Sunteți pe pagina 1din 19

11 CARDUL BNCAR

Cardul este o inovatie revolutionara care a putut fi aplicata datorita


progreselor deosebite in domeniile informatic si electronic in masura sa faciliteze
schimbul de fonduri prin tehnici electronice intre partenerii de tranzactii prin
intermediul bancilor. Cardul a intrat definitiv in familia instrumentelor de plata
atunci cand aplicarea tuturor inovatiilor componente s-a dovedit eficienta, adica
preturile echipamentelor si retelei au devenit accesibile, atat bancilor cat mai ales
populatiei, principalul beneficiar, care putea efectua plati fara a mai folosi
numerarul.

Din punct de vedere istoric, aparitia cardului are loc in anul 1946, la New
York, cand o banca specializata in creditul de consum lanseaza pe piata un nou
produs “Charge It”, care consta in emiterea unui bon valoric numit “scrip”, pe
baza caruia clientii puteau efectua cumparaturi de la comerciantii care au acceptat
acest nou sistem de decontare. Comerciantii depuneau bonurile la banca emitenta
si incasau contravaloarea bunurilor vandute, banca facand transferul banilor din
conturile clientilor in conturile comerciantilor. In 1950 apare, tot in America,
cardul de plastic pentru consum si calatorii emis de o firma Diners Club si preluat
apoi de banci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc in
1960 prin Bank of America care lanseaza produsul BANK AMERICARD (ulterior
VISA International), care in 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori. In
Europa, prima lansare a unui card european are loc dupa 1967, in Franta, prin
“Carte Bleu”, un card care necesita semnatura clientului pe factura, dupa care
facturile se remiteau la banca pentru incasare. Cardurile s-au raspandit foarte
repede, cele mai solicitate pe plan mondial fiind VISA, MASTERCARD si
EUROPAY. In Romania, primele carduri (VISA) au fost lansate in 1995 prin
sistemul bancar, dar principiile privind emiterea si utilizarea instrumentelor de
plata electronica pe teritoriul tarii noastre au fost stabilite de Banca Nationala a
Romaniei, mai tarziu, prin Regulamentul nr. 4/2002.

Cardurile de plastic s-au extins rapid, s-au diversificat intr-o gama larga si s-
au perfectionat, atat tehnologic cat si ca proceduri de lucru, devenind, din ce in ce
mai mult, instrumentul de plata preferat pentru populatie. Cu toate acestea, potrivit
statisticilor internationale ale Grupului celor zece tari cele mai dezvoltate, pe anul
2003, cardurile detineau pana la 60% din volumul numeric al tranzactiilor fara
numerar si numai pana la 2% din valoarea acestor tranzactii. Aceasta pondere
valorica redusa este urmare a faptului ca platile prin carduri se fac, de regula, de
persoanele fizice care opereaza cu valori mici in comparatie cu platile comerciale
care sunt de valori mari si se folosesc alte instrumente de plata.

11.1 CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATA

Prin Regulamentul nr. 4/2002 al BNR, cardul este definit ca un


instrument de plata electronica, respectiv un suport de informatie
standardizat, securizat si individualizat, care permite detinatorului sau sa
utilizeze disponibilitatile banesti proprii dintr-un cont deschis pe numele sau
la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, in limita unui plafon
stabilit in prealabil, deschisa de emitent in favoarea detinatorului cardului, in
vederea efectuarii, cumulativ sau nu, a urmatoarelor operatiuni: (a)
retragerea de numerar, respectiv incarcarea si descarcarea unitatilor valorice
in cazul unui instrument de plata de tip moneda electronica, de la terminale
precum distribuitoarele de numerar si ATM, de la ghiseele emitentului/bancii
acceptante sau de la sediul unei institutii obligata prin contract sa accepte
instrumentul de plata electronica; (b) plata bunurilor sau a serviciilor
achizitionate de la comerciantii acceptanti si plata obligatiilor catre
autoritatile administratiei publice, reprezentand impozite, taxe, amenzi,
penalitati etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte
medii electronice; (c) transferurile de fonduri intre conturi, altele decat cele
ordonate si executate de institutiile financiare, efectuate prin intermediul
instrumentului de plata electronica. Ca si cecul, cardul nu este insa moneda,
respectiv moneda electronica, ci numai un instrument de plata care mijloceste
transferul de moneda da la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de tehnologie.
Cardul este un instrument de plata care permite efectuarea unui numar nelimitat de
tranzactii spre deosebire de instrumentele de plata pe suport hartie care erau legate
de o singura tranzactie, iar transmiterea informatiei-bani este electronica si nu prin
posta.

Cardul contine elemente de securizare si de individualizare incorporate pe


suprafata sa care sa asigure urmatoarele caracteristici obligatorii:
- suport fizic din material plastic si cu dimensiuni standard;
- aversul care contine elemente confectionate in relief (numarul cardului
redactat in cifre arabe, numele si prenumele posesorului in redactare cu
caractere latine, data expirarii valabilitatii [LL/AA] conform calendarului
gregorian, card international sau local); si elemente destinate informarii
(sigla proprietarului de marca, denumirea sau sigla emitentului, eventual
o holograma de securitate, tridimensionala, vizibila la lumina naturala);
- reversul care contine o banda magnetica standard pentru inregistrare cu
cel putin trei piste si/sau un microprocesor integrat (chip); un panel de
semnatura, avand elemente de siguranta in desen care sa ingradeasca
posibilitatea stergerii sau modificarii semnaturii;
- pentru asigurarea interoperabilitatii sistemelor de plati electronice
emitentii trebuie sa foloseasca numai standarde EMV (Europay,
Mastercard, VISA).

Initial, cardurile nu aveau banda magnetica, datele transmitandu-se telefonic


catre un centru unde se introduceau intr-un terminal de calculator pentru a se
verifica autenticitatea cardului si existenta disponibilului in cont. Aceasta
operatiune necesita un timp de raspuns si facea ca vanzarea sa sufere o anumita
intarziere. Ulterior, cardurile s-au perfectionat foarte mult si in prezent sunt de
doua feluri:
- carduri cu banda magnetica;
- carduri cu microprocesor.

Cardurile cu banda magnetica sunt cele care au pe verso o banda


magnetica prin care se realizeaza procesul de citire si de transmitere prin linie
telefonica a datelor ( codul BIN - engl. Bank Identification Number, codul PIN
– engl. Personal Identification Number, numele si prenumele detinatorului,
caracteristicile cardului – debit, credit, cu/fara PIN, data expirarii, alte date privind
securitatea cardului). La centrul de autorizare exista un cititor de carduri care
introduce automat in retea informatiile cuprinse in banda. In acest fel, viteza de
procesare este destul de mare si se inlatura inconvenientul intarzierii tranzactiei.
Cardurile cu banda magnetica au insa dezavantajul ca pot fi furate sau falsificate si
utilizate in mod fraudulos, ceea ce reprezinta un risc pentru posesor. Codul PIN
este un numar atribuit de emitent pentru identificarea detinatorului si se utilizeaza
de acesta atunci cand foloseste cardul la un terminal. In cazul in carea plata se face
prin transfer electronic, PIN are rolul de semnatura electronica a detinatorului
cardului.

Cardurile cu microprocesor, cunoscute si sub numele de SMART CARDS


sau chip-carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) incorporata intr-
o capsula de dimensiuni mici. Aceasta tehnologie apartine unui jurnalist francez,
Roland Moreno, care in anul 1973 a inserat intr-un card un microprocesor integrat
(chip) cu o memorie de cateva zeci de kilobyts. Memoria cardului cuprinde patru
zone de stucturare a informatiei, dupa cum urmeaza:
- informatii neconfidentiale (elemente de identificare a emitentului,
numarul de cont al titularului, termenul de valabilitate etc.);
- informatii confidentiale (disponibilul in cont);
- informatii inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);
- inregistrari care cuprind informatii unice privind tranzactiile si care se
regasesc intr-o “agenda”.

Cardul cu microprocesor prezinta certe avantaje fata de cardul cu banda


magnetica si este suficient sa ne referim la: (a) securitatea pe care o ofera in sensul
reducerii al minim a riscului falsificarii si intaririi controlului in momentul
folosirii; si (b) capacitatea de a primi si stoca date intr-un volum destul de mare
pentru a permite extinderea serviciilor electronice. Bancile sunt cele mai interesate
in extinderea acestui nou tip de card, intrucat reduce riscul de falsificare si deci
pierderile care s-ar inregistra in asemenea situatii, inclusiv disconfortul in relatiile
cu clientii determinat de aparitia falsurilor, iar pe de alta parte cresc posibilitatile
de a extinde gama serviciilor fata de clienti si deci noi oportunitati de comisioane,
respectiv de venituri si implicit de profituri. Comerciantii au mai multa incredere in
noul instrument de plata intrucat acesta este mai sigur si mai operativ, iar posesorii
pot extinde folosirea cardului la mai multe operatii, deosebit de siguranta sporita
conferita de acesta.

11.2 TIPURI DE CARDURI

In practica exista o diversitate destul de mare de carduri care raspund


cerintelor tot mai complexe ale clientilor. Aceste carduri se pot imparti in mai
multe tipuri in functie de urmatoarele criterii: functiile specifice pe care le
indeplinesc, emitentul, zona de acceptabilitate.

In raport de functiile specifice se disting urmatoarele tipuri de carduri:


Cardul de credit, un instrument prin care platile se fac dintr-un credit
acordat de banca emitenta sub forma unei linii de credit revolving. Limita de
creditare se stabileste la emiterea cardului in functie de solvabilitatea clientului si
de istoricul pe care acesta il are in relatiile cu banca, pe baza unei fise scoring. La
persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri nete lunare sau mai mult
in cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se garanteaza cu veniturile
nete a 1-2 giranti sau cu un depozit bancar colateral. Rambursarea se face lunar, in
proportie de cca. 20% din creditul existent in sold la finele lunii, astfel ca pentru
creditele primite si rambursate in cursul lunii nu se percepe dobanda. Dobanda este
cea practicata la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale
bancii (taxa emitere card, taxa anuala de utilizare, comisioane pentru operatiuni de
plati interbancare si eliberari de numerar, taxa eliberare extras cont la cerere etc.).
Valabilitatea liniei de credit este de 1-4 ani. Operatiunile se evidentiaza intr-un
cont de card de credite. Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de debit,
banca preluand automat fondurile pentru rambursarea ratelor scadente la credit si
plata taxelor si comisioanelor. Rambursarea in totalitate a creditului la termenul
stabilit se foloseste in cazul cardului de calatorie si divertisment (engl. travel
and entertainment card), iar rambursarea partiala, in cazul liniei de credit, partea
ramasa considerandu-se o extensie a creditului anterior (engl. charge card).
Cardul de credit este destinat cu prioritate pentru plata marfurilor si serviciilor.
Cardul de debit este un instrument prin care plata se face in limita
disponibilului existent in contul de card si se foloseste atat la efectuarea platilor
pentru bunuri si servicii, cat si la retragerile de numerar. In cont trebuie pastrat un
sold minim intangibil care se majoreaza prin transfer din contul curent. Pentru
disponibilitati, posesorul primeste dobanda la vedere iar pentru operatiunile de
plati si retrageri de numerar se percep comisioane si taxe pentru diverse servicii
(utilizare card, inlocuire, magnetizarea benzii, eliberare extras cont etc). Cardurile
de debit se emit atat in lei pentru tranzactii locale, cat si in valuta pentru tranzactii
in strainatate, dar sunt si unele carduri in lei valabile si in strainatate, conversia
leu/valuta facandu-se automat la centrele de procesare (VISA). Cardurile de debit
sunt cele mai des utilizate, mai ales in tarile in care rata dobanzii la credite este
ridicata.
Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea
platilor peste disponibilitatile banesti din contul de card, intr-o anumita suma
asimilata creditului. Se foloseste in cazul cardurilor pentru salarii care se
alimenteaza direct cu sumele virate periodic de firmele angajatoare. Descoperitul
de cont pentru salarii se limiteaza la cca. 75% din salariu si se ramburseaza la
virarea salariului in luna urmatoare. Garantia rambursarii este asigurata de firma
angajatoare.
Carduri de numerar. Acestea sunt carti de debit care se folosesc numai
pentru retrageri de numerar dintr-un aparat automatizat si cu un program
informatic de casierie, numit automat de distribuire de numerar (engl. ATM, cash
dispencer). Retragerile se fac dintr-un cont de card care trebuie sa se alimenteze
periodic de catre titular.
Carduri multifunctionale sunt acele carduri de debit care se folosesc la
plati, retrageri de numerar, garantare si alte operatiuni de debit.

Din punct de vedere al emitentului, cardurile sunt de urmatoarele tipuri:


Carduri emise de banci (carduri bancare). Bancile emit o gama larga de
carduri si intra in competitie pentru castigarea unui segment cat mai mare de piata.
Pentru a facilita accesul clientilor, bancile incheie intre ele conventii de plati prin
carduri, astfel ca un client al unei banci poate apela la bancomatele altor banci cu
care banca sa are incheiata o conventie. De asemenea, comerciantii incheie
aranjamente cu bancile pentru folosirea cardurilor emise de acestea. Asistam astfel
la un fenomen de interbancaritate a cardurilor care este in continua extindere cu
tendinta de globalizare.
Carduri emise de comercianti (carti private). Marile firme comerciale
emit propriile carti de plata clientilor sai pentru a permite sau facilita plati in
vederea achizitionarii de bunuri sau servicii exclusiv de la comerciantii emitenti
fara a acorda accesul la un cont bancar. Aceste carduri sunt insa valabile numai in
magazinele sau lantul de magazine ale comerciantului sau a unui grup de
comercianti. Pentru a atrage clientii, cardurile private trebuie sa fie mai atractive
decat cele bancare si in acest scop se ofera unele facilitati si servicii financiare
(discount la vanzare, neaplicarea de comisioane, livrari pe credit, asigurarea
gratuita a bunurilor vandute etc). Cardul se emite de comerciant, gratuit, pe baza
unei conventii incheiate de acesta cu clientul. Plata se face fie din disponibilitatile
clientului existente in contul de card la banca, fie din credit acordat de comerciant
pe o perioada de pana la un an. Toate aceste elemente se stabilesc prin conventie.
Plata din disponibilitati poate fi imediata, in care caz in conventie se mentioneaza
banca si contul clientului, precum si acordul acestuia pentru solicitarea platii de
catre comerciant sau plata amanata la sfarsitul lunii cand datoria se stinge prin cec
pe baza extrasului de cheltuieli transmis de comerciant. Plata din credit se poate
face in mai multe variante: credit comercial acordat gratuit pe 10-15 zile de la
livrare; credit pe 1-3 luni, in limita unei anumite sume, cu rambursarea in 2-3
transe; credit pe perioade mai mari de pana la 1 an, cu rambursarea lunara; linie de
credit permaneneta cu reintregirea acesteia de catre client. Pentru atragerea
clientilor, marile magazine mai ofera celor care folosesc cardurile lor diverse
facilitati ca bonuri gratuite de cumparaturi de sarbatori, reduceri de preturi in
anumite perioade, parcari gratuite la magazinele firmei etc.
Cardul hibrid (engl. dual card) este cardul care contine atat banda
magnetica, cat si microprocesor si care permite efectuarea unor operatiuni
combinate, specifice fiecarui tip de card.
Cardul co-branded este emis de o banca impreuna cu o entitate care, de
regula, are ca obiect principal de activitate comertul sau prestarile de servicii.
Carduri emise de alte institutii sau organizatii. Deosebit de banci si
comercianti sunt numeroase alte institutii care emit carduri, ca de exemplu:
institutii internationale specializate in carduri, institutii de credit, companii de
transporturi, in special cele aeriene, agentii de turism, cluburi etc. Acestea emit
carduri cu aceptablitate redusa, specifice domeniului lor de ativitate, cu exceptia
institutiilor internationale de specialitate si a institutiilor de credit care emit
carduri cu acceptabilitate larga. Dintre institutiile internationale specializate cele
mai importante sunt American Express, American Express Gold si Diners Club.
Acestea au o clientela cu resurse financiare mai mari, carora le elibereaza carduri
acreditive insotite de numeroase servicii ca garantii pentru pierderea sau furtul
cartilor, asigurari medicale pe timpul calatoriei, garantii pentru rezervare hoteliera,
precum si alte facilitati speciale. Costul acestor carduri este insa destul de ridicat.
Societatile comerciale mai emit carduri selective cum sunt cardurile pentru
abonamente telefonice, carduri de asigurare, carduri pentru a cumpara benzina
(statii de benzina), deci carduri care se folosesc pentru anumite servicii prestate de
compania respectiva. Companiile de transport aeriene si rutiere mai ofera carduri
de abonament care nu sunt carduri de plata dar asigura anumite facilitati ca
reduceri de tarife, bonusuri la un anumit puncaj (numar de km parcursi), prioritate
la lista de asteptare sau la rezervare hoteliera etc.

In functie de zona de acceptabilitate cardurile pot fi:


Carduri nationale. Aceste carduri au o valabilitate numai pe teritoriul
national si se pot emite de bancile locale, fie sub marca si firma lor, fie sub marca
si denumirea unei institutii internationale specializate. Cardurile au o utilzare
tipica, adica pentru eliberari de numerar si efectuarea de plati din disponibil sau din
credite.
Carduri internationale. Asemenea carduri se emit de institutiile
internationale sau de bancile locale care au devenit membre ale sistemelor
internationale pentru carduri, dar numai sub marca si firma sistemului
international folosit. Cele mai cunoscute sisteme internationale sunt VISA
INTERNATIONAL si EUROPAY INTERNATIONAL, sisteme folosite si in tara
noastra. Cardurile se folosesc la retrageri de numerar, plati din disponibil sau din
credite, in functie de tipul cardului, atat pe plan national cat si international.

11.3 OPERATIUNI CU CARDURI

Cardurile se folosesc fie pentru retragerea de numerar fie pentru operatiuni


de plati din disponibil sau credite, cu alte cuvinte pentru operatiuni de incasari si
plati. Aceste operatiuni implica emiterea cardului, deschiderea de conturi bancare,
efectuarea tranzactiilor, compensarea - decontarea, gestionarea intregii activitati si
bineinteles o infrasructura adecvata la banci si comercianti. In vederea functionarii,
emitentii de carduri trebuie sa obtina autorizarea Bancii Nationale a Romaniei si a
organizatiei proprietare de marca. In acest scop, emitentul prezinta BNR un dosar
de evaluare care cuprinde: cererea de autorizare, tipul de card, serviciile ce se vor
oferi, echipamentele de lucru, procedurile de operare, certificatul proprietarului de
marca privind designul si conditiile tehnice de executare a cardului, tipul de
hardware si software, integrarea in sistemul de autorizare si decontare a
tranzactiilor, un business plan si evaluarea riscurilor care pot interveni in
transferul, decontarea si administrarea informatiei. Autorizarea are un caracter
provizoriu pe o perioada de 90 de zile, considerata perioada de monitorizare, dupa
care se emite autorizatia definitiva.

11.3.1 EMITEREA CARDURILOR

Emiterea cardurilor este o operatiune mai complexa care include incheierea


conventiei de card, confectionarea cardului, deschiderea contului de card,
transmiterea informatiilor la centrul de autorizare si la institutitiile internationale si
apoi eliberarea cardului.

Conventia de card este un contract scris intre banca si viitorul posesor de


card in care se prevad: tipul de card si modul de folosire a acestuia, contul care se
deschide, sumele minime de mentinut in cont (cardul de debit), tipurile de
tranzactii care se efctueaza (achizitionare de bunuri/servicii, retragere de numerar,
transfer de fonduri intre conturi, constituire de depozite, rambursari de credite,
plata de dobanzi, comisioane etc.), sumele limita minime/maxime pentru o
operatiune, tipurile de taxe (pentru emitere, exploatare), comisioane, dobanzi
(acordate la disponibilitati si percepute la credite), penalitati, precum si drepturile
si obligatiile partilor, perioada de contestare a unei operatiuni si procedurile
aferente, autoritatea abilitata sa solutioneze litigiile. Detinatorii trebuie sa aiba
posibilitatea sa obtina informatii, pe suport hartie sau prin mijloace electronice,
privind soldul disponibil, identificarea tranzactiei, locul si data acesteia, valoarea
tranzactiei (suma platita, retrasa, transferata), rata de schimb in cazul tranzactiilor
in valuta. In mod similar, se incheie o conventie intre banca si comerciant pentru
acceptarea cardurilor si efectuarea decontarilor care rezulta din folosirea cardului.
Conventiile sunt actele juridice dintre parti si sunt opozabile in justitie in cazul
unor conflicte intre banca si titularul de conventie.

Pe tot parcursul existentei sale, cardul este proprietatea emitentului, de


regula o institutie de credit. Aceasta are o serie de obligatii, precum pastrarea
secretului codului PIN si a parolei, a datelor despre card si detinator, pastrarea o
perioada de timp, legal stabilita, a evidentelor privind tranzactiile pentru urmarirea
eventualelor erori, sa asigure mijloacele tehnice si sa efectueze operatiunile
conform contractului, sa puna la dispozitia detinatorului, la cererea acestuia,
documentele privid tranzactiile etc. Emitentul raspunde pentru valoarea pierduta
din vina lui si pentru executarea necorespunzatoare a tranzactiilor (intarzieri, erori
de operare, disfunctionalitati ale instrumentului de plata sau terminalului, chiar
daca acesta este proprietatea altei banci care are relatii de operare cu banca
emitenta), efectuarea operatiunilor dupa comunicarea de catre detinator a furtului,
pierderii, distrugerii, blocarii cardului etc. Valoarea pierduta se achita in termen de
24 de ore de la recunoasterea acesteia de catre emitent. Detinatorul cardului are, in
principal, urmatoarele obligatii: sa pastreze in bune conditii instrumentul de plata
electronica, sa instiinteze emitentul imediat ce constata pierderea, furtul,
distrugerea, blocarea cardului, inregistrarea unor tranzactii eronate sau alte erori,
disfunctionalitati ale instrumentului de plata, sa nu inregistreze PIN-ul sau parola
pe card sau pe alt obiect pe care il pastreaza impreuna cu cardul, sa nu
contramandeze un ordin dat pana in momentul identificarii sumei. Raspunderea
privind valoarea pierduta este integrala a detinatorului in cazul in care acesta a
actionat cu neglijenta, fraudulos si pentru toate operatiunile efectuate pana in
momentul anuntarii emitentului.

Confectionarea cardurilor are loc la banca emitenta care dispune de carti


de plastic produse de firme specializate si autorizate in acest scop. Pe carduri,
banca imprima cu echipamente speciale, numele si prenumele beneficiarului,
numarul cardului, data expirarii, precum si datele de identificare din banda
magnetica ( prezentate la cardurile cu banda magnetica). La primirea cardului,
titularul este obligat sa semneze pe verso in spatiul special desemnat.

Deschiderea conturilor titularilor (persoane fizice) are loc dupa semnarea


conventiei. Toate operatiunile de incasari si plati trebuie sa se desfasoare prin
conturi distincte pentru carduri (conturi de card) pentru a se cunoaste miscarile
debitoare si creditoare si soldul acestora si a se calcula dobanzile cuvenite.
Deschiderea unui cont de card nu este conditionata de existenta la aceiasi banca a
unui cont curent, fiind frecvente situatiile in care o persoana are conturi de carduri
la mai multe banci si cont curent la una dintre acestea. Contul de card se
alimenteaza la deschidere cel putin cu suma minima obligatorie de mentinut in
cont si prevazuta in conventie. In functie de tehnologia folosita, alimentara
contului de card se face de titular prin transfer din contul curent sau automat de
banca pana la nivelul plafonului convenit cu titularul. Unele banci acorda ca
facilitate si decontarea unor plati care depasesc diponibilul intr-o anumita suma cu
recuperare intr-un interval scurt de timp (descoperit de cont). Lunar, titularul
contului de card primeste un extrs de cont cu toate tranzactiile efectuate si soldul
contului. Inchiderea contului de card are loc la cererea titularului sau din initiativa
bancii, daca se produc evenimente care impun acest lucru.

11.3.2 OPERATIUNI DE RETRAGERE DE NUMERAR

Pentru retragerile de numerar cu carduri se folosesc echipamente


electromecanice, echipamente de transmisie (relee) si softuri informatice care
asigura circulatia informatiei-bani si eliberarea numerarului. Echipamentele
electromecanice sunt automatele programabile ATM (Automated Teller Machine),
CD (Cash Dispencer) si automatele de schimb valutar, iar releele sunt echipamente
de tip modem.

Automatul bancar ATM este un echipament pentru eliberarea de numerar


sub forma de bancnote, precum si transferuri de fonduri pentru plati de servicii,
furnizarea unor informatii de cont si consultanta bancara. Din punct de vedere
fizic, ATM-ul este un seif blindat care are in interior un numar de 10-12 casete cu
bancnote, un mecanism de numarare si altul de preluare a bancnotelor si de
transport care sunt actionate electronic, precum si un echipament de blocare
conectat la sistemul de alarmare al utilizatorului. In exterior, ATM-ul dispune de
un ecran pentru afisarea instructiunilor de lucru, o fanta pentru introducerea cartii
de plata in vederea transmiterii informatiilor la centrul informatic al bancii si
primirii raspunsului, o tastatura pentru suma de bani solicitata sau plata serviciilor
si o fanta cu un sertar pentru eliberarea numerarului. Echipamentul de transmisie se
afla la unitatea bancara care deserveste ATM-ul prin care se transmit si se primesc
informatiile la si de la centrul informatic de la centrala bancii comerciale. La
primirea informatiei privind golirea casetelor, acestea se inlocuiesc de personalul
autorizat ca casete cu bancnote iar cele goale se transporta la centrul de procesare
al bancii. Pentru fiecare tip de operatiune (eliberare de numerar, plata pentru
fiecare fel de serviciu sau de informatie) se folosesc softuri specifice existente la
centrul informatic care comanda succesiunea operatiunilor. Fluxul operational
pentru eliberarea numerarului este urmatorul:
- introducerea cartii de plata in nisa pentru carduri;
- tastarea PIN-ului (se admite numai o singura greseala de tastare la a doua
greseala cardul se retine de ATM);
- tastrea sumei dorite care nu trebuie sa depaseasca limita prevazuta in
conventie;
- eliberarea numerarului si debitarea contului personal de card;
- eliberarea chitantei;
- restituirea cartii de plata.

In ce priveste operatiunile de plata sau informatii de cont, acestea se


regasesc in meniul care se afiseaza pe ecran, dintre care cele mai frecvente se
refera la:
- plata facturilor pentru servicii ca telefon, electricitate, gaze etc;
- rambursarea ratelor de credite, plata dobanzilor, comisioanelor etc;
- obtinerea de extrase de cont si alte informatii de cont;
- obtinerea unor informatii fonanciare de piata (dobnazi la depozite,
credite, titluri sau alte valori mobiliare);
- operatiuni de cash management.

In toate cazurile se introduc prin tastare datele solicitate de meniul ales si se


astepta confirmarea tranzactiei. In unele cazuri pot apare mai multe variante si
atunci trebuie sa se opteze pentru una dintre ele. In final, aparatul elibereaza o
chitanta privind operatia efectuata si returneaza cartea de plata.

11.3.3 OPERATIUNI DE PLATI CU CARDURI LA COMERCIANTI

Operatiunile de plati la comercianti reprezinta esenta cardurilor, inlocuind


numerarul sau cecul cu operatiuni on-line si implica o relatie tripartita: comerciant,
beneficiar si banca. Comerciantii au asigurata plata prin confirmarea primita de la
banca, fie ca este o banca locala sau din strainatate, iar beneficiarii s-au achitat de
obligatia de plata in cateva secunde. Echipamentul de la comerciant este de tip
EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of Sale) sau uzual POS.

Deschiderea conturilor comerciantilor acceptanti (persoane juridice).


Comerciantul acceptant este persoana juridica care realizeaza acte si fapte de
comert si care accepta cardul ca mijloc de plata pentru bunurile vandute si
serviciile prestate pe baza unui contract incheiat anterior cu o banca acceptanta, de
regula banca la care are contul curent, dar pot fi si situatii in care banca acceptanta
este o alta banca. Pentru operatiunile cu carduri, comerciantii trebuie sa deschida
conturi de carduri, respectiv cate un cont pentru fiecare tip de card. In situatia
efectuarii unei tranzactii la un comerciant dotat cu POS, contravaloarea tranzactiei
se blocheaza in contul clientului la banca emitenta in momentul autorizarii, iar
debitarea se realizeaza atunci cand banca emitenta primeste de la banca
acceptatoare in fisierul de tip incoming mesajul electronic de debitare. Contul
comerciantului la banca acceptanta se crediteaza in momentul in care aceasta
primeste, prin compensare, contravaloarea tranzactiei de la banca emitenta.

Conventia de acceptare este un contract scris care se incheie de comerciant


cu banca acceptanta si in care se prevad termenii si conditiile de acceptare (tipurile
de carduri si bancile emitente, limita de autorizare, procedurile de lucru),
drepturile, obligatiile si raspunderile partilor. Banca acceptanta pune la dispozitie
comerciantului echipamentele necesare utilizarii cardurilor, inclusiv consultanta de
specialitate, furnizeaza listele cu cardurile interezise la plata si documentele de
decontare (chitantele) si asigura decontarea la termenele convenite a tranzactiilor.
Banca acceptanta atribuie un cod comerciantului care contine si codul bancii
emitente. Clauza de acceptare este obligatorie si neconditionata.

Platile prin carduri sunt, in principiu, ireversibile, adica o plata initiata de


utilizator si autorizata de emitent devine irevocabila si nu poate fi contramandata
decat in anumite situatii precis determinate. O plata efectuata prin card poate fi
stornata de comerciant la solicitarea initiatorului platii in cazul in care a avut loc o
operatiune eronata. In ce priveste decontarile, acestea se efectueaza pe teritoriul
Romaniei numai in moneda nationala, indiferent de moneda in care este emis
cardul.

Acceptarea. Pe baza conventiilor/contractelor de acceptare a cardurilor


incheiate cu bancile, comerciantii efectueaza vanzari pe baza de carduri.
Acceptarea este operatiunea prin care comerciantul agreeaza decontarea prin cardul
prezentat de cumparator dupa o verificare atenta a cardului (integritate fizica, sa nu
prezinte stersaturi, sau modificari, sa aiba elementele de securizare) si a
cumparatorului (un document de identitate) si daca sunt suspiciuni se solicita
bancii emitente interogarea titularului de card asupra operatiunii si se asteapta
mesajul de raspuns. Daca nu sunt probleme, comerciantul introduce cardul in
masina de citit carduri (POS), precum si datele privind suma de plata, iar
cumparatorul introduce codul PIN. POS-ul transmite centrului de autorizare
ROMCARD si bancii acceptante datele de identificare si cele privind tranzactia, iar
ROMCARD dupa o anumita verificare (validitatea cardului, banca acceptanta sa
nu fie si emitenta etc) le retransmite sistemului VISA BASE I. Mesajul de raspuns
se transmite pe acelasi circuit la comerciant care este receptionat de POS.
Comerciantul elibereaza o chitanta/factura care se semneaza de cumparator
(semnatura de pe card se confrunta cu cea de pe chitanta) si se elibereaza marfa.
Acest procedeu este folosit pentru tranzactiile de mica valoare care nu necesita
autorizarea bancii emitente.

Autorizarea. Autorizarea reprezinta atestarea validitatii operatiunii intre un


posesor autorizat si un comerciant acceptant si se face de centrul de autorizare al
bancii emitente. Autorizarea se da, in cazul platilor peste o anumita limita valorica
a acestora (engl. issuer limit), iar in cazul retragerilor de numerar pentru toate
operatiunile indiferent de valoarea acestora. Comerciantul solicita autorizarea prin
ROMCARD (via banca acceptanta) iar acesta o transmite bancii emitente prin
sistemul de autorizare international (VISA International-BASE I). Banca emitenta,
care primeste mesajul prin intermediul sistemului sau informatic (mesaj
electronic), verifica in cateva secunde existenta disponibilului in cont si alti
parametrii aflati intr-o baza de date (engl. exception file) care cuprinde numerele
cardurilor pierdute/furate, numarul maxim de tranzactii, suma maxima care poate fi
extrasa intr-o anumita perioada etc. Daca nu sunt probleme, emitentul transmite in
sistem mesajul de autorizare (VISA BASE I) care il retransmite ROMCARD si
prin acesta comerciantului, via banca acceptanta. Autorizarea se da de banca
emitenta in 10-15 secunde printr-un cod care se inscrie de comerciant pe
documentele de decontare (chitante). Banca trebuie sa asigure non-stop linii de
comunicatie directa atat cu comerciantul, cat si cu sistemul mondial de autorizare
pentru a inlesni conectarea clientului sau cu banca emitenta. Organizatiile
internationale in domeniul cardurilor stabilesc periodic pe fiecare tara sau grupe de
tari si pentru fiecare tip de activitate (comerciala, service, hoteliera, turism,
benzinarie etc) limite de autorizare care insa pot fi ajustate de bancile acceptatoare
(ex. o banca poate impune unui comerciant autorizarea tuturor tranzactiilor in
functie de unele criterii: bonitate, natura activitatii, vad comercial riscant, tipul de
card etc). Practica internationala cunoaste atat centre de autorizare constituite prin
participarea mai multor banci, cat si centre organizate distinct de o banca.

Decontarea. La sfarsitul zilei, memoria POS se descarca in fisierul


electronic al bancii acceptatoare. Urmeaza procesul de compensare la institutia
internationala de carduri si decontarea finala care se trateaza in subcapitolul
urmator. Pe baza soldurilor debitoare din compensare, bancile emitente transmit
creditarile catre bancile acceptatoare iar acestea crediteaza conturile
comerciantilor. Cu aceasta se incheie ciclul opertiunilor de plata prin carduri.
Durata decontarii unei operatiuni din momentul autorizarii pana la creditarea
contului comerciantului este, in medie, de 2 zile, daca comerciantii depun zilnic la
banca isierele cu tranzactiile din ziua precedenta, in practica insa perioda medie de
decontare este de 4 zile. Fluxul operatiunilor de plata prin carduri se prezinta in
schema 11.1.
Schema 11.1 Plata prin carduri
4
Client Comerciant
1

3
5 3 3 2
Centru de 5
autorizare 2

3 2 3 2

Banca client Banca


comerciant
1 Clientul detinator al cardului achizitioneaza bunuri/servicii de la
comerciantul acceptant de card si efectueaza plata prin utilizarea cardului care se
introduce in POS si se tasteaza codul PIN;
2 Comerciantul in calitatea sa de acceptant verifica integritatea si
valabilitatea cardului (sa contina holograma, sa nu existe stersaturi, modificari sau
deteriorari, sa fie in termenul de valabilitate si sa nu figureze pe lista cardurilor
pierdute/furate) si solicita autorizarea tranzactiei, adresandu-se centrului de
autorizare (VISA BASE I prin ROMCARD), automat facandu-se conexiunea cu
banca comerciantul, iar centrul de autorizare retransmite mesajul bancii clientului
(banca emitenta);
3 Banca emitenta verifica exitenta disponibilului in cont si alti parametrii si
trimite mesajul de raspuns DA (codul de autorizare) sau NU catre centrul de
autorizare (BASE I prin ROMCARD) si dupa procesare, acesta retransmite
mesajul catre comerciant si banca acestuia;
4 Comerciantul intocmeste documentul de vanzare cumparare (chitanta) pe
care se imprima codul de autorizare, iar cumparatorul semneaza pe aceasta;
comerciantul verifica identitatea semnaturii cu cea de pe card, restituie cardul si o
copie de pe chitanta si elibereaza marfa;
5 Are loc procesul de compensare si decontare interbancara in urma caruia
bancile debitoare (bancile emitente) transfera fondurile catre bancile creditoare
(bancile acceptatoare); bancile debiteaza respectiv crediteaza conturile clientilor.

Operatiunile de plata cu carduri se pot efectua in doua medii: on-line


(electronic) si off-line (neelectronic sau manual). Mediul electronic a fost descris
mai inainte si este cel mai utilizat in tarile avansate tehnologic. Acesta nu foloseste
in acceptare si decontare documente pe suport hartie, cu exceptia chitantei care se
elibereaza clientului, mesajele de transfer de fonduri fiind electronice. Mediul off-
line foloseste echipamente mecanice, telefonia vocala si documente pe suport
hartie. Mediul off-line prezinta urmatoarele particularitati: comerciantii au la
dispozitie imprintere (echipamente mecanice) utilizate pentru preluarea
informatiilor in relief de pe card prin presare mecanica pe chitante, celelalte
elemente (data tranzactiei, codul bancii) completandu-se manual de operator;
autorizarea tranzactiei are loc prin telefon, telex sau numai prin verificarea listei
cardurilor pierdute/furate; decontarea se face pe baza chitantelor tip “imprint” care
se depun la banca acceptatoare, iar aceasta le transmite ROMCARD pentru
pregatirea fisierelor electronice, dupa care se restituie bancii acceptatoare;
comerciantii pot primii fondurile imediat sau la primirea efectiva a creditarii de la
banca emitenta. Acest sistem este mai greoi, perioada de decontare mai lunga,
costurile mai ridicate si riscurile mai mari.
Bancile emitente au dreptul de a refuza la plata documentele de decontare,
fie din initiativa posesorului (a, c), fie din proprie initiativa (b, d), datorita
urmatoarelor motive:

(a) nevalabilitatea operatiunilor – bunurile sau numerarul care constituie


obiectul operatiunii nu au fost primite de posesorul cardului (ex.
bancomatul nu a eliberat numerarul dar operatiunea s-a inregistrat);
operatiunea de vanzare- cumparare nu a fost finalizata efectiv iar chitanta
nu a fost anulata; comerciantii au modificat suma operatiunii fara acordul
posesorului de card;
(b) nerespectarea procedurii de autorizare – cardul era inscris pe lista celor
interzise la acceptare; carul fost utilizat pentru mai multe operatiuni de
vanzare la aceiasi unitate si in aceiasi zi in scopul evitarii autorizarii;
contravaloarea bunurilor depaseste limita de autorizare a comerciantului;
(c) erorilor de completare sau procesare a chitantelor tip;
(d) carti expirate, contrafacute, operatiuni frauduloase.

Intrucat, atat in mediul on-line cat si in cel off-line, bancile emitente nu


primesc documentele de decontare (chitantele) ci numai listele cu tranzactii,
refuzurile din proprie initiativa se fac la faza de autorizare. In practica, refuzurile
se datoreaza in cea mai mare parte sesizarilor detinatorilor de carduri. Pentru
exercitarea dreptului de refuz, banca emitenta solicita bancii accepatante restituirea
platii, iar acceasta notifica comerciantului reclamatia si recupereaza sumele din
incasarile care urmeaza sau dupa un inerval de timp debiteaza automat contul
clentului, potrivit prevederilor din conventia de card.

11.4 COMPENSAREA INTERBANCARA A TRANZACTIILOR


CU CARDURI

Cardurile emise de o banca se folosesc in sistemul interbancar potrivit


scopurilor si relatiilor dintre clienti. Interbancarizarea a facut ca bancile sa accepte
un numar din ce in ce mai mare de carduri si de tranzactii, intrand in relatii de
transfer de fonduri cu bancile emitente. Intrucat operatiunile se refera la decontari
fara numerar, apare si necesitatea compensarii intre banci, in cadrul institutiei
internationale de carduri prin sistemul BASE II. In fiecare zi, BASE II calculeaza
pozitiile debitoare/creditoare pentru fiecare membru. Acestia desemneaza o banca
la care are deschis contul pentru decontarea tranzactiilor (banca de decontare). In
Romania, Banca Nationala indeplineste rolul de banca de decontare. BASE II
transfera zilnic bancilor de deconare si ROMCARD soldurile din compensare si
lista tranzactiilor. Schema compensarii interbancare a tranzactiilor cu carduri in lei
se prezinta mai jos.

Schema 11.2 Compensarea tranzacitilor in lei cu carduri


VISA INTERNAT.

4 4 3
ROMCARD
4 4
2 2
BNR

5 5
1
Banci Banci
colectoare colectoare

1Posesorii de carduri in lei le folosesc atat in reteaua bancii emitente, cat si a


in retelele celorlalte banci, care sunt banci colectoare. Aceste banci primesc
fondurile de la bancile emitente in urma compensarii;
2 Bancile acceptatoare transmit tranzactiile sub forma unui fisier electronic
la centrul de procesare national (ROMCARD);
3 ROMCARD transmite fisierul electronic la VISA INTERNATIONAL din
Anglia unde au loc compensarile intre banci si rezulta situatia neta debitoare sau
creditoare;
4 VISA transmite Bancii Nationale a Romaniei si bancilor participante
pozitia neta a fiecarei banci;
5 La BNR are loc transferul fondurilor din conturile bancilor emitente in
cele ale bancilor acceptante. In continuare, au loc transferurile intrabancare
(debitarile si creditarile) din conturile centralei bancii in conturile subunitatilor
teritoriale deschise la sucursalele BNR. Odata sumele ajunse la unitatile operative,
bancile emitente debiteaza conturile titularilor de card iar bancile acceptante
crediteaza conturile comerciantilor. Astfel se incheie operatiunea de plata prin
card.

11.5 OPERATIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI

Dezvoltarea activitatii cu carduri a scos in evidenta si unele inperfectiuni in


ce priveste securitatea operatiunilor si a modului de utilizare de catre posesori.
Masurile de securitate ca holograma, PIN-ul, verificarea specimenului de
semnatura nu s-au dovedit suficiente si au fost introduse masuri in operare ca
limitarea sumei autorizate, a numarului zilnic de tranzactii la un comerciant,
verificarea elementelor de identificare cu cele existente in baza de date si alti
parametrii specifici bancilor emitente. In acelasi timp, perfectionarile tehnologice
au condus la inlocuirea suportului hartie cu cel electronic si la extinderea
transmisiei telefonice, care, in unele zone, raman vulnerabile la incercarile de
frauda. Masurile de protectie mai noi prevad codificarea mesajelor transmise prin
circuitul telefonic dar acest sistem este mai complicat si mai scump si nu este
invulnerabil. In cazul tranzactiilor de valori mai importante, comerciantii au luat
masura de a interoga banca emitenta si aceasta pe detinatorul cardului asupra
realitatii operatiei, masura care presupune un raspuns suplimentar si o autorizare
intarziata, dar care s-a dovedit a fi foarte eficienta. Practica bancara cu carduri a
aratat ca frauda se produce de cele mai mule ori in activitatea de acceptare,
determinata de posesorii cardurilor sau de terte persoane.

Fraude determinate de posesorii cardurilor:


(a) utilizarea cardului de catre posesor fara existenta disponibilului in cont
pentru mai multe operatiuni care nu sunt supuse autorizarii (sub limita de
autorizare), speculand faptul ca operatiunea nu se verifica; banca
emitenta refuza plata, urmand ca banca acceptanta sa se indrepte
impotriva comerciantului; solutia este impunerea autorizarii in toate
cazurile in care se opereaza in mediu de risc;
(b) utilizarea cardului pentru tranzactii pe care ulterior posesorul nu le mai
recunoaste, din rea intentie sau alte motive (folosirea cardului de catre un
alt membru al familiei fara stirea posesorului); in acest caz se ridica
problema calitatii activitatii de triere a clientilor de catre banca emitenta
si a preocuparii pentru formarea unei culturi bancare;
(c) transmiterea cardului altor persoane care efectueaza tranzactii (de regula
in strainatate) fara ca detinatorul sa le recunoasca; de asemenea, apare o
problema de relatii cu clientii, in special in perioada de inceput a folosirii
cardurilor.

Fraude determinate de terte persoane:


(d) aflarea numarului cardului de catre o terta persoana in diverse
imprejurari si folosirea acestuia in operatiuni frauduloase, ca de exemplu,
folosirea cardului la un magazin, restaurant, hotel, cazinou pentru
tranzactii pe care le recunoaste, insa numarul cardului a fost furnizat de
un angajat al firmei unor persoane care utilizeaza aceste informatii in
tranzactii frauduloase sau transmiterea prin internet a numarului de card
si data valabilitatii pentru a beneficia de acces la un site ori pentru a plati
un bun/serviciu, aceste informatii ajungand la un hacker care le foloseste
in detrimentul detinatorului de card; din acest considerent multe banci
emitente limiteaza accesul cardurilor la tranzactii pe internet;
(e) copierea benzii magnetice a unui card valid al carui cont atasat este
alimentat cu un alt card pentru tranzactii comerciale, procedura care se
numeste “skiming’’ si este foarte greu de depistat ;
(f) folosirea unor carduri pierdute/furate sau contrafacute, profitand de
ignoranta comerciantului sau de complicitatea acestuia cu infractorul; de
exemplu, in cazul cardurilor pierdute/furate comerciantul accepta
operatiuni sub limita de autorizare fara a consulta lista cardurilor
nevalabile, iar in cazul cardurilor contrafacute, in care se cumpara bunuri
de valori mai mari (bijuterii, produse electronice, haine de lux etc),
comerciantul fie ca nu verifica cu atentie cardul care se poate depista ca
nu este autentic, fie nu este prudent ca sa solicite consultarea posesorului
real; asemenea fraude se recupereaza, la sesizarea detinatorului real, de
catre banca emitenta, aceasta de la banca acceptanta si apoi de la
comerciant; in vederea contracararii acestor situatii, bancile acceptante
procedeaza fie la incheierea de contracte de asigurare, fie la obligarea
comerciantului de a constitui un depozit colateral prin care sa garanteze
eventuale tranzactii frauduloase.

In general, cardurile cu procesor s-au dovedit a fi mult mai sigure, fraudele


fiind nesemnificative. Datele statistice demonstreaza acest lucru si este de asteptat
elaborarea unor procedee de securizare mai performante pe baza acestor carduri.

11.6 CARDURILE IN ROMANIA

Cardurile au fost acceptate pentru prima data in Romania in anul 1972, in


cadrul Oficiului National de Turism (ONT) si numai pentru persoanele fizice
nerezidente. Bazele activitatii cu carduri s-au pus in 1992 cand un numar de cinci
banci, Banca Agricola, Banca Comerciala Romana, Banca Romana de Dezvoltare,
BANCOREX si Banca Comerciala “I. Tiriac”, s-au angajat in emiterea de carduri
si crearea conditiilor pentru acceptarea la plata de catre firmele romanesti. Aceste
banci si-au creat departamente specializate in operatiuni cu carduri si au aderat la
sistemele internationale VISA in1993 si EUROPAY in 1994. In 1995 aceste banci
au constituit societatea ROMCARD specializata in operatiunile cu carduri si in
autorizarea platilor. Principalul motiv al crearii ROMCARD a fost aprecierea
bancilor ca este mai eficient economic sa utilizeze in comun nodurile de
comunicatii ale unei societati specializate, decat sa faca investitii separate in noduri
electronice individuale de acces catre sistemele internationale (VISA si
EUROPAY). De asemenea, erau necesare si investitii individuale in module soft
pentru acceptarea cardurilor internationale. ROMCARD este un centru de
autorizare vocala (prin telefon) a operatiunilor derulate de comercianti, autorizare
electronica a eliberarilor de numerar de la ATM (bancomate), nod electronic de
acces la VISA si EUROPAY de autorizare, compensare si decontare, nod de acces
pentru banci emitente de carduri catre retelele ROMCARD. Din anul 2000, pe
langa ROMCARD si-au inceput activitatea alte doua centre de procesare a
cardurilor, Pay Net si Provus care emit in numele bancilor mici. Numarul
cardurilor emise, a echipamentelor ATM si POS, precum si volumul tranzactiilor a
crescut destul de repede in ultimii doi ani, asa cum rezulta din tabelul 11.3. Piata
cardurilor este dominata de trei banci, BANC POST, BRD- Groupe Societe
Generale si Banca Comerciala Romana, care la finele anului 2002 detineau peste
82% din piata. Situatia cardurilor emise si a echipamentelor instalate, in anii 2000
si 2002 se prezinta in tabelul 11.3.

Tabel 11.3 Carduri si echipamente

2000 2002 %
Carduri (mii) 1057 3500 331
ATM (buc) 723 1900 263
POS (buc) 916 4500 491
Val. tranz. (mii 10 66 660
mild)

Datele de mai sus arata o crestere de 2,6-6,6 ori in 2002 fata de 2000, ceea
ce denota un salt semnificativ. Trebuie remarcat insa, ca marea majoritate a
cardurilor, peste 90%, sunt carduri pentru retrageri de numerar, iar volumul
tranzactiilor prin POS reprezinta numai 6% din total, ceea ce nu justifica rolul
cardului ca instrument de plata. Bancile sunt preocupate pentru a largi aria
serviciilor de plata prin carduri cum ar fi plata telefonului, energiei electrice, apei,
biletelor de transport, hotel etc si de a determina tot mai multi comercianti de a
accepta cardurile. Potrivit unui studiu efectuat de compania Roland Berger
Strategy Cosultants, potentialul Romaniei se estimeaza la cca. 7-8 mil. carduri, iar
pentru finele anului 2003 se estimau peste 4 mil. carduri. Cu toate progresele
inregistrate pe linia emiterii si folosirii cardurilor, tara noastra se afla pe ultimele
locuri in Europa Centrala si de Est, impreuna cu Bulgaria si Ucraina, in ce privese
numarul de carduri si valoarea unei tranzactii.

________________