr)- reprezintă venitul obţinut de către cei care acordă
împrumuturi,
valoarea se determină prin înmulţirea valorii
împrumutului (C) cu rata dobânzii reale (r r). Această
rată se calculează prin ajustarea ratei dobânzii
nominale (rn) cu rata inflaţiei (ri).
- rata dobânzii nominale, exprimată prin rata curentă, de piaţă;
- rata dobânzii reale, determinată ca diferenţă între dobânda nominală şi gradul
de eroziune a capitalului, ca urmare a procesului inflaţionist.

Rata dobânzii reale se calculează astfel:

1 + rata dobanzii nominale
rn  1
1 + rata inflalatiei
d r  rr  C

ştiind că dobânda nominală se determină astfel,

d n  rn  C ,
dobânda reală se poate calcula pornind de la dobânda nominală, prin formula:
rn  ri
dr  dn 
1  ri   rn

Problemă
În anul 1995, în ţara A, rata inflaţiei (ri) a fost de 25%, iar rata dobânzii
nominale (rn) a fost 20%.
Să se determine care a fost rata dobânzii reale şi dobânda reală (dr) la un împrumut în
valoare de 1.000.000 u.m.

Rezolvare:
1 r 1,2
rr = 1  rn  1  1   0,04 rată negativă a dobânzii reale
i 1,25
dr = rr x C = -0,04 x 1.000.000 = -40.000 u.m. (pierdere de valoare)
dn = rn x C = 0,2 x 1.000.000 = 200.000
r r 0,2  0,25
d r  d n  n i  200.000   40.000 u.m.
1  ri  rn 1  0,25  0,2
Problemă:
Să se determine dobânda reală (dr) şi rata dobânzii reale (rr) în ţară ştiind că în
anul 1990 rata inflaţiei a fost de 10%, rata dobânzii nominale de 15%, iar împrumutul
luat în considerare a fost de 25.000.000 u.m..

Alegeţi varianta corecta dintre cele de mai jos:

a) dr =1.045.000u.m.; rr = 4,18%
b) dr =1.180.000u.m.; rr = 4,72%
c) dr =1.135.000u.m.; rr = 4,54%
Varianta corectă este c).

Problemă:
Pe baza determinării ratei dobânzii reale, stabiliţi ţara unde este optim
plasamentul, ştiind că situaţia monetară a ţărilor este următoarea:

Ţara Rata dobânzii nominale Rata medie a inflaţiei

(medie anuală %) (%)
A 12 15
B 17 14
C 22 22
D 26 35

Rezolvare:
1+0,12 1,12
 ţara A rata dobânzii reale = 1+0,15  1 = 1,15  1 = 0,9739-1 = -0,0261

Rdr = - 2,61%
1+0,17 1,17
 ţara B Rdr = 1+0,14  1 = 1,14  1 = 1,0263-1 = 0,0263
Rdr = 2,63%
1+0,22 1,22
 ţara C Rdr = 1+0,22  1 = 1,22
1= 1-1 = 0
Rdr = 0%
1+0,26 1,26
 ţara D Rdr = 1+0,35  1 = 1,35  1 = 0,9333-1 = -0,0667
Rdr = -6,67%
Plasamentul optim este în ţara B.
Calculul dobânzii depuneri dobânda simplă şi
credite dobânda compusă
conturi curente
- metoda directă
- metoda în scară (hamburgheză)
- metoda indirectă

I. Calculul dobânzii simple

Se utilizează în cazul în care este luată în considerare o perioadă de timp mai
mică de 1 an, cu o singură achitare a dobânzii, la scadenţă.
Relaţia de calcul este:

C  nz  rd
D “valoarea dobânzii zilnice”
365100
D – dobânda în sumă absolută;
C – capitalul împrumutat;
nz – numărul de zile pentru care se realizează creditarea;
rd – rata dobânzii.

În cazul în care perioada de timp est exprimată în luni, relaţia va deveni:

C  nz  rd
D “valoarea dobânzii lunare”
12100

În cazul calculării dobânzii anuale se utilizează următoarea problemă:

C  rd
D “dobânda anuală”
100

II. Calculul dobânzii compuse

Se practică în situaţia în care perioada de creditare este mai mare de un an.
Această perioadă poate fi exprimată în ani întregi sau în ani întregi plus fracţiuni de
un an
a). perioada este alcătuită dint-un număr de ani întregi:

t0 t1 t2 … … tn

CI Cf1 Cf2 Cf

La momentul iniţial t0 se avansează capitalul iniţial Ci. La sfârşitul primului an (t1),

vom avea:
r  r 
C f 1  C i  C i d  C i 1  d 
100  100 

la sfârşitul celui de-al doilea an vom avea:

2
rd  r   r  r   r 
C f 2 C f1 C f1  C f 1 1  d   C i 1  d  1  d   C i 1  d 
100  100   100   100   100 
 ………………
după “n” ani, în momentul tn, vom avea:
n
 r 
C f  C i 1  d  ,
 100 
unde n - numărul de ani avuţi în vedere.
r
Termenul 1  d este regăsit în literatura de specialitate şi sub denumirea
100
de factor de fructificare (k).
În acest caz, relaţia de calcul va deveni:
C f  Ci  k n
D  C f  Ci  Ci  k n  1
D - dobânda percepută sau bonificată
Cf - capitalul final
Ci - capitalul iniţial
k – coeficient de fructificare
n – numărul de ani cât durează depunerea sau fructificarea.

b). perioada este mai mare de un an, perioada cuprinzând părţi fracţionare de ani:

t0 t1 t2 … … tn’ zile tn

CI Cf1 Cf2 Cf’ Cf

La momentul iniţial t0 se avansează capitalul iniţial Ci. După n ani (tn’) vom
avea un capital (Cf’), vom avea:
n
 
rd
C f '  Ci  1  
 100 

la sfârşitul perioadei vom avea:

C f '  tz  rd  tz  rd 
Cf  Cf ' D Cf '   Cf ' 
1  

360  100  360  100 
n
 rd   tz  rd 
Ci 
1  
 
1  

 100   360  100 

În determinarea dobânzii nu există o regulă privind perioada de timp luată în

considerare drept etalon. Astfel se pot întâlni teri uzanţe:
 uzanţa germană în care
- anul = 360 zile
- luna = 30 zile
- caracteristica 360/360
se aplică în Germania, Elveţia, Scandinavia.
 uzanţa engleză în care
- anul = 365 zile
- luna = se ia numărul de zile exact din calendar
 - caracteristica 365/365
se aplică în Regatul Unit al Marii Britanii
 uzanţa franceză în care
- anul = 360 zile
- luna = se ia numărul de zile exact din calendar
- caracteristica 365/360
se aplică în Franţa şi SUA.

Problemă:

Se acordă un credit bancar în valoare de 5.000.000 u.m. pe o perioadă de 250

de zile în condiţiile unei rate nominale a dobânzii de 35 % anual. Se cere determinarea
dobânzii aferente acestui credit.
D  C f  Ci

 tz  rd   250  35 
Cf  Ci 
1  
  5.000.000
1  

 360  100   360  100 

5.000.000  ( 1  0, 24 )  6.215.277 ,5 u .m.

D  C f  Ci  6.215.277,5  5.000.000  1.215.277,5 u .m.

Dar dacă creditul se acordă pentru o perioadă de 400 de zile?

D  C f  Ci
n 1
 rd   tz  rd   35   40  35 
C f  Ci 
1  
 
1  
  5.000.000
1  
 
1  

 100   360  100   100   360  100 

5.000.000  ( 1  0,35) (1  0, 0388)  7.012.499 u .m.

D  C f  Ci  7.012.499  5.000.000  2.012.499 u.m.

Aplicaţie privind rambursarea creditelor

Să se prezinte graficul de rambursare a unui credit de 40.000.000 u.m. acordat

pe 2 ani, rata dobânzii 25%, ştiind că rambursarea se face astfel:
a) în 4 tranşe semestriale egale, plus dobânda asupra descoperitului rămas;
b) în 4 tranşe semestriale egale, plus dobânda pentru fiecare tranşă pe toată
durata creditului;
c) în 4 tranşe semestriale egale (care conţin tranşa plus dobânda).

Rezolvare:

a) rambursarea se face în 4 tranşe semestriale egale, plus dobânda asupra

descoperitului rămas:

mii u.m.
Creditul Tranşa Scadenţa Dobânda Rata = tranşa + dobânda
40.000 10.000 180 zile 4.000 14.000
30.000 10.000 180 zile 3.000 13.000
 20.000 10.000 180 zile 2.000 12.000
10.000 10.000 180 zile 1.000 11.000
Total 40.000 2 ani 10.000 50.000

40.000 *180 * 20 30.000 *180 * 20

D1   4.000 D2   3.000
360 *100 360 *100

20.000 *180 * 20 10.000 *180 * 20

D3   2.000 D4   1.000
360 *100 360 *100
b) rambursarea se face în 4 tranşe semestriale egale, plus dobânda pentru fiecare
tranşă pe toată durata creditului:
mii u.m.
Creditul Tranşa Scadenţa Dobânda Rata = tranşa + dobânda
40.000 10.000 180 zile 1.000 11.000
30.000 10.000 360 zile 2.000 12.000
20.000 10.000 540 zile 3.000 13.000
10.000 10.000 720 zile 4.000 14.000
Total 40.000 2 ani 10.000 50.000

10.000 *180 * 20 10.000 * 360 * 20

D1   1.000 D2   2.000
360 *100 360 *100

10.000 * 540 * 20 10.000 * 720 * 20

D3   3.000 D4   4.000
360 *100 360 *100

Se observă că dobânzile cresc cu 1.000 u.m.

c) rambursarea se face în 4 tranşe semestriale egale (care conţin tranşa plus dobânda).
În această situaţie rata anuală constantă se calculează după formula:
C * RD
r ,
1
1
(1  RD) n
unde: r – rata anuală constantă;
n – numărul de rate;
C – creditul;
RD – rata dobânzii.

Întrucât în cazul nostru rambursarea se face semestrial, formula de calcul

trebuie adaptată astfel:

RD 1 20 1
C* * 40.000 * *
100 2 100 2  4.000 4.000
r  
1 1 1 0,3169866
1 n
1 4
1
� RD 1 � � 20 1 � 1, 4641
1
� * � 1
� * �
� 100 2 � � 100 2 �
r  12.618 u.m.

Creditul Tranşa Scadenţa Dobânda Rata = tranşa + dobânda

40.000 8.618 180 zile 4.000 12.618
31.382 9.482 180 zile 3.136 12.618
21.900 10.428 180 zile 2.190 12.618
11.472 11.471 180 zile 1.147 12.618
Total 39.999 2 ani 10.473 50.472

40.000 *180 * 20 31.362 *180 * 20

D1   4.000 D2   3.136
360 *100 360 *100

21.900 *180 * 20 11.472 *180 * 20

D3   2.190 D4   1.147
360 *100 360 *100

III. Calculul dobânzii la conturile curente

1. Metoda directă

Presupune parcurgerea următoarelor etape:

 separarea operaţiunilor creditoare şi debitoare (operaţiile de plăţi se
înregistrează în debitul contului, iar încasările în creditul contului);
 determinarea numărului de zile cuprins între data efectuării operaţiei şi
momentul închiderii contului (nz);
 stabilirea numerelor de dobânzi, creditoare sau debitoare:
N = C * nz
Determinarea numerelor de dobânzi se face pe fiecare operaţie (în cazul în
care fiecare operaţie are loc în altă zi) sau pe rulaj zilnic al operaţiilor (în
cazul în care într-o zi au loc mai multe operaţii);
 stabilirea totalului numerelor de dobânzi creditoare şi a totalului numerelor
de dobânzi debitoare TND, TNC.
dacă rata dobânzii este unică se stabileşte soldul numerelor de dobânzi SN.
 se stabileşte valoarea divizorului fix:
365  100
D fix 
rd
 se determină dobânda:
SN
în cazul dobânzii unice: D
D fix
în cazul în care avem rate ale dobânzii diferite pentru debit şi credit, relaţia
devine:
T T
Dd  ND ; Dc  NC
D fixD D fixC
D  Dc  Dd
  se înregistrează în contul curent şi se stabileşte soldul final al contului
curent.

Problemă 1:
Banca “A“ efectuează următoarele încasări şi plăţi în contul curent al
clientului său deschis la 1 februarie şi cu scadenţă la 30 iunie.
 5 februarie – alimentarea contului cu suma de 45.000 u.m.
 20 martie – plata unei facturi în favoarea unui furnizor, în sumă de 65.000
u.m.
 15 aprilie plata unor sume în contul administraţiei publice locale, în sumă
de 50.000 u.m.
 10 mai – încasarea sumei de 180.000 u.m.
 25 mai – încasarea unei sume reprezentând recuperarea unor creanţe în
valoare de 60.000 u.m.
 15 iunie – efectuarea unei plăţi în sumă de 30.000 u.m.
 28 iunie – virarea din cont a sumei de 15.000 u.m.
a). banca “A” practică o dobândă creditoare de 12%/ an şi o dobândă debitoare
de 14%/an.
b). banca “A” practică o dobândă unică de 13% anual.

Rezolvare:
- separarea operaţiilor în cont şi stabilirea numerelor debitoare sau
creditoare.

Operaţii creditoare
Data Suma Nr. zile până la 30 iunie Numere de dobânzi creditoare
5.02 45.000 24+31+30+31+30 45.000  146 zile = 6.570.000
10.05 180.000 21+30 180.000  51 = 9.180.000
25.05 60.000 6+30 60.000  36 = 2.160.000
Sume C 285.000 Total numere 17.910.000

Operaţii debitoare
Data Suma Nr. zile până la 30 iunie Numere de dobânzi creditoare
20.03 65.000 11+30+31+30 65.000  102 zile = 6.630.000
15.04 50.000 15+31 50.000  76 = 3.800.000
15.06 30.000 15 30.000  15 = 450.000
28.06 15.000 2 15.000  2 = 30.000
Sume D 160.000 Total numere 10.910.000

- soldul numerelor este creditor:

285.000 – 160.000 = 125.000 u.m.

a). calculul dobânzii se realizează după relaţia:

sold numere 360  100
dobanda  divizor fix 
divizor fix rata dobanzii

17.910.000
dobanda creditoare   5.970 u.m.
360  100
12
 10.910.000
dobanda debitoare   4.242,7 u.m.
360  100
14
- la data de 30 iunie, soldul contului va fi:
(285.000 – 160.000) + (5.970 – 4242,7) = 126.727,3 u.m.

b). calcularea dobânzii în cazul în care banca practică o dobândă unică de

13%:
sold numere 360  100
dobanda  divizor fix 
divizor fix rata dobanzii

7.000.000
dobanda   2.527,7 u.m.
360 100
13
- la data de 30 iunie, soldul contului va fi:
(285.000 – 160.000) + 2.527,7 = 127.527,7 u.m.

2. Metoda hamburgheză
Se concretizează în parcurgerea următoarelor etape:
 înregistrarea sumei “C” a operaţiilor în cont
 stabilirea soldului contului curent la sfârşitul fiecărei zile în care au loc
operaţii de încasări şi/sau plăţi;
 stabilirea numărului de zile (nz) cât timp soldul contului rămâne
nemodificat;
 calcularea numerelor de dobânzi prin ponderarea soldului contului curent
la fiecare moment cu numărul de zile în care acesta se menţine
nemodificat;
 stabilirea totalului numerelor de dobânzi debitoare şi creditoare şi
determinarea soldului numerelor de dobânzi;
 calcularea divizorului fix;
365  100
D fix 
rd
 determinarea dobânzii;
SN
D
D fix
în cazul în care avem TND şi TNC, vom calcula:
T T
Dd  ND ; Dc  NC ;
D fixD D fixC
D  Dc  Dd
 înregistrarea în cont a dobânzii şi stabilirea soldului final al contului
curent.

Problemă:
Utilizând exemplul anterior să se stabilească dobânda, să se înregistreze în
contul curent şi să se determine soldul final al contului curent, folosind metoda
hamburgheză de calcul a dobânzii la conturile curente.
Nr. Data Suma Nr. zile până la Numere de
operaţiunea următoarea dobânzi
1. 5.02 45.000 C (24 + 20) zile 1.980.000 C
2 20.03 65.000 D
Sold ct curent 20.000 D 11 +15 520.000 D
3. 15.04 50.000 D
Sold ct curent 70.000 D 15 +10 1.750.000 D
4. 10.05 180.000 C
Sold ct curent 110.000 C 15 1.650.000 C
5. 25.05 60.000 C
Sold ct curent 170.000 C 6 + 15 3.570.000 C
6. 15.06 30.000 D
Sold ct curent 140.000 C 13 1.820.000 C
7. 28.06 15.000 D
Sold ct curent 125.000 C 2 2.500.000 C
Soldul sumelor 125.000 C Sold numere dob 7.000.000 C

a). calculul dobânzii:

2.270.000
Dd   882,7 u.m.
360 100
14
9.270.000
Dc   3.090 u.m.
360 100
12
D = 3.090 – 882,7 = 2.207,3 u.m.
la închiderea contului, soldul creditor este dat de suma:
125.000 + 2.207,3 = 127.207,3 u.m.

b). banca practică o dobândă unică =13%

7.000.000
dobanda   2.527,7
360 100
13
soldul contului va fi:
125.000 + 2.527,3 = 127.527,3 u.m.

Problemă 2:
Soldul iniţial la începutul lunii iunie al unei ag. ec. este de 10.000.000 lei
În data de 4 iunie se efectuează o depunere de numerar în sumă de 70.000.000 lei.
În data de 10 iunie se achită obligaţii fiscale, în sumă de 50.000.000 lei.
În data de 14 iunie se achita o factură în valoare de 40.000.000 lei.
În data de 21 iunie se lichidează un debitor în sumă de 30.000.000 lei şi în aceeaşi zi
se ridică numerar pentru plata salariilor în sumă de 19.000.000.
În ziua de 29 iunie agentul economic plăteşte un creditor în sumă de 1.1000.000.
Ştiind că banca utilizează o rată a dobânzii anuale debitoare de 36% şi o rată a
dobânzii anuale creditoare de 18%, să se stabilească dobânda la sfârşitul lunii iunie,
precum şi soldul final al contului la sfârşitul lunii.

Problemă 3:
 Participând la un târg internaţional firma A solicită băncii B deschiderea unui
cont curent la data de 12 martie cu închidere la 31 mai şi face o primă depunere de
100.000 u.m.
De asemenea alimentează contul curent la 1 mai cu suma de 150.000 u.m. În
această perioadă firma A dispune următoarele plăţi din contul curent:
- 23 martie – 31.000
- 2 aprilie – 27.000
- 9 aprilie – 37.500
- 15 aprilie – 34.500
- 22 aprilie – 45.000
- 29 aprilie – 35.000
- 12 mai – 32.000
- 20 mai – 25.000
- 28 mai – 47.000
Să se stabilească soldul final al contului (inclusiv a sumelor cuvenite din
dobânzi în următoarele variante):
a). banca practică dobânzi reciproce de 6%;
b). banca practică dobânzi debitoare de 9% şi dobânzi creditoare de 4,5%.
Să se folosească atât metoda directă cât şi metoda în scară.