INTRODUCERE

Accentuata creştere a creditului în România în ultimii ani fost susţinuta, pe de o parte, din
surse interne ale băncilor (creşterea nominala a capitalurilor proprii), iar pe de alta parte,
din surse atrase. Un rol important in aceasta dinamica l-ar putea avea in ultimul timp si
restricţiile administrative impuse de banca centrala in scopul limitării creditului in valuta.
Aceste fluxuri măresc datoria privata externa si pot determina comportamente de creditare
mai riscante din partea instituţiilor de credit in scopul fructificării disponibilităţilor (sau in
unele cazuri a capitalurilor) semnificativ excedentare. Referitor la resursele atrase interne,
structura pe valute arata ca depozitele in moneda naţionala au fost preponderente in ultimii
ani, astfel incat orientarea băncilor către surse externe de finanţare, in condiţiile in care
creditul neguvernamental in valuta a avut o expansiune considerabila, se inscrie in practica
unui management eficient.
Din analizele realizate în lucrare se observa ca, la nivelul tarilor emergente din Europa,
cele cu un ritm de creştere a creditului neguvernamental mai mare au, de regula, o pondere
a creditului neguvernamental in PIB mai redusa si reciproc. Ritmul mai lent de creştere a
creditului neguvernamental este asociat cu o maturizare a economiei si o creştere a
gradului de dezvoltare financiara.
Putem spune ca evoluţia din ultimii ani a creditului neguvernamental in România prezintă
tendinţe asemănătoare cu cele manifestate la nivelul tarilor din Europa Centrala si de Est.
Printre principalele cauze ale acestei evoluţii putem enumera: imbunatatirea accesului la
resursele bancare, condiţiile favorabile de finanţare externa, gradul de dezvoltare
financiara, perspectivele economice favorabile pe termen mediu si lung si necesitatea
finanţării continuării reformelor structurale.
În multe ţări din Europa Centrala şi de Est rata dedusă de penetrare a creditelor bancare
reprezintă o baza solidă pentru creşterea rapidă a împrumuturilor în anii următori.
Motoarele acestei creşteri sunt creditele ipotecare şi cele de nevoi personale, o consecinţa a
scăderii ratei şomajului, a majorării PIB/locuitor şi a creşterii cererii pentru bunuri de
consum şi locuinţe.
România înregistrează o rată foarte scăzută de penetrare a creditului ipotecar. Cu numai
2,3% din PIB în 2006 şi 3,5% la sfârşitul anului trecut, creditul ipotecar arată o rămânere
în urmă importantă. Tocmai acest calcul i-a determinat pe bancherii locali să se
concentreze pe creditele cu garanţii imobiliare, care sunt considerate şi mai sigure, din
punct de vedere al riscului de nerambursare.

0
 CAPITOLUL I
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE CREDITARE
A PERSOANELOR FIZICE

1.1. Fundamentarea deciziei de creditare a persoanelor fizice pe exemplul

Casei de
Economii şi Consemnaţiuni CEC Bank

Creditele se acordă la cererea clienţilor, dacă îndeplinesc cel puţin următoarele

condiţii:
a) să aibă cont curent deschis la Casa de Economii şi Consemnaţiuni din care să se
efectueze tragerile din credit şi rambursarea acestuia, precum şi achitarea dobânzilor şi a
altor datorii legate de creditul respectiv;
b) să aibă domiciliul în judeţul în care funcţionează unitatea Casei de Economii şi
Consemnaţiuni care acordă creditul. Pentru clienţii domiciliaţi în municipiul Bucureşti şi în
judeţul Ilfov, creditele se vor acorda de către unităţile teritoriale autorizate ale Sucursalei
Municipiului Bucureşti. În cazul în care un client are domiciliul într-un judeţ/Municipiul
Bucureşti şi locul de muncă şi reşedinţa în alt judeţ/Municipiul Bucureşti, creditul se poate
acorda, la cererea clientului, de către o unitate teritorială a Casei de Economii şi
Consemnaţiuni din judeţul pe raza căruia se află locul de muncă şi reşedinţa/din
Municipiul Bucureşti, iar transferul dosarului se va comunica Direcţiei Operaţiuni Bancare
în Lei şi Valută, în scopul modificării plafoanelor repartizate;
c) creditul solicitat să se încadreze în categoriile de credite acordate de Casa de
Economii şi Consemnaţiuni clienţilor persoane fizice;
d) să pună la dispoziţia Casei de Economii şi Consemnaţiuni toate informaţiile şi
documentele solicitate;
e) să facă dovada aportului propriu (să constituie şi să utilizeze surse proprii de
finanţare), după caz;
f) să facă dovada că pot susţine rambursarea creditului şi plata dobânzilor din
veniturile realizate, urmărindu-se îndeplinirea condiţiei conform căreia valoarea ratei totale
lunare de achitat, respectiv principalul şi dobânda, să reprezinte cel mult 30% din
veniturile nete ale clientului şi familiei acestuia, calculate ca diferenţă între veniturile totale
nete şi angajamentele de plată ale acestora. în cazul creditelor pentru cumpărarea de
locuinţe şi/sau de terenuri în intravilan, precum şi în cazul creditelor pentru construirea,
modernizarea sau repararea locuinţelor, se va urmări îndeplinirea condiţiei conform căreia
valoarea ratei totale lunare de achitat să reprezinte cel mult 50% din veniturile nete ale
clientului şi familiei acestuia, calculate ca diferenţă între veniturile totale nete şi
angajamentele de plată ale acestora;
g) să prezinte garanţiile solicitate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni;
h) în cazul în care se solicită prezentarea giranţilor, aceştia trebuie să îndeplinească
aceleaşi condiţii privind raportul între rata totală lunară de achitat şi veniturile acestora,
impuse clientului;
i) clientul, familia clientului şi giranţii acestuia să nu înregistreze, la data solicitării
creditului, obligaţii neachitate faţă de Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi/sau faţă de
alte bănci şi nici datorii restante sau debite către terţi;
j) în cazul creditelor acordate pe termen lung, clientul trebuie să aibă la data
solicitării creditului vârsta de până la 65 ani, inclusiv;
Prin familia clientului se înţelege soţul/soţia clientului, copii şi părinţii soţilor, care
locuiesc şi gospodăresc împreună cu clientul. La determinarea bonităţii clientului se vor
lua în calcul veniturile clientului şi familiei acestuia, având în vedere următoarele:
a) răspunderea privind componenţa familiei revine exclusiv clientului;
b) consilierului de credite îi revine obligaţia de a verifica dacă membrii familiei
declaraţi de client au acelaşi domiciliu;
1
 c) efectuarea analizei de bonitate a clientului se poate realiza şi prin luarea în
considerare doar a veniturilor acestuia, dar numai în condiţiile în care clientul va include în
declaraţia pe propria răspundere şi angajamentele de plată ale celorlalţi membrii ai familiei
declaraţi, ale căror venituri nu sunt luate în calcul;
d) efectuarea analizei de bonitate a clientului se poate realiza şi prin luarea în
considerare doar a veniturilor acestuia şi a unora din membrii familiei declaraţi de client,
dar numai în condiţiile în care clientul va include în declaraţia pe propria răspundere
şi angajamentele de plată ale celorlalţi membrii ai familiei declaraţi, ale căror venituri nu
sunt luate în calcul.
Pentru obţinerea creditului, clienţii trebuie să prezinte, după caz, următoarele
documente:
a) cererea de credit;
b) documentele care atestă capacitatea clientului, familiei clientului şi giranţilor de
a dispune de venituri certe cu caracter permanent (adeverinţă de salariu, adeverinţă de stare
materială, adeverinţă eliberată de Administraţia Financiară, talonul de pensie din
luna precedentă).
În cazul salariaţilor cu contract de muncă pe perioadă determinată, se pot accepta
adeverinţele de salariu prezentate, cu condiţia ca durata de creditare să expire cu cel puţin
trei luni înainte de durata de valabilitate a contractului de muncă.
Adeverinţele de salariu vor fi certificate cu copia carnetului de muncă (prima şi
ultimele două pagini), semnată şi ştampilată pe ultima înregistrare de către una din
persoanele care semnează adeverinţa de salariu sau de către persoana desemnată din cadrul
compartimentului de resurse umane al societăţii respective şi având înscrisă menţiunea
"conform cu originalul" sau confirmată prin confruntarea cu originalul acesteia de către
reprezentantul băncii care va înscrie menţiunea "conform cu originalul", data şi numele în
clar şi va semna/de copia contractului individual de muncă/de ultimul fluturaş de salariu
semnat şi ştampilat de una din persoanele care semnează adeverinţa de salariu sau de către
persoana desemnată din cadrul compartimentului de resurse umane al societăţii
respective/de copia după ultimul stat de plată.
Prin excepţie se admite:
- pentru persoanele angajate în Armată, Poliţie, Procuratură, Justiţie sau alte unităţi
cu statut similar, cărora nu li se întocmesc carnete de muncă sau contracte individuale de
muncă, adeverinţa de salariu poate fi confirmată, după caz, de:
 copia după legitimaţia de serviciu, vizată la zi. Reprezentantul băncii va înscrie
menţiunea "conform cu originalul", data şi numele în clar şi va semna, sau
 prin verificarea existenţei legitimaţiei de seviciu, vizată la zi. Reprezentantul băncii
care face această verificare va înscrie pe adeverinţa de salariu menţiunea: "Verificat
legitimaţie de serviciu nr", data, numele în clar şi va semna.
- acceptarea adeverinţelor de salariu care vor menţiona că salariul net este de peste
....lei/USD/EURO, precum şi copii după carnetele de muncă ce nu cuprind coloana cu
salariul de încadrare, dar au înscrise menţiunea "conform cu originalul" şi sunt semnate şi
ştampilate de către una din persoanele care semnează adeverinţa de salariu sau de către
persoana desemnată din cadrul compartimentului de resurse umane al societăţii respective.
Adeverinţele de salariu vor fi admise chiar dacă angajatorul nu acceptă obligaţia de
reţinere şi virare a datoriilor către Casa de Economii şi Consemnaţiuni, precum şi de
comunicare a debitelor în cazul schimbării locului de muncă/pensionării salariatului, prin
bararea sau negarea textului cuprins în formularul de adeverinţă de salariu;
c) documentele care atestă capacitatea clientului, familiei clientului şi giranţilor de a
dispune de venituri certe cu caracter permanent realizate, din activităţi independente,
cedarea folosinţei bunurilor (chirii, etc.) sau dividende, declaraţie de impunere pentru anul
expirat, documente de natura convenţiilor civile, contractelor de colaborare, etc, după caz,
cu condiţia ca durata de creditare să expire cu cel puţin trei luni înainte de durata de
valabilitate a documentelor respective;
d) actele de identitate ale clientului, familiei clientului şi giranţilor, în copie xerox;
2
 e) actele de proprietate asupra bunurilor propuse a fi aduse în garanţia creditului, în
copie xerox;
f) acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare;
g) documentele din care să rezulte destinaţia creditului solicitat, acordul de voinţă al
părţilor şi modul de derulare a operaţiunilor economico-financiare: factură pro-forma,
factură fiscală, precomandă, comandă, acord, precontract sau contract încheiat între
vânzător şi cumpărător, proces verbal de licitaţie, hotărâre judecătorească definitivă de
partaj, etc, după caz. în documentele respective trebuie să se menţioneze datele de
identificare a vânzătorului (denumirea, adresa, contul), acordul acestuia de a vinde,
denumirea şi caracteristicile bunurilor sau serviciilor ce urmează a fi vândute sau prestate,
preţul sau tariful acestora, termenele şi modalitatea de efectuare a plăţilor, etc, după caz;
h) actul de proprietate asupra locuinţei proprietate personală care urmează a fi vândută,
în cazul creditelor punte;
i) documentele din care rezultă aportul propriu;
j) declaraţiile pe proprie răspundere date de client, familia clientului şi giranţi privind:
- valoarea angajamentelor de plată ale acestora şi în mod special a obligaţiilor devenite
exigibile şi neonorate la scadenţă;
- litigiile cu terţii, precizarea, după caz, a motivelor care au condus la situaţiile
respective.
Din declaraţii trebuie să rezulte că la data solicitării creditului, clientul, familia
clientului şi giranţi acestuia nu înregistrează obligaţii neachitate la scadenţă faţă de Casa de
Economii şi Consemnaţiuni şi/sau faţă de alte bănci şi nici datorii restante sau debite către
terţi, precum şi tipurile de instrumente de economisire emise de Casa de Economii şi
Consemnaţiuni şi/sau alte bănci pe care le deţin. La declaraţii se vor anexa copii de pe
documentele care atestă gradul de îndatorare al persoanelor în cauză;
k) documentaţia tehnico-economică necesară pentru construirea, modernizarea,
consolidarea sau repararea de locuinţe proprietate personală, în copie xerox:
- actul de proprietate asupra terenului sau contractul de concesionare a terenului din
care rezultă o durată de folosinţă cel puţin egală cu durata de creditare;
- actul de proprietate asupra locuinţei care face obiectul creditelor pentru modernizarea,
consolidarea, repararea, terminarea, reconstruirea, modificarea sau extinderea locuinţelor;
- autorizaţia de construire eliberată de consiliul local pentru lucrările de construire şi
documentaţia care a stat la baza eliberării acesteia, cu toate avizele şi acordurile necesare
(certificatul de urbanism, planul de amplasare a construcţiei, planuri din care să rezulte
destinaţia, alcătuirea constructivă, funcţională şi înfăţişarea construcţiei, întocmite de o
persoană autorizată, etc);
- autorizaţia de construire eliberată de consiliul local pentru lucrările de modernizare,
consolidare, reparare, terminare, reconstruire, modificare sau extindere a locuinţei
proprietate personală, după caz, precum şi documentaţia care a stat Ia baza eliberării
acesteia, cu toate avizele şi acordurile necesare;
- proiectul de execuţie ştampilat spre neschimbare, elaborat de o persoană autorizată;
- devizul estimativ al lucrărilor care urmează a se executa, devizul lucrărilor executate,
precum şi devizul iniţial al lucrărilor, după caz, în valori actualizate, întocmite de o
persoană autorizată;
- expertiza tehnică întocmită de o persoană autorizată, în cazul creditelor pentru
consolidarea locuinţei proprietate personală;
- memoriu justificativ (tehnic) privind stadiul lucrărilor executate, întocmit de o
persoană autorizată, care se va solicita în cazul creditelor acordate pentru cumpărarea de
locuinţe neterminate şi care urmează a fi terminate cu credit;
- contractul de antrepriză/contractul pentru executarea lucrărilor, precum şi graficul de
executare a lucrărilor, în cazjurile în care lucrările se efectuează printr-un antreprenor
autorizat şi pentru cazurile în care lucrările se execută de către persoane fizice autorizate.
Din contracte trebuie să rezulte că persoanele respective admit ca decontarea lucrărilor
executate să se facă pe bază de situaţii de lucrări acceptate la plată de client şi vizate de
3
Casa de Economii şi Consemnaţiuni;
- certificatul de înregistrare a persoanelor fizice sau juridice care execută lucrarea,
conţinând codul unic de înregistrare, eliberat de Biroul unic din cadrul Camerei de Comerţ
şi Industrie teritoriale conform reglementărilor legale în vigoare;
- alte documente ce se vor solicita clienţilor în funcţie de situaţia existantă în fiecare
caz în parte.
Autorizaţia de construire şi, implicit, documentaţia care stă la baza eliberării acesteia
nu se vor prezenta în cazul lucrărilor care, conform reglementărilor legale în vigoare, se
pot executa fără autorizaţie de construire;
l) fişa de client persoană fizică1, completată de solicitant pe propria răspundere,
necesară constituirii grupurilor de persoane reprezentând "un singur debitor" faţă de care
Casa de Economii şi Consemnaţiuni înregistrează expuneri;
m) alte documente ce se vor solicita clienţilor în măsura în care se consideră necesare
pentru analiza încadrării în condiţiile de acordare a creditelor şi pentru respectarea
reglementărilor legale în vigoare.
Creditele pentru modernizarea sau repararea de locuinţe proprietate personală se pot
acorda şi fără prezentarea documentaţiei tehnico-economice menţionată mai sus, în
cazurile în care acestea sunt destinate numai achiziţionării de materiale de construcţii,
articole de tâmplărie, obiecte şi instalaţii sanitare, instalaţii termice, instalaţii electrice,
parchet, gresie, faianţă, etc.
În cazul creditelor pentru constituirea avansului necesar cumpărării sau construirii de
locuinţe prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe clienţii vor prezenta, în copie xerox,
contractul de credit pentru cumpărarea/construirea locuinţei prin Agenţia Naţională
pentru Locuinţe şi documentaţia tehnico-economică specifică ce a stat la baza încheierii
acestuia. Consilierul de credite confruntă copia xerox a contractului de credit cu
originalul, o certifică pentru conformitate, iar originalul se restituie clientului.
Completarea şi semnarea de către client, familie client şi giranţi a declaraţiei pe
proprie răspundere şi a angajamentului de plată cuprins în adeverinţa de salariu se vor
face în faţa consilierului de credite, care va înscrie pe documentele respective menţiunea
"dat în faţa mea", data, numele în clar şi va semna.
Pentru asigurarea executării obligaţiilor contractuale de rambursare a creditelor şi
de plată a dobânzilor, Casa de Economii şi Consemnaţiuni va solicita clienţilor
garanţii corespunzătoare.
Cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului că garanţiile oferite pot fi
valorificate, dacă din analiza efectuată de consilierul de credite rezultă că rambursarea
creditului şi plata dobânzilor aferente nu este asigurată din veniturile nete lunare realizate
de client şi de familia clientului, acestea constituind sursa de rambursare, valorificarea
garanţiilor fiind numai o sursă secundară, de protecţie a Casa de Economii şi
Consemnaţiuni în cazul unor împrejurări neprevăzute.
După natura lor garanţiile acceptate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni sunt:
a) garanţii personale;
b) garanţii reale.
Garanţiile personale sunt mijloace juridice de garantare a obligaţiilor prin care una
sau mai multe persoane se angajează printr-un contract accesoriu încheiat cu creditorul, să
plătească acestuia datoria clientului, în cazul în care acesta nu o va plăti.
Garanţiile reale sunt mijloace juridice de garantare a obligaţiilor prin afectarea
unor bunuri mobile şi/sau imobile, în vederea asigurării executării obligaţiei asumate.
Valoarea garanţiilor acceptate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni va fi cel
puţin egală cu 133% din valoarea creditului, cu excepţia creditelor garantate cu
asigurarea de risc financiar pentru care valoarea garanţiilor va fi egală cu suma
asigurată.1
Valoarea bunurilor care se ia în calcul pentru valoarea minimă a garanţiilor, respectiv
1
Regulamentul Băncii Naţionale a României privind clasificarea creditelor şi plasamentelor precum şi constituirea, regularizarea şi
utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, Nr. 4/12 martie 2007, M. Of, Nr, 189/19 martie 2007.
4
valoarea admisă în garanţie, se va determina prin aplicarea unei cote de risc prevăzută
pentru fiecare tip de garanţie.
Tipurile de garanţii personale şi reale admise de Casa de Economii şi Consemnaţiuni
pentru creditele pe care le acordă clienţilor sunt:
a) garanţii personale:
- cauţiunea (fidejusiunea);
- asigurarea de risc financiar (asigurarea împotriva riscului de nerambursare a ratelor
de credit şi de neplată a dobânzilor).
b) garanţii reale:
- ipoteca convenţională asupra locuinţelor şi/sau terenurilor;
- garanţia reală mobiliară asupra bunurilor mobile şi/sau depozitelor în lei.
Consilierul de credite va decide modalitatea de garantare a creditelor, în funcţie de
situaţia existentă în fiecare caz în parte.
Constituirea garanţiilor se efectuează având în vedere că acestea asigură respectarea
disciplinei contractuale, prin executarea în mod corespunzător şi la termen a obligaţiilor
asumate de către client. De asemenea, acestea asigură securitatea creditului, prin faptul că
garanţia poate fi valorificată de Casa de Economii şi Consemnaţiuni în vederea acoperirii
creditului nerambursat şi a dobânzilor neachitate de către client.
Creditele pentru constituirea avansului necesar cumpărării sau construirii de locuinţe
prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe se vor garanta cu ipotecă asupra unor locuinţe,
altele decât cele pentru care se solicită credite.
În cazul creditelor de consum, consilierul de credite va avea în vedere şi următoarele
aspecte:
- în situaţia în care creditul de consum are ca destinaţie cumpărarea de bunuri de
folosinţă îndelungată, clientul trebuie să prezinte garanţii personale din partea unor terţi
sau să achite un avans de minimum 25% din valoarea respectivelor bunuri;
- acordarea creditelor de consum având ca destinaţie nevoi personale este condiţionată
de prezentarea de către client a unor garanţii reale şi/sau de prezentarea unor garanţii
personale din partea unor terţi.
Pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor de formă a contractelor de garanţii, acestea se
vor autentifica la un notar public şi se vor face publice prin înscrierea la biroul de carte
funciară al judecătoriei sau la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, dacă este
cazul.
După achitarea integrală a creditului, donânzilor aferente, comisioanelor şi celorlalte
obligaţii ce decurg din contractul de credit, bunurile afectate vor fi eliberate de sub
garanţie, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
În cazul garanţiilor reale mobiliare, în termen de 40 zile de la stingerea garanţiei reale
Casa de Economii şi Consemnaţiuni va inscrie o autentificare la Arhiva Electronică de
Garanţii Reale Mobiliare.
În cazul ipotecii, se va proceda la radierea inscripţiei ipotecare, ce constă în încetarea
efectelor acesteia, prin inscripţionarea unei menţiuni în cartea funciară. în acest sens, este
necesar ca stingerea datoriilor să fie confirmată în scris de Casa de Economii şi
Consemnaţiuni.
În cazul creditelor acordate pe termen lung, având în vedere că inscripţiile ipotecare
conservă dreptul de ipotecă timp de 15 ani de la data înregistrării, cu cel puţin 60 de zile
înainte de expirarea termenului respectiv, Casa de Economii şi Consemnaţiuni se va adresa
în scris biroului de carte funciară al judecătoriei cerând reînnoirea inscripţiei.
Având în vedere că înscrierea unui aviz de garanţie reală este valabilă pentru o perioadă
de 5 ani, Casa de Economii şi Consemnaţiuni va reînnoi înscrierea înainte de expirarea
acesteia, pentru o perioadă de încă 5 ani sau pentru o altă perioadă.

1.2. Acordarea şi rambursarea creditelor

Operaţiunea de creditare reprezintă actul prin care o bancă comercială se obligă să

5
pună la dispoziţia clienţilor fondurile solicitate sau îşi ia un angajament prin semnătură, de
natura avalului, cauţiunii sau garanţiei, în favoarea acestora2.
Creditul reprezintă, deci, orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul
dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unor dobânzi sau a altor cheltuieli
legate de această sumă, precum şi orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice
angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la
plata unei sume de bani.
Decizia de acordare a creditelor va fi luată de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni
numai dacă potenţialii clienţi prezintă credibilitate pentru rambursarea acestora şi plata
dobânzilor aferente. În acest scop, la analiza, aprobarea şi acordarea creditelor se va avea
în vedere influenţa factorilor externi şi se va urmări ca toate operaţiunile de credit şi de
garanţie să fie consemnate în documente contractuale din care să rezulte cu claritate toate
condiţiile respectivelor tranzacţii după cum urmează:
a) destinaţia creditului;
b) durata de creditare;
c) garanţiile creditului;
d) rata dobânzii şi nivelul comisioanelor;
e) condiţiile de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor;
f) clauze privind asigurarea bunurilor mobile şi imobile admise în garanţie/dobândite
cu credit;
g) condiţii de exigibilitate anticipată a creditului;
h) orice alte clauze de natură să asigure o derulare corespunzătoare a raportului de
creditare.
Casa de Economii şi Consemnaţiuni are obligaţia să analizeze şi să verifice, iar clientul
să pună la dispoziţie, toate documentele din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de
acordare a creditelor.
Activitatea de creditare a clienţilor de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni se
bazează, în primul rând, pe identificarea şi evaluarea cât mai exactă a veniturilor nete
realizate, ca sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor.
Indiferent de sumă sau durata de creditare, creditele se acordă pentru destinaţia stabilită
prin contractele de credit. Utilizarea creditului aprobat pentru o altă destinaţie decât cea
prevăzută în contractul de credit dă dreptul Casei de Economii şi Consemnaţiuni să
rezilieze unilateral contractul de credit.
În derularea procesului de creditare a clienţilor, Casa de Economii şi Consemnaţiuni
percepe dobânzi, taxe, comisioane şi penalităţi.
Creditele trebuie să fie garantate cu garanţii reale şi/sau cu garanţii personale. Casa de
Economii şi Consemnaţiuni are dreptul să verifice la clienţii săi existenţa permanentă şi
integritatea garanţiilor asigurătorii, pe întreaga durată de creditare prevăzută în contractele
de credit, până la achitarea integrală a obligaţiilor ce decurg din contractul de credit.
Contractele de credit, precum şi garanţiile reale şi/sau personale constituie titluri
executorii.
Creditele nerambursate şi dobânzile neplătite la scadenţele prevăzute în contractele de
credit se înregistrează în conturi bilanţiere, fiind considerate credite restante şi, respectiv,
dobânzi restante. Creditele şi dobânzile pentru care s-a solicitat învestirea cu formulă
executorie a contractelor de credit, a contractelor de garanţie sau a hotărârilor judecătoreşti
definitive ce dispun asupra contractelor de credit, precum şi asupra contractelor de
garanţie, dacă este cazul, se înregistrează în conturi bilanţiere separate de credite
îndoielnice şi, respectiv dobânzi îndoielnice.
Creditele şi dobânzile aferente se urmăresc în continuare şi se înregistrează în conturi
în afara bilanţului, în următoarele situaţii:
a) cel puţin una dintre sumele respective înregistrează un serviciu al datoriei mai mare
de 360 de zile;
b) s-a învestit cu formulă executorie:
2
Cristi Marcel Spulbăr, Management Bancar, Ed. Sitech, Craiova, 2003, pg. 114.
6
- contractul de credit, precum şi contractele de garanţie, dacă este cazul;
- hotărârea judecătorească definitivă ce dispune asupra contractului de credit, precum şi
asupra contractelor de garanţie dacă este cazul;
c) s-a declanşat procedura de executare silită a patrimoniului în cazul persoanelor
fizice.
Casa de Economii şi Consemnaţiuni are dreptul să rezilieze unilateral contractul de
credit, să întrerupă creditarea, să retragă creditul acordat şi să procedeze la executarea silită
a bunului creditat şi a garanţiei constituite, în situaţia nerespectării de către client a oricărei
obligaţii asumate prin contractul de credit.
Rambursarea creditelor se face lunar, la scadenţele şi în cuantumul prevăzut în
graficul de rambursare anexat la contractul de credit. Scadenţele se stabilesc de către
consilierul de credite la date fixe, de comun acord cu clientul, luând în calcul, de regulă,
data realizării veniturilor plus o marjă de 5,zile calendaristice.
Creditele acordate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni clienţilor au atât
scadenţe intermediare, cât şi scadenţă finală, cu excepţia creditelor punte care au numai
scadenţă finală. Scadenţa intermediară reprezintă data la care o rată de credit devine
exigibilă şi trebuie rambursată, iar scadenţa finală este termenul la care ultima rată de
credit devine exigibilă şi trebuie rambursată, fără a se depăşi durata de creditare.
La cererea clientului care se aprobă de conducerea Casei de Economii şi
Consemnaţiuni, motivată de regulă prin schimbarea zilei de plată a salariului (de ex.: în
urma schimbării locului de muncă), se poate accepta modificarea scadenţelor intermediare
stabilită iniţial, cu modificarea corespunzătoare a graficului de rambursare şi încheierea
unui act adiţional la contractul de credit.
La solicitarea clientului, care se acceptă de Casa de Economii şi Consemnaţiuni
fără nici o altă formalitate, rambursarea creditelor se poate efectua şi anticipat. Înainte de a
depune în contul curent suma reprezentând rambursarea anticipată din creditul rămas de
rambursat, consilierul de credite va verifica dacă la creditul respectiv se înregistrează
creanţe neachitate la scadenţă. în situaţia în care există astfel de creanţe, se va lua în
discuţie solicitarea clientului numai după lichidarea acestora.
După încasarea sumei reprezentând rambursarea anticipată, care se poate face odată
cu încasarea restanţelor, consilierul de credite va întocmi nota contabilă, editată de
calculator, pentru transferul sumei din contul curent în contul de credit şi va proceda la
întocmirea unui nou grafic de rambursare începând cu scadenţa următoare, ţinând cont de:
a) soldul creditului după rambursarea anticipată;
b) rata anuală a dobânzii la data efectuării rambursării anticipate;
c) opţiunea clientului privind rambursarea în continuare a creditului;
d) numărul de rate lunare rămase de rambursat până la scadenţa finală sau până la
scadenţa dorită de client;
e) respectarea condiţiilor referitoare la venituri.
Dobânda prevăzută în ultimul grafic de rambursare în vigoare pentru luna în care se
rambursează anticipat o suma din creditul rămas de rambursat se recalculează, ţinând cont
de soldul curent al creditului existent înainte şi după efectuarea rambursării anticipate.
Dobânda recalculată va fi prevăzută în noul grafic de rambursare şi va fi achitată de client
la prima scadenţă. Urmare a modificărilor care intervin după efectuarea unei rambursări
anticipate se încheie un act adiţional la contractul de credit.
La cererea clienţilor care se aprobă de conducerea Casei de Economii şi
Consemnaţi uni, se poate diminua numărul de rate lunare rămase de rambursat, fără
efectuarea unei rambursări anticipate a creditelor, cu condiţia să nu se înregistreze creanţe
neachitate la scadenţă. în situaţia in care există astfel de creanţe, se va lua în discuţie
solicitarea clientului numai după lichidarea acestora. De asemenea, se va avea în vedere
respectarea condiţiilor referitoare la venituri. Urmare a modificărilor care intervin în aceste
situaţii, se încheie acte adiţionale la contractele de credit, întocmindu-se noi grafice de
rambursare.
Pentru creditele curente acordate clienţilor, Casa de Economii şi Consemnaţiuni
7
calculează şi încasează dobânzi. Rata anuală a dobânzii practicată la creditele acordate
clienţilor este fluctuantă, fiind supusă modificării (majorării, micşorării) pe întreaga durată
de creditare. Noul nivel al ratei dobânzii se aplică la soldul curent al creditelor existent la
data modificării dobânzii şi se face public prin intermediul mijloacelor mass-media şi prin
afişare la sediul Casei de Economii şi Consemnaţiuni, în termen de 5 zile calendaristice de
la data modificării.
Urmare a modificării nivelului ratei anuale a dobânzii, consilerul de credite
întocmeşte noi grafice de rambursare, care se pot edita şi pe o perioadă mai mică decât
perioada de rambursare (de ex. 12 luni). La solicitarea verbală a clientului, se va elibera
acestuia un exemplar al noului grafic de rambursare, sub semnătură de primire pe
exemplarul care rămâne la dosarul de credit.
Creditele de consum se pot acorda şi cu rata anuală a dobânzii fixă pe întreaga
durată de creditare.
Dobânda de achitat la creditele acordate clienţilor se calculează la soldul contului
de credit, de la data angajării creditului (prima tragere, după caz) până la rambursarea
integrală a acestuia după formula:
Sold credit curent x Rata dobânzii x Numãr zile
D
360 100
Plata dobânzilor se face lunar, la scadenţele stabilite de către consilierul de credite
de comun acord cu clientul. Dobânda aferentă perioadei de rambursare se plăteşte odată cu
rata de credit, conform graficului (de rambursare anexat la contractul de credit. În prima
lună de rambursare a creditului, dobânda se calculează de la scadenţa anterioară până la
scadenţa ratei de credit.
Clientul poate opta pentu una din următoarele modalalităţi de rambursare a
creditului şi de plată a dobânzilor:
a) cu rate lunare de credit egale pe toată perioada de rambursare;
b) cu rate totale egale pe toată perioada de rambursare, utilizând graficele tip
PAYMENT.
Indiferent de modalitatea pentru care a optat clientul, dobânda se calculează la
soldul curent al creditului.
Rambursarea creditului şi plata dobânzilor se fac la scadenţă, prin debitarea
automată a contului curent al clientului, deschis la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, pe
bază de notă contabilă întocmită de consilierul de credite, editată de calculator şi validată
de administratorul de cont. în acest scop clientul va alimenta contul curent cu sumele
necesare, fără o înştiinţare în acest sens din partea Casei de Economii şi Consemnaţiuni,
fiind în responsabilitatea clientului ca, indiferent de modalitatea de alimentare a contului
curent (depuneri în numerar, viramente efectuate de către angajatori, viramente din conturi
deschise la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau alte bănci, etc), acesta să asigure
existenţa în cont, în ziua scadenţei, a sumelor reprezentând datoria către Casa de Economii
şi Consemnaţiuni. În situaţia în care ziua scadenţei este zi nelucrătoare, plata din contul
curent al clientului se va face în ziua lucrătoare următoare scadenţei.
În cazul în care disponibilităţile cu care a fost alimentat contul curent nu sunt
suficiente pentru achitarea sumelor ajunse la scadenţă, la finele zilei respective se trec la
restanţă sumele neachitate, pe bază de notă contabilă întocmită de consilierul de credite,
editată de calculator. Dacă ziua scadenţei este zi nelucrătoare, sumele ajunse la scadenţă şi
neachitate se trec la restanţă în ziua lucrătoare următoare scadenţei.
Pentru creditele restante se calculează şi se încasează dobânzi majorate, din ziua
următoare trecerii la restanţă până la data achitării acestora, inclusiv, după formula:

Sold credit restant x Rata dobânzii majorată x Numãr zile

D
360 100
În termen de 5 zile calendaristice de la fiecare trecere la restanţă, consilierul de
credite comunică în scris clientului şi giranţilor, prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire, sumele restante, nivelul dobânzilor majorate şi al cheltuielilor de urmărire
8
efectuate, precum şi măsurile pe care le va lua Casa de Economii şi Consemnaţiuni,
potrivit contractului de credit, în cazul neachitării sumelor respective.
În situaţia în care clientul nu se prezintă pentru achitarea sumelor restante,
consilierul de credite va lua următoarele măsuri:
a) va întocmi scrisori de reţinere a ratelor de credit şi a dobânzilor aferente de către
societăţile la care clientul, familia clientului şi giranţii sunt angajaţi, cu menţionarea
restanţei înregistrate şi a perioadei restante (scrisori recomandate cu confirmare de
primire);
b) va acţiona pentru identificarea noului loc de muncă al clientului, familiei
clientului şi giranţilor;
c) va întocmi adrese către client, prin care va solicita înlocuirea giranţilor (scrisori
recomandate cu confirmare de primire), când este cazul;
d) va analiza împreună cu clientul, familia clientului şi cu giranţii acestuia
posibilităţile de recuperare urgentă a sumelor restante, care se vor trece într-un proces
verbal încheiat în acest scop, atrăgând atenţia persoanelor respective, în scris, asupra
rezultatelor unei acţiuni de solicitare a învestirii cu formulă executorie a contractului de
credit.
O copie a documentelor din care rezultă măsurile de urmărire şi recuperare a
restanţelor, luate de consilerul de credite, precum şi confirmarea de primire a adreselor, se
păstrează la dosarul de credit.
Cheltuielile de urmărire efectuate se vor încasa prin debitarea automată a contului
curent, pe bază notă contabilă întocmită de consilierul de credite, editată de calculator şi
validată de administratorul de cont.
În caz de neplată la scadenţă a trei rate de credit sau a contravalorii a trei rate de
credit. Casa de Economii şi Consemnaţiuni are dreptul să rezilieze unilateral contractul de
credit, de plin drept, şi poate cere executarea silită a bunului creditat şi a garanţiei
constituite.
În acest scop, după epuizarea tuturor modalităţilor de urmărire şi prevenire a
sumelor restante, prezentate anterior, precum şi a altor măsuri pe care conducerea Casei de
Economii şi Consemnaţiuni le consideră necesare şi eficiente în fiecare caz în parte, în
baza prevederilor contractuale şi a reglementărilor legale în vigoare Casa de Economii şi
Consemnaţiuni are dreptul să întrerupă creditarea, să retragă creditul acordat şi să-l declare
exigibil şi scadent imediat, cu toate consecinţele ce decurg şi să solicite învestirea cu
formulă executorie a contractului de credit sau a hotărârilor judecătoreşti ce dispun asupra
contractului de credit, înainte de această solicitare, consilierul juridic al Casei de Economii
şi Consemnaţiuni va verifica dacă mai există şanse reale de recuperare pe cale amiabilă a
creanţelor şi dacă s-au făcut toate demersurile pentru încasarea sumelor restante.
Solicitarea învestirii cu formulă executorie se va face în termen de 30 de zile calendaristice
de la data înregistrării a trei rate de credit restante sau a contravalorii a trei rate de credit. în
cazurile în care se depăşeşte termenul de 30 de zile calendaristice, Comitetul de Conducere
al sucursalei judeţene/Municipiul Bucureşti va analiza cauzele şi va lua măsurile care se
impun.
În termen de 3 zile lucrătoare de la data obţinerii învestirii cu formulă executorie,
biroul (compartimentul) risc de credit şi recuperare va prelua în gestiune dosarul pe bază
de proces verbal de predare-primire încheiat între consilierul de credite şi reprezentantul
biroului (compartimentului) respectiv.
Pentru creditele îndoielnice aferente contractelor de credit pentru care s-a solicitat
învestirea cu formulă executorie se calculează şi se încasează dobânzi majorate, de la data
înregistrării la credite îndoielnice până la data învestirii cu formulă executorie, după
formula:

Sold credite îndoielnice x Rata dobânzii majorată x Numãr zile

D
360  100

9
 În situaţia nerespectării de către client a oricărei alte obligaţii asumate prin
contractul de credit, Casa de Economii şi Consemnaţiuni are dreptul să rezilieze unilateral
contractul de credit, de plin drept, să întrerupă creditarea, să retragă creditul acordat şi să
procedeze la executarea silită a bunului creditat şi a garanţiei constituite, în scopul
recuperării sumelor datorate de client.
În acest caz, rezilierea contractului de credit şi data rezilierii se aprobă către
Comitetul de Conducere al sucursalei judeţene/Municipiul Bucureşti, în baza unui referat
întocmit şi semnat de către consilierul de credite şi consilierul juridic al Casei de Economii
şi Consemnaţiuni referatul se înaintează spre aprobare Comitetului de Conducere de către
şeful biroului creditare persoane fizice care, după însuşirea propunerilor formulate de către
consilierul de credite şi consilierul juridic al Casei de Economii şi Consemnaţiuni, va
semna referatul.
Încetarea contractului de credit prin efectul rezilierii are drept consecinţă încetarea
efectelor contractului pentru viitor. Rezilierea acţionează fără orice altă formalitate
prealabilă şi se comunică în scris clientului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare
de primire.
În situaţia în care în termen de 15 zile calendaristice de la primirea comunicării
clientul nu se prezintă pentru achitarea sumelor datorate, acestea se trec la restanţă (la data
rezilierii sumele datorate de client devin scadente).
În termen de 5 zile calendaristice de la trecerea la restanţă, consilierul de credite
comunică în scris clientului şi giranţilor, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire, măsurile pe care le va lua Casa de Economii şi Consemnaţiuni, potrivit
contractului de credit, în cazul neachitării sumelor datorate şi va atrage atenţia persoanelor
respective asupra rezultatelor unei acţiuni de solicitare a învestirii cu formulă executorie a
contractului de credit. Înainte de această solicitare, consilierul juridic al Casei de Economii
şi Consemnaţiuni va verifica dacă mai există şanse reale de recuperare pe cale amiabilă a
creanţelor şi dacă s-au făcut toate demersurile pentru încasarea sumelor restante.
Solicitarea învestirii cu formulă executorie se va face în termen de 15 zile calendaristice de
la trecerea la restanţă. în cazul în care se depăşeşte termenul de 15 zile calendaristice,
Comitetul de Conducere al sucursalei judeţene/Municipiul Bucureşti va analiza cauzele şi
va lua măsurile care se impun.
În termen de 3 zile lucrătoare de la data obţinerii învestirii cu formulă executorie,
biroul (compartimentul) risc de credit şi recuperare va prelua în gestiune dosarul pe bază
de proces verbal de predare-primire încheiat între consilierul de credite şi reprezentantul
biroului (compartimentului) respectiv.
Pentru creditele reziliate se calculează şi se încasează dobânzi majorate, de la data
rezilierii contractelor până la data recuperării sumelor, după formula:

Sold credit reziliat x Rata dobânzii majorată x Numãr zile

D
360 100

Nivelul dobânzilor majorate se actualizează periodic şi se aprobă conform

competenţelor, în funcţie de dobânda curentă practicată la categoria respectivă de credite,
la care se adaugă un număr de puncte procentuale.
Ratele de credit şi dobânzile, precum şi orice alte sume rezultate din calcul se
rotunjesc utilizând metoda matematică astfel:
a) pentru zecimale cuprinse în intervalul 0,01-0,49 (inclusiv), se aplică rotunjirea
în minus (trunchiere);
b) pentru zecimale cuprinse în intervalul 0,50-0,99 (inclusiv), se aplică rotunjirea
în plus.
Pentru calculul dobânzilor se utilizează:
a) numărul efectiv de zile calendaristice la numărător şi anul calendaristic
convenţional de 360 de zile la numitor, în cazul în care rambursarea se face cu rate lunare
de credit egale;
10
 b) luna convenţională de 30 de zile la numărător şi anul calendaristic convenţional
de 360 de zile la numitor, în cazul în care rambursarea se face cu rate lunare totale egale,
utilizând graficele tip PAYMENT.
Pentru calculul dobânzilor majorate se utilizează numărul efectiv de zile
calendaristice Ia numărător şi anul calendaristic convenţional de 360 de zile la numitor.
Înregistrarea donânzilor în contabilitate se face pe bază de notă contabilă întocmită
de consilierul de credite, editată de calculator.
Între încasarea la scadenţă a ratelor de credit şi a dobânzilor datorate, prioritate are
încasarea dobânzilor datorate.

1.3. Rolul şi importanţa sistemelor informatice

în fundamentarea deciziei de creditare a persoanelor fizice

În vremea noastră, epocă a bancarizării masive, în care nu numai agenţii economici,

dar şi marea majoritate a familiilor şi persoanelor au devenit clienţi obişnuiţi ai băncilor. în
condiţiile majorării explozive a volumului de operaţiuni şi desfăşurării ample pe teritoriu a
reţelei de filiale şi agenţii, activitatea bancară implică utilizarea pe scară largă a
informaticii şi telecomunicaţiei3.
Considerate altădată ca rezultate ale raporturilor strict personale între client şi
"bancher" şi a unor orientări proprii ale bancherului, adesea încărcate de accente
subiective, decurgând din acestea, deciziile de creditare sunt supuse astăzi altor cerinţe.
Deciziile de creditare sunt orientate, în primul rând, în scopul evitării riscurilor.
Multiplicarea condiţiilor de garantare, prin avere, prin venituri, prin profil
profesional şi comportament, fiecare situate pe alte scări de valori, implică dificultăţi în
ierarhizare.
Necesitatea de a obiectiviza fenomenele, a asigura criterii care să acţioneze, cu
exactitate, în exprimarea şi comensurarea situaţiilor diferite, specifice fiecărui virtual
debitor, implică intervenţia informaticii în munca operatorului bancar.
Astfel, adoptarea metodelor informatice în activitatea bancară necesită rezolvarea a
două probleme distincte:
- construirea unui sistem de cuantificare şi ierarhizare a condiţiilor şi premiselor de
acordare a creditului (credit scoring);
- implementarea unui sistem informatic şi de prelucrare electronică a datelor care
să asigure o ierarhizare obiectivă a fiecărei solicitări în sine şi, prin aceasta, între diferiţi
solicitanţi.
Bineînţeles, rezultatele acestor acţiuni reprezintă numai o bază a procesului de
stabilire a deciziei. Cazurile ce se afirmă, prin îndeplinirea corectă a condiţiilor şi
premiselor stabilite, vor fi soluţionate mai uşor, în favoarea lor pledând elemente
semnificative.
Pe de altă parte, se supun atenţiei pe această cale cazurile dificile care urmează să
fie analizate pe baza unor criterii complementare, neprezentate în preselecţie şi unde
caracterul subiectiv al aprecierilor bancherului se poate angaja hotărâtor în adoptarea
deciziei, cu toate consecinţele sale acceptate conştient, ca expresie a riscului.
A. Credit-scoringul
Credit-scoringul, pe care îl putem exprima ca notaţie de apreciere sau de evaluare a
atributelor solicitantului în vederea acordării creditului, îşi propune să stabilească un mod
de ierarhizare a solicitanţilor de credit printr-o notă medie sau punctaj. În acest scop sunt
necesare:
- stabilirea unui număr de variabile (stare materială, nivel de venituri, stabilitatea la
locul de muncă şi de domiciliu, vârstă, sarcini familiale, comportament în relaţiile cu
băncile şi în calitate de debitor);
- statuarea unui sistem de agregare care să permită transpunerea variabilelor într-un
calificativ comun, de expresie globală.
3
Basno C, Dardac N., Management Bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pg. 112,
11
 În legătură cu aceasta se subliniază deficienţele ce decurg din respectiva
transpunere. Există aici o situaţie contradictorie. Pe cât de precise pot fi ierarhizările
stabilite prin notaţii, pentru fiecare variabilă, pe atât de confuză poate deveni nota rezultată
din agregare, întrucât agregarea, ca mod de generalizare, înseamnă pierdere de informaţie,
renunţarea la laturile concrete dezvăluite de acestea.
Agregarea aduce la acelaşi numitor, dar conduce la pierdrea identităţii unor
caracteristici specifice subiectului. Fenomenul de compensare, ce se produce prin agregare,
poate pune în umbră laturile esenţiale, fiind acoperite prin aprecierea pozitivă a altor
caracteristici, nesemnificative pentru scopul propus: riscul minim.
Astfel, eficienţa sistemului, în ansamblul său, este strâns legată de considerarea
factorilor celor mai semnificativi, care pot constitui variabile ale sistemului, şi optimizarea
modului de agregare.
Tabel nr. 1: Sistemul Credit-Scoring (caracteristici şi ponderi)
Nr. Criteriul Categoria Punctaj
crt. acordat
1. Capacitatea de plată a ratei de între 0%-5% 0
credit şi - între 5%-20% 25
peste 20% 35
2. dobânzii
Ramura lunarede activitate a industrie 5
agricultură 3
comerţ 5
servicii 6
instituţii publice (ministere, poliţie, 7
instituţii financiare, bancare, societăţi de 10
asigurare-reasigurare, case de asigurări de
case de pensii, etc.
3. Ocupaţia actuală funcţie de conducere 20
personal calificat: 19
studii superioare 10
studii medii 5
personal necalificat 18
pensionar
4. Stablilitatea actualului loc de până la 6 luni 1
între 6 luni şi 2 ani 4
între 2 ani şi 5 ani 7
peste 5 ani 10
5. Vârsta clientului între 18 şi 25 ani 3
între 26 şi 45 ani 5
între 46 şi 55 ani 4
între 56 şi 65 ani 3
peste 65 ani 2
|4 Situaţia familială a clientului casătorit(ă) necăsătorit(ă), divorţat(ă), 10 8
văduv(ă)
Situaţia locativă a clientului proprietate părinţr chirie fond locativ de 5 4 2 1
stat chirie particular

! Garanţiile propuse depozit colateral asigurare de risc 10 10

financiar garanţie reală mobiliară cu 9
deposedare asupra certif. de trezorerie alte 8 7
garanţii reale mobiliare ipotecă

- Relaţia cu băncile instrum de economisire: - la Casa de 10 3

Economii şi Consemnaţiuni - la alte bănci 10
- credite: la Casa de Economii şi 3
Consemnaţiuni la alte bănci

Sursa: Casa de Economii şi Consemnaţiuni

Sistemul în întregul lui, simplu la prima vedere, este de fapt o expresie a politicii de
creditare a băncii (stabilită pe baze ştiinţifice) plecând de la reconsiderarea periodică a
12
datelor statistice şi prelucrate prin metode specifice: a regresiei multiple sau a tehnicii
cunoscute sub numele de analiza discriminatorie multiplă (multiple discriminant analysis -
MDA).
În funcţie de numărul de puncte obţinute clienţii vor fi încadraţi într-o anumită
categorie de risc astfel:
- peste 80 puncte - categoria A risc minim;
- între 70 şi 79 puncte - categoria B risc redus;
- între 55 şi 69 puncte - categoria C risc mediu;
- între 45 şi 54 puncte - categoria D risc mare;
- sub 45 puncte - categoria E risc foarte mare,
B. Sistemele expert
Sistemul expert reprezintă un model superior de prelucrare a datelor, exprimat prin
programe speciale, în măsură să simuleze raţionamentele unui specialist, prin punerea în
aplicare a cunoştinţelor sale4.
Sistemele expert sunt utilizate în special pentru a stabili diagnostice în situaţii de
disfuncţionalităţi sau pentru a stabili programe de acţiune în vedrea perfecţionării, pornind
de la o stare de fapt dată.
Sistemele expert au aplicaţie în activitatea bancară pe planuri multiple: în stabilirea
deciziei privind acordarea creditului, în analiza financiară legată acesta, în creşterea
precauţiei privind plăţile şi optimizarea plasamentelor şi a vânzării produselor financiare.
În cadrul unui asemenea sistem, analiza împrumutului bancar a fost descompusă pe
două niveluri. Primul se referă la istoricul creditului, perspectivele de dezvoltare, situaţia
financiară, starea relaţiilor cu furnizorii/şi clienţii.
Acest tip de informaţii sunt uşor de preluat şi considerat (respectiv transcris), căci ele fac
obiect al unor proceduri bine definite în interiorul băncii.
Al doilea nivel de analiză este mai complex. Programul ia în considerare tehnicile
de evaluare, proprii băncii, reflectate într-un context economic dat şi concluziile unei
experienţe în adoptarea deciziilor privind acordarea creditului. Procedeul care permite
transcrierea acestei expertize se bazează pe o funcţiune de învăţare cu ajutorul exemplelor.
Efectiv sistemul are ca bază de orientare experienţa băncii acumulată istoric, care
se concretizează (în medie) ca o sumă de soluţii date privind decizia de creditare, funcţie
de condiţiile economico-financiare specifice fiecărui caz în parte.
Prin compararea fiecărui caz nou cu situaţiile asemănătoare, pe care banca le-a
rezolvat în trecut, rezultă elemente ale unei propuneri de soluţii care să reflecte, în cazul
dat, orientarea şi cadrul tipic de soluţionare specific băncii respective. Devine posibilă o
soluţie noua privind cazul nou ivit în activitatea băncii, inspirată de modul tipic de
soluţionare specific băncii şi care, pe această cale, exprimă o tradiţie.
Pe această bază calculatorul furnizează aprecieri şi soluţii funcţie de caracteristicile
cazului supus analizei. Astfel, în final, se obţine un raport confidenţial, care este utilizat de
cadrele superioare ale băncii, dar nu este dezvăluit clientului.
Folosirea calculatoarelor în programe complexe, denumite de fapt şi inteligenţă
artificială, se extinde tot mai mult în sfera bancară. Aceste sisteme sunt utilizate pe larg
pentru a ierarhiza condiţiile şi premisele economice şi sociale ale deciziei de creditare sau
de plăţi, în general de angajare bancară.
Din toate sursele de informare utilizate se desprinde faptul că aceste sisteme (ele
însele orientate de om prin programe) sunt folosite mai ales pentru preselecţionare, pentru
pregătirea deciziei, pentru formularea unui suport obiectiv, în speţă cuprinzător şi
multilateral al deciziei.
În marea majoritate a cazurilor, decizia revine omului, în toată plenitudinea
răspunderilor ce şi le asumă, mai ales când fundamentele sunt exprimate, prin folosirea
acestor metode, fără echivoc.
Decurgând din toate acestea, se impune, în sprijinul unei ferme responsabilităţi a
lucrătorilor bancari, cerinţa formării multilaterale la toate nivelurile.
4
Basno C, Dardac N., Floricel C, Monedă, Credit Bănci, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 200L pg. 222
13
 CAPITOLUL II
MANAGEMENTUL OPERAŢIUNILOR DE CREDITARE A
ORGANIZAŢIILOR

2.1. Principii şi reguli generale de creditare bancară

Datorită naturii activităţii de creditare a băncii, care implică plasarea sub formă de
credite au numai a capitalului propriu, ci mai ales a surselor atrase de la clientela nebancară
(disponibilităţile la vedere şi depozite), precum şi faptul că acest tip de plasament are loc în

14
condiţii de risc, deoarece este făcut în favoarea agenţilor economici, ce sunt supuşi unor
conjuncturi într-o schimbare permanentă, în activitatea de creditare trebuie respectate o
serie de principii, dintre care amintim:
1. La baza activităţii de creditare trebuie să stea prudenţa bancară, ceea ce
înseamnă că se au în vedere unele riscuri legate de această activitate, încercându-se „a
priori" limitarea efectelor negative ce pot apare în activitatea de creditare.
2. În activitatea de creditare, banca trebuie să urmărească, în primul rând,
viabilitatea şi soliditatea afacerii creditate. Altfel spus, banca va evalua cu precădere
capacitatea solicitantului de credite de a promova şi susţine o afacere care să genereze
venituri şi lichidităţi suficiente pentru a putea rambursa creditul şi să plătească dobânda
aferentă.
3. La acordarea creditelor trebuie avute în vedere şi aspectele nefinanciare,
ecuantificabile (calitatea managementului, piaţa pe care acţionează agentul economic şi
locul acestuia pe piaţa respectivă) care, alături de unii factori externi agentului economic,
pot influenţa afacerea şi posibilitatea rambursării creditului.
4. Creditele şi angajamentele asumate de o bancă trebuie să se bazeze şi pe garanţii
reale sau personale ce trebuie aduse de solicitantul creditului, care trebuie să acopere într-o
proporţie de cel puţin 100% creditul acordat şi dobânzile aferente.
5. Aprobarea creditului se face în baza unei documentaţii pe care solicitantul
trebuie să o prezinte băncii, iar urmărirea modului de folosire şi de garantare a creditului se
face pe baza unor documente pe care clientul se obligă să le pună la dispoziţia băncii atunci
când aceasta le cere şi prin verificarea faptică la agentul economic a modului de derulare a
afacerii şi a constituirii şi menţinerii garanţiilor aduse la acordarea creditului.
Acordarea creditelor către agenţii economici se face în baza următoarelor condiţii:
 sunt constituiţi potrivit legii;
 posedă capital social vărsat, potrivit legii;
 îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate;
 din analiza fluxului de lichidităţi rezultă că există posibilităţi reale de rambursare la
scadenţă a ratelor creditului şi plata dobânzilor aferente;
 valoarea garanţiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puţin la nivelul
creditelor solicitate sau a dobânzilor aferente calculate pe întrega perioadă de
creditare;
 au deschise conturi la banca de la care solicită creditul;
 prezintă situaţia angajamentelor din conturile deschise la alte bănci şi a garanţiilor
aferente;
 acceptă clauzele contractului de creditare.
Pentru persoanele fizice, condiţiile acordării creditului sunt următoarele:
 realizează venituri certe şi cu caracter permanent, pe întreaga perioadă de creditare;
 constituie şi utilizează surse proprii de finanţare;
 garanteză rambursarea creditelor solicitate cu veniturile pe care le realizează,
precum şi cu garanţii reale;
 nu înregistrează debite şi alte obligaţii neachitate la scadenţă către bancă şi terţi la
data solicitării împrumutului;
6. Monitorizarea şi controlul creditelor până la rambursare, acţiuni care au două
avantaje majore: în primul rând, este vorba de demonstrarea profesionalismului angajaţilor
băncii în ochii clienţilor şi, în al doilea rând, se reduce nivelul total al riscului potenţial de
pierderi.
Abordarea relaţiei de creditare ce se stabileşte între debitor şi creditor trebuie să se
facă cu profesionalism din partea băncii şi cu sinceritate şi seriozitate de ambele părţi. Pe
de o parte, solicitantul creditului trebuie să expună cu claritate şi transparenţă nevoile sale
de finanţare şi să justifice temeinic sursele viitoare de rambursare a datoriei; de asemenea,
trebuie să conlucreze cât mai bine posibil cu banca pe toată perioada de creditare.
Pe de altă parte, banca, în afara investigaţiilor normale necesare a fi făcute la
acordarea creditului pentru eliminarea sau minimizarea unui posibil risc de creditare ce ar
15
putea apare, trebuie să considere clientul care solicită creditul ca pe un partener, astfel încât
să nu stabilească termeni şi condiţii de creditare care să descurajeze relaţia de creditare sau
să împovăreze nejustificat, din punct de vedere financiar, pe contractanţii de credite
bancare. Aceasta cu atât mai mult cu cât concurenţa pe piaţa creditului a devenit acerbă.
Pentru evitare factorilor de risc şi a eventualelor pierderi din credite şi dobânzi,
băncile îşi constituie rezerva generală pentru riscul de credit şi provizioane specifice de
risc pentru credite şi dobânzi.

2.2. Analiza economico-fnaactară şi nefinanciară în activitatea de creditare

2.2.1. Analiza economico-futmnciară a activităţii clienţilor băncilor comerciale

În vederea cunoaşterii şi evaluării situaţiei economico-financiare, prezente şi
de perspectivă a clienţilor, băncile comerciale analizează activitatea clienţilor lor pe
baza următoarelor surse de informaţii:
a) informaţii obţinute de la clienţi:
 din cererea de deschidere a contului;
 din actul constitutiv al societăţii;
 din bilanţurile contabile, contul de profit şi raportările contabile, balanţele
de verificare;
b) informaţii din evidenţele băncii:
 volumul total al creditelor aprobat şi acordat, pe categorii de credite şi
durate de rambursare;
 volumul de încasări şi plăţi lunare;
 incidente apărute in derularea operaţiunilor de plăţi fără numerar şi
rambursări de credite, precum şi volumul şi frecvenţa acestora;
 serviciul datoriei;
c) informaţii din surse exterioare, care pot fi obţinute de la:
 Banca Naţională a României, Centrala Incidentelor de Plăţi;
 Registrul Comerţului;
 Comisia Naţională de Statistică şi Consiliile judeţene de statistică;
 Alte bănci şi agenţi economici care au relaţii contractuale cu clienţii;
 Mijloacele mass-media.
Analiza aspectelor economico-financiare urmăreşte stabilirea unui diagnostic al
situaţiei economico-financiare, absolut necesar pentru luarea deciziei de creditare.
Activitatea de analiză presupune următoarele aspecte:
a) analiza bilanţului contabil;
b) analiza veniturilor, cheltuielilor şi a contului de profit şi pierdere;
c) analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate;
d) analiza fluxului de lichidităţi pe perioada următoare.
Analiza bilanţului contabil are în vedere cele trei capitole ale activului şi pasivului
împărţite pe trei nivele, astfel:

Tabel nr. 2: Analiza bialantului contabil

Activ Pasiv
Nivelul I Active imobilizate
Pasive pe termen lung
Nivelul II Active realizabile
Datorii curente cu scadenţă
mai mică de un an
Nivelul III Trezoreria pozitivă Trezoreria negativă
Sursa: Cristi Spulbăr - „Management bancar", p. 99

Din categoria activelor imobilizate fac parte imobilizările necorporale, corporale şi

financiare şi creanţele comerciale cu scadenţa mai mică de un an.
16
 Stocurile, creanţele de maximum 1 an, conturile de regularizare şi asimilate,
precum şi primele privind rambursarea obligaţiunilor formează activele realizabile.
Trezoreria pozitivă cuprinde activele lichide sau susceptibile de a se transforma
rapid în lichidităţi cum sunt: conturi la bănci în lei şi devize, acreditive, titluri de
plasament, etc.
Activele realizabile şi trezoreria pozitivă formează activele circulante.
Pasivele pe termen lung includ sursele de finanţare cu caracter permanent sau de
lungă durată cum sunt capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi
datoriile cu scadenţă mai mare de un an.
Datoriile curente cu scadenţă mai mică de un an cuprind datoriile nefinanciare cu
scadenţă mai mică de un an, avansurile primite, alte datorii, precum şi veniturile
înregistrate în avans din diferenţele de conversie pasiv.
Datoriile financiare mai mici de un an, precum şi partea mai mică de un an din
datoriile financiare cu scadenţă mai mare de un an formează trezoreria negativă.
Datoriile cu scadenţă mai mare de un an, datoriile curente mai mici de un an şi
trezoreria negativă formează datoriile totale.
Diferenţa dintre pasivele pe termen lung şi activele imobilizate reprezintă fondul de
rulment. Acesta poate fi pozitiv, atunci când pasivele pe termen lung finanţează activele
imobilizate şi o parte din activele realizabile, şi negativ, atunci când activele imobilizate nu
sunt acoperite integral de pasivele pe termen lung.
Diferenţa dintre pasivele realizabile şi datoriile curente cu scadenţă mai mică de 1
an reprezintă necesarul de fond de rulment. Atunci când activele realizabile sunt superioare
datoriilor curente cu scadenţă mai mică de un an se manifestă o insuficienţă de resurse,
deci un necesar de fond de rulment pozitiv, care poate fi acoperit prin credite bancare pe
termen scurt sau prin excedentul de fond de rulment. În situaţia în care activele realizabile
sunt mai mici decât datoriile curente cu scadenţa mai mică de un an, deci există un surplus
de resurse atrase, vorbim de un necesar de fond de rulment negativ care arată
imposibilitatea obţinerii creditelor bancare pe termen scurt.
Trezoreria netă reprezintă diferenţa dintre trezoreria pozitivă şi trezoreria negativă.
Dacă fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment avem o trezorerie
netă pozitivă, situaţie în care nu pot fi angajate credite pe termen scurt. în situaţia în
care fondul de rulment este inferior necesarului de fond de rulment trezoreria netă este
negativă, iar finanţarea activelor realizabile este asigurată prin credite bancare pe termen
scurt.
În luarea deciziei de creditare trebuie să se acorde atenţie deosebită corelării
fondului de nilment cu necesarul de fond de rulment.
Pentru realizarea unei analize cât mai exacte a bilanţului contabil, în practică,
se pot grupa conturile din balanţa de verificare lunară, depusă de agenţii economici, sub
forma unui bilanţ restructurat.
Analiza contului de profit şi pierdere permite desprinderea unor concluzii
legate de nivelul performanţelor economice ale activităţii desfăşurate de un client al
băncii într-o anumită perioadă de gestiune şi presupune următoarele nivele:

Tabel nr. 3: Analiza contului de profit şi pierdere

Nivelul Cheltuieli Venituri
I Exploatare Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare
II Financiar Cheltuieli financiare Venituri financiare
III Excepţional Cheltuieli excepţionale Venituri excepţionale
IV Global Impozit pe profit
Sursa: Cristi Spulbăr - „Management bancar", p. 101

I. Nivelul de exploatare:
Situaţia acestui nivel este reflectată de o serie de indicatori care permit

17
determinarea performanţei clientului la nivelul activităţii de bază, respectiv activitatea
de exploatare. în categoria acestor indicatori se includ:
1. Marja comercială. Reprezintă valoarea nou creată obţinută în sfera comerţului
en gross şi en detail.
Mc = vânzări de mărfuri - costul mărfurilor vândute
2. Cifra de afaceri. Prezintă importanţă în caracterizarea mărimii societăţii şi a
situaţiei economico-financiare a acesteia.
Ca = vânzări de mărfuri + producţia vândută
3. Producţia exerciţiului. Reprezintă valoarea totală a bunurilor executate şi a
serviciilor prestate într-o anumită perioadă, vândute, păstrate în stoc sau utilizate drept
active.
Pe = producţia vândută + producţia stocată + producţia imobilizată
4. Producţia exerciţiului + vânzări de mărfuri. Măsoară volumul global al
activităţii unei societăţi într-o anumită perioadă. Acest indicator este important pentru
determinarea ponderii dementelor din contul de rezultate faţă de întreaga activitate a
clienţilor.
5. Marja industrială. Reprezintă valoarea nou creată obţinută din activitatea
productivă, alta decât cea pur comercială.
Mi = producţia exerciţiului - cheltuieli variabile
6. Valoarea adăugată. Acest indicator este foarte important pentru bancă deoarece
ermite măsurarea puterii economice a clientului şi exprimă posibilitatea reală a acestuia de
a plăti costul creditelor angajate.
Va = marja comercială + marja industrială
7. Excedentul brut din exploatare (insuficienţa brută a exploatării). Reprezintă
rezultatul obtinut de o societate de exploatare, respectiv din activităţile sale curente.
Ebe = valoarea adăugată + subvenţii din exploatare - (impozite şi
vărsăminte asimilate + cheltuieli cu personalul).
8. Venituri totale din exploatare. Reprezintă totalitatea veniturilor unei
societăţi dstrate într-o perioadă.
Vt = cifra de afaceri +/- producţia stocată + producţia imobilizată +
subvenţii din exploatare + alte venituri din exploatare + venituri din
provizioane pentru activitatea de exploatare
9. Cheltuieli totale din exploatare. Reprezintă totalitatea cheltuielilor
efectuate de o societate într-o anumită perioadă.
Ct = cheltuieli materiale + lucrări şi servicii pentru terţi + impozite şi
taxe + cheltuieli cu personalul + alte cheltuieli de exploatare + cheltuieli
cu amortizări şi provizioane
10. Rezultatul din exploatare. Acest indicator evaluează rentabilitatea unei
societăţi din îtea de exploatare.
Re = venituri totale din exploatare - cheltuieli totale din exploatare
II. Nivelul financiar
1. Excedentul brut financiar. Indicatorul prezintă rezultatul obţinut de o
societate din rile financiare, neinfluenţat de provizioane şi amortizări financiare.
Ebf= venituri financiare - cheltuieli financiare
2. Rezultatul financiar. Indicatorul măsoară rentabilitatea societăţii obţinută la
nivelul tutror fluxurilor financiare.
Rf= excedentul brut financiar +/- amortizări şi provizioane financiare
3. Excedentul brut curent. Este un sold intermediar de gestiune care măsoară
rezultatul din activitatea curentă neinfluenţat de alte venituri şi cheltuieli din exploatare
precum şi amorizări şi provizioane din exploatare şi financiare.
Ebc = excedentul brut din exploatare + excedentul brut fimamciar
4. Rezultatul curent al exerciţiului. Indicatorul măsoară reabilitatea unei societăţi
în întreaga sa activitate de exploatare financiară.
Rce = rezultatul din exploatare + rezultatul financiar
18
 III. Nivelul excepţional
1.Excedentul brut excepţional. Este un sold intermediar de gestiune care arată
volumul eultatelor obţinute în activitatea excepţională, neinfluenţate de amortizările
şi provizioanele specifice acestor fluxuri.
Ebe = venituri excepţionale - cheltuieli excepţionale
2. Rezultatul excepţional. Indicatorul comensurează rentabilitatea unei societăţi
obţinută la nivel de fluxuri economice, respectiv cel excepţional.
Rex. = excedentul brut excepţional +/- amortizări şi provizioane
excepţionale
IV. Nivelul global
1. Excedentul brut total. Este un sold intermediar de gestiune care arată
volumul irzultatelor tuturor fluxurilor economice, mai puţin cele corespunzătoare
altor venituri şi cheltuieli din exploatare, amortizărilor şi provizioanelor din
exploatare, financiare şi cepţionale.
Ebt = excedentul brut din exploatare + excedentul brut financiar +
excedentul brut excepţional
2. Rezultatul înaintea dobânzii şi impozitului pe profit.
Este un sold intermediar de gestiune care măsoară volumul rezultatului obţinut de o
societate, neinfluenţat de cheltuielile cu plata dobânzilor şi cu impozitul pe profit.
Rîdip = rezultatul curent + rezultatul excepţional + cheltuieli cu
dobânzile
3. Rezultatul brut al exerciţiului. Indicatorul măsoară rezultatul obţinut de o
societate în intreaga sa activitate înaintea plăţii impozitului pe profit.
Rbe = rezultatul curent al exerciţiului + rezultatul excepţional
sau
Rbe = venituri totale - cheltuieli totale
4. Rezultatul net al exerciţiului. Indicatorul comensurează rezultatul final al
activităţii în societăţi după plata impozitului pe profit.
Rne = rezultatul brut al exerciţiului - impozitul pe profit
Pentru realizarea în bune condiţii a analizei economico-financiare a clienţilor pe
baza Dontului de profit şi pierdere, ofiţerii de credite pot să grupeze conturile din balanţa
de verificare lunară, depusă de clienţii lor, în poziţii sintetice.

2.2.2. Analiza nefinanciară

Acest tip de analiză presupune constituirea unei baze de informaţii de natură

economică. cială, politică, de piaţă, etc, care permite cunoaşterea unor fenomene ce pot
genera riscuri în itatea agentului economic.
Evaluarea şi limitarea riscurilor în activitatea de creditare, precum şi
determinarea tinerii băncii faţă de debitor, presupun identificarea şi examinarea
riscurilor non-financiare. irile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize
detaliate privind produsele icate de firma solicitatoare de credite, precum şi
pieţele pe care le desface şi se aprovizionează firma în cauză. Pentru
aprecierea firmei contează foarte mult metodele de marketing aplicate de managerii
săi, competitivitatea produselor şi stabilitatea segmentelor de pată cucerite.
Inspectorul de credit analizează şi influenţa factorilor non-financiari la care
este expus agentul economic, pentru a minimiza riscul în acordarea creditului.
Cunoaşterea în ansamblu a factorilor non-financiari, şi interpretarea lor corectă,
alături de analiza financiară şi aspectele de garanţiile asigurătorii, este foarte
importantă în luarea deciziei de creditare a agentului economic.
Factorii non-financiari interni se referă la aspecte proprii de care depinde
activitatea agentului economic şi în principal la:
 Sectorul de activitate. Este important să se cunoască şi să se culeagă informaţii
din sectorul în care agentul economic îşi desfăşoară activitatea pentru a putea
19
 evalua riscul din ramură, studiind următorii factori: gradul de industrializare,
nivelul costurilor fixe, modificări ale capitalului, locul agentului economic în
ramura de activitate, profitabilitatea şi competitivitatea ramurii industriale şi
altele;
 Managementul, ceea ce presupune identificarea elementelor ce definesc reputaţia,
calificarea, experienţa în conducere;
 Strategia, care trebuie cunoscută şi analizată pentru a putea aprecia riscurile
viitoare. Aceasta se referă la: gradul de dezvoltare şi extindere, posibilităţile de
pregătire şi specializare a personalului operativ.
Factorii non-financiari externi sunt independenţi de agentul economic şi ţin
de: gunctura generală macro-economică, tendinţele legislative, sociale şi politice.
Astfel, pot următoarele riscuri:
 Riscul decurgând din naţionalizarea investiţiilor;
 Riscul ce derivă din politica vamal - tarifară a statului;
 Riscul determinat de neaplicarea regimului preferenţial;
 Riscul de ţară.
Punctajul aferent fiecărei categorii de indicatori prezentaţi, poate fi diferit de la o
bancă la în funcţie de normele de creditare. Pentru o parte din indicatorii prezentaţi
punctajul este ntat în tabelul următor:
Tabel nr. 4: Situaţia indicatorilor utilizaţi în evaluarea clientului şi
punctajul ent acestora

Indicatori Rezultatul Punctaj

2. Lichiditatea curentă Lc< 80% -2
81<Lc<100% -1
101<Lc<120% 1
121<Lc<150% 2
151<Lc<170% 3
Lc>171% 4
2. Solvabilitatea S<81% 0
81<S<!00% 1
101<S<120% 2
121<S<140% 3
141<S<160% 4
161<S<180% 56
3. Gradul de îndatorare generală Gi>100 -1
8KGK100 0
61<Gi<80 1
41<Gi<60 2
Gi<40 3
4. Viteza de rotaţie a activelor Rac<5 1
circulante 5.1<Rac<10 2
Rac>10,l 3
5. Reatabilitatea capitalurilor proprii Rcp<0 0
0<Rcp<10% 1
10,KRcp<30% 3
30,KRcp<50% 4
Rcp>50% 2
6. Acoperirea dobânzii 0<Ad<20 3
20,KAd<40 2
40,KAd<60 1
60,KAd<80 0
Ad>80 -1
7. Dependenta de pieţele de Aprovizionare ţară şi desfacere export 4
aprovizionare şi desfacere >50,1 %
Aprovizionare import şi desfacere 3
Aprovizionare din ţară şi desfacere în 2
Aprovizionare import şi desfacere în 1
8. Garanţii Garanţii necondiţionate primite de 4
guvern
Garanţiisau irevocabile
BNR primite de la 4
străine de prim rang
Depozitul bancar 4
20
 Ipoteca 3
Gajul cu deposedare 2
Gajul fără deposedare 2
Cesiunea de creanţă 1
Fidejusiunea (cauţiunea) 1
Gajul general 0
9. Calitatea conducerii Foarte bună 3
Bună 2
Satisfăcătoare 1
10. Nivelul de competiţie pe piaţă Poziţie de leader 4,5
Poziţie medie 3
Poziţie scăzută 1,5
11. Tipul de agent economic Regie autonomă 3
Societate comercială pe acţiuni 2
Alţi agenţi 1
Sursa: Cristi Spulbăr - „Management bancar", p. 113-114

Rezultatul obţinut în urma adunării algebrice a punctelor acordate fiecărui

indicator de evaluare determină performanţa economico-financiară şi nefinanciară a
clientului şi deci, stă la baza deciziei de creditare.

2.3. Acordarea şi rambursarea creditelor

Creditul reprezintă orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul

dreptului la rambursarea sumei plătite precum şi la plata unor dobânzi sau a altor
cheltuieli legate de această sumă, precum şi orice prelungire a scadenţei unei datorii şi
orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept
la plata unei sume de bani.

2.3.1. Clasificarea creditelor

În literatura de specialitate există o multitudine de clasificări ale creditelor după
diferite criterii, cum ar fi: destinaţie, termen, părţi implicate, sursa de mobilizare a
fondurilor, moneda în care se acordă, tipul dobânzii, modul de garantare etc.
Mă voi opri în continuare numai asupra clasificării după trei criterii: destinaţie
(obiect), termen (durată) şi forma de acordare.
1. După destinaţie, creditele la nivelul agenţilor economici sunt:
 „ Facilităţi de cont", adică un credit temporar ( pe termen foarte scurt, sub 30
de zile), corespunzător unei nevoi băneşti de moment;
 Credite de trezorerie, care au rolul finanţării necesarului de capital de lucru
net ( active circulante minus datorii pe termen scurt); sunt tipul propriu-zis de
finanţare pe termen scurt care, prin caracterul ciclic al activităţii, tinde să devină
permanent; se acordă, în special, sub forma liniilor de credite;
 Creditul pe obiect priveşte o operaţiune determinată ( formarea de stocuri, de
exemplu) şi se poate acorda vânzătorului, pentru a-i permite să aştepte efectuarea
plăţii, sau cumpărătorului, pentru a-i permite să efectueze plata la data prevăzută
în contract;
 Creditul pentru investiţii, destinat să acopere temporar insuficienţa resurselor
proprii pentru finanţarea cheltuielilor de investiţii (când se acordă pe termen
scurt) sau să completeze sursele proprii necesare acoperiri cheltuielilor pentru
realizarea proiectelor de investiţii (când se acordă pe termen mediu sau lung).
În cazul persoanelor fizice, creditele după destinaţie sunt:
 Credite pentru consum (procurarea de bunuri de folosinţă îndelungată, excursii
etc.)
 Credite pentru investiţii ( construirea sau cumpărarea de case, repararea lor,
cumpărarea de autoturisme etc.)
2. După durată, legislaţia română clasifică creditele în credite pe termen scurt
21
(sub 1 an),pe termen mediu (între 1 şi 5 ani) şi pe termen lung (peste 5 ani). Uneori ,
băncile consimt să acorde credite pe termen foarte scurt (spot), cu posibilitate de
reînnoire (facilităţi de cont, spre exemplu).
3. Deşi formele utilizate de acordare a creditelor sunt multiple, se pot distinge,
totuşi, în principal, următoarele:
a) Împrumutul simplu, când banca virează suma reprezentând creditul acordat
clientului său; în general, aceasta duce la încheierea unui contract sau la semnarea unui
bilet la ordin de către beneficiar în favoarea băncii sale.
b) Creditul în descoperit de cont (overdraft), presupune posibilitatea retragerii
de către client ( pe bază de cec sau alte mijloace) din contul său a unor sume mai mari
decât cea de care dispune, diferenţa constituind credit acordat de bancă (soldul debitor)
la care se percepe dobânda care se calculează zilnic.
c) Scontul comercial al unei cambii care presupune că banca, în schimbul cambiei
primite de la clientul său, să-i avanseze fondurile corespunzătoare rezultate în urma
deducerii din valoarea nominală a cambiei, a dobânzilor pe perioada dintre data
scontării şi data scadenţei titlului. Acest tip de credit se mai numeşte şi credit de
mobilizare.
d) Factoringul este un substitut al scontului. El constă din „vânzarea" de către
firmă a facturilor emise (creanţe) unei bănci sau unei întreprinderi financiare
specializată în acest tip de operaţiuni, numit factor. Pe lângă faptul că este o formă de
credit, factoringul este, în acelaşi timp, o prestaţie de serviciu a factorului, deoarece
acesta garantează, în general, recuperarea creanţelor, asumându-şi riscul erecuperării.
Acest tip de credit este foarte costisitor pentru firme.
e) Leasingul este o procedură de finanţare a investiţiilor prin care o bancă
sau o întreprindere financiară specializată dobândeşte un bun, mobiliar sau
imobiliar, pe care îl închiriază unei firme sau unui particular, acesta din urmă având
posibilitatea să răscumpere bunul respectiv la expirarea contractului la un preţ convenit
(valoare reziduală).
f) Angajarea sub semnătură presupune ca banca să intervină nu prin împrumuturi
directe, ci acordând garanţia sa în favoarea unui client. Astfel, banca poate emite scrisori
de garanţie prin care îşi asumă anumite angajamente în favoarea clienţilor săi privind
achitarea unei datorii către terţi. Dacă scrisoarea de garanţie devine efectivă, în cazul
în care clientul nu-şi îndeplineşte obligaţiile garantate de bancă, atunci ea se transformă
într-un credit propriu-zis .
Criteriile în virtutea cărora băncile optează pentru diferitele utilizări ale creditului
sunt multiple şi variază constant conform modificărilor conjuncturii economice, nevoilor
de pe piaţa capitalurilor şi concurenţa pe piaţa bancară.
Libertatea de iniţiativă a unei bănci în alegerea diferitelor modalităţi de
investire a fondurilor este supusă unor limite impuse de legea bancară. Dar, în afara
acestor limite generale, iniţiativa şi opţiunile băncii în acordarea creditului pot fi
considerate ca discreţionare. Un principiu general al gestiunii bancare este acela că
banca, chiar pentru operaţiuni ale cărei ; condiţii de creditare sunt fixate prin lege,
este liberă de a acorda sau nu un credit celui care îl cere.
2.3.2. Decizia de creditare. Solicitanţii de credite şi documentaţiile necesare
Băncile acordă, la cerere, credite pe termen scurt, mediu sau lung, în lei sau în
valută. Creditul pe termen scurt ocupă un rol important în cadrul cererii totale şi se
adresează, de obicei, genţilor economici.
De la creditul bancar nu sunt excluse însă nici cererile venite din partea
persoanelor fizice pentru nevoi de consum sau investiţii. Totuşi, aceste solicitări, ca
volum, reprezintă o pondere sică în totalul creditelor acordate de o bancă comercială şi
se caracterizează prin tipul de pranţii cerute de bancă (giranţi, gajarea bunurilor etc).
Pentru a putea beneficia de credite, solicitanţii trebuie să satisfacă anumite
rigori impuse: relaţia de credit, printre acestea numărându-se:
a) agenţii economici să fie legal constituiţi, iar creditele solicitate să fie
22
destinate realizării de acţiuni şi activităţi legate de obiectul de activitate prevăzut în
actul constitutiv.
b) beneficiarii de credite să aibă cont deschis la unităţile băncii de la care
solicită creditele şi să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi prin acest cont;
c) cererile de credit să fie semnate de persoanele care au calitatea juridică
pentru a-şi asuma obligaţii în nume propriu şi/sau în numele societăţii;
d) să prezinte băncii o cerere de credite, formular tipizat, însoţită obligatoriu
de unele documente care atestă legalitatea funcţionării solicitantului (act
constitutiv, certificat de innatriculare la Registrul Comerţului, certificat fiscal,
etc), situaţia împrumuturilor şi disponibilităţilor băneşti, documente legate de situaţia
financiară: ultimul bilanţ contabil, contul de profit şi pierderi al aceleiaşi perioade,
ultima balanţă de verificare, fluxul de lichidităţi prognozat, planul de afaceri şi orice
alte documente necesare solicitate.
e) pentru creditele de investiţii, în general, se impune de către bănci ca
solicitanţii de credite să facă dovada că dispun, într-o anumită proporţie, de fonduri
proprii pentru susţinerea proiectului pentru care se solicită creditul bancar;
f) să prezinte băncii garanţiile asigurătorii solicitate;
g) solicitantul de credite, în relaţiile anterioare cu banca sau cu alte bănci,
să-şi fi respectat toate angajamentele asumate.

Tipuri de credite A.
Creditele pentru activitatea curentă
Creditele pentru activitatea curentă a firmelor sunt credite pe termen scurt şi se
acordă în urma semnării unui contract de credit de către firmă şi bancă. Acesta
cuprinde: suma împrumutului, durata de acordare a creditului, rata dobânzii, modul şi
perioadele de rambursare a creditului, garanţiile aduse şi alţi termeni contractuali.
Cea mai mare parte a firmelor au nevoie de credite pentru a compensa decalajele
de timp intre ciclul de fabricaţie ( ciclul de conversie a stocurilor) şi ciclul vânzărilor ( de
conversie a clienţilor sau a facturilor neîncasate), între plăţile pentru cheltuieli şi intrările
de numerar din încasarea clienţilor. Prin credit se finanţează activele circulante, care
permit asigurarea unui ciclu normal al activităţii firmei.
Voi analiza în continuare cele mai răspândite forme de credite pentru activitatea
de exploatare pe care le promovează băncile comerciale româneşti.
1. Creditul global de exploatare funcţionează după sistemul revolving, se poate
reînnoi mereu (se efectuează plăţi şi rambursări repetate, fără a depăşi plafonul de
credite aprobat) şi se acordă în limita unui nivel global de finanţare. Acest nivel acoperă
nevoile de capital de lucru net, constând în aprovizionări cu stocuri (materii
prime,energie, combustibil, materiale) necesare realizării produselor şi serviciilor şi
acoperirea cu fonduri a clienţilor neîncasaţi.
Determinarea volumului creditului global de exploatare de care poate beneficia o
firmă se realizează pe baza analizei fluxului de numerar. Acesta analiză presupune
existenţa unui buget al numerarului care prezintă impactul activităţilor de exploatare,
investiţii şi finanţare asupra fluxurilor de numerar ale unei firme într-o anumită
perioadă contabilă.
Creditul global de exploatare se acordă, în general, pe o perioadă de 90 de zile
cu posibilitatea prelungirii lui pe noi perioade de cel mult 90 de zile, fără a depăşi
un an de la acordarea primului credit.
Ramburasea creditului se face, la termenele şi în sumele prevăzute în
contractul de creditare, din disponibilităţile existente în contul curent al firmrei
beneficiare a acestui gen de finanţare.
2. Linia de credit reprezintă o modalitate de creditare a agenţilor economici prin
care se permite acestora să împrumute fonduri de la bancă până la o anumită limită
maximă stabilită pentru o anumită perioadă de timp, de obicei trei luni, cu posibilitatea
prelungirii până la maxim un an. În cadrul acestei limite, firma împrumutată poate face
23
plăţi pe baza sistemului revolving, adică efectuând trageri şi rambursări pe perioada
creditării, cu condiţia ca soldul zilnic al I angajamentelor să nu depăşească plafonul
aprobat.
Determinarea plafonului liniei de credit se poate face pe baza fluxului
numerarului pe perioada de creditare sau prin stabilirea necesarului de finanţat pe
perioada necesară încasării clienţilor.
Nivelul liniei de credit (Lc) necesar finanţării activităţii curente a unei firme se
determină pe baza cifrei de afaceri ce urmează a fi realizată în perioada de creditare
(CA), perioada medie de încasare a clienţilor (PMIC) şi perioada de creditare (PC):
CA * PMIC
Lc 
PC
3. Creditele pentru finanţarea stocurilor. O firmă aflată în activitate normală
dispune de un anumit volum de stocuri care pot fi considerate un instrument de
producţie. În cazul unei gestiuni bune, aceste stocuri trebuie să fie finanţate prin
capitalurile proprii ale firmei şi nu prin credit bancar.
Creditele pentru finanţarea stocurilor temporare se acordă clientelei pentru
finanţarea operaţiunilor având caracter ciclic pe baza unei documentaţii prezentate de
solicitanţi din care să rezulte obiectul creditării şi cauzele care au determinat formarea
stocurilor respective. Aici sunt incluse şi stocurile ce urmează să fie aprovizionate de
firma creditată pe baza unor contracte ferme şi destinate fabricării unor produse cu
desfacere asigurată.
Garantarea creditelor pentru finanţarea stocurilor temporare se face prin gajarea
stocurilor aparţinând firmei care solicită împrumutul şi fac obiectul creditării. însă, nu
toate stocurile sunt acceptate în garantarea creditului, băncile preferând pe acelea care
dispun de o piaţă extinsă. permiţând astfel realizarea rapidă a creanţei; nu sunt deci
acceptate stocurile supuse deteriorării şi dificil de conservat şi nici cele pentru care nu
este posibil totdeauna să se verifice cu precizie preţurile lor curente.
4. Credite de scont. Scontul este operaţiunea de credit prin care banca pune la
dispoziţia unui client, care este deţinătorul unei creanţe, o sumă de bani (valoarea
efectului comercial) în schimbul acestui efect comercial, cambie sau bilet la ordin,
înainte ca aceasta să ajungă la scadenţă, după deducerea comisioanelor aferente.
În cazul în care posesorul legal al unei cambii sau bilet la ordin doreşte încasarea
sumei înscrise în titlul comercial sau de credit înainte de scadenţă, acesta poate gira titlul
către o bancă, operaţiunea purtând denumirea de scontare.
Băncile primesc la scotare numai titlurile care, pe lângă respectarea tuturor
cerinţelor de formă şi fond prevăzute de lege, îndeplinesc şi următoarele condiţii
cumulative:
 posesorul titlului să fie client al băncii;
 titlul să fie acceptat legal la plată;
 intervalul de timp dintre scadenţa la scontare şi scadenţa titlului să nu depăşească
un an.
Penru scontare se va efectua o analiză economico-financiară a trasului, în
conformitate cu metodologia de analiză a bonităţii clienţilor şi evaluarea riscului
creditelor. Dacă din analiza efectuată rezultă că plătitorii au capacitate de plată la
scadenţa titlului, banca va efectua scontarea încasând în schimb taxa scontului, care este
echivalentă cu dobânda aferentă creditelor curente pe termen scurt.
5. Credite pe documente în curs de încasare. Se acordă pe baza borderourilor
care fac dovada remiterii cecurilor la plată prin circuitul bancar sau a depunerilor
cecurilor spre încasare de către beneficiari direct la băncile plătitorilor, precum şi listelor
din care să reiasă preţurile de creditare pentru fiecare cec. Acordarea se efectuează
prin cont separat de împrumut, iar rambursarea se realizează după cel mult 7 zile
lucrătoare de la expirarea termenelor legate de prezentare la plată a cecurilor creditate.
6. Creditul pentru facilităţi de cont, este un credit pe termen foarte scurt (15-30 de
zile) şi se acordă, în general, clienţilor care dovedesc seriozitate în relaţie cu banca,
24
au o situaţie economico-financiară foarte bună sau prezintă importanţă pentru bancă şi
care nu au înregistrat credite sau dobânzi restante. Acest credit se acordă atunci când
clienţii, din anumite cauze, nu pot face faţă temporar plăţilor. El vine să acopere
decalajul intervenit între încasări şi plăţi ca urmare a întârzierilor în încasarea
mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate.
Volumul creditului se stabileşte pe baza analizei încasărilor medii zilnice pe
ultimele trei luni, a posibilităţii eliminării cauzelor care au generat neîncasarea la termen
a creanţelor, precum şi previziunea încasării lor până la rambursarea creditului, în
maxim 30 de zile de la data angajării, ţinându-se seama, totodată, de volumul de plăţi
din perioada creditării sub această formă.
7. Creditele pentru activitatea de export-import.
Schimburile internaţionale se decontează adesea în acelaşi fel ca şi tranzacţiile interne
(prin cec, prin virament, prin efecte de comerţ etc), cu excepţia că cel puţin unul dintre cei
doi contractanţi operează pe baza unei monede care nu este propria sa monedă.
7.1. Creditele pentru activitatea de export sunt destinate să susţină, prin
finanţarea furnizată, activitatea de export. Ele sunt menite să acopere nevoile de fonduri
şi trezorerie şi pot fi acordate atât în lei cât şi în valută.
a) Creditele de prefinanţare a exportidui sunt acele credite de trezorerie
destinate să finanţeze nevoile curente sau excepţionale provocate de activitatea de export
a beneficiarului de credit.
În cadrul acestui tip de credit pot exista credite de prefinanţare specializate care
au ca obiect finanţarea afacerilor importante care fac obiectul unui contract privind, în
special, bunuri de echipament (linii tehnologice, utilaje etc.) sau executarea de
lucrări în străinătate şi cu termene lungi de fabricaţie.
b) Credite pentru finanţarea încasărilor din exporturi se acordă fie
exportatorului, fie importatorului pe perioada cuprinsă între livrarea mărfii la export şi
încasarea acesteia de către exportator.
Atunci când împrumutul se acordă chiar exporatorului pentru a-i permite
acestuia să acorde un răstimp de plată clientului străin, se vorbeşte de „credit-
furnizor" şi plasează exportatorul în centrul operaţiunii comerciale şi financiare cu
toate consecinţele ce decurg în planul riscurilor.
c) Creditele în valută acordate exportatorilor sunt credite de trezorerie în valută
acordate exportatorilor pentru anticiparea plăţilor pe care aceştia le aşteaptă de la
partenerii străini.
d) Creditele de export garantate cu creanţe asupra străinătăţii se acordă
exportatorilor pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii curente pe perioada
cuprinsă între data livrării mărfurilor şi cea a încasării contravalorii lor de la partenerii
externi, fără a depăşi 12 luni de la acordarea creditelor.
7.2. Creditele pentru activitatea de import pot lua forma creditelor de
trezorerie în moneda naţională, fixate în funcţie de nevoile şi situaţia financiară a
importatorului, sau forma creditelor în valută pentru plata importurilor.
Creditul irevocabil este, în mod obişnuit, cel mai întrebuinţat şi constituie pentru
banca emitentă, şi în cazul în care condiţiile creditului sunt respectate, un angajament
ferm de a executa clauzele de plată prevăzute la acordarea creditului.
8. Creditul de factoring.
Factoringul este un mecanism de finanţare prin care se obţin lichidităţi din
vânzarea de facturi a căror scadenţă nu depăşeşte 180 de zile, prin preluarea de către
societatea cumpărătoare, denumit factor, de la clientul beneficiar, denumit aderent, a
facturilor acestuia, contra unei sume de bani (agio).
Finanţarea furnizată de factor ce îmbunătăţeşte lichiditatea firmei nu este ieftină
şi, deci, împrumutul bancar clasic este mai flexibil şi mai puţin costisitor. Ca urmare,
finanţarea prin factoring constituie pentru firme o finanţare de ultimă instanţă, când firma
a epuizat posibilităţile apelării la credit bancar şi nici nu poate să-şi crească propriul
capital.
25
 9. Creditele pentru investiţii pe termen scurt. Aceste credite se acordă de bănci
pentru acoperirea temporară a decalajului dintre resursele proprii şi cheltuielile
pentru finanţarea investiţiilor productive ale clienţilor. Ele se pot acorda pentru
finanţarea întregii activităţi de investiţii, sau pe obiective ori acţiuni de investiţii pe un
termen de maxim 12 luni.
Acordarea acestui tip de credit se face pe baza unei documentaţii tehnico-
economice a investiţiei din care trebuie să rezulte viabilitatea afacerii, posibilitatea
suportării de către client a costului creditării şi a rambursării integrale la scadenţă a
creditului şi a dobânzii aferente.
10. Credite acordate clienţilor care vând mărfuri cu plata în rate. Acest tip de
credit se acordă firmelor pentru acoperirea necesarului temporar de lichiditate pe perioada
cuprinsă între momentul vânzării bunurilor de folosinţă îndelungată către populaţie şi
încasarea integrală a contravalorii acestora de la cumpărători. în acest scop se încheie o
convenţie între bancă şi cel împrumutat, în care se inserează termenii şi condiţiile
creditării.
Pentru acordarea creditelor, comercianţii respectivi trebuie să prezinte băncii, pe
lângă documentaţia generală cerută în cazul altor credite, şi borderoul contractelor de
vânzare-cumpărare încheiate cu persoanele fizice ce cumpără astfel de bunuri, care
trebuie să conţină date despre numărul şi data fiecărui contract de vânzare-cumpărare,
valoarea totală a contractelor, avansul achitat, valoarea fiecărei rate lunare şi data la care
se va achita aceasta.
Rambursarea creditului se face în rate lunare al căror cuantum este egal cu suma
ratelor ce urmează a fi achitate de cumpărător în luna respectivă.
B. Creditele pentru investiţii
1. Creditele pentru finanţarea echipamentelor.
Creditele pentru investiţii sunt, în esenţă, credite pe termen mediu şi lung, deşi ele
se pot acorda şi pe termen scurt pentru finanţarea decalajului între resursele proprii şi
cheltuielile de investiţii din cursul unui an.
În vederea fundamentării deciziei de creditare, banca analizează, mai ales în
cazul firmelor care îşi încep activitatea în baza investiţiei care urmează a fi finanţată
prin credit, următorii indicatori specifici: investiţia totală, investiţia specifică, pragul de
rentabilitate, rata internă de rentabilitate, durata de recuperare a investiţiei, valoarea
prezentă netă etc. Analiza acestor indicatori are rolul să arate viabilitatea investiţiei şi
posibilitatea de recuperare a cheltuielilor de investiţii din efectele pozitive ale investiţiei
asupra lichidităţii şi profitabilităţii firmei.
Durata creditului este stabilită în raport cu natura bunurilor de investiţii finanţate şi
de capacitatea de autofinanţare a beneficiarului creditului.
Rambursarea creditului trebuie corelată cu prevederile din bugetul de
venituri şi cheltuieli, iar în anumite situaţii, pentru a da posibilitatea creării surselor de
rambursare din veniturile generale ale obiectivului finanţat, banca poate acorda o
perioa dă de graţie în rambursarea creditului.
2. Creditele pentru activitatea de leasing.
Leasingul este o procedură de finanţare a investiţiilor prin care o societate sau o
instituţie financiară specializată achiziţionează un bun,' mobiliar sau imobiliar, pe care-l
închiriază unei firme sau unei persoane fizice.
Legislaţia română distinge două forme de leasing:
 Leasingul financiar;
 Leasingul operaţional.
Băncile comerciale pot să acorde la cererea clienţilor-societăţi de leasing,
credite pe termen mediu pentru achiziţionarea activelor care fac obiectul contractelor
de leasing încheiate cu utilizatorii. Creditul se acordă prin cont separat de împrumut pe o
perioadă de cel mult 5 ani.
Volumul maxim al creditului de leasing nu poate fi mai mare de 85% din preţul
de achiziţie al bunurilor ce urmează a fi cumpărate şi închiriate în regim de leasing sau
26
costul de producţie efectiv al utilajului ce urmează a fi închiriat în regim de leasing.
Dimensionarea volumului creditului va fi făcută cu luarea în considerare a cuantumului
chiriei ce urmează să fie încasată de societatea de leasing, deoarece chiria constituie
principala sursă de rambursare a creditului.

2.4. Analiza şi clasificarea portofoliului de credite al băncilor comerciale

În condiţiile trecerii la economia de piaţă apare necesitatea grupării

plasamentelor băncilor pe categorii, în funcţie de calitatea acestora şi riscul pe care-l
implică recuperarea lor. în acest scop s-a construit matricea de clasificare a calităţii
împrumutaţilor şi a creditului acordat.
Determinarea calităţii portofoliului de împrumuturi acordate clienţilor are la bază
analiza, în principal, a două obiective:
 stabilirea performanţei financiare a împrumutatului;
 determinarea creditului acordat în funcţie de respectarea termenului de
rambursare stabilit prin contracte în: împrumuturi curente, împrumuturi cu
scadenţa întârziată, împrumuturi restante.

2.4.1. Stabilirea performanţei financiare a împrumutului.

Determinarea calităţii debitorului se apreciază de bănci prin încadrarea într-
una din categoriile A...E prevăzute şi are la bază un sistem de clasificare a agenţilor în 5
categorii:
Tabel nr. 6: Stabilirea performanţei financiare a împrumutului
Categoria împrumut curent împrumut cu împrumut restant
împrumutului Scadenţă întârziată
1. împrumut Credite performante Credite în observaţie Credite restante
categoria A
2. împrumut Credite în observaţie Credite substandard Credite incerte
categoria B
3, împrumut Credite substandard Credite incerte Credite cu pierderi
categoria C
4. împrumut Credite incerte Credite cu pierderi Credite cu pierderi
categoria D
5, împrumut Credite cu pierderi Credite cu pierderi Credite cu pierderi
categoria E
Sursa: C. Basno, N. Dardac, C. Floricel - „Monedă, Credit, Bănci", p. 133

Categoria A: împrumutaţi cu o activitate economico-financiară rentabilă, având

asigurate toate condiţiile de aprovizionare-desfacere, tehnologice, organizatorice şi de
personal ce determină rambursarea la termen a ratelor scadente aferente creditelor
contractuale cât şi a dobânzilor bancare.
Categoria B: bună situaţie economico-financiară în prezent, îşi realizează
indicatorii de bonitate la un nivel superior, dar pentru perioada următoare nu sunt
perspective privind menţinerea performanţelor financiare la acelaşi nivel;
Categoria C: în prezent situaţie financiară şi economică satisfăcătoare, existând
tendinţa de înrăutăţire a indicatorilor de producţie;
Categoria D: situaţia economico-financiară caracterizată prin indicatori inferiori,
oscilând în perioadele relativ scurte de timp între o activitate nesatisfăcătoare şi una
satisfăcătoare;
Categoria E: activitate nerentabilă, înregistrând pierderi ce implică incertitudine

27
privind capacitatea de a rambursa creditul şi dobânzile.
Cuprinderea agenţilor economici într-o categorie sau alta din cele cinci, trebuie
făcută pe baza analizei performanţelor economico-financiare potrivit unui set de criterii,
dintre care cele mai importante sunt:
 Lichiditatea patrimonială;
 Rata autonomiei financiare;
 Situaţia economico-financiară;
 Rotaţia activelor circulante;
 Garanţiile.
Punctajul se obţine prin înmulţirea numărului de puncte pentru fiecare
subcriteriu cu numărul de puncte atribuite criteriului, după care se însumează numărul
de puncte la toate cele 12 criterii.
În funcţie de numărul de puncte obţinute se încadrează agentul economic într-una
din cele 5 categorii, astfel:
 Sub 25 puncte: categoria E;
 25,1 -37,0 puncte: categoria D
 37,1-49,0 puncte: categoria C;
 49,1-61,0 puncte: categoria B;
 Peste 61,0 puncte: categoria A.

2.4.2.Clasificări privind utilizarea creditului

Delimitarea creditelor acordate în funcţie de respectarea termenelor de
rambursare stabilite prin contracte, se face:
a) împrumuturi curente, la care termenele stabilite prin contracte şi dobânda
aferentă, nu au ajuns la scadenţă sau ratele au fost achitate la datele convenite în
contracte;
b) împrumuturi cu scadenţa întârziată, la care ratele scadente ale creditului sau
dobânzile aferente nu au fost achitate la termenul contractual, cu până la 30 de zile,
c) împrumuturile restante, la care dobânzile şi ratele scadente ale creditului au
depăşit cu mai mult de 30 de zile.
Din analiza împrumuturilor conform metodologiei prezentate se poate determina
calitatea portofoliului de credite:
1. Credite performante (cu risc redus) sunt acele plasamente ce nu implică
deficienţe şi riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei în maniera convenită prin
contractul de credit şi care se acordă clienţilor solvabili pentru afaceri bune.
2. Credite în observaţie acordate clienţilor cu rezultate economico-financiare
foarte bune, dar care în perioade scurte de timp întâmpină greutăţi în rambursarea
ratelor scadente şi a dobânzilor aferente.
3. Credite sub standard: sunt acele plasamente ce prezintă deficienţe şi riscuri
clare, care periclitează lichiditatea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea netă a
capitalului şi/sau capacitatea de plată a beneficiarului de împrumut.
Aceste credite se caracterizează prin posibilitatea reală a băncii de a prelua parţial
unele pierderi, dacă deficienţele creditului nu sunt corectate pe parcurs, ca urmare a
imposibilităţii recuperării integrale a împrumutului.
4. Credite incerte (cu risc major): rambursarea sau lichidarea lor pe baza
condiţiilor, valorilor şi garanţiilor existente este foarte discutabilă fiind practic
neprotejate sau protejate într-o mică măsură, de valoarea realizabilă a garanţiei lor.
5. Credite clasificate drept pierderi: nu pot fi restituite băncii.
În funcţie de categoria de credite se poate aplica şi un sistem de ierarhizare a
dobânzii, astfel:
 Pentru credite performante: dobândă normală;
 Pentru credite în observaţie: o dobândă cu 3 puncte peste cea normală;
 Pentru credite sub standard: o dobândă cu 5 puncte peste cea normală;
 Pentru credite incerte: o dobândă cu 10 puncte peste dobânda normală.
28
 2.5. Analiza riscului de credit

În condiţiile transformării şi dezvoltării sistemului bancar în perioada actuală,

există cinci domenii în care băncile ar trebui să ofere dezvăluiri mai detaliate referitoare
la:
1. politicile şi practicile băncii în domeniul creditului;
2. managementul riscului creditului;
3. expunerile creditului;
4. calitatea creditului;
5. câştigul.
1. Politicile şi practicile băncii în domeniul creditului trebuie să ţină cont de:
a) tratamentul tranzacţiilor de securizare şi alte activităţi ce schimbă sau
realocă riscul creditului;
b) tipuri de expuneri ale creditului ce sunt evaluate individual;
c) mecanisme autocorectante ce sunt folosite pentru a reduce diferenţele dintre
pierderile estimate şi cele observate real.
d) existenţa şi efectul concentrărilor de credit şi schimbările în nivelul
concentrărilor, schimbări în mediul de operare al celor ce iau cu împrumut;
e) modul cum se compară nivelul alocărilor cu experienţa istorică netă a pierderii.
2. Managementul riscului creditului se referă la:
a) metodele utilizate pentru a limita sau controla expunerile generale ale
creditului incluzând:
 limitele riscului;
 limitele concentrării de credit (în funcţie de sectorul de activitate);
 monitorizarea acestor limite;
b) procesele şi metodele utilizate pentru a aprecia expunerile creditului şi ale
porofoliului întreg, incluzând o descriere a sistemului intern de clasificare a evaluării
creditului;
c) mecanismele utilizate pentru a reduce expunerile creditului;
d) activităţile de securizare.
Fiecare bancă ar trebui să stabilească o strategie de măsurare a riscului
portofoliului de credite aşa cum îşi stabileşte modelul de scoring al creditului.
3. Expunerile creditului
O bancă ar trebui să cerceteze şi să evalueze în mod corect expunerile totale
ale creditului, incluzând expuneri apărute din managementul împrumutului, al
lichidităţii şi al resurselor, precum şi activităţile din afara bilanţului. Trebuie cercetat în
acest sens tipurile de credite acordate, informarea concentrării (concentrării
semnificative ale riscului creditului), precum şi tehnicile de atenuare a riscului
creditului.
4. Calitatea creditului
Experienţa arată că, calitatea slabă a creditului cuplată cu practici slabe de
management al riscului continuă să fie un factor dominant în eşecurile băncilor şi
crizelor financiare. Informaţiile despre profilurile unei bănci ale riscului creditului,
inclusiv calitatea expunerilor de credit şi potrivirea proceselor de management al riscului
creditului sunt cruciale în aprecierea stării, evoluţiei şi capacităţii de supravieţuire a unei
bănci.
Asemenea informaţii sunt, de asemenea, importante în aprecierea siguranţei şi
sănătăţii generale în sistemul bancar.
5. Câştiguri
Pentru a aprecia în mod corect evoluţia financiară a unei bănci, şi în special
ceea ce câştigă în ceea ce priveşte expunerile sale ale riscului creditului, orice bancă
trebuie să efectueze o analiză cuprinzătoare despre câştiguri. Această analiză ar trebui să
cuprindă:
29
  informaţii despre venituri şi cheltuieli grupate după natura lor în cadrul unei
bănci;
 stuctura veniturilor şi cheltuielilor în funcţie de tipul de credit acordat şi calitatea
creditului;
 informaţii despre impactul creditelor neperformante asupra evoluţiei financiare a
băncii.
Tabel nr. 7: Riscul de credit - Abordare standardizată
Expuneri faţă de autorităţi şi bănci centrale
Expuneri faţă de AAA A+l BBB» la BB+l Sub B necotat
la AA- a A- BBB. a B- e
0% 20% 50% 100% 150% 100%

AAA A> BBB» la BB* Sub necotat

la AA- Ia BBB- I» B- e
Opţiunea 1 — 20% 50% 50% (20% 100% 150% 50%
Opţiunea 2 - 20'A 20% 20% (Idem 50% 150% 20%
expunerea pe in prezent)
AAA A+ BBB+ Sub BB- necotat
ta A- la la BB- e
corporaţii 20% 50% 100% (idem) 150% 100%
retail 75% (100% actual)
ipoteci pe locuinţe 35%; 50% actual
doar cu respectarea anumitor condiţii)
ipoteci pe spaţii 100% (idem), cu aprobarea bâficH centrale şi cu
comerciale respectarea anumitor condiţii se poate aplica o
bănci pondere de risc t e 50%

Expuneri
fată de

Sursa: BNR — Stadiul pregătirii pentru aplicarea reglementărilor Basel II în

sistemul bancar românesc, 3 martie 2005, p.6
Începând cu anul 2005, Banca Naţională a României aliniază modul de evaluare a
riscului de piaţă la practicile internaţionale, marcând astfel un moment de referinţă
pentru sistemul bancar autohton în domeniul de management al riscului.
Potrivit proiectului de normă afişat pe site-ul Băncii Naţionale, din 2005 evaluarea
riscului de piaţă va deveni mult mai flexibilă, băncile având libertatea de a alege chiar
şi între mai multe metode pentru a-şi cuantifica expunerea pentru unele tranzacţii. în
plus, este extinsă gama instrumentelor financiare derivate la care băncile pot apela,
astfel că instituţiile de credit vor avea ocazia să participe, pentru prima oară, la contracte
de opţiuni, iar tranzacţiile forward şi futures se vor încheia şi pe alte active-suport în
afară de devize şi rata dobânzii, cum ar fi cele care au ca suport mărfuri sau aur.
Totodată, Norma Băncii Naţionale a României nr. 10/2002 va fi abrogată, astfel că se va
elimina interdicţia de a apela la instrumente financiare derivate doar în scopuri de micro-
30
acoperire sau în calitate de formator de piaţă. Din acest an, băncile se vor putea lansa în
operaţiuni speculative.
O altă noutate adusă este introducerea, în premieră, a managementului de risc
bazat pe modele interne. Spre deosebire de metoda-standard propusă de Banca
Naţională, modelele interne dau băncilor şansa de a-şi dimensiona fondurile proprii în
funcţie de specificul propriei lor activităţi. In acest mod, este de aşteptat ca cerinţele de
capital care trebuie constituite să înregistreze un nivel mai scăzut decât în varianta
standard, iar băncile care vor recurge la această soluţie vor avea un avantaj competitiv
faţă de restul concurenţilor. Cel puţin la început, acest lucru nu va fi la îndemâna
oricărei bănci, deoarece, pentru a pune în aplicare modelele interne, este necesar
personal calificat pentru utilizarea programelor sofisticate. La rândul său, banca centrală
va fi supusă unei încercări pe măsură, deoarece modelele interne pe care băncile
comerciale vor dori să le utilizeze trebuie anterior testate şi avizate de specialiştii băncii
centrale.
Tabel nr. 8: Noul acord de capital - structură complexă dezvoltată pe trei
piloni
Pilonul 1 - Cerinţe Pilonul 2 — Pilonul 3 -
minime Supravegherea Disciplina
de capital adecvării de piaţă
Abordare cantitativă a capitalului Instrument necesar în
cerinţelor Abordare calitativă a supravrghere
prudenţiale cerinţelor prudenţială
prudenţtsie
Reguli flexibile şi • Rol activ al Cerinţe de raportare
avansate autorităţii de mai
de determinare a supraveghere în detaliate către BNR
cerinţelor minime evaluarea si, ca
de capital pentru: procedurilor interne noutate, către public.
• Riscul de credit: ale referitoare la;
* abordarea băncilor privind • structura
standardizata adecvarea acţionariatului
* abordarea bazata capitalului la profilul • expunerile la risc
pe modele interne de risc • adecvarea
{Internai Rating • Verificarea capitalului
Sased Approach - procedurilor interne la profitul do risc
IRB) ale băncilor de către
• varianta de baza autoritatea de
• varianta avansata supraveghere
• Riscul de piaţă • Impunerea cerinţei
• Riscul operaţional ca instituţiile de
abordarea indicatorului de credit să menţină
bază capital în exces faţă
abordarea standardizată de nivelul
abordarea evaluării minim indicat do
avansate Pilonul 1
{modele interne) • Implementarea unor
mecanisme de
intervenţie
timpurie a BNR
Sursa: Banca Naţională a României - Stadiul pregătirii pentru aplicarea
reglementărilor Basel II în sistemul bancar românesc, 3 martie 2005, p.3

Nu în ultimul rând, noile norme pregătesc sistemul bancar pentru provocarea pe care

31
o va reprezenta implementarea acordului Basel 11 în România. Pe lângă faptul că introduce
un nou tip de risc - cel operaţional - noul acord de capital de la Basel va extinde
evaluarea bazată pe modelele interne şi zona riscului de credit. În acest context,
familiarizarea, în prealabil, a băncilor autohtone cu asemenea proceduri este deosebit
de utilă, deoarece le poate încuraja să aleagă şi pe viitor soluţiile mai complexe, care
evaluează mai precis riscul băncilor şi contribuie, pe această cale, la menţinerea unui
sistem bancar sănătos.

32
 CAPITOLUL III
ANALIZA EVOLUŢIEI ACTIVITĂŢII DE CREDITARE
A ORGANIZAŢIILOR ŞI A PERSOANELOR FIZICE ÎN ROMÂNIA

Analiza in structura a bilanţului agregat al băncilor arata particularităţi la nivelul

activului si pasivului. Astfel, creditele neguvernamentale (CNG) reprezintă poziţia
dominanta, contabilizând de regula mai mult de 40 la suta din totalul activelor bancare,
in timp ce locul secund este ocupat de activele interbancare, ca urmare in special a unei
politici a băncii centrale caracterizate prin intervenţii de sterilizare semnificative si
cerinţe de rezerve minime considerabile. Aceste doua poziţii bilantiere, ca pondere in
total active, sunt si cele mai volatile, ceea ce ar putea evidenţia faptul ca sectorul bancar
romanesc se afla inca in căutarea celei mai bune structuri in ceea ce priveşte plasarea
resurselor.
Diferente in ceea ce priveşte structura activului bancar exista si in funcţie de dimensiunea
instituţiei de credit. Astfel, băncile mari s-au orientat cel mai puţin spre plasamentul in
active in valuta, preferând oportunităţile oferite de creditarea in moneda naţionala.
Ponderea creditelor neguveraamentale in lei acordate de aceste banei este net superioara
ponderii alocate de către celelalte categorii de banei acestui tip de plasament menţionat.
Preocuparea băncilor mici de a ramane pe piaţa si chiar de a-si creste cota a determinat o
pliere mult mai pregnanta pe cererea clienţilor de a se imprumuta in devize. Astfel, din
totalul resurselor, la sfârşitul anului 2004, 55 la suta din active erau in valuta. Băncile
mijlocii sunt cele care au directionat cea mai mica pondere din activul lor către
creditele in lei, comparativ cu băncile din celelalte doua eşantioane. În schimb, băncile
din aceasta categorie excelează prin active interbancare in lei (aproape o treime din
active era directionata la sfârşitul anului 2004 către aceasta destinaţie) si credite in
valuta (tabelul următor).
Tabel 2.1. Evoluţia în structurii a activelor bancare, pe grupe de bănci (pondere îu total
active bancare)

Bănci mari Bănci mijlocii Bănci mici

2002 2003 2004 2002 2003 2004 2002 2003 2004
Active în valută (active 33,61 34,8 37,0 42,4 46,33 45,8 46,29 54,8 55,00
externe şi active interne 9 6 9 1 2
în valută)
Numerar în caserie 1,58 0,93 0,60 1,77 1,61 1,11 1,44 1,10 0,93
Credite 18,96 28,5 24,7 7,64 15,04 12,4 13,75 19,7 14,91
neguvernamentale 4 7 6 1
Credite guvernamentale 6,54 2,86 2,36 15,2 6,34 3,50 8,79 4,30 2,09
Active interbancare în 24,71 19,0 22,8 423,6 23,65 30,9 19,24 12,8 20,26
lei
Alte active 14,60 413,7 812,3 69,21 7,04 26,20 10,50 17,26 6,80
5 3
Sursa: Banca Naţională a României, calcule proprii

Accentuata creştere a creditului a fost susţinuta, pe de o parte, din surse interne ale băncilor
(creşterea nominala a capitalurilor proprii in 2004 a depăşit 31 la suta), iar pe de alta parte,
din surse atrase. Astfel, in ceea ce priveşte sursele externe, asa cum se poate constata din
tabelul următor, ponderea pasivelor externe in total bilantier se afla intr-o creştere continua,
in ultimii 5 ani triplandu-si importanta. Un rol important in aceasta dinamica l-ar putea
33
avea in ultimul timp si restricţiile administrative impuse de banca centrala in scopul
limitării creditului in valuta. Aceste fluxuri măresc datoria privata externa si pot determina
comportamente de creditare mai riscante din partea instituţiilor de credit in scopul
fructificării disponibilităţilor (sau in unele cazuri a capitalurilor) semnificativ excedentare.
Referitor la resursele atrase interne, structura pe valute arata ca depozitele in moneda
naţionala au fost preponderente in ultimii ani, astfel incat orientarea băncilor către surse
externe de finanţare, in condiţiile in care creditul neguvernamental in valuta a avut o
expansiune considerabila, se inscrie in practica unui management eficient.

Tabel 2.2, Ponderea pasivelor externe în totalul pasivelor bancare agregate

2000 2001 2002 2003 2004 Iunie 2005
5,66 5,93 7,03 11,70 15,84 18,57
Sursa: Banca Naţională a Romaniei, calcule proprii
Trecând de la analiza in structura la cea in volum, observam ca expansiunea CNG din 2001
urmează unei perioade de contracţie severa a creditului (tabelul următor).
Tabel 2.3.. Modificarea procentuala a CNG real faţă de anul precedent (1991 – 2005)
1991 199 199 199 199 199 199 199 199 200 2001 2002 2003 2004 2005
2 3 4 5 6 7 8 9 0
-38 -54 -35 -19 -36 4 -47 17 -37 -8 21 28 48 26 26
*august 2005-august 2004
Sursa: Banca Naţională a Romaniei calcule proprii
Creşterea susţinuta a CNG incepand cu 2001 diferă pe componente, ritmul cel mai
important de dezvoltare aparţinând segmentului populaţiei.
Tabel 2.4. Evoluţia creditului neguvernamental real
Creştere faţă de anul anterior Creştere faţă de anul 2000
2001 2002 2003 2004 2005 2001 2002 2003 2004 2005
Ag. ec. Stat 17,7 19,7 9,5 -4,1 -11,4 17,7 40,9 54,3 47,9 27,9
Ag. ec 20,3 18,3 24,4 22 17 20,3 42,7 77,6 117 129
privaţi
Populaţie 44,1 122 214 45 64,5 44,1 220 904 1356 2263,2
Altele 14,7 103 106 40,1 0,5 14,7 133 280 572 775,4
Total 21,1 28,2 48,3 26,3 26,3 21,1 55,2 130 191 233,7
PIB 5,7 5 5,2 8,3 5 5,7 111 117 126 132,77
*august 2004 – august 2005
**august 2006 – august 2005

Evoluţia semnificativa a CNG nu este o caracteristica doar a României, ci a majorităţii

tarilor din Europa Centrala si .de Est, Baltica sau Balcanica.
Tabelul 2.5. Dinamica dezvoltării financiare în unele ţări europene în tranzacţie (2000-2004)
-
%-
Creştere medie reală a CNG Pondere media CNG în PIB
Ucraina 36,9 18,1
Letonia 35,6 29
Albania 30 7,2
Bulgaria 29,9 22,2
Lituania 25,4 16,6
Rusia 25,2 18,6
Belarus 22,2 10,3
Estonia 21,1 3,5
Moldova 20,2 17,3
34
 Ungaria 18,1 38,2
Croaţia 14,1 48,4
România 12,6 8,5
Slovenia 9,5 40,3
Macedonia 4,8 19,3
Polonia 3,2 28,1
Cehia -5,8 36
Slovacia -8,5 38,1
Sursa: Hilbers et nl (2005); Banca Naţională a României; Institutul Naţional de Statistică

Ritmul de creştere a creditului neguvernamental este insa in scădere in ultimii doi ani ceea
ce poate indica debutul perioadei de maturizare a sectorului bancar din economiile aflate in
aceasta zona a Europei. Din acelaşi tabel remarcam ca in intervalul analizat s-a
inregistrat o evoluţie ascendenta deosebita la nivelul creditului acordat populaţiei, creştere
care a depasit-o pe cea aferenta finanţării acordate companiilor. De asemenea, creditul in
valuta a cunoscut o evoluţie mai rapida decât cel in moneda naţionala, pentru majoritatea
tarilor observate. Condiţiile mai atractive de finanţare in valuta si tendinţa de apreciere a
monedelor naţionale, caracteristica a tarilor aflate in tranziţie, pot constitui posibile
explicaţii ale creşterii componentei in devize a creditului neguvernamental.

Din eşantionul analizat doua excepţii atrag atenţia, respectiv Polonia si Cehia, unde
componenta creditului in valuta a cunoscut si dinamici negative. Pentru Polonia explicaţia
provine din faptul ca performantele financiare ale companiilor in anul 2004 au fost
considerabile, ceea ce s-a concretizat intr-un surplus de fonduri utilizat pentru
autofinanţare (explicaţie valabila si in cazul Cehiei). In acest context, unele corporaţii au
optat pentru reducerea expunerii pe valuta si au profitat de aprecierea monedei naţionale in
a doua jumătate a anului 2004 pentru a rambursa anticipat creditele in valuta prin credite in
moneda naţionala. Rezultatul a fost o diminuare a creditului in devize acordat companiilor
cu 27,39 la suta in 2004. Un comportament similar se poate observa si la nivelul populaţiei,
creditul in valuta înregistrând o scădere de 5,15 la suta. In cazul Slovaciei, diminuarea
creditului in moneda naţionala se datorează inrautatirii calităţii creditelor, băncile fiind mai
prudente in acordarea lor; in acelaşi timp se remarca o creştere accentuata a componentei
in valuta a CNG (tot in cazul Slovaciei), creştere explicata prin tendinţa de apreciere a
monedei naţionale.
Din analizele realizate se observa ca, la nivelul tarilor emergente din Europa, cele cu un
ritm de creştere a creditului neguvernamental mai mare au, de regula, o pondere a CNG in
PIB mai redusa si reciproc. Ritmai noi lent de creştere a CNG este asociat cu o maturizare
a economiei si o creştere a gradata de dezvoltare financiara.
Tabel 2.6. Evoluţia creditelor neguvernamentale în Europa
Total credit neguvernamental Credit neguvernamental acordat Credit neguvernamen
companiilor populaţiei
Total Moneda Valută Total Moneda Valută Total Moneda
naţională naţională naţională
Anul 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004 2003 2004
35
România 69,5 37,9 102 21,4 49,9 51,2 39,5 29,2 56,4 18,5 30,8 35,7 259 58,3 249 21
Bulgaria 0 48,3 0 35,3 0 66 0 38 0 8,6 0 61,7 0 76,2 0 70,2
Ungaria 33,4 19,2 9,5 9,5 38,1 38,1 22,7 12,9 13,8 4,2 39,3 25,7 60,9 26,9 45,3 14,8
Cehia 11,5 16,5 13,7 18,4 -3,6 1 -1,7 7,5 -0,5 9,1 -3,7 0,8 31,9 31,8 32,1 31,9
Slovacia 13,6 3,9 11,3 -0,2 24,6 21,5 3,8 - 0 0 0 0 38,8 37,1 0 0
13,8
Polonia 7,1 3,6 0,7 13 25,5 -18 2,7 -3,9 2,1 6,9 15 - 13,2 13,1 4,3 20,5
27,4
Sursa: site-urile bancilor centrale
În concluzie, putem spune că evoluţia din ultimii ani a creditului neguvernamental în România
prezintă tendinţe asemănătoare cu cele manifestate la nivelul ţărilor din Europa Centrală şi de Est.
Printre principalele cauze ale acestei evoluţii putem enumera: îmbunătăţirea accesului la resursele
bancare, condiţiile favorabile de finanţare externa, gradul de dezvoltare financiara,
perspectivele economice favorabile pe termen mediu si lung si necesitatea finanţării
continuării reformelor structurale.
3.1 Creditarea organizaţiilor
Creditarea bancara către companiile nefinanciare a cunoscut un avânt semnificativ in
ultimii ani, ritmul mediu real de creştere fiind in perioada 2001-august 2005 de
aproximativ 18 la suta.

Tabel 2.7. Evoluţia ritmului de creştere a creditului către companiile nefinanciare

199 1999 200 200 200 200 200 2005
8 0 1 2 3 4
Ritm de creştere 61,9 -3,1 28,7 56,1 40,1 39,5 29,2 23,9
nominală
Ritm de creştere reală 15,1 - -8,5 19,9 18,8 22,1 18,3 13,8
37,5
* august 2004 – august 2005
Sursa: Banca Naţională a României
Expansiunea a fost insotita de fenomenul de crowding in, competiţia agenţilor economici
cu autorităţile starului pentru resursele băncilor inclinand, incepand cu anul 2001, in
favoarea celor dintâi. Aceasta modificare pe latura cererii de finanţare a permis si o
evoluţie descendenta a ratelor de dobânda aferente creditelor acordate companiilor.
Dinamica si volumul finanţării companiilor de la instituţiile de credit depind si de valoarea
si evoluţia atât a capaci:an: de autofinanţare, cat si de creditarea obţinută de la celelalte
companii (prin intermediul creditelor comerciale, dar si al arieratelor). După calculele
noastre, capacitatea de autofinanţare a companiilor romaneşti este in creştere, reprezentând
102,57 la suta in 2004 fata de 2003, ca urmare si a creşterii economice susţinute. La rândul
lor, datoriile comerciale deţin un rol semnificativ in finanţarea agenţilor economici romani,
din care arieratele ocupa un loc important (la sfârşitul anului 2004, ponderea arieratelor in
total datorii era, conform calculelor noastre, de 28.7 la suta) Totodată, in pofida dinamicii
semnificative a creditului către companii, ponderea datoriilor bancare in totalul finanţării
acestora ramane in jurul valorii de 8 la suta.

Un alt aspect deosebit de important este acela ca agenţii economici au dobândit calitatea de
36
creditor net in sistem (fac economii mai mult decât se imprumuta). Credem ca principale
explicaţii ale acestui fenomen sunt legate de:
sporirea capacităţii de autofinanţare a companiilor, in creştere ca urmare a cadrului
macroeconomic favorabil. - creşterea finanţării prin intermediul datoriilor comerciale si a
arieratelor;
in cazul unor companii, contractarea de datorii externe si plasarea sumelor astfel obţinute
in depozite in moneda naţionala (arbitrajarea diferenţialului de dobânda si obţinerea de
câştiguri inclusiv din apreciere)
rezultatul constrângerilor legale privind participarea la licitaţiile publice care obliga
companiile sa blocheze sume considerabile in depozite colaterale de tipul garanţiilor;
dinamica in creştere a finanţărilor provenind din fonduri europene.
Poziţia de creditor net in sistem a companiilor nefinanciare poate semnala si o posibila
ineficienta legata de utilizarea resurselor.
Creditul acordat companiilor are o evoluţie prociclica, atât datorita componentei de cerere
(creşterea PIB sau accelerarea creşterii economice determina majorarea cererii pentru
asemenea credite si invers), cat si celei de oferta (prin înăsprirea sau relaxarea condiţiilor
de creditare in funcţie de starea economiei). Analiza pe componente a creditului acordat
companiilor nefinanciare de către băncile din România arata ca doar creditul in lei pe
termen mediu si pe termen lung prezintă un caracter puternic prociclic (dar ponderea
acestor credite in total active bancare a fost foarte modesta), in timp ce creditul pe termen
mediu si lung in valuta a cunoscut o tendinţa mai moderata. Creditul pe termen scurt in
valuta are o mişcare anticiclica. O explicaţie a acestor evoluţii o reprezintă faptul ca
soluţiile găsite de către banei in condiţii de volatilitate excesiva a indicatorilor
macroeconomici sunt reprezentate de acordarea de credite pe termen scurt, in special in
valuta.
Analiza evoluţiei pe maturităţi a creditelor acordate companiilor arata deja manifestarea
existentei unei modificări in structura, in sensul scăderii ponderii creditelor acordate pe
termen scurt in favoarea celor cu maturităţi de peste 5 ani (Graficul 2.6). Spre comparaţie,
la nivelul zonei euro, la sfârşitul lunii august 2005, ponderea creditelor sub 1 an era de 31,2
la suta, a celor intre 1 si 5 ani era 17,2 la suta, iar creditele peste 5 ani deţineau 51,5 la suta
din totalul creditelor către companii (BCE, 2005).
Este posibil ca aceasta tendinţa sa se păstreze in viitor, ceea ce ridica semne de intrebare in
privinţa volumului si dinamicii riscului din sistem creat de către debitorii care obţin
venituri in alta moneda decât cea folosita pentru achitarea datoriilor rezultate din credite
(unhedged borrowers). Soluţia ar fi, fie ca băncilor sa li se solicite cerinţe de capital
superioare pentru acest tip de expuneri., fie ca instituţiile credit să ofere acestei categorii de
debitori instrumente financiare în vederea acoperirii la riscul de curs de schimb, din care
derivativele pot capăta o dinamică considerabilă, având în vedere şi ca în viitorul apropiat
se vor implementa normele privind adecvarea capitalului. Pe de alta parte, in opinia
noastră, nu ar trebui penalizate creditele centru investiţii acordate m moneda străina, astfel
meat procesul de re/tehnologizare sa profite de conjunctura favorabila a aprecierii monedei
naţionale si sa aibă loc la costuri mai mici.

Din punct de vedere al repartizări geografice a creditelor pentru companiile nefinanciare se

observa o puternica asimetrie a direcţionării finanţărilor. Astfel, zona Bucurestiului
concentrează cea mai mare parte a creditelor, urmata de zona de vest a tarii. Aceasta
distribuţie este explicata de ponderea pe care aceste zone de dezvoltare o au in total PIB, in
condiţiile in care centrul si nord-estul tarii traversează un proces mai lent de restructurare a
sectorului real.
37
Totodată, gradul de concentrare trebuie analizat si având in vedere faptul ca, de regula,
expunerile semnificative aferente companiilor mari din teritoriu nu pot fi obţinute decât dm
centrala băncii, care in cele mai multe cazuri se afla in capitala.

În ceea ce priveşte dimeniunea debitorului Strahan si Weston (1998) au evidenţiat ca

nivelul creditării IMM-urilor creşte constant în raport cu dimensiunea băncii, dar ponderea
creditelor către 1MM pe unitatea de activ bancar urmează o curba patratica. O explicaţie
ar fi ca in condiţii de expansiune economica companiile mari se vor putea finanţa intr-o
proporţie mai mare din surse proprii sau de pe piaţa de capital. De aceea in lumina
acestor argumente este posibil ca băncile romaneşti sa se orienteze mai pregnant asupra
intreprinderilor mici si mijlocii, marja de risc fiind mai uşor de inclus in costul creditului,
in condiţiile unui trend descendent al ratei dobânzii.
Nu in ultimul rând, evoluţia creditelor pentru companii nefinanciare, in funcţie de
destinaţie, a cunoscut unele modificări in structura. Creditele de trezorerie raman
dominante, dar ponderea lor este in scădere. In schimb, cel mai mare dinamism se
înregistrează la nivelul creditelor pentru bunuri imobiliar, ilustrând dinamica sectorului
construcţiilor si in special a celui privind spatiile comerciale. Creditele pentru
echipamente s-au menţinut la un nivel constant in total credite, respectiv de 20 la suta
(din care doar 16,5 la suta au fost in lei, iar restul in valuta, fapt explicat in special de
achiziţionarea de utilaje si alte echipamente din import).

Creditul in valuta către companii ar putea creste in continuare in condiţiile in care

creditul pentru echipamente reprezintă 20 la suta din totalul creditelor acordate
companiilor, iar 73 la suta din acesta sunt in valuta (respectiv 58 la suta in euro), iar
creditul imobiliar este de asemenea in creştere (93 la suta fiind in valuta, respectiv 78 la
suta in euro). Pe de alta parte, majorarea ratelor de dobânda pe plan internaţional ar putea
face mai neatractiva aceasta varianta de finanţare.
Creditul pentru export va ramane la un nivel redus in special datorita problemelor
existente in sectorul exporturilor (nivel redus al profitabilităţii in ramuri precum
industria textila), principalele beneficiare ale acestor credite fiind in 2005 companiile
din sectorul comerţului cu ridicata si servicii de intermediere in comerţul cu ridicata.

3.2 Creditul acordat persoanelor fizice

38
Expansiunea semnificativa a creditului neguvernamental din ultimii ani a fost susţinuta in
buna măsura de dinamica foarte accentuata a creditului către populaţie (Tabelul 2.8).
Baza de la care a pornit creşterea (177 milioane euro la sfârşitul anului 2000) a fost foarte
redusa atât fata de nivelul inregistrat in aceeaşi perioada in alte state central si est-
europene (peste 8 miliarde euro in Cehia, 1 miliard euro in Slovacia, peste 18 miliarde
euro in Polonia), cat si fata de volumul creditului acordat sectorului companiilor din
România, Dimensiunea redusa a creditului către populaţie in România este relevata si de
ponderea in total credit neguvernamental, in 2000 fiind de doar 5,7 la suta.
In condiţiile in care, in ultimii ani, creditul acordat companiilor a avut o evoluţie pozitiva,
dar mai redusa comparativ cu cea a creditului acordat populaţiei, structura CNG s-a
modificat semnificativ, la finele anului 2004 ponderea creditului pentru populaţie in
volumul total ridicandu-se la 28,4 la suta.

Tabel 2.8. Evoluţia creditului acordat populaţiei

1998 1999 2000 200 2002 2003 2004 Aug. 2005

Ritm de creştere 88,4 -3,1 45,2 187,6 161,5 258,9 58,3 52,3
nominală
Ritm de creştere reală 34,0 -37,4 3,2 44,0 122,0 214,6 44,8 44,7
•decembrie 2M004- august – 2005
Sursa: Banca Naţional a României

Ceea ce este totuşi de remarcat in cazul României este modificarea brusca de strategie
-daca in celelalte tari est-europene, orientarea către retail nu s-a realizat atât de rapid, in
România ponderea creditului către populaţie in CNG a crescut cu 21,6 puncte
procentuale in perioada decembrie 2001-decembrie 2004.
Daca ţinem seama de: (i) situaţia din zona euro, unde ponderea medie a creditului pentru
populaţie in CNG era de 50,3 la suta in decembrie 2004, (ii) faptul ca, in România,
ponderea creditului pentru populaţie in PIB era de numai de 5 la suta la sfârşitul anului
2004, in timp ce in alte tari central si est-europene era superioara inca din 2002 (Ungaria
- 6 la suta, Polonia - 7 la suta, Cehia - 8 la suta), precum si de (iii) contextul economic
actual din tara noastră si cel de convergenta, putem afirma ca piaţa creditului aferent
populaţiei din România este departe de a fi saturata.
Creditele acordate persoanelor fizice au un anumit grad de diversificare din punct de
vedere al dispersiei in teritoriu. In general, creditele acordate populaţiei de către banei s-
au concentrat in zone ale tarii bine dezvoltate din punct de vedere economic. Capitala este
singurul nucleu geografic care concentrează ur. procent semnificativ din valoarea
creditului către populaţie acordat la nivel naţional (peste 30 la suta). Toate celelalte
judeţe deţin sub 4 la suta din valoarea cumulata a creditului către populaţie (Anexa 4).
Opţiunea creditorilor pentru Bucureşti este justificata de o rata a şomajului foarte
redusa (2,7 la suta in august 2005) si de un nivel ridicat al veniturilor clientelei, superior
mediei naţionale.

Volumul creditului către populaţie a crescut simţitor începând cu sfârşitul anului 2002,
componenta cu cel mai mare dinamism fiind creditul de consum. Acesta continua sa
reprezinte aproximativ trei sferturi din totalul creditelor către populaţie, situaţie evident
diferita de cea a tarilor din zona euro, unde doua treimi sunt destinate finanţărilor
39
imobiliare. Analizând structura creditului de consum, Chestionarul BNR indica o
tendinţa de echilibrare intre componentele credit cu destinaţie achiziţionare de bunuri si
credit de consum cu alte destinaţii (Tabelul 2.9).
Tabel 2.9. Ponderea fmnpfmttitelnr iii t mlilnl călit populalti*
2000 2001 2002 2003 Feb.
Credit pentru achiziţionare bunuri 26,8 21,7 22,1 27,9 2004 29,6
Credit cu alte destinaţii 51,0 56,6 47,9 45,5 43,5
Credit de investiţii imobiliare 22,2 21,6 30,0 26,5 26,9
Sursa: Chestionar BNR
Creşterea ofertei de credit de consum se explica nu numai prin politicile expansioniste in
acest domeniu ale instituţiilor de credit, ci si prin proliferarea, in ultimii ani, in special a
practicii marilor magazine de a oferi bunuri de folosinţa îndelungata in sistem rate. Pe
partea cererii, explicaţiile isi au originea in creşterea puterii de cumpărare a populaţiei
(inclusiv ca urmare a unei politici fiscale si a veniturilor mai laxe), modificarea
comportamentului de consum, cat si in gradul scăzut de inzestrare cu bunuri de consum.

Tabel 2.10. Resurse de finanţare şi plasamente bancare ale populaţiei

2002 2003 2004 Sep. 2005
Salarii medii nete 20770,9 26662,6 31646,1 39242,3
sanuale
Transferuri şi venituri 6424,0 9240,7 12025,1 9962,7
din muncă
Depozite bancare 15834,8 19191,1 24387,8 28430,4
Credite bancare, din 2089,1 7501,2 11874,2 19371,8
care: 1223,9 4185,2 7866,2 14320,3
Credite pentru
consum
*estimare pentru anul 2005:**august 2005
Sursa: Banca Naţională a României, Institutul Naţional de Statistică.

Creditul către populaţie are un potenţial de creştere, tinând seama de perspectiva sporirii
volumului cheltuielilor destinate consumului prin prisma teoriilor formulate de
Modigliani si Friedman privind ciclul de viata al economisirii si venitul permanent.
Procesul de integrare europeana reprezintă un factor esenţial in direcţia creşterii
venitului permanent al populaţiei din România. Anticipaţiile cu privire la evoluţia
ascendenta a venitului disponibil urmează a fi asimilate de către populaţie sub forma
unui soc permanent asupra nivelului de utilitate obţinut prin creşterea consumului. Insa,
aceasta modificare a consumului nu se poate realiza in present decât fie prin creşterea
gradului de indatorare, fie prin utilizarea resurselor deja accumulate. Din tabelul 2.10 se
observa ca resursele disponibile ale populaţiei provenind atât din salarii, cat si din
transferurile şi veniturile din munca prestata in străinătate sunt in creştere, dar calitatea
de creditor net in sistem a populaţiei s-a diminuat.
Un fenomen tot mai manifestat in ultimii ani pe piaţa romaneasca ii constituie extinderea
continua a maturităţii creditelor acordate populaţiei, ca urmare a dezvoltării fara
precedent a creditului ipotecar si a creditului pentru achiziţionare de bunuri de folosinţa
indelungata.
Segmentul creditelor cu scadente de peste 5 ani inregistreaza, de altfel, o evoluţie foarte
rapida, dar segmentul creditelor pe termen mediu continua sa detina ponderea
dominanta in totalul creditelor acordate populaţiei (Graficul 2.10). Aceasta extindere
poate fi intr-o anumita măsura si artificiala, considerata drept una din soluţiile
identificate de banei pentru eludarea masurilor administrative impuse de banca centrala
pentru limitarea serviciului datoriei populaţiei in funcţie de venitul disponibil.
În ceea ce priveşte moneda de denominare a creditelor acordate populaţiei, se remarca
40
preferinţa pentru valuta. Orientarea către valuta (Graficul 2.11) survine: (i) pe fondul
extinderii maturităţii de acordare a creditelor către populaţie, (ii) ca rezultat al unor
dobânzi mult mai reduse pentru creditele in valuta decât pentru cele in moneda
naţionala, (iii) ca urmare a aprecierii monedei naţionale si (iv) datorita relativei
euroizari a preturilor din anumite sectoare (cel imobiliar, al mijloacelor de transport
etc).
Ritmul de creştere a creditului către populaţie este posibil sa incetineasca pe termen scurt,
ca urmare in special a masurilor legislative recente care introduc constrângeri de
lichiditate mai aspre asupra populaţiei, totusi, pe termen lung, procesul de convergenta la
UE susţine aşteptările privind creşterea salariilor ceea ce, coroborat cu nevoile in
creştere de bunuri de consum si imobiliare ale populaţiei, va induce un ritm de creştere
semnificativ aferent acestui segment de creditare.

In privinţa componentelor creditului către populaţie, in viitor, un potenţial important de

creştere l-ar putea avea creditul imobiliar, deşi in momentul de fata comportamentul
populaţiei este indreptat către satisfacerea in primul rând a nevoilor privind bunurile
de folosinţa indelungata.

3.3 Evoluţii recente în activitatea de creditare în România. Mutaţii

impuse de integrarea în activitatea de bancară europeană
Conform datelor din bilanţul monetar agregat al instituţiilor financiare monetare, în anul
2007 s-a înregistrat o intensificare a ritmului de creştere a creditului neguvernamental:
+60,4 la sută (+50,5 la sută în termeni reali), comparativ cu +54,5 la sută (+47,3 la sută
în termeni reali) în anul 2006, conducând la o in-termediere financiară2 de
aproximativ 36,6 la sută (cu 9,8 puncte procentuale mai mare faţă de anul precedent).

Grafic nr. 3.7 Evoluţia creditului neguvernamental - lei şi valută la finele anului 2007

Sursa: site-ul BNR www.bnro.ro., Publicaţii: Buletine lunare

Ca urmare a accelerării semnificative a ritmului de creştere a componentei în valută (+84 la
sută, comparativ cu 33,7 la sută în anul anterior) şi a încetinirii ritmului de creştere a
creditelor în lei (+39,2 la sută, faţă de 79,5 la sută în anul 2006), structura lei/valută a
creditului neguvernamental s-a inversat în favoarea creditului în valută (45,7/54,3 la
sută în decembrie 2007 faţă de 52,6/47,4 la sută la sfârşitul anului 2006). Astfel că, din
creşterea înregistrată de creditul neguvernamental în anul 2007, 65,8 la sută s-au datorat
majorării creditului în valută (faţă de 33,9 la sută în anul precedent), în timp ce contribuţia
compo-nentei în lei s-a diminuat la 34,2 la sută (faţă de 66,1 la sută în anul 2006).
În ceea ce priveşte destinaţia creditului pe sectoare instituţionale, ritmul de creştere a
creditului acordat populaţiei s-a menţinut ridicat (+70,9 la sută în termeni reali; +75,2 la
41
sută în anul precedent), cu mult peste cel al creditului acordat societăţilor nefinanciare
(+37,8 la sută în termeni reali; +36,3 la sută în anul 2006), ajungând ca la sfârşitul anului
ponderea creditelor acordate populaţiei (48,3 la sută, de la 42,5 la sută în anul anterior) să
fie la un nivel similar celei a creditelor majoritară deţinută în anul anterior: 53,8 la sută

Grafic nr, 3.8 Evoluţia creditului neguvernamental în anul 2007- destinaţii

Sursa: site-ul BNR www.bnro.ro. Publicaţii: Buletine lunare

Graficul nr, 3.9 Evoluţia ponderii creditului pe termen mediu si lung în total credit
neguvernamental în lei în perioada 2004-mai 2007 (%)

Sursa: Site-ul BNR www.bnro.ro, Institutul Naţional de Statistică

În ce priveşte activele în valută pe termene medii şi lungi, acestea sunt de regulă susţinute
de resurse cu scadenţe corespunzătoare atrase de la băncile mamă, şi ca atare riscul de
dobândă este mai redus.
Creditele în valută şi cele destinate consumului au fost predominante în structura
creditelor acordate populaţiei. în condiţiile în care componenta în lei şi-a încetinit ritmul
real anual de creştere (de la 84,2 la sută în decembrie 2006 la 36,5 la sută în decembrie
2007), iar cea în valută a înregistrat intensificări semnificative de ritm (de la 63,8 la sută în
decembrie 2006 la 119,9 la sută în decembrie 2007), structura lei/valută a creditelor
populaţiei s-a inversat faţă de cea a anului 2006 în favoarea creditului în valută
(46,9/53,1 la sută, de la 58,8/41,2 la sută în anul anterior). în ceea ce priveşte destinaţia
creditelor populaţiei, 77,1 la sută din acestea au fost credite de consum (din care 56,7 la
sută au fost contractate în lei), în timp ce creditele pentru locuinţe au reprezentat 19,9 la
sută, fiind contractate predominant în valută (76,4 la sută).
Creditul acordat societăţilor nefinanciare a înregistrat în 2007 o creştere similară anului
anterior. Şi în cazul acestora componenta în lei şi-a încetinit semnificativ ritmul anual de
creştere (de la 58,8 la sută în decembrie 2006 la 28,2 la sută în termeni reali), concomitent
cu accelerarea vitezei de creştere a creditelor în valută (de la 20,6 în anul 2006 la 46,6 la
sută). Ca urmare, la sfârşitul anului 2007 ponderea creditelor în valută a ajuns la 55,3 la
sută, comparativ cu 52 la sută în anul 2006.
Tendinţa de majorare a scadenţelor creditelor s-a manifestat pe tot parcursul anului.
Conform datelor din bilanţul monetar, creditul neguvernamental pe termen lung a
crescut cu 105,5 la sută (92,8 la sută în termeni reali), ajungând la o pondere de 52,2 la sută
din creditul neguvernamental total (comparativ cu 40, 7 la sută la finele anului 2006). în
cadrul acestei categorii de credite, predominante au rămas cele în valută (64, fia sută, de la
54,4 la suta în anul 2006). Creditele pe termen mediu au înregistrat o creştere de 38,1 la
sută (29,6 la sută în termeni reali) în anul 2007, reprezentând 23,8 la sută din creditul
neguvernamental total. Şi în anul 2007, componenta în lei a deţinut ponderea majoritară
(54,1 la sută; 54,8 la sută în anul anterior). Creditele pe termen scurt şi-au încetinit ritmul
42
anual de creştere comparativ cu anul anterior (+18,1 la sută în decembrie 2007; +32,8 la
sută în decembrie 2006), ajungând să reprezinte la sfârşitul anului 21,2 la sută din creditul
neguvernamental total, cu 7,6 puncte procentuale mai puţin faţă de anul anterior.
Conform criteriilor stabilite de BNR în cadrul sistemului de rating bancar, în luna
decembrie 2007, modificări sesizabile s-au produs la nivelul activelor deţinute de
băncile clasificate în rating 2 şi 3. Ponderea activelor bilanţiere ale băncilor cuprinse în
rating 3 s-a majorat cu 11,5 puncte procentuale faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, în
defavoarea celor de rating 2, a căror pondere s-a redus cu 11,9 puncte procentuale.
Grafic nr. 3.10 Ponderile băncilor clasificate conform celor 5 ratinguri în numărul total al
băncilor din sistemul bancar românesc

Sursa: Site-ul BNR www.bnro.ro, Bilanţul evoluţiei sistemului bancar la un an de la aderarea

Ia Uniunea Europeană
Ca şi în perioadele anterioare, cerinţele impuse de rating-ul maxim nu au fost îndeplinite
de niciuna dintre instituţiile de credit existente
Analizând evoluţia principalilor indicatori de prudenţialitate din cursul anului 2007,
ponderea creditelor restante şi îndoielnice în total credite a rămas neschimbată, în timp
ce ponderea acestora în total active s-a majorat cu 0,1 puncte procentuale faţă de
decembrie 2006.
Grafic nr. 3,11 Creanţe restante şi în litigiu în fondurile proprii de nivel 1 şi în
totalul activelor bancare în perioada 2004-2007

Sursa: Site-ul BNR www.bnro.ro, Bilanţul evoluţiei sistemului bancar la un an de la aderarea

la Uniunea Europeană
Ponderea creanţelor restante şi îndoielnice în capitalul propriu a înregistrat o creştere cu
1,1 puncte procentuale, până ,1a nivelul de 2,6 la sută. Rata riscului de credit s-a majorat
cu 1,2 puncte procentuale (până la 4 la sută), în timp ce rata generală de risc a crescut cu 4
puncte procentuale (până la 57 la sută).
Creşterea rapidă a activelor de anul trecut a fost alimentată de un nou pas record făcut de
creditare, în condiţiile în care BNR a renunţat la reglementările restrictive privind
finanţarea clienţilor individuali. Cu acest stimulent, creditul pentru populaţie a făcut anul
trecut un pas de peste 80%, la 71,5 mld. lei (19,8 mld. euro), ajungând aproape să egaleze
finanţările acordate companiilor.
Ponderea creditului pentru populaţie în PIB a crescut de la 11% în 2006 la 18% anul
trecut. în 2006, România era ultima ţară din regiune din acest punct de vedere, în
condiţiile în care în Slovacia ponderea creditului pentru populaţie în PIB era de 15%, în
Cehia - de 17%, la fel ca în Bulgaria, iar în Polonia şi Slovenia - de 18%. Ţările din
regiune care ne depăşesc cu mult sunt Ungaria (20%) şi Croaţia (39%), potrivit raportului.
43
Grafic nr. 2.14 Ponderea creditelor către populaţie în PIB-2006%(România 2007)

Sursa: Raport de cercetare Erste Bank, www.bcr.ro

În multe ţări din Europa Centrala şi de Est rata dedusă de penetrare a creditelor bancare
reprezintă o baza solidă pentru creşterea rapidă a împrumuturilor în anii următori.
Motoarele acestei creşteri sunt creditele ipotecare şi cele de nevoi personale, o
consecinţa a scăderii ratei şomajului, a majorării PIB/locuitor şi a creşterii cererii pentru
bunuri de consum şi locuinţe.
România înregistrează o rată foarte scăzută de penetrare a creditului ipotecar. Cu numai
2,3% din PIB în 2006 şi 3,5% la sfârşitul anului trecut, creditul ipotecar arată o rămânere în
urmă importantă. Tocmai acest calcul i-a determinat pe bancherii locali să se concentreze
pe creditele cu garanţii imobiliare, care sunt considerate şi mai sigure, din punct de vedere
al riscului de nerambursare.

Grafic nr. 3.15 Ponderea creditelor ipotecare în PIB-2006%(România 2007)

Sursa: Raport de cercetare Erste Bank, www.bcr.ro

Datele publicate de BNR privind creditul ipotecar (cu un sold de 14,1 miliarde de lei în
decembrie trecut) sunt însă distorsionate de modul de calcul. Banca centrală include
creditele pentru nevoi personale cu garanţii imobiliare în categoria celor de consum, chiar
dacă în realitate clienţii le utilizează tot pentru investiţii imobiliare. în aceste condiţii, soldul
creditelor de consum este cu mult mai mare, de peste 55 de miliarde de lei, la sfârşitul
anului trecut.
Pe de alta parte, şi creditele pentru companii s-au dezvoltat puternic anul trecut pe piaţa
locală, ajungând la 18% din PIB, faţă de 14% în 2006, în condiţiile în care firmele şi-au
finanţat dezvoltarea. De altfel, la nivelul întregii economii, investiţiile (formarea brută
de capital) au urcat cu 30% în 2007. Pe de altă parte, majoritatea companiilor încă încearcă
să se finanţeze din surse proprii, iar ponderea celor care apelează la împrumuturi bancare
este destul de mică. Creşterea creditului corporate în ultimii ani a fost distorsionată şi de
practica băncilor locale de a înregistra expunerile mari în bilanţurile acţionarilor străini,
pentru a evita costurile de reglementare impuse de BNR. Soldul creditelor acordate
companiilor a ajuns la aproape 77 mld. lei (21 mld. euro) la sfârşitul anului trecut.

Grafic nr. 3.16 Ponderea creditelor către companii în PIB-2006%(Roniânia 2007)

44
Sursa: Raport de cercetare Erste Bank, www.bcr.ro
Creşterea rapidă a intermedierii financiare (ponderea creditului neguvernamental în PIB)
pe plan local, până la 37% în decembrie trecut, a venit însă cu riscuri suplimentare. Pe
lăngă viteza de creştere ridicată, BNR a constatat că apetitul pentru finanţările în valută a
revenit, după ce evoluţia se ameliorase în anii precedenţi.
La sfârşitul anului trecut, creditul în valută reprezenta 54% din totalul creditului
neguvernamental, faţă de 46%, în 2006. Ponderi similare se mai înregistrau şi în Ungaria
sau Bulgaria (care are însă un regim de curs fix între leva şi euro). Riscul de curs s-a
dovedit usturător în ultimele luni, mulţi clienţi având probleme la rambursarea ratelor,
după ce euro a urcat cu aproape 20% din iulie trecut pană în ianuarie curent.
Grafic nr. 3.17 Ponderea în valuta în totalul creditelor către populaţie şi companii-2006%
(România 2007)

Sursa: Raport de cercetare Erste Bank, www.bcr.ro

Pe partea de economisire piaţa locală arată de asemenea un decalaj important. Setea

pentru acoperirea nevoilor într-un termen cât mai scurt, finanţată inclusiv prin credite
bancare, a lăsat mai puţini bani pentru economisire. Şi politica BNR din anii trecuţi, când a
forţat scăderea dobânzilor chiar sub nivelul inflaţiei pentru a descuraja investiţiile
speculative pe leu, au afectat apetitul pentru economisire. Anul trecut ponderea
depozitelor în PIB a urcat pe plan local la 32%, de la 28% în 2006. Chiar şi aşa.
România rămâne pe departe de nivelurile din statele vecine. în Polonia, depozitele
ajunseseră la 42% din PD3 încă din 2006, iar Bulgaria avea un nivel de 56%.
Grafic nr. 3.18 Ponderea depozitelor totale ale populaţiei şi companiilor în PEB-2006%
(România 2007)

CONCLUZII FINALE PRIVIND CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE ŞI

ORGANIZAŢIILOR ÎN ROMÂNIA
Suportul acestor concluzii îl reprezintă un studiu al Băncii Naţionale a României privind
evoluţia riscurilor de creditare din perspectiva stabilităţii financiare. Elaborarea unui
chestionar periodic care să conţină informaţii calitative despre procesul de creditare a fost
una din măsurile propuse în studiu pentru monitorizarea mai bună a riscurilor şi pentru
înţelegerea mai profundă a comportamentului de creditare în România. Măsura propusă a
fost implementată la începutul anului 2008. Sondajul este efectuat periodic de BNR, are la
bază un chestionar şi este transmis primelor 10 instituţii de credit alese după cota de
piaţă aferentă creditării companiilor şi populaţiei. Aceste instituţii deţineau aproximativ
80% din creditare la sfârşitul anului 2007.
A. Companii nefinanciare. Ritmul de creştere a cererii de credite noi s-a temperat
în trimestrul I 2008. Standardele de creditare au rămas relativ neschimbate la nivel
agregat. În structură, băncile au înăsprit standardele de creditare pentru IMM-uri,
percepându-le cu un risc de credit în creştere. Factorii care au contribuit în opinia
băncilor la această situaţie sunt: aşteptările privind situaţia economica generala, deciziile
de politică monetară ale BNR şi situaţia actuală sau aşteptată a capitalului băncii Nivelul
45
concurenţei (atât intern, în sectorul bancar, cât şi extern, în sectorul nebancar) nu a
determinat modificări în standardele de creditare a companiilor. Termenii de creditare
au fost modificaţi în trimestrul I 2008 în sensul înăspririi.
B. Populaţia. Cererea netă pentru creditele ipotecare a crescut şi în trimestrul I
2008, însă nu în aceeaşi măsură ca în T4 2007 nu comparativ cu aşteptările. Cererea netă
de credite de consum a fost superioară celei înregistrate de creditul ipotecar. Termenii
creditării asociaţi costurilor (rata de dobândă şi costurile snpfanentare) au devenit mai
restrictivi începând cu T4 2007, Standardele de creditare s-au relaxat net în trimestrul
I 2008, în principal în cazul creditelor pentru achiziţia locuinţelor şi terenurilor.
Aşteptările pentru trimestrul II 2008 semnalează o potenţială înăsprire a acestora pentru
toate tipurile de credite.
Evoluţia statelor şi termenilor de creditare în România pare a fi decuplată de cea a băncilor
din zona euro, în sensul că tendinţa de înăsprire a condiţiilor de creditare anunţată de
băncile mamă nu se translatează cu aceeaşi intensitate (sau chiar deloc) către filialele
din România. O explicaţie ar putea fi că piaţa bancară din România este văzută în
continuare ca o sursă importantă de obţinere a profiturilor de către instituţiile de credit
europene, astfel încât constrângerile de finanţare în România s-ar putea manifesta într-
o manieră mai puţin accentuatăca în zona euro.
Creditarea companiilor nefinanciare. La nivel agregat, standardele de creditare au rămas
relative constante (sold conjunctural zero în trimestrul I 2008, comparativ cu trimestrul IV
2007. Instituţiile de credit se aşteptau la sfârşitul lui 2007 ca standardele de creditare să
se relaxeze într-o anumită măsură în primul trimestru al anului 2008, Comparativ, în zona
euro, băncile au înăsprit standardele de creditare la nivel agregat, într-o mai mare măsură
decât previzionaseră în trimestrul IV 2007, iar estimările lor pentru trimestrul I 2008 au
fost apropiate de situaţia realizată.
În structură, standardele de creditare au rămas relative neschimbate pentru companiile
mari, în timp ce pentru IMM s-au înăsprit într-o oarecare măsură . Aşteptările băncilor
privind modificările standardelor de creditare la IMM au fost divergente faţă de realizări
(se previziona la sfârşitul anului 2007 o relaxare a standardelor pentru trimestrul I 2008).
Băncile din zona euro, spre deosebire de cele autohtone, au înăsprit condiţiile de
creditare, într-o mai mare măsură pentru companiile mari şi într-o mai mică măsură pentru
cele mici.

Sursa: www.bnro.ro

Dinamica cererii de credite noi (exclusiv variaţiile sezoniere) s-a mai temperat în TI
2008,comparativ cu T4 2007. Nivelul cererii pentru primul trimestru din 2008 se situează
la un nivel moderat mai mare comparativ cu trimestru patru din 2007. In cazul IMM,
diminuarea dinamicii cererii de credite poate fi asociată într-o anumită măsură cu întărirea
standardelor de creditare. Dinamica cererii de credite noi este în continuare pozitivă, dar în
scădere. Evoluţia este în concordanţă cu cea înregistrată la nivel european, unde însă cererea
din partea companiilor a înregistrat un sold conjunctural negativ, datorită temerilor de
încetinire a creşterii economice şi tendinţei de a sta în aşteptare până ce efectele
turbulenţelor financiare se mai liniştesc.

46
Sursa: www.bnro.ro

Creditarea populaţiei. Standardele de creditare s-aurelaxat în trimestrul I 2008, în

principal în cazul creditelor pentru achiziţia locuinţelor şi terenurilor. Factorii
determinanţi au fost creşterea concurenţei bancare şi aşteptările privind evoluţia economiei.
Spre deosebire de România, în zona euro, standardele de creditare a populaţiei şi-au
continuat trendul de înăsprire şi în primul trimestru al anului 2008. Totuşi, aşteptările
băncilor din România privind evoluţia standardelor de creditare în T2 2008 semnalează o
potenţială înăsprire a acestora pentru toate tipurile de credite, dar mai ales pentru creditarea
ipotecară.
Aspecte specifice creditării ipotecare. Creşterea ponderii maxime a creditului în valoarea
garanţiei (LTV) şi creşterea ponderii serviciului datoriei în venitul disponibil au fost termenii
creditării ce au cunoscut o relaxare în ultimul trimestru din 2007 şi primul trimestru al
anului 2008. Relaxarea acestor termeni se reflectă şi în nivelurile medii ale LTV şi ale
gradului maxim de îndatorare practicate de bănci în trimestrul I 2008, comparativ cu media
termenilor asociaţi creditelor ipotecare totale. Aceste relaxări ale termenilor de creditare
se asociază politicii băncilor de relaxare a standardelor de creditare. O explicaţie rezidă în
renunţarea de către BNR la restricţiile administrative de lichiditate pentru creditarea
populaţiei.

Tabel 1 - LTV şi gradul maxim de îndatorare in creditarea populaţiei

LTV maxim LTV Grad Grad mnjum
maxim maxim îndatorare
Conform normelor de 75% - 88% 40% -70% 61%
creditare ale băncilor 100%
Valori medii pt credite 62" - 95% 72% 28% - 65% 53%
ipotecare acordate in Trim
Valori medii pt total 60%- 85% 69% 30% - 55% 47%
credite ipotecare
Sursa: www.bnro.ro

Pe de altă parte, termenii creditării asociaţi costurilor (rata de dobândă şi costurile

suplimentare) au devenit mai restrictivi începând cu ultimul trimestru al anului 2007,
posibil ca urmare a creşterii costurilor de finanţare ale băncilor.
Evoluţia cererii de credite ipotecare şi preţurile locuinţelor. Cererea a crescut şi în
trimestrul I 2008, însă nu în aceeaşi măsură ca în trimestrul IV 2007 sau comparativ
cu aşteptările. Expectaţiile privind dinamica cererii sunt pozitive în continuare, dar mai
temperate, în zona euro, evoluţia cererii ipotecare nete în trimestrul I 2008 diferă
fundamental faţă de cazul României, dinamica acesteia fiind semnificativ negativă.
Aprecierile băncilor din România privind preţul locuinţelor indică o continuare a creşterii
preţurilor, însă aşteptările asupra evoluţiilor din trimestrul II 2008 sunt mai puţin
exuberante, ceea ce ar justifica tendinţa aşteptată de înăsprire a standardelor de creditare
ipotecară.
Aspecte specifice creditului de consum. Ca şi în cazul creditului ipotecar, termenii
creditului de consum asociaţi costurilor s-au înăsprit în trimestrul I 2008, în special prin
creşterea altor cheltuielilor decât dobânzile. Relaxarea unor termeni de creditare a
consumului s-a concretizat în acceptarea unui grad de îndatorare mai mare, a unui
avans mai mic şi a unor scadenţe mai mari.
Cererea netă de credite de consum a crescut în trimestrul I 2008, comparativ cu reducerea
înregistrată în trimestrul IV 2007. Cererea netă de credite de consum a fost superioară
celei înregistrate de creditul ipotecar. De altfel, dominanta creditului către populaţie
47
rămâne în proporţie covârşitoare creditul de consum. Dintre tipurile de credite acordate
populaţiei, cererea pentru cardurile de credit a cunoscut cea importantă creştere în
trimestrul I 2008. Aşteptările privind dinamica cererii de credit de consum în trimestrul II
2008 rămân pozitive, dar mai puţin optimiste faţă de cele asociate creditului ipotecar.

Bibliografie
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Constantin Floricel: Riscurile Bancare, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1999
Berea O. Aurel, Berea A. Octavian: Orientări în activitatea bancară contemporană,
Editura Expert, Bucureşti 1999.
Dănilă Nicolae, Berea Aurel Octavian: Managementul Bancar -fundamente şi orientări.
Editura Economică, Bucureşti, 2000
Dedu Vasile: Gestiune bancară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
Diaconescu Mariana: Bănci. Sisteme de Plăţi. Riscuri, Editura Economică, Bucureşti,
1999
Isărescu C. Mugur: Reflecţii economice, Editura Expert, Bucureşti 2001.
Niţu Ion: Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2000
Opriţescu Marin, Popescu Jenica, Spulbăr Cristi Marcel: Monedă şi credit, Editura
Universitaria, Craiova, 2002.
Roxin Luminiţa: Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,
1997
Spulbăr Cristi: Optimizarea managementului bancar, Editura Universitaria, Craiova, 1999
Spulbăr Cristi: Management bancar, Editura Sitech, Craiova, 2003
Spulbăr Cristi şi colab.: Sisteme Bancare Comparate, Editura Sitech, Craiova, 2003
Spulbăr Cristi: Instrumente financiare derivate, Editura Universitaria, Craiova, 2006
Spulbăr Cristi: The Management of Banking Risk - The Romaniam Experience, The 30-
th Annual Congress of the American Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA),
The
Academy of Economic Studies of Moldova, July 5-10, 2005
Spulbăr Cristi: Development ofretail banking versus credit risk, Competitiveness And
Stability In The Knowledge-Based Economy. International Conference October 20-21,
2006
Craiova, România
Stoica Maricica: Managementul bancar, Editura Economică, Bucureşti, 1999
Institutul Bancar Român: Management bancar, voi. I şi II, 2004
Institutul Bancar Român: Instituţii şi activităţi financiar bancare, 2006
Raport anual - Banca Naţională a României, 2000-2006
Creditul neguvernamental în România: perspective şi implicaţii, Caiete de studii nr. 15,
Banca Naţională a României, februarie 2006
Evoluţia sistemului bancar românesc, Banca Naţională a României, iunie 2006
Raport anual-Banca Comercială Română, 1999-2005
Anale - Banca Comercială Română, seria V, VI 2000-2003
Colecţia Revistei Capital, 2000-2008
Colecţia Revistei Piaţa Financiară, 2001-2008
www.bnro.ro
www.zf.ro
www.wall-street.ro

48