Cardul - instrument de plată modern

1.1. Scurt istoric privind apariţia şi dezvoltarea cardului

Perfecţionarea, modernizarea şi eficientizarea instrumentelor şi modalităţilor de plată au
fost determinate pe de o parte de cuceririle ştiinţei, îndeosebi în domeniul tehnologiei
informaţiilor şi telecomunicaţiilor digitale de date (IT&C), comunicaţiilor prin circuite
telefonice, cablu TV, fibră optică, satelit, telefonie mobilă, iar pe de altă parte de succesele de
miniaturizare a componentelor în construcţia calculatoarelor (producerea microprocesoarelor cu
o suprafaţă de numai câţiva mm pătraţi a dus la lansarea smart cardurilor).
Cardul de plată sub formă arhetipală a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale
Americii în anul 1914, fiind emis de compania Western Union în scopul încurajării
cumpărăturilor şi creşterii fidelităţii clienţilor săi. Prin acest card se puteau face cumpărături
numai la această companie.
În anul 1949 un american pe nume Frank McNamara, împreună cu partenerul său Ralph
Schneider, creează primul card de credit pentru plăţi în restaurante, având marca Diners Club
Card. În numai câţiva, ani cardul avea să fie acceptat la plată de mii de comercianţi. Diners Club
Card avea să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă
şi astăzi, în special în domeniul călătoriilor şi industriei timpului aferent (travel and entertaiment,
T&E).
În 1958 apare un salt înainte în istoria cardurilor de plată, datorat băncii americane Bank
of America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub numele
BankAmericard. Cardul băncii Bank of America a dovedit repede că exista o piaţă extinsă pentru
cardul de credit bancar şi universal (de uz general), în sensul că este acceptat la plată de orice
comerciant participant la acest sistem de plată, pentru cumpărarea oricărui fel de produs şi prin
care orice deţinător al său putea cumpăra pe credit.
Succesul cardului a fost rapid şi apariţia sa a reprezentat un punct de cotitură în istoria
plăţilor, în general, şi în istoria plăţilor fără numerar, în special. În 1976 cardul BankAmericard
avea să devină bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, împreună cu alte bănci asociate
şi trecând prin mai multe transformări, devine Visa International.1
Visa International constituie o uriaşă asociaţie cooperatistă de bănci, care se supune
aceluiaş regulament şi participă în comun la dezvoltarea şi operarea sistemului asociaţiei. Alte
sisteme internaţionale de plăţi electronice se vor dezvolta mai apoi, fiind mai mult sau mai puţin,
inspirate sau modelate după Visa.
Astfel, în 1966 şi avându-şi originea tot în Bank of America, un număr de 17 bănci
americane formează asociaţia Interbank Card Association (ICA), care avea să devină mai apoi nu
mai puţin celebra MasterCard Interational, cu reţeaua proprie privată de telecomunicaţii
(BankNet), principalul competitor şi rival al Visa. Cele două sisteme de plăţi electronice prin
carduri, deţinând în prezent, circa 90% din piaţă.
În ţările vest-europene cardurile au apărut în jurul anului 1960, dar s-au extins abia
după anul 1980. În ultimul deceniu al secolului XX, datorită eforturilor masive financiare,
derulate de instituţiile bancare din ţările avansate, baza materială a operaţiunilor de plăţi a
crescut în asemenea măsură încât folosirea cardurilor a ajuns la cote de neimaginat. Cardurile au
devenit instrumente preferate pentru derularea plăţilor de valori mici iniţiate de persoane fizice
deţinătoare de conturi bancare, care formează în ţările avansate o parte importantă a clientelei
bancare.

1 Dr. Ing. Dan Vasilache - ”Plăţi electronice. O introducere.“ Editura Rosetti Educaional, Bucureşti, 2004.

3
 Apariţia cardurilor a avut un rol important în atragerea de către bănci a persoanelor fizice
cu venituri modeste, care au apreciat în acest instrument de plată o posibilitate de a obţine
credite, care, deşi mici, le asigura plata unor datorii curente. O largă răspândire a cardurilor se
înregistrează, în ultimul timp, în activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, datorită avantajelor
care le prezintă.
Într-o serie de ţări, cum ar fi Olanda, Suedia, Elveţia etc creşterile operaţiunilor prin
carduri sunt atât de mari şi datorită preluării, în unele cazuri, a plăţilor care se derulau până nu
demult cu alte insrumente. Are loc o naştere a structurii instrumentelor de plată decurgând din
creşterea preferinţelor pentru carduri a clienţilor din ţările dezvoltate.
Această tendinţă de transfer a plăţilor între cec şi card duce la degajarea băncilor de
povara plăţilor mici, care reprezintă pentru acestea costuri mari şi importante pierderi
determinate de cecurile fără acoperire. Factura electronică on-line a devenit o activitate cotidiană
în ţările cu o structura IT&C avansată.
Din ce în ce mai multe persoane fizice şi juridice (în special I.M.M.-uri) plătesc facturi
on-line. În ultimii 20 de ani, reţeaua ATM-urilor s-a extins în mod remarcabil crescând în Belgia
de 6 ori, în Germania de 3 ori, în Italia de 2,5 ori, iar în Franţa, Olanda şi Elveţia de aproape 2
ori. O creştere spectaculoasă a cunoscut şi reţeaua de terminale la punctele de vânzare TPE, POS
şi certificatori: în Olanda de 34 ori, în Elveţia de 12 ori, iar în Germania, Suedia şi Italia de 8-9
ori.
Istoria cardului inteligent este o istorie recentă, care nu are mai mult de 36 de ani. Iată
câteva repere.
În anul 1971, Dr. Kunitaka Arimura, din Japonia, patentează conceptul de card cu
circuite integrate, care avea să fie numit de jurnalişti card inteligent.
În perioada 1977-1979, mai multe companii (printre care Bull şi Schlumberger) dezvolta
carduri în care cip-ul reprezintă un circuit de memorie sau un microprocesor complet, iar în
Franţa au loc teste cu astfel de carduri în domeniul bancar şi al telefoniei. Succesul acestor
carduri în Franţa vizibil în special prin diminuarea fraudei, a dinamizat puternic întregul
domeniu.
În anul 1986, sunt emise circa 65.000 de carduri inteligente cu microprocesor Bull CP8
pentru clienţii mai multor bănci din S.U.A., de tip portmoneu elecronic, ePortmoneu (ePurse).
În anul 1994, cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Visa emite circa 1,5 milioane
de carduri Visa Cash, cardul fiind un portmoneu electronic naţional.
Începând cu anul 1996, Visa şi MasterCard sprijină conceptul de operare multiaplicatie şi
interoperabil, şi anume Visa sprijină sistemul deschis Java Card, iar MasterCard promovează
sistemul MULTOS. 2
În anul 1998, li se alătură Microsoft, care creează sistemul de operare multiaplicaţie
Windows for Smart Card (WfSC), iar anul următor apar şi specificaţiile CEPS (Common
Electronic Purse Specification), menite a face interoperabile scheme de portmoneu electronic.
În România primul card de plată în lei, sub numele de Prima, a fost emis de BRD în
decembrie 1995, ca un card proprietar, iar începând din acelaşi an au apărut primele carduri Visa
şi Europay (companie europeană în domeniul cardurilor de tip MasterCard, ce este din 2002
înglobată în MasterCard International). În aprilie 2004 existau în toată ţara circa cinci milioane
de carduri (peste 80% fiind carduri de salarii), 19 bănci emitente a circa 100 tipuri diferite de
carduri, între care 52 erau de tip Visa, 36 erau Europay/MasterCard, iar 4 erau American
Express.
În prezent, în lumea întreagă, mai mult de 1,5 miliarde de oameni folosesc carduri pentru
plăţi sau retragere de numerar.
2 Vasile Dedu şi Tudor Ganea - “Cardurile bancare şi Uniunea Europeană”, Revista Finanţe. Bănci. Asigurări nr.
11(59)/nov. 2002, pag58.

4
1.2. Definire, funcţii şi principalele tipuri de carduri din România
Cardul reprezintă un instrument de plată bazat pe mijloace electronice.
În conformitate cu legislaţia românească în domeniu, cardul este un instrument de plată
electronică, respectiv un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care
permite deţinătorului său să utilizeze disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe
numele său la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în
prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului cardului, în vederea efectuării, cumulativ
sau nu, a următoarelor operaţiuni:
a) retragerea de numerar, respectiv încărcarea şi descărcarea unităţilor valorice în cazul
unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale precum distribuitoarele de
numerar şi ATM, de la ghişeele emitentului/băncii acceptante sau de la sediul unei instituţii,
obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică;
b) plata bunurilor sau a serviciilor achiziţionate de la comercianţii acceptanţi şi plata
obligaţiilor către autorităţile administraţiei publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi,
penalităţi etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice;
c) transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate şi executate de
instituţiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.
Cardul prezintă următoarele trăsături generale:
➢ Elementele de identificare ale emitentului:
○ Numele şi marca instituţiei financiar-bancare emitente a cardului,
○ Însemnele şi mărcile organizaţiei internaţionale de plată prin card a cărei membru
este banca emitentă;
○ Elemente de identificare ale tipului de card.
➢ Elementele de personalizare:
○ Numele şi prenumele posesorului autorizat;
○ Numărul de cod al cardului care conţine numărul de identificare al emitentului şi
al posesorului.
➢ Elementele de securitate:
○ Holograma;
○ Simbolul tipului de card;
○ Datele privind termenul de valabilitate al cardului;
○ Banda magnetică de pe spatele cardului, care conţine elemente codificate de
individualizare a cardurilor;
○ Specimenul de semnătură al posesorului autorizat;
○ Alte caractere imprimate în relief.
În România, cardul prezintă, în baza reglementărilor specifice, caracteristici generale,
după cum urmează:
 cardul conţine elemente de securizare care să protejeze corpul material al acestuia;
 cardul prezintă trăsături de personalizare încorporate pe suprafaţa sa; şi, după caz,
 alte componente inserate în corpul material al acestuia, inclusiv banda magnetică şi/sau
microprocesorul (circuit integrat specializat), astfel încât să se asigure următoarele
caracteristici comune:
a) fabricarea din material plastic cu aceleaşi dimensiuni, indiferent de emitent, în strictă
conformitate cu standardele ISO 7810 şi ISO 7813;
b) prezentarea pe avers a următoarelor elemente:
b1) elemente confecţionate în relief, necesare folosirii cardului la imprinter (în situaţia în

4
care cardul nu este destinat numai efectuării de operaţiuni în mediu electronic), care să permită
luarea unei amprente clare şi distincte şi care vor include:
◙ numărul cardului, redactat cu cifre arabe;
◙ numele, prenumele şi orice alte elemente care să permită evitarea confuziilor referitoare la
identitatea deţinătorului, într-o redactare cu caractere latine şi fonturi vizibile;
◙ data calendaristică a expirării valabilităţii cardului (LL/AA), conform calendarului
gregorian;
◙ spaţiul geografic de utilizare (card cu circulaţie internaţională sau domestic card), acolo
unde este cazul;
b2) elemente destinate informării prin recunoaştere vizuală, efectuate prin gravare laser
(recomandat) şi/sau embosare:
◙ sigla proprietarului de marcă, în situaţia în care cardul este emis în cadrul unui sistem
internaţional de plăţi prin carduri sub licenţa unui proprietar de marcă;
◙ denumirea şi/sau sigla emitentului, astfel încât să nu inducă în eroare comerciantul
acceptant şi să nu furnizeze informaţii insuficiente sau false despre emitent;
◙ eventual, o hologramă vizibilă la lumină naturală;
c) prezentarea pe verso a următoarelor elemente:
c1) o bandă magnetică înregistrabilă pe cel puţin trei piste, care respectă prevederile
standardelor ISO 7811/2, ISO 7814/4, ISO 7811/5 şi ISO 7813, şi/sau un microprocesor integrat
(chip) care poate fi inserat şi pe avers;
c2) un panel de semnătură cu fundal de culoare deschisă, rezistent la uzură şi având
elemente de siguranţă în desen, care să îngrădească posibilitatea ştergerii sau modificării
semnăturii;
d) pentru asigurarea compatibilităţii şi interoperabilităţii sistemelor de plăţi electronice cu
carduri emitenţii vor urmări adoptarea numai a standardelor EMV (Europay/Mastercard/VISA).
Funcţii:
a) funcţia de retragere de fonduri (cash card). Cele mai multe carduri sunt folosite pentru
a scoate bani din ATM-uri (Automat Teller Machines). Numerarul poate fi obţinut de la orice
bancă ce afişează simbolul cardului respectiv sau, în străinatate, de la filialele băncilor
participante la respectiva schemă de card. Pentru a putea extrage banii, posesorul cardului trebuie
să introducă o parolă şi un cod secret, imprimate cifrat pe banda magnetică. Există peste 350.000
ATM-uri în lume, dintre care în jur de 100.000 în Europa.
b) funcţia de plată (debit card). Cardul poate fi folosit pentru a cumpăra bunuri şi servicii,
fie din punctele de vânzare unde sunt afişate mărcile de carduri acceptate, fie prin Internet;
c) funcţia de credit (credit card). Fiecărui deţinător de card i se dă o limită de credit în
contul de card. Lunar titularul cardului primeşte un extras bancar (statement) care detaliază
cumpărăturile şi retragerile de numerar. Dacă doreşte, poate plăti doar o parte din suma datorată,
iar restul este amânat pe o perioadă determinată, pe bază de credit purtător de dobândă. Funcţia
de credit mai este îndeplinită şi de cardurile speciale de credit, care pe lângă funcţia de plată
permit aderentului posibilitatea de a obţine credite de la banca emitentă a cardului.
d) funcţia de garanţie a cecurilor (cheque guaranted card). În ideea de a spori acceptarea
cecurilor în comerţul cu amănuntul, băncile din câteva ţări au introdus un cec garantat cu card, pe
care îl pun la dispoziţia clienţilor consideraţi de încredere. În această situaţie se impune
respectarea a două condiţii pentru ca acestea să fie considerate valide: numărul cardurilor de
garantare a cecului trebuie să fie înscris pe verso-ul cecului, iar informaţia de pe card trebuie să
corespundă cu cea înscrisă pe cec. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, băncii i se solicită să
plătească cecul, indiferent dacă există sau nu suficiente disponibilităţi în contul plătitorului. Un
exemplu binecunoscut de cecuri garantate îl oferă sistemul EUROCHEQUE, care se bazează pe

4
un cec obisnuit şi pe un card standardizat garantat. Aproximativ 8.000 de bănci emit
Eurocheque-uri. Dacă sunt garantate, acestea sunt acceptate atât de toate băncile trase şi de un
număr de alte bănci cunoscute ca “bănci acceptante” cât şi de aproximativ cinci milioane de
comercianţi din 41 de ţări.
e) alte funcţii: servicii de călătorie, de asigurare, de asistenţă medicală etc.
Piaţa cardurilor a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare şi o diversificare deosebită a acestor
instrumente, ele putând fi clasificate după mai multe criterii:
1) După tehnologia ce stă la baza construcţie lor:
a) carduri cu bandă magnetică care au informaţiile cuprinse într-o bandă magnetică
dispusă pe spatele cardului. Urmare a memoriei limitate a cestei benzi magnetice, informaţiile
cuprinse pe aceste carduri sunt reduse, ca dimensiune şi se referă la: utilizator, emitent şi cheile
prin care se validează codul PIN introdus de utilizator. Cardurile cu bandă magnetică reprezintă
circa 85-90% din cardurile operaţionale în prezent pe piaţă, ele fiind reprezentate preponderent
de către cardurile bancare. Nu au pe ele disponibile informaţii despre soldul disponibil al
utilizatorului de card, aceste informaţii fiind păstrate numai la băncile emitente;
b) smart cardurile (cardurile inteligente) reprezintă ultima generaţie de carduri. Ele au
memoria înmagazinată într-un cip (microcircuit, circuit integrat). Cip-ul are memoria mult mai
mare decât cea cuprinsă în banda magnetică a cardurilor clasice. Informaţia înmagazinată în cip
se structurează pe patru nivele: o zonă rezervată informaţiei cu caracter confidenţial, o a doua
zonă rezervată informaţiei cu caracter non-confidenţial, o zonă rezervată cheilor de codificare a
informaţiei şi o a patra zonă rezervată unei agende. Smart cardurile funcţionează pe principiul
portofelului electronic, în sensul că sunt încarcate cu o anumită sumă de bani (alimentarea se
face din contul curent de disponibil de la bancă al utilizatorului sau prin vânzare de numerar),
care se consumă pe masură ce utilizatorul cumpără mărfuri sau servicii.3
Smart cardurile se clasifică la rândul lor astfel:
1.1. După modelul fizic de realizare:
• carduri cu cip de memorie şi carduri cu cip cu microprocesor (din punct de vedere al
funcţionalităţii circuitelor integrate);
• carduri cu contacte şi carduri fără contacte (din punct de vedere al legăturii dintre cardul
inteligent şi terminalul acceptator).
1.2. După modul de folosire :
• carduri monoaplicaţie (conţin o singură aplicaţie, de exemplu cu funcţia de ePortmoneu);
• carduri multiaplicaţie (conţin mai multe aplicaţii, de exemplu cu funcţia de plată de credit,
ePortmoneu şi de loialitate);
• carduri cu cip financiare destinate plăţilor care pot fi carduri reîncărcabile sau consumabile;
• carduri cu cip non-financiare folosite în identificare (ID cards), controlul accesului
persoanelor, în domeniul sănătăţii etc.
• carduri hibride, în acelaşi timp cu bandă magnetică şi cu cip sau cu contacte şi cu antenă
(interfaţă fără contacte).4
2) După natura disponibilităţilor din care se fac plăţile:
a) carduri de debit sunt cele la care plăţile pentru mărfurile cumpărate de la comercianţi
sau retragerile de numerar de la automatele bancare au la bază disponibilităţile
utilizatorului, provenite din veniturile personale (salarii, încasări de mărfuri etc). O
varietate a acestui tip de card este cardul de debit cu facilitate de overdraft
(deţinătorul poate dispune pe lângă disponibilităţile băneşti proprii existente într-un
3 Dr. M.Gust, Dr. C.Vechiu, Dr. D.Bogoi - “Management bancar”, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2003,
pag 230
4 Dr. Ing. Dan Vasilache—“Plăţi electronice. O introducere”, Editura Rosetti Educational, Bucureşti, 2004, pag. 19-
20.

4
 cont deschis la emitent, şi de o anumită sumă, asimilată unui credit în limita unui
plafon determinat).
b) cardurile de credit sunt acelea la care sursa plăţilor pe care le face utilizatorul
autorizat are la bază un credit acordat de bancă. În funcţie de termenul de acordare a
creditului dat de bancă, cardurile de credit pot fii:
• cu termen de acordare foarte scurt (1-3 luni) a creditului, el trebuind regularizat până la
sfârşitul perioadei de acordare din veniturile proprii ale utilizatorului CHARGE;
• cu termen de acordare lung, adică de la emiterea cardului şi până la expirarea acestuia, când
utilizatorul de card va trebui să ramburseze întreg creditul acordat de bancă (de regulă,
perioada pentru care cardul este emis este de 2 ani).
a) cardurile de garantare a cecurilor, prin intermediul acestora nu se pot face plăţi şi
retrageri de numerar, singura funcţie este de a garanta că persoana care emite cecuri
are disponibil suficient în bancă.
3) După organizaţia emitentă a cardului:
a) carduri emise de asociaţii ale băncilor sunt considerate a fi universale, pentru că:
• pot fi utilizate într-o multitudine de locaţii, la echipamentele electronice de la comercianţi;
• permit o diversitate de operaţiuni financiare: retrageri de numerar, plata mărfurilor către
comercianţi, operaţiuni de creditare etc.
În prezent există în lume trei mari asociaţii bancare emitente de carduri Visa, MasterCard
Interntional, JCB (Japan Credit Bureau).
a) carduri emise de comercianţi sunt considerate a fi private, ele se pot utiliza doar la
punctele comerciale ale firmei emitente. Se deosebesc radical de cardurile bancare
pentru că ele nu permit operaţiuni financiare iar scopul pentru care ele sunt emise este
diferit. Astfel, un card emis de un comerciant serveşte la: identificarea utilizatorului
autorizat, fidelizarea clientelei, achiziţionarea anticipată a produselor vândute de un
comerciant sau serviciile prestate de o firmă.
4) După echipamentele unde pot fi utilizate cardurile:
a) carduri embosate, se caracterizează prin aceea că informaţia înscrisă pe card este
tipărită în relief, pot fi utilizate nu numai la echipamentele electronice de retragere de
numerar sau plata mărfurilor de la comercianţi ci şi la echipamente de acceptare
mecanice imprintere (zip-zap-uri);
b) cardurile imprimate au informaţia înscrisă pe ele tipărită normal şi nu pot fi utilizate
decât la echipamentele electronice, care se află în legătură directă cu centrele de
procesare a plăţilor.
5) După modul în care se face decontarea mărfurilor sau serviciilor achiziţionate cu
ajutorul cardurilor:
a) carduri cu plata anticipată (pay befor), la care deţinătorul de card trebuie să
alimenteze cu bani contul de card din bancă înainte de a putea folosi cardul pentru
plăţi sau retrageri de numerar (de exemplu cardul ePortmoneu şi toate cardurile
preplătite);
b) carduri cu plata după (pay after), se caracterizează prin aceea că la început are loc
cumpărarea bunului sau serviciului cu cardul, iar ulterior se face plata acestora;
c) carduri cu plata pe loc (pay now), la care, în momentul cheltuirii, suma respectivă
este imediat blocată în contul cardului, de exemplu cardurile de debit.5
6) După aria geografică de folosire a cardului:
a) carduri internaţionale;
b) carduri regionale;
5 Mariana Negruş - “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bucureşti, 2000.

4
 c) carduri naţionale sau domestice;
d) carduri private.
7) După mediul în care sunt folosite:
a) carduri destinate mediului real, fizic, compus din terminale reale, cum sunt POS-urile
şi ATM-urile;
b) carduri destinate mediului virtual, electronic, adică Internetului;
c) carduri utilizate în ambele medii, real şi virtual.
În prezent, există o mare varietate de carduri emise de bănci, instituţii de credit,
comercianţi, prestatori de servicii etc. Acestea oferă multiple avantaje deţinătorilor, cel mai
evident fiind substituirea plăţilor tradiţionale efectuate în numerar sau prin cecuri. În plus,
indiferent de emitent, cardurile oferă astăzi consumatorilor multiple facilităţi:
 posibilitatea de a-şi mări garanţiile privind mărfurile;
 posibilitatea de a subscrie la diferite variante de asigurare;
 posibilitatea de a participa la programe pentru cumpărători fideli.

1.3. Operaţiuni cu carduri

Funcţia de identificare pe care o deţine cardul, pune în relaţie cei doi parteneri:
deţinătorul cardului şi emitentul acestuia (banca). Obiectul relaţiei dintre aceşti parteneri îl
constituie contul deschis pe numele deţinătorului de card.
Funcţia de plată şi de credit a cardului presupune existenţa a trei participanţi: deţinătorul
cardului (clientul plătitor), beneficiarul sumei (comerciantul) şi gestionarul contului plătitorului
(banca emitentă a cardului).
Banca emitentă a cardului trebuie să organizeze şi să asigure funcţionarea unui centru de
procesare şi autorizare, care să certifice validitatea operaţiunilor efectuate de deţinătorul de card.

(1)Emiterea cardurilor
La cererea solicitanţilor de carduri, care pot fi persoane fizice sau juridice, după semnarea
contractelor de emitere a cardurilor, banca deschide acestora conturile aferente operaţiunilor cu carduri.
Emiterea cardurilor solicitanţilor, presupune parcurgerea următoarelor etape:
• completarea cererii de emitere a cardului şi depunerea documentelor necesare aprobării
acestei cereri;
• verificarea de către bancă a cererilor de emitere de card şi, după caz, a celei de deschidere de
cont;
• determinarea de către bancă a elementelor de personalizare, necesare emiterii cardului şi
codificarea datelor personale;
• eliberarea cardurilor se face numai după depunerea sumelor reprezentând taxa de emitere,
taxa anuală de utilizare a cardului, precum şi suma minimă necesară a fi depusă lunar în cont;
• după caz, solicitantul poate beneficia de o linie de credit, pusă la dispozitie de către bancă,
după efectuarea analizei specifice de creditare.

(1) Acceptarea cardurilor.

Pentru a putea deţine calitatea de acceptanţi, comercianţii încheie cu banca contracte de
acceptare la plată a cardurilor. Contractele cuprind clauze referitoare la condiţiile de acceptare,
termenii de acceptare, drepturile şi obligaţiile părţilor contractante. Clauza de acceptare este
obligatorie şi necondiţionată.

3
 După încheierea contractului banca emitentă asigură comerciantului următoarele:
cititoare de cărţi/carduri (magnetice sau electronice) şi instrucţiunile de utilizare a acestora,
formularele aferente documentelor de vânzare (chitanţe de vânzare, role de hârtie etc),
centralizatoare, precum şi, cu caracter prudenţial, listele cuprinzând cardurile interzise la
acceptare.
Fiecărui comerciant i se atribuie un cod unic, care conţine şi codul băncii emitente,
precum şi o limită de autorizare (valoarea maximă a unei tranzacţii pentru care nu este necesară
obţinerea aprobării efectuării ei de la centrele de autorizare ale băncii).
Autorizarea constă în atestarea, de către centrul de autorizare a validităţii tranzacţiei între
un posesor autorizat şi un comerciant acceptant.
În funcţie de limita de autorizare stabilită la încheierea contractului, pot fi întâlnite
următoarele situaţii:
• tranzacţii a căror valoare este mai mică decât limita de autorizare. Comerciantul acceptă
cardul şi completează documentele de vânzare-cumpărare aferente, fără a solicita autorizarea
efectuării tranzacţiei.
• tranzacţii a căror valoare este mai mare decât limita de autorizare. Centrul de autorizare, după
efectuarea verificărilor necesare, îşi dă sau nu acceptul pentru tranzacţia respectivă. Astfel,
comerciantul primeşte codul de autorizare al tranzacţiei, pe care îl înscrie pe toate
documentele de decontare, şi efectuează operaţiunea;
• tranzacţii pentru care limita de autorizare este zero.
Pentru bănci, în cazul eliberărilor de numerar, limita de autorizare atribuită este zero.
Băncilor revenindu-le obligaţia de a solicita autorizarea efectuării tranzacţiei în toate situaţiile în
care posesorul cardului solicită retragerea de numerar de la ghişeele lor.
Indiferent de situaţia în care se încadrează tranzacţia, comerciantul acceptant verifică atât
identitatea posesorului cardului, şi caracteristicile de securitate ale acestuia, cât şi lista actualizată
a cardurilor interzise la acceptare.6

Figura nr. 1 Acceptarea la plată a tranzacţiilor cu carduri.

6 Turliuc Vasile - “Politici monetare”, Editura Polirom, Bucureşti, 2002.

3
 617435Centrul
Contul
Deţinătorul
Comerciant
Banca de autorizare
2emitentă
deţinătorului
a de card
cardului

(Sursa: date prelucrate de autor)

Explicaţii:

4
 1. deţinătorul cardului solicită achiziţionarea unui bun sau serviciu de la comerciant;
2. comerciantul solicită autorizarea tranzacţiei către centrul de autorizare local/internaţional;
3. centrul de autorizare transmite cererea de autorizare către banca emitentă a cardului;
4. banca emitentă verifică contul deţinătorului de card;
5. banca emitentă autorizează tranzacţia şi transmite informaţii către centrul de autorizare;
6. centrul de autorizare transmite codul de autorizare către comerciant;
7. comerciantul predă bunul sau prestează serviciul către deţinătorul cardului.

(1) Eliberarea numerarului şi alte operaţiuni cu carduri

Eliberarea numerarului fie prin intermediul ATM-ului, fie la ghişeul băncii, face apel la
funcţia de identificare pe care o deţine cardul.

Operaţiuni prin intermediul ATM-ului

În cazul eliberării numerarului prin intermediul ATM-ului, utilizarea cardului presupune
parcurgerea, de către posesor a următorilor paşi:
– intoducerea cardului în dispozitivul electronic;
– tastarea codului PIN (Personal Identicational Number, reprezentând numărul
personal de identificare);
– selectarea opţiunii din meniul principal;
– introducerea datelor necesare efectuării tranzacţiei (suma solicitată, eliberarea sau
nu a chitanţei etc);
– confirmarea sumei solicitate ;
– vizualizarea rezultatului ;
– primirea chitanţei justificative, dacă este solicitat acest lucru ;
– restituirea cardului.

Alte operaţiuni prin intermediul cardului

Meniul de operaţiuni al ATM-ului mai poate cuprinde:
– informaţii privind soldul sau alte informaţii solicitate ;
– plata facturilor datorate furnizorilor ;
– analiza fluxului de numerar ;
– decizi financiare şi de management.
Informaţiile solicitate de posesorul cardului pot fi afişate pe ecranul ATM-ului sau pot fi
tipărite şi eliberate automat.
În cazul în care posesorul cardului optează pentru plata facturilor datorate furnizorilor,
introduce datele necesare pentru identificarea contului, termenul limită până la care trebuie
facturată plata şi adresa electronică la care se va face plata .
Analiza fluxului de numerar oferă posesorului cardului date referitoare la intrările şi
ieşirile de numerar de la ultima utilizare a cardului.
Pentru decizii financiare şi de management, deţinătorul cardului pe baza datelor
introduse, poate primi mai multe variante de utilizare a sumei respective. În funcţie de decizia sa,
poate selecta varianta dorită, confirmând astfel şi operaţiunea.7

La ghişeele băncilor
În cazul în care deţinăturul cardului optează pentru eliberarea numerarului la ghişeul
băncii, operaţiunea se supune centrului de autorizare.
7 Rotaru Constantin - “Băncile. Managementul performanţei bancare”, Editura Expert, Bucureşti, 2001.

3
 Această operaţiune poare fi întâlnită în următoarele cazuri:
– banca respectivă nu deţine ATM ;
– din motive tehnice, cardul respectiv nu poate fi utilizat prin intermediul
ATM
– suma pe care o solicită deţinătorul cardului depăşeşte plafonul zilnic al
tranzacţiilor derulate prin intermediul ATM-ului etc .
În cazul tranzacţiilor electronice, comerciantul utilizează un POS. Acest terminal, folosit
pentru transferul electronic al fondurilor, permite preluarea şi transmiterea informaţiilor privind
plata cu card de la comerciant la centrul de autorizare. Folosind informaţia conţinută pe banda
magnetică a cardului şi prin tastarea PIN-ului de către client şi a valorii tranzacţiei la POS, de
către comerciant, acesta din urmă primeşte autorizarea privind plata. După autorizare
dispozitivul furnizează chitanţa de vânzare (nota de plată) în două exemplare, din care unul
rămâne la comerciant, iar celălalt la client .
Posesorul cardului autentifică tranzacţia prin tastarea PIN-ului şi prin semnarea chitanţei
de vânzare editată la imprimanta POS-ului .
Decontarea sumelor respective are loc la intervale de timp mai mari, fapt ce îl
dezavantajează pe comerciant.
În cazul tranzacţiilor pe Internet, site-ul Web afişează formularul, clientul fiind invitat să
intoducă, în computerul server, datele de identificare ale cardului (numele şi PIN-ul). Aceste date
sunt transmise la un procesor de carduri (site specializat), care sortează datele primite şi le
transmite băncii emitente a cardului (mandatare). Banca transmite procesorului autorizarea (sau
infirmă autenticitatea cardului) şi blochează în contul clientului suma respectivă. După primirea,
de către bancă, a documentului ce atestă livrarea mărfii, acesta plăteşte vânzătorului suma
aferentă.
Cardurile emise de o bancă se folosesc în sistemul interbancar potrivit scopurilor şi
relaţiilor dintre clienţi. Interbancarizarea a făcut ca băncile să accepte un număr din ce în ce mai
mare de carduri şi de tranzacţii, intrând în relaţii de transfer de fonduri cu băncile emitente.
Întrucât operaţiunile se referă la decontări fără numerar, apare şi necesitatea compensării între
bănci, în cadrul instituţiei internaţionale de carduri prin sistemul BASE II. În fiecare zi, BASE II
calculează poziţiile debitoare/creditoare pentru fiecare membru. Aceştia desemnează o bancă la
care are deschis contul pentru decontarea tranzacţiilor (banca de decontare).
În România, Banca Naţională îndeplineşte rolul de bancă de decontare. BASE II
transferă zilnic băncilor de deconare şi ROMCARD soldurile din compensare şi lista
tranzacţiilor.
Schema compensării interbancare a tranzacţiilor cu carduri în lei se prezintă mai jos.

Figura nr.2. Compensarea tranzacţiilor în lei cu carduri

3
BNR
43152Bancă VISA
ROMCARD
colectoare
.… INTERNATIONAL
.…
.
.

4
 1.Posesorii de carduri în lei le folosesc atât în reţeaua băncii emitente, cât şi în reţelele
celorlalte bănci, care sunt bănci colectoare. Aceste bănci primesc fondurile de la băncile emitente
în urma compensării;
2.Băncile acceptatoare transmit tranzacţiile sub forma unui fişier electronic la centrul de
procesare naţional (Romcard);
3.Romcard transmite fişierul electronic la Visa International din Anglia unde au loc
compensările între bănci şi rezultă situaţia netă debitoare sau creditoare;
4.Visa transmite Băncii Naţionale a României şi băncilor participante poziţia netă a
fiecărei bănci;
5.La BNR are loc transferul fondurilor din conturile băncilor emitente în cele ale băncilor
acceptante. În continuare, au loc transferurile intrabancare (debitările şi creditările) din conturile
centralei băncii în conturile subunităţilor teritoriale deschise la sucursalele BNR. Odată sumele
ajunse la unităţile operative, băncile emitente debitează conturile titularilor de card iar băncile
acceptante creditează conturile comercianţilor. Astfel se încheie operaţiunea de plată prin card.

3
 Piaţa cardurilor în România

2.1.Evoluţia cardurilor de debit şi a cardurilor de credit

Dupa 13 ani de la emiterea primului card, in Romania s-au pus in circulatie 21,8 milioane
de carduri, ceea ce inseamna 109 tone de plastic.

Figura 1 - Evoluţia numărului şi tipului emitenţilor de carduri sub însemnele Visa şi MasterCard

Sursă:BNR
În ceea ce priveşte evoluţia numărului de carduri de debit şi de credit, se observă clar că
cele cu funcţie de debit au o pondere mult mai mare în totalul cardurilor decât cele cu funcţie de
credit.

Figura 2 - Evoluţia numarului de carduri de debit şi de credit

4
Sursă:BNR
De asemenea, cardurile de debit sunt utilizate în tranzacţii în număr mai mare decât cardurile de
credit.

Figura 3 - Evoluţia valorii tranzacţiilor carduri de debit şi carduri de credit

S qahsb jwS cSs

Sursă: BNR

2.2. Evoluţia ATM-urilor şi a POS-urilor

Acceptarea cardurilor de plată se realizează prin reţeaua de distribuitoare automate de
numerar (ATM-uri) care este destinată eliberării de numerar din conturile de card. ATM-urile pot
fi utilizate de orice utilizator de card, indiferent de banca emitentă a acestuia, 24 de ore din 24,
respectiv 7 zile pe săptămână.
Distribuitorul automat de numerar este un dispozitiv electromagnetic care permite unui
utilizator de card accesul la dreptul deţinătorului de a retrage disponibil din cont sub formă de
bancnote şi, uneori, de monede metalice.

4
 Reţeaua de imprintere şi POS-uri (Point of Sale) este formată din aparate manuale şi
respectiv electronice, puse gratuit la dispozitia comercianţilor, clienţi ai unei bănci, pentru
acceptarea la plată a cardurilor, pentru bunuri şi servicii. Aceste aparate sunt utilizate şi în
teritoriu pentru eliberarea de numerar de la ghişeele băncilor, acolo unde nu există ATM-uri.
Condiţiile de utilizare ale cardului reglementează reguli generale pe care un posesor
trebuie să le respecte pe durata cardului emis de bancă, cu privire la: modul de utilizare a
cardului, funcţionarea contului de card (alimentarea de cont, înregistrarea plăţilor în cont),
dobânzi, comisioane şi alte speze percepute de bancă, păstrarea cardului şi numărul de
identificare personal alocat de bancă (PIN), refuzul de plată şi modificări ale datelor declarate,
suspendarea cardului şi terminarea relaţiilor dintre bancă şi posesorul cardului.
Condiţiile de utilizare sunt specifice fiecărui tip de card emis de bancă, fiind prezentate şi
incluse, de regulă, pe verso-ul cererii de emitere a cardului. Prin semnarea cererii de emitere,
posesorul se angajează să respecte necondiţionat condiţiile de utilizare, iar cererea de emitere şi
condiţiile de utilizare ale cardului vor prezenta contractul de emitere al cardului încheiat între
bancă şi solicitant.

Figura 4 - Evoluţia numărului de terminale

Sursă :BNR

Retragerile de numerar de la ATM-uri sunt cele mai utilizate în cazul tranzacţiilor la terminalele
din ţara cu carduri emise în ţară şi deţin ponderea cea mai mare, urmate de tranzacţiile la POS,
iar depunerile de numerar la ATM ocupă ultimul loc.

Figura 5 – Valoarea tranzacţiilor la terminalele din ţară cu carduri emise în ţară

4
Sursă:BNR

Retragerile de numerar de la ATM-uri ocupă primul loc în cazul tranzacţiilor la terminalele din
ţara cu carduri emise în afara ţării, urmate de tranzacţiile la POS.

Figura 6 - Valoarea tranzacţiilor la terminalele din ţară cu carduri emise în afara ţării

Sursă:BNR

Tranzacţiile la POS deţin ponderea cea mai mare şi sunt cele mai utilizate în cazul tranzacţiilor
cu carduri emise în ţară, urmate de retrageri de numerar de la ATM.

Figura 7 - Valoarea tranzacţiilor la terminalele din afara ţării cu carduri emise în ţară

4
Sursă :BNR

Figura 8 - Evoluţia numărului de ATM-uri/1 mil. Locuitori

Sursa: BNR, BCE

Figura 9 - Evoluţia numărului de POS-uri/1000 locuitori

3
Sursa: BNR, BCE

2.3. Centrala Riscurilor Bancare (CRB)

Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezintă o structură specializată în colectarea,
stocarea şi centralizarea informaţiilor privind expunerea fiecărei persoane declarante (instituţie
de credit sau instituţie financiară nebancară înscrisă în Registrul special) din România faţă de
acei debitori care au beneficiat de credite şi/sau angajamente al căror nivel cumulat depăşeşte
suma limită de raportare (20.000 RON), precum şi a informaţiilor referitoare la fraudele cu
carduri produse de către posesori.
Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizată în patru registre:
1. Registrul central al creditelor (RCC) conţine informaţii de risc bancar raportate de
persoanele declarante şi este actualizat lunar;
2. Registrul creditelor restante (RCR) conţine informaţii de risc bancar referitoare la abaterile
de la graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este alimentat lunar de Registrul
central al creditelor;
3. Registrul grupurilor de debitori (RGD) conţine informaţii despre grupurile de persoane fizice
si/sau juridice care reprezintă un grup de debitori si este alimentat lunar de Registrul central al
creditelor;
4. Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conţine informaţii despre fraudele cu carduri produse
de către posesori raportate de persoanele declarante şi este actualizat on-line.

2.4.Portofoliul de carduri valide în circulaţie

Datele furnizate de emitenti (institutii de credit si IFN-uri), centralizate de catre BNR,
releva faptul ca portofoliul de carduri valide in circulatie la 30 iunie 2010 este in continuare sub
nivelul inregistrat la finele trimestrului IV din 2008 – perioada in care Romania a intrat in criza.
Concret, la sfarsitul semestrului I din 2010, erau 618.000 de carduri mai putin in circulatie.

3
 Aspectul pozitiv este insa dat de faptul ca, in aceasta perioada, s-a imbunatatit substantial
gradul de activare al cardurilor. Astfel, ponderea cardurilor active (utilizate cel putin o data in
perioada de valabilitate a cardului) in total carduri valide in circulatie a crescut de la 81,5% in
trim. IV 2008 la 88,7% in trim. II 2010 – cel mai inalt nivel inregistrat vreodata in istoria pietei
cardurilor din Romania.
Carduri valide în Carduri cu funcţie Carduri cu funcţie Carduri active
Data (sfarsit circulaţie de debit de credit
de perioada)
(unităţi) (unităţi) (unităţi) (unităţi)
Iun. 2010 12.966.412 10.707.259 2.263.926 11.497.729
Mar. 2010 12.785.598 10.534.964 2.252.475 11.446.976
Dec.2009 12.886.339 10.642.463 2.248.892 11.536.052
Sep. 2009 12.854.541 10.628.456 2.268.202 11.458.510
Jun. 2009 12.740.072 10.496.084 2.282.174 11.369.278
Mar. 2009 13.336.814 10.532.275 2.752.026 10.955.727
Dec. 2008 13.584.130 10.802.445 2.719.048 11.075.764
Sep. 2008 13.299.322 10.524.749 2.707.331 10.851.796
Jun. 2008 12.871.127 10.318.247 2.502.404 10.929.270
Mar. 2008 12.305.678 10.050.309 2.210.602 8.116.776

2.5. Infrastructura de acceptare

Dupa reculul din trim. III 2009, numarul de POS-uri instalate la comercianti a crescut continuu
astfel ca a depasit pragul de 100.000 de terminale. Impreuna cu automatele bancare, reteaua de
terminale care accepta cardurile la tranzactionare se ridica la peste 111.000. Ritmul de dezvoltare
al retelei pastreaza in continuare un raport de 10 POS-uri la un ATM.
Data Numărul de ATM Numărul de POS Numărul de EFTPOS
(sfarsit de perioada) (unităţi) (unităţi) (unităţi)
Iunie 2010 9.954 101.354 94.802
Martie 2010 9.824 98.820 92.516
Decembrie2009 9.702 98.522 92.104
Septembrie 2009 9.685 96.434 89.861
Junie 2009 9.553 98.879 92.252
Martie 2009 9.376 94.740 88.322
Decembrie 2008 9.246 90.655 84.134
Septembrie 2008 8.778 84.422 77.742
Junie 2008 8.307 80.336 72.960
Martie 2008 7.936 80.244 72.831

2.6. Gradul de tranzacţionare

2.6.1. Plăţi la comercianţi
Dupa scaderea inregistrata in trimestrul I din 2009, se observa o crestere constanta a
numarului de tranzactii de plati pe cardurile de debit. In trimestrul II din 2010 s-a ajuns la peste
20 de milioane de tranzactii de plati la comercianti pe cardurile de debit, in crestere cu 41% fata
de trim. II din 2009 si cu 72% fata de trim. II din 2008.
In privinta utilizarii cardurilor de credit, evolutia poate sa para dezamagitoare la prima vedere, cu
o usoara scadere: 3,95 milioane tranzactii in trim. II 2008, perioada anterioara crizei, fata de 3,91

3
milioane tranzactii in trim. II 2010. Acesta este insa un semn bun, mai ales daca luam in calcul
faptul ca intre iunie 2008 si iunie 2010, cardurile de credit din circulatie s-au redus cu
aproximativ 240.000.
Tranzacţii de plată cu Tranzacţii de plată cu Tranzacţii de plată cu
Perioada de carduri cu funcţie de carduri cu funcţie de carduri cu funcţie de
tranzactionare debit debit amanat credit
(milioane) (milioane) (milioane)
Trim. II 2010 20.77 0.08 3.91
Trim. I 2010 19.34 0.08 3.56
Trim.IV 2009 18.94 0.06 4.22
Trim. III 2009 17.81 0.05 4.22
Trim. II 2009 14.74 0.05 4.13
Trim. I 2009 13.93 0.05 3.85
Trim. IV 2008 14.45 0.15 4.99
Trim. III 2008 13.67 0.15 4.24
Trim. II 2008 12.08 0.15 3.95
2.6.2.Retrageri numerar
Indiferent daca ne uitam la retragerile de la automatele bancare din tara sau la cele din
strainatate, numarul de tranzactii efectuate in trim. II 2010 este superior celui inregistrat in
aceeasi perioada din 2008, cu o crestere de 3,4% si respectiv 25%.
Retrageri numerar de la ATM din Retrageri numerar de la ATM din afara
Perioada de ţară cu carduri emise în ţară ţării cu carduri emise în ţară
tranzactionare
(milioane) (milioane)
Trim. II 2010 53.58 0.45
Trim. I 2010 50.04 0.39
Trim. IV 2009 52.26 0.40
Trim. III 2009 52.34 0.47
Trim. II 2009 54.09 0.39
Trim. I 2009 51.08 0.35
Trim. IV 2008 53.69 0.40
Trim. III 2008 52.18 0.47
Trim. II 2008 51.80 0.36
Trim. I 2008 45.98 0.29

2.6.3. Valoarea plăţilor la comercianţi

Semestrul I din 2010 consemneaza un volum mediu lunar al platilor la comercianti de
peste 3,1 mld. Lei pe cardurile de debit, in crestere cu 31% fata de sem. I din 2009 (medie lunara
de 2,4 mld. Lei) si cu 41% fata de aceeasi perioada din 2008 (medie lunara de 2,2 mld. Lei). In
privinta sumelor cheltuite la comercianti pe cardurile de credit, se constata ca desi volumele sunt
inca departe fata de maximul atins in trim. IV 2008, in primul semestru din 2010 se manifesta o
tendinta de crestere, atat la nivelul trimestrelor consecutive cat si al semestrelor (sem. I
2010/sem.I 2009).
Plaţi cu carduri cu Plaţi cu carduri cu funcţie Plaţi cu carduri cu
Perioada de funcţie de debit de debit amanat funcţie de credit
tranzactionare
(milioane lei) (milioane lei) (milioane lei)
Trim. II 2010 3,290.72 18.22 588.93
Trim. I 2010 2,983.11 16.72 531.29
Trim. IV 2009 3,181.22 15.39 628.56
Trim. III 2009 3,036.60 14.21 606.63

3
Trim. II 2009 2,493.42 14.36 572.99
Trim. I 2009 2,302.54 14.07 508.43
Trim. IV 2008 2,909.84 59.33 897.42
Trim. III 2008 2,737.90 58.61 704.91
Trim. II 2008 2,403.80 57.83 623.21
Trim. I 2008 2,038.32 51.35 547.96

2.6.4. Valoarea retragerilor de numerar

In primele sase luni din 2010, posesorii de card au efectuat retrageri de numerar in
valoare de aproximativ 43,3 miliarde lei (10 miliarde Euro). Tendinta de crestere a sumelor
retrase este mai pronuntata pe automatele bancare din strainatate, de unde romanii retrag peste
300 milioane lei (70 milioane Euro) pe trimestru.
Valoare tranzacţii de retragere Valoare tranzacţii de retragere de
Perioada de numerar de la ATM din ţară cu numerar de la ATM din afara ţării
tranzactionare carduri emise în ţară cu carduri emise în ţară
(milioane lei) (milioane lei)
Trim. II 2010 22,402.45 321.24
Trim. I 2010 20,257.17 284.54
Trim. IV 2009 21,749.95 300.70
Trim. III 2009 21,621.59 325.46
Trim. II 2009 21,422.80 275.79
Trim. I 2009 19,956.31 264.78
Trim. IV 2008 21,750.47 301.47
Trim. III 2008 21,086.80 322.85
Trim. II 2008 19,415.91 263.84
Trim. I 2008 16,575.80 210.00
Surse: BNR

3
 Bibliografie
1. Dr. Ing. Dan Vasilache - ”Plăţi electronice. O introducere.“ Editura Rosetti Educaional,
Bucureşti, 2004
2. Dr. M.Gust, Dr. C.Vechiu, Dr. D.Bogoi - “Management bancar”, Editura Independenţa
Economică, Piteşti, 2003, pag 230
3. Mariana Negruş - “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bucureşti, 2000
4. Rotaru Constantin - “Băncile. Managementul performanţei bancare”, Editura Expert,
Bucureşti, 2001
5. Turliuc Vasile - “Politici monetare”, Editura Polirom, Bucureşti, 2002
6. Vasile Dedu şi Tudor Ganea - “Cardurile bancare şi Uniunea Europeană”, Revista
Finanţe. Bănci. Asigurări nr. 11(59)/nov. 2002, pag58
7. www.bnr.ro