Universitatea din Craiova

Facultatea de Litere

Lucrare de Licenţă

Coord. Ştiinţific:

Conf. Univ. Dr. Silvia Pitiriciu Absolvent:

Marica Anda Claudia

Craiova

1
 2010

Universitatea din Craiova

Facultatea de Litere

Lucrare de Licenţă

Senzaţionalul în limbajul tinerilor

Coord. Ştiinţific:

Conf. Univ. Dr. Silvia Pitiriciu Absolvent:

Marica Anda Claudia

2
 Craiova

2010

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………….4

1. Stadiul cercetărilor………………………………………………………….7

2. Metodologie………………………………………………………………...9

3. Anglicismele, procedeu intern sau împrumut?.........................................11

3.1. Definiţie…………………………………………………………………..11

3.2. Denotaţie, conotaţie……………………………………………………....13

3.3. Flexiune, uz……………………………………………………………….14

4. Argoul, O limbă convenţională………………………………................... 25

4.1.Definiţie.Caracteristici..................................................................................25

4.2. Originea cuvintelor argotice........................................................................26

5. Concluzii........................................................................................................38

6. Bibliografie....................................................................................................40

7. Anexa..............................................................................................................43

3
 Introducere

„[...]limba, alegerea şi cursivitatea expresiunii în expunerea vorbită sau scrisă e un

element esenţial, ba chiar un criteriu al culturii [...] şi măsurariul civilizaţiunii unui
popor[...]1”
„Noi nu suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră… Să păstrăm cu demnitate şi
să luptăm, că avem o limbă pe car ne-au lăsat-o ca un mărgăritar scriitorii şi stăpânii
noştri”2.

Tema limbajului a suscitat de-a lungul anilor probleme dezbătute de către

lingvişti. Cuvintele au apărut, în special, în limbajul tinerilor, iar sursa lor este
interpretabilă, fie că sunt producţii proprii, fie că sunt împrumuturi.
Obiectivul acestei lucrări este cerectarea provenienţei acestor cuvinte, termeni de
argou sau anglicisme.
Manifestarea fenomenului de anglicizare şi în ţara noastră se datorează condiţiilor
social-politice actuale, precum şi lărgirii relaţiilor economico-financiare cu lumea
occidentală, cuvintele englezeşti fiind utilizate de specialişti pentru comunicarea şi
informarea în toate domeniile de activitate (unde sunt preferaţi termenii originali), precum
şi de vorbitori, care au tendinţa de a folosi limba engleză ca limbă internaţională de
comunicare.
După doctrina lui Saussure, limba este asemeni unui organism mereu în
schimbare3, dar care îşi restabileşte neîncetat echilibrul său intern. Prin urmare, şi lexicul
unei limbi este un ansamblu cu mutaţii permanente. Două sunt sursele de îmbogăţire a
vocabularului: una internă şi alta externă. Sursa externă nu reprezintă altceva decît

1
Sergiu Praporişciu, interviu cu Vlad Pohilă De ziua memoriei lui Eminescu, Revista „Agero” , 15 ianuarie
2008, Chişinau, pag. 1.
2
Idem, Ibidem, pag. 1.
3
Idm, Ibidem, pag. 3.

4
împrumutul. În studiul dat o atenţie deosebită vom oferi împrumuturilor recente din
enleza britanică şi americană.
Odată cu intrarea copilului într-un alt mediu social, sunt asimilate cuvinte noi,
unele intrând în vocabularul activ al acestuia.
Tinerii sunt foarte inventivi, în ceea ce priveşte limbajul folosit, adesea sunt greu de
înţeles de însuşi părinţii lor.
S-a considerat că limbajul folosit de către tineri ar reprezenta o subcultură diferită. Ca o
definiţie, putem descrie o subcultură ca pe o tendinţă de manifestare a unei culturi
elementare a grupurilor şi subgrupurilor sociale.
Tinerii încearcă în permanenţă să se distanţeze de ideologiile generaţiilor mature,
să evite adulţii şi să li se opună pentru că ei reprezintă autoritatea. Indirect, ei îşi creează
un stil propriu de viaţă format din variate sisteme de conceptii, de valori, de norme şi de
solidarităţi4.
Diferitele subculturi pot fi identificate datorită unor etichete vestimentare asumate: geacă
de piele, pantalonii evazaţi şi pantofii cu talpă grosă definesc stilul unui teddy-boy din
anii '50; cămăşile şi pantalonii de jeans, cizmele groase şi grele, coafura trăznită mergând
de la capetele rase până la tot felul de combinaţii între "ras" şi "creastă" sunt elemente
reprezentative pentru stilul unui skinhead etc.
Subculturile tinerilor folosesc aspecte ale limbajului, nonverbal şi teatral pentru a investi
lumea „lor” cu sensuri reprezentative. Subculturile jonglează cu valorile subterane ale
societăţii: hedonismul, dispreţul pentru muncă, noţiunile de agresivitate şi violenţă ale
masculinităţii, accentuându-le până la excluderea caracterului lor formal sau oficial. Prin
aceste subculturi tinerii încearcă să-şi exprime nevoia de a crea, însă cea mai importantă
este nevoia de exprimare a autonomiei faţă de părinţii lor5.
Subculturile tinerilor îşi asumă atât „o teritorialitate” fictivă, plasându-se pe un teren al
plăcerii şi nu pe unul al muncii, cât şi „o teritorialitate” concretă, prin "cucerirea" unor
zone specifice precum strada, „colţul străzii”, diferite localuri . Subculturile se
focalizează în jurul unor „ocazii” de interacţiune socială: weekend-ul, vacanţele,

4
Sergiu Bălţătescu, Sociologia culturii, Universitatea din Oradea, 2004, pag. 9.
5
Sergiu Bălţătescu, art. Spaţiul oraşului şi subculturile urbane, Revista Română de Geografie Politică, nr.
2, pag. 136.

5
sărbătorirea zilelor de naştere, petrecerea nopţilor în „centru”, concertele, meciurile,
„statul degeaba” 6.
Tinerii îşi marchează propriul limbaj, ei îşi creează un limbaj cu termeni de argou
prin care se autodiferenţiază de interlocutorii lor mai în vârstă. Teribilismul vârstei îi
determină să adauge la acest limbaj codat cuvinte cu înţeles de superlativ, precum
cuvântul „super”, atât de folosit în rândul tinerilor de astăzi.
Înlăturarea comunismului a avut consecinţe până şi în domeniul limbajul, toate
constrângerile suferite de către populaţie în această perioadă s-au dorit a fi înlăturate din
amintire şi până şi tinerii şi-au exprimat această dorinţă de libertate. Se poate demonstra
această argumentaţie printr-o cercetare a originii cuvintelor care au început a fi folosite în
limbajul nostru după această perioadă.
Lucrarea mea are la bază cercetarea amănunţită a anglicismelor şi a argoului din
limbajul tinerilor.
În relaţia profesională cu aceşti copii, am reuşit să surprind conversaţii în care
cuvintele nu îmi sunt tocmai uzuale oricui.
După 1990 lexicul românesc s-a confruntat cu o avalanşă de anglicisme care au
invadat limba şi care continuă să pătrundă în limba română în ritm accelerat. Un exemplu
destul de grăitor ar fi o revistă adresată tinerilor cu un tiraj mare, precum „Bravo” sau
„Cool Girl”.
Tinerii generaţiei după anul 2000 au acces la internet la o vârstă mică, sunt mai
solicitaţi din punct de vedere intelectual şi social. Internetul le-a oferit posibilitatea de a fi
familiari cu toate evenimentele care până acum nu le erau împărtăşite de către părinţi.
Teribilismul, despre care se vorbeşte este o cauză a comportamentului acesta.
Tinerii doresc să-şi exteriorizeze sentimentele doar în interiorul grupului lor de prieteni,
prezenţa părinţiilor îi stânjeneşte.
Petrecea timpului liber are un aspect mult mai diferit faţă de ce însemnat până
acum. Jocurile interactive sunt cele care împlinesc viaţa adolescenţilor din timpul liber.
Ca în orice societate, nu putem cataloga toţi tinerii după un anumit tipar, faptul că
există şi unii care au păstrat legăturile cu tradiţia, reprezintă un lucru absolut normal.

6
Idem,Ibidem, pag. 136.

6
Comportamentul unui tânăr este strâns legat de educaţia primită în cadrul familiei, ea
poate doar fi observată de cei din jur şi de evoluţia ulterioară a tânărului adult.
Faptul că am ales să tratez această temă, în care îmi propun să analizez limbajul
tinerilor adolescenţi ai mileniului al III-lea7, reprezintă, de fapt, o preocupare actuală.
1990 a reprezentat anul în care lingviştii susţin că „asistăm la o dinamică
lingvistică nu numai spectaculoasă prin amploare, ci şi extrem de rapidă, determinată, în
oarecare măsură intralingvistic, dar mai ales extralingvistic, o evoluţie caracterizată,
paradoxal, prin două mari direcţii şi tendinţe contradictorii”8. Asistăm, în acelaşi timp la o
îmbogăţire, din punct de vedere lexical, prin împrumuturi, dar şi prin creaţii interne.
Limba actuală se îmbogăţeşte şi se diversifică atât sub aspectul utilizărilor stilistic
funcţionale (apar noi stiluri şi, mai ales, noi substiluri funcţionale), cât şi sub aspectul
utilizărilor discursiv-comunicative (utilizări în situaţii noi de comunicare, multe dintre ele
imposibil de imaginat în epoca ceauşistă), utilizări care antrenează mutaţii semnificative
de strategie discursivă şi o diversificare fără precedent a tipologiei textuale9.
Influenţa engleză în limba română, foarte pronunţată în perioada actuală în limbile
europene, se realizează atât prin preluarea masivă de elemente lexicale cât şi prin
atribuirea unor sensuri ale împrumuturilor englezeşti cuvintelor din limba română.

1. Stadiul cercetărilor

În ultimii ani, împrumuturile, cu precădere anglicismele şi americanismele, au

constituit obiect de studiu pentru nenumăraţi lingvişti, profesori, academicieni români,
motiv pentru care au apărut pe piaţă diverse lucrări de specialitate care abordează acest
subiect din diferite perspective. Aş enumera aici doar câteva din numele de referinţă care
au dezbătut acest fenomen lingvistic: Mioara Avram, Rodica Lăzărescu, Adriana
Stoichiţiu Ichim, Ioana Vintilă Rădulescu, Rodica Zafiu.

7
Acesta este un termen prin care tinerii se descriu.
8
Rodica Zafiru, articolul “Se urâţeşte limba actuală?”, in Romania Literară, pag. 11.
9
Sergiu Băltăţescu, art. Spaţiul oraşului şi subculturile urbane, Revista Română de Geografie Politică, nr.
2, pag. 136.

7
 Mioara Avram menţiona „ în mod paradoxal, pericolul reprezentat de influenţa
engleză actuală vine din faptul că ea se produce prin oameni culţi şi că, la nivelul limbii
literare, funcţionează factori care împiedică sau măcar încetinesc românizarea
împrumuturilor, menţinute de lucrările normative într-o formă strident străină.
Numeroase cuvinte demonstrează că fără frîna lucrărilor normative şi a cunoscătorilor
limbii engleze, anglicismele recente s-ar adapta la limba română la fel de uşor ca
împrumuturile din alte straturi etimologice”10.
Rodica Lăzărescu11 atrage atenţia asupra greşelilor posibile sau deja generalizate
în utilizarea limbii române, pe care le denumeşte, în tradiţia deschisă de Al. Graur,
„capcane“. Formula pe care autoarea o găseşte este una mai puţin folosită în cărţile de
cultivare a limbii. Ea constă în prezentarea acestor abateri sub o formă mai distractivă,
aşa cum ne indică şi prima parte a titlului – Haz de necaz.
Adriana Stoichiţoiu Ichim12 surprinde dinamica vocabularului românesc, aşa cum
se reflectă ea în presa postdecembristă, în limba vorbită şi în dicţionarele apărute după
1989. Autoarea examinează descriptiv şi funcţional cele mai productive procedee interne
de îmbogăţire a vocabularului, împrumuturile recente (îndeosebi din engleză şi franceză)
şi principalele tipuri de mutaţii semantice. În centrul atenţiei se află cuvinte şi sintagme
de ultimă oră (multe neînregistrate în dicţionare), specifice stilului publicistic sau preluate
de acesta din alte registre ale limbii: din stilul tehnico-ştiinţific, din limbajul familiar sau
din argou.
Ioana Vintilă Rădulescu13, se opreşte, în analiza noului DOOM, şi asupra
anglicismelor, despre care menţionează „Numite de unii critici anglisme sau chiar...
senisme (nu de la senil, ci în loc de xenisme), ceea ce arată care este, uneori, nivelul...
semidoct al mass-mediei”), cuvintele englezeşti sunt preferate în locul celor româneşti,
folosirea fiind încurajată şi de către mass-media.

10
Mioara Avram, Anglicismele în limba română actuală, Editura Academiei, Bucureşti, 1997, pag. 10.
11
Rodica Lăzărescu, Dicţionar al capcanelor limbii române Haz de necaz, Editura Corint, Bucureşti, 2005.
12
Adriana Stoichiţoiu Ichim, Vocabularul limbii române actuale :dinamică, influenţă, creativitate, Editura
All, Bucureşti, 2001.
13
Idem, Ibidem .

8
 Rodica Zafiu14 în studiile , interviurile şi publicaţiile realizate se ocupă de
neologismele din engleza britanică sau americană.
Georgeta Ciobanu realizează o sinteză asupra anglicismelor din limba română în
prima lucrare românească care abordează conceptul de anglicism în sensul acceptat pe
plan internaţional15.

Metodologie

Deşi DOOM pune la dispoziţia celor interesaţi de o exprimare cât mai îngrijită
(scriere, pronunţie, încadrare morfologică) o selecţie a celor mai uzuale achiziţii în
română din categoriile anglicismelor şi americanismelor, precizându-le categoria
gramaticală, forma şi pronunţia corectă, trebuie totuşi menţionat faptul că acest
instrument lingvistic nu reuşeşte nici pe departe să ţină pasul cu numărul mare de
anglicisme care pătrund în limba română din diverse domenii de specialitate şi din
diferite registre ale limbii englezei britanice şi ale englezei americane.
Titlul este unul sugestiv „Senzaţionalul în limbajul tinerilor”, intenţia mea fiind
aceea de a sublinia acest limbaj care a fost creat de către tineri pentru a fi înţeleşi doar de
către ei. Cuvintele create de ei, de la împrumuturile din engleză la prescurtările şi gradele
absolute demonstrează dorinţa tinerilor de independenţă. Faptul că la noi în ţară se
studiază încă din perioada preşcolară a condus la apariţia acestui limbaj diferit, intenţia
tinerilor fiind aceea de a nu se face înţeleşi de către adulţi. Acesta este un limbaj care se
foloseşte în paralel, uzanţa acestor cuvinte într-o măsură destul de mare a determinat
introducerea acestor cuvinte în dicţionarele noastre.
Analiza limbajului tinerilor are ca punct de plecare surprinderea cuvintelor
neobişnuite, care nu se găsesc în limbajul nostru curent. Senzaţionalul constă în aşezarea
acestor cuvinte, într-o conversaţie, la locul potrivit, expresiile necesită o cunoaştere în
profunzime a sensului lor. Senzaţionalul eeste explicat prin apariţia acestor cuvinte care
reprezintă un mod de exteriorizare a propriilor sentimente şi gânduri într-un mod destul
de normal pentru aceşti tineri adulţi.

14
Rodica Zafiu, Diversitate stilistică în România actuală, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001.
15
Georgeta Ciobanu, Anglicismele în limba română, Timişoara, 1996.

9
 3. Anglicismele, procedeu intern sau împrumut?

Ideea că anglicismele sunt folosite de către snobi, sau de către persoane care
doresc să-şi demonstreze astfel „cultura aleasă”, apare cel mai des.
Dacă privim şi din alt punct de vedere, înţelegem necesitatea introducerii acestor
cuvinte noi.

3.1. Definiţie .

Anglicismele sunt definite astfel, în DEX, drept cuvinte împrumutate 16, însă în
MDN găsim o continuare a acestei definiţii17.
Alte definiţii găsim la lingvişti, precum Mioara Avram, în Anglicismele în limba
română actuală18 „anglicanismul este un tip de străinism sau xenism, care nu se restrânge
la împrumuturile neadaptate şi / sau inutile şi este definit ca : unitate lingvistică ( nu
numai cuvânt, ci şi formant, expresie frazeologică, sens sau construcţie gramaticală) şi
chiar tip de pronunţare şi / sau scriere (inclusiv de punctuaţie) de origine engleză,
indiferent de varietatea teritorială a englezei, deci inclusiv din engleza americană, nu doar
din cea britanică”.
Adriana Stoichiţiu Ichim, foloseşte termenul de anglicism, pentru „împrumuturi
recente din engleza britanică şi americană, incomplete sau deloc adaptate (ca atare, ele se
scriu şi se rostesc în româneşte într-un mod foarte apropiat sau identic cu cel din limba de
origine)”19. Realizează o delimitare între anglicisme (rocket, master) şi xenisme ( cuvinte

16
Anglicism, expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o
altă limbă şi neintegrat în aceasta, pag. 112.
17
Anglicismul, se consideră că este un „cuvânt, expresie proprii limbii engleze; cuvânt pătruns într-o altă
limbă și încă neintegrat în aceasta. 2. caracteristică, obicei tipic englezesc. (< fr. Anglicism)” .
18
Avram, Mioara, op. cit., pag. 11.
19
Adriana Stoichiţoiu Ichim, op.cit., pag. 83.

10
neadaptate numite şi barbarisme: cash, jogging, show, summit), menţionând că această
„ calificare de anglicanism ni se pare nepotrivită în cazul unor împrumuturi deja asimilate
şi frecvent utilizate, inclusiv în limba vorbită, precum : fan, job, hit, star, stres”20.
Carmen Vlad consideră anglicismele „ cele mai recente împrumuturi, care se
disting prin slaba adaptare la sistemul morfologic şi fonologic al limbii române şi care
prezintă fluctuaţii în grafie şi scriere”21.
Această „modă lingvistică”, are, în general, un caracter efemer, şi în acelaşi timp,
superficial. De ce afirm acest lucru despre limbajul tinerilor din zilele noastre? Foarte
simplu, genul acela de „limbă engleză” amestecată cu tot felul de cuvinte de argou nu are
o şansă de supravieţuire îndelungată. Nu îl întâlnim decât în perioada de teribilism
adolescentin, în perioada, aşa-numită a „superlativelor absolute”.
Englezismele din limbajul actual al tinerilor sunt mai ales elemente lexicale
(cuvinte şi expresii) preluate din limbajul familiar, vorbit (ok, cool, fresh etc.) reprezintă
un mijloc de "internaţionalizare" comportamentală şi, prin opoziţie cu jargonul "clasic", o
modalitate de ştergere a diferenţelor sociale şi naţionale.
Anglicismele ,,de lux”22 sunt împrumuturi inutile, care ţin de tendinţa de ordin
subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Sunt fapte
de snobism şi ca atare nu vom insista decât cu puţine exemple: advertising (publicitate),
band (orchestră), fashion (modă), toast (pâine prăjită).
Există expresia „limbă personală adoptivă”23 prezenţa adjectivului „adoptivă”, cel
puţin în limba română, nu poate însemna altceva decât ceea ce constituie “primit” în
familie, în existenţa ta, cu drepturi şi obligaţii egale, identice cu limba ta maternă. Prin
acest mod de a vorbi, foarte greu acceptat de societate, elevilor li se oferă un sentiment de
emancipare, de independenţă şi mai ales de nonconformism. Cauza principală a apariţiei
acestui limbaj este nevoia de a crea un limbaj care să nu fie înţeles de cei din jur.

20
Idem, Ibidem, pag. 83.
21
Carmen Vlad, Limba română contemporană. Lexicologie”, Universitate Babeş-Bolyai, Cluj, pag. 3.
22
Lyutakova, Rumyana, Adaptarea grafică a anglicismelor in limbile română şi engleză, în
Romanoslavica, XXXIX, 2003, pag. 109.
23
Nistor Barbu, Aspecte ale dinamicii lexicale in limbajul presei de azi, Universitatea „Ovidius”,
Constanta, pag. 2.

11
 Tinerii zilelor noastre au un limbaj „subordonat”, dacă se poate spune aşa,
limbajului internetului. Permisivitatea internetului determină această „modă” lingvistică.
Foarte rar un tânăr nu are acasă un computer instalat la internet, încât să nu se ocupe
serios de limba engleză dacă doreşte să-şi facă noi prieteni prin intermediul „chat-ului”.

A3.2. Denotaţie, conotaţie.

În majoritatea cazurilor aceşti termeni de origine englezească nu au echivalenţe

în limba noastră, astfel încât, noi am împrumutat şi realităţile pe care le definesc.
Anglicismele denotative nu au, în general, echivalente în limba română, întrucât
denumesc realităţi apărute recent în diferite domenii ale culturii materiale şi spirituale.
De exemplu: fotbal (fotbalist), baschet (baschetbalist), rugby (rugbist), schi, lap-top, site,
walkman, pager, sponsor, hard, soft, computer, web, clip, curriculum, fast-food, ketchup,
hamburger, hot-dog, chips24.
Caracterul internaţional al anglicismelor denotative motivează folosirea lor în
forma originară (tocmai pentru a fi un ,,instrument” facil de comunicare între specialişti
şi nu numai). Ele nu se vor adapta niciodată, tocmai datorită acestui caracter:lobby,hobby,
thriller, brandy, ketchup, western etc.
Anglicismele conotative sau stilistice sunt cele care dublează un cuvânt românesc
preexistent.
In afara anglicismelor pe care le captează prin intermediul internetului, revistele
adresate tinerilor sunt saturate cu astfel de termeni, iar adolescenţii, din dorinţa de a
epata, împrumută acest limbaj. Domeniile în care anglicismele sunt folosite cu frecvenţă
crescută sunt: domeniul muzical şi cel al vieţii mondene, domeniul sportiv, precum şi cel
tehnic şi economic.

3.3. Flexiune, uz.

24
Manuela Nevaci, Anglicisme in publicatii adresate tinerilor, pag. 5.

12
 Majoritatea anglicismelor sunt substantive şi adjective invariabile. Integrarea
noilor cuvinte se realizează la diferite niveluri lingvistice, fonetico-fonologic, morfologic,
lexical, grafic.
“Adaptarea reprezintă procesul transformărilor petrecute în forma şi conţinutul
anglicismului care cuprinde anumite etape- din momentul apariţiei noii unităţi, prin
treptele care marchează evoluţia ei, până la asimilarea acesteia”, aceasta este definiţia
anglicismelor la care a ajuns lingvista Lyutakova Rumyana25. Ea a transpus în cartea sa
stadiile de adaptare ale cuvintelor englezeşti. Astfel încât, aceasta a descoperit că există
diferite stadii de adaptare, de la o adaptare iniţială, deci incompletă, la una încheiată,
sfârşind cu „adaptarea inversă”. Aceasta presupune o nouă variantă de întrebuinţare a
unui anglicism, precum este cazul următoarelor cuvinte: aisberg/aisberg, baipas/by-pass,
brocăr/broker, clovn/clown, feribot/fery-boat, ghem/game, lider/leader, meci/match.
Denumind noţiuni abstracte, substantivele au primit desinenţa de plural a
neutrelor româneşti . De exemplu: chart-uri, hobby-uri, party-uri, trend-uri. Se observă
şi preferinţa pentru compusele prin contopire (la majoritatea substantivelor compuse prin
parataxă înregistrăm fenomenul contopirii) : comeback, outsider, partytime, snowboard.
O mare parte a cuvintelor englezeşti sunt cuvinte compuse, astfel încât apare
problema scrierii acestora, într-un cuvânt, în două cuvinte separate sau unite prin
cratimă26.
Din punctul de vedere al adaptării cuvintelor, acest proces este frânat de factori de
natură sociolingvistică : vorbitorii nu renunţă la varianta englezească. Se observă şi
tendinţa de formare a familiilor lexicale : de la shirt- t-shirt, la trendy- super-trendy.
Anglicismele sunt considerate împrumuturi recente din engleza britanică şi
americană, incomplet sau deloc adaptate. Se poate observa că majoritatea termenilor sunt
neasimilaţi fonetic şi morfologic la structura limbii române, chiar neînregistraţi în
lucrările lexicografice româneşti. De exemplu: cover, boarder, outfit, challenge, fresh,
look, modeling, partytime, songwriter. Numeroasele variante ortografice se datorează
procesului de adaptare nedefinitivat şi sentimentului de caracter străin al anglicismelor

25
Lyutakova, Rumyana, op. cit.pag. 110.
26
Idem ibidem, pag. 110.

13
mai noi la care se adaugă şi caracterul psiho-lingvistic (dorinţa vorbitorilor a demonstra
cunoştiinţele de engleză).
Ex. songwriter : Eu sunt şi rămân songwriter-ul de la HIM. ( Bravo, nr. 4/2001, pag. 4).
Prin adăugarea sufixului moţional –iţă, se formează femininul, ceea ce
demonstrează o semi-adaptare la structura gramaticală a limbii române.
În domeniul muzical, 65% din termenii selectaţi nu sunt atestaţi în lucrările
lexicografice recent publicate.
De exemplu: „...favoritii din zona dance-ului“ (Ziua, 14.05.2002).
Anglicismele precum play-back, underground, show-room, come-back, sunt deja
înregistrate, astfel încât play-back, reprezintă înregistrarea mimată a unei înregistrări,
underground, reprezintă mişcarea artistică subterană, come-back, reprezintă revenirea în
top a unei vedete. Live se traduce ca fiind reprezentarea în direct,în ceea ce priveşte viaţa
mondenă, s-au înregistrat termeni precum: cool, college-shirt, fresh, hair-styling, outfit, t-
shirt, cover-girl, casting, make-up, look.
Cuvântul cool înlocuieşte termenul grozav, fiind usual în limbajul tinerilor, după
cum reiese din publicaţiile amintite. De exemplu: „Cool-Girl vă prezintă cele mai cool
trend-uri în hair-styling. ( Cool-Girl, nr. 12/2001, pag. 17).
Cuvântul college-shirt, reprezintă o fustă cu pliseuri late, tank-shirt este utilizat
pentru „vestă”, t-shirt pentru „tricou, costum”.
Anglicismele precum cocktail, make-up, party, pub, trend, super-trendy,
inventariate şi în ,DCR au pătruns în limbajul tinerilor datorită revistelor cu subiecte din
viaţa mondenă: „Vi s-a pregătiti un cocktail tare”( Cool-Girl, nr. 10/2002, pag. 12) ;
casting reprezintă selectarea actorilor pentru anumite roluri.
Există şi un alt domeniu interesant pentru tineri, cel sportiv. De exemplu: boarder,
fitness, snowboard, fair, outsider. Snowboarder reprezintă o trunchiere a compusului
englezesc snowboarding. Outsider şi fair şi-au extins întrebuinţarea îmbogăţind sfera
semantic a domeniului sportive.
În domeniul economic, printre anglicismele cele mei folosite de către tineri sunt:
boss, bussines-man, dealer, job, marketing, shopping.
Boss, desemnesză şef: Eşti boss-ul grupului HIM( Bravo, nr. 4/ 2001, pag. 4).

14
 În domeniul etnic s-a putut constata frecvenţa următorilor termeni: „Poţi memora
imagini digitale pe care apoi le poţi folosi wall-paper” ( Bravo, nr. 6/2002, pag. 5), având
astfel înţeles de „fundal”.
În limbajul tinerilor a devenit, astfel, familiar utilizarea termenilor precum
challenge- „provocare”, nobody- „nimeni”, target- „ţintă”, wicked- „ciudat”, preluând
modelul întâlnit în mass-media.
De exemplu: „ a avut loc un challenge între cele două trupe de hip-hop” (Gazeta
Sporturilor, 30.12.2005).
Brand s. n. pl. branduri „marcă, firmă”.
Broker s. m. pl. brokeri „agent care vinde sau cumpără pe comision;
intermediar”.
Dealer s. m. pl. dealeri „distribuitor”.
Site s. n. pl. site-uri „spaţiu pe internet, spaţiu în care sunt situate informaţii
pe reţeaua de internet”.
Mouse s. n. pl. mouse-uri, articulat mouse-ul „dispozitiv la computer,
calculator, periferic cu care se poate deplasa cursorul pe ecranul unui computer”.
Chat s. n. „discuţie amicală, o discuţie care se face prin schimbarea mesajelor
electronice”.
Desktop s. n. pl. desktopuri „ecran”.
Display s. n. pl. display-uri, articulat display-ul „dispozitiv de vizualizare
folosit ca periferic la calculatoare”.
Hard disk s. n. „disc magnetic de mare capacitate, pentru stocarea datelor la
computer”.
Software s. n. „ansamblu de activităţi (codificare, organizare, analiză,
programare) pentru calculatoarele electronice, soft”.
Joystick s. n. „manetă care controlează mişcarea imaginilor pe un ecran
electronic sau la jocurile mecanice”.
E-mail s. n. pl. e-mailuri „scrisoare în format electronic, mesaje”.
On-line/online loc adj., loc. adv. „echipament, dispozitiv sau mod de
prelucrare a datelor conectate direct la calculator”.
Off-line/offline loc adj, loc adv. „echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare

15
a datelor neconectat direct la calculator”.
Play-back sn; pl. play-back-uri „redare a unei înregistrări pe bandă
electromagnetic sau pe disc; tehnică inversă dublajului, prin care înregistrarea
sunetului precede pe aceea a imaginii”.
Single s. n. pl. single-uri „când se vorbeşte despre un disc de muzică, având
câte o singură melodie pe fiecare faţă”.
Hit s. n. pl. hituri „cântec de succes, şlagăr”.
Derby s. n. pl. derby-uri, articulat derby-ul „întrecere sportivă de mare
importanţă”.
Hamburger s. m. pl. hamburgări.
Hotdog s. m. pl. hotdogi.
Fast-food s. n. pl. fast-fooduri „local în care se serveşte mâncarea
standardizată, preparată şi servită rapid”.
Cheeseburger s. m. „sandvici cu brânză”.
Chips s. n. pl. chipsuri „cartofi prăjiţi (denumire comercială)”.
Cornflakes s. n. „floricele de porumb”.
Brandy s. n. pl. brandy-uri, articulat brandy-ul „băutură alcoolică, coniac”.
Whisky s. n. pl. whisky-uri, articulat whisky-ul „băutură alcoolică”.
Ketchup s. n. „sos picant din suc de roşii, oţet şi mirodenii”.
Look s. n. pl. lookuri, articulat lookul „înfăţişare,aspect”.
Lifting s. n. „operaţie estetică care constă într-o incizie ce scurtează pielea
pentru a face ridurile invizibile”.
Make-up s. n. pl. make-upuri, articulat make-upului „machiaj”.
Fashion s. n. „modă”.
Design s. n. „creaţie vestimentară”.
Gloss s. n. „luciu de buze”.
Eye-liner s. n. „tuş”.
Office s. n. „îmbrăcăminte pentru serviciu”.
Casual s. n. „îmbrăcăminte de zi”.
Beauty „frumuseţe, splendoare” ca în sintagma „salon beauty”
Aspecte de flexiune sunt înregistrate în DOOM pentru termeni precum : staff / pl.

16
staffuri; management, lobby / art. loby-ul, high technology, discount / pl.
discounturi; dumping / pl. dumpinguri, art. dumpingul; brand / pl. branduri, broker /
brokeri, dealer / dealeri, manager / manageri, site / pl. site-uri, art. site-ul, chat / art.
chatul, desktop / pl. desktopuri, display / pl. display-uri, art. display-ul, hard disk /
pl. hard diskuri, software, on-line / online, off-line / offline, e-mail / pl. e-mailuri.
Limbajul tinerilor se caracterizează printr-o combinaţie de limbă română şi limbă
engleză, aşa-numita romgleză.
Printr-o analiză succintă asupra cuvintelor menţionate aici, am constatat că
majoritatea cuvintelor englezeşti se regăsesc în Marele Dicţionar de Neologisme,
numărul acestra fiind de 22, pe când in DEX doar de 12, iar în DOOM de 11. pentru o
mai bună apreciere am adăugat la finalul lucrării o anexă cu aceste cuvinte.
De exemplu: mouse, joystick, bowling, bungee-jumping, fitness, gloss, office, casual.
Anglicizarea este considerată un superstrat27 al limbii române, folosirea cuvintelor
englezeşti de către tineri, şi mai ales a expresiilor uzuale reprezintă un mijloc de
„internaţionalizare" comportamentală.
Deşi anglicismele sunt termeni neadaptaţi sau incomplet adaptaţi la sistemul
limbii, studiile specializate au pus în evidenţă faptul că, datorită utilizării lor frecvente,
pot fi considerate ca având caracter de normă (fonetică, ortografică, morfologică).
Au existat discuţii cu privire la folosirea cratimei în scrierea acestor cuvinte
englezeşti, astfel încât, se consideră că „nu se foloseşte cratima la articolele sau
desinenţele terminate în litere din alfabetul limbii române, pronunţate ca în limba
română”28: boardul, boarduri; clickul, clickuri; trendul, trenduri. În acelaşi timp, s-a
considerat că se foloseşte cratima „în cazul împrumuturilor şi numelor de locuri a căror
finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare 29”: acquis-ul; bleu-ul; Bruxelles-ul;
dandy-ul, pl. art. dandy-i (nu dandi, pl. art. dandii); show-ul, show-uri, gadgetul
[gheğetul], itemul [itemul], weekendul [uĭkendul], inclusiv în cazul unor anglicisme ceva
mai vechi, scrise şi conform DOOM fără cratimă: westernuri ş.a.
27
Dragoş Vlad, Topală, Aspecte ortografice şi ortoepice ale anglicanismelor din limba română actuală, în
„ Omagiu Gheorghe Bolocan” , „ componentă importantă a lexicului limbii române actuale este vizibilă atât
în limbajele specializate, cât şi în limba comună” , Editura Universitaria, Craiova, 2006.
28
DOOM, „Principalele Norme Ortografic, Ortoepic şi Morfologice ale Limbii Române”, pag. 270.
29
Idem Ibidem, pag. 270.

17
 Aceeaşi la secţiune, unde la paginile XCI şi XCII ni se explică în ce situaţii
articolul hotărât enclitic (singular şi plural) de leagă cu cratimă. Exemplele sunt aceleaşi
de mai sus, cu menţiunea că sunt adăugate şi cuvintele greu flexionabile (ph-ul, RATB-ul,
x-ul).
DOOM ia în considerare doar ultima literă în care se termină cuvântul respectiv,
în timp ce există şi alte opinii conform cărora întreg cuvântul ar trebui să se scrie sau să
pronunţe la fel în limba română. Astfel, articularea şi pluralul recomandată de DOOM
sunt: e-mailuri, pluginuri, internetul, în cazul cuvintelor e-mail, plugin, internet.
Necunoaşterea sensului unor anglicisme, graba, neatenţia în exprimare generează
de multe ori construcţii pleonastice. Pleonasmele morfologice menţionate sunt tolerabile,
dar pe lângă acestea există şi pleonasme lexicale intolerabile .
Apar astfel situaţii de genul:
naraţiunea unui story;
bani cash;
hobby preferat;
bord de conducere;
a face henţ cu mâna.
Cele mai multe pleonasme se realizează prin alăturarea unor termeni în construcţii
cu caracter redundant, întrucât sensul determinantului este inclus în definiţia
determinatului ( anglicismul). Cel mai des întâlnit pleonasm lexical, în ciuda
numeroaselor semnalări rămâne mijloace mass-media.
Dragoş Vlad Topală30 „substantivele anglicisme primesc articolul hotărât enclitic
la formele cazuale de nominativ-acuzativ si genitiv-dativ”, articolul hotărât este ataşat
fără cratimă la împrumuturile care se termină în litere din alfabetul limbii române
pronunţate ca în limba română şi cu cratimă la împrumuturile a căror finală prezintă
deosebiri între scriere şi pronunţare. Dragoş Topală menţiona că în cazul substantivelor
masculine şi neutre, articularea se realizează prin –l pentru nominativ-acuzativ şi –lui
pentru genitiv-dativ, precedat de vocala tematică –u- : brokerul, brokerului; dealerul,
dealerului; driverul, driverului; hamburgerul, hamburgerului; rockerul, rockerului
(masculine); bannerul, bannerului; boardul, boardului; charlestonul, charlestonului;

30
Idem Ibidem, pag. 261.

18
copyrightul, copyrightului; jazzul, jazzului; leasingul, leasingului; managementul,
managementului; posterul, posterului; rapul, rapului; rockul, rockului; soccerul,
soccerului (neutre).
Pentru plural substantivele primesc articolele -i pentru masculin, -le pentru neutru
la nominativ-acuzativ, respectiv -lor la genitiv-dativ: beatnicii, beatnicilor; bikerii,
bikerilor; challengerii, challengerilor; hackerii, hackerilor; hamburgerii, hamburgerilor;
outsiderii, outsiderilor; stripperii, stripperilor (masculine); castingurile, castingurilor;
computerele, computerelor; hard-diskurile, hard-diskurilor; jeepurile.
Există cazuri când articolul se leagă cu cratimă în cazul substantivelor masculine
terminate în vocală sau în semivocală : boy-ul, boy-ului; dandy-ul, dandy-ului; disc-
jockey-ul, disc-jockey-ului; old-boy-ul, old-boy-ului; playboy-ul.
De exemplu: „a comentat boss-ul de la Balkan Petroleum“ ; nume predicativ:
„Sunt joker-ul echipei“; genitiv, atribut: „pauza pentru achizitionarea hotdog-ului“31.
Nu toate substantivele se leagă prin cratimă, există şi câteva excepţii, precum :
flashul, playboyul, sprayul, whiskyul; showului, talk-showului; showurile, talk-showurile.
Substantivele feminine „se situează în contexte unde au o formă apozitivă” 32,
fiind, astfel, mai puţin supuse flexiunii. Nu putem să excludem şi alte posibilităţii, pentru
că există şi cazuri de flexiune a cestor substantive: bazooka, miss-uri. Flexiunea
substantivelor feminine prezintă o dinamică mai avansată, care nu ţine cont de gen sau de
normă.
Articolul hotărât, marcă a determinării definite, apropie masculinele de neutre.
Ambele ataşează articolul hotărât diferenţiat pentru nominativ-acuzativ si genitiv-dativ
singular, la radicalul substantivului. La plural, articolul este aglutinat la desinenţă,
datorită poziţiei lui enclitice. Grafia cu sau fără cratimă este diferită în funcţie de finala
substantivului. Femininele au formă fixă, masculinele si neutrele primesc articolul
hotărât. Uzul demonstrează că articolul apare şi la substantivele invariabile. Astfel,
articolul contribuie la exprimarea flexiunii, marchează valorile de gen, de număr şi de
caz. Secvenţele -urile, -urilor, „ansambluri de clasificatori“33, sunt elemente care

31
Dragoş Vlad Topală, op. cit., pag. 262.
32
Idem Ibidem, pag. 264.
33
Dragoş Vlad, Topală, op. cit., pag. 263.

19
îndreaptă substantivele anglicisme spre o flexiune de tip sintetic, tendinţă care se
manifestă în limbajul presei actuale si în limbajele profesionale.
Datorită faptului că utilizarea cratimei ţine, de foarte multe ori de subiectivismul
persoanei, precum şi că liniuţa nu se aplică la formele de plural ale substantivelor neutre,
s-a concluzionat folosirea cratimei în cazul substantivelor neadaptate din punct de vedere
fonetico-fonologic, grafic sau lexico-semantic şi se datorează înclinaţiei limbii române de
a asigura trecerea liberă a neologismelor în limba română34 .
Cercetând gradul de adaptare a cuvintelor de origine engleză în limba română,
conform normelor lingvistice, s-a putut constata că tendinţa generală a limbii literare
actuale este de a păstra împrumuturile din engleză într-o formă cât mai apropiată de cea
din limba sursă. În acelaşi timp, la nivel morfologic, o consecinţă a pătrunderii masive a
cuvintelor din engleză ar putea fi „subminarea” caracterului flexionar al limbii române
prin creşterea numărului adjectivelor invariabile şi ştergerea graniţelor dintre părţile de
vorbire35. Iar potrivit normei lexico-semantice, definirea sensului împrumuturilor se face,
în general, printr-un sinonim sau o expresie echivalentă românească. Anglicismul mai
poate fi introdus în text după echivalentul său românesc sau, într-o manieră jurnalistică,
prin alternarea termenilor sinonimi în titluri şi subtitluri36.
O problemă importantă întâlnim în cazul unor cuvinte din limba română pentru
care se folosesc sinonime în limba engleză: un cuvânt precum team (care pune probleme
de scriere şi citire, [tim], dar nu şi de adaptare morfologică – cf. forma articulată teamul)
ca sinonim al mai vechiului echipă, termenul sit (ca şi în arheologie sau arhitectură, şi el
împrumutat nu de prea multă vreme, dar din franceză, care lipseşte din DEX) şi nu site,
care pune, încă, probleme de scriere şi deci de pronunţare (căci în privinţa flexiunii este şi
el adaptat: site-ul, site-uri), dar mare lucru nu se mai poate face acum, după ce toţi
utilizatorii, care folosesc programele de calculator în limba engleză, l-au adoptat ca atare,
mouse cu şoricel (cf. fr. souris, sp. ratón etc.) sau cu alt cuvânt, iar într-un caz precum
acela al lui gay, homosexual sau homo, care circulă paralel, nu prea au şanse să-l
înlocuiască.

34
Idem Ibidem, pag. 263.
35
Idem ibidem, pag. 263.
36
Idem ibidem, pag 263.

20
 Ioana Vintilă – Rădulescu observa că „ceea ce ar putea fi făcut şi avem intenţia de
a face în dicţionarele viitoare este a adăuga, la asemenea cuvinte, corespondentul
românesc recomandabil, în speranţa că el se va impune – aşa cum se procedează pentru
franceză, unde, în cazul termenilor de specialitate, este vorba chiar de recomandări
oficiale (cf. arrière-plan pentru background, ristourne, respectiv minimarge pentru
sensurile diferite ale lui discount etc.)”37.
În opinia lui Theodor Hristea, care este şi a autoarilor DOOM, „acţiunea de
cultivare ştiinţifică a limbii naţionale nu trebuie să aibă nimic în comun nici cu
imuabilitatea anumitor norme gramaticale, nici cu neaoşismul, nici cu neologismomania
[...] şi nici cu fanatismul unor purişti întârziaţi, care resping orice inovaţie lingvistică sub
pretext că ei apără frumuseţea şi puritatea limbii strămoşeşti. Este în afară de orice
discuţie că limba trebuie lăsată să evolueze”; „nici vorbă nu poate fi despre o încercare de
a ţine în loc evoluţia firească a limbii”, aceasta trebuind „să se dezvolte (adică să se
schimbe)”38.
În întărirea acestei afirmaţii, Theodor Hristea menţiona că „inovaţiile pozitive
contribuie la uniformizarea, sistematizarea şi simplificarea sistemului”39, acestea fiind
cele care ar putea generaliza „ceea ce trebuie înţeles în sensul că ele au şanse de a fi
adoptate şi de către vorbitorii instruiţi şi, ca urmare, de a fi acceptate, în cele din urmă, în
norma limbii literare, inclusiv în forma ei codificată”40.
Inovaţiile negative sunt considerate abateri de normă, lipsite de justificare
structurală. Autorul articolului specifică, cu privire la aceste inovaţii negative faptul
că „inovaţiile negative neducând, deci, la îmbunătăţirea sistemului, ci, dimpotrivă, la
degradarea lui, în cazul multora dintre ele „nu mai putem vorbi de „evoluţie”, ci de o
adevărată involuţie lingvistică”41.

37
Ioana Vintilă-Rădulescu, Normă şi norme în tradiţia filologică românească, Institutul de lingvistică Iorgu
Iordan-Alexandru Rossetti, Bucureşti, pag. 93.
38
Theodor Hristea, Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană, în Aspecte ale dinamicii
limbii române actuale, Editura Universităţi din Bucureşti, 2002, pag.190.
39
Idem Ibidem, pag 192.
40
Ioana Vintilă- Rădulescu, Unele inovaţii ale limbii române contemporane şi ediţia a II-a a DOOM-ului,
Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti, Bucureşti, pag. 4.
41
Theodor Hristea, op. cit., pag.190.

21
 Limba engleză este o limbă de circulaţie internaţională, în cele mai multe state ea
a fost impusă încă de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Valul de neologisme
care a apărut în limbajul nostru după anul 1989 a umplut golurile pe care le-au creat lipsa
denominărilor din anumite domenii, precum în politică, economie, viaţă cotidiană,
divertisment.
Globalizarea lingvistică a fost remarcată, încă de la începutul anilor 1960, de către
Pierre Bourney. În lucrarea sa capitolul care se referă la acest lucru l-a intitulat „Une
même langue pour le monde entier”42.
În urma unui scurt chestionar pe care l-am făcut unor elevi din clasele a V-a şi a
VI-a, am putut constata că elevilor le sunt foarte uzuale cuvintele de salut din limba
engleză. De fapt în urma analizei chestionarului, pot afirma că elevii din clasele
chestionate se salută, mai mult, folosind aceste cuvinte.
Se ridică o întrebare firească: de ce preferă aceşti elevi, care nu sunt decât iniţiaţi
în limba engleză, să folosească mai mult cuvintele englezeşti când există echivalentele lor
şi în română? De ce preferă să spună, „hello” sau „hy”, „ok”, „good”, în loc de
tradiţionalul bună ziua?
În acelaşi timp, am remarcat, că deşi aceste cuvinte au devenit uzuale pentru ei,
nu şi-au dat străduinţa de a învăţa şi modul în care se aştern pe hârtie.
Şi în ceea ce priveşte exprimarea lor am dubii că le folosesc adecvat, precum şi în
pronunţia lor.
Interesul adolescenţilor de a se cultiva cu limba engleză, chiar dacă este una puţin
modificată, este un eveniment pozitiv. Cauzele acestui limbaj sunt numeroase, greu de
înţeles de noi, dar adecvate vârstei şi dorinţelor lor de libertate.
Mass-media este, după propria părere, cea mai importantă sursă prin
intermediul căreia s-a transmis engleza .
Un rol foarte important în difuzarea inovaţiilor lexicale îl are presa, care, pe lîngă
faptul că este considerată, a patra putere în stat, este şi un important factor cultural-
educativ. Prin larga sa audienţă, prin autoritatea pe care o impune, atît presa scrisă, cît şi
presa audio-vizuală, ia parte la educarea lingvistică a publicului, dar şi la diversificarea şi
difuzarea inovaţiilor lexicale. Astfel, englezismele care îşi fac apariţia pe paginile presei

42
Idem Ibidem, pag. 202.

22
scrise autohtone din ultimii şapte ani, tipologia lor, acceptarea sau neaceptarea
anglicismelor de către cititori sunt întrebări ce prezintă interes nu numai pentru lingvişti,
ci şi pentru noi. Iată de ce cunoaşterea profundă a limbajului presei scrise, realizările şi
carenţele acestuia ar fi de un real folos celor interesaţi de subiectul cercetării.
Motivaţia utilizării anglicismelor, după cum se poate observa din materialul
prezentat, variază de la caz la caz. Unii termeni sunt introduşi din comoditate sau pentru
evitarea sintagmelor (single „disc ce conţine câte o singură piesă pe fiecare faţă”).
Caracterul internaţional, precizia anglicismelor necesare, dar şi nevoia de a înlocui
„limba de lemn” din perioada anterioară anilor ’90 au determinat invazia termenilor de
origine engleză.
Anglicismele alcătuiesc o parte considerabilă din fondul lexical internaţional şi
reprezintă o consecinţă a rolului de frunte jucat de statele în care se vorbeşte această
limbă.
Asistînd astăzi la o dezvoltare tehnologică fără precedent, la o interculturalitate în
plină emancipare, facilitată de numeroasele canale de comunicare şi răspîndire a ideilor,
remarcăm că un fenomen, mai rar auzit altădată, se desfăşoară în limba noastră în ultimele
decenii. E vorba de împrumuturile de termeni anglo-americani, care pătrund masiv în
limba română şi continuă să crească într-un ritm accelerat în pas cu schimbările
tehnologice spectaculoase. Acestea îşi găsesc motivaţia în necesitatea de a desemna noile
realităţi extralingvistice.

4. ARGOUL, O LIMBĂ CONVENŢIONALĂ

23
 Termenii de argou se întâlnesc şi în limbajul răufăcătorilor, nu aceiaşi, adolescenţi
îşi dezvoltă aceşti termeni, care au ca scop folosirea unui limbaj simplificat în ceea ce
privesc activităţile lor şcolare sau din afara şcolii, pe când persoanele rău intenţionate au
ca unic scop, săvârşirea de fapte infracţionale.

4.1. Definiţie. Caracteristici.

Mă voi rezuma în a analiza limbajul format din termeni de argou al tinerilor

noştri. Termeni folosiţi de către aceşti, de argou au următoarea definiţie, „este un limbaj
convenţional, folosit în mod conştient de către vorbitorii unui grup social sau profesional,
pentru a nu fi înţeleşi de către ceilalţi”43.
O altă definiţie, a cercetătoarei Ion Pachia Tatomirescu, «argoul este un mod de
exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ şi cu „codul
manierelor elegante”. Aceste grupuri sociale, sunt grupuri de vagabonzi, de delicvenţi,
dar şi de elevi, studenţi, militari, care şi-au format un vocabular special. Definiţia lui
Iorgu Iordan pentru argou este aceea de ,,limbaj special”44. Noţiunile din argoul
românesc, însă au echivalente şi în cele din celelalte ţări, definesc părţi ale corpului,
îmbrăcăminte, încălţăminte, crimă, bătaie, epitete depreciative.
Ziarul Jurnalul, defineşte astfel argoul, „Argoul, prin definiţie, este folosit de
grupuri de persoane din dorinţa sau din nevoia vorbitorilor săi de izolare şi de afirmare
prin limbaj a solidarităţii la grup. Sentimentul de apartenenţă asigură un sentiment de
siguranţă , dar şi de valorizare în cadrul acesteia” 45. Tonul de dezacord din rândurile
acestui articol vin să întărească ideea că nu toţi oamenii sunt de acord cu limbajul de
stradă al adolescenţilor noştri rebeli. Articolul se continua astfel: „ Ceea ce ar putea fi
argoul folosit de adolescenţii români este un hibrid, un mixaj, o fiertură şi brambureală
ţigănească, turcă şi engleza de baltă amestecate toate cu jargon din mediul infracţional,
din dorinţa celor care uzitează astfel de argouri de a părea mai interesanţi şi de a se detaşa

43
Dicţionarul Explicativ al limbii Române, pag.
44
Iordan, Iorgu, Stilistica Limbii Române, 1975, pag. 307.
45
Jurnalul , articolul Argou de cocalar şi de piţipoancă, 13 martie 2010, pag. 1.

24
definitiv de ceea ce îi înconjoară. Pentru lingvişti, viteza de transformare argoului
românesc este mină de aur”46.
Părerile oamenilor sunt diferite, la fel cum este şi genul fiecăruia, unii prezintă un
interes mărit în apariţia unor noi cuvinte în vocabularul nostru, aceştia sunt în special
persoanele care se ocupă de acest subiect ca profesie, însă sunt şi numeroşi interesaţi, fără
a avea ocupaţia aceasta în mod normal. Acesta este un lucru pozitiv în general, faptul că
nu sunt dezinteresaţi de ceea ce se petrece în jurul lor. Însă, majoritatea, ceea ce este un
lucru trist, prezintă un dezinteres destul de mare. Indiferenţa cu care tratează acest subiect
o pun se seama grijilor zilnice, care sunt mult mai importante decât limbajul tinerilor.
Argoul este considerat un limbaj care se bazează pe spontaneitate, argoul care se
foloseşte în zilele noastre, cel al tinerilor, s-a putut constata că înlocuieşte latura aceea de
păstrare a secretului, folosit de către hoţi, adoptând o formă prin care doreşte să
reprezinte nevoia de expresivitate

4.2. Originea cuvintelor argotice.

Unele cuvinte şi expresii argotice provin din limba comună, cu menţiunea că

vorbitorul le atribuie acestora sensuri noi, care au la bază, uneori, comparaţia, sinonimia
sau sinecdoca: bostan sau dovleac pentru ,,cap” , clănţău pentru ,,avocat” (care vorbeşte
mult), patefon pentru ,,soacră”, spital pentru ,,carceră” , ciorap pentru ,,mănuşi”, a da o
gaură pentru ,,a face o spargere”, borş pentru ,,sânge” , boboc pentru ,,student în anul I” .

Alţi termeni provin din graiurile regionale sau sunt împrumutaţi din alte limbi,
mai ales din cea ţigănească: a ciordi pentru ,,a fura” , gagică pentru ,,iubită” , a hali
pentru ,,a mânca” , dar şi din germană: caput pentru ,,distrus, zdrobit” , vacs pentru
,,lucru fără valoare” , fraier pentru ,,om prost” , rusă: balşoi pentru ,,mare” , engleză:
bişniţă pentru ,,afacere” etc.

Cuvântul şmecher, face parte din categoria argotismelor intrate în uzul familiar şi
tot mai puţin marcate stilistic. Dicţionare noastre definesc acest cuvânt prin „ persoană cu
gust rafinat”, sensul pornind de la germ. Schmecker. Cuvântul şi-a păstrat, în paralel, şi un
uz argotic. Categoria şmecherilor (care în uzul tinerilor se găseşte în opoziţie cu cea a
46
Idem Ibidem, pag 1.

25
fraierilor), include o postiură profesională. Cuvântul intră în componenţa sau stă la baza
unora dintre desemnările limbajului argotic românesc, reprezintă limba şmecherilor,
abilitatea verbală fiind o trăsătură esenţială. Abrevierea şme, atestată în glosar Cota 1936
şi discutată, în construcţia à la şme, de Iordan este de actualitate. Varianta de pronunţare
jmecher, este scrisă într-o notă glumeaţă.

Familia lexicală a acestui cuvânt este următoarea, diminutivul şmecheraş,

reprezintă o variantă ironică a utilizatorului, prin care este prezentat cineva într-un mod
depreciativ. Verbul a şmecheri e polisemantic : în construcţia tranzitivă, acest verb are
înţelesul de „a înşela, a truca, a falsifica”, ca reflexiv, a se şmecheri are sensul de „a
deveni abil”. Adverbul şmechereşte intră în locuţiunea la şmecherie; din această familie
fac parte şi substantivele: şmecherie, şmechereală şi şmecherlâc. Ca adjective, se
întâlnesc şmecher, şmecheresc, precum şi şmechero, şmecheraş..

Câmpul lexico-semantic al acestui cuvânt cuprinde acţiuni precum: „a se învârti”,

„a se descurca”, „a se orienta”, „a se prinde”, „a fenta”, „a îmbârliga”, „mişculaţii”,
combinaţii (aceasta este acţiunea caracteristică a acestui cuvânt folosită în mod frecvent
de către tineri), „manevre”, „moşmade” .

Astfel încât, şmecherul este înrudit semantic cu: „miştocar”, „pontos”, „naş”,
„jupân”, „băiat de băiat”.

Un alt cuvânt foarte uzual în limbajul tinerilor noştri este marfă. „Marfă“ Unul
dintre cei mai reprezentativi termeni ai vorbirii familiar-argotice actuale (mai ales a acelui
registru sociolingvistic care e numit „vorbirea tinerilor“, chiar dacă nu are limite de vârstă
rigide) e marfă. Substantivul marfă e folosit acum cu valoare adjectivală (ca adjectiv
invariabil) sau adverbială, exprimând o caracterizare pozitivă, chiar superlativă: „O tipă
cu totul superbă – marfă!“, „Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost «marf㻓. Cum
se vede, termenul beneficiază deja de atestări jurnalistice, în care marcarea prin ghilimele
nu indică neapărat o ipotetică distanţă ironică, ci mai ales relativa sa noutate: „au
contribuit, fiecare după puteri, la acordarea calificativului «marfă» acestei petreceri“ .

Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o traiectorie asemănătoare cu a

cuvintelor din româna populară, precum substantivele cu valoare adjectivală şi
adverbială.

26
 Acest cuvânt poate fi aplicat de la nume de obiecte, la persoane. Cuvântul are, ca
formă adevărată desemnarea unei producţii, fiind astfel tipic economiei de piaţă, însă şi-a
adaptat sensul la vocabularul tinerilor noştri.

Unul dintre cele mai caracteristice este de cartier, la care se poate adăuga şi băiat
de băiat. Acest termen este întâlnit în limbajul curent, în discuţii de pe internet, în
creaţiile muzicale adresate tinerilor. Sintagma băieţi de cartier are două conotaţii, una
pozitivă, din punctul lor de vedere, când membrii găştii din cartier o folosesc, dar şi
negativă când apare în următoarea formă şmecher de cartier.

Interesantă este realizarea care s-a produs ca urmare a acestei expresii, anume
modelul acestei expresii s-a extins şi asupra altor termeni, adoptat, în special de limbajul
publicitar (având o înclinaţie spre superlative şi din nevoia de a atrage atenţia prin
inovaţii), „Cel mai premiu de premiu, a fost o pereche de pantofi care i-a aparţinut chiar
celebratului”47, „chef de chef la Vox”48, „berbec de berbec”49.

Spre deosebire de centru, cartierul reprezintă zonele mărginaşe, analogia se simte

şi la nivelul limbajului. Principalul promotor al extinderii folosirii acestui termen l-a
constituit muzica, în special din anii 90. Printre formaţiile reprezentative se numără,
B.U.G. Mafia, genul muzical în care se regăseşte în mod constant acest termen este genul
hip-hop.

Supunându-se legilor după care evoluează limba în general, unele cuvinte şi

expresii argotice pot să dispară din vocabularul grupului social în care au apărut.
„ Însemnele" apartenenţei la un grup se realizează atât la nivel superficial prin
aparenţa vestimentară şi fizică, cât şi la nivel profund prin limbaj şi împărtăşirea unor idei
si credinţe comune. La nivelul limbajului, grupurile integrate social au termeni
specializaţi prin care se transmit de obicei cunoştiinte şi informaţii specifice grupului (Ex:
limbajul medical într-un spital). La fel, în cadrul grupurilor de subcultură, putem
descoperi un limbaj specific.

47
Evenimentul Zilei, nr. 2310, an 2000, pag. 2.
48
Idem, nr. 2316, an. 2000, pag. 2.
49
Idem, nr. 2403, an 2000, pag. 16.

27
 Lingvista Rodica Zafiu50, a definit, argoul, astfel, „argoul este un limbaj popular
urban, creat în mod tipic în amestecul de populaţii din oraşe
Derivarea termenilor argotici are la baza următoarele sufixe, „-ar”, „-an”, „-ean”,
„-os”, „-oi”.

Termenul prietenar, la acesta se adaugă şmenar,găşcar, miştocar, boschetar.

Acesta sufix are o formă, în special argotică, în special atunci când nu modifică sensul
propriu-zis al cuvântului , ci doar conotaţia.

Sufixul –an, cu sens, în special augmentativ, apare la cuvinte, precum, merţan,

cuvântul provine de la marca de maşina considerată a fi cea mai performantă în domeniul
ei. Crearea acestui termen s-a realizat prin reunirea a două procedee cunoscute în argoul
românesc: trunchierea şi derivarea cu sufixul analizat.

Sufixul „–ean”, un exemplu al folosirii acestui sufix este termenul amărăştean,

este considerat un epitet al cuvântului amărât. Cuvântul amărăştean s-a format prin
derivarea cu sufixul „–ean”, însă este specific numelor de locuitori (bucureştean,
ploieştean) şi numelor proprii care se formează de la acestea.

Un alt sufix întâlnit adesea n construcţiile argotice este „–os”, cu ajutorul căruia s-
au format cuvinte, precum bărbos, ruşinos, neologismele dubios, religios, sau formaţii
familiare păgubos. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului –os ca
adaos expresiv la o temă care este deja adjectivală, sau pentru a substitui un alt sufix
adjectival deja existent.

Un joc de cuvinte produs uneori de limbajul familiar şi argotic constă în

transformarea, cu ajutorul sufixelor caracteristice, a unor termeni comuni în pseudo-nume
proprii. Procedeul a fost înregistrat în mai multe limbi; la noi, exemple tipice ar fi:
blătescu, goldeanu, şestache, terminoiu, vinuleanu etc. Asemenea forme pot coincide sau
nu cu nume reale.
Cuvântul fraier, inclus cândva în inventarul argotic, nu mai este înregistrat în
DEX cu vechea sa conotaţie, de ,,victimă uşoară pentru hoţi şi escroci”.

O situaţie oarecum asemănătoare o au cuvintele muzicuţă şi papagal cu sensul

de ,,gură”, care, datorită unui slab caracter secret, au trecut în vorbirea familiară.
50
Rodica Zafiu, Păcatele limbii, Argou on-line, numărul 6, anul 2007.

28
 Cuvântul barosan, înregistrat în secolul al XIX-lea cu sensul de ,,curcan, poliţist”,
fără a-şi fi pierdut valoarea argotică, înseamnă azi, ,,persoană influentă, bogată”.

În fine, alte două cazuri interesante de evoluţie semantică a unor cuvinte argotice:
verbul a se şucări este înregistrat de C. Armeanu, în 1937, cu sensul de ,,a se face
frumos”, în timp ce Gh. Agavriloaiei, într-un studiu din acelaşi an, îl explică prin ,,a
observa, a vedea, a privi, a se uita, a fura,a şterpeli”. În limbajul argotic actual, a se
şucări înseamnă ,,a se supăra, a se enerva”.
Verbul a buşi era înregistrat, în 1937, cu sensul de ,,a respinge la examen, a
rămâne corigent sau repetent” , în timp ce sensul actual, menţionat şi în DEX, este de ,,a
lovi, a îmbrânci, a trânti”.

La elevi şi studenţi, folosirea argoului este explicată prin adolescenţă, vârstă a

predominării fanteziei şi a unei anumite atitudini de emancipare socială şi lingvistică.
Întrebuinţarea termenilor argotici îi dă adolescentului, în general, conştiinţa unei stări de
libertate a spiritului, înscriindu-se în refuzul mai amplu al oricărei convenţii: în
îmbrăcăminte, comportament, atitudini, gândire, vorbire, îi accentuează sentimentul de
individualitate, de personalitate, prin afirmarea calităţii de a fi spiritual.

Argouri legate de şcoală: a chiuli, fereastră, fiţuică, a freca (,,a-l asculta pe un

elev mult şi din toată materia”), scaun, şase, tocilar. La acestea se mai adaugă argourile
provenite din trunchieri: bac, dirigul, diriga, diru (,,directorul”), profu, mate, bio.

Apropiat de argoul elevilor este cel al studenţilor. Câteva exemple specifice:

babac (,,tată”), boboc, a boboci (,,a repeta anul I”), plopist, a fi în plop, blatist ,,student
care mănâncă la o cantină în mod fraudulos”.

Ambele categorii de tineri (studenţi şi elevi de liceu ori din clasele terminale ale
gimnaziului) folosesc însă termeni ca: baftă, cafteală, gagică, gagiu, a gini (,,a observa”),
haleală, a hali, a se înţoli, mişto, nasol, naşpa, pileală, a se şucări, marfă, beton, a avea
bulan (,,a avea noroc”), bazat (,,cu situaţie materială bună”), meseriaş, mortal, bairam,
belea, praştie, haladit, prosteală, penal, ratat, praf, rupt etc.

În ceea ce priveşte sinonimia, termenii pe care-i folosesc adolescenţii au la bază,

în general, semne comune. Cu o bază care defineşte bomboana, deci, nuanţa fiind aceea

29
de a fi dulce, sunt următoarele două cuvinte, acadea şi pralină. Definiţia oferită de DEX
pentru dulce, astfel încât, în ceea ce priveşte mâncarea, apare menţionată mierea, somnul
este plăcut, apa este potabilă, clima este potolită, fiinţele sunt simpatice, iubite, blânde,
omenoase, în ritualul creştinesc, care este permis numai în perioadele dintre posturi, a-i
spune cuiva ceva de dulce, a-i reproşa ceva.

Tot aici se încadrează şi mandarină şi corcoduşă, cu deosebirea că relaţia de sens

nu se realizează pe baza culorii, ci a gustului dulce.

În ceea ce priveşte cuvintele, „fată/femeie”, ca sinapse semantice, şi cuvântul

violină, dicţionarul menţionează, „instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă,
având întinse pe una din feţe patru coarde”, prin urmare am putea presupune că modul în
care violina si-a dobândit sensul are legătură cu forma pe care o are instrumentul,
asemănătoare cu corpul feminin.

Denumirile de păsări, acestea, s-a putut constata că au conotaţii pozitive, bibilică,

privighetoare, turturea, precum există şi denumiri de păsări având conotaţii negative,
coţofană, pupăză.

Mioară, are şi sensul de adolescentă, pe lângă cele de oaie sau capră, care într-un
limbaj colocvial denumeşte o femeie proastă sau neserioasă. Spre deosebire de acestea,
mioară are conotaţii literare, reprezentând şi un alint.

Bucată/bucăţică, folosit pentru a denumi o femeie frumoasă, după cum se

menţionează în MDA. Acelaşi sens se foloseşte şi la cuvântul piesă, la care se adaugă, de
elicopter, folosit pentru a defini o femeie foarte frumoasă.

Alţi doi termeni au un mod interesant de formare, prin derivare parazitară

(folosirea unor sufixe improprii), în această situaţie se află bunăciune, format de la
adjectivul bună, la care s-a adăugat sufixul –(ă)ciune şi agaţament, ca rezultat al acţiunii
de a agăţa, a costa o persoană.

Coexistenţa termenilor piesă şi bunăciune, folosite de către tineri, în cadrul

limbajului lor de argou, au dus la uzura lor expresivă, în timp, astfel că, în limbajul
tinerilor a apărut, de curând, un alt termen creat din fuziunea celor doi, piesăciune.

30
 Bineînţeles, alături de aceste cuvinte, atât neologismele, cât şi termenii de argou,
tinerii noştri şi-au creat un adevărat limbaj plin cu expresii care pornesc de la obiectele
care îi înconjoară, însă prin intermediul lor definesc alte lucruri.
Astfel încât, săpuniera , defineşte aparatul foto, a da cox, se referă la acceleraţia
unei maşini, a mări această viteză, ciobănească, reprezintă o formă de karate, un alt
termen care nu se întâlneşte foarte des este bengaf, sensul acestui cuvânt este acela de a
se jura. Ex. Ia uite mă ce săpunieră are chinezu ăla.
În domeniul ţigărilor51, limbajul tinerilor este înnoit încontinuu, un termen pe
care eu l-am auzit folosit într-o măsura mai mare este a suda, explicaţia se referă la a
aprinde o ţigară de cea precedenta. Se foloseşte în cazul celor care fumează în mod
frecvent şi într-o cantitate mare, sau aşa cum se descriu ei,în cazul fumătorilor
profesionişti.
Pentru a descrie sentimentul curajului, tinerii, inventivi în spiritul lor, folosesc
expresia: a avea cerneală în pix sau a avea presiune în instalaţie; o altă expresie
caracteristica lor este a avea lilieci la cap, este acelaşi lucru cu e dus cu pluta, a fi
ţăcănit, a avea pitici pe creier, cu referire la cei care au alte opinii .
Adolescenţii, termen care defineşte creativitatea în esenţa sa, au găsit
corespondenţi pentru toate activităţile lor. Vârsta lor fragedă şi optimismul care îi
înconjoară în activităţi reprezintă principala cauză a amuzamentului cu care privesc
crearea acestor noi corespondenţi ai unor cuvinte cu un înţeles general cunoscut de către
societate.
Corespondentul termenului noroc, în limbajul adolescentin este, a avea
margheală, a avea papagal, înseamnă pentru ei talentul de a vorbi foarte mult despre
orice subiect, dar şi de a bate câmpii cu graţie, sau cum descriu tot ei, a avea vrăjeală.
Pentru a descrie o anumită specializare, folosesc o expresie foarte cunoscută lor,
indiferent din ce zona fac parte, a avea pedigriu, în această categorie intră şi licenţa sau
doctoratul.
Graba în a realiza o anumită activitate, dar şi puterea de a realiza la o capacitate
mai mare se traduce în limbajul argotic adolescentin astfel, a băga ca migu. Graba mai

51
Oricât de figilenţi sunt profesorii, tinerii încep să fumeze de la vârste fragede, chiar din clasa a V-a.

31
este expusă şi prin altă expresie, a băga NoS, sau pentru o activitate care necesită o
rapiditate crescută, a băga turbo.
Limbajul lor cuprinde, însă, şi o serie de cuvinte vulgare, călca apa, cu referire la
faptul că nu doresc să vadă pe cineva.
Tot în domeniul mecanic, se foloseşte şi termenii a da la blană, bineînţeles se
referă la dorinţa de a accelera.
În domeniul şcolar, a da cu ciocu, prin care elevii îi desemnează pe pârâtori,
aceştia sunt cei care nu participă la o activitate greşita pe care grupul s-a hotărât să-l şi-l
asume, la acesta se adaugă a da în gât, a ciripi, cu acelaşi sens.
În ceea ce priveşte viaţa privată, a da cu flit, înseamnă „a alunga”, „a goni”, tot în
traducerea acestei expresii, „a nu băga în seamă”.
Principala preocupare a tinerelor este vestimentaţia, astfel încât în limbajul lor
există termeni şi pentru acestea, a fi de Nechermann, Nechermann este, după cum se ştie
o binecunoscută revistă destinată vestimentaţiei, prin atribuirea acestei expresii respectivă
tânără îşi etalează superioritatea în domeniul îmbrăcămintei. Aceasta este preluată şi
extrapolată din domeniul luxului, al calităţii cu care este asociat numele Nechermann.
Când vorbesc despre perioada ceauşistă, printr-un limbaj care se opreşte destul de
des asupra omisiunii pentru a uşura limbajul, tinerii folosesc formula „ pe vremea lui
Ceaşcă”.
Jigniri în propriul limbaj au loc foarte des, astfel un termen cu acest înţeles este
chitros, gherţoi sau scârţar, traducerea acestei jigniri este, în limbajul nostru, zgârcit.
Termenul frangleză desemnează o limbă străină vorbită foarte stâlcit, cu greşeli
gramaticale. Ex. ."Er... signore, do you know, s'il vous plait, por favor... vous savez, yo
quisiera trouver the street... die Strasse Newton... I want salir a la gare... Bankhof... train
station!"
O fată obsedată de shopping este declarată, în termenii lor, fashionistă sau hype-
istă. Acest gen de fată este recunoscută după branduri, după modul în care vorbeşte,
considerat superior.
Pentru cuvântul penibil, au inventat un termen prescurtat, foarte greu descifrabil
de către o persoana din afara grupului, anume fena.

32
 Un elev, coleg, expert în folosirea computerului, aşa-zisul şoarece de bibliotecă,
apare şi sub denumirea de geek.Ex. Mihai e cel mai geek dintre prietenii mei.
Denumirea materiei geografie a devenit foarte cunoscută şi sub denumirea de
geogravarză.
Un fel de lider al grupului are o denumire aparte, anume, guper.
O persona căreia lucrurile din jur nu îi sunt împărtăşite este, aşa-numitul,
habarnist. Husen sau năvleg, reprezintă denumiri farsiste ale termenului fraier.
Jocurile pe calculator, acestea au luat locul jocurilor normale, au o denumire care
porneşte de la termenul ludic, anume, ludologie.
Termenul manelostrofobie, reprezintă fobia de a sta lângă o persoană căreia îi plac
manelele.
Memorie de peştişor auriu, reprezintă o memorie foarte scurtă, un peştişor auriu,
datorită faptului că trebuie să îndeplinească foarte multe dorinţe, le uită instant. Pentru
gură, adolescenţii puşi pe glume au găsit sinonimul mestecătoare.
Prin mierţi, este denumită o zi care, practic, nu există. Pentru a scăpa de întrebări
supărătore răspunsul poate fi foarte simplu mierţi.
Milenaristul sau generaţia digitală, îl desemnează pe puştiul care s-a născut în
preajma mileniului 3, a cărui principală preocupare este jocul Playstation şi Messenger.
Un moftangiu este acela căruia greu reuşeşte cineva să-i facă pe plac.
Monitoristul ,este persoana care petrece mult timp prin sălile de jocuri, unde se găsesc
calculatoare aşezate aproape unele de altele, putând astfel să se informeze unii de la alţii,
dacă se joacă pe computer.
Nepăsăritul reprezintă persoana care este frustrată, nemulţumită, nesatisfăcută.
Codul bunelor maniere, în varianta sa de internet este consemnată, oral doar, prin
netiquette.
Accidentul de maşină pe care l-a produs membrul Partidului Naţional Liberal,
Ludovic Orban, a produs fenomenul de orbanism, tradus prin siretlic la scara
profesionala.
Calculatoarele aflate în aceeaşi reţea, fără ca vreunul să aibă funcţia de server,
sunt catalogate ca fiind p2p(peer to peer), adică de la egal la egal.

33
 Apelul telefonic are o denumire puţin comică, sârmă, indicând firul telefonic
care există pentru a putea forma un apel prin intermediul telefonului fix.
Ceea ce este normal este faptul că limbajul adolescenţilor cuprinde numeroase
cuvinte jignitoare, astfel încât, nu am să le redau, cu toate ca le-am auzit ca fiind folosite,
însă o parte, care are un substrat comic am să o citez. Un astfel de cuvânt este sclavul
rasei, reprezentându-l pe cel mai jalnic om din lume, având însă şi figuri în cap.
O întrebare foarte frecventă o adresează sub următoarea forma, shto, tradusă
prin „cui”, împrumutul este din limba rusă.
O expresie cu origine în spotul Milka, având un substrat ironic, anume
interlocutorul minte sau fabulează, şi marmota învelea ciocolata-n staniol. Tot de la
reclama aceasta a apărut şi expresia eram precisă, pentru a crea un mediu comic şi a oferi
sigurantă cu privire la o anumită situaţie.
Sifonarul, este persoana care dezvăluie anumite informaţii considerate secrete.
Pentru simţul umorului, au creat o expresie prin care exteriorizează o
caracteristica specifică lor, un umor adolescentin, simţul omorului.
În domeniul culinar, multitudinea de fast food-uri a primit o lovitură prin
apariţia slow food-uri, reprezentând mâncarea tradiţională având la bază produse
ecologice.
Faptul că unii elevi, în dorinţa lor de a fi remarcaţi se implică în discuţii cu
profesorii, doar din acest motiv, le atrage următorul termen, special creat pentru ei,
ştramp.
Denumirea unei fete care arată foarte bine este un simplu tipesă, cuvânt care la
origine are termenul tipă.
Pentru sexul masculin, persoana care se afişează în public înveşmantată la moda
şi cu aşa-numitele fiţe în cap, poartă denumirea de trendinez.
Pentru cuvântul super, sau cool, se mai foloseşte şi termenul uber.
Vecinii prea curioşi au o denumire aparte care are are legătură cu instrumentul
prin care realizează această veşnică observaţie, vizorist.
Cum îmbrăcămintea, în special cea sportivă, reprezintă un loc aparte, astfel încât
au inventat numerose denumiri ale brandurilor cunoscute. Pentru brandul Puma, au
considerat potrivit virgula.

34
 Foarte conservatori, disciplinaţi de către părinţii lor, care cu greu acceptă persoane
de altă rasă, au inventat denumirea de voodoo people, pentru persoanele de etnie rromă.
Supra mediatizarea cazului cu dispariţia avocatei Elodia a condus la apariţia unor
expresii pe această temă, pare a fi o Elodie, adică o farsă, o inscenare.
O privire prea insistentă din partea cuiva şi reperată ca atare, se captează în
limbajul acestor tineri prin cuvântul a gini.
A îndrepta banane, reprezintă termenul prin care cineva este certat pentru faptul
ca nu se implică într-o anumită activitate, adică stă degeaba.
Termenul care se referă la viaţa personală a unui tânăr şi că din punct de vedere
sufletesc el nu este singur, se exprimă cel mai bine prin a fi combinat, despărţirea are
sinonimul a dezcombina.
Am analizat aici numai o parte din foarte numeroasele cuvinte de argou folosite
de către tineri într-un limbaj care se doreşte să fie departe de urechile profesorilor şi
părinţilor, sau cel puţin de cunoaşterea înţelesului de către aceştia.
La baza analizei au stat chestionarele, chiar dacă elevii au tendinţa de a se feri de
profesori în a expune pe hârtie aceste cuvinte, am reuşit să obţin destul de multe
informaţii.
Argoul dispune de sinonime, diferenţele de lexicalizare intre argou şi limba
comună determină opoziţii semantic distincte. Argoul aduce în plus particularităţi de sens
pornind de la noţiuni comune cu ale celorlalţi vorbitori, diferenţele sunt însă atât de
expresivitate, cât şi de informaţie.
Tinerii sunt creativi deplasând sensul termenilor cunoscuţi prin transformări ale
semnificantului şi asocieri semantice inedite.
Majoritatea termenilor argotici discutaţi mai sus au luat naştere prin metaforă, cel
ai adesea pornind de la mărci negative sau conotaţii depreciative care se regăsesc în
dicţionare, constituind un punct de plecare atât în procesul codificării, cât şi în cel al
decodării.
Pe lângă cuvintele limbii comune valorificate în argou prin transfer semantic, apar
şi regionalisme, arhaisme şi, mai puţin, împrumuturi; utilizarea lor se datorează atât
expresivităţii, cât şi sensului lor mai puţin accesibil.

35
 Nu în ultimul rând, trebuie să admitem că, nu întotdeauna dicţionarele explicative
ale limbii române ne-au fost de folos; nu de puţine ori am întîlnit argotisme cu origine
obscură, de asemenea, trebuie să spunem că dicţionarele şi glosarele de argou consultate
impun la rândul lor limite de altă natură.
Ca o concluzie a scurtei analize făcute până acum, termenii de argou din limbajul
adolescenţilor sunt mai puţin ermetici, deoarece funcţia predominantă a acestui tip de
argou este cea ludică, spre deosebire de argoul infractorilor, care au, în principal, funcţia
criptică.

Concluzii

Anglicismele sunt o realitate, iar atitudinea vorbitorilor şi a specialiştilor trebuie

să fie una raţională în această privinţă, cântărind atât avantajele, cât şi dezavantajele.
Acestea din urmă nu sunt numeroase, dar există. Dintre acestea menţionăm: nesiguranţă
de adaptare, crearea de forme inculte (vezi ciungă, plovăr) sau forme hipercorecte (clovn
pronunţat ca în limba engleză, deşi el s-a adaptat total), riscul pleonasmelor.

36
 Pe de altă parte, însă, putem vorbi şi de multe avantaje. Anglicismele nu au
determinat o ,,alterare” a limbii române, ci, dimpotrivă, au contribuit la permanenta ei
înnoire şi reconstrucţie, la nuanţarea ei semantică şi stilistică, la modernizarea lexicului.
Influenţa limbii engleze nu trebuie să fie considerată un fenomen negativ, nefind cu nimic
mai periculos decât alte influenţe străine care s-au manifesta de-a lungul timpului în
limba noastră, atâta timp cât nu se exagerează folosirea lor.
Adoptarea în vorbire a acestor termeni corespunde unor necesităţi de expresie atât
culturale, cât şi sociale (apariţia unor realităţi extralingvistice noi, determinată de fapte ce
ţin de progresul umanităţii), cât şi funcţionale (necesitatea existenţei în limbă a unor
termeni care să desemneze aceste realităţi noi din viaţa oamenilor).
Esenţa limbii este aceea de a se reînnoi în permanenţă. Împrumutul din alte limbi
reprezintă un aspect al creativităţii lingvistice prin care limba se schimbă, îmbogăţindu-se
neîncetat pentru a corespunde unor realităţi în permanenţă noi.
Istoria relaţiilor dintre argou şi literatura română aşteaptă să fie studiată în detaliu.
Situaţiile sunt foarte variate şi uneori paradoxale: este amuzant, de pildă, să observăm, că în
spaţiul literaturii de consum, într-un gen care atrage de obicei utilizarea argoului − romanul
poliţist − cărţile româneşti din ultimele decenii ale secolului al XX-lea au preferat, cu puţine
excepţii, limbajul plat, convenţional, impus de norma exterioară şi de modelul eroului pozitiv:
poliţistul cultivat, încarnare a ordinii sociale ideale.

În deceniile comuniste, discuţiile publice din mass-media tratau argoul ca pe un pericol

împotriva căruia trebuie să fie mobilizate toate forţele naţiunii. Discuţiile asociau, în general,
argoul cu ,,expresiile tari”, cu înjurătura, cu termenii brutali şi obsceni (la care nu se fac decât
aluzii discrete), vorbitorii vizaţi fiind în primul rând tinerii, iar de contextul de comunicare −
oralitatea familiară. Uneori, ,,vina” aparţinea litaraturii, unde cuvintele ar fi lăsate să circule prea
liber prin cărţi.

Alături de singurul roman intens argotizant al epocii postbelice, Groapa, autorul lui,
Eugen Barbu, includea elemente de argou şi în paginile revistei Săptămâna, al cărei director a
fost în deceniile 7 şi 8. Acest limbaj insolit era folosit ca instrument de captare, satisfăcând
dorinţa cititorilor de a ieşi din şabloanele oficiale.

În presă, argoul a început să pătrundă masiv după 1989, odată cu libertatea deplină a
exprimării.

37
 Fie că apare în ipostaza de limbaj secret, ,,tehnic”, fie că este un limbaj pur expresiv,
folosit din dorinţa de individualizare a unui grup faţă de altele, argoul se caracterizează printr-o
tendinţă de înnoire mai puternică decât cea a limbii comune.

BIBLIOGRAFIE

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, Editura Academiei,

1997.

38
Avram, Mioara, art. Stricarea limbii în zilele noastre în „Dilema”, VIII, nr. 393, 2000,

pag. 6.

Ciobanu, Georgeta , Anglicismele în limba română, Timişoara, 1996.

Dimitrescu, Georgeta, Dinamica lexicului românesc-ieri şi azi, Cluj-Bucureşti, 1995.

Dimitrescu, Georgeta, Dicţionar de cuvinte recente, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1997.

Forăscu, Narcisa, Popescu, Mihaela, Dicţionar de cuvinte buclucaşe, Editura All,

Bucureşti, 2005.

Theodor Hristea, Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană, în

Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Editura Universităţi din Bucureşti, 2002.

Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, Bucureşti, 1975

Isaac, Ştefania, Dezvoltarea competenţelor comunicative vs. Anglicismele recente în

limba română. Monografie., Chişinău, 2004.

Lăzărescu, Rodica, Dicţionar de capcane ale limbii române, Editura Corint,

Bucureşti, 2005.

Rumyana, Lyutakova Adaptarea grafica a anglicismelor in limbile romana si

engleza, in Romanoslavica, XXXIX, 2003.

Nevaci, Manuela, Anglicismele în publicaţii adresate tinerilor, Universitatea

„Ovidius”, Constanţa.

Preda, Irina, Îmbogăţire lexico-semantic a limbii române actuale, (cu privire specială

la perioada post-decembristă), în L.R., XLI, 1992.

Stoichiţiu Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale:dinamică, influenţă,

creativitate, Editura All, Bucureşti, 2001.

Sturza, Cătălin, Blog de jurnalist cultural.

39
Topală, Dragoş, Vlad, Aspecte ortografice şi ortoepice ale anglicismelor din limba

română actuală, în Omagiu Gheorghe Bolocan, Editura Universitaria, Craiova, 2006.

Topală, Dragoş, Vlad, Studii de gramatică şi de formare a cuvintelor în memoria

Mioara Avram, coord. acad. Marius Sala, Editura Academiei Române, Bucureşti,

2006.

Carmen Vlad, Limba română contemporană. Lexicologie., Universitatea Babeş-

Bolyai, Cluj-Napoca.

Zafiu, Rodica, articolul În sau pe internet, in România Liberă nr. 38/2001.

Zafiu, Rodica, Diversitatea stilistică în România actuală, Editura Universităţii din

Bucureşti, Bucureşti, 2001.

SURSE

Bravo, nr. 4/ 2001, 6/2002;

Cool-Girl, nr. 12/ 2001, 10/2002;

Evenimentul Zilei ,articolul Petrecerea de Anul Nou, nr. 2316, an 2000;

Gazeta Sporturilor, 30.12.2005.

Jurnalul, articolul Argou de cocalar şi de piţipoancă, 13 martie 2010;

40
Pană-Dindelegan, Gabriela, articolul Forţa cuvintelor, în „Dilema Veche”, an III, nr.

108, 17 febr. 2006.

Praporişciu, Sergiu, articolul De ziua memoriei lui Eminescu, interviu cu Vlad

Pohilă,în Revista „Agero” 15 ianuarie 2008;

Zafiu, Rodica, articolul Păcatele limbii, în „Argou on-line”, nr. 6, an 2007;

Ziua, 14.05.2002.

SIGLE

Academia Română, Institutul de ingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul explicativ al

limbii romăne, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998;

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ediţia a II-a revăzută şi

adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005;

Marcu, Florin, Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura , 2002.

ANEXA

Cuvinte DEX MDN DOOM

Brand - - -
Broker - + -
Dealer - + -

41
Site - + +
Mouse - - -
Chat - - -
Desktop - - +
Display + + -
Hard disk - - -
Software + + +
Joystick - - -
e-mail + + +
On-line - + +
Play-back + + -
Single + + -
Hit + + +
Derby - - +
Hamburger + + -
Hotdog + + +
Fast-food - + -
Cheeseburger - - -
Chips - - +
Cornflakes - + -
Brandy + + +
Whisky + + -
Ketchup + + -
Look - + +
Lifting - + -
Make-up - + -
Fashion - - -
Design + + -
Gloss - - -
Eye-liner - + -
Office - - -
Casual - - -
Beauty - - -

42