FACULTATEA DE ECONOMIE

MASTER: M.E.F.E – Anul I

PROIECT LA DISCIPLINA:
STRATEGII DE MARKETING FINANCIAR BANCAR

TEMA:
DISTRIBUȚIA PRODUSELOR SI SERVICIILOR
FINANCIAR-BANCARE.
STUDIU DE CAZ:
Impactul Covid-19 asupra sistemului bancar

Coordonator științific:
Masterand:

2021

1
 DISTRIBUȚIA PRODUSELOR SI SERVICIILOR
FINANCIAR-BANCARE.
STUDIU DE CAZ:
Impactul Covid-19 asupra sistemului bancar

Politica de distribuţie1
Prin caracteristicile lor, serviciile influenţează şi sunt la rândul lor influenţate
de procesul de distribuţie. Ca răspuns la cerinţele consumatorului şi pentru a fi cât
mai flexibile, majoritatea companiilor prestatoare de servicii au în oferta lor
modalităţi de distribuţie variate, cum ar fi: livrarea serviciului la sediul companiei
sau al consumatorului, prin intermediari sau prin canale de distribuţie electronice.
Particularităţile distribuţiei în sectorul financiar-bancar
Reţeaua clasică de distribuţie cuprinde: sucursalele băncii, intermediarii
(consultanţii) financiari şi forţele (personalul) de vânzare (directă).
În condiţiile în care produsele bancare nu sunt tangibile, sucursalele
constituie unele dintre cele câteva puncte tangibile, prin care clientul poate face
asocierea cu produsele instituţiei. O dată situate în locuri de interes public, ele au
devenit platforme optime pentru vânzarea serviciilor destinate populaţiei şi un
important mijloc de comunicare cu clienţii. Ambientul sucursalelor bancare a
căpătat astfel o importanţă deosebită, iar obiectivul activităţilor recente de cercetare
l-a constituit identificarea rolului său în catalizarea afacerilor.
Ambientul trebuie înţeles ca fiind rezultatul întregi filosofii, având ca scop
constituirea şi individualizarea informaţiei de natură estetică, emoţională şi
funcţională. El este un concept care înglobează arhitectura clădirii, decoraţia
interioară, organizarea ergonomică, parametrii fizici precum calitatea aerului,
nivelul şi natura sunetelor, sursa şi intensitatea luminii, dar şi modul de operare a
spaţiilor respective (curăţenia, fluenţa traficului în interiorul clădirii, fiabilitatea
sistemelor).

1
NOTE DE CURS - Strategii de marketing financiar-bancar, Lector univ. dr. Doina GURIȚĂ, 2018-2019

2
 În prezent se apreciază că ambientul şi amplasamentul sucursalei pot
influenţa determinant eficienţa afacerii bancare prin următoarele aspecte:
 iniţial, atragerea vizuală a clienţilor către instituţie;
 comunicarea imaginilor dorite legate de corporaţie şi de produsele sale,
diferenţiindu-le astfel de cele ale altor instituţii;
 crearea celui mai bun echilibru între diferitele funcţii ale sucursalei (operaţii
de cont, acordări de credite, emitere de carduri, iniţieri de afaceri);
 vânzarea efectivă, promovarea şi reclama făcute produselor şi serviciilor,
dar şi instituţiei;
 încurajarea clientului de a privi cu atenţie în jur şi de a maximiza eficienţe
timpului petrecut în sucursală, atât prin volumul de informaţii obţinut, cât şi prin
activitatea desfăşurată în incinta băncii;
 susţinerea campaniilor promoţionale prin mass-media. Imaginile, siglele şi
sloganurile din presă, radio, TV se regăsesc în spaţiul destinat publicului şi în
zonele exterioare;
 asigurarea unui climat eficient din punct de vedere ergonomic şi acordarea
unui timp şi spaţiu mai mare personalului bancar pentru activităţile orientate spre
vânzare;
 facilitatea unei distribuţii eficiente şi de calitate a serviciilor;
 dezvoltarea relaţiilor client-personal;
 satisfacerea atât a personalului, cât şi a clienţilor din punct de vedere
estetic, emoţional şi funcţional;
 facilitatea oricărei modificări sau remodelări viitoare a ambientului;
 furnizarea unui mediu de viaţă plăcut;
 prevenirea jafului şi fraudei şi crearea încrederii personalului şi clienţilor în
siguranţa şi securitatea proprie.
Schimbările în funcţiile sucursalei au eliberat o parte considerabilă a spaţiului
clădirii, ca urmare a concentrării şi centralizării unor funcţii de suport (informatică,
contabilitate, analiză de credite). Atât sediul sucursalei, cât şi personalul rămas în

3
cadrul acesteia au fost reorientate de la activităţile de bază de gestiune a conturilor
către funcţii destinate deservirii publicului, obiectivele fiind atragerea clienţilor,
vânzarea produselor şi satisfacerea clienţilor consumatorilor. În acest scop au fost
încorporate tehnici de comercializare cu amănuntul, pentru a satisface cât mai bine
cerinţele utilizatorilor, a maximiza oportunităţile de vânzare şi a minimiza costurile
curente şi de întreţinere.
Băncile au adoptat în trecut o atitudine pasivă în ceea ce priveşte vânzarea.
Fiecare bancă şi-a dezvoltat şi-a dezvoltat propria gamă de servicii şi a aşteptat ca
potenţialii clienţi să remarce avantajele acestora. Astăzi toate băncile trebuie să aibă
şi o abordare activă în ceea ce priveşte vânzarea produselor şi serviciilor financiar-
bancare. De fapt, personalul băncii trebuie să devină prin extensie agenţi pentru
vânzarea serviciilor financiar-bancare.
Personalul din departamente joacă un rol hotărâtor şi numeroase bănci au
vânzări telefonice şi echipe directe de vânzare. O dată cu intensitatea concurenţei în
sectorul bancar trebuie să fie pregătite să vândă clienţilor serviciile lor.
În multe organizaţii, departamentul de vânzare este în mod obişnuit un
colectiv al departamentului de marketing. În mod tradiţional pretutindeni în
Occident s-a adoptat o atitudine pasivă referitoare la vânzări (în sectorul bancar).
Acelaşi lucru s-a petrecut în România, existând şi acum persoane care consideră că
sunt consilieri financiari, iar nu vânzători, persoane care văd „vânzarea” ca pe o
degradare a statutului lor.
În ultimii ani băncile şi-au schimbat strategia referitoare la vânzare şi
personalul a trebuit să-şi modifice atitudinea. Multe bănci din ţările dezvoltate şi-au
pregătit personalul existent pentru vânzare, diminuând în acelaşi timp importanţa
altor compartimente. Personalul are roluri diferite, dar cei mai mulţi dintre salariaţi
trebuie să fie capabili să vândă serviciile băncii lor.
Echipa de vânzări a unei bănci occidentale constă în personalul specializat
dintr-un anumit compartiment, precum şi în personal din afara compartimentului

4
respectiv, cu roluri specifice de vânzare. Personalul specializat al compartimentului
de vânzări trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:
 să cunoască bine gama serviciilor oferite de bancă;
 să ştie care sunt limitele atribuţiilor şi competenţelor sale în orice proces de
negociere. La unele servicii există constrângeri reglementate; acestea trebuie aduse
la cunoştinţa personalului. Alte servicii, cum ar fi creditele, pot necesita un anumit
grad de discreţie, personalul fiind obligat să respecte această condiţie;
 să se simtă ca un membru respectat al organizaţiei şi să fie motivat
corespunzător.
În relaţia cu clientul, persoana care se ocupă de vânzări trebuie să fie
consultant, negociator, vânzător şi coordonator.
Consultantul. Clienţii nu cumpără serviciile, ci beneficiile pe care le pot avea
de pe urma acestor servicii. De aceea, în interiorul băncii, rolul persoanei care se
ocupă de vânzări este să-l sfătuiască pe client despre beneficiile serviciului care îi
poate satisface nevoile specifice. Nevoile clientului în cadrul serviciilor financiar-
bancare sunt de obicei mai complexe decât cele legate de vânzarea celorlalte
produse şi, în consecinţă, vânzătorul trebuie să demonstreze că este un consultant
profesionist.
Negociatorul. Negocierea se produce în momentul în care apar discuţii între
vânzător şi client cu scopul de a-şi atinge reciproc obiectivele. Negocierea are loc de
obicei pe teme cum ar fi preţul sau condiţiile contractuale. Multe servicii bancare au
preţuri standard, care de regulă nu sunt negociabile. Facilităţile de creditare sunt
negociabile în ceea ce priveşte rata dobânzii sau termenul de acordare a creditului.
Vânzătorul diferă de consultant, acesta fiind cel care încheie în mod obişnuit
vânzarea. Există mai multe tehnici pentru încheierea unei vânzări, de exemplu
tratarea obiecţiilor clientului.
Coordonatorul. După ce vânzarea a fost perfectată, se obişnuieşte ca
vânzătorul (având rolul de coordonator) să transmită informaţia către persoanele

5
importante din organizaţie în vederea procesării. Această chestiune este importantă
şi poate afecta viitoarele relaţii cu clientul dacă apar probleme.
Încheierea vânzării îl determină pe client să procedeze la preluarea
serviciului. Acest lucru este considerat, de către cea mai mare parte a persoanelor,
ca fiind lucrul cel mai greu de realizat şi este de fapt dovedit că peste 80% din
vânzări nu s-au încheiat deoarece vânzătorul nu a agreat tranzacţia.
Ca element al mixului de marketing, vânzarea este eficientă pentru realizarea
obiectivelor de marketing. Persoana care se ocupă de vânzări colectează informaţii
privind cerinţele uzuale pentru serviciile solicitate de clienţi şi prezintă acestora
altele noi. Directorii de vânzări trebuie să recruteze persoane corespunzătoare, să
adopte sisteme de recompensare financiară şi nefinanciară adecvate, să asigure o
instruire corectă şi să menţină personalul motivat.

Canale de comunicaţii electronice

Dezvoltarea tehnologiei a avut un impact puternic asupra livrării serviciilor
financiare, cele mai utilizate sisteme de distribuţie electronică fiind următoarele:
 cardurile (de debit, de credit);
 instrumentele computerizate (ATM – urile);
 sistemul bancar electronic, care plasează consumatorul în mod virtual în
cadrul băncii (internet banking, telephone banking, mobile banking).

Canalele de comunicaţii electronice sunt singura modalitate de distribuţie a

serviciilor care nu necesită relaţii interumane directe. Ceea ce este întotdeauna
necesar sunt un serviciu preproiectat şi o modalitate electronică pentru a-l livra.
Serviciile bancare electronice reprezintă serviciile bancare care pot fi puse
la dispoziţia persoanelor fizice şi a companiilor de către o bancă prin mijloace
electronice sau parţial electronice, în general, prin intermediul unui telefon fix sau
mobil, dar şi prin Internet. Aceste servicii permit administrarea totală sau parţială a
unui cont bancar, efectuată de deţinătorul contului, contul putând fi curent, la

6
termen sau de card, fără a mai fi necesară deplasarea deţinătorului de cont la ghişeul
băncii. Serviciile bancare electronice oferă acces la diverse informaţii de cont şi
financiar-bancare, în general, şi pot permite efectuarea de transferuri de fonduri şi
plăţi din cont. Deţinătorii de conturi pot avea acces la servicii dacă se înregistrează
la bancă în acest scop şi primesc, după acceptarea înregistrării, o modalitate de
identificare unică (nume, parolă, PIN, expresii de control, dispozitiv special etc.),
care să le permită o utilizare sigură a serviciilor.
În general, electronic banking reprezintă, practic, un fel de „umbrelă" care
acoperă întregul proces prin care un client poate să realizeze tranzacţii bancare pe
cale electronică, fără a fi nevoie să-şi viziteze banca. Următorii termeni se referă la
o formă sau alta de e-banking: calculatorul personal (PC banking), utilizarea
Internetului (Internet banking), banca virtuală (virtual banking), servicii bancare on-
line, servicii bancare la domiciliu (home banking), servicii bancare la distanţă
(remote electronic banking) şi telefonul. Cele mai utilizate servicii bancare
electronice sunt: computerul personal (PC banking), Internet banking sau serviciile
bancare on-line. Termenii care descriu diferitele tipuri de servicii bancare
electronice sunt, adesea, utilizaţi concomitent.
PC banking reprezintă o formă de servicii bancare on-line care oferă clienţilor
posibilitatea de a executa tranzacţii bancare de pe un calculator via un modem, în
acest caz, banca oferă clientului în proprietate un software financiar care îi permite
acestuia să realizeze tranzacţii financiare prin propriul său calculator, de acasă. În
mod curent, multe bănci oferă sisteme de PC banking care permit clienţilor să
obţină extrase de cont cu soldurile conturilor, note de plată şi transferuri de fonduri
între conturi.
Internet banking, denumit uneori serviciu bancar on-line, reprezintă o formă
mai avansată de PC banking. Internet banking utilizează Internetul drept canal de
distribuţie prin care se dirijează activitatea bancară, de exemplu pentru transferarea
fondurilor, plata facturilor, vizualizarea soldurilor conturilor de economii, plata
ipotecilor şi cumpărarea instrumentelor financiare şi a certificatelor de depozit.

7
Serviciile bancare de Internet sunt cunoscute ca fiind servicii virtuale interactive sau
web-banks (web-siturile băncilor). În prezent, multe bănci şi-au realizat reclamă
publicitară – la început sub forma unor web-situri cu informaţii, apoi web-situri
interactive şi, ulterior, web-situri tranzacţionale. Totuşi, există un număr de bănci
care nu şi-au oferit încă serviciile bancare de tranzacţionare prin Internet. Acestea
şi-au anunţat clienţii însă că vor oferi în viitor astfel de activităţi bancare.
Web-ul şi comerţul electronic schimbă relaţiile tradiţionale dintre consumator
şi companie. Avantajele canalelor de comunicaţii electronice sunt următoarele:
 livrare constantă pe parcursul transmiterii (distribuţiei) pentru serviciile
standard. Canalele electronice, cum ar fi televiziunea şi telecomunicaţiile, nu
modifică serviciul, aşa cum o pot face canalele de distribuţie personale. Canalele
electronice nu „interferează‖ serviciul, ci îl execută conform indicaţiilor.
 costurile scăzute. Canalele de comunicaţii electronice oferă noi modalităţi
de distribuţie. Unii specialişti şi chiar manageri susţin că vânzările personale au o
forţă de penetrare mai mare şi, pe termen mai lung, sunt mai eficiente. Cu toate
acestea canalele interactive – posibile şi viabile cel puţin pentru serviciile
comerciale – oferă din ce în ce mai multă credibilitate, având capacitatea de a
„comunica‖ cu fiecare client;
 accesibilitatea mai mare a consumatorilor la serviciile companiei. Prin
canale electronice, consumatorii au posibilitatea să apeleze la serviciile companiei
când şi unde doresc. Dacă, utilizând alţi intermediari, consumatorii trebuie să se
adapteze locului şi orarului de funcţionare a acestora, canalele electronice sunt
disponibile 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. De asemenea, compania, prin
canalele electronice permite accesul unui număr mai mare de consumatori decât ar
presupune relaţia cu personalul firmei;
 reţea de distribuţie mai largă. Distribuţia electronică nu numai că permite
prestatorului de servicii interacţiunea cu mai mulţi consumatori, dar permite şi
contactul cu un număr mai mare de intermediari. Costurile şi efortul cu selecţionare

8
şi motivarea distribuitorilor sunt mai mari decât reaşezarea aceloraşi activităţi prin
canalele electronice;
 posibilităţi mai largi de alegere pentru consumatori. Consumatorii au
posibilitatea de a combina mai multe variante, „construind‖ un serviciu final ideal
pentru necesităţile lor;
 răspunsul rapid din partea consumatorului constituie unul dintre cele mai
importante avantaje ale comerţului electronic. Companiile pot afla cu rapiditate
părerea consumatorilor în sondaje. Cu un răspuns rapid din partea clienţilor,
compania se poate adapta cu mai multă uşurinţă necesităţilor acestora.

Probleme legate de distribuţia serviciilor prin canale electronice sunt

următoarele:
 consumatorii sunt activi, deci trebuie atraşi. Canalele tradiţionale de
promovare, cum ar fi revistele, televiziunea, radioul, consideră consumatorul un
receptor pasiv al mesajului. Când consumatorul citeşte ziarul sau urmăreşte un
program la televizor, abia dacă observă anunţul publicitar. Utilizarea web-ului este
diferită. Consumatorii vor să cunoască anumite produse şi servicii „în felul lor‖;
 control redus al mediului de comunicaţii electronic. Pe măsură ce reţeaua
de calculatoare şi lucrul pe Internet au devenit accesibile, au apărut şi pagini
controversate, care au un efect negativ asupra consumatorilor.
 intensificarea concurenţei prin intermediul preţurilor. Una dintre
principalele deosebiri dintre produse şi servicii este dificultatea comparării
caracteristicilor şi preţurilor serviciilor între ele. Comunicaţiile prin Internet oferă
consumatorilor posibilitatea să „liciteze‖ preţurile pentru servicii, şi prin aceasta să
mărească concurenţa între companii;
 posibilităţi reduse de comunicare între consumatori în cazul serviciilor
electronice foarte standardizate. De exemplu, în cazul învăţământului la distanţă,
transmiterea cursurilor prin posturi de televiziune sau casete video reduce
posibilitatea învăţământului interactiv;

9
  schimbări în comportamentul consumatorilor. Când cumpără un serviciu
prin intermediul Internetului, consumatorul se comportă altfel decât în cazul când
acţionează acelaşi serviciu de la un angajat al firmei. Din acest motiv se impun
schimbări în modul de culegere a informaţiei, în prestarea anumitor activităţi ale
serviciului, în acceptarea unor niveluri diferite ale calităţii. Schimbarea
comportamentului este însă dificilă chiar şi în cazul în care consumatorii doresc
aceste schimbări, şi aceasta datorită „tiparelor‖ cu care s-au obişnuit în trecut.

Schimbarea informaţiei, mai ales a celei financiare, este una dintre

problemele cu care se confruntă utilizatorii de Internet. Mulţi consumatori ezită
momentul în care trebuie să-şi menţioneze numărul cărţii de credit pe Web sau
Internet, iar unele companii nici nu acceptă comenzi prin cărţi de credit, tocmai din
cauza problemelor care pot apărea în siguranţa tranzacţiilor.

STUDIU DE CAZ
Impactul Covid-19 asupra sistemului bancar

Scăderea valorii de piață a băncilor comerciale, a profitabilității, a volumului

activelor și diminuarea valorii portofoliilor de titluri de stat deținute de băncile
comerciale sunt câteva dintre efectele pandemiei de coronavirus constatate de BNR.
Expunerea sistemului bancar românesc pe sectoarele economice afectate puternic de
Covid 19 este de 20% dar expunerea poate crește până la 65%, în funcție de
momentul în care sectoarele afectate își reiau activitatea2.
Într-o analiză comparativă a efectelor generate de pandemia de gripă
spaniolă, singura epidemie comparabilă cu cea generată de Covid 19, Banca
Națională atrage atenția asupra câtorva riscuri importante, unele chiar sistemice,
care ar putea să afecteze sistemul bancar românesc.
Astfel, un prim efect direct cu care băncile comerciale deja s-au confruntat
este scăderea valorii instituțiilor de credit, la nivele similare celor de după criza din
2
www.economica.net

10
2008, când capitalizarea de piață a BRD, de exemplu, a scăzut cu aproximativ 30%,
iar cea a Băncii Transilvania cu 38%. Așa se explică și intreruperea negocierilor de
vânzare cumpărare pentru cele câteva bănci scoase la mezat înainte de pandemie și
pesimismul supraveghetorului șef al BNR că doar o singură tranzacție de va finaliza
în acest an (cel mai probabil Garanti Bank cumpărată de OTP Bank).
BNR subliniază în capitolul special al raportului de stabilitate că apariția
pandemiei de coronavirus a condus la identificarea unui nou risc sistemic provenind
din capacitatea redusă a instituțiilor de credit de a contribui la revenirea economică
pe fondul unei capacități reduse de a susține intermedierea financiară.
Alte efecte se referă la scăderea profitabilității sectorului bancar și în
condițiile în care agențiile de rating au înrăutățit perspectiva un alt efect așteptat
este diminuarea valorii de piață a portofoliului de titluri de stat deținut de instituțiile
de credit.
„Unele dintre efecte s-au resimțit deja la nivelul sectorului bancar, iar
altele este posibil să se materializeze pe termen scurt. În primul rând,
incertitudinile cu privire la perspectivele cadrului economic au condus la
creșterea volatilității surselor de finanțare, în special în intervalul apropiat
datei declarării stării de urgență în România, cu efecte tranzitorii asupra
lichidității bancare”, arată raportul de stabilitate al BNR.

Modificarea percepției investitorilor de pe piețele financiare cu privire la

sănătatea sectorului bancar s-a mișcat în tandem cu celelalte sectoare economice.
„Deși în cazul României, listarea pe piață a mai puțin de 12 la sută dintre instituțiile
de credit (reprezentând însă 43,3 la sută din activele totale) reduce din intensitatea
primului canal de transmisie a șocurilor, la nivel European, evoluțiile ce au marcat
prima perioadă de la declanșarea pandemiei indică corecții importante ale prețurilor
instituțiilor de credit pe piețele financiare, similare situației din 2008, urmate însă de
o anumită stabilizare după adoptarea măsurilor publice”, potrivit BNR.

11
 Sistemul bancar a trecut la o digitalizare intensivă, dar riscurile atacurilor
cibernetice sau dependența de furnizorii de servicii conexe persistă
Rezultatele testării la stres a lichidității desfășurate de BNR au evidențiat
reziliența instituțiilor de credit, subliniind importanța asigurării în această perioadă a
unei lichidități sporite activelor financiare și, în special, titlurilor de stat. În al doilea
rând, măsurile de distanțare socială au condus la diminuarea activității comerciale a
instituțiilor de credit și la modificarea strategiilor de afaceri.
Noul context de funcționare a economiei a accentuat rolul canalelor digitale
în interacțiunea cu clientela și în realizarea funcțiilor operaționale bancare. Aceste
evoluții pot fi importante pentru intensificarea procesului de digitalizare a sectorului
bancar, însă pot genera și vulnerabilități din perspectiva riscului operațional. O serie
de bănci centrale (BCE, Banca Angliei) au formulat recomandări pentru planurile de
continuitate a activității instituțiilor de credit în contextul unor pandemii printre care
și evaluarea și testarea infrastructurii IT în condițiile creșterii regimului de
telemuncă, dar și a provocărilor generate de atacurile cibernetice, identificarea
salariaților și a funcțiilor critice, precum și a dependenței de furnizori de servicii
conexe.
Expunerea băncilor pe sectoarele economice vulnerabile este de la 20%
până la 65%
Totodată, perspectivele economice nefavorabile afectează capacitatea de
rambursare a datoriilor debitorilor, în special în cazul sectoarelor cele mai
vulnerabile la șocul generat de pandemia COVID-19, cu efecte negative asupra
profitabilității (și, implicit, asupra solvabilității), respectiv a lichidității. La nivel
european, așteptările privind profitabilitatea sectorului bancar sunt în scădere, ceea
ce a condus la identificarea unui nou risc sistemic provenind din capacitatea redusă
a instituțiilor de credit de a contribui la revenirea economică pe fondul unei
capacități reduse de a susține intermedierea financiară.
Este de așteptat ca indicatorii specifici evaluării calității activelor să cunoască
o deteriorare în raport cu evoluțiile anterioare,însă magnitudinea deteriorării este

12
condiționată de momentul reluării activității economice. Băncile consideră că, pe
termen scurt, ratele de neperformanță vor rămâne apropiate de cele înregistrate
anterior pandemiei, iar creșterea acestora se va reflecta, cel mai probabil, după
încheierea perioadei de funcționare a moratoriului.
Riscul de credit poate fi important având în vedere că expunerea sectorului
bancar față de sectoarele economice cele mai vulnerabile la acest șoc reprezintă 20
la sută (martie 2020), iar dacă sunt considerate și cele care vor resimți efectele
negative la un nivel mediu, expunerea crește până la circa 65 la sută.
Capacitatea sectorului bancar de a genera profit poate fi semnificativ
influențată de perspectivele de înrăutățire a condițiilor macroeconomice. „Se
așteaptă o reducere a veniturilor operaționale (atât pe canalul veniturilor nete din
dobânzi, cât și pe cel aferent veniturilor din tranzacții), dar și o creștere a costului
riscului. Suplimentar, rigiditatea mai ridicată a cheltuielilor operaționale, cel puțin
pe termen scurt, va influența negativ eficiența operațională și profitabilitatea
instituțiilor de credit”, spune BNR.

Concluzii

Pandemia COVID-19 a produs efecte majore în dezvoltarea promovării

online a produselor și serviciilor bancare, mai ales prin intermediul canalelor social
media, permițând astfel o mai buna relaționare cu clienții și creșterea vânzărilor pe
produse ca internet banking, carduri, aplicații de plată cu telefonul etc.
Totodată a scăzut serios modul de promovare din sucursale, datorită
restricțiilor privind distanțarea socială, clienții reclamând timpul îndelungat de
așteptare pentru a efectua operațiuni în interiorul bancilor.

Pandemia COVID-19 a afectat cel mai mult veniturile și vânzările (55%), iar
39% dintre companii au fost nevoite să își întrerupă temporar activitatea. Chiar și în
13
aceste condiții, 5% dintre companii au raportat o creștere a veniturilor/vânzărilor în
această perioadă.3

37% dintre companii consideră digitalizarea o mare oportunitate a contextului actual.

3
https://www.unicredit.ro/content/dam/cee2020-pws-ro/DocumentePDF/Comunicate-de-presa/Studiu-transformare-
digitala-companii.pdf

14
În ultima perioadă, companiile au început să fie din ce în ce mai prezente în zona digitală, folosindu-se
în special de platformele online și de teleworking

Jumătate dintre companii iau în considerare posibilitatea transformării digitale, considerând că ar

putea obține numeroase avantaje ca urmare a acestei decizii. Corporațiile (73% față de 53% din total)
tind să sprijine mai mult această idee.

15
 Produsele și serviciile bancare precum aplicatii, platforme online, semnături digitale, plăți online,
mobilpay etc., au devenit pe fondul pandemiei, preferate de companii, dezvoltându-se astfel diverse
ramuri de comerț online.

16
 BIBLIOGRAFIE:
NOTE DE CURS - Strategii de marketing financiar-bancar, Lector univ. dr. Doina
GURIȚĂ, 2018-2019

https://www.unicredit.ro/content/dam/cee2020-pws-ro/DocumentePDF/
Comunicate-de-presa/Studiu-transformare-digitala-companii.pdf

www.economica.net

17