CAPITOLUL I

CARDUL INSTRUMENT MODERN DE PLATĂ

1.1. Istoricul cardului

În ultimul deceniu se afirmă tot mai puternic în economiile de piaţă avansate
specializarea: plăţi fără numerar. Progresul tehnologiilor informatice şi de telecomunicaţii
a permis globalizarea tranzacţiilor şi creşterea fidelităţii în comerţul de servicii. Serviciile
financiare au devenit un factor de creştere a eficienţei tranzacţiilor, dar şi a independenţelor
între partenerii de afaceri. Plăţile sunt astăzi critice, iar riscul generat de comportamentul în
timp al resurselor de creditare are la dispoziţie formule revoluţionare de management.
Datorită performanţei în transferul şi deconectarea banilor, devin posibile noi produse în
întreaga economie fiduciară, deocamdată doar prin materializarea unei singure ramuri de
opţiune tehnologică: instrumentul multifuncţional şi personalizat de economisire, credit şi
plată.
În anul 1946, John C. Biggins creează premisele apariţiei cardului bancar. Lucrând
ca specialist în domeniul creditelor de consum la Flatbush Naţional Bank din Brooklyn,
Biggins s-a gândit să lanseze un nou plan de creditare denumit “Charge-it” care să utilizeze
bonurile valorice în schimbul cărora se puteau face achiziţii de la comercianţi la acest nou
plan de creditare. Principiul care stătea la baza acestui plan era relativ simplu: comercianţii
depuneau aceste bonuri valorice obţinute în urma vânzărilor efectuate (în general de mică
valoare) într-un cont bancar, iar banca factura cumpărătorii pentru contravaloarea lor.
De la acest plan de creditare şi până la apariţia efectivă a primului credit - card
modern nu mai era decât un singur pas, iar în 1951 acest pas este făcut de Franklin
Naţional Bank din New York.
Cam în aceeaşi perioadă, în 1950, Dinners Club introducea primul card pentru
călătorii şi consum (Travel&Entertainment Card). Acest nou card a stârnit interesul
băncilor de a lua în considerare o nouă formă de acordare de credite pentru consum pe baza
unui cârd de plastic care funcţiona într-un mod similar cu bonurile valorice introduse de J.
C. Biggins.
Ideea de creditare pe baza cardurilor de plastic s-a transformat într-un instrument
propriu-zis abia în 1960, când Bank of America a lansat Bank Americard (în prezent
denumită VISA Internaţional). Persoanele care au conceput acest nou instrument şi sistem
suport, se aşteptau de la bun început că produsul să fie rapid absorbit de consumatori. Ceea
ce nu au sesizat a fost ca acest nou instrument bancar, în doar câţiva ani de la lansarea să,
va revoluţiona definitiv modul de achiziţionare de bunuri şi servicii pentru milioane de
consumatori de pretutindeni.
BankAmericard, emis de Bank of America, a fost utilizat la început de foarte
puţini consumatori, pentru ca apoi, în numai zece ani, statisticile să indice existenţa a peste
20 milioane de deţinători de cârduri.
Odată cu succesul nemaiîntâlnit al cardului BankAmericard, un grup de 17 bancheri
din diferite instituţii financiare s-au decis să-şi creeze propria reţea, prin care să-şi accepte
reciproc credit - cardurile locale. Astfel, în 1966 aceste 17 bănci înfiinţează Asociaţia
Interbancara de cârduri (Master Charge), care se ocupă cu procedurile de autorizare,
clearing şi decontare.
Odată cu dezvoltarea pe plan internaţional a acestei organizaţii, în 1979 această şi-a
schimbat denumirea în Master Card. Astfel, această organizaţie, a cunoscut, ca şi
BankAmericard (VISA Internaţional), o dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă
peste 90 milioane de carduri MasterCard în circulaţie.
Piaţa cardului a evoluat ascendent, aceasta întrucât, cu toate reticenţele, acest
instrument rămâne pentru consumatorul de bază, turist sau om de afaceri, o modalitate
practică de reglementare. “Alergia” manifestată de anumite categorii de utilizatori
potenţiali faţă de acest produs (riscurile de fraudă, furt sau pierdere, la care se adaugă
incitarea spre consum) nu a împiedicat extinderea lor.
Motivele pentru care acest nou instrument de plată, cardul, a cunoscut o dezvoltare
fenomenală într-o perioadă atât de scurtă pot fi analizate din următoarele puncte de vedere:
al deţinătorilor de cârduri, al comercianţilor şi al băncilor. Noţiunea de card provine
din limba engleză deoarece acest instrument a apărut pentru prima dată în S.U.A. şi ulterior
a apărut şi s-a dezvoltat în alte părţi, preluând denumirea generică consacrată pe piaţa
americană.
A. Deţinătorii de cârduri.
La început, instituţiile financiare emitente de credit - carduri s-au confruntat cu o
problemă deosebit de importantă. Bancherii nu ştiau ce segment de piaţă să abordeze cu
prioritate în emiterea cardurilor: cel al comercianţilor (astfel încât deţinătorii să poată
utiliza cardul în multe locuri) sau cel al deţinătorilor (astfel încât comercianţii să poată
utiliza cârduri). Multe bănci au atacat ambele segmente în egală măsură, dar s-a dovedit
ulterior că tactica cea mai bună era atragerea comercianţilor în acceptarea cardurilor.
Astfel, consumatorii (potenţialii deţinători de cârduri) puteau observa din ce în ce mai mute
locuri unde îşi puteau folosi cardurile.
 Reţelele hoteliere de lux, companiile petroliere sau mările magazine au adoptat
imediat cardurile de plată pentru a obţine fidelitatea din partea clienţilor.
Uşurinţa în utilizare a cardurilor a asigurat succesul acestora. Băncile au promovat
ideea uşurinţei în utilizare, atrăgând atenţia asupra faptului că nu mai era nevoie ca
deţinătorii de carduri să poarte asupra lor sume însemnate de numerar, numai apăreau
probleme ivite în utilizarea cecurilor, nu exista nici o dificultate în achiziţionarea de bunuri
şi servicii, iar cardurile erau acceptate de foarte mulţi comercianţi.
Costurile referitoare la gestiunea cecurilor au determinat băncile să încurajeze
plăţile prin intermediul cardurilor. Afirmaţia cu privire la eliminarea progresivă a cecurilor
şi înlocuirea lor cu carduri este exagerată: cele două instrumente vor coexista,
completându-se în unele funcţii.
Cardul bancar asigură obţinerea instantanee de credite. Acest aspect este foarte
convenabil pentru acei consumatori care nu dispun de sumele necesare sau nu doresc să
achiziţioneze anumite produse din fondurile proprii. Creditele obţinute automat prin
utilizarea cardului puteau fi rambursate într-o singură rată, la scadenţă, sau în rate lunare
flexibile. Pentru prima dată în istoria bancară, clienţii băncilor puteau obţine credite fără să
mai completeze cereri de credite, chiar dacă se aflau în altă localitate.
Deţinătorilor de carduri le convenea să utilizeze cardul deoarece obligaţia de a
achita efectiv bunurile şi serviciile achiziţionate era amânată cu aproape o lună. Până în
ziua de astăzi, peste 70% din deţinătorii de carduri nu plătesc în întregime soldul din
conturile lor şi utilizează creditul tip “revolving”.
Comercianţii
Din punct de vedere al comercianţilor, cardurile reprezentau anumite avantaje:
- vânzările se puteau autoriza cu uşurinţă. Procedura a fost şi este
relativ simplă: dacă numărul de card nu apărea pe lista “neagră” a comerciantului
şi valoarea tranzacţiei se încadra sub limita de autorizare stabilită, atunci achiziţia
deţinătorului de card era considerată validă. În cazul în care valoarea tranzacţiei
depăşea limita de autorizare stabilită de bancă, comerciantul lua legătura telefonic
cu centrul de autorizare al băncii pentru a valida tranzacţia. Prin această
procedură, comercianţii nu erau expuşi riscurilor inexistenţei de fonduri sau a
invalidităţii cardurilor, iar contravaloarea achiziţiilor clienţilor le era plătită de către
bancă în momentul în care aceştia depuneau la bancă chitanţele în original.
 - prin utilizarea cardurilor, creşte volumul vânzărilor comercianţilor,
băncile şi asociaţiile naţionale emitente de carduri au cheltuit sume însemnate de
bani pentru publicitate şi direcţionarea posesorilor de carduri către punctele de
vânzare ce afişau autocolante cu însemnele băncii - marcă. Astfel, cu cât erau
emise mai multe cârduri, cu atât erau frecventaţi mai mult aceşti comercianţi.
Comercianţii alegeau cardurile şi pentru faptul că deţinătorii acestora făceau
achiziţii de valori mult mai mari decât ar fi făcut cu numerar;

- gestionarea achiziţiilor efectuate pe credit era aproape imposibilă

pentru micii comercianţi. Odată cu apariţia MasterCard Internațional, comercianţii
au putut să vândă pe credit. Rezultatul imediat a fost sporirea numărului
deţinătorilor de cârduri, a valorii şi volumului vânzărilor la comerciant.

Singurul aspect care i-a împiedicat pe unii comercianţi să accepte carduri a fost
plată comisionului bancar pentru serviciile oferite în momentul acceptării cardurilor,
întrucât acest comision reprezenta un anumit procent din valoarea achiziţiilor.
C. Băncile
Şi pentru băncile care ofereau carduri clienţilor lor existau anumite avantaje. La
început, ceea ce atrăgea, era linia de credit revolving asociată cardurilor. Prin linia de credit
revolving, clientul putea împrumuta fară a fi nevoit să meargă la bancă pentru a completa o
cerere de împrumut, atâta timp cât suma împrumutată nu depăşea plafonul de creditare
stabilit şi rambursa sumele la scadenţe lunare. Veniturile băncii sporeau cu dobânda
încasată de la toţi clienţii care împrumutau bani şi care îi rambursau în tranşe lunare la
scadenţă.
În timp ce clienţii furnizau noi surse de venit băncilor în urma utilizării cardurilor,
acelaşi lucru se întâmpla şi cu comercianţii, aceştia plătind comisioane băncii pentru
prestarea serviciilor de prelucrare şi decontare a tranzacţiilor cu cârduri.
Pe lângă veniturile din comisioane, comercianţii mai aduceau şi depozite
suplimentare băncii. Lista cu chitanţe a comerciantului era considerată drept un depozit.
Deci, banii obţinuţi din achiziţiile clienţilor cu ajutorul cardului generau noi depozite
pentru bancă, iar aceste sume, la rândul lor, deveneau noi sume de creditare.
Se poate observa, astfel, crearea unei relaţii ciclice de interdependenţă între cele trei
părţi participante la acest nou fenomen, şi anume cardul. Tocmai această relaţie unică a dus
la dezvoltarea rapidă a acestui nou produs încă de la lansarea sa pe piaţă.
 1.2. Definirea cardului

Definirea cardului
Cardul este un instrument de decontare care asigură posesorului autorizat
achiziţionarea de bunuri sau servicii fără prezenţa efectivă a numerarului. Cu alte cuvinte,
cardul, care facilitează legătura financiară intrinsecă între comercianţi şi consumatori, este
o simplă cheie de acces într-un cont bancar.
Cardul este un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care
semnalează că deţinătorul său ar putea avea acces la dreptul de a-l folosi pentru plată.
Un card este acceptabil de către comerciant ca mijloc pentru plată de către deţinător
a obligaţiilor asumate de către utilizator la procurarea de mărfuri, consumul de servicii sau
obţinerea de avansuri în numerar de la comerciant, în termenele şi condiţiile legii, a
obligaţiilor reciproce şi a altor reglementări aplicabile.
Un card va fi acceptat ca mijloc de plată conform condiţiilor în care a fost emis,
stipulate prin obligaţiile reciproce.
În vedera prevenirii riscurilor de neplată, cardul va fi acceptat ca mijloc pentru plată
astfel încât să permită un sistem de transfer de fonduri:
a) transferul obligaţiilor create de instrucţiunile de a plăti sau a face să
se plătească, date sau autorizate de plătitor, colectate la banca beneficiarului plăţii
către banca plătitorului în vederea debitării contului acestuia, procedură denumită,
conform practicii internaţionale, debit transfer; sau
b) prelucrarea unuia sau mai multor ordine de plată începând cu cel al
iniţiatorului, date în scopul de a pune fonduri la dispoziţia beneficiarului, procedură
care va fi denumită, conform practicii internaţionale, credit transfer.
Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură, pe
lângă funcţiunile prezentate, şi obţinerea necondiţionată de numerar, înlăturându-se astfel
orice barieră funcţională de utilizare.
Începând cu anul 1992, cardurile au fost dotate progresiv cu microprocesoare
încorporate (“chips”, “puces”). Aceste instrumente, standardizate pe plan internaţional,
integrează date informatice susceptibile unei lecturi optice în cadrul operaţiilor de
distribuţie bilete, facilitându-se astfel evidenţa şi verificarea ordinelor primite de la clienţi.
De asemenea, se economisesc hârtia şi timpul pentru verificarea autenticităţii semnăturilor.
Emitentul cardului este o bancă, fie că este proprietatea mărcii distinctive sub care este
emis cardul, fie că are cu proprietarul mărcii obligaţii reciproce care îi permit să emită
cardul.
Proprietarul mărcii (credit-card company) este o persoană juridică ce, conform
obligaţiilor reciproce în care este semnatară, poate furniza şi servicii de marketing,
prelucrare de informaţii, precum şi alte servicii persoanelor cărora le acordă permisiunea
de a folosi marca respectivă.
Cardurile pot deschide foarte multe uşi celor care ştiu să le folosească. În afară de
funcţiile de plată şi retragere de bani în toată lumea, cardurile pot crea condiţii deosebite cu
ocazia deplasărilor în străinătate. Astfel, pe lângă toată gama de asigurări, cardurile cuprind
o serie de servicii de asistenţă medicală (pentru posesor şi membrii de familie), garanţii
pentru locaţii auto, reduceri la hotelurile şi restaurantele de lux şi rezervări de locuri în
cadrul acestora, selectarea voiajelor cu preţuri mai atractive, transmiterea de mesaje
urgenţe. Gama acestor prestaţii variază mereu datorită concurenţei între emitenţi.
Beneficiază cu adevărat persoanele care călătoresc mult în străinătate; cei ce se deplasează
doar o dată pe an, cu ocazia concediilor, nu vor reuşi niciodată să epuizeze avantajele, pe
cât de discrete, pe atât de numeroase, oferite de cardurile de prestigiu.
Prin îngemănarea tuturor caracteristicilor mai sus amintite, cardul este în prezent un
instrument de plată universal aplicabil şi global acceptabil.

1.3. Clasificarea cardurilor

Clasificarea cardurilor
Cardurile, indiferent de funcţiile îndeplinite, au o serie de trăsături comune care
conferă uniformitate tehnologică şi recogniscibilitate universală.
Aceste trăsături comune sunt:
- fabricarea din material plastic cu aceleaşi dimensiuni indiferent de
emitent (86mm x 54mm x 0,54mm).

- Să se prezinte pe partea din faţă (recto) următoarele:

A) elemente destinate folosirii imprimeului pentru luarea unei amprente clare

şi distincte cel puţin pentru evidenţele deţinătorului, care vor include:
- Numărul cardului, putând avea maximum de caractere prevăzut în obligaţiile
reciproce;
 - Numele, prenumele şi orice alte elemente care să permită evitarea confuziilor
referitoare la identitatea deţinătorului, într-o redactare cu caractere latine şi fonturi
conforme obligaţiilor reciproce;
- Data cronologică a expirării valabilităţii cardului (LL/AA), conform calendarului
gregorian, cu precizarea în obligaţiile reciproce a timpului convenţional în care este
stabilită ora expirării în evidenţele emitentului;
B) elemente destinate informării prin recunoaştere vizuală, cel puţin la
comerciant:
- Denumirea şi sigla emitentului aplicate conform reglementărilor în vigoare astfel
încât să nu inducă în eroare comerciantul şi să nu furnizeze informaţie falsă despre emitent;
- O hologramă vizibilă la lumina naturală.
Toate aceste înscrisuri se vor face prin gravare laser (recomandat) sau ambosare.
Să prezinte pe partea din spate (verso) următoarele:
A) o bandă magnetică care permite citirea următoarelor date: numărul de cont,
numărul de cod confidenţial, fondurile disponibile;
B) un panel de semnătură cu fundal de culoare deschisă, rezistent la uzură şi având
elemente de siguranţă în desen care să îngrădească posibilitatea ştergerii sau modificării
semnăturii.
Cardurile pot fi clasificate în funcţie de o serie de criterii, esenţială rămânând
gruparea acestora după modul de stocare a caracteristicilor de securizare, funcţiile
îndeplinite şi calitatea emitentului.

1.3.1. Tipuri de carduri în raport cu modul de stocare a caracteristicilor de

securizare
Nevoia crescândă de securizare a acestui instrument de decontare, precum şi
dezvoltările tehnologice actuale au condus la existenţa şi funcţionarea a două tipuri
esenţiale de cârduri, respectiv:
A) carduri cu bandă magnetică;
B) carduri cu microprocesor.
A) Cardul cu bandă magnetică asigură pe trei piste distincte încriptarea şi
securizarea unor informaţii despre utilizatorul cardului, emitentul acestuia, precum şi
algoritmului unic de codare/decodare a datelor de verificare a validităţii acestui instrument
de plată.
 Cardurile cu bandă magnetică se utilizează pentru aparatele automate de distribuit
bilete din bănci, case de schimb sau la magazinele ce dispun de terminal în legătură directă
cu banca (on-line) sau fără legătură cu aceasta (off-line).
În primul caz terminalul este racordat la un conector cu ac magnetic care transmite
ordinatorului băncii datele primite. Pentru autenticitatea ordinului de plată, clientul trebuie
să formeze numărul codului său secret, prescurtat conform practicii internaţionale prin
termenul PIN.
Codul personal de identificare (PIN) este un cod personal atribuit biunivoc de către
emitent unui deţinător de card, cod pe care utilizatorul poate fi pus în situaţia de a-l
reproduce în vederea verificării identităţii deţinătorului la o plată cu card deservită de un
automat programabil sau de un alt mijloc apt să preia şi să recunoască cardul pentru
comerciant, precum şi să protejeze, cel puţin faţă de acesta din urmă, conţinutul
respectivului PIN.
B) La cardurile cu microprocesor (chip) – smart - carduri – chip-ul ataşat pe avers
asigură stocarea informaţiilor de securitate direct în acest chip şi pot, opţional, asigură
alimentarea şi golirea financiară (transfer efectiv de fonduri). În acest ultim caz, cardurile
cu chip funcţionează pe principiul unui portofel electronic.
Cardul cu microprocesor stochează şi verifică toate datele. Aceste carduri sunt
adevărate bănci de date, care îndeplinesc funcţia de acceptare, respingere şi identificare a
codului secret comandat. Transmiterea operaţiunilor de la comerciant la bancă se face “on-
line”. Extinderea acestui tip de carduri a determinat o reducere substanţială a fraudelor.
Din 1998 marii operatori ai acestui instrument de decontare (VISA Internaţional,
MASTERCARD, AMEX etc.) promovează pe scară largă chip-ul, încercându-se astfel
înlocuirea tehnologiei de securizare pe bandă magnetică cu cea pe microprocesor.

1.3.2. Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor

În raport raport cu sursele de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot îmbrăca
următoarele forme:
a) debit – cârduri
b) credit – cârduri
A) Cardurile de debit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri sau servicii,
sau retrageri de numerar fără prezenţa efectivă a însemnelor monetare. Condiţia esenţială
de funcţionare a acestui tip de card o reprezintă prezervarea unor fonduri într-un cont de
card şi efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil.
 Toate plăţile efectuate prin intermediul unui astfel de card se găsesc în grupa
debitorilor contului ataşat cardului. Un card de debit poate funcţiona printr-un cont curent
de operaţiuni sau printr-un cont dedicat tranzacţiilor cu cârduri.
Un card multifuncţional este orice debit - card care are şi alte funcţii care îl pot face
recunoscut ca mijloc de plată, precum:
- Cartela de numerar, denumită conform practicii internaţionale cash
card, care este un card utilizabil exclusiv pentru automate programabile care pot
distribui numerar;
Sau
- Cartela de garantare a emiterii cecurilor, denumită conform practicii
internaţionale cheque guaranteed card, care este un card emis ca parte a unui sistem
de garantare care permite, la prezentarea de către utilizatorii unui astfel de card
valid, alături de cecul scris şi semnat, ca acesta să fie garantat, până la o sumă
specificată, de către banca emitentă a cardului şi trasă prin cec.
Unele carduri de debit sunt “on-line”, ceea ce înseamnă că ele merg direct în
computerul băncii pentru a extrage banii. Altele intră într-un sistem de aşteptare, unde
detaliile cardului de debit sunt înregistrate şi aşteaptă până la sfârşitul zilei de lucru, când
şirul de informaţii este alimentat în computer pentru a debita contul deţinătorului debit -
cardului şi pentru a credita contul comerciantului.
Deşi cardul de debit se apropie cel mai mult de ideea lichidităţilor financiare fizice
(cheltuielile se fac în limita disponibilului existent), practica mondială actuală
demonstrează o reluctanţă evidentă pentru produse debit.
B) Cardurile de credit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri şi servicii sau
retrageri de numerar; iar plăţile se efectuează dintr-un credit sau o linie de credit acordate
pe numele posesorului de card.
Un credit-card este un împrumut bancar automat, care are programate pe o bandă
magnetică detaliile aranjamentelor între deţinătorul cardului şi bancă.
Deţinătorul cardului are cardul asupra sa şi îl poate folosi pentru a scoate bani din
maşinile automate de plată sau pentru a cumpăra în orice magazin care acceptă cardul ca
plată. Vânzătorul sau automatele de plată restituie o chitanţă ca dovadă a tranzacţiei, iar
duplicatul acesteia se foloseşte pentru a informa banca în legătură cu folosirea cardului de
credit.
Cardurile de credit pot îmbrăca două forme esenţiale, luând în considerare gradul
de expunere al băncii faţă de creditul potenţial, şi anume:
 - Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă sau în
lipsa cunoaşterii unor comportamente bancare anterioare, cardul de credit pus la
dispoziţie este de tip “charge”, caz în care posesorul este obligat ca într-un anumit
termen (maxim o lună) să acopere depăşirea de şold înregistrată (credit de
overdraft) sau creditul temporar acordat.
- Pentru utilizatorii cu “punctaje” de credit rezonabile, banca pune la
dispoziţie cardul de credit cu funcţiuni depline, cheltuielile fiind acoperite dintr-un
plafon sau linie de împrumut negociată anterior.
Practica mondială demonstrează că acest tip de card, respectiv cardul de credit, este
cel mai avantajos, atât pentru utilizatori, cât şi pentru bănci. Nu trebuie, însă ignorate,
avantajele comercianţilor.
Orice cheltuială efectuată de utilizator generează instantaneu venituri bancare şi
surse de profit comercianţilor. Dobânda la credit asigură în timp real funcţionarea surselor
bancare, iar utilizatorii îşi pot satisface oricând dorinţele, chiar dacă temporar nu dispun de
sumele necesare. Această corelaţie asigură promovarea perpetuă a cardului şi desigur
universalitatea plăţilor prin cârduri.

1.3.3. Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului

Din punct de vedere al emitentului, cardurile pot fi grupate după cum urmează:
- Carduri emise de bănci;
- Carduri emise de societăţi non - bancare;
- Carduri emise de comercianţi.
A. Carduri emise prin bănci
Dezvoltarea fără precedent a sectorului bancar mondial, creşterea încrederii în
utilizarea instrumentelor bancare pentru fructificarea oricăror surse de venit au generat
preocupări multiple pentru identificarea şi lansarea pe piaţa de consum a unor instrumente
de plată atractive, utile, uşor de obţinut, sigure şi profitabile.
Sistemul american a reuşit într-un termen scurt lansarea “banilor de plastic” pe
piaţa instrumentelor de plată mondială. Astfel, cardurile în variantă debit sau credit au
devenit realitate, sigla şi holograma de securitate asigurând globalizarea plăţilor prin
cârduri, dinamizarea comerţului internaţional, atragerea valorilor moderate şi chiar
modeste în circuitul schimburilor internaţionale, precum şi eliminarea barierelor de
incompatibilitate a valutelor mondiale.
 Cardurile bancare sunt caracterizate printr-o mare diversitate în cadrul unei game
unice comune tuturor băncilor care se asociază. Această gamă are patru nivele distinctive
în funcţie de posibilităţile de utilizare:
- Carduri pentru retrageri de numerar;
- Carduri naţionale;
- Carduri internaţionale;
- Carduri internaţionale de prestigiu.
Cardurile pentru retrageri de numerar sunt emise contra cost în limita unui
plafon variabil în funcţie de banca emitentă. Aceste carduri dau posibilitatea deţinătorilor
să cunoască soldul contului şi ultimele operaţiuni efectuate.
Cardurile naţionale sunt administrate prin acorduri interbancare, supunându-se
unor dispoziţii comune. Cu ajutorul lor se pot efectua retrageri de numerar prin
distribuitoarele aflate pe teritoriul naţional, în baza unui plafon variabil. Totodată, aceste
carduri permit şi reglarea plăţilor în cazul achiziţiei de bunuri de la comercianţii afiliaţi.
Cardurile internaţionale prezintă importanţă asemănătoare cu cele naţionale, dar
folosirea lor este extinsă şi în străinătate pentru efectuarea de plăţi. Acestea sunt grupate în
două reţele, VISA şi Eurocard/MasterCard, fiind utilizate ca şi cardurile naţionale pentru
plăţi şi retrageri de numerar pe plan naţional şi internaţional. Acest gen de carduri asigură
şi servicii precum: asigurarea contra pierderii sau furtului, asigurarea în caz de accident de
călătorie, de invaliditate şi deces. Sunt carduri personale şi profesionale.
În cadrul cardurilor internaţionale se disting cardurile bancare internaţionale de
prestigiu care sunt carduri de “gamă înaltă” definite prin acordurile internaţionale. Ele
oferă servicii multiple, precum: retrageri de numerar în ţară şi străinătate, asigurarea
automată a călătoriei, servicii de rezervare asigurate, închirieri de maşini fără garanţie,
protecţie juridică şi alte garanţii şi asigurări însoţite de indemnizaţii mai ridicate.
Deţinătorii cardurilor internaţionale de prestigiu (ex.: Premier sau Gold pentru
VISA) sunt selectaţi pe criteriul venitului fix anual realizat. Fiecare din aceste carduri este
marcat prin caracteristicile fiecărei reţele şi vizează clientela de “gamă înaltă”.
B. Cardurile emise de societăţi non-bancare
Luând exemplul cardurilor bancare, societăţile non-bancare, precum: lanţuri de
magazine, cluburi private etc., au lansat propriile carduri care, pe lângă recunoaşterea
calităţii de membru, asigură posibilitatea efectuării de cheltuieli în timp real, fără a mai fi
pusă problema dimensiunii disponibilităţilor proprii.
C. Cardurile emise de comercianţi
 Cardurile emise de comercianţi sunt aşa-numitele carduri private emise de
întreprinderi comerciale pentru a facilita plăţile emise cumpărătorilor din magazine şi,
eventual, de a oferi facilităţi de credite. Creditul este uneori acordat gratuit cu ocazia
anumitor operaţii de promovare. Aceste cărţi sunt livrate de marile magazine, de
supermagazine, societăţi de distribuţie a carburantului, precum şi de firme ce vând prin
corespondenţă. Fiecare carte este emisă de o filială a băncii comerciantului. Ca efect, fiecare
credit este asociat utilizării unei cărţi sau, dacă aceasta este utilizată mai mult într-unul din
magazinele comerciantului considerat, emiţătorul trebuie obligatoriu să fie un stabiliment de
credit.
Cardurile private presupun în general două opţiuni de reglement:
- Opţiunea la termen care permite purtătorului să plătească o dată pe lună cantitatea
de cumpărături recepţionate conform facturii. Plata se face prin cec sau prin autorizaţie,
emiţătorul cărţii neavând acces direct la contul purtătorului cărţii. Această opţiune
corespunde unui credit gratuit mai mult de 30 de zile.
- Opţiunea credit care permite purtătorului să se elibereze de datoriile sale prin mai
multe vărsăminte, la taxe precizate la semnarea contractului. Suplimentar, anumite carduri
permit retragerile din distribuitoarele deschise de către emiţătorii lor în marile magazine.
Este vorba de retrageri de credit efectuate asupra contului (fictiv) al purtătorului, după cum
un card de credit este debitat la orice retragere. Alte funcţii ale cardurilor private, în afară
de plată şi retragere, dau dreptul la servicii financiare sau la produse de asigurare. Ele sunt
dedicate unui comerciant particular şi dau dreptul de acces la o reţea de distribuţie de bani.
Cărţile private ale comerţului au apărut din necesitatea cunoaşterii mai bune a
clientelei şi din dorinţa de a împărţi riscurile şi informaţiile legate de un sistem multi
comerţ. În acest scop distribuitorii s-au asociat cu societăţi financiare pentru a crea propriul
lor sistem de cârduri. Cartea funcţionează pe un singur cont şi oferă diferite avantaje
titularilor: plata imediată, credit revolving, dinamizarea vânzărilor care justifică apelarea la
credite, oferirea unor servicii mai bune, stimularea cumpărătorilor, administrarea mai bună
a serviciilor, conferirea unei imagini moderne.
Sistemul de carduri private aduce comercianţilor o mai bună rentabilitate a
încasărilor, evitându-se costurile legate de manipularea cecurilor sau a numerarului, ca şi
riscurile legate de păstrarea numerarului.
Cardurile private oferă, în principal, următoarele avantaje:
- plata din disponibilităţile clientului;
- creditul;
 - retrageri de numerar;
- servicii anexe multiple.
Cardurile de voiaj şi plăcere sunt specifice emiţătorilor ce beneficiază de o anumită
vechime (ex. Dinners Club, American Express). Aceste cărţi au aceleaşi funcţii ca şi
cardurile bancare, acceptul fiind pus pe utilizarea internaţională. Sunt acceptate de către
comercianţi din mai multe ţări şi dau dreptul la un ansamblu de servicii anexe, cum ar fi:
asigurare, reduceri în anumite hoteluri etc.. Ele necesită deschiderea unui cont, purtătorul
reglând cumpărările sale ca şi în cazul unei cărţi private.

1.3.4. Tipuri de carduri în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei

Cardurile pot fi clasificate şi după alte criterii, dar cel mai important criteriu pentru
activitatea bancară este sistemul de decontare căruia îi aparţin.
Astfel, în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei în contul deţinătorului de
card, există trei sisteme de decontare:
1. Sistemul “pay later” în care deţinătorul de card îşi reglează datoriile
faţă de bancă la anumite intervale de timp stabilite de comun acord cu aceasta, după
ce tranzacţia dintre el şi comerciant a avut loc. Acesta este singurul sistem care a
fost folosit până acum în tranzacţiile internaţionale, iar la baza lui stau aşa numitele
“cărţi de credit”, când banca creditează deţinătorul de card până la data convenită
pentru reglarea cheltuielilor.
Există două tipuri de cărţi de credit: credit - card - posesorul de card are deschisă
permanent o linie de credit, având obligaţia reglării periodice a soldului contului şi charge-
card- posesorul de card are obligaţia ca la sfârşitul fiecărei luni să-şi regleze cheltuielile.
2. Sistemul “pay befor” unde deţinătorul de card plăteşte serviciile pe
care le facilitează cardul înainte de a beneficia de ele (în momentul în care i se
eliberează cardul); este cazul cardurilor de acces la metrou, al cardurilor pentru
telefon.
3. Sistemul “pay now” cel în care deţinătorul de card plăteşte bunurile
cumpărate sau serviciile de care beneficiază în momentul derulării tranzacţiei prin
debitarea automată a contului. Sistemul presupune utilizarea debit - cardului.
 SECȚIUNEA II
TIPURI DE CARDURI BCR ȘI CLASIFICAREA ACESTORA

2.1. Comerțul electronic – izvor al plăților virtuale

O posibilă definiţie a comerţului electronic ar putea fi: "ansamblul tranzacţiilor
comerciale în cadrul cărora părţile contractante interacţionează prin intermediul
calculatoarelor şi nu prin schimburi fizice sau contacte directe"'. Deşi este foarte corectă, o
astfel de definiţie poate cu greu să capteze spiritul comerţului electronic, care în practică
este mult mai bine sugerat ca fiind una din acele situaţii în care nevoile tot mai complexe şi
noile tehnologii se contopesc pentru a revoluţiona modul în care se derulează afacerile.
Mediul comercial contemporan se caracterizează prin creşterea continuă a producţiei,
accentuarea concurenţei globale şi creşterea gradului de diversificare a cerinţelor
consumatorilor. Ca răspuns la aceste tendinţe, firmele îşi modifică atât modul de
organizare, cât şi modul de acţiune. Astfel, ele încep să comprime vechile structuri
ierarhice şi să elimine barierele existente între diviziile operaţionale.
De asemenea, se tinde spre renunţarea la barierele dintre firmă şi clienţii şi
furnizorii acesteia. Procesele comerciale sunt reproiectate astfel încât ele să depăşească
aceste limite artificiale. În prezent, există afaceri în care sunt implicate toate
compartimentele unei firme şi chiar situaţii în care o afacere este proprietatea comună a
unei firme şi a clienţilor sau
Furnizorilor acestora. Comerţul electronic reprezintă un mijloc de a susţine şi realiză acest
schimbări pe scală largă şi chiar la scală globală. EI oferă firmelor posibilitatea de a fi mai
eficiente şi mai flexibile în operaţiunile interne, de a menţine legături mai strânse cu
furnizorii şi de a răspunde prompt cerinţelor şi doleanţelor consumatorilor. Firmele îşi pot
selecta cei mai adecvaţi parteneri de afaceri (furnizori, clienţi) fără a mai ţine cont de
distanţele geografice şi îşi pot comercializa produsele pe o piaţă globală.
Un caz particular de comerţ electronic îl reprezintă vânzările electronice de mărfuri,
în care un furnizor asigură bunuri sau servicii pentru un client contra unei sume de bani.
Un caz special de vânzări electronice de mărfuri este vânzarea electronică en detail, unde
clientul este o persoană fizică şi nu o altă firmă. Totuşi, deşi aceste situaţii speciale prezintă
o importanţă economică considerabilă, ele sunt doar particularizări ale cazului general care
cuprinde toate tipurile de operaţii şi de tranzacţii realizate prin intermediul computerelor.
Astfel, sfera comerţului electronic cuprinde şi fluxul intern de informaţii din cadrul unei
firme, precum şi furnizarea de informaţii gratuite unor organizaţii sau unor persoane
particulare. Comerţul electronic este o tehnologie care trebuie utilizată în scopul schimbării
globale. Firmele care îl privesc doar ca pe o modalitate suplimentară de derulare a
afacerilor vor avea beneficii limitate. Cele mai importante avantaje le vor obţine acele
companii care sunt dispuse să-şi modifice organizarea şi modul de funcţionare pentru a se
adapta cerinţelor operaţionale ale comerţului electronic.

2.1.1. Sisteme de plăţi electronice

În prezent există patru abordări distincte în legătură cu obţinerea unei soluţii sigure
pentru realizarea plăţilor electronice. Fiecare utilizează o anumită formă de criptare pentru
asigurarea confidenţialităţii elementelor esenţiale ale mesajelor. În primul rând se fac
eforturi pentru obţinerea unor noi tipuri digitizate de "bani electronici" (ecash). Cea de-a
doua abordare presupune că furnizorul de servicii să acţioneze ca intermediar pentru
mesaje ataşându-le acestora coduri de securitate. În al treilea rând se doreşte stabilirea unor
noi forme de criptare care să permită transmiterea de informaţii referitoare la cărţile de
credit către furnizorii de bunuri şi servicii de pe internet, aceştia urmând apoi să verifice
autenticitatea informaţiilor folosind reţelele bancare, inclusiv cel stabilite de Visa şi
MasterCard. Cea de-a patra abordare presupune utilizarea "smart cardurilor". Comerţul
electronic tradiţional se referă la utilizarea în reţele cu valoare adăugată a unor aplicaţii de
tipul transferului electronic de documente (EDI), comunicaţii fax, coduri de bare, transferul
de fişiere şi poştă electronică. Extraordinara dezvoltare a interconectivităţii calculatoarelor
în Internet în toate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a
companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în
internet, care să apeleze, pe lângă vechile servicii amintite şi la altele noi, cum ar fi cele
create în jurul World Wide Web-ului, companii şi holdinguri virtuale sau o piaţă a
învăţământului pe internet. Insă acest nou tip de comerţ a stimulat cererea pentru noi
metode adecvate de plată. În cadrul noului concept denumit sugestiv "satul global" (Global
Village), dezvoltarea unor activităţi comerciale între participanţi situaţii la mari distanţe
geografice unii de alţii nu poate fi concepută fără folosirea unor sisteme electronice de plăţi
(EPS-Electronic Payment Systems). Aceste noi mijloace de plată permit transferarea
comodă, sigură şi foarte rapidă a banilor intre partenerii de afaceri. De asemenea înlocuirea
monedelor şi bancnotelor, actualele forme tradiţionale de numerar, prin ceea ce denumim
bani electronici, conduce, pe lângă reducerea costurilor de emitere şi menţinere în
circulaţie a numerarului şi la o sporire a flexibilităţii şi securităţii sistemelor de plăţi.
2.1.2. Banii în comerţul electronic
Sistemele electronice de plăţi trebuie să atingă nivele foarte ridicate de securitate,
viteză, caracter privat şi confidenţial, descentralizare şi internaţionalizare şi să fie unanim
acceptate atât de consumatori cât şi de comercianţi sau afacerişti. Vom analiza 3 astfel de
metode de plată electronică: transferul electronic de fonduri (EFT - Electronic Fund
Transfer), banii electronici (digi cash) şi tehnologia numită Ecash. Transferul electronic de
fonduri
Sistemele de cecuri electronice au fost folosite incă din anii '80; ele utilizează
structura de bănci existente şi elimină cecurile de hârtie. Transferul electronic de fonduri
foloseşte sisteme de cecuri electronice, prezentând o serie de avantaje în raport cu cecurile
de hârtie:
- Timpul foarte rapid de efectuare a plăţilor
- Reducerea costurilor privind hârtia folosită
- Confirmarea instantanee a solvabilităţii plătitorului
Flexibilitatea şi marea varietate de implementare, de la tranzacţii mici folosind
reţelele de automate de bani (ATM- Automatic Teller Machine) la marile reţele
internaţionale de clearing, cum ar fi CHIPS (Clearing House Interbank Payments System),
format din peste 120 de bănci din întreaga lume. De exemplu, CHIPS efectuează zilnic în
jur de 200.000 de tranzacţii cu o valoare de 1,2 miliarde dolari SUA. O slăbiciune evidentă
a acestui sistem de cecuri electronice o constituie caracterul privat şi confidenţialitatea
plăţilor. În plus, băncile sunt obligate, prin reglementările în vigoare, să poată documenta
în detaliu fiecare transfer.
Banii electronici
Banii electronici (numiţi şi digi cash) reprezintă echivalentul electronic al banilor
reali. Ei prezintă câteva caracteristici esenţiale:
- Anonimitatea plăţilor, ceea ce conduce la imposibilitatea identificării cumpărătorului;
- Lichiditatea, ceea ce presupune că aceşti bani electronici sunt unanim acceptaţi de
- Către toate firmele comerciale care sunt conectate la Internet;
- Superioritatea în raport cu banii reali, care sunt costisitor de fabricat şi de întreţinut; de
asemenea securitatea şi imposibilitatea falsificării sau pierderii sunt alte atuuri ale banilor
electronici.
Banii electronici pot lua diferite forme cum ar fi:
 1. Cartelele, care permit de la plăţile cele mai simple ale convorbirilor telefonice,
pană la plăţile oricăror cumpărături într-un magazin. Aceste cartele au evoluat către ceea ce
numim acum smart carduri, cu facilităţi multiple de plată (cum ar fi cunoscutul
MasterCard) realizate după standardul convenit de consorţiul EMV (Europay, MasterCard
şi Visa) şi bazate pe protocoale criptografice puternice cu chei publice.
2. Sisteme electronice pure, utilizabile în tranzacţiile internet, unde cumpărătorul şi
vânzătorul sunt 2 calculatoare fizice interconectate prin reţea. Transmiterea banilor
electronici de la cumpărător la vânzător este protejată prin cifrare atât cu cripto sisteme
convenţionale cât şi cu chei publice.
Ecash
Tehnologia Ecash reprezintă un exemplu de sistem electronic de plăţi, care
foloseşte poşta electronică. Ea a fost dezvoltată în Olanda, de către Digicash Co. din
Amsterdam, fiind implementată de către bănci din SUA (Mark Twain Bank of Missouri) şi
din Finlanda. Este prima soluţie totalmente software pentru plăţile electronice. Tranzacţiile
se desfăşoară
Între cumpărător şi vânzător care trebuie să aibă conturi la aceeaşi bancă. Cumpărătorii
trebuie să înştiinţeze banca că doresc să transfere bani din conturile lor obişnuite în aşa
numitul cont Ecash Mint. În orice moment, cumpărătorul poate interacţiona de la distanţă,
prin calculatorul său şi folosind un client software, cu contul Mint poate retrage fonduri de
aici pe hard-diskul calculatorului său. Formatul acestor fonduri este electronic, suite de
zero şi unu, protejate criptografic. Ca urmare hard-diskul cumpărătorului devine un
veritabil "portofel electronic". Apoi se pot executa plăţi între persoane individuale sau către
firme, prin intermediul acestor Ecash. Ecash are un caracter privat: deşi banca ţine o
evidenţă a fiecărei retrageri Ecash şi a fiecărui depozit Mint, este imposibil ca banca să
stabilesc utilizarea ulterioară a Ecash. Această proprietate se datorează folosirii unor cripto
sisteme cu chei publice RSA, cu o lungime a cheii de 768 biţi. Pe lângă anonimitatea
plăţilor, Ecash asigură şi ne repudierea, adică acea proprietate care permite rezolvarea
neambiguă a oricăror dispute intre cumpărător şi vânzător privind recunoaşterea plăţilor.
De asemenea, prin
Verificare în baza de date a băncii, este împiedicată orice dublă cheltuire a Ecash.
În sinteză, un sistem electronic de plăţi poate fi definit ca ansamblul de tranzacţii
cerute de:
1. Conversia banilor numerar (cash sau din cont) în bani electronici şi invers
2. Transferul banilor electronici intre utilizatorii care folosesc sistemul.
 2.3. Dispozitive utilizate în sistemele electronice de plăţi
Interacţiunea reală (fizică) într-un sistem electronic de plăţi constă în tranzacţiile
care se desfăşoară între anumite dispozitive care implementează entităţile implicate în
sistem. Portofelul electronic (Electronic Wallet) este cel care implementează purtătorul de
bani electronici. EI este folosit de către cumpărător pentru stocarea de bani electronici.
Structura sa hardware este dependentă de protocoalele criptografice care implementează
tranzacţiile EPS, fiind mai frecvente următoarele configuraţii fundamentale:
- Structură de tip Personal Computer, în care utilizatorul are acces complet la
resursele hard şi soft ale dispozitivului. Arhitectură, tipică pentru un PC cu resurse limitate
de tip calculator de buzunar (hand-held computer), cuprinde: unitate centrală în jurul unui
microprocesor pe 8 biţi, memorie RAM între 256 bytes şi 2 kbytes, 8-10 kbytes EPROM,
2- 10 kbytes EEPROM, dintre care zonă care conţine cheile secrete ale dispozitivului
trebuie să aibă restricţii de acces. Interfaţa cu utilizatorul este formată dintr-o tastatură şi un
display. Conectarea la punctele de acces ale EPS se face de obicei printr-o legătură serială
în infraroşu. Acest tip de structură dezavantajează băncile, neliniştite de controlul total al
utilizatorului asupra resurselor dispozitivului de plată.
Structură sensibilă la deschidere (temper-proof resistant), numită cartelă inteligentă
(smartcard). Aceasta se prezintă sub forma unui chip incorporat într-o cartelă de plastic şi
cuprinde: un microprocesor de 8 biţi, memorie RAM de 256 bytes, 8 kbytes EPROM, 8
kbytes EEPROM. Comunicaţia cu punctul de acces se face prin contact direct cu cititorul
de cartelă. Utilizatorul nu are acces la resursele hard şi soft, fapt ce avantajează băncile.
Securitatea unor astfel de dispozitive se bazează pe presupunerile criptografice făcute
asupra protocoalelor precum şi pe imposibilitatea deschiderii smart cardului şi a efectuării
unui "reverse engineering" asupra softului său.
Structură de tip portofel electronic cu observator (electronic wallet with guardian)
care cumulează avantajele structurilor anterioare, ajungând la un compromis între
interesele băncii şi ale posesorului. Arhitectura dispozitivului cuprinde 2 microcalculatoare
care comunică pe timpul desfăşurării tranzacţiilor. Primul microcalculator, al utilizatorului,
numit şi portmoneu, are sarcina să comunice cu punctul de acces al EPS. EI este de fapt de
forma unui calculator de buzunar cu tastatură şi display. Cel de-al doilea microcalculator,
numit şi observator sau prin abuz de limbaj smartcard serveşte interesele băncii. EI este
introdus în interiorul primului calculator. În timp ce calculatorul utilizatorului permite să se
controleze corectitudinea tranzacţiilor, calculatorul observator previne dubla cheltuire a
banilor electronici, avizând fiecare tranzacţie făcută de primul calculator.
 Punctul de vânzare (POS- Point of Sale) implementează registrul de casă, care
reprezintă acea entitate care stochează temporar la vânzător bani electronici. Dispozitivul
este realizat din punct de vedere tehnic ca o structură de tip PC. Având ca interfeţe atât o
legătură serială în infraroşu, cât şi un cititor de smartcard.
Distribuitorul de bani electronici (Electronic Money Dispenser) este dispozitivul
prin care se încarcă bani electronici în portofelul electronic al cumpărătorilor. Dintre
soluţiile tehnice folosite pentru implementarea să amintim:
- Distribuitor cont de bani electronici, soluţie care permite incrementarea valorii din
portofel pe baza retragerii unei sume de bani reali din contul deschis de cumpărător.
Distribuitorul este prevăzut cu o legătură serială în infraroşu sau pentru cititor de
smartcard. Distribuitorul este conectat în reţea cu calculatoare care deservesc diferite bănci
emitente de bani electronici.
- Distribuitor carte de credit - bani electronici, soluţie care permite incrementarea
valorii din portofel pe baza creditării cumpărătorului de către o casă de credit.
Distribuitorul este prevăzut cu un dispozitiv de citire în care se introduc cartelele de credit
(magnetice) ale cumpărătorilor. De asemenea mai există un canal infraroşu şi de smartcard
pentru conectarea portofelului. În acest caz distribuitorul nu trebuie să fie conectat în reţea
cu calculatoarele băncilor.
- Distribuitor numerar - bani electronici, soluţie care permite incrementa. A valorii
portofelului pe baza colectării de la cumpărător a unei sume cash.

2.2. Mecanisme de securitate

Au fost introduse mai multe mecanisme de securitate, folosite individual sau
combinat pentru a construi servicii de securitate. De exemplu, serviciul de repudiere cu
probarea livrării poate fi dezvoltat utilizând o combinaţie a mecanismelor de integritate a
datelor, semnătură digitală şi notariat. În plus, un mecanism se poate baza pe un alt
mecanism. De exemplu, mecanismul de autentificare a schimbului poate folosi mecanismul
de criptare şi uneori mecanismul de notariat, care presupune o a treia "persoană", de
încredere.
1. Mecanismul de criptare are ca scop transformarea datelor astfel încât ele să
devină de neînţeles (neinteligibile) pentru orice observator. Numai entitatea autorizată
poate să le citească, deţinând o cheie secretă pentru a le putea descifra. Acest mecanism
este folosit pentru a construi servicii cum ar fi confidenţialitatea datelor. Se acceptă în
criptare algoritmi simetrici sau nesimetrici (cu chei publice).
 2. Mecanismul de semnătură digitală asigură că datele pot fi produse numai de către
semnatar, reprezentând un mijloc de autentificare atât a emiţătorului cât şi a mesajului
propriu-zis. Printre numeroasele ei aplicaţii, semnătura digitală stă şi la baza securităţii
cartelelor inteligente. Spre deosebire de semnătura olografă, care identifică doar
emiţătorul, semnătura digitală furnizează şi mijloace de asigurare asupra integrităţii
conţinutului mesajului electronic recepţionat. Semnătura digitală reprezintă o mică
cantitate de date
Memorate pe mediul electronic şi care se transmite odată cu mesajul. Ea este produsă prin
anumite calcule făcute de către emiţător, pe baza unei chei şi a conţinutului mesajului.
Acest proces se numeşte funcţia de semnare. La recepţie, printr-o funcţie de verificare, se
face un alt set de calcule asupra semnăturii şi mesajului, constatându-se sau nu valabilitatea
semnăturii.
Există în aceste calcule nişte parametrii numiţi chei, care diferă de la o semnătură la
alta şi care sunt specifici celui care produce semnătura. Producerea semnăturilor digitale se
poate baza atât pe cripto sisteme simetrice cât şi pe cele cu chei publice:
- Metodele de semnătură digitală cu sisteme cu chei secrete (simetrice) Folosesc
aceiaşi cheie atât la semnare cât şi la verificare. În cadrul funcţiei de semnare, mesajul este
cifrat folosind cheia secretă drept parametru. La verificare, folosind aceiaşi cheie secretă şi
mesajul în clar, se
Dă verdictul de valid sau invalid asupra semnăturii digitale recepţionate. Dezavantajul
acestei metode constă în necesitatea stabilirii şi distribuţiei prealabile a cheii secrete intre
emiţător şi receptor.
- Metodele de semnătură digitală cu chei publice (asimetrice), (ilustrate în figură 3).
Folosesc la semnare cheia secretă a emiţătorului iar la verificare cheia publică a acestuia.
Ca urmare, o semnătură poate fi produsă doar de către emiţătorul autentic, singurul care
cunoaşte cheia secretă, dar poate fi verificată de orice persoană care cunoaşte cheia publică
a emiţătorului. O semnătură digitală se realizează folosind un sistem criptografic cu chei
publice şi o funcţie de dispersie (cash). Funcţia de dispersie este folosită pentru a calcula o
valoare rezumat (digest) care depinde de toţi biţii mesajului ce va fi semnat. Pentru o astfel
de funcţie, cum este de exemplu cea cunoscută sub numele de MDS, proiectată de Rivest,
trebuie să fie imposibil din punct de vedere al calculelor să se construiască 2 mesaje
distincte care să aibă aceeaşi valoare rezumat; acest lucru face din rezumat o "amprentă" a
mesajului. Utilizatorul emiţător semnează mesajul prin cifrarea rezumatului cu cheia să
privată. Folosind un algoritm cu chei publice cunoscut, cum este RSA (Rivest-Shamir-
Adleman), semnătura poate fi validată apoi la receptor folosind doar cheia publică a
emiţătorului. La recepţie, se calculează din nou rezumatul mesajului primit, se descifrează
semnătura primită cu cheia publică a emiţătorului şi apoi se compară cele 2 rezumate. Dacă
ele sunt identice, semnătura este validă.
Producerea semnăturilor digitale la cartelele inteligente. În cazul sistemelor de plăţi
electronice, semnăturile digitale sunt realizate după o procedură puţin diferită. În primul
rând, dacă s-ar folosi sistem criptografic simetric, ar exista un risc al deconspirării cheii
secrete de verificare care este memorată în echipamentul vânzătorului. De aceea, acest
echipament trebuie protejat cu un modul de protecţie a cheii, care să poată fi controlat doar
de către furnizorul echipamentului. Se preferă sistemele cu chei publice, care trebuie să
memoreze la terminal doar cheia publică. Insă aceste sisteme creează probleme în EPS
(Electronic Payment Systems), deoarece cer un volum de calcule destul de mare, care se
fac lent pe un dispozitiv cu putere de calcul redusă, cum este cartela inteligentă. În plus,
cartela inteligentă expune riscului deconspirării cheii secrete pe care o are memorată. De
aceea, funcţia de semnare (numită aici transportul semnăturii) este împărţită în 2 sub faze:
1) prima - semnătura, partea intensivă a creării semnăturii, are loc o singură dată, în
afara cartelei inteligente; rezultatul acestei faze, specific pentru cartelă şi proprietarul ei,
este transportat apoi şi memorat în cartela inteligentă
2) a doua - completarea semnăturii, care cere resurse modeste, se face în cartela
inteligentă şi este dependentă de mesajul semnat. Verificarea semnăturii se face în mod
obişnuit, într-o singură fază.
Utilizarea semnăturilor digitale la cartelele inteligente Furnizorul cartelei
inteligente, de obicei banca, creează semnătura specifică unei persoane, printr-un proces
off-line. Este ca şi când banca ar da persoanei nişte cecuri electronice în alb. Pentru crearea
lor, banca foloseşte cheia să secetă şi apoi le memorează pe cartelă. În timpul unei
tranzacţii de plată, cartela transformă cecul într-unul completat cu valoarea plăţii. Apoi
vânzătorul, la terminalul său, verifică semnătura cecului cu cheia publică a băncii, cheie
care este memorată în terminalul său. Firma DigiCash a dezvoltat o tehnică de compactare
prin care se pot memora în memoria nevolatilă a cartelei (1k EEPROM) sute sau chiar mii
de cecuri.
O altă variantă de folosire a sistemelor cu chei publice în cartelele inteligente,
preconizată pentru viitorul imediat, este bazată pe conceptul de transport de monedă. În
cadrul cartelei există un contor balanţă, care poate fi incrementat de către bancă. Atunci
când cumpărătorul face o plată pe baza cartelei, va semna suma (monedele) cu cheia
secretă existentă pe cartelă. Deoarece cartela deţine 2 informaţii senzitive, valoarea
balanţei şi cheia secretă, ea trebuie să fie rezistentă la deschidere. Vânzătorul, prin
terminalul existent în magazin, va verifica autenticitatea monedelor, folosind cheia publică.
Mai sigure, sistemele de plăţi bazate pe transportul de monedă electronică au un mare
viitor.
Mecanismul de control al accesului controlează accesul entităţilor la resurse şi se
poate baza pe una sau mai multe din următoarele soluţii:
Listă/matrice a drepturilor de acces (entitate, resursă, drept):
· Parole
· Capabilităţi
· Etichete de securitate
· Durata accesului
· Timpul de încercare a accesului
· Ruta (calea) de încercare a accesului.
Mecanismul de integritate a datelor împiedica modificarea, ştergerea sau
amestecarea mesajelor pe durata transmisiei. Acest mecanism implică două proceduri: una
la recepţie şi o alta la expediţie. Expeditorul adaugă la unitatea de date o informaţie care
depinde numai de datele transmise (o sumă de control, cifrată sau nu). La recepţie, se
generează aceeaşi sumă de control care se compară cu cea primită.
Mecanismul de autentificare mutuală este folosit pentru a se dovedi, reciproc,
identitatea entităţilor. Pot fi folosite parole şi tehnici criptografice (parole cifrate, cartele
magnetice sau inteligente, caracteristici biometrice, biochimice). Când sunt folosite
tehnicile criptografice, acestea sunt deseori combinate cu protocoale cu inter - blocare,
"hand-shaking", pentru protejare împotriva înlocuirii (reluării). Principiul este următorul:
entitatea A trimite identitatea sa (cifrată sau nu) entităţii B, care generează o valoare
aleatoare şi o trimite (cifrat sau nu) lui A. A trebuie să cifreze data aleatoare cu cheia
privată şi să o trimită lui B, care apoi verifică corectitudinea acesteia.
Mecanismul de notariat stabileşte o a treia parte (notar), în care au încredere
entităţile, care asigură garanţii în privinţa integrităţii, originii, timpului sau destinaţiei
datelor. Atunci când este folosit acest mecanism, datele sunt comunicate prin notar.
 SECȚIUNEA III

3.1. Rolul BCR în cadrul sistemului bancar romanesc și instrumentele de

plată

Sistemul bancar din România este un sistem pe două nivele, cuprinzând Banca
Naţională a României şi instituţiile de credit. Acest sistem a fost introdus în decembrie
1990, fiind primul pas al procesului de reformă bancară.
Caracteristicile principale ale sectorului bancar românesc sunt (conform datelor
la 31 iulie 2008):
 43 instituţii de credit (3 cu capital majoritar românesc, 2 cu capital de stat, 28 cu
capital majoritar străin, 9 sucursale ale unor bănci străine şi o casă centrală a
cooperativelor de credit);

 54,7 % din activele bancare sunt concentrate în primele 5 bănci din sistem;

 Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar străin este de 87,9 %;

 Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar privat românesc este

de 6,7%;

 Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar de stat este de 5,4%

Pe piaţa românească operează de asemenea instituţii financiare nebancare,
precum fonduri de asistenţă mutuală, case de amanet, societăţi de leasing financiar,
societăţi de credite pentru persoane fizice, societăţi de micro-finanţare, societăţi de credit
ipotecar, societăţi care oferă operaţiuni de factoring, societăţi specializate în finanţarea
tranzacţiilor comerciale, şi altele.
Numărul băncilor prezente pe piaţa din România a crescut, în ultimul trimestru al
anului trecut, de la 42 la 43, prin demararea activităţii Depfa Bank în decembrie 2008, a
declarat directorul Direcţiei de Supraveghere din cadrul BNR, Nicolae Cinteză.
"A 43-a instituţie bancară este Depfa Bank. Aceasta a primit autorizarea BNR spre
finalul anului 2007, dar a început să funcţioneze şi să raporteze băncii centrale abia din
decembrie 2008", a mai spus Cinteză, citat de Newsin.
Pe piaţa românească activau 43 de bănci, inclusiv sucursale ale băncilor străine şi
Creditcoop, la finalul lui septembrie 2008. Dintre acestea, şase sunt bănci cu capital
majoritar autohton (CEC Bank, Banca Transilvania, EximBank, Banca Comercială
Carpatica, Libra Bank şi Creditcoop), restul având capital majoritar străin.
Banca irlandeză Depfa este controlată, din octombrie 2007, de grupul german Hypo
Real Estate, iar pe piaţa autohtonă funcţionează ca sucursală a unei instituţii de credit dintr-
un stat membru al UE, statut pe care îl mai au alte 12 entităţi.
În România, Depfa a fost înmatriculată în registrul instituţiilor de credit pe 20
decembrie 2007, dar data inaugurării sucursalei de la Bucureşti a fost amanată de câteva
ori pe parcursul anului trecut.
Banca Comercială Română, liderul pieţei bancare din România, a fost printre
primele companii din ţara noastră, care au reuşit să integreze activitatea comercială cu
conceptul de responsabilitate socială, îndreptându-şi permanent atenţia spre evaluarea
impactului social şi de mediu al activităţii sale.
În ultimii ani structura acţionariatului BCR ERSTE s-a modificat continuu. În anul
2003 în structura acţionariatului s-a produs modificări importante prin atragerea ca
acţionari a băncilor de investiţii BERD (Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare)
şi IFC (Divizia de Investiţii a Băncii Mondiale), care au achiziţionat câte 12,5% din
capitalul social al băncii .
În anul 2004 a fost oferit un pachet de 8% din acţiunile băncii salariaţilor şi
pensionarilor BCR ERSTE.
În cursul anului 2005 Banca Comercială Română a fost din nou scoasă la
privatizare. În cursa pentru achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni s-au înscris un
număr impresionant de bănci impotante de pe piaţa bancară internaţională. În urma
negocierilor care au durat mai bine de 6 luni câştigător a fost desemnată banca austriacă
ERSTE BANK care a oferit un preţ de 3,75 miliarde EURO (reprezentând 7,65
EURO/acţiune) pentru pachetul de 61,88% scos la vânzare de statul român. Acest preţ a
condus la obţinerea celei mai mari sume încasate de statul român din privatizarea unei
societăţii autohtone.
BCR ERSTE a atins obiectivele stabilite. Profitul anual în 2008 (la nivelul
Grupului BCR ERSTE), înainte de a include costurile cu restructurarea şi transformarea, a
crescut cu 42%, la 362,1 milioane EUR. Obiectivul de creştere a fost confirmat: o creştere
anuală a profitului în EUR de 40%, în perioada 2006-2009 (CAGR).
Cel mai mare profit net anual din istoria BCR ERSTE. Profitul net raportat, după
impozitare şi plata intereselor minoritare, a crescut cu 26,7%, de la 847,4 milioane lei
(240,3 milioane EUR), la 924,8 milioane lei (276,5 milioane EUR). Veniturile operaţionale
au crescut cu 21,3%, de la 2.550,1 milioane lei (723,3 milioane EUR), la 3.094,6 milioane
lei (925,4 milioane EUR). Profitul înainte de impozitare a înregistrat o creştere cu 20,8%,
de la 927,7 milioane lei (263,1 milioane EUR), la 1.120,9 milioane lei (335,2 milioane
EUR). Activele totale au crescut cu 33,5%, de la 47.435,8 milioane (14.019,7 milioane
EUR), la 63.358,8 milioane lei (17.562,1 milioane EUR).
Creştere puternică a afacerilor ca efect al restructurării proceselor şi al portofoliului
de produse. Veniturile nete din dobânzi au crescut cu 16,4%, de la 1.686,4 milioane lei
(478,3 milioane EUR), la 1.962,9 milioane lei (587,0 milioane EUR). Veniturile nete din
comisioane au crescut cu 51,4%, de la 566,5 milioane lei (160,7 milioane EUR), la 857,5
milioane lei (256,4 milioane EUR) [ Raport anual BCR ERSTE 2007].
Procesul de integrare şi-a atins deja cea mai mare parte a obiectivelor, ceea ce a
creat condiţiile adecvate pentru îmbunătăţirea eficienţei. Rentabilitatea capitalului propriu
(ROE) a crescut de la 20,6%, în anul financiar 2007, la 24,7% la 2008.
Datorită integrării accelerate, cheltuielile administrative generale au crescut cu 25,5%, de
la 1.409,1 milioane lei (399,7 milioane EUR), la 1.768,3 milioane lei (528,8 milioane
EUR). Ca rezultat, raportul cost/venituri a înregistrat o uşoară creştere de la 55,3%, în anul
financiar 2006, la 57,1%.
BCR ERSTE contribuie la creşterea economică substanţială din România,
colaborând cu clienţii şi partenerii de afaceri, cu angajaţii, cu comunitatea locală şi cu
societatea românească în general, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor generale de viaţă din
România.

3.2. Instrumente de plată pe suport de hârtie

Mijloacele de plată fără numerar, respectiv instrumentele de plată (transfer credit,
debitare directă, card de plată, cec, cambie şi bilet la ordin), permit transferul fondurilor
deţinute în conturi deschise la instituţii de credit sau la Trezoreria Statului, în baza primirii
unei instrucţiuni de plată.

Efectuarea unei plăţi fără numerar prin transfer de fonduri de la plătitor la

beneficiar implică o serie de operaţiuni bancare care, în prezent, sunt permise doar
instituţiilor autorizate şi supravegheate prudenţial (respectiv instituţiilor de credit) şi
Trezoreriei Statului.
 Principalele etape ale unei plăţi fără numerar sunt următoarele:

Faza tranzacţională cuprinde iniţierea, validarea şi transmiterea unei instrucţiuni de

plată. În funcţie de tipul de instrument, instrucţiunea de plată poate fi iniţiată de debitor
(spre exemplu, în cazul transferului credit), sau de beneficiar (spre exemplu, în cazul
debitării directe). În aceasta fază au loc o serie de operaţiuni, care vizează în principal
verificarea identităţii părţilor implicate în tranzacţie, a autenticităţii instrumentului de plată
utilizat şi a integrităţii datelor aferente tranzacţiei.

În faza de compensare şi decontare, instituţiile (instituţiile de credit şi Trezoreria

Statului) schimbă între ele creanţele rezultate din plăţile fără numerar, prin intermediul
sistemului de plăţi pentru plăţi de mică valoare şi volum mare, şi decontează soldurile nete
ale acestor creanţe prin intermediul sistemului ReGIS.

Cambia
În normele bancare, cambia este definită ca fiind instrument de plată ce exprimă
obligaţia asumată de un debitor de a plăti la vedere sau la scadenţă o sumă de bani în
favoarea unui beneficiar [Alexandru Olteanu, Management Bancar, pag. 138].
În baza legii asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările ulterioare [Legea
nr.58/1994 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin legea nr.83/1994], cambia
este definită ca un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul
creării trei persoane: trăgătorul, trasul, şi beneficiarul (Anexa 1).
Cadrul legal al utilizării cambiei în România este reprezentat de următoarele acte
normative:
- legea nr. 83/1994 adoptată de BNR a modificat în, mod esenţial, conţinutul Legii
nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Astfel, a fost creată baza legală ca acest
instrument de plată să poată fi procesat şi prin activitatea de compensare multilaterală a
instrumentelor de plată pe suport de hârtie;
- pentru compensarea şi decontarea cambiei se aplică prevederile Regulamentului
BNR nr. 10/1994;
- BNR efectuează operaţiuni cu cambii în cadrul propriei sale activităţi, iar prin
intermediul Direcţiei Decontarea Operaţiunilor Bancare a elaborat Normele Cadru privind
comerţul cu cambii realizat de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit.
Etapele derulării unei plăţi prin cambie sunt următoarele:

Casa compensații
4
4
Banca centrală
6
6
Banca beneficiar Banca debitor

3 7 5

Beneficiar Debitor (tras)

2

1
1' Creditor (trăgător)

Figura nr. 1. Etapele derulării unei plăţi prin cambie

1. Între trăgător (producător şi în acelaşi timp vânzător) şi tras (cumpărător) are loc
un transfer de active, trasul devenind debitor faţă de trăgător; trăgătorul trage o cambie
asupra trasului (cumpărătorului) pentru confirmarea angajamentului de plată rezultat în
urma livrării mărfii; cambia este acceptată de tras şi se returnează trăgătorului.
1’. Între beneficiar şi trăgător a avut loc un transfer de active într-o perioadă
precedentă celei dintre trăgător şi tras, trăgătorul devenind debitorul beneficiarului.
 2. În urma celor două tranzacţii, trăgătorul se află atât în poziţia de debitor, cât şi de
creditor şi îşi stinge obligaţia faţă de beneficiar cu creanţa asupra trasului prin transmiterea
cambiei.
3. Beneficiarul transmite cambia băncii sale pentru încasare.
4. Banca beneficiarului prezintă cambia la plată printr-o casă de compensaţii care o
transmite băncii trasului.
5. Banca trasului debitează contul trasului cu suma înscrisă pe cambie.
6. Banca trasului transmite fondurile băncii sale centrale care le transmite băncii
centrale a beneficiarului prin intermediul băncii centrale unde are loc decontarea, şi în
continuare fondurile se transmit la banca beneficiarului.
7. Banca beneficiarului creditează contul acestuia cu suma înscrisă pe cambie şi
astfel se stinge obligaţia trăgătorului faţă de beneficiar şi ale trasului faţă de trăgător.

Cecul
Cecul este cel mai utilizat mijloc de plată, în principal de către titularii de conturi
bancare.
Cecul reprezintă un înscris prin care titularul unui cont deschis la o bancă, numit
trăgător, dă ordin necondiţionat acestei bănci, denumită tras, să achite din contul său, la o
anumită dată sau la prezentare, suma înscrisă pe cec unei terţe persoane sau însuşi
trăgătorului aflat în calitatea de beneficiar al sumei [Alexandru Olteanu, Management
Bancar, pag. 129] (Anexa 2).
Cadrul legal al utilizării cecului în România este reprezentat de următoarele acte
normative:
Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, Norma
nr. 7/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri, cu modificările şi
completările ulterioare, Norma tehnică nr. 4/2008, Norma tehnică nr. 9/1994 privind cecul.
Pentru plata şi decontarea cecului se aplică prevederile Regulamentului BNR nr.
1/1995;
Etapele derulări unei plăţi prin cec sunt următoarele:

1
Banca Banca
Beneficiarului 2 Plătitorului

Figura nr. 2. Etapele derulării unei plăţi prin cec

 1.Instrument de plată
2.Bani

Ordinul de plată
Ordinul de plată reprezintă cea mai simplă modalitate de realizare a unei plăţi,
respectiv încasări [Alexandru Olteanu, Management Bancar, pag. 124]. Ca modalitate de
decontare, el este cel mai apropiat de ceea ce se numeşte plată, întrucât esenţa unui ordin
de plată constă în transmiterea unei sume de bani de la persoana care este titular creanţei
respective (Anexa 3).
Ordinul de plată [Regulament BNR nr.2/2005 privind ordinul de plată utilizat în
operaţiunile de transfer de credit]este definit ca o instrucţiune necondiţionată, dată în orice
formă de emitent instituţiei receptoare, în mod direct sau prin intermediul unui sistem de
plăţi, în scopul punerii la dispoziţia unui beneficiar a sumei de plată indicate în ordinul de
plată, prin creditarea unui cont al acestuia deschis la instituţia destinatară sau, după caz,
prin eliberarea sumei respective în numerar, în condiţiile în care:
a. Instituţia receptoare dispune de fondurile corespunzătoare sumei de bani prevăzute
în ordinul de plată fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea în
numerar a sumei respective de la emitent;
b. Instituţia nu prevede că plata trebuie să fie efectuată la cererea beneficiarului.
Cadrul legal al utilizării ordinului de plată în România îl constituie Regulamentul
nr. 2/2005 al BNR privind ordinul de plată. Acest instrument este irevocabil pentru plăţile
în lei efectuate pe teritoriul României.
Circuitul ordinului de plată se prezintă astfel:

PLĂTITOR 1 BENEFICIAR
Alfa SA Beta SRL
Figura nr. 3 Circuitul
2 4

SOCIETATEA BANCARĂ 3 SOCIETATEA BANCARĂ

INIŢIATOARE DESTINATARĂ
Banca X ordinului de plată Banca Y

1 – Între firma Alfa S.A. şi firma Beta S.R.L. se încheie un contract de prestare
servicii.
 2 – Firma Alfa S.A. (în calitate de plătitor) emite un ordin de plată în favoarea
firmei Beta S.R.L. (în calitate de beneficiar) pe care-l remite băncii sale, Banca X
3 – Banca X, din ordinul clientului său (Alfa S.A.), debitează contul acestuia şi
transmite ordinul de plată primit către Banca Y unde îşi are deschis contul curent
beneficiarul.
4 – Banca Y (societate bancară destinatară) acceptă ordinul de plată şi
creditează contul firmei Beta S.R.L., cu suma reprezentând contravaloarea serviciilor
prestate.
Biletul la ordin
Biletul la ordin este o variantă a cambiei care pune în legătură numai două
persoane, debitor şi creditor, spre deosebire de cambie care stabilea relaţii între trei
persoane [Alexandru Olteanu, Management Bancar, pag. 148].
Biletul la ordin este emis şi subscris (completat şi semnat) de emitent, care, în
calitatea sa de debitor se obligă să plătească o sumă de bani beneficiarului în calitate de
creditor al emitentului sau al oricărui posesor legitim al titlului. La emitere, biletul la ordin
este o promisiune scrisă formală (oficială) care se transformă în instrument de plată în
momentul prezentării la plată. Acesta se emite la cererea creditorului ca o recunoaştere a
datoriei debitorului pentru activele transferate (Anexa 4).
Din punct de vedere juridic, biletul la ordin este considerat tot instrument de debit
ca şi cambia, şi este compensat şi decontat ca şi aceasta, în conformitate cu regulamentul
BNR (Nr. 6/1994).
Circuitul biletului la ordin se prezintă astfel.

2
BENEFICIAR
EMITENT
3 Beta SRL
Alfa SA

Figura nr. 4 circuitul biletului la ordin

(1) – Între firma Alfa S.A. şi firma Beta S.R.L. se încheie contractul având ca
obiect construcţia unei hale de producţie.
 (2) – Firma Alfa S.A. îm calitate de debitor (emitent) emite biletul la ordin în
favoarea firmei Beta S.R.L. în calitate de creditor (beneficiar).
(3) – La scadenţă, firma Beta S.R.L. prezintă biletul la ordin pentru plată firmei
Alfa S.A.
(4) – Firma Alfa S.A. achită biletul la ordin şi astfel îşi stinge datoria pe care o
avea la firma Beta S.R.L.

3.2.1. Utilizarea instrumentelor de plată în România

Regulamentul BNR Nr.10/1994 privind compensarea multilaterală a plăţilor
interbancare fără numerar, pe suport de hârtie, stabileşte că toate instrumentele de plată
(cambie, ordinul de plată, cecul, biletul la ordin indiferent de valoarea acestora) să se
realizeze prin intermediul uneia din cele 42 de Case de Compensaţie interbancare ale BNR
(41 de judeţe plus una din cadrul centralei BNR).
Evoluţia plăţilor compensate pe suport de hârtie pe perioada 2004 – 2008 indică
frecvenţa sporită cu care acestea sunt utilizate de clienţii bancari, pentru stingerea
obligaţiilor pe care le au unii faţă de alţii.

Tabelul nr. 1 Evoluţia plăţilor compensate pe suport de hârtie

Plăţi 2004 2005 2006 2007 2008 Total
Volum instrumente 7,4 7,7 8,3 7,7 8,1 39,2
(mil. instrumente)
Valoare 34.967,3 41.249 49.882 52.022 50.21 228.334,
(mil. RON) 4 3
Valoare medie zilnică 97,13 114,5 196,38 204,81 139,5 752,3
(mil RON)
Sursa: www.bnr.ro

Analiza calitativă şi a funcţionării sistemului de compensare multilaterală a plăţilor,

indică faptul că prin acest sistem s-au compensat un volum total de aproximativ 39,2
milioane instrumente de plată pe suport de hârtie, valoarea acestor tranzacţii fiind de
aproximativ 228.334,3 milioane RON. Media zilnică a volumului instrumentelor de plată
compensate se situează între 100 şi 200 milioane RON.
Pentru a aprecia eficienţa operaţiunilor de compensare se determină un indicator
care exprimă numărul şi valoare instrumentelor de plată refuzate la compensare. Un astfel
de indicator se determină atât în valoare absolută, cât şi în valoare reletivă, prin raportarea
numărului şi valorii refuzurilor la totalul numărului şi valorii instrumentelor de plată
compensate.
Refuz încasare cecuri:

Tabelul nr. 2 Refuz încasare cecuri

An Total Din care: motive majore
Număr Sumă (mii lei) Număr Sumă (mii lei)
2008 27.696 87.0937,6 25.755 735.949,8
2007 26.808 804.592,3 24.829 683.245,3
2006 25.321 541.981,3 23.402 482.969,5
2005 22.457 399.197,9 20.394 352.054,6
2004 22.211 408.790,1 20.213 344.359,5
Total 124.493 3.025.499,2 114.593 2.598.578,7
Sursa: www.bnr.ro

Conform datelor din tabelul de mai sus, se constată că pe perioada analizată 2004-
2008 ponderea cecurilor refuzate din totalul numărului, şi valorii instrumentelor de plată
are o valoare scăzută, atât ca număr, cât şi ca valoare (0,31% şi respective 1,3% din număr
şi valoare totală).
Refuz încasare cambie:

Tabelul nr. 3 Refuz încasare cambie

An Total Din care: motive majore
Număr Sumă (mii lei) Număr Sumă (mii lei)
2008 1 28,3 1 28,3
2007 - - - -
2006 2 36,1 2 36,1
2005 4 219,5 2 2,2
2004 2 18,5 2 18,2
Total 9 302,4 7 84,8
Sursa: www.bnr.ro

Conform datelor din tabelul de mai sus, se constată că pe perioada analizată 2004-
2008 ponderea cambiilor refuzate din totalul numărului, şi valorii instrumentelor de plată
are o valoare foarte scăzută, chiar nesemnificativă, atât ca număr, cât şi ca valoare
(0,00012% şi respective 0,00073% din număr şi valoare totală).
Refuz încasare bilete la ordin:

Tabelul nr. 4 Refuz încasare bilete de ordin

An Total Din care: motive majore
Număr Sumă (mii lei) Număr Sumă (mii lei)
2008 241714 3587721,9 206086 2708490,1
2007 204831 2807840,5 181893 2403831,6
 2006 150734 1584971,7 132712 1398204,9
2005 99732 804528,2 88609 708774,3
2004 10457 809874 93114 707364,3
Total 707468 9594936 702414 7926665
Sursa: www.bnr.ro

Ponderea biletelor de ordin refuzate din totalul numărului de instrumente de plată

pe suport de hârtie este de 9,5% iar valoarea acestora este de 23,2%.

Grafic nr. 1. Ponderea instrumentelor de plată pe suport de hârtie refuzate,

din total tranzacţii efectuate

Din totalul instrumentelor de plată pe suport de hârtie refuzate o ponderea cea mai
mare o au biletele la ordin atât ca număr cât şi ca valoare.

3.3. Cardul instrument de plată modern.

Cartea de plată sau cardul bancar reprezintă un instrument de decontare, care:
- asigură posesorului autorizat achiziţionarea de bunuri sau servicii, fărî
prezenţa efectivă a numerarului;
- permite legătura financiară între comercianţi şi consumatori (prin acces într-
un cont bancar).
Totodată cardul are caracteristicile unui instrument de plată, permiţând retragerea
de numerar de la ghişeele automate bancare.
Principiile organizării plăţilor cu carduri de către societăţile bancare în România
sunt prevăzute în Regulamentul nr. 6/14.11.1995, care are ca obiectiv stabilirea de reguli
aplicate în activitatea de servicii de transfer de fonduri şi decontare prin cărţile de plată.
 Anul debutului cardului bancar în România este 1992, când un grup de bănci:
Banca Agricolă, Banca Comercială Română, Banca România pentru Dezvoltare, Bancorex,
Banca Comercială „Ion Ţiriac”, iar din 1995 şi Banc Post, au pus bazele programelor de
carduri în România. Prin aceasta băncile s-au angajat în emiterea cardurilor cât şi în
crearea condiţiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată ca mijloc de decontare în
mediul economic românesc.
Un prim pas al derulării programului a fost aderarea băncilor la sistemele mondiale
Visa International şi Europay, şi crearea unor departamente bancare specializate dedicate
operaţiunilor cu carduri.
Din 1993, băncile au iniţiat programe de procesare a tranzacţiilor derulate prin
carduri emise de sistemul bancar internaţional. În acest scop s-a constituit societatea
comercială ROMCARD, specializată în prelucrarea automată a operaţiunilor derulate prin
carduri.
Un alt pas important, l-a constituit emisiunea de carduri în monedă naţională. Odată
cu începutul anului 1996, băncile comerciale româneşti, au demarat procesul de emitere a
cardurilor cu acoperire valorică în depozite exprimate în moneda naţională.
Piaţa românească a cardurilor se caracterizează printr-o diversitate a produselor.
Începând cu anul 1995 pe piaţa de carduri din România s-au pus în circulaţie
aproximativ 21,8 milioane de carduri, ceea ce înseamnă aproximativ 109 tone de platic.
Din totalul cardurilor emise, la finele trimestrului III din 2008 erau 13,3 milioane de
carduri valide, bancare şi nebancare, 82% dintre acestea fiind folosite efectiv la
tranzacţionare. Cu alte cuvinte, aproximativ 2,5 milioane de carduri stau în portofolele
românilor fără a genera tranzacţii.
În cursul anului 2007, portofoliul de carduri bancare valide în circulaţie a crescut cu
18%, ceea ce în termeni nominali înseamnă peste 1,65 milioane carduri (de la 9,1 milioane
la 10,7 milioane). La aceasta creştere au contribuit în principal emitenţii ale căror portofolii
se situează între 100.000 şi 1.000.000 de carduri.
Cu toate că două noi bănci au început activitatea de emitere, Garantibank şi
Millennium Bank, iar o serie de alte nouă bănci şi-au lărgit oferta de carduri prin lansarea
de noi produse, ritmul de creştere pe ansamblul pieţei este inferior anului precedent când se
consemnă o creştere de 26%. În 2008, alte trei bănci se vor lansa în activitatea de emitere,
Royal Bank of Scotland (fosta ABN Amro Bank), Bank of Cyprus şi Blom Bank în vreme
ce Citibank va trece la emiterea cardurilor de credit pentru persoane fizice – cu intenţia de
a fi lider de piaţă în următorii trei ani. În ciuda acestui interes pentru activitatea de emitere,
ritmul de creştere al pieţei cardurilor se va păstra în continuare inferior faţă de anul
precedent (grafic 1), cu tendinţa de a coborâ sub 10% din 2009.

Grafic nr. 2. Evoluţia portofoliului de carduri bancare valide in circulaţie

Sursa: www.no-cash.ro

Tabel 1 - Evolutia portofoliilor principalilor 10 emitenti pe cardurile de credit

Emitent Dec. 2008 Iunie 2009 Dec. 2009 Dec. 2010

Credit Europe 324.725 329.577 322.584 302.826
Bank
Raiffeisen Bank 309.264 326.158 332.627 289.949
BCR 184.600 179.228 179.744 164.254
Banca Transilvania 153.517 152.899 154.646 150.583
RBS 87.243 n.a. 164.239 116.494
Garantibank 23.996 54.672 78.614 111.438
Alpha Bank 45.154 48.176 49.079 54.176
BRD 37.037 43.015 52.049 51.081
CEC Bank 46.527 37.147 49.378 48.758
Piraeus Bank 42.894 42.000 41.978 40.000
Total 1.193.924 Peste 1.300.000 1.424.938 1.329.559
Sursa: bancile comerciale si ARB
 3.4. Emiterea propriilor carduri
Activitatea de emitere a propriilor carduri a cunoscut o dezvoltare semnificativa.
Printre principalii factori care au determinat cresterea numarului de carduri emise se
numara:
- Extinderea retelei de ATM-uri;
- Dezvoltarea retelelor de comercianti, corelata cu generalizarea fenomenului de
acceptare a cardurilor, indiferent de banca emtenta;
- Extinderea sistemului de plata a salariilor si burselor prin conturi de carduri;
- Actiunile publicitare intreprinse de Directia de Marketing din banca;
- Revizuirea periodica a conditiilor de emiter si utilizare a cardurilor, in functie
de semnalele pietei.
La sfarsitul semestrului 1 2011, situatia cardurilor emise de Banca Comerciala
Romana se prezinta in tabelul numarul 2:

Tip card Numar carduri emise Numar conturi Solduri totale

deschise
Mil. lei Mii USD
Maestro 61.616 55.448 29.850, 5 -
Visa Clasic 14.078 13.764 24.955, 4 -
Eurocard Business 1196 359 1599,4 -
Visa Business 1548 765 - 3.474,6
Visa International 1457 1125 - 3.314,7
TOTAL 79.895 71.461 65.445, 3 6.789,3
 Se considera ca aceasta activitate dispune de un potential mult mai mare de
dezvoltare, dar unitatile teritoriale acuza lipsa de timp, personal si experienta pentru
promovarea acestor produse si atragerea de noi clienti.
Banca a luat masuri in sensul stimularii activitatii prin implicarea ofiterului de
marketing si stabilirea unor plafoane minimale pentru emiterea de carduri pentru unitatile
teritoriale dotate cu ATM-uri. Dar, in dorinta de a impulsiona si mai mult aceasta activitate,
banca va lua in considerare desemnarea unei persoane care sa se ocupe exclusiv de aceasta
activitate, degrevand-o de alte sarcini.
Activitatea de emitere carduri a adus bancii in primul semestru al acestui an un
venit net de 1948,4 mil. lei. Acest rezultat il consideram satisfacator, mai ales tinand cont
de faptul ca ponderea veniturilor din emiterea de carduri in total venituri relizate din
operatiunile cu carduri a crescut de la circa 10% la sfarsitul anului trecut la 36% la sfarsitul
semestrului 1, anul acesta.

a) Carduri de debit:
În lei:
- BCR Maestro;
- BCR Visa Electron;
- BCR Visa Clasic;
- BCR MASTERCARD BUSINESS SILVER

În valută:
- BCR Visa Business (USD);
- BCR Visa Business silver (USD);
- BCR Visa Clasic International (EURO);
- BCR MASTERCARD BUSINESS SILVER.

b) Carduri de credit:

- BCR POWERCARD STANDARD - Mastercard;

- BCR POWERCARD CONTACTLESS - VISA;
- BCR WIZZ AIR
- MASTERCARD business USD

Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare

Avantajele pe care le oferă cardurile BCR:
 - accesul 24 ore din 24 la orice ATM din ţară şi străinătate pentru obţinerea de
numerar;
- eliminarea riscurilor pe care le presupune deţinerea numeralului;
- virarea în contul de card a dobânzii cuvenite pentru depozitele în lei, la termen sau
la vedere, asigurând clientului libertatea de a-şi retrage dobânda de la orice ATM, fie că
aparţine altei bănci, fie că este un bancomat BCR;
- accesul la sume de bani suplimentare celor de care dispune clientul în momentul
efectuării cheltuielilor, prin descoperitul de cont;
- garantarea disponibilităţilor din contul de card prin ,,Fondul de garantare a
depozitelor”, în limita nivelului stabilit de către acesta;
- banca bonifică o dobândă superioară celei bonificate la conturile curente ale
persoanelor fizice (în prezent este de 3%/ an).

2.2 Tipuri de carduri emise de BCR şi caracteristicile acestora

a) Cardul BCR MAESTRO - instrument de plată emis în LEI, utilizabil în mediul
electronic atât în ţară, cât şi în străinătate, destinat obţinerii de numerar de la ATM-urile
tuturor băncilor, precum şi pentru plata de bunuri sau servicii oriunde este afişată sigla
EDC/Maestro.
Caracteristici:
- este un card de debit (tranzacţiile se pot efectua numai în limita disponibilului din
contul de credit) destinat persoanelor fizice;
- în cazul utilizării cardului pentru plata salariilor la societăţile care au cont deschis
la BCR, există posibilitatea intrării în descoperit de cont putându-se obţine un credit anual
de până la 75% din venitul net, sau maxim trei salarii;
- este acceptat oriunde este afişată sigla Maestro/Cirrus.
Cardul BCR MAESTRO poate fi utilizat pentru:
- plata de măfuri şi servicii la comercianţii acceptatori de carduri;
- ridicarea de numerar de la ATM-uri şi de la ghişeele băncilor care acceptă carduri;
- plata, prin intermediul ATM-urilor BCR, a facturilor curente de unităţi/servicii
(electricitate, apă, gaze, salubritate, telefonie fixă şi mobilă, TV cablu etc.), în funcţie de
convenţiile care se încheie cu societăţile furnizoare de utilităţi;
Studiu de caz privind activitatea direcţiei de carduri – BCR:
 - transferuri de fonduri, prin intermediul ATM-urilor BCR, din conturile de card în
conturile curente, ca şi rambursarea ratelor atât pentru creditele BCR, cât şi a celor pentru
cardurile de credit BCR;
- reîncărcarea cartelelor de telefon mobil de la ATM-urilor BCR;
- accesarea serviciului Mobile Banking BCR pentru efectuarea, 24 de ore din 24,
prin intermediul telefonului mobil a unor operaţiuni cu carduri, cum ar fi: vizualizarea
online a soldului cardului BCR, efectuarea de transferuri de fonduri între conturile
personale de card, monitorizarea utilizării cardurilor la ATM/POS şi blocarea contului de
card în situaţia pierderii/ furtului cardului.
b) Cardul BCR VISA Electron - instrument de plată emis în LEI, sub sigla Visa
International, utilizabil în mediul electronic atât în ţară, cât şi în străinătate (în afara ţării
este folosit pentru retragerea de numerar sub formă de valută de la ATM-uri), destinat
persoanelor fizice în scopul obţinerii de numerar de la ATM-urile tuturor băncilor, precum
şi plata de bunuri sau servicii oriunde este afişată sigla VISA.
Caracteristici:
- este un card de debit (tranzacţiile se pot efectua numai în limita disponibilului din
contul de card) destinat persoanelor fizice;
- în cazul utilizării cardului pentru plata salariilor la societăţile care au cont deschis
la BCR există posibilitatea intrării în descoperit, putându-se obţine un credit anual de până
la 75% din venitul net sau maxim trei salarii nete prin emiterea unui card BCR Eurocard /
MasterCard;
- este acceptat oriunde este afişată sigla VISA.
Cardul BCR VISA Electron are aceleaşi utilizări ca şi cardul BCR MAESTRO.
c) Cardul BCR VISA Clasic - instrument de plată emis în LEI, sub sigla Visa
Internaţional, utilizabil numai pe teritoriul României destinat pentru plata de bunuri şi
servicii oriunde este afişată sigla VISA, precum şi pentru obţinerea de numerar de la ATM-
urile tuturor băncilor.
Caracteristici:
- este un card de debit destinat persoanelor fizice;
- în cazul utilizării cardului pentru plata salariilor, la societăţiile care au cont
deschis la BCR, există posibilitatea intrării în descoperit de cont, putându-se obţine un
credit anual de până la 75% din venitul net sau maxim trei salarii nete prin emiterea unui
card de credit BCR Eurocard / MasterCard;
Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare
 - utilizabil atât la terminale POS sau ATM, cât şi la imprintere ZIP - ZAP;
- este acceptat oriunde este afişată sigla VISA.
Cardul BCR VISA Clasic are aceleaşi utilizări ca şi cardul BCR MAESTRO.

d) Cardul BCR VISA International - instrument de plată emis în USD, sub sigla
Visa International, destinat persoanelor fizice care călătoresc în străinătate în interes
personal, pentru plata bunurilor şi serviciilor oriunde este afişată sigla VISA, precum şi
pentru obţinerea de numerar de la automatele şi ghişeele bancare.
Caracteristici:
- este un card de debit (tranzacţiile se pot efectua numai în limita disponibilului din
contul de card);
- este utilizabil atât în mediul electronic, cât şi manual;
- este destinat persoanelor fizice care călătoresc în interes personal, în străinătate,
dar poate fi folosit şi pe teritoriul României;
- este acceptat oriunde este afişată sigla VISA.

Cardul BCR VISA International are aceleaşi utilizări ca şi cardul BCR MAESTRO.
e) Cardul BCR VISA Business - instrument de plată emis în USD, sub sigla VISA
Interntional, destinat persoanelor juridice, ai căror angajaţi se deplasează în străinătate, în
interes de serviciu; este utilizat pentru plata bunurilor şi serviciilor oriunde este afişată
sigla VISA, precum şi pentru obţinerea de numerar de la automatele şi ghişeele bancare.
Caracteristici:
- este un card de debit (tranzacţiile se pot efectua numai în limita disponibilului din
contul de card);
- este utilizabil atât în mediul electronic, cât şi manual (imprinter);
- este destinat persoanelor juridice, ai căror angajaţi se deplasează în străinătate;
- este acceptat oriunde este afişată sigla VISA.
Cardul poate fi utilizat pentru:
- plata de mărfuri şi servicii la comercianţii acceptatori de carduri;
- ridicarea de numerar de la ATM-uri şi de la ghişeele băncilor care acceptă carduri;
- reîncărcarea cartelelor de telefon mobil de la ATM –urile BCR.
Studiu de caz privind activitatea direcţiei de carduri – BCR
 f) Cardul BCR Eurocard/MasterCard (ROL) - instrument de plată emis în LEI,
sub sigla Eurocard Mastercard, destinat pentru plata de bunuri şi servicii oriunde este
afişată sigla Eurocard Mastercard, EC/MC, precum şi pentru obţinerea de numerar de la
ATM-uri.
Caracteristici:
- este un card de credit în lei destinat persoanelor fizice;
- tranzacţiile se efectuează în limita unui plafon de creditare acordat clientului de
către bancă;
- creditul se acordă pe baza unei analize a bonităţii clientului efectuată de către
unitatea BCR la care acesta s-a adresat;
- odată aprobată cererea de creditare, se încheie un contract pentru o perioadă de 1
an între bancă şi client, contract ce se poate prelungi printr-un act adiţional;
- utilizabil atât în mediul electronic, cât şi manual (imprinter);
- acceptat oriunde este afişată sigla Eurocard/MasterCard(EC/MC).
Cardul BCR Eurocard/MasterCard (ROL) are aceleaşi utilizări ca şi cardul BCR
MAESTRO, cu excepţia ultimei (accesarea serviciului Mobile Banking BCR pentru
efectuarea, 24 de ore din 24, prin intermediul telefonului mobil a unor operaţiuni cu
carduri).
g) BCR Eurocard/MasterCard Business (USD) - instrument de plată emis în
valută (USD), sub sigla Eurocard Mastercard, EC/MC, precum şi pentru obţinerea de
numerar de la ATM-uri.
Caracteristici:
- este un card de credit în valută (USD), utilizabil atât în mediu electronic, cât şi
manual (imprinter);
- tranzacţiile se efectuează în limita unui plafon de creditare acordat firmei de către
bancă;
- creditul se acordă pe baza unei analize a bonităţii clientului efectuată de către
unitatea BCR la care acesta s-a adresat;
- odată aprobată cererea de creditare, se încheie un contract pentru o perioadă de 1
an între bancă şi client, contract ce se poate prelungi printr-un act adiţional;
- este destinat persoanelor juridice, ai căror angajaţi călătoresc în străinătate;
- este acceptat oriunde în lume unde este afişată sigla Eurocard/
MasterCard(EC/MC).
 Cardul poate fi utilizat pentru:
- plata de mărfuri şi servicii la comercianţii acceptatori de carduri;
- reîncărcarea cartelelor de telefon mobil de la ATM-urilor BCR.
- ridicarea de numerar de la ATM-uri şi de la ghişeele băncilor care acceptă carduri.
Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare
De la începutul anului 2003, Banca Comercială Română a mai lansat încă trei
carduri, şi anume: BCR VISA International (Euro), BCR VISA Virtuon şi BCR VISA Business
Electron.

h) BCR VISA Internaţional (Euro) este un card de debit similar cu cardul VISA
Clasic International (USD).
i) BCR VISA Virtuon este un card de debit virtual, ceea ce presupune că toate
tranzacţiile efectuate cu acest card se realizează numai în limita disponibilului existent într-
un cont special pentru operaţiuni cu carduri în USD al persoanei respective, deschis şi
gestionat la nivelul centralei băncii. Acest cont este legat automat de toate conturile
aferente cardurilor de debit ale deţinătorului, permiţând transferul sumelor indiferent de
valuta acestor conturi.
Acest card este destinat strict deţinătorilor de carduri BCR de debit care doresc să
efectueze tranzacţii pe internet. Particularitatea acestui card constă în faptul că nu poate fi
utilizat în mediul electronic, ci poate fi utilizat numai pentru efectuarea de tranzacţii pe
internet şi are un cod PIN asociat. Informaţiile necesare pentru utilizatorul de card sunt
imprimate pe un suport de plastic care nu prezintă nici o bandă magnetică, deci nu poate fi
acceptat pentru nici o tranzacţie în mediul real (ATM şi POS). Termenul de valabilitate
pentru cardul BCR Visa Electron este, ca şi pentru toate celelalte carduri oferite de BCR,
de doi ani.
j) BCR VISA Business Electron – este un card destinat întreprinderilor mici şi
mijlocii (IMM). Este conceput ca un card de credit, ceea ce presupune că toate tranzacţiile
care sunt efectuate cu ajutorul acestui card se fac în limita unui plafon de creditare de
maxim 800 milioane lei, acordat de către bancă întreprinderilor mici şi mijlocii. Plafonul se
pune la dispoziţia clientului după îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare, într-un cont
special pentru operaţiuni în lei al societăţii respective, deschis şi gestionat la nivelul
centralei bancare.
Utilizarea acestui card este permisă atât în ţară, cât şi în străinătate având un termen de
utilizare de doi ani, după expirarea acestei perioade emiţându-se un nou card. Este destinat
pentru plata de bunuri şi servicii oriunde este afişată sigla Visa Electron, precum şi pentru
obţinerea de numerar de la ATM-uri.

3.4.2. Cardul BCR Visa Zâmbet

Card de debit Visa Electron

Cârdurile de debit ZÂMBET BCR emise sub logo Visa Electron sunt produse
inovatoare şi unice pe piaţa din România datorită funcţionalităţilor pe care le încorporează.

Cârdul tău de zi cu zi
ZÂMBET BCR este un card de debit cu cip pe care îl poţi utiliza atât la
cumpărături cât şi la bancomat, dar şi pe Internet, oriunde este afişată sigla Visa
Electron/Maestro.
Îţi oferă acces permanent la banii din contul curent în lei. Poţi opta pentru încasarea
salariului pe ZÂMBET BCR şi poţi aplica pentru un descoperit de cont ataşat. Detalii aici
(Anexa 1)
0% comision la plata cu cârdul la comercianţii din ţară sau străinătate.
Beneficiezi de reduceri la plata cumpărăturilor cu cârdul la partenerii BCR iar în
plus primeşti bonusuri pentru cumpărăturile efectuate.

Plăţi rapide
ZÂMBET BCR este dotat cu tehnologia de plată contactless, un sistem de plată
rapid si uşor. Poti plăti în magazine ori de câte ori observi simbolul contactless.

Pentru că îţi face viaţa de zi cu zi mai uşoară şi îţi aduce zâmbetul pe buze!

Cu ZÂMBET BCR poţi efectua, într-o clipă, plăţi de mică valoare (in suma
maximă de 100 lei/tranzacţie contactless).
Trebuie doar să apropii cârdul ZÂMBET BCR de cititorul special, aştepţi
semnalul sonor şi apoi ai plecat cu bunul cumpărat! Nu este nevoie să introduci codul
PIN sau să semnezi chitanta iar cârdul rămâne în permanentă în mâna ta!
Poti efectua plăti rapide cu cârdul ZÂMBET BCR la comercianţii care afişează

Este ideal să foloseşti facilitatea de plăţi rapide în locaţii aglomerate: casele expres
din supermarket, la farmacii sau în benzinării.
 E comod, sigur şi fără comision! Câştigi timp deoarece nu eşti nevoit să cauţi banii
potriviţi sau să aştepţi după rest! Lista cu taxe şi comisioane (Anexa 3)
Card de transport

Foloseşte ZÂMBET BCR în acelaşi mod ca şi un card de transport RATB, pentru a

călători în Bucureşti şi în jurul acestuia cu autobuze, tramvaie, troleibuze, metrou. Este
pur şi simplu un card de transport încorporat într-un card de debit!

Pentru confortul tău, ZÂMBET BCR este emis, încă de la început, cu

portofel electronic de transport încorporat.

Setează-ți reîncărcarea automată a portofelului de transport pentru plata biletelor

individuale aici! Faci acest lucru doar o singură dată. Portofelul se reîncarcă cu suma
aleasă de tine din contul curent ZÂMBET BCR în 2 zile lucrătoare.

Dacă obişnuieşti să utilizezi abonamentul de autobuz, tramvai sau metrou poţi să îţi
încarci la centrele RATB de emitere şi reîncărcare|carduri orice tip de abonament pe
cârdul ZÂMBET BCR! Această operaţiune o faci doar o dată, pentru că reîncărcările
ulterioare ale abonamentului le poţi face on-line sau la POS-urile din centrele RATB.

Poţi vizualiza soldul disponibil al portofelului electronic de transport sau

abonamentele pe care le ai setate pe ZÂMBET BCR la validatoarele din autobuze,
tramvaie sau metrou (apeşi tasta 1, apoi apropii cârdul de validator) sau la centrele
RATB.
ZÂMBET BCR este singurul card prin care beneficiezi de preţuri reduse pentru
călătoriile tale pe toate mijloacele de transport în comun din Bucureşti. Este simplu,
comod şi gratuit!

Primeşti bonus 5% pentru orice reîncărcare a cârdului de transport din cârdul de

debit (ambele incluse în ZÂMBET BCR). Fie că reîncarci portofelul electronic sau îţi
refaci abonamentul primeşti bonus garantat.

Pe lângă funcţionalitatea de reîncărcare automată inclusă în card, oricând ai nevoie

poţi să reîncarci cârdul de transport online sau la centre RATB.

3.5. MULTICASH-BCR,concepte generale si arhitectura

 Produsul MultiCash-BCR rezolva intregul lant de comunicatie dintre client si banca
cerut de un produs de “electronic banking” fiind format din trei componente distincte:
componenta pentru banca (MCB), componenta pentru client (MCC) si interfata cu sistemul
informatic al bancii (MIB) realizata in cadrul Directiei de Informatica.

2.5.1. Componenta pentru banca-MCB

Aceasta componenta este structurata pe trei nivele:
-nivelul de comunicatie, gestioneaza comunicatiile cu clientii, controleaza procesele de
comunicatii si valideaza utilizatorii in raport cu drepturile de acces si semnaturile
electronice;
-nivelul de administrare, gestioneaza conectarea cu sistemul informatic al bancii, definirea
conturilor clientilor si a parametrilor specifici fiecarui client;
-nivelul server gestioneaza schimbul de informatii dintre client si banca.
Aceasta structura este flexibila in ceea ce priveste configuratia de echipamente
necesara in raport cu numarul de clienti conectati la o unitate bancara, fiind posibila
utilizarea unui singur calculator pentru toate nivelele mentionate anterior in cazul in care
numarul de clienti este mai mic de 100 pe unitate, sau cate un calculator pentru fiecare
nivel in cazul unui numar mare de clienti/unitate.
MultiCash accepta 4 tipuri de comunicatii intre client si banca: X25, ISDN,
modem, TCP/IP. Avand in vedere reteaua de comunicatii utilizata de BCR pentru
conectarea clientilor se va utiliza comunicarea prin modem sau X25 in functie de numarul
de clienti/unitate. Ca protocoale de schimb de informatii sunt utilizate protocolul FTAM si
OSI (Organizatia Inernationala de Standardizare) si EPFT (Transfer de Fisiere de Plati
Electronice), standard national aceptat si in Germania si extins la o serie de banci din
Europa, inclusiv Romania. Pentru formatul mesajelor dintre client si banca este utilizat
standardul SWIFT (MT100,
MT940, MT942). Modul de utilizare a acestei componente este prezentat in manualele care
insotesc produsul, realizate de catre furnizorul solutiei.

2.5.2. Componenta pentru client (MCC)

Componenta pentru client este structurata pe doua nivele:
-nivelul de comunicatie, gestioneaza diferitele aplicatii instalate la client si toate bancile
clientului
-nivelul de aplicatii, gestioneaza diferitele aplicatii instalate la client cum sunt: Cash
Management, Plati domestice si Informatii privind conturile si tranzactiile.
Componenta pentru client (MCC) permite colectarea ordinelor de plata generate in
mod automat in cadrul aplicatiilor informatice ale clientilor cu conditia ca acestea sa
respecte formatul SWIFT MT100 care va fi validat in momentul colectari. Componenta
client poate fi instalata pe un calculator de sine statator sau in cadrul unei retele.
Componenta pentru client este disponibila in diferite limbi printre care si romana. Pentru
BCR vor fi livrate versiunile in limba engleza si limba romana.
Modul de utilizare a acestei componente este prezentat in manualele ce insotesc produsul.
Pentru a avea o imagine a activitatilor pe care le realizeaza clientul pentru conectarea la
banca utilizand produsul MultiCash prezint in continuare secventa acestor activitati:
Conectarea utilizatorului se realizeaza prin introducerea numelui si a parolei.
Alegerea parolei este la latitudinea utilizatorului si poate fi modificata in orice moment. In
functie de drepturile de acces ale utilizatorului sunt puse la dispozitie numai functiunile
atribuite de responsabilul aplicatiei.
Utilizatorul poate sa schimbe parola, iar responsabilul aplicatiei sa defineasca
parametrii si drepturi de acces la functiile aplicatiei pentru utilizatori.
Fiecare utilizator, in functie de drepturile de acces stabilite de responsabilul
aplicatiei poate avea acces la informatii privind conturile, soldurile, tranzactiile precum si
reconcilierea dintre operatiile transmise la banca si cele contabilizate.

2.5.3. Modulul plati romanesti

In cadrul modulului de plati romanesti, la instalarea aplicatiei la client se incarca
bazele de date privind codurile bancilor utilizate in cadrul sistemului BCR (banci),
conturile clientului deschise la fiecare banca precum si beneficiarii sumelor transferate. In
ecranelor urmatoare se vor prezenta in detaliu informatiile necesare pentru aceste baze de
date. Avantajul acestui mod de lucru este acela ca o informatie introdusa intr-o baza de date
este preluata in mod automat pentru fiecare ordin de plata, nemaifiind necesara
introducerea ei de la tastatura calculatorului. Deoarece ordinele de plata transmise la banca
sunt prelucrate in mod automat de sistemul bancii se diminueaza considerabil riscul
preluarii unor date eronate in cadrul ordinelor de plata.
Fiecare utilizator, in functie de drepturile de acces stabilite de responsabilul
aplicatiei poate sa introduca ordine de plata, sa valideze ordinele introduse (de regula
persoana care valideaza este diferita de cea care introduce), sa vizualizeze ordinele de plata
scadente definite anterior zilei curente, sa creeze fisierul de plati ce va fi transmis bancii, sa
colecteze ordine de plata generate in mod automat in sistemul informatic al clientului.

Bazele de date ale aplicatiei:

Baza de date “beneficiari” contine toate informatiile necesare bancii pentru
transmiterea pe cale electronica a ordinelor de plata ordonate de client cum sunt:denumirea
beneficiarului, adresa, codul si denumirea unitatii bancare unde are contul, contul in care
sunt virate sumele ordonate. Aceste informatii sunt preluate in mod automat in cadrul
ordinelor de plata odata cu selectarea beneficiarului.
Baza de date “conturi” contine toate informatiile necesare referitoare la conturile
clientului si anume: numarul contului, descrierea contului codul si denumirea unitatii
bancare.Aceste informatii sunt preluate in mod automat in cadrul ordinului de plata odata
cu selectarea contului din care se face plata.
clientul poate sa defineasca pe langa ordinele de plata simple pe care le transmite
zilnic la banca si ordine de plata periodice (cu valoare fixa sau cu valoare variabila) care in
functie de perioada de aparitie (saptamanal, lunar, trimestrial, etc.) vor fi generate in mod
automat si vor fi incluse, dupa validare, in fisierul de plati al zilei.
Pentru fiecare ordin de plata clientul selecteaza din bazele de date create anterior
contul platitorului, beneficiarul sumei, valoarea OP si descrirea operatiei sau scopul platii.
Restul informatiilor (codul fiscal al platitorului, banca platitorului, codul si banca
beneficarului, descrierea beneficiarului) sunt preluate in mod automat din bazele de date
create anterior.
Ordinele de plata introduse nu pot fi transmise la banca decat daca sunt aprobate.
La instalarea aplicatiei se stabileste numarul de aprobari necesar pentru o plata, iar pentru a
doua aprobare se poate stabili valoarea de la care este necesara. Aprobarea se poate face
ordin cu ordin, sau pentru toate ordinele de plata introduse pe baza listei care este afisata
pe ecran.
Dreptul de aprobare a ordinelor de plata este stabilit de catre administratorul aplicatiei
pentru persoanele care au specimene de semnatura de la banca. De regula persoana care
aproba trebuie sa fie diferita de cea care introduce ordinul de plata.
Ordinele de plata aprobate sunt grupate in fisiere ce se transmi bancii pentru
prelucrare. La crearea acestor fisiere se specifica platitorul si banca platitorului.
Pentru realizarea legaturii cu banca se apeleaza functia ROItransmitere plati
interne, din cadrul modulului de comunicatii rapide.
 Apelarea acestei functii inseamna introducerea parolei de comunicatie (diferita de
parola utilizator) si a dischetei furnizata de banca la instalare care contine cheile de acces
la serverul bancii.
Dupa acceptarea procedurilor de acces se realizeaza conectarea telefonica la
serverul bancii.Starea conectarii este afisata in mod sugestiv pe ecran. In acelasi timp sunt
afisate mesaje care comunica utilizatorului modul in care s-a realizat conectarea si
rezultatul transmiterii fisierului care contine ordine de plata.

Obtinerea informatiilor de la banca (extrase, solduri, tranzactii, informatii diverse

In cadrul modulului de comunicare rapida eexista functia STA care permite
transferarea informatiilor pe care banca le pune la dispozitia clientului. Aceste informatii
sunt creeate in cadrul componentei MIB care extrage informatiile realizate in cadrul
sistemului SIBCOR si le transforma in mesaje SWIFT recunoscute de MultiCash. Dupa
transferarea acestor informatii, clientul are posibilitatea sa le selecteze dupa diferite criterii,
sa le
vizualizeze pe ecran sau sa le imprime (la imprimanta calculatorului propriu).
Exista o varietate mare a ecranelor si listelor ce pot fi obtinute clientul avand diferite
optiuni:
15.Clientul poate vizualiza simbolul, deviza si soldurile conturilor deschise la o
unitate bancara. Pentru fiecare cont poate vizualiza extrasul de cont zilnic al contului
respectiv.
16.Pentru fiecare pozitie din extras pot fi obtinute detalii suplimentare.
17.Clientul poate vizualiza toate tranzactiile realizate intr-o zi, pentru toate
conturile sale. Are la dispozitie functii de selectare dupa diferite criterii a tranzactiilor
dorite.

Interfata cu sistemul informatic al bancii

Produsul MultiCash, in varianta standard livrata de firma OMIKRON faciliteaza
transferul de informatii pe cale electronica dintre client si banca utilizand formate standard
SWIFT pentru schimbul de informatii. Pentru prelucrarea ordinelor de plata transmise de
clienti in format SWIFT MT100 si pentru transpunerea informatiilor pe care banca le pune
la dispozitia clientului in format SWIFT MT940 a fost necesara realizarea unei interfete
specifice sistemului informatic al BCR, SIBCOR precum si definirea unui cadru
metodologic care sa descrie fluxul si controlul platilor electronice in interiorul bancii.
 A.Interfata MIB
Interfata este constituita dintr-un set de programe care realizeaza doua
functionalitati distincte si anume:
A1.Transformarea platilor electronice din formatul SWIFT MT100 in formatul
standard al Ordinului de Plata pe suport hartie si crearea fisierelor cu tranzactii in formatul
recunoscut de sistemul SIBCOR. Aceasta activitate se realizeaza prin urmatoarele
programe:
Programul MEGHI prin care se realizeaza urmatoarele functiuni:
-cautarea pe serverul MultiCash a platilor in format SWIFT;
-transformarea formatului SWIFT in formatul intern al sistemului SIBCOR;
-crearea formatului de imprimare a ordinelor de plata;
-crearea jurnalelor pe zile ale operatiunilor efectuate;
-crearea fisierului cu platile zilnice transmise de clienti pentru a fi prelucrate in sistemul
SIBCOR.
Programul este integrat in cadrul sistemului MultiCash SIBCOR se lanseaza in mod
automat dupa ce se realizeaza functia de colectare a ordinelor de plata executata de
calculator la un interval de timp prestabilit (de regula intre 5 si 15 minute).
Programul IMPOP prin care se realizeaza imprimarea la imprimanta serverului
MultiCash a ordinelor de plata, in formatul standard cerut de Banca Nationala a Romaniei.
Pentru diminuarea timpului de imprimare si reducerea costurilor pentru materiale
consumabile (cap de imprimare, ribon) SWIFT-a ales solutia utilizarii hartiei de
imprimanta pretiparita. In felul acesta sunt tiparite pe hartie numai informatiile specifice
fiecarui ordin de plata (platitor, suma in cifre si litere, beneficiar, conturi, banca
destinatara, etc...) fara a fi tiparit formatul ordinului de plata care este preimprimat.
Programul este integrat in cadrul sistemului MultiCash si se lanseaza in mod automat dupa
ce se realizeaza programul MEGHI. In felul acesta, pe parcursul programului de lucru sunt
transpuse pe hartie ordinele de plata
dispuse de clienti pe cale electronica si sunt transmise administratorilor de cont pentru
analizarea si acceptarea lor la plata. Se elimina astfel aglomerarea care ar aparea daca
imprimarea ordinelor de plata SWIFT-ar realiza o singura data pe zi, la sfarsitul
programului cu clientii.
Programul HomeBanking, realizeaza verificarea si completarea fisierului de plati
creat de programul MEGHI pentru a fi preluat de SIBCOR prin urmatoarele functii:
 a) Constituire fisier de operatiuni transmise electronic prin MultiCash prin
intermediul careia se realizeaza:
-verificarea concordantei dintre inregistrarea total si inregistrarile grupate intr-un fisier de
plati;
-analizarea conturilor platitorului si beneficiarului in vederea determinarii tipului de
tranzactie (locala, intrabancara, interbancara, cu trezoreria statului, etc...);
-crearea fisierului MEGHI pentru platile electronice, in format identic cu fisierele similare
realizate prin introducerea datelor de catre administratorii de cont la fiecare post de lucru.
In felul acesta platile realizate in mod electronic sunt pregatite pentru a fi
contabilizate dupa ce sunt realizate toate procedurile de control pe care le are la indemana
administratorul de cont in momentul introducerii unui ordinelor de plata prezentat la
ghiseu, fara a mai fi necesara reintroducerea informatiilor.
Validarea operatiunilor transmise electronic prin MultiCash permite:
-vizualizarea operatiunilor transmise electronic pentru confruntarea cu documente tiparite
pe hartie;
-operarea refuzurilor stabilite de administratorii de cont;
-editarea jurnalului cu operatiuni grupate pe clienti.
Programul este integrat in SIBCOR si se executa pe statia de lucru a sefului de
serviciu conturi si viramente.
Programul PregMT 940, pregateste datele in format SWIFT pentru extrasele de
cont prin:
-extragerea informatiilor privind soldurile si tranzactiile conturilor gestionate de
MultiCash;
-interpretarea acestor informatii si transpunerea lor in formatul mesajului MT940;
-crearea fisierului de extrase.
Programul este integrat in SIBCOR si se executa pe serverul SIBCOR in cadrul
compartimentului de informatica.

B.Circuitul informatiilor si responsabilitati:

Pentru ca operatiunile transmise de clientul platitor beneficiar al produsului
MultiCash sa fie operate inaceeasi zi, transmiterea informatiilor se va efctua, de catre
acesta, pana la ora 14:30. Operatiunile transmise dupa aceasta ora vor fi prelucrate a doua
zi. In prima faza de exploatare a produsului, nu se vor executa, de catre banca, operatiuni
de remitere a
informatiilor transmise de clientul platitor prin telex.Informatiile primite se prelucreaza in
conformitate cu normele de lucru in vigoare si se remit la destinatie in functie de
programul Bancii Comerciale Romane si de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei.
Raspunderea informatiilor transmise de banca revine clientului ce executa prelucrarea
datelor pe baza documentelor interne. Persoana din cadrul compartimentului de
informatica care are ca sarcina receptionarea informatiilor clientului va preda ordinele de
plata
realizate de componenta MIB a produsului MultiCash administratorilor care au in gestune
conturile clientilor respectivi. Administratorii de cont vor efectua aceleasi operatiuni de
verificare ca pentru orice document depus la ghiseul bancii:
-disponibilul contului;
-incadrarea in reglementarile legale.
Dupa efectuarea controlului de forma si fond, referentul semneaza si stampileaza
cele 3 exemplare ale ordinelor de plata. Exemplarele roz vor fi remise grupei de decontari
intra si interbancare pentru a fi sortate in functie de destinatie, exemplarele negre vor fi
transmise sefului de serviciu conturi si viramente pentru verificare, iar exemplarele verzi
vor fi atasate extrasului de cont emis de banca. Ordinele de plata refuzate vor fi anulate si
transmise sefului de serviciu conturi si viramente, in 3 exemplare. Seful de serviciu conturi
si viramente verifica ordinele de plata refuzate la plata de catre administratorii de cont si
valideaza operatiunile transmise pana la ora 14:30 pe baza exemplarelor negre si a
“Borderoului ordinelor de plata transmise electronic in ziua de ...”.
Dupa validare Seful de serviciu conturi si viramente semneaza “Borderoul ordinelor
de plata transmise electronic in ziua de ...” si il preda impreuna cu exemplarele negre ale
ordinelor de plata pentru arhivare.

Facilitati oferite de produsul MultiCash

In functie de obiectul de activitate si dimensiunile companiei client, MultiCash
poate fi configurat sa lucreze cu urmatoarele module:
1. Modulul principal cu facilitati de:
-obtinere a informatiilor, la zi, despre conturile deschise la diferite banci si transmiterea pe
cale electronica a ordinelor de plata in lei si valuta:
-reconciliere automata a platilor ordonate cu extrasele de cont;
-planificare a lichiditatilor;
-optimizari cash
obtinerea de informatii generale privind:
-cursuri practicate la Casele de Schimb ale bancii
-paritati USD/alte valute, diferentiate in doua categorii: pentru valute de cont si pentru
bancnote;
-dobanzi diferentiate in functie de natura conturilor;
-cont curent;
-depozite la termen;
-plafoane minime pentru deschiderea de conturi curente si constituirea de depozite;
-oferta de produse/servicii a bancii;
-noile tipuri de produse si servicii ce urmeaza a fi oferite clientelei.
2. Modulul de plati interne adaptat pentru Romania :
-respecta reglementarile in vigoare ale sistemului de plati (transferuri bancare si plati catre
buget) avand la baza formulare tipizate agreate de Banca Nationala a Romaniei ;
-asigura controlul asupra platilor efectuate prin necesitatea aprobarii individuale sau in
bloc a acestora de catre persoane autorizate din cadrul companiei;
-creeaza fisiere de export in format text pentru interfatarea cu o varietate de sisteme
externe, permitand generarea de rapoarte si analize diverse.
3. Modulul de plati internationale:
-respecta standardul SWIFT pentru plati internationale;
-asigura securitatea transferurilor externe prin autentificarea utilizatorului prin nume si
parola si acordarea de drepturi specifice fiecarui utilizator;
-permite utilizarea sabloanelor create anterior de utilizator pentru introducerea ordinelor de
plata noi.
4. MultiCash si Internetul
Pentru a oferi posibilitati de acces mai mari, MultiCash va putea fi folosit (firma
Omikron lucreaza la adaptarea acestei facilitati pentru Romania) si prin intermediul unei
conexiuni de tip Internet. Gradul de securitate scazut oferit de Internet face improprie
realizarea de plati electronice. A fost necesara introducerea unor niveluri suplimentare de
securitate care se bazeaza pe incriptarea tuturor informatiilor, schimbarea dinamica a
cheilor (fiecare cheie este utilizata o singura data), amprente digitale atasate intregului
fisier, imposibilitatea alterarii informatiilor transmise. Securitatea sporita este insotita de
compactarea informatiei, autentificarea de a opera pe anumite conturi, semnaturi digitale.
Serverul prin intermediul caruia se realizeaza operatiunea poate fi localizat fizic, poate fi
accesat de oriunde, costurile conexiunii nedepinzand de distanta.
 Aceste caracteristici permit o conexiune rapida, economica (comparabila cu o
convorbire telefonica locala), comparabila cu standardele Internet.
Aceste facilitati au impus produsul pe piata bancara romaneasca, fiind, in prezent,
oferit clientilor de catre: Banca Comerciala Romana, ING, ABN AMRO, Societe Generale,
BANCOREX, BRD.

2.5.4. MultiCash –BCR ; efectuarea de plati electronice

Ca urmare a lansarii, in luna ianuarie 1990, a proiectului pentru implementarea
serviciului de “electronic banking”, in urma unei licitatii a fost ales produsul MultiCash al
firmei germane OMIKRON si s-a realizat prin efortul comun al directiilor de Informatica,
Contabilitate Generala si Politici si Risc de Credit prototipul produsului MultiCash prin
integrarea facilitatilor produsului standard cu sistemul informatic SIBCOR al Bancii
Comerciale Romane. Dupa obtinerea avizarii de catre Banca Nationala a Romaniei a
structurii de prelucrare a instrumentelor de plata fara numerar prin sistem electronic
propriu, Directia de Informatica a inceput implementarea in vederea testarii produsului la
sucursala Sector 1 si a definit solutiile pentru generalizarea la sucursalele judetene si
unitatile din Bucuresti. Un rol important la definitivarea produsului l-a avut societatea
AMWAI-Romania, primul client al Banca Comerciala Romana care a utilizat toate
facilitatile oferite de produs. Dupa instruirea personalului de specialitate din cadrul
sucursalelor judetene, s-a inceput implementarea la clienti incepand cu luna septembrie
1998.

2.5.5. Stadiul implementarii produsului MultiCash –BCR la clienti

Noutatea serviciului “electronic banking” pentru clienti impune o abordare in doua
etape a procesului de implementare prin instalarea produsului la clienti si acordarea unei
perioade de acomodare si testare de 1-2 saptamani. In aceasta perioada, clientul primeste
informatiile furnizate de banca (extrase de cont, buletin informativ, cursuri valutare etc.0 si
initializeaza ordine de plata in regim de testare. La sfarsitul acestei perioade, clientul
semneaza un act aditional la conventia cu banca. Incepand cu luna septembrie 1998 si pana
in prezent produsul a fost instalat la peste 650 de clienti dintre care peste 400 utilizeza
produsul atat pentru obtinerea extraselor de cont, cat si pentru transmitera de plati. In luna
februarie 2001 s-a inregistrat o medie zilnica de 800 de ordine de plata transmise
electronic, insumand o valoare medie zilnica de peste 25 miliarde lei.
 O solicitare din ce in ce mai mare este din partea societatilor de tip holding, care
pot prin intermediul produsului sa dispuna de situatia financiara a unitatilor subordonate
care au conturi deschise la diferite unitati ale Bancii Comerciale Romane. Un exemplu
elocvent in acest sens sunt companiile PETROM R.A. si SHELL Romania.
O alta facilitate importanta este aceea a interfatarii produsului cu sistemul
informatic al clientului in vederea automatizarii fluxurilor de informatii banca-client, cum
este cazul societatii DAEWOO Automobile din Craiova.
Un avantaj perceput din ce in ce mai mult de catre clienti este acela al comunicarii
cu banca pe cale electronica din orice loc prin utilizarea unui calculator portabil si a unui
telefon mobil, facilitate ce ofera libertate de miscare si implicit de eficienta in afaceri.

2.5.6. Extinderea facilitatilor oferite de MultiCash-BCR

Din experienta de pana acum a utilizarii produsului au rezultat o serie de cerinte ale
clientilor cum sunt:
-avizarea de catre banca a beneficiarului platii; exista situatii in care, dupa transmiterea
platii pe cale electronica, clientul se deplaseaza la banca pentru obtinerea ordinului de plata
pe hartie in vederea transmiterii unei copii la beneficiarul sumei. Pentru evitarea acestui
incovenient se are in vedere utilizarea retelei Internet pentru avizarea de catre banca a
beneficiarilor de plati efectuate pe cale electronica ;
-efectuarea de plati externe prin MultiCash –BCR; produsul dispune de posibilitatea
efectuarii platilor externe prin transmiterea la banca a unui mesaj SWIFT MT100. In
prezent se analizeaza, impreuna cu directiile de specialitate posibilitatea acceptarii unor
astfel de plati prin respectarea prevederilor regulamentului valutar;
-efectuarea prin telex, de catre banca, a platilor urgente; in prezent platile ordonate de catre
clienti sunt transmise catre beneficiari prin sistemul de decontare electronica pentru platile
intrabancare si prin casa de compensatie pentru platile interbancare. Exista situatii in care
ordonatorul solicita bancii transmiterea prin telex, in aceeasi zi, a platii. Noua versiune a
produsului, disponibila incepand cu luna februarie 1999 permite aceasta facilitate;
-extinderea serviciului “electronic banking” la persoane fizice; firma OMIKRON a realizat
o componenta destinata persoanelor fizice prin care, utilizand calculatorul personal, o
persoana fizica poate inregistra datoriile catre furnizorii de servicii (telefon, energie
electrica etc.) pe baza facturilor emise de acestia, urmand ca la un anumit interval de timp
sa ordone bancii trasferul din contul personal a sumelor datorate catre acesti furnizori.
Firma OMIKRON va pune la dispozitia bancii aceasta componenta in vederea evaluarii,
testarii si integrarii in gama de servicii electronice.
In concluzie, se poate afirma ca, prin lansarea acestui produs, Banca Comerciala
Romana si-a extins gama de servicii electronice oferite clientilor sai, aplicand consecvent
politicile prevazute in cadrul strategiei generale a bancii in acest domeniu sau, in spiritul
motto-ului se poate spune ca Banca Comerciala Romana a transformat inca o data (dupa
sistemul de carduri) un deziderat, care in urma cu cativa ani era considerat ca facand parte
din randul tehnologiilor avansate, in simpla tehnologie.

3.1. ANALIZA ACTIVITĂŢII ŞI PERFORMANŢELOR

FINANCIAR – BANCARE ALE BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE

3.1.1.Informaţii cu caracter general

În contextul accentuării competiţiei pe piaţă şi al creşterii costurilor de oportunitate

generate de înăsprirea politicii monetare, BCR a reuşit în 2009 peste tot faceti referire la
2009, dar la 2010 să performeze pe unele segmente de activitate mai bine decât sistemul
bancar în ansamblul său. În aceste condiţii, banca şi-a consolidat poziţia de piaţă, activele
totale scăzând cu 1,65% în 2009 faţă de 2008 si 2010 fata de 2009.
Banca Comercială Română a înregistrat în 2009 faţă de sfârşitul anului 2008 o
creştere a cotei de piaţă la creditare până la aproape 23%, principalul contribuitor fiind
creşterea creditării corporate. si 2010 fata de 2009
Banca se bucură de o lichiditate puternică şi o ofertă de servicii îmbunătăţită
adaptată contextului economic. Creditarea retail şi-a menţinut cota generală de piaţă
comparativ cu finele anului 2008.
Pe segmentul resurselor atrase, BCR a marcat o stabilizare a cotei de piaţă faţă de
finele anului trecut care an trecut 2008, 2009, 2010, în principal datorită unei evoluţii mai
bune a depozitelor în lei stimulată de politica de preţ competitivă şi de forţa brandului
BCR. Activitatea de retail se autofinanţează, raportul credite/depozite fiind 86%.
Raportul cost/venituri s-a îmbunătăţit semnificativ de la 57,5% în 2007 la 41,4% în
2008 şi respectiv la 34,4% în 2009 .
Tranzacţiile cu carduri BCR efectuate la POS-uri pentru plata la comercianţi au
crescut cu 34% ca număr şi cu 26% ca volum, în timp ce tranzacţiile cu numerar la ATM-
uri cu carduri BCR a scăzut cu doar 2% ca număr dar cu 28% ca volum, ca urmare a
campaniilor speciale ale BCR de promovare a plăţilor electronice.

3.1.2. Analiza principalelor rezultate ale Băncii Comerciale Române

Analiza financiară a unei bănci apare ca o necesitate, ea conducând la dezvoltarea

unei metodologii ce permite determinarea performanţelor unei bănci precum şi formarea
unei judecăţi asupra situaţiei trecute şi de perspectivă a societăţii bancare1.

A. Situaţia patrimoniului Băncii Comerciale Române la încheierea exerciţiilor financiare

specifice anilor 2007, 2008 şi 2009 2010
Banca Comercială Română a întocmit la 31 decembrie 2007, 2008 respectiv 2009
situaţiile financiare în conformitate cu prevederile Legii Contabilităţii nr. 82/ 1991, cu
modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului nr. 5 / 22.12.2005 pentru aprobarea
Reglementărilor Contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de
credit. Potrivit acestuia, tratamentele contabile obligatorii sunt cele prevăzute de ordin iar
în cazul în care nu sunt menţionate tratamente contabile specifice pentru asigurarea unei
imagini fidele activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii, instituţiile de
credit aplică dispoziţiile IFRS, respectându-se în acelaşi timp politicile contabile specifice
de grup ale Grupului Erste Bank, din care face parte Grupul BCR. Situaţiile financiare
anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare 2 şi a celorlalte
informaţii referitoare la activitatea desfăşurată. BCR îşi desfăşoară activitatea în condiţii de
continuitate3 şi prudenţă .

1 [Coman, 2000, pag.145]

2 Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, 2007
3 [Creţu, 2007, pag 37]
 Bilanţul contabil încheiat la 31 decembrie 2009 a fost în sumă de 63.863.064,2 mii
lei, în scădere faţă de 31 decembrie 2008 cu 1,7 % şi în creştere cu 5,31% faţă de 31
decembrie 2008. Inflaţia pe anul 2008 a fost de 4,7% 4 ceea ce înseamnă o scădere reală a
activului bilanţier cu 6,1%.(Anexa nr.1)

Evoluţia bilanţului se prezintă astfel (Fig.3.1):

Figura 3.1

Object 3

Sursa: Prelucrare proprie după Situaţiile financiare ale BCR la 31 decembrie 2008 şi 2009
(www.bcr.ro)

Din totalul activului, 47,1% îl reprezintă activele în lei, iar 52,9% activele în valută.
În echivalent EUR, activul bilanţier la 31 decembrie 2009 reprezintă 14.867,60
milioane EUR, faţă de 16.039,30 milioane EUR la 31 decembrie 2008 (covertit la ratele de

4 www.bnro.ro
schimb de la finele fiecărui exerciţiu financiar ). 2010, deci luati 2008, 2009 si 2010 si
refaceti tabelul si graficele
Activele înscrise în bilanţ prezintă următoarea structură:

ACTIV BILANŢIER
Tabel nr.
3.1
Nr Indicatori 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009 2009/200 2009/200
crt - mii lei - - mii lei - - mii lei - 8 7
% %

1. Casa, 17.181.772 14.549.573 9.819.190,0 67,49 57,15

disponibilităţi la ,5 ,7
bănci centrale
2. Titluri acceptate
pentru refinanţare 149.476,9 82.868,5 1.084.833,8 1.309,1 725,75
la băncile centrale
3. Creanţe asupra 2.480.740, 1.168.934, 2.754.518,9 235,64 111,04
instituţiilor de 8 7
credit
4. Creanţe asupra 35.439.076 42.336.843 41.291.926, 97,53 116,52
clientelei ,5 ,9 3
5. Obligaţiuni şi alte 1.668.834, 2.531.645, 4.779.214,3 188,78 286,38
titluri cu venit fix 1 3
6. Acţiuni şi alte 165.057,7 153.261,6 94.633,2 61,75 57,33
titluri cu venit
variabil
7. Participaţii 41.205,0 19.378,6 19.394,8 100,08 47,07
8. Părţi în cadrul
societăţilor 275.048,9 281.828,2 575.760,5 204,29 209,33
comerciale legate
9. Imobilizări 92.673,0 154.578,0 201.591,6 130,41 217,53
necorporale
10. Imobilizări 1.660.927, 1.744.044, 1.104.265,7 63,32 66,48
corporale 8 1
11. Alte active 210.380,6 333.020,3 476.262,5 143,01 226,38
12. Cheltuieli 328.252,9 563.687,5 660.472,7 117,17 201,21
înregistrate în
avans
TOTAL 59.693.446 63.919.664 62.863.064, 98,35 105,31
,7 ,4 2

Sursa : Situaţiile financiare ale BCR la 31 decembrie 2008 şi 2009

Figura 3.2

Object 5

Figura 3.3

Object 7

Figura 3.4
 Object 9

1. Postul „Casa, disponibilităţi la bănci centrale”, în sumă de 9.849.190,00 mii lei,

în scădere cu 4.730.383,7 mii lei (32,51%) faţă de 31 decembrie 2008 şi cu 7.362.582,5 mii
lei (42,85%) faţă de 31 decembrie 2007, are în componenţă disponibilităţile existente în
cont la Banca Naţională a României numerarul existent în casieriile băncii, în lei şi în
valută, numerarul în ATM.
2. Postul ”Titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale”, în creştere faţă de
31 decembrie 2008 şi 2007, include certificate de trezorerie, certificate cu discount emise
de BNR inclusiv creanţele ataşate aferente acestora.
3. „Creanţele asupra instituţiilor de credit”, în sumă de 2.754.518,9 mii lei în
crestere cu 1.585.584,2mii lei (135,64%) faţă de 31 decembrie 2008 şi cu 273.778,1 mii lei
(11,04%) faţă de 31 decembrie 2007, au ca şi componenţă principală conturile de
corespondent şi depozitele la alte bănci . În acelaşi timp acest post include depozitele la
termen şi colaterale la BNR, creditele subordonate, creditele acordate instituţiilor de credit
şi sume de recuperat de la bănci.
4. Postul „Creanţe asupra clientelei”, în sumă netă de 41.291.926,3 mii lei, în
scădere cu 1.044.917,6 mii lei (2,47%) faţă de 31 decembrie 2008 şi în creştere cu
5.852.849,8 mii lei (16,52%) faţă de 31 decembrie 2007, reprezintă creditele acordate
clientelei nebancare, pe termen scurt, mediu şi lung, în lei şi în valută şi alte valori de
recuperat.
5. În postul „Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix”, în sumă de 4.779.214,3 mii lei,
se cuprind obligaţiunile şi alte titluri emise de instituţiile de credit, de alte societăţi sau de
organisme publice. Sunt asimilate obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix titlurile cu
dobândă care variază în funcţie de anumiţi factori specifici, ca de exemplu rata dobânzii pe
piaţa interbancară.
Acest post este în creştere cu 2.247.569,0 mii lei (88,78%) faţă de 31 decembrie
2008 şi cu 3.110.380,2 mii lei (186,38%) faţă de 31 decembrie 2007, şi are în componenţă :
- titluri de plasament în lei şi în valută, precum şi creanţele ataşate aferente;
- titluri de tranzacţii în lei şi în valută.
6. „Acţiunile şi alte titluri cu venit variabil”, în sumă de 94.633,2 mii lei, în scădere cu
38,25% faţă de 31 decembrie 2008 şi cu 42,67% faţă de 31 decembrie 2007 se compun din:
- titluri de tranzacţie în lei în care sunt incluse: unităţi de fond şi acţiuni emise de
Societăţile de Investiţii Financiare cotate la Bursa de Valori Bucureşti;
- titluri de plasament în care sunt incluse: acţiuni emise de Societăţile de Investiţii
Financiare cotate la Bursa de Valori Bucureşti şi acţiuni emise de alte societăţi;
- titluri ale activităţii de portofoliu în societăţi financiare şi nefinanciare (procentul
de participare deţinut de bancă este sub 10%) .
7. „Participaţiile” în sumă de 19.394,80 mii lei , în creştere cu 16,2 mii lei (0,08%)
faţă de 31 decembrie 2008 şi în scădere cu 21.810,2 mii lei (52,93%) faţă de 31 decembrie
2007, reprezintă titluri de participare în societăţi bancare şi în societăţi cu caracter financiar
şi nefinanciar.
8. În soldul de 576.760,5 mii lei al postului „Părţi în cadrul societăţilor comerciale
legate”, în creştere cu 281.828,2 mii lei (104,29 %) faţă de 31 decembrie 2008 şi cu
301.711,6 mii lei (109,33%) faţă de 31 decembrie 2007, sunt incluse părţi deţinute în
instituţii de credit din cadrul grupului, în societăţi cu caracter financiar şi nefinanciar, la
care BCR deţine controlul de o manieră exclusivă.
Părţile în cadrul societăţilor comerciale legate sunt prezentate ca imobilizări
financiare la cost istoric convertit în lei la cursul de schimb în vigoare la data achiziţiei.
9. „Imobilizările necorporale”, în sumă de 201.591,6 mii lei sunt constituite din
licenţe pentru aplicaţiile informatice înregistrate la cost de achiziţie, terenuri preluate în
concesiune şi imobilizări necorporale în curs.
 10. „Imobilizările corporale” sunt în sumă de 1.104.265,7 mii lei cu menţiunea că în
luna ianuarie 2008 a fost efectuată reevaluarea clădirilor şi terenurilor aflate în portofoliu
la 31 decembrie 2007 de către un evaluator independent.
11. În structura postului ”Alte active”, în sumă de 476.262,5 mii lei, sunt incluse în
principal valorile primite la încasare , materialele şi alte stocuri, depozitele de garanţii
vărsate, debitorii din avansuri spre decontare, alţi debitori, conturi de ajustare, devize,
avansuri acordate personalului, sume de recuperat de la bugetul statului.
12. „Cheltuielile înregistrate în avans şi venituri angajate”, în sumă de 660.472,7 mii
lei, în creştere cu 96.785,2 mii lei (17,17%) faţă de 31 decembrie 2008 şi cu 332.219,8 mii
lei (101,21%) faţă de 31 decembrie 2007 reprezintă creanţe ataşate şi dobânzi de încasat de
la clientela bancară şi nebancară, cheltuieli efectuate în avans şi venituri de primit.

Pasivul bilanţului la 31 decembrie 2009, în sumă de 62.863.064,2 mii lei, are

următoarea structură:iar lipsa 2010
PASIV BILANŢIER
Tabel nr.3.2
Nr Indicatori 31.12.2007 31.12.2008 31.12.2009 2009/ 2009/200
crt - mii lei - - mii lei - - mii lei - 2008 7
% %
1. Datorii privind 19.806.097 19.891.538 16.634.318 83,63 83,99
instituţiile de ,5 ,4 ,8
credit
2. Datorii privind 32.209.761 34.150.452 36.278.603 106,23 112,63
clientela ,1 ,7 ,7
3. Datorii 2.047.927, 242.827,8 138.074,0 56,86 6,72
constituite prin 8
titluri
4. Alte pasive 192.125,4 1.775.164, 1.992.430, 112,24 1.037,05
8 0
5. Venituri
înregistrate în 821.246,3 1.122.015, 1.060.832, 94,55 129,17
avans şi datorii 6 4
angajate
6. Provizioane 171.482,3 218.232,2 176.300,6 80,79 102,81
pentru riscuri şi
 cheltuieli
7. Capital social 792.468,8 792.468,8 792.468,8 100,00 100,00
subscris
8. Rezerve 2.504.855, 2.623.723, 2.928.289, 111,61 116,91
6 0 4
9. Rezerve din 654.173,1 650.696,7 355.826,9 54,68 54,39
reevaluare
10. Rezultatul 1.429,1 4.905,4 361.835,4 7.376,27 25.319,1
reportat 1
11. Rezultatul
exerciţiului 491.879,8 1.117.139, 237.972,4 21,30 48,38
financiar 0
12. Datorii - 1.330.000, - - -
subordonate 0
TOTAL 59.693.446 63.919.664 62.863.064 98,35
,7 ,4 ,2

Sursa : Situaţiile financiare ale BCR la 31 decembrie 2008 şi 2009

În totalul pasivului, resursele în lei reprezintă 70,9% , iar resursele în valută 29,1%.
Figura
3.4

Object 11
 1. „Datoriile privind instituţiile de credit”, în sumă de 16.634.318,8 mii lei, în scădere
cu 3.257.219,6 mii lei (16,37%) faţă de 31 decembrie 2008 şi cu 3.171.778,7 mii lei
(16,01%) faţă de 31 decembrie 2007, cuprind împrumuturile primite de la bănci având o
pondere semnificativă precum şi titlurile date în pensiune livrată, disponibilităţile în lei şi
devize din conturile de corespondent LORO deschise la BCR, depozitele la vedere,
depozitele la termen constituite de alte bănci la BCR şi alte sume datorate.
2. „Datorii privind clientela”, în sumă de 36.278.603,7 mii lei, în creştere faţă de 31
decembrie 2008 cu 2.128.151,0 mii lei (6,23%) şi faţă de 31 decembrie 2007 cu
4.068.842,6 mii lei (12,63%), sunt reprezentate de depozitele la termen şi depozitele
colaterale, conturi curente şi depozite la vedere, împrumuturi de la clientela financiară,
disponibilităţi PHARE, conturi de factoring disponibile şi indisponibile şi alte sume
datorate.
3. În cadrul „Datoriilor constituite prin titluri”, în sumă de 138.074,0 mii lei, în
scădere cu 104.753,8 mii lei (43,14%) faţă de 31 decembrie 2008 şi cu 1.909.853,8 mii lei
(93,28%) faţă de 31 decembrie 2007, sunt înregistrate pe de o parte certificatele de depozit
cu parolă şi cu discount pe termen de 3,6 şi 12 luni emise de banca iar pe de altă parte
obligaţiunile emise de bancă astfel:
- o emisiune de obligaţiuni pe piaţa internaţională de capital;
- o emisiune de obligaţiuni pe piaţa internă de capital.
4. „Alte pasive”, în sumă de 1.992.430,0 mii lei, sunt constituite în principal din
datorii către bugetul statului, asigurări sociale, personal şi conturi asimilate şi creditori
diverşi.
5. „Venituri înregistrate în avans şi datorii ataşate”, în sumă de 1.060.832,4 mii lei,
sunt compuse din: datoriile ataşate reprezentând dobânzile calculate aferente
împrumuturilor şi dobânzilor interbancare, respectiv dobânzile calculate aferente
disponibilităţilor şi depozitelor clientelei nebancare, venituri înregistrate în avans,
cheltuieli de plătit precum şi datorii ataşate aferente titlurilor.
6. „Capitalul social subscris”, în sumă de 792.468,8 mii lei este format din acţiuni
ordinare in valoare de 1 RON fiecare, nu a fost modificat în cursul anului 2009.
7. În componenţa „Rezervelor” în sumă de 2.928.289,4 mii lei sunt incluse:
- fondul de rezervă constituit în limita a 20% din profitul brut;
- fondul de rezervă generală pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul
creditelor acordate.
 8. „Rezervele din reevaluare” de 355.826,9 mii lei au scăzut cu 294.869,8 mii lei ca
urmare a înregistrării rezultatelor operaţiunii din reevaluare efectuată de către un evaluator
independent, asupra terenurilor şi clădirilor aflate în patrimoniul băncii la 31 decembrie
2009.
9. „Rezultatul reportat” de 361.835,4 mii lei reprezintă profit propus a se repartiza sub
forma dividendelor .
10. „Rezultatul exerciţiului financiar” de 237.972,4 mii lei reprezintă profitul net al
anului 2008. Acesta a înregistrat o scadere de 78,7 % faţă de 2008 şi de 51,62% faţă de
2007.

B: Structura „Contului de profit şi pierdere la data de 31 decembrie 2009”(Anexa nr.2),

prezentat conform prevederilor Ordinului nr. 5 / 2005, este următoarea:

Tabel
nr.3.3

Nr Indicatori 31 dec.2007 31 31 2009/20 2009/20

crt - mii lei - dec.2008 dec.2009 08 07
- mii lei - - mii lei - % %
1. Venituri nete din 1.835.732,0 2.279.133, 2.856.226, 125,32 155,59
dobânzi 0 9
2. Venituri privind 65.641,1 42.215,0 127.332,6 301,63 193,98
titlurile
3. Venituri nete din 889.015,9 1.097.575, 1.058.641, 96,45 119,08
comisioane 3 2
4. Profit sau pierdere netă 323.379,2 553.045,9 627.662,7 113,49 194,09
din operaţiuni
financiare
5. Alte venituri din 33.966,1 45.389,5 795.010,5 1.751,53 2.340,60
exploatare
6. Cheltuieli - - - 85,68 86,70
administrative generale 1.492.754,0 1.510.482, 1.294.157,
4 8
7. Cheltuieli cu
deprecierea - 162.166,1 -149.497,7 - 113,68 104,80
imobilizărilor 169.945,7
necorporale şi
corporale
8. Alte cheltuieli de - 225.031,9 -159.266,7 - 636,0 450,12
exploatare 1.012.911,
5
9. Rezultatul net aferent
corecţiilor şi reluărilor - 693.655,2 - - 156,75 392,68
asupra creanţelor şi 1.737.722, 2.723.830,
provizioanelor 8 3
10. Rezultatul net aferent
corecţiilor şi reluărilor
asupra valorii titlurilor
transferabile care au
caracter de imobilizări - 879.757,6 0,7 - -
financiare, a
participaţiilor şi a
părţilor în cadrul
societăţilor comerciale
legate
11. Rezultatul brut - Profit 574.127,1 1.340.146, 264.029,3 19,70 45,99
7
12. Impozitul pe profit - 82.247,3 -222.507,7 -26.056,9 11,71 31,68
13. Rezultatul net al 491.879,8 1.117.639, 237.972,4 21,29 48,38
exerciţiului financiar - 0
Profit

Sursa: Raportul Administatorilor BCR privind anul financiar 2008, 2009

În structură, venitul operaţional a evoluat astfel:

Figura 3.5
 Object 13

Sursa: Prelucrare proprie după Raportul Administatorilor BCR privind anul financiar
2008,2009

Venitul operaţional a crescut cu 18,0% de la 4.214,4 mil lei (1.140,6 mil EUR) la
4.970,1 mil lei (1.176,4 mil EUR). Veniturile nete din dobânzi constituie în continuare
principala sursă de venituri aşa cum se observă din grafic, în ciuda amplificării concurenţei
pe piaţa bancară din România, înregistrând o creştere de 25,3% faţă de 31 decembrie 2008.
Aceasta s-a datorat în special creşterii volumului de credite şi a marjelor de profit în sfera
corporate.
În structură, veniturile nete din dobânzi au ca şi principală componentă dobânzile
încasate / plătite aferente operaţiunilor cu clientela în sumă de 3.312.741,6 mii lei în
creştere cu 9,3% faţă de 31 decembrie 2008.

Profitul net
Rezultatul brut al exerciţiului financiar 2009, stabilit ca diferenţă între venituri şi
cheltuielile aferente acestora, însumează 264.029,3 mii lei.
Impozitul pe profit în sumă de 26.056,9 mii lei a fost calculat potrivit prevederilor legale,
rezultând un profit net de 237.972,4 mii lei.
 Profitul net a scăzut cu 879.666,6 mii lei faţă de 2008 şi cu 253.907,4 mii lei faţă de
2007.
Profitul net, dupa taxe şi interesele minoritare, a fost în valoare de 871,7 mil lei
(206,3 mil EUR), mai mic cu cca. 43% faţă de rezultatul anului 2008 din activităţi continue
(adică excluzând activităţile întrerupte, în speţă vânzarea activităţii de asigurări ale BCR) –
în special datorită unor cheltuieli cu provizioanele mult mai mari şi a unui venit din
comisioane redus, datorită cererii mai reduse.
În conformitate cu prevederile Ordinelor BNR numărul 13/2008 şi 16/2009,
repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii după aprobarea
situaşiilor financiare anuale. Profitul contabil rămas după repartizarea acestuia pentru
constituirea rezervelor legale, se preia la începutul exerciţiului următor în contul „Rezultat
reportat”, de unde urmeză a fi repartizat pe celelalte destinaţii legale, conform aprobării
AGA.
În anul 2009 BCR a obţinut un profit net de repartizat în valoare de 237.972.374 lei.
În prezent BCR nu mai are obligaţia constituirii nici unei rezerve legale. Prin
urmare profitul net de repartizat sub formă de dividend este de 237.972.374 lei, valoarea
dividendului pe acţiune este de 0,30029244 lei. Alocarea dividendelor urmează a se face
conform structurii acşionariatului de la data de referinţă.
Potrivit Standardelor Internaţionale de Contabilitate IAS 19, revizuite (Beneficiile
Angajaţilor), profitul şi pierderile pot fi luate în calcul acum fără a afecta venitul net când
se calculează provizioanele pe termen lung5 pentru personalul angajat. Erste Bank a
introdus această practică în 2006 iar începând cu 1 ianuarie 2007 a implementat obligatoriu
standardul IFRS 7 (Instrumente financiare: raportări).
Figura
3.5

5 Tribuna Economică, Numărul 4, 18.05.2007titlul articolului

 Object 15

Sursa: www.bcr.ro

3.1.3. Prezentarea principalilor indicatori de eficienţă ai BCR

Principalii indicatori de eficienţă ai băncii6 în 2009 se prezintă astfel:

 Creşterea profitului operaţional + 32,10%
 ROE 5,36%
 ROA 0,38%
 AU 27,81%
 PM 1,36%
 EM 14,16
 NIM 0,06
 Cost/ venituri (ajustat ce cheltuieli de risc financiar) 34,4%
Îmbunătăţirea eficienţei BCR se datorează în principal creşterii profitului net,
obţinută prin sporirea semnificativă a veniturilor operaţionale, susţinută de măsuri eficiente
de reducere a costurilor.
În 2009 profitul operaţional al BCR s-a îmbunătăţit semnificativ, cu 32,1%, de la
2.469,0 mil lei (668,5 mil EUR) la 3.261,5 mil lei (772,0 mil EUR), cel mai bun rezultat
înregistrat, datorită creşterii puternice a venitului operaţional corelată cu un control eficient
al costurilor/susţinută de măsuri eficiente de reducere a costurilor.
6 [Dedu, 2003, pag. 238]
 1) Rata rentabilităţii financiare (Return on Equity) este un indicator sintetic care
exprimă raportul dintre profitul net şi capital. Este cea mai semnificativă expresie a
profitului care măsoară rezultatele managementului bancar în ansamblul său şi arată pentru
acţionari efectul angajării lor în activitatea băncii. Este de dorit ca rata rentabilităţii
financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă pentru a face atractive
acţiunile băncii şi a creşte cursul lor bursier. Valoarea medie a indicatorului este cuprinsă
între 10% - 16%.
Pr ofit net
ROE = Capital propriu x 100
Tabel nr. 3.4
An Formulă Rezultat
2007 491 . 879. 806 12,44%
ROE = 3 .952 .926 . 506 x 100
2008 1. 117. 639. 046 27,44%
ROE = 4 .071. 793 . 911 x 100
2009 237.972.374 5,36%
ROE = 4. 438.420. 404 x 100

Figura 3.5

Object 22

Se observă în Fig.3.5 că rata rentabilităţii financiare scade în anul 2009 faţă de anul
2008 şi creşte în anul 2008 faţă de anul 2007. În anul 2007 şi 2008 valoarea înregistrată
depăşeşte valoarea medie acceptată a indicatorului însă în anul 2009 valoarea indicatorului
este sub nivelul mediu datorită mediului economic destul de dificil care a avut un impact
puternic şi asupra clienţilor BCR.

2) Rata rentabilităţii economice (Return on Assets) este indicatorul ce reflectă

efectul capacităţii manageriale de a utiliza resursele băncii pentru a obţine profit; mai este
denumit profit la active. În literatura de specialitate se apreciază că rata rentabilităţii
economice este cel mai relevant indicator al eficienţei bancare, deoarece exprimă rezultatul
– profitul net în funcţie de modul specific al procesului intermedierii bancare de optimizare
a operaţiunilor active, în condiţiile unui volum dat al resurselor. Valoarea medie a
indicatorului este cuprinsă între 0,5% - 1%.
Pr ofit net
ROA = Active totale x 100
Tabel nr. 3.5
An Formulă Rezultat
2007 491. 879.806 0,82%
ROA = 59.693.446. 692 x 100
2008 1.117 .639 .046 1,75%
ROA = 63. 919. 664.414 x 100
2009 237 . 972. 374 0,38%
ROA = 62.863 . 064 .200 x 100

Figura 3.6
 Evoluţia ROA

2008; 1.75%

2007; 0.82%
2009; 0.38%

2007 2008 2009

Conform Fig.3.6 rata rentabilităţii economice scade în anul 2009 faţă de anul 2008
şi creşte în anul 2008 faţă de anul 2007 depăşind valoarea medie acceptată a indicatorului
în anii 2007 şi 2008.

3) Rata utilizării activelor (Assets utilisations) este un indicator al performanţelor

bancare asociat cu procentul – rata profitului. Mărimea acestui indicator depinde de
mărimea dobânzii pe piaţă şi de structura activelor bancare. Maximizarea indicatorului se
realizează pentru un anumit nivel dat al ratei dobânzii pe piaţă prin creşterea ponderii
activelor care aduc cele mai mari venituri (cele mai rentabile). Valoarea medie a
indicatorului7 este cuprinsă între 7% - 12%.
Venituri totale
AU = Active totale x 100
Tabel nr.3.6
An Formulă Rezultat
2007 6.905.600.055 11,57%
AU = 59.693.446.692 x 100
2008 12. 277. 251.226 19,20%
AU = 63 . 919. 664 . 414 x 100

7 [Suciu, 2003, pag.97]

 2009 17 .482. 888 .215 27,81%
AU = 62.863 . 064 .200 x 100

Figura 3.7

Evoluţia AU

2009; 27.81%

2008; 19.20%
2007; 11.57%

2007 2008 2009

Conform Fig.3.7, rata utilizării activelor creşte progresiv de la un an la altul, cu un

procent de 8,61% în 2009 comparativ cu 2008 şi 16,24% în 2008 faţă de anul 2007,
depăşind valorile medii în toţi anii.

4) Rata profitului (margin profit) se calculează ca expresie a raportului procentual

dintre profitul net şi veniturile totale. Acest indicator reflectă eficienţa cheltuielilor făcute
de managementul băncii, cheltuieli aferente gestionării resurselor şi plasamentelor, a
riscurilor şi asigurării funcţionării băncii. Valoarea medie a indicatorului este cuprinsă între
5% - 15%.
Pr ofit net
PM = Venituri totale x 100
Tabel nr.3.7
 An Formulă Rezultat
2007 491 . 879. 806 7,12%
PM = 6 .905 .600. 055 x 100
2008 1.117.639.046 9,10%
PM = 12.277 .251.226 x 100
2009 237.972.374 1,36%
PM = 17.482.888.215 x 100

Figura 3.8

Evoluţia PM

2008; 9.10%
2007; 7.12%

2009; 1.36%

2007 2008 2009

În Fig.3.8 se observă că rata profitului scade în anul 2009 faţă de anul 2008 şi 2007
în primii doi ani valoarea indicatorului încadrându-se în valorile medii acceptate însă în
ultimul an acesta este sub valoarea medie datorită climatului macroeconomic în declin
 5) Efectul de pârghie (Equity multiplier) exprimă raportul dintre activele totale şi
capital. Este un indicator de structură8 care se exprimă în unităţi de măsură absolute şi are
în general valori mai mari de 10. Reflectă gradul în care utilizarea unor resurse
suplimentare serveşte creşterii rentabilităţii capitalului propriu (a rentabilităţii financiare)
Active
EM = Capital propriu
Tabel nr. 3.8
An Formulă Rezultat
2007 59.693.446.692 15,10
EM = 3.952.926.506
2008 63.919.664 .414 15,69
EM = 4.071 .793.911
2009 62.863 . 064 .200 14,16
EM = 4 .438 . 420 .404

Figura 3.9

8 [Dardac, 2005, pag.78]

 Evoluţia EM

2008; 15.69%
2007; 15.10%

2009; 14.16%

2007 2008 2009

În Fig.3.9 se observă că efectul de pârghie creşte de la un an la altul.

6) Rata veniturilor din dobânzi sau marja netă din dobânzi(Net Interest Margin)
exprimă raportul dintre venitul net din dobânzi (dobânzi încasate minus dobânzi plătite), pe
de o parte, şi activele valorificate, pe de altă parte.
Activele valorificate9, ca noţiune, reprezintă diferenţa dintre totalul activului bilanţier şi
suma următoarelor elemente de activ: casa ; mijloace fixe; obiecte de inventar; decontări şi
debitori; alte active(activele nevalorificate).
Venituri din dobânzi−Cheltuieli din dobânzi
NIM = Active valorificabile
Tabel nr.3.9.
An Formulă Rezultat
2007 NIM= 0,05

3 . 868 .368. 314−2. 032.636 . 331

40 . 935.711. 413

9 [Costică, 2004, pag.67]

 2008 NIM= 0,05

6 . 201. 497 .551−3 . 922 .364 . 582

47 . 706 . 950. 179
2009 NIM= 0,06

7 . 849 .538 . 789−4 . 993. 311. 899

51. 865 .521 . 054

Figura 3.10

Evoluţia NIM

2007 2008 2009

Conform Fig.3.10, rata veniturilor din dobânzi rămâne constantă în primii doi ani
iar în ultimul an creşte datorită ritmului susţinut de creştere al dobânzilor.

Indicatorul de solvabilitate, conform cerinţelor Basel II, la 31 decembrie 2009 a

fost de 11,87% (31 decembrie 2008 de 11,28%).
 Este de menţionat că, indicatorul de solvabilitate la decembrie 2009 este calculat pe
baza fondurilor proprii excluzând profitul net al anului 2009. Daca profitul net al anului
2009 s-ar include în fondurile proprii aferente lunii decembrie 2009, valoarea estimată a
indicatorului de solvabilitate ar fi 12,40%.

Tabel nr.3.10
DATA Indicatorul de solvabilitate (%)
Minim 8%
31 decembrie 2007 14,42

31 decembrie 2008 11,28

31 decembrie 2009 11,87
Dif. 31 decembrie 2008 – 31 dec.2009 + 0,59
Sursa : www.bcr.ro

3.2.2.Evoluţia cardurilor BCR

Banca Comercială Română este pionierul pieţei cardurilor, fiind prima bancă
afiliată la organizaţiile internaţionale de profil. Astfel, banca a devenit membru VISA
International încă din vara anului 1992. A urmat apoi o perioadă de identificare a celor mai
eficiente soluţii şi de evaluare a costurilor pentru a demara activitatea de acceptare.
Răspunsul a fost înfiinţarea la 14 martie 1994 a centrului de procesare a tranzacţiilor cu
carduri Romcard S.A., unde BCR, alături de alte patru bănci (Bancorex, Banca Agricolă,
Banca Română de Dezvoltare, Banca Comercială “Ion Ţiriac”), a făcut primele investiţii în
infrastructură. Odată făcut acest pas devenea posibilă activitatea de acceptare a cardurilor
internaţionale.
 La BCR această activitate a demarat în decembrie 1994 o dată cu acceptarea
cardurilor emise sub licenţa VISA de către băncile străine. Exact un an mai târziu
activitatea de acceptare a fost extinsă şi asupra cardurilor internaţionale EUROPAY.
Aceasta după ce în iunie 1995 banca a devenit membru al acestei organizaţii şi a inaugurat
prima reţea de automate bancare din România: BCR Bancomat 24. Tot în decembrie 1995,
BCR lansează primul său card – BCR VISA Business. Acest produs era o premieră şi
pentru sistemul bancar autohton fiind vorba de primul card românesc emis în valută.
Ultimul card al BCR din mileniul trecut - BCR EUROCARD Business - este un
card în lei destinat firmelor şi a fost pus în circulaţie în februarie 1998.
După acest moment a urmat o perioadă de trei ani în care banca nu a mai lansat nici
un card preferând să-şi dezvolte produsele deja puse în circulaţie, iar rezultatele vorbesc de
la sine.
În acelaşi timp, BCR a continuat să investească în infrastructură.
La sfârşitul anului 2003, Banca Comercială Română avea puse în circulaţie atât
pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice, zece tipuri de carduri, continuând să
crească progresiv în următorii ani respectiv 13 tipuri în anii 2004-2005 şi 15 tipuri de
carduri în 2006.
În acelaşi timp în anul de referinţă 2009, reţelele BCR de POS şi ATM au
înregistrat o creştere a tranzacţiilor cu carduri (indiferent de banca emitentă ) – tranzacţiile
la POS-uri au crescut cu 62% ca număr şi cu 12% ca volum, în timp ce la ATM-urile BCR
numărul total de tranzacţii a crescut cu 11% iar volumul tranzacţiilor a crescut cu 3%.

Figura 3.12.
 Evoluţia tipurilor de carduri (buc.)

2009 2009; 25

2008 2008; 24

2007 2007; 22

2006 2006; 15

Sursa: Prelucrare proprie după Situaţiile financiare ale BCR la 31 decembrie 2007-2008-
2009 (www.bcr.ro)

“Economia românească este dominată de plăţile în numerar. Comerţul retail este la

un nivel relativ scăzut în România în comparaţie cu celalate ţări din Europa Centrală dar va
creşte rapid avand în vedere tendinţa continuă de creşterea economică şi a veniturilor,
precum şi micşorarea ponderii economiei gri” a declarat Igor Zganjer, director executiv al
Direcţiei Carduri în cadrul BCR.
Specialiştii BCR apreciază că numărul de carduri creşte dar rata de penetrare este
încă scăzută comparativ cu alte pieţe. De asemenea, tranzacţiile la ATM şi cele la POS au
crescut rapid ca număr şi valoare, piaţa fiind însă dominată de tranzacţiile la ATM.
România este în acest moment aliniată cu ţările din Europa Centrală în ceea ce priveşte
valoarea tranzacţiilor la ATM dar tranzacţiile la POS sunt în continuare scăzute comparativ
cu alte pieţe.
BCR s-a înscris în trendul general, fiind lider al pieţei în 2009 cu 2,44 milioane de
carduri emise, în 2008 cu peste 2,5 milioane carduri iar în 2010 cu 1,93 milioane de carduri
emise.
Obiectivele direcţiei de carduri BCR
Direcţia de carduri din cadrul BCR are următoarele obiective10:
 coordonarea şi implementarea strategiilor băncii în domeniul cardurilor;

10 http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=450&idb titlul cartii, autorul....

  asigurarea relaţiilor cu organizaţiile internaţional în vederea soluţionării
problemelor legate de tranzacţiile cu carduri, precum şi pentru implementarea
unor noi proiecte;
 administrarea conturile de card, prin operarea tranzacţiilor efectuate de
deţinătorii de carduri BCR atât în reţeaua băncii, cât şi în alte reţele;
 popularizarea ofertei de carduri, atragerea unor noi utilizatori şi încheierea de
contracte în acest sens;
 anchetarea şi rezolvarea reclamaţiile clienţilor cu privire la orice problemă
apărută la tranzacţiile cu carduri;
 instruirea personalului din unităţile teritoriale pe probleme de carduri.

Structura direcţiei de carduri BCR

Există mai multe compartimente/servicii în cadrul direcţiei de carduri care concură
la îndeplinirea obiectivelor specifice acestei direcţii, şi anume:
 servicul de exploatare şi producţie carduri;
 serviciul clienţi;
 serviciul tehnic;
 serviciul credite card;
 serviciul decontări şi evidenţă carduri;
 serviciul asistenţă deţinători carduri, permanenţă;
 serviciul risc şi fraudă.
Structura direcţiei de carduri şi principalele conexiuni dintre componentele acestei
direcţii sunt reliefate în figura 3.13.
Pe viitor, Banca Comercială Română va continua să crească peste media de creştere
de pe piaţă. În acelaşi timp, focusul BCR va fi pe cardurile de credit, scopul fiind dublarea
numărului.
 Figura nr.3.13

3.2.3. Efectele crizei economice asupra cardurilor bancare

 Criza a reprezentat o oportunitate pentru piaţa cardurilor în contextul în care,
înainte de acest moment, utilizarea acestor produse bancare pentru tranzacţii se află la un
nivel destul de redus.
Băncile nu acordau o atenţie prea mare promovării cardurilor, iar posesorii le
utilizau, în principal, doar pentru a retrage bani de la bancomate. 11 În plus, nivelul de
acceptare al acestor produse bancare la comercianţi era destul de redus.
Însă, odată cu apariţia crizei, băncile au realizat importanţa cardurilor şi au început
să investească în infrastructură. Din ce în ce mai multe instituţii au început să pună accent
pe programele de loialitate oferite clienţilor, pentru a promova creşterea gradului de
utilizare a cardurilor.
Potrivit specialiştilor, 2009 a fost un an bun pentru piaţa de profil: atât numărul de
pos-uri, cât şi numărul de carduri şi tranzacţii au crescut, acest trend menţinându-se şi în
primele şase luni din 2010.
Astfel, în ciuda crizei, lunile din 2010 au adus pe acest segment evenimente
importante, inovaţii, lansări de produse şi servicii. În acest context, revista e-Finance a
realizat o radiografie extinsă a pieţei cardurilor12, evidenţiind evenimentele semnificative
desfăşurate în periada 31.12.2009 – 30.06.2010, precum şi pe baza unei abordări analitice,
în cadrul căreia au analizat evoluţiile cantitative şi calitative, la nivelul celor mai
importanţi emitenţi din România (cu un portofoliu de peste 100.000 carduri).
În studiul e-Finance au răspuns solicitărilor (integral sau parţial) BCR, BRD,
Raiffeisen Bank, Banca Transilvania, Unicredit Ţiriac Bank, Alpha Bank, ING Bank, CEC
Bank, Credit Europe Bank, OTP Bank şi Garanti Bank.
De la începutul lui 2009, piaţa românească a cardurilor a intrat într-o perioadă de
rafinare a portofoliilor. Accentul băncilor s-a mutat de la extinderea cantitativă pe zona
cardurilor către impulsionarea utilizării acestor produse şi dezvoltarea calitativă a
portofoliilor. Acest lucru s-a văzut prin scăderea numărului de carduri valide din piaţă la
12,8 milioane, la finalul lui 2009, de la 13,5 milioane în 2008. Prima jumătate a lui 2010 a
menţinut numărul de carduri în circulaţie la un nivel apropiat, chiar dacă în această
perioadă s-au emis încă aproximativ 1,25 milioane de carduri. Creşterea portofoliului de
carduri valide în primul semestru a fost marginală, de 0,6%, de la 12,8 milioane, la 12,9
milioane de carduri.

11 http://www.efin.ro/articole_financiare/interviuri idem
12 http://www.finmedia.ro/efinance/articol.php?id_revista=201007&id_sectiune=ecover
%20story&ordine_sectiune=1 aticolul
 Tabelul nr.3.11
Număr total de carduri
Banca
30.06.2010 31.12.2009
BCR 2.412.128 2.444.840
BRD 2.170.431 2.168.269
Banca Transilvania 1.746.000 1.707.000
Raiffeisen Bank 1.663.800 1.655.196
ING Bank 968.593 915.490
CEC 813.711 771.134
Credit Europe Bank 413.500 406.000
Unicredit Ţiriac
348.350 333.343
Bank
Alpha Bank 272.197 240.328
Garanti Bank 171.509 128.881
OTP Bank 157.904 146.600

Tabelul nr. 3.12

Număr carduri de credit
Banca
30.06.2010 31.12.2009
Raiffeisen Bank 345.000 335.000
Credit Europe Bank 330.000 323.000
BCR 173.087 179.744
Banca Transilvania 156.000 155.000
Garanti Bank 100.207 78.613
Alpha Bank 72.009 64.061
BRD 57.681 52.049
CEC 49.542 49.378
Unicredit Ţiriac Bank 33.246 29.717
ING Bank 29.766 28.264
OTP Bank 9.895 9.762

Tabelul nr.3.13
Număr carduri de debit
Banca
30.06.2010 31.12.2009
BCR 2.239.041 2.265.096
BRD 2.112.750 2.116.220
Banca Transilvania 1.590.000 1.552.000
Raiffeisen Bank 1.318.800 1.320.196
ING Bank 938.913 887.286
CEC 764.169 721.756
Unicredit Ţiriac
315.104 303.626
Bank
Alpha Bank 200.188 176.267
OTP Bank 148.009 136.838
Credit Europe Bank 83.500 83.000
 Garanti Bank 71.302 50.268

Ar fi bine de facut si grafice

Există o segmentare a pieţei cardurilor autohtonă, între marii emitenţi, cu portofolii
de peste un milion de carduri – BCR, BRD, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania – şi
băncile din eşalonul secund al acestui sector, cu un portofoliu mai redus. Primul semestru
al anului 2010 evidenţiază o diferenţă de evoluţie între cele două segmente. Astfel, la
nivelul a trei bănci din primul eşalon portofoliul de carduri s-a restrâns sau a rămas
aproape neschimbat ca volum. Această situaţie de la nivelul BCR, BRD şi Raiffeisen se
datorează restrângerii portofoliului de carduri de debit. Excepţie face Banca Transilvania,
care şi-a sporit numărul de carduri.
Băncile din eşalonul secund au înregistrat o dinamică mai rapidă pe primul
semestru, fie că vorbim de jucători emergenţi, care pleacă de la un portofoliu mai redus de
carduri, fie jucători maturi, precum ING. Astfel, OTP Bank, Alpha Bank, CEC, UniCredit
Ţiriac şi ING Bank au avut o creştere solidă a portofoliului de carduri pe primul semestru,
cu dinamici de peste 4 procente – şi chiar de două cifre – faţă de finalul lui 2009. Cele mai
rapide ritmuri de creştere au înregistrat însă cei de la Garanti Bank, în condiţiile în care
pleacă de la o bază mai redusă.
După un 2009 în care emitenţii „au făcut curat” în portofolii, piaţa cardurilor de
credit şi-a reînceput revenirea în prima jumătate a lui 2010. Conform datelor BNR, anul
trecut iar care an trecut a consemnat o diminuare a numărului de carduri de credit valide cu
aproximativ 470.000 de unităţi, în special pe seama restrângerilor la nivelul emitenţilor
IFN-uri. La jumătatea lui 2010, statistica BNR consemna 2.263.926 carduri de credit, cu
15.000 mai mult decât la finalul lui 2009. Cu excepţia BCR, restul emitenţilor importanţi
au înregistrat creşteri pe zona cardurilor de credit, de multe ori într-un ritm solid. În primul
semestru al anului, reţeaua de acceptare a plăţilor cu cardul şi-a continuat ritmul de creştere
rapid. La nivelul celor mai mari acceptatori, extinderea a fost una redusă, ţinând cont de
nivelul deja atins de dezvoltare a reţelei. Se remarcă însă BCR, cu un efort important în
dezvoltarea infrastructii, cea mai mare bancă autohtonă instalând peste 1.000 POS-uri în
primele şase luni.
Tabelul nr. 3.14
Număr POS-uri
Banca
30.06.2010 31.12.2009
BRD 20.271 19.976
 BCR 17.331 16.324
Banca Transilvania 12.450 11.720
Credit Europe Bank 9.550 9.000
Unicredit Ţiriac
9.009 6.824
Bank
Raiffeisen Bank 7.934 8.125
Garanti Bank 5.711 4.789
ING Bank 1.318 1.348
OTP Bank 985 991
CEC 398 5

Tabelul nr.3.15
Număr tranzacţii cu cardul
Banca
30.06.2010 31.12.2009
BRD 31.372.533 31.141.457
Raiffeisen Bank 27.327.073 26.300.765
BCR 25.982.000 26.214.000
Banca Transilvania 22.073.000 19.860.000
ING Bank 14.798.851 12.261.350
CEC 5.598.204 4.822.391
Unicredit Ţiriac
2.843.104 2.416.670
Bank
Garanti Bank 955.006 375.574
OTP Bank 521.216 442.173

Tabelul nr.3.16
Număr tranzacţii cu cardul la
Banca comercianţi
30.06.2010 31.12.2009
BRD 9.373.078 8.051.726
Raiffeisen Bank 8.302.670 7.046.345
BCR 6.677.000 5.266.000
ING Bank 6.403.470 4.557.668
Banca Transilvania 5.985.000 4.440.000
Unicredit Ţiriac
1.153.634 871.107
Bank
CEC 805.843 557.692
Garanti Bank 454.163 251.836
OTP Bank 144.689 114.474

Datele furnizate de bănci indică o creştere robustă a utilizării la comercianţi a

cardurilor emise de către acestea şi, concomitent, a numărului de tranzacţii derulate prin
reţeaua de POS-uri. O activitate importantă de impulsionare a comercianţilor în acceptarea
plăţilor cu cardul a avut-o BCR, unde numărul de tranzacţii derulate prin reţeaua de POS-
uri a crescut de aproape 3 ori (182%) în primele şase luni ale anului 2010, până la aproape
8 milioane de tranzacţii. În materie de număr de tranzacţii cu cardul la comercianţi, ritmul
de creştere al acestora pe primul semestru este, în medie, de două ori mai rapid decât cel al
volumului de tranzacţii realizate cu cardul.
Comerţul electronic este însă performerul pieţei pe această jumătate de an. În acest
segment se înregistrează creşteri explozive la nivelul portofoliului de carduri al fiecărei
bănci, este drept, în condiţiile în care acest tip de achiziţii este la început în România şi
pornind astfel de la o bază de calcul redusă. Tranzacţiile de e-commerce cu cardurile
proprii au cunoscut cele mai rapide evoluţii în primul semestru la BRD şi Banca
Transilvania (numărul acestui tip de tranzacţii a crescut cu 160%), însă cea mai ridicată
utilizare în comerţul electronic o înregistrează cardurile ING.

Tabelul nr.3.17
Număr tranzacţii cu cardurile proprii în e-
Banca commerce
30.06.2010 31.12.2009
ING Bank 947.753 590.036
Raiffeisen Bank 561.244 476.319
BCR 444.571 286.022
Banca Transilvania 408.200 152.800
BRD 341.955 131.743
Unicredit Ţiriac
45.224 26.888
Bank
CEC 4.296 1.389

Tabelul nr.3.18
Număr tranzacţii derulate prin reţeaua proprie
Banca de POS-uri
30.06.2010 31.12.2009
BRD 16.647.736 16.650.798
BCR 7.919.000 2.806.000
Raiffeisen Bank 7.326.278 8.351.445
Unicredit Ţiriac
2.236.923 1.734.806
Bank
Banca Transilvania 2.207.000 1.938.000
ING Bank 1.748.034 770.246
OTP Bank 1.004.579 823.170
Garanti Bank 471.390 206.883

Tabelul nr.3.19
Grad de utilizare a cardurilor la comercianţi %
Banca
30.06.2010 31.12.2009
Garanti Bank 47,55 67,05
 ING Bank 43,27 37,17
Unicredit Ţiriac
40,57 36,04
Bank
Raiffeisen Bank 30,38 26,79
BRD 29,87 25,85
OTP Bank 27,75 25,88
Banca Transilvania 27,11 22,35
BCR 25,69 20,08
CEC 14,39 11,56

La jumătatea anului 2010 a avut loc una dintre cele mai importante tranzacţii de pe
piaţa cardurilor autohtonă. RomCard, primul centru de procesare carduri din România, a
fost achiziţionat de către compania turcească Provus Services Provider.
Romcard era deţinut, în părţi egale, de BCR, BRD, Raiffeisen Bank, UniCredit
Ţiriac şi Financiara, care au vândut integral acţiunile către Provus. Compania turcă
administrează peste 1.500 terminale ATM, 4.500 terminale POS, 2,8 milioane carduri şi 3,5
milioane tranzacţii lunar.
Unul dintre factorii-cheie în dezvoltarea comerţului electronic este siguranţa
tranzacţiilor. Un pas important în această direcţie a fost consemnat la începutul acestui an,
când RomCard a implementat procedura de înrolare a cardurilor în sistemul 3D Secure
„Activation during shopping” (ADS). Noua procedură de securizare mai rapidă a
tranzacţiilor online permite posesorilor de card să îşi activeze cardul 3D Secure, direct din
site-ul comerciantului, chiar în timpul derulării tranzacţiei de plată a coşului de produse sau
servicii. Până în prezent, 13 bănci au adoptat sistemul ADS: BCR, BRD, UniCredit Ţiriac
Bank, Raiffeisen Bank, Alpha Bank, Romexterra Bank, CEC Bank, Banca Transilvania,
ATE Bank, Romanian International Bank, ING Bank şi Millennium Bank.
Piaţa din România prezintă un potenţial de creştere în ceea ce priveşte gradul de
penetrare a cardurilor pe piaţă, cu atât mai mult cu cât în ultimii 2 ani numărul cardurilor
valide de credit şi de debit a avut o tendinţă descendentă.
În concluzie se poate afirma că având în vedere criza financiară internaţională, anii
2009 şi 2010 s-au caracterizat printr-o temperare a activităţii bancare în Romania,
confirmată de evoluţia activelor nete bancare totale.
În 2010 numărul de carduri valide şi valoarea tranzacţiilor de retragere de numerar
de la ATM au fost mai scăzute în 2010 faţă de 2008, în timp ce valoarea tranzacţiilor de
plată cu carduri a crescut.
 Tendinţele pe termen scurt şi mediu ale sistemului bancar românesc includ:
repoziţionarea băncilor mici pe segmente de nişă, o potenţială consolidare a sistemului
bancar prin fuziuni şi achiziţii, concurenţa sporită pentru clienţii „buni”, creşterea gradului
de penetrare a cardurilor etc.
Aşadar, băncile încurajează utilizarea cardurilor prin lansarea de noi produse,
campanii de promovare, reduceri, premii etc.