Perspectivele largirii Uniunii Europene

2.1. Extinderea catre est a Uniunii Europene.

2.1.1. Avantaje si costuri pentru Uniunea Europeana.

Intre noiembrie 1989 si decembrie 1991, in Europa a avut loc o schimbare

fundamentala , atotcuprinzatoare a peisajului politic, intr-o succesiune precipitata
de evenimente. Tarile Europei Centrale si de Est s-au eliberat de sub aripa
Uniunii Sovietice ;zidul Berlinului , simbol al scindarii germane si europene ,
aflat la granita conflictului dintre Est si Vest, s-a prabusit ; amenintarea militara
fata de tarile apusene a disparut . Pe ruinele regimurilor comuniste au aparut state
independente , care au un punct comun : avantul spre “Vest” , dorinta de a intra in
Europa si de a se alatura sistemului de valori euro-atlantice.
Uniunea Europeana si NATO , precum si G7, desi initial au manifestat o
anumita circumspectie, nu au ramas insensibile la aceste cereri , recunoscand ca
incetarea razboiului rece le cere si lor contributii la integrarea europeana.
Uniunea Europeana si-a exprimat in mod special , inca de la Summitul de
la Copenhaga din 1993, vointa de a conecta statetele ce se situasera , in trecut, in
tabere adverse, si care acum au sisteme democratice si economice de piata stabile.
Integrarea progresiva a tarilor Europei Centrale si de Est in cadrul
economic si politic al Uniunii Europene a inceput , deja, prin intermediul
Acordurilor de Asociere si al strategiei de pre-aderare.In momentul de fata ,exista
Acorduri de Asociere cu 10 tari din Europa Centrala si de Est: Bulgaria, Cehia,
Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia, Bulgaria , Cehia,Lituania
si Ungaria. Ciprul si Malta au primit deja din partea Comisiei Europene avize
favorabile inceperii negocierilor de aderare, dupa incheierea Conferintei
Interguvernamentale( CIG). ?
Inainte de a deveni membri cu drepturi depline , tarile candidate trebuie sa
treaca prin cinci faze fundamentale : cererea de aderare, opinia Comisiei,
inceperea negocierilor cu tara candidata;incheierea negocierilor si aderarea.
Conditiile de admitere si ajustarile fata de tratatele Uniunii vor face obiectul unui
acord intre statele membre existente si tara candidata.
Acordul va fi supus spre ratificare tuturor statelor membre contractante in
baza prevederilor constitutionale proprii.
Dupa inaintarea cererii , Consiliul adopta decizia procedurala de a consulta
comisia , cerandu-i avizul.
Acesta este o analiza in profunzime a situatiei tarii candidate si o evaluare
a capacitatii sale de a indeplini conditiile apartenentei la Uniunea Europeana .
21
 Consiliul European a definit , in decembrie 1994, la Essen “ o strategie de
pre-aderare”. De succesul acestei strategii , in tarile candidate , va depinde in
mare masura avizul favorabil al Consiliului privind deschiderea negocierilor de
aderare. In cursul acestora , se vor stabili conditiile de aderare, cu alte cuvinte,
drepturile si obligatiile tarii ce devine membra a Uniunii Europene.
Din punct de vedere politic , aderarea ar trebui sa duca la consolidarea pacii
si securitatii in zona. Odata extinsa, Uniunea Europeana , la 25 de tari, glasul
politic al Europei se va face mai bine auzit in lume .Impactul politic va fi
considerabil , de asemenea , deoarece Uniunea Europeana va avea noi vecini la
frontierele sale, iar acestia vor fi in apropierea Marii Negre. Consiliul European la
intrunirea de la Copenhaga , din 1993, a stabilit anumite criterii politice, cum ar fi
existenta unor institutii stabile care sa garanteze democratia, respectarea legii si a
drepturilor omului , incluzind si drepturile minoritatilor. S-au stabilit conditii
pentru crearea unei economii de piata viabile si existenta unei competitii in piata
comuna largita precum si obligatiile care deriva din calitatea de membru al
Uniunii Europene.
Efectele economice ale aderarii sunt mai usor de cuantificat decat cele
politice. Cu o populatie totala de 106 milioane de locuitori si o suprafata de 1.1
milioane km2, tarile Europei Centrale si de Est reprezinta 29% din populatie si
33% din teritoriul Uniunii Europene. Produsul Intern Brut al tarilor Europei
Centrale si de Est nu ar reprezenta decat 4% din cel al Uniunii Europene. In
privinta puterii de cumparare a locuitorilor din cele doua parti ale Europei ,
diferentele se mentin , fiind semnificative chiar intre tarile candidate.
Principalele vehicule ale integrarii continua sa fie comertul si investitiile .
Acordurile de asociere au oferit un bun cadru pentru dezvoltarea acestora, proces
care va continua. Comparativ cu 1989, comertul intre Uniunea Europeana si tarile
Europei Centrale si de Est s-a extins considerabil , prin dublarea importurilor
Uniunii Europene si triplarea exporturilor sale. Pe termen lung , previziunile sunt
de crestere a comertului Uniunii Europene cu tarile Europei Centrale si de Est de
3 pana la 5 ori.
Dar chiar si in previziunile cele mai optimiste , diferentele intre Uniunea
Europeana si tarile Europei Centrale si de Est vor mai exista si la momentul
aderarii si o buna bucata de timp dupa aceasta.
Pregatirea largirii Europei cere schimbari majore pentru ambele parti. In
prezent , 80-85% din cheltuielile Uniunii Europene sunt administrate de Statele
Membre, in concordanta cu principiul de subsidiaritate .
Candidatii pentru aderare vor trebui sa fie pregatiti sa implementeze
politicile Uniunii Europene , adesea foarte complicate, prin administrari care sa
garanteze un management si un control efectiv al fondurilor europene.
Pentru cheltuielile Comunitatii exista mai multe niveluri de control: controlul
intern al Comisiei, auditul extern al Curtii de Audit , cel al Parlamentului
European si controlul politic al Consiliului.
22
 Pregatirea pentru aderare pune probleme de metoda si probleme de
substanta1 .
Primul ar fi numarul de candidati . Sunt 12 tari care au facut cerere de aderare ,
iar in legitima asteptare sunt deja 6 ( Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Cipru si
Malta) . Populatia celor 12 tari in cauza reprezinta 100 miioane de locuitori , iar
situatia economica a acestor tari , vis-à-vis de cea a tarilor Uniunii Europene, nu e
absolut deloc comparabila cu situatia in care se aflau ultimele tari admise , in
momentul aderarii lor.
Impactul aderarii acestor 12 tari asupra politicilor comunitare va fi considerabil .
Impactul institutiilor va fi , de asemena important,Conferinta Interguvernamentala
avand sarcina de a elabora reforme care sa duca la o eficienta maxima a acestor
institutii in Uniunea Europeana.
Largirea va afecta Parlamentul European. Numarul de mandate acordat in
Parlament fiecarui stat membru a permis, pana in prezent , mentinerea unui
echilibru intre realitatea demografica si numarul de reprezentanti.
Largirea va avea un impact si asupra Consiliului, in trei privinte principale:
- sistemul actual de ocupare prin rotatie a presedentiei , la fiecare sase luni,
inseamna ca statelor membre le va veni randul mai rar sa ocupe aceasta
functie;
- trebuie examinata ponderea voturilor statelor membre.Mecanismul esential
pentru luarea deciziilor de catre Consiliu este votul majoritar calificat. Actuala
pondere a voturilor reflecta o inclinare a balantei in general acceptata spre
statele membre cu populatii mai mici. Dar aproape toate tarile care aspira la
aderare au populatii relativ mici. Mentinand actualul sistem , ponderea relativa
a statelor mai mici va creste. Comisia este de parere , ca pentru mentinerea
actualului echilibru , este necesar sa se adapteze sistemul ponderii voturilor,
fie sa se introduca un nou sistem care sa tina seama atat de o majoritate a
statelor membre, cat si de o majoritate a populatiei din Uniunea Europeana;
- Comisia este de parere ca Presedintele ar trebui desemnat de catre Consiliul
European si aprobat de Parlamentul European. Presedintele ar trebui sa aiba un
rol decisiv in alegerea membrilor Comisiei.
- Acesti membri ar trebui desemnati de comun acord cu Presedintele si
guvernele statelor membre respective.
Problemele de metoda, care privesc largirea, sunt stabilirea situatiei fiecarei tari
candidate si momentul aderarii ,precum si cele care privesc legislatia comunitara .
Tarile candidate ar trebui obligate sa implementeze integral legislatia comunitara
sau numai partial.
Printre problemele de substanta , prima ar fi bugetul . Comunitatea nu
poate oferi tarilor candidate echivalentul a ceea ce a oferit celor care au aderat
anterior , de exemplu Spania si Portugalia.

1
Comisia Europeana- Bulletin of the European Union, 2001
23
 Bugetul comun al Uniunii Europene este singurul instrument important
care va fi utilizat pentru ameliorarea efectelor mai putin favorabile ale
procesului de integrare intre anumite regiuni , industrii sau grupuri sociale.
Cheltuielile totale ale Uniunii Europene s-au dublat in perioada 1971-1992 si vor
creste constant si in viitor. Mai mult de 80% din aceste cheltuieli sunt destinate
mentinerii PAC( mai mult de 50% ) si fondurilor structurale ( mai mult de 30 %
) . In structura cheltuielilor bugetare se estimeaza o scadere in viitor a importantei
acordate sprijinului agriculturii , in timp ce sustinerea coeziunii economice si
sociale va atrage un procent mai mare.
Exista alte probleme de substanta si este probabil sa fie gasite perioade de
tranzitie potrivite pentru rezolvarea acestora. In primul, rand agricultura.
Aceasta este o problema care variaza de la o tara la alta. O alta problema cu care
se confrunta toate aceste tari este : mediul . Este foarte importanta deoarece
legislatia comunitara privind mediul este permanent innoita. Securitatea
nucleara este o problema foarte stringenta in ceea ce priveste largirea, in
majoritatea tarilor candidate. Ele au inceput sa construiasca centrale nucleare
pentru obtinerea de energie. De asemenea vor fi dificultati pentru majoritatea
tarilor candidate in ceea ce priveste politica sociala.
O alta problema este eficienta administratiilor guvernamentale si
institutiilor. Uniunea Europeana trebuie sa aiba garantia ca tarile candidate vor
avea institutii si administratii care sa implementeze intreaga legislatie comunitara.
O subproblema a acesteia este intarirea strategiei de pre-aderare. Cu cat
aceasta este mai dezvoltata, cu atat aderarea va fi mai usoara si costurile mai
scazute. Printre elementele strategiei de pre-aderare se numara in primul rand
dialogul structurat . Acesta functioneaza in Consiliile de Ministrii.
Alte elemente ale strategiei de pre-aderare sunt Acordurile Europene ,
deoarece aceste Acorduri de Asociere acopera mai mult de o treime din legislatia
comunitara , iar tarile candidate sunt obligate ca in urmatorii ani , inainte de
aderare chiar, sa implementeze legislatia in sectoarele de interes major in ceea ce
priveste comertul liber , proprietatea intelectuala, servicii publice , competitie si
cooperarea financiara cu Uniunea Europeana1.
Al treilea element al strategiei de pre-aderare este Cartea Alba privind piata
interna , care este un ghid ce descrie elementele esentiale din 28 de sectoare,
pentru care tarile candidate trebuie sa-si alinieze propria legislatie la cea
comunitara , cat mai repede posibil .

1
Comisia Europeana- Bulletin of the European Union, 2001
24
2.1. 2. Elementele strategiei de pre-aderare

1. Relatii structurale cu institutiile Uniunii Europene

- bilaterale: in cadrul institutiilor asocierii – Consiliu sau Comitet de
asociere, la nivel ministerial sau parlamentar ;
- multilaterale: prin participarea reprezentantilor statelor asociate la reuniunile
de lucru , sau la nivel inalt , ale Uniunii Europene , alaturi de statele membre,
pentru a se familiariza cu modul de operare al Uniunii Europene.
2. Dezvoltarea Acordurilor Europene: urmarirea punerilor in aplicare , precum si
adaptarea lor la necesitatea tratamentului nediscrimanoriu al tuturor
candidatilor si a asigurarii conformitatii cu alte intelegeri multilaterale la care
ambele parti sunt semnatare ( Runda Uruguay) .
3. Asistenta financiara nerambursabila prin programul Phare ; programul
s-a modificat pentru a raspunde mai bine nevoilor statelor beneficiare si
scopului integrarii acestora in Uniunea Europeana. La inceput s-a concentrat
pe ajutor de urgenta , in special umanitar , acum o parte tot mai mare e
dedicata investitiilor in infrastructura , sprijinirii privatizarii si restructurarii
economiei.
4. Pregatirea pentru integrarea in Piata Unica a Uniunii Europene , cu ajutorul
Cartei Albe elaborate de Comisia Europeana , care urmareste informarea
tarilor candidate privind legislatia comunitara din domeniul Pietei Unice la
care trebuie sa se raporteze. Este necesar ca tarile aspirante sa participe ,
inainte de aderare la activitatea structurilor institutionle europene. Va duce la
sporirea securitatii si stabilitatii politice si va accelera cresterea economica.
Participarea la Organizatia Mondiala a Comertului ( OMC) este , de asemenea ,
un pas important pe calea integrarii in economia internationala. Ea ofera
posibilitati de acces la liberalizarea comertului cu marfuri , de sporire a
previzibilatii , aa transparentei si credibilitatii unui regim de politica comerciala si
un mecanism de aplanare a disputelor.
Comertul si integrarea depind de infrastructura –retele de conducte, cai
ferate, autostrazi, aeroporturi si telecomunicatii. Comunicarea acestor retele intre
regiunile europene , despartite in trecut, pot genera , prin comert , venituri
importante. Retelele aflate la Est de Uniunea Europeana sunt insa in continuare
fragmentate si orientate mai degraba spre producator, decat spre consumator.
Mijlocul de realizare a acestei integrari este programul Uniunii Europene , “
Retele Trans- Europene “ ( RTE) . Acesta este accesibil statelor care nu sunt
membre ale Uniunii Europene.
Tarile aspirante trebuie incluse in investitiile corespunzatoare pentru
coordonarea si finantarea interguvernamentala a retelelor europene de
infrastructura.

25
 Acquis communautaire constituie sistemul juridic comun pe care tarile
aspirante il vor adopta cel mai tarziu odata cu aderarea,institutiile, mentalitatile ,
politicile , inovatiile aduse de constitutia europeana.
Strategia de pre-aderare de la Essen prevede adoptarea treptata a
regulilor pietii interne.
Conditiile generale si impactul lor bugetar .
Situatia economica a tarilor Europei Centrale si de Est este foarte diferita de cea
din majoritatea tarilor membre ale Uniunii Europene. De aceea , urmatoarele 6
principii sunt prioritare in orice strategie de aderare:
1. Strategia de preaderare - ajutor din partea Uniunii Europene;
2. Aderarile au loc pe etape , incepand cu un numar mic de tari care au cei mai
buni indicatori economici, sociali, politici si ai calitatii vietii. Acesti indicatori
includ cerinta unui PIB de cel putin 50% din media in Uniunea Europeana ;
3. Stabilirea clara a resurselor de finantare a strategiei de pre-aderare , si chiar a
aderarii insasi;
4. Necesitatea implementarii politicilor comunitare , in special acelea care atrag
cea mai mare parte din buget , cum ar fi agricultura si politicile structurale ,
fara a prejudicia principiile esentiale ale constructiei Uniunii Europene ,
consolidarea coeziunii sociale si economice, solidaritatea si preferinta
comunitara;
5. Acceptarea unei adaptari institutionale care sa asigure eficienta necesara
institutiilor Uniunii Europene cu un numar mai mare de membri;
6. Aderarea va fi posibila numai daca ambele parti accepta derogarile temporare
si perioadele de tranzitie , dupa aderare , inainte de o participare la toate
politicile Uniunii Europene.
Progresul in schimbarile structurale si in reformele implementate, in ultimii
ani , ( liberalizarea preturilor, privatizarea, adoptarea unui cadru legislativ bazat
pe concurenta ) e unul din cei mai importanti factori pentru aderare. Costul
bugetar nu trebuie sa fie singurul criteriu pentru evaluarea capacitatii de a deveni
membru al Uniunii Europene; trebuie tinut seama si de costul de oportunitate al
neaderarii.
Conform informatiilor furnizate de Comisia Europeana , impactul in
termeni bugetari al aderarii Cehiei, Poloniei si Ungariei , inseamna:
- o crestere a populatiei Uniunii Europene cu 61 milioane, aceasta ajungand la
439 milioane;
- o marire a disparitatilor economice si sociale in Uniunea Europeana ; PIB-ul
pe locuitor in aceste tari variind de la 33 % in Polonia , la 48 % , in Republica
Ceha, din PIB-ul mediu al Uniunii Europene;
- datorita nivelului scazut al PIB pe locuitor in aceste 4 tari , PIB-ul general al
Uniunii Europene va scadea aproximativ cu 7 % .
- daca politica structurala a Uniunii Europene –15 va fi aplicata si celor trei tari ,
costul suplimentar necesar ar fi de 26 miliarde EURO .
26
2.2. Capacitatea tarilor Europei Centrale si de Est de a raspunde exigentelor
Uniunii Europene

2.2.1Politica agricola si de cooperare a tarilor asociate

Agricultura reprezinta un element cheie al strategiei de pre-aderare.

Obiectivul principal al strategiei ar trebui sa fie facilitatea sustinerii structurii
productiei din punct de vedere economic si ecologic in tarile Europei Centrale si
de Est , prin evitarea dezechilibrelor structurilor economice si prin stimularea
reformei economice. Largirea spre sud, trebuie de asemenea sa conduca la
garantarea unor nivele ale veniturilor agricole adecvate atat in Uniunea
Europeana –15 cat si in cele 10 tari din Europa Centrala si de Est .
Consecintele financiare pentru bugetul Uniunii Europene , determinate de
largire , in agricultura depind de :
1. capacitatea tarilor Europei Centrale si de Est de a-si mobiliza surplusul de
rezerve in agricultura;
2. lungimea perioadei de tranzitie;
3. gradul si directia unei reforme viitoare a PAC;
4. compozitia si distributia valurilor de intrare in Uniunea Europeana.

Agricultura este mult mai importanta , in tarile Europei Centrale si de Est , decat
in Uniunea Europeana , atat in ce priveste contributia la PIB, cat si forta de
munca atrasa. In medie, peste 25 % din intreaga forta de munca este angajata in
agricultura ( 9.5 milioane in comparatie cu 6% sau 8.2 milioane in Uniunea
Europeana) ceea ce genereaza 8% din PIB ( in comparatie cu 2.5 % din PIB in
Uniunea Europeana ) . Aceasta implica , in conditiile atingerii aceluiasi nivel al
fortei de munca din Uniunea Europeana , ca o treime din forta de munca sa fie
disponibilizata.
Tarile Europei Centrale si de Est se impart in doua grupe , in functie de
procentul de forta de munca atras in agricultura , acele tari ale Europei Centrale si
de Est in care acesta este mai scazut sau in jurul a 10 % ( Republica Ceha-5.6 % ,
Estonia- 8.2 % , Slovacia –8.4%, Ungaria-10.1 %, si Slovenia –10.7%) si cea de-a
doua , care cuprinde tarile cu un procent apropiat de 20% sau mai mult ( Letonia
–18.4%, Bulgaria-21.2%, Lituania-22.4%, Polonia-25.6 % si Romania– 35.2 % ) .
Toate tarile Europei Centrale si de Est au trecut si inca trec printr-o criza in
intreaga economie , implicit si in sectorul agricol. Va mai trece ceva timp pana
cand venitul mediu pe locuitor in aceste tari va atinge 75% din media Uniunii
Europene.
Profunda criza din agricultura e strans legata de declinul puternic al
productiei . Aproape peste tot , scaderea a fost mai accentuata in zootehnie decat
in productia agricola.
27
 Toate cele zece state candidate se afla intr-o situatie simlara. Cresterea
economica din ultimii doi ani a ocolit agricultura . Dupa o scurta revigorare in
1995 , datorita conditiilor climatice favorabile si conjuncturii economice
mondiale permisive, productia agricola din tarile candidate s-a prabusit . Pietele
interne au avut aceasi tendinta. Importurile in schimb, au inflorit. Balanta
agroalimentara a fost negativa , inrautatindu-se in ultimii ani in toate tarile
candidate. Explicatia principala este prezenta , in mai mare masura, a produselor
procesate in importuri decat in exporturi, in special in comertul cu UE. Tarile
candidate au devenit piete predilecte de desfacere a marfurilor din UE .
Dezvoltarea, structura si orientarea comertului cu produse agro-alimentare
demonstreaza competitivitatea redusa si in continua deterioare a sectorului agricol
in relatia cu tarile comunitare . Declinul are loc pe fondul unor politici
protectioniste clare practicate de statele candidate si al avantajului reprezentat de
pietele interne , mult mai putin pretentioase in materie de calitatea produselor.
Intrebarea este in ce mod se poate realiza cu succes tranzitia in aplicarea
integrala a Politicii Agricole Comune in tarile din Europa Centrala si de Est
.Introducerea platilor compensatorii nu este considerata ca fiind recomandabila .
Aceasta pentru ca desi platile compensatorii ar reduce impactul aderarii in plan
sectorial , au un efect pervers greu de ignorat: mentinerea actualelor structuri fara
a garanta un nivel de investitii si restructurare necesar pentru a imbunatati gradul
de competitivitate a agriculturii tarilor candidate fata de cel al celor 15 state
membre ale UE. In conditiile accesului redus la plati compensatorii , este evident
ca tarile candidate vor fi obligate sa-si creasca intr-un mod considerabil
productivitatea muncii in agricultura. Pretul va fi dur . Pentru a atinge doar
jumatate din productivitatea medie a muncii din UE, vor trebui desfiintate circa 4
milioane de locuri de munca din agricultura. Majoritatea locurilor de munca se
afla in Romania si Polonia. Avand in vedere ponderea insemnata a agriculturii in
PIB-ul acestor tari , socul social resimntit ar da nastere unor crize postaderare cu
consecinte negative asupra UE.

Costurile extinderii Politicii Agricole Comune catre Est.

Cheltuielile suplimentare necesare in agricultura, prin aderarea celor 10 tari
ale Europei Centrale si de Est la PAC actuala , ar totaliza 9 miliarde EURO , in
anul 2005 , comparativ cu 42 miliarde ECU , in 1996, pentru Uniunea Europeana-
15. Totusi trebuie tinut cont ca, in 1995, cheltuielile au fost cu 2.3 miliarde mai
scazute decat era prevazut in bugetul anului 1995, in principal, datorita reformei
PAC. Pe termen lung –orizontul anului 2010-cheltuielile suplimentare se
estimeaza sa ajunga la 12 miliarde EURO1.

Estimarile se bazeaza pe studii empirice ale Comisiei. Ele se bazeaza pe

previziuni precaute in ceea ce priveste capacitatea tarilor Europei Centrale si de
1
Comisia Europeana- Bulletin of the European Union, 2001
28
 Est de a mobiliza rezervele proprii in eventualitatea ca preturile produselor
agricole vor creste semnificativ si in cazul obtinerii calitatii de membru in
Uniunea Europeana.
Pentru a evita rapida sau chiar brusca crestere a preturilor la produsele
alimentare in tarile Europei Centrale si de Est si pentru a reduce costul largirii
suportat de bugetul Uniunii Europene sunt necesare perioade de tranzitie mai
lungi.
Comisia argumenteaza ca este o mai mare nevoie de sustinere structurala si
investitionala in agricultura decat sprijin al preturilor sau veniturilor. Aceasta
strategie va evita aparitia unor cresteri de preturi majore sau disparitatile dintre
venituri care ar putea cauza nelinisti sociale in tarile respective.
Daca preturile produselor agricole ale Uniunii Europene se apropie de cele ale
pietei mondiale , costul largirii in agricultura va fi semnificativ redus si ar fi mai
usor pentru Uniunea Europeana sa respecte angajamentele sale GATT privind
subventiile de export chiar in conditiile largirii.

AGRICULTURA IN ECONOMIE
Popul Supraf PIB PIB/ Suprafata Suprafata Productia Forta de
totala Loc. agricola Arabila agricola munca
in
agricultura
mil. mil.ha. mld. ECU mil. % mil. ha.loc mld. % mii
Ecu ha. total ha. . ECU PIB angajati
Estonia 1.6 4.5 1.5 938 1.4 31 1.0 0.63 0.266 10.4 89
Letonia 2.6 6.5 2.2 850 2.5 39 1.7 0.65 0.232 10.6 229
Lituania 3.8 6.5 2.3 627 3.5 54 2.3 0.62 0.259 11 399
Polonia 38.5 31.3 73.4 1907 18.6 59 14.3 0.37 4.648 6.3 3661
Cehia 10.3 7.9 26.7 2586 4.3 54 3.2 0.31 0.871 3.3 271
Slovacia 5.3 4.9 8.7 1643 2.4 49 1.5 0.28 0.512 5.8 178
Ungaria 10.3 9.3 32.5 3150 6.1 66 4.7 0.46 2.068 6.4 392
Slovenia 1.9 2.0 9.8 5018 0.9 43 0.2 0.13 0.250 4.9 90
Romania 22.7 23.8 21.8 961 14.7 62 9.3 0.41 4.500 20.2 3537
Bulgaria 8.5 11.1 9.4 1110 6.2 55 4.0 0.48 1.131 10 694

EU-15 369 323.4 5905 15972 138.1 43 77.1 0.21 208.8 2.5 8190

Sursa: Raportul Comisiei asupra “ Situatiei Agricole si Previziuni in tarile

Europei Centrale si de Est”, 2000

Cooperarea tarilor asociate in vederea aderarii la Uniunea Europeana.

Cele 10 tari asociate la Uniunea Europeana tind spre consolidarea
atasamentului la principiul comertului liber , implicandu-se mai profund in
29
problemele OMC. Aceasta poate contribui la aderarea lor mai rapida la Uniunea
Europeana. Diferentele dintre tarifele pe care majoritatea celor 10 tari asociate le
impun , la importurile care nu provin nici din Europa Centrala sau zona Baltica si
nici din Uniunea Europeana si tarifele corespunzatoare impuse de Uniunea
Europeana , sunt mari. Ele variaza intre 15-25% . Perioada de tranzitie necesara
convergentei tarifelor tarilor asociate cu tarifele Uniunii Europene( mai mici) , va
fi indelungata.
Daca tarile asociate nu vor face nimic in aceasta privinta , inainte de
aderarea la Uniunea Europeana , perioada de tranzitie va dura ( bazata pe
calendarul mediu al aderarilor anterioare la Uniunea Europeana) cel putin 10 ani.
Prin adoptarea modului de abordare , tarile asociate ar trebui sa reduca cu 50 %
diferentele dintre tarifele proprii si tarifele Uniunii Europene, intr-o prima
perioada pana in 2005. O asemenea initiativa ar avea aproape aceleasi efecte
economice ca cele ale unei uniuni vamale oficiale intre cele 10 tari, fara ca
acestea sa fie nevoite sa suporte costurile politice si birocratice ale unei astfel de
uniuni.
Initiativa aceasta ar putea avea , pentru cele 10 tari ale Europei Centrale si
de Est , trei avantaje majore:
1. ar mentine intacte interesele celor 10 tari ale Europei Centrale si de Est de a
adera la Uniunea Europeana , deoarece trebuie sa acopere tarifele tarilor din
Europa Centrala si zona Baltica , mai mari decat tarifele din Uniunea
Europeana . Cele 10 tari ar trebui sa contribuie astfel nu numai la deschiderea
propriilor piete , ci si la deschiderea pietelor din Uniunea Europeana. Aderarea
nu trebuie sa fie o convergenta in sens unic.
2. Comertul liber nu este o conditie pe care tarile asociate trebuie sa o
indeplineasca pentru a adera la Uniunea Europeana , ci o politica in nume
propriu.
3. Cele 10 tari asociate pot colabora si adopta un spirit comunitar perfect
acceptabil. –piatra de temelie a constructiei europene si o conditie prealabila
absoluta din punct de vedere vest-european.
In cazul tarilor asociate , cel putin in urmatorii zece ani, o politica de comert este
un substitut pentru multe alte politici. Este cea mai buna politica de concurenta.
Este o disciplina stricta in domeniilor subventiilor si al impozitelor pentru
realizarea unui sistem fiscal modern si eficient aplicat.
Deoarece aderarea dureaza, tarile aspirante si Uniunea trebuie sa
stabileasca relatiile structurale , la mai multe nivele. Ele trebuie sa examineze
impreuna legislatia Uniunii Europene. Obiectivele ar fi : adoptarea treptata de
catre tarile aspirante a acquis-ului pietei interne, identificarea dificultatilor in
adoptarea acestui acquis si oferirea de asistenta pentru depasirea acestor
dificultati.
2.2.2. Problemele mediului inconjurator.

30
 Problemele mediului inconjurator aar putea constitui un obstacol major in
calea aderarii la Uniunea Europeana a statelor central si est europene. Inlaturarea
daunelor asupra mediului in Europa Centrala si de est , reprezinta doar un aspect
din ceea ce ar trebui facut inainte de aderare. La fel de importanta este si si
sarcina de a alinia legislatia din tarile asociate la cea a Uniunii Europene pentru a
se asigura ca acestea isi reduc actualele emisii la nivele acceptabile.
Guvernele si industria din Europa Centrala si de Est vor trebui sa
cheltuiasca mult, pentru curatirea mediului cat si pentru constituirea
infrastructurii legislative si institutionale necesare pentru convergenta cu normele
Uniunii Europene. Sarcina de baza este de a esalona conformarea la aceste norme
intr-un mod care sa fie posibil de aplicat pentru sectorul privat si municipalitatile
din regiune.
Activitatea de reglementare a Uniunii Europene in chestiuni de mediu a fost
initiata la inceputul anilor 1970 , cand nu aparea nici o referire la mediul ambiant
in tratatul existent. Unele din primele directive in acest domeniu – ca acelea care
reglementau emisiile gazelor de esapament la vehicule –urmareau sa protejeze
mediul, asigurand totodata circulatia libera a produselor.
La sfarsitul anilor 1970 si inceputul anilor 1980, directivele au inceput sa
se refere laa emisiile si deseurile din agricultura si industrie. Aceste reguli
urmareau sa stabileasca limite specifice , valori sau obiective pentru emisiile in
aer si apa.
In anii 1990, s-a initiat o noua abordare privind modul de reglementare.
Directivele Uniunii Europene privind mediul – in special dupa adoptarea
Tratatului de la Maastricht – se bazeaza pe principii coerente si clare, dar permit
statelor membre o mult mai mare flexibilitate in aplicare. Fiecaare stat membru
are o situatie unica si ca anumite regului prea stricte nu se vor putea potrivi
intotdeauna tuturor.
In acordul european exista articole generale privind cooperarea economica
si financiara ce cuprind chestiuni ecologice in toate sectoarele. Desi , Cartea Alba
se refera la o parte din legislatia Uniunii Europene , ea are clauze specifice
privind legislatia asupra mediului.Astfel , Statele din Europa Centrala au un cadru
de baza de la care pot porni, orientandu-se apoi catre problemele specifice care
trebuiesc abordate , cu prioritati specifice.
Prin intermediul dialogului structurat, Comisia si statele membre ale Uniunii
Europene acorda asistenta, punand ministrii mediului in contact unii cu altii si
prin programul Phare al Uniunii Europene acorda fonduri care sa catalizeze
realizarea acestor obiective.
Prin intermediul Programului de Actiune Ecologica ( PAE) , care a fost
adoptat in 1993 s-a oficializat un parteneriat Est-Vest ce urmareste ameliorarea
conditiilor de mediu in toata Europa . Problemele de mediu nu sunt restranse la o
singura tara , actiunile si comportamentul uneia pot afecta alte tari.

31
 Obiectivele lui sunt indeplinite sau finantate de programul Phaare, Banca
Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare ( BERD) si altii.
In Republica Ceha Programul Rainbow contribuie la curatirea mediului ambiant.
Circa 40 la suta din apele reziduale din Republica Ceha nu erau tratate
corespunzator. Industria miniera afecteaza grav mediul , provocand daune
serioase solului si apelor.
La 5 mai 1996 a avut loc o conferinta importanta la Visby , care a examinat o
serie de chestiuni cu care se confrunta statele baltice , printre acestea figurand si
problema mediului.
Pe langa aceste exemple de initiative regionale , exista programele
nationale Phare asupra mediului , cu o finantare medie de 70-100 milioane EURO
anual. Acestea reprezinta coloana vertebrala a sprijinului financiar acordat de
Comisie pentru a ajuta statele central si est europene sa isi puna in aplicare
strategiile de mediu si sa isi poata indeplini obligatiile privind aderarea.
Este imposibil sa se faca o evaluare exacta a cheltuielilor necesare pentru
rezolvarea problemelor ecologice in Europa Centrala . Cu toate acestea , o
estimare citata frecvent se ridica la suma de 300 miliarde de EURO esalonata pe
o perioada de 15 ani. Potrivit expertilor , aceasta ar fi suma necesara pentru
ameliorarea mediului ambiant din aceste tari . Dar transformarea economica a
acestor tari implica indisponibilitatea unor resurse suficiente pentru abordarea
problemelor mediului.
Strategia Phare pentru mediul ambiant in perioada urmatoare se
concentreaza pe urmatoarele obiective:
 Promovarea unor politici ale mediului eficiente, inclusiv aplicarea normelor
care reglementeaza poluarea;
 Promovarea constientizarii si a participarii publicului in proiecte de ameliorare
a mediului;
 Sprijinirea investitiilor capitale prioritare;
 Intarirea institutiilor principale dedicate protejarii mediului, atat in sectorul

privat cat si cel de stat;

Se prevede ca, in urmatorii cinci ani, majoritatea investitiilor pentru mediu sa fie
alocate asigurarii de echipamente de prima necesitate si proiectelor civile.
Problemele ecologice ale Europei Centrale sunt uriase, dar sanatatea populatiei a
fost cea mai afectata. Aerul si solul cu o inalta concentratie de plumb generata de
turnatoriile de plumb si zinc , de transportul rutier , precum si aerul poluat de gaze
si praf ofera motivele cele mai clare de ingrijorare. Sanatatea publica este
periclitata , de asemenea, de nitratii din apa proveniti din loturi furajere si de la
intreprinderile agricole prost intretinute sau din folosirea incorecta a
ingrasmintelor chimice , precum si din lipsa sau din constructia defectuoasa a
rezervelor rurale septice.

32
Economiile acestei regiuni au fost de asemenea afectate de neglijarea mediului .
Deterioarea sau distrugerea capitalului fizic si a resurselor naturale a cauzat
scaderi ale productivitatii .
Rezultatul este o degradare generala, si in unele cazuri ireversibila a
intregului sistem de diversitate biologica, in special a lacurilor, rezervoarelor,
raurilor, pasunilor, a ecosistemelor marine si de coasta, a padurilor si a regiunilor
muntoase.
Europa Centrala si de Est va trebui sa combine reglementarile juridice cu
instrumentele economice pentru a asigura realizarea sustinuta a beneficiilor
potentiale ale restructurarii economice. Impunerea unor taxe suplimentare pentru
poluare va completa o asemenea politica promovand tehnologii curate si
combustibil cu un grad redus de poluare.
In privinta reglementarilor , tarile asociate vor trebui sa introduca un cadru
de standarde si cerinte similar cu cel adoptat in cadrul Uniunii Europene . O mare
parte din standardele internationale sunt supuse revizuirilor periodice in lumina
experientei acumulate si in scopul eficientei crescute.
Standardele adoptate in Europa Centrala si de Est trebuie sa prevada
aplicarea treptata a unor limite de emisiune din ce in ce mai stricte pentru ca, in
10-20 ani , aceste limite sa se apropie de standardele recunoscute pe plan
international. Intreprinderilor li se va acorda o perioada de timp clar definita si
rezonabila pentru a se conforma noilor standarde care vor trebui aplicate cu
strictete. Tarile au nevoie atat de reglemetari eficiente cat si de instrumente
economice, cum ar fi un sistem de taxe si amenzi, precum si de o monitorizare
eficienta si de organisme care vor impune aplicarea eficienta a acestor standarde.
Prin intermediul procesului de privatizare, ministrii mediului ambiant vor putea fi
in masura sa includa consideratii ecologice in hotararile de inchidere sau
mentinere a uzinelor si a intreprinderilor in sectorul de stat. Prin influentarea
deciziilor de a inchide sau a mentine uzinele , precum si prin stabilirea conditiilor
pe care se va baza asistenta know-how, autoritatile insarcinate cu protejarea
mediului ambiant vor putea contribui in mod semnificativ si fara cheltuieli mari la
reducerea poluarii generate de uzinele invechite.
Programul de actiune propune urmatoarele domenii prioritare pentru
investitiile interne pe termen scurt in domeniul ecologic:
 Investitii imediate pentru programele prioritare de sanatate publica. In zone cu

o calitate proasta a aerului , prioritatea va consta in reducerea prafului provenit

din topitorii de metale neferoase si din otelarii, precum si din utilizarea unui
combustibil mai putin poluant la punctele termice municipale si din locuinte.
In ceea ce priveste calitatea apei , se va acorda prioritate pretatarii apelor
industriale reziduale si a masurilor menite sa reduca nivelul excesiv de nitrati
si contaminarea microbiologica din apa potabila de la sate. Pentru deseuri
toxice se va acorda prioritate asigurarii unor terenuri pentru depozitarea
acestora si care sa nu contamineze sursele de apa la suprafata sau la adancime.
33
 Masuri adaptate problemelor specifice fiecarei tari. Acestea vor include
tratarea apelor reziduale pentru protejarea resurselor ecologice si a zonelor
turistice, precum si finalizarea constructiilor de uzine pentru tratarea apelor
reziduale.
 Asistenta pentru identificarea si accelerarea investitiilor ecologice din partea

intreprinderilor in conformitate cu politica ecologica.

 Masuri cu cost redus pentru abordarea prioritatilor ecologice pe termen lung.
Se refera la ameliorarea sistemului de transport, eliminarea treptata a benzinei
cu plumb si reducerea emisiilor de gaze priovenite de la autovehicule ,
cercetarea aplicata pentru protejarea speciilor periclitate si a ecosistemelor,
precum si dezvoltarea unor sisteme de colectare , interpretare si diseminare a
informatiilor ecologice.
In problemele transnationale sau globale de poluare a apei si a aerului , programul
de actiune recomanda ca reformele economiei de piata, politicile si investitiile
specifice sa indeplineasca obiectivele politicii ecologice interne.
O politica ecologica eficienta necesita angajamentul explicit al intregului guvern
national si autoritatii regionale si cooperarea sectoarelor private. Accentul va
trebui pus pe pe domeniile care pot oferi cele mai mari beneficii pe baza unor
investitii modeste. Trebuie duse eforturi sporite pentru identificarea si pregatirea
proiectelor viabile. Participarea locala este esentiala.

34