Nume : Raicea Elena-Georgeta

Clasa : a XII- H

Platon - Bibliografie

Platon (427-347 ). Numele adevarat a lui Platon este Aristokeles. A fost numit
Platon datotita chipului sau viguros.
Descendent dintr-o familie nobila - dupa mama inrudit cu Solon si dupa tata
din neamul regesc al codrizilor Platon primeste o educatie aleasa. In tinerete s-a
ocupat de poezie si pictura. La varsta de 20 de ani, venind sa participe la un concurs
de poezie l-a intalnit si l-a ascultat pe Socrate. Puternic impresionat de intelepciunea
acestuia, el se dezice pentru totdeauna de poezie, devine elevul lui Socrate si nu l-a
mai parasit pana la moartea acestuia in anul 399. Zguduit adanc de moartea iubitului
sau invatator, Platon pleaca intr-un sir de calatorii.
Platon se refugiaza o vreme la Megara, unde se bucura de prezenta lui Euclid,
un alt elev al mentorului sau. A intreprins, apoi, mai multe calatorii la Siracuza, in
Sicilia, in vederea aplicarii acolo a reformelor politice propuse de catre el, prin asa
numite constitutii.
Convingerea care l-a insotit toata viata, a fost aceea ca actiunea politica,
respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoastere profunda,
adica pe filosofia autentica. Din aceasta perspectiva trebuie interpretata maxima sa
politica: ori filosofii ar trebui sa fie regi, ori regii sa devina filosofi.
Prima mare calatorie in afara Greciei Mici, intreprinsa in mod cert, este
realizata de catre Platon la varsta de 40 de ani in Italia de Sud (Sicilia), numita in
acea vreme Grecia Mare. Cu acest prilej i-a cunoscut direct pe unii pitagoreici,
precum Archytas din Taren, care preda aici. La curtea din Siracuza a tiranului
Dionysos cel Batran l-a cunoscut si pe Dio, cumnatul acestuia, pe care a incercat sa-l
castige pentru ideile sale de forma politica.
De acest episod al vietii lui Platon se leaga una dintre putinile traditii
indoielnicie referitoare la biografia sa: se spune ca Dionysos cel Batran l-a vandut pe
Platon ca sclav in Egina, deoarece ii considera suparatoare prezenta in Siracuza.
Prietinii ar fi fost aceia care l-ar fi cumparat si eliberat din sclavie, dar acest lucru nu
a putut sa impedice ca dezamagirea lui Platon sa fie foarte mare.
Multi comentatori ai biografiei sale considera ca, desi exista multe indoieli
legate de veridicitatea acestei intamplari, ea ar putea axplica, totusi hotararea lui
Platon de a se retrage din politica si de a deschide o scoala filosofica in Atena,
celebra Academie.
Numele scolii sale a provenit de la piata dedicata lui Heros Akademus, aflata
in apropiere. Organizarea scolii se aseamana oarecum cu cea a societatilor
pitagoreice, fiind bazata pe principiul ierarhiei. Activitatea sa in cadrul academiei nu
a insemnat, insa, pentru Platon, o retragere definitiva din politica. Se pare ca unul
dintre obiectivele cele mai importante ale scolii sale, care va functiona aproape 1000
de ani, a fost acela de a contribui la pregatirea politica a celor care urmau sa poarte
raspunderea treburilor publice. Se spune ca pe frontonul Academiei erau trecute
cuvintele: "Cine nu e geometru nu poate intra aici". Nici acest lucru nu poate fi
2

certificat in mod absolut; este sigur, insa, ca matematica (geometria) a jucat un rol
deosebit atat in structurarea planurilor de studii in Academie, cat si-n fundamentarea
teoriei metafizice a lui Platon.
Academia lui Platon va functiona pana in anul 529 e.n., cand imparatul
Iustinian a emis ordinul de inchidere, nu atit din motive ideologice - crestinismul
devenise de mult timp religie oficiala in imperiu -, cat, se pare, din dorinta de a-si
insusi averea considerabila a acestui asezamant cultural.
Momentul inchiderii scolii este considerat a reprezenta linia de separare clara
intre platonismul pagan si cel crestin.
Platon intreprinde o a doua mare calatorie in Sicilia la varsta de peste 60 de
ani, in timpul domniei lui Dionysos cel Tanar, urmasul celui Batran. Acualul tiran
parea sa fie extrem de interesat de filosofie si de introducerea unor reforme politice
in statul sau.
Probabil ca Platon a fost deosebit atras de perspectiva de a putea pune in
practica teoria sa despre constitutia unui stat ideal. Dar si de aceasta data, desi s-a
dedicat cu toata fiinta acestui proiect, actiunea sa este sortita esecului, intrucat Platon
este suspectat ca pregateste o rasturnare a puterii. Platon intreprinde ultima calatorie
in Italia de sud peste 4 ani. Esecul definitiv al proiectului sau de a pune in practica
teoria sa despre stat il determina sa se dedice pana la moarte doar treburilor din
cadrul Academiei.
Platon s-a stins din viata in anul 347, la varsta de 80 de ani.
Cum s-a format filosofia lui Platon?
Filosofia lui Platon n-a aparut pe teren gol, i-si trage seva din marile curente
ale ideii ce se manifesta n spiritualitatea Greciei. Dupa cum arata studiul, Platon
este cunoscut lui Heraclit, a eliatilor, pitagoricenilor si lui Socrate ntrucat i-a fost si
elev.
Diogenes Laertios ne precizeaza ca Platon a mbinat doctrinele lui Heraclit,
Socrate si Pitagoricienilor. Filosofia lui Platon nu este o suma a ideilor de pana
atunci, nu este o sinteza a marilor filosofi pentru ca Platon n-a fost egiptean, iar
filosofia lui nu poate fi explicata numai prin traditie.
n secolul XIX Platon este cel mai mare nume a filosofiei. Se considera ca
platonismul este o prelungire a institutiilor anterioare este o creatie neintrerupta si
dramatica. Majoritatea scrierilor se prezint sub forma unor dialoguri, un gen literar
care a crescut din metoda Maieutica a lui Socrate. A scris 28 29 de dialoguri. n
afara de acestea a scris multe scrisori si alte scrieri.

De ce Platon a optat pentru forma de dialog ?

Exista 2 motive :
- era un mare admirator al dramei si a vazut in dialog o forma dramatica de
expunere pedagogica a filosofiei sale
- el a vazut in dialog posibilitatea de a ajunge la adevar pentru ca unul aduce
niste argumente iar celalalt le rastoarna.
De-a lungul istoriei s-a facut ncercarea de a clasifica dialogurile. Criteriul
acceptat este criteriul varstei pe care o avea filosoful cand a scris. Dialogurile se
impart in :
1.dialoguri de tinerete:
- Hipias minor despre minciuna
- Albiciade despre natura omului
- Aprarea lui Socrate la noi n tara Apolofia lui Socrate
- Euthipyron despre evlavie
- Lisis despre prietenie
- Menon despre virtute
2.dialoguri de maturitate
- Symposion - banchetul
- Phaidon despre suflet
- Phaidros despre dragoste
- Republica - statul
3.dialoguri de batranete
- Parmenides
- Timaios
- Legile
- Sofistul.
Personificarile din dialoguri sunt oamenii si filosofii contemporani cu el sau
filosofii care au trait nainte, dar in aproape toate dialogurile nu lipseste ca persoana
Socrate. In filosofie Platon merge pe urma vietii grecesti (Heraclit, Pitagora,
Parmenides). In acelasi timp el prelucreaza natura, religia, mituri stravechi, cu
ajutorul crora i-si argumenteaza unele idei. La nceput foloseste ideile lui Socrate
dar trece repede la o constructie proprie.
Dialogul Euthiphron e cel prin care se desparte de Socrate. De la Socrate a
preluat tehnica dialogurilor si predilectia pentru morala.Sub titlurile dialogurilor de
tinerete ne arata dimensiunea morala. In dialogul Euthfron el incepe sa vorbeasc de
filosofia unei esente pure .Oare pietatea nu e in orice mprejurare asemeni siesi la
fel si impietatea nu e asemeni siesi avand mereu acelasi chip.Datorita unui caracter
unic faptele nelegioase sunt nelegi, iar cele pioase sunt pioase.Raspunsul la aceast
ntrebare este dat de Platon prefigurand expresia viitoarei sale doctrine a ideilor sau
formelor. Observand ca faptele pioase au un caracter unic, acest caracter consta n
4

aceea ca atat unele cat si celelalte duc la ideea in sine. In Menon Platon contureaza
mai bine cele 2 planuri ale filosofiei :
1.pe de o parte este filosofia ideilor n sine
2.pe de alta parte sunt lucrurile sensibile pe care le percepem direct.
Prin urmare la Platon exist 2 planuri :
A.planul inteligibilului format din ideea n sine (forme), sau esente,
prototipuri.
B.Planul sensibilului format din lucrurile percepute direct prin intermediul
organelor de simt.
Intre aceste doua planuri Platon spune ca filosofia are un scop si anume
raportul de participare, in sensul ca lucrurile participa la ideea de sine n lucru.
In cele 2 planuri Platon vrea sa arate capacitatea omului de abstractizare, de a
gandi universalul. In acelasi timp el arata ca la baza filosofiei sta un principiu
ntemeietor si anume ideea in sine.
In dialogul Symposion gasim prima definitie a ideei in sine (forma). Este
adevarat ca Platon se refera la ideea in sine de frumos dar daca lasam la o parte
termenul frumos avem o definitie a ideii in sine.
E vorba de acel frumos catre care se ndreptau mai nainte toate straduintele
noastre un frumos ce traieste de-a pururea, ce nu se naste si piere, nu creste si nu
scade, ce nu e in sfera dintre privinta si frumos, ce nu se nfatiseaza cu fata sau cu
alte ntruchipari trupesti, frumos ce nu-i cu stiinta, ce nu salasluieste in alta fiinta,
pururea identic n sine, ca fiind de un singur chip frumos in care se mpartaseste tot
ce-i frumos, fara ca prin aparenta obiectul sa se micsoreze ori sa indure o cat de mica
stirbire.
Din acest fragment reiese ca ideea in sine nu este altceva decat universalul n
sine, reiese ca ideea in sine este modelul antologic al tuturor lucrurilor sensibile,
rezultand deci ca toate lucrurile din ordinea fizica a filosofiei sunt adica exista. Cu
privire la conceptul de participare Platon spune ca lucrurile sensibile participa la
ideea in sine de lucru. Acest concept chiar Platon il va supune unei critice sensibile
in dialogurile de batranete.
Dialogul Phideon este cel mai filosofic, mai profund. La prima vedere ni se
pare ca Platon vorbeste despre nemurirea sufletului. In realitate el ncearca sa
legitimeze existenta inteligibilului, regimul de a fi al lucrurilor.
Platon spune ca sufletul este nemuritor, foloseste rationamente. Este o esenta
pura, sufletul se ntoarce, se ntruchipeaz in alt om. Din acest circuit rezulta ca
exista o lume a esentelor pure, o lume in sine si dovada o face sufletul prin teza
reamintirii. Sufletele vin dintr-o lume diferita de cea a corpurilor si trebuie sa se
ntoarca acolo, deci exista o lume in sine. Daca ne reamintim acum ceva nseamna ca
sufletul nostru a existat intr-un fel mai inainte de a fi aparut intr-o intruchipare
omeneasca. (ex. vazand lemne, pietre si alte lucruri egale in suflet, rasare ideea
5

egalului in sine care este altceva decat lemnul, piatra si celelalte lucruri.Asta
nseamna ca sufletul i-si aminteste de ceea ce a vazut in alta lume.)
Platon precizeaza ca in mintea noastra apare armonia in sine si nu lucrurile
armonioase, pentru ca ne reamintim de esentele pure pe care le-a contemplat
sufletul.
Platon in dialogul Phiton si alte dialoguri ne prezinta o viziune asupra lumii,
numai ca isi da seama ca lucrurile participa la ideea in sine, ca lucrurile sunt altfel
decat ideile. Ideile sunt vesnice iar lucrurile trecatoare, lucrurile nu sunt identice cu
sine, lucrurile sunt compuse, cunosc miscarea, prin urmare lumea lucrurilor sensibile
este aprecierea ideilor in sine. Incep astfel marile interogative platoniene. Platon
traieste o drama cand isi vede opera realizata dar pusa sub semnul ntrebarii. El isi
critica sistemul filosofic, este sever cu el.
Filosofia lui Platon s-a facut cu fiecare dialog. Platon avanseaza ipoteze, da
raspunsuri, argumenteaza, verifica argumentele si asa cu fiecare dialog se creeaza
filosofia sa. Platon incepe sa se intrebe cum participa lucrurile la ideea in sine, daca
ideile sunt localizate, lucrul copiaza ideea de sine, se intreab daca lucrurile participa
si reproduc formele. Aceste indoieli sunt problemele care le ridica in fata filosofiei
cu care a ajuns la o aforie. Aceasta intrebare face filosofia lui Platon autentica, sa fie
prezenta in toate scolile de filosofie contemporana.
Ideea scolii politice in Republica : este vorba de felul in care trebuie
organizata si condusa societatea. Punctul de plecare al unei organizari este dupa
Platon natiunea, intemeiata pe principiul dreptatii. Platon considera ca formele de
stat din timpul sau nu sunt bune si propune crearea unui stat ideal. Acesta poate fi
initiat chiar de un singur om cu conditia ca acesta s mediteze cat mai rational
asupra principiului ce trebuie sa stea la baza. Initiatorul nu poate fi decat un filosof,
iar acesta nu poate proveni decat din randurile aristocratiei.
Oamenii sunt inegali de la natura, unii sunt dotati de natura cu nsusiri psihice
superioare altii sunt inferiori.
Bulbul celor ce muncesc se caracterizeaza prin vulgaritatea dorintelor, felul
greoi de a gndi, saracie spirituala si morala. In concluzie Platon cu filosofia sa
reprezinta un moment extrem de important net superior fata de filosofiile anterioare.
Prin filosofia lui se dovedeste capacitatea de abstractizare si posibilitatea omului de
a gandi universal, de a exprima concepte si idei, se degaja ndemnul ca omul trebuie
sa aspire catre o lume a realitatii supreme. A ramas ndemnul pentru posteritate de a
se ridica prin contemplarea sufletului, la contemplarea ideilor externe, ca omul sa-si
indrepte conduita sa pe calea intelepciunii. Prin aceste indemnuri filosofia lui Platon
este actuala, nedogmatica prin faptul ca el singur revine la ce a sustinut inainte.