Componenţa, caracteristica şi clasificarea

creanţelor
Detalii
Categorie: Contabilitate financiara
Ultima actualizare: 15 ian. 2018
Scris de Conspecte Team
Accesări: 64.657

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită în contracte o
sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice.

Ele constituie o parte a activelor şi se înregistrează în cap.1, 2 a Bilanţului contabil. Creanţele se

evaluează la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se înregistrează pe cont în valută
naţională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariţiei acestora.

În practica economică se întîlnesc diverse feluri de creanţe, care se clasifică după următoarele
criterii:

1. conţinutul economic
2. termenul de achitare
3. gradul de asociere.

După 1 criteriu creanţele se împart în:

 comerciale,
 privind avansurile acordate,
 ale bugetului (datoriile bugetului faţă de întreprindere),
 ale personalului (datoriile personalului faţă de întreprindere pentru împrumuturi, avansuri,
mărfuri),
 privind veniturile calculate (datoriile persoanelor fizice sau juridice pentru dividendele
calculate, arenda, locaţiunea ş.a.).

După al doilea criteriu se deosebesc:

 creanţe pe termen lung (cu termen de stingere mai mare de 1 an),

 creanţe pe termen scurt (termen de stingere nu mai mare de 1 an).

După criteriu 3 se deosebesc:

 creanţe ale părţilor nelegate,

 creanţe ale părţilor legate (ale întreprinderilor asociate, ale întreprinderilor-fiice).

Componenţa, modul de formare şi stingere a creanţelor sînt reglementate de prevederile S.N.C. 5

„Prezentarea rapoartelor financiare”, S.N.C. 17 „Contabilitatea arendei (leasingului)”, S.N.C. 18
„Venitul”.
Evidenţa creanţelor comerciale

Creanţele comerciale reprezintă obligaţiile persoanelor fizice sau juridice faţă de întreprindere
pentru produsele, mărfurile vîndute, serviciile prestate.

Creanţele comerciale apar atunci cînd momentul realizării produselor sau prestării serviciilor nu
coincide cu momentul încasării mijloacelor băneşti.

Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termeni de formare şi de

achitare a creanţelor.

Evidenţa sintetica a creanţelor comerciale se ţine în conturile de activ 221 „Creanţe pe termen
scurt aferente facturilor comerciale”, 223 „Creanţe pe termen scurt a părţilor legate”. În
debitul acestor conturi se reflectă valoarea produselor, mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate cu
achitare ulterioară, inclusiv TVA, iar în credit – achitarea acestei valori. Soldurile acestor conturi
sînt debitoare şi reprezintă mărimea creanţelor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune şi se
reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil.

La formarea creanţelor comerciale se întocmesc formulele contabile:

 debit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate” – la valoarea de vînzare a produselor,
mărfurilor, serviciilor, inclusiv TVA,
 credit contul 611 „Venituri din vînzări” – la suma venitului obţinut din vînzarea mărfurilor,
prestarea serviciilor (fără TVA)
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA

Achitarea creanţelor comerciale se înregistrează prin formulele contabile:

a) achitarea creanţelor cu mijloace băneşti:

 debit conturile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută naţională”, 243 „Conturi
curente în valută străină”,
 credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

b) achitarea creanţelor prin schimb cu alte active:

 debit conturile 111 „Active nemateriale”, 123 „Mijloace fixe”, 211 „Materiale”, 213
„Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 217 „Mărfuri” etc.
 credit contul 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

Diferenţele de curs valutar obţinute din reevaluarea soldului creanţelor pe termen scurt
exprimate în valută străină la sfîrşitul perioadei de gestiune se reflectă prin formulele
contabile:

a) diferenţele nefavorabile de curs valutar:

  debit contul 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare”,
 credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

b) diferenţele favorabile de curs valutar:

 debit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”
 credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”,

Returnarea mărfurilor de către cumpărători şi acordarea reducerilor de preţ acestora se reflectă prin
formula contabilă (la suma fără TVA):

 debit contul 822 „Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute”,

 credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

Stingerea creanţelor comerciale pe termen scurt pe seama avansurilor primite se reflectă prin
formula:

 debit conturile 523 „Avansuri pe termen scurt primite”,

 credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

Stingerea creanţelor comerciale pe termen scurt pe seama datoriilor pe termen scurt faţă de furnizori
şi antreprenori:

 debit conturile 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 „Datorii
pe termen scurt faţă de părţile legate”, 539 „Alte datorii pe termen scurt”
 credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

Decontarea creanţelor comerciale dubioase pe termen scurt se reflectă prin formulele contabile:

a) din contul rezervei create:

 debit contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase”

 credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

b) fără crearea rezervei:

 debit contul 712 „Cheltuieli comerciale”

 credit conturile 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

Pentru evidenţa avansurilor acordate pe un termen nu mai mare de un an în contul achiziţionării

ulterioare a activelor este destinat contul de activ 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”. În
debitul acestui cont se reflectă acordarea avansurilor pe termen scurt, iar în credit – sumele
avansurilor utilizate pentru stingerea datoriilor faţă de furnizori sau antreprenori. Soldul acestui cont
este debitor şi reprezintă sumele avansurilor acordate, dar încă neutilizate la finele perioadei de
gestiune şi se reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil.

La acordarea avansurilor se întocmeşte formula contabilă:

 debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”,

 credit conturile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută naţională”, 243 „Conturi
curente în valută străină”

Utilizarea avansului pentru stingerea datoriilor faţă de furnizori se reflectă prin formula contabilă:

 debit conturile 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 „Datorii
pe termen scurt faţă de părţile legate”,
 credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”

La restituirea avansurilor pentru care nu s-a efectuat livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor:

 debit conturile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută naţională”, 243 „Conturi
curente în valută străină”,
 credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”

Diferenţele de curs valutar rezultate din reevaluarea soldului avansurilor pe termen scurt acordate în
valută străină efectuată la finele perioadei de gestiune se reflectă prin formulele contabile:

a) diferenţele nefavorabile de curs valutar:

 debit contul 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare”,

 credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”

b) la diferenţele favorabile de curs valutar:

 debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”

 credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”,

Contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” este destinat pentru reflectarea rezervelor pentru
creanţele dubioase. Acest cont este de pasiv şi de aceea în credit se reflectă formarea rezervei
privind creanţele dubioase, iar în debit utilizarea ei pentru decontarea sumelor creanţelor dubioase.
Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma rezervelor neutilizate la finele perioadei de
gestiune şi se reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil cu semnul „minus”.

Necesitatea creării acestor rezerve decurge din principiile prudenţei şi concordanţei de constatare a
veniturilor şi cheltuielilor, iar scopul creării acestora este compensarea pierderilor posibile ce pot fi
obţinute de întreprindere în rezultatul neachitării creanţelor de către cumpărători pentru mărfurile
vîndute şi serviciile prestate. Aceste creanţe se mai numesc creanţe dubioase. Creanţa se consideră
dubioasă dacă termenul de prescripţie a acesteia a expirat şi ea nu are acoperire garantată.
Termenul general de prescripţie este stabilit de Codul civil (Legea Republicii Moldova nr. 1107-XV
din 06.06.2002) şi constituie 3 ani. Totodată, mai este stabilit termenul de prescripţie special egal cu
6 luni care se aplică pentru:

1. încasarea penalităţii;
2. viciile ascunse ale bunului vîndut;
3. viciile lucrărilor executate în baza contractului de deservire curenta a persoanelor;
4. litigiile ce izvorăsc din contractul de transport.

În scopuri de impozitare creanţa se consideră dubioasă dacă corespunde condiţiilor stabilitate în

punctul 32 art. 5 din Codul fiscală, şi anume în cazurile în care:

1. agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;

2. persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă,
nu are bunuri;
3. persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de
fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei,
bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei
datorii;
4. persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile
acesteia;
5. persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul
individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie
stabilit de legislaţia civilă;
6. există actul respectiv al instanţei de judecată sau al Departamentului de executare a deciziilor
judecătoreşti (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit
căruia perceperea datoriei nu este posibilă.

Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc doar în baza
documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare
într-o formă juridică în condiţiile legii.

Termenul de prescripţie începe sa curgă de la data cînd obligaţia devine exigibila, adică odată cu
expirarea termenului de scadenţă.

Creanţele dubioase se stabilesc în urma efectuării inventarierii creanţelor şi datoriilor în

conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de efectuare a inventarierii aprobat
prin Ordinul Ministerului de Finanţe nr. 27 din 28.04.2004. Documentele necesare pentru
decontarea creanţelor dubioase sînt:

 lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor;

 procesul-verbal privind rezultatele inventarierii;
 ordinul conducătorului întreprinderii;
 confirmarea organului de drept privind nerambursarea datoriei (este necesară pentru
deducerea creanţei în scopuri fiscale).

Rezervele privind creanţele dubioase se formează din contul cheltuielilor comerciale concomitent cu
constatarea veniturilor şi cheltuielilor din vînzări.
Rezerva privind creanţele dubioase poate fi efectuată prin:

1. calcularea cotei pierderilor;

2. gruparea creanţelor comerciale după termenul de achitare

Exemplu 1. Crearea rezervei privind creanţele dubioase prin calcularea cotei pierderilor

Suma totală a creanţelor şi pierderile aferente creanţelor dubioase ale întreprinderii „A” sînt
prezentate în tabelul 1.

Pierderi aferente creanţelor dubioase la întreprinderea „A”

Suma pierderilor aferente

Anul Suma vînzărilor nete, lei
creanţelor dubioase, lei
2001 270 000 8 900
2002 310 000 9 250
2003 305 000 7 320
Total 885 000 25 470

Cota medie a pierderilor eferente creanţelor dubioase constituie 2,88 % (25 470 lei : 885 000 lei x
100)

Soldul creanţelor comerciale la 31 decembrie 2003 constituia 320 000 lei , iar reducerile de preţ
acordate – 8 900 lei. Eventualele pierderi aferente creanţelor dubioase vor fi egale cu 8960 lei [(320
000 lei – 8 900 lei) x 2,88 : 100].

Exemplu 2. Crearea rezervei privind creanţele dubioase prin gruparea creanţelor după
termenul de achitare

Întreprinderea „B” a grupat creanţele comerciale după termenul de achitare şi pentru fiecare grupă a
stabilit următoarele cote procentuale:

Gruparea creanţelor comerciale după termenul de achitare expirat

Termenul Suma creanţelor Rezerve pentru

Cota creanţelor
De creanţele dubioase,
Dubioase, %
achitare comerciale, lei Lei
1 2 3 4=col.2xcol.3:100
La vedere 780 000 2 15 600
Restante 1-30 zile 200 000 3 6 000
Restante 31-60 zile 150 000 17 25 500
Restante 61-90 zile 80 000 20 16 000
Restante mai mult de 91 zile 45 000 45 20 250
Total 1 255 000 X 83 350
Suma rezervelor privind creanţele dubioase constituie 83 350 lei care se determină prin înmulţirea
sumei creanţelor comerciale cu cota creanţelor dubioase.

Constituirea rezervelor privind creanţele dubioase se înregistrează prin formula contabilă:

 debit contul 712 „Cheltuieli comerciale”,

 credit contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase”.

La decontarea creanţelor compromise din contul rezervei create în acest scop se întocmeşte formula
contabilă:

 debit conturile 222 „Corecţii la creanţe dubioase”,

 credit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”

Restabilirea creanţelor anterior declarate ca compromise se reflectă prin formula contabilă:

 debit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”,

 credit contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase”.

Exemplu 3

Soldul contului 222 „Corecţii la creanţe dubioase” la 1 ianuarie 2003 constituia 560 lei. Pe
parcursul anului 2003 au avut loc următoarele operaţiuni economice:

1. formarea rezervei privind creanţele dubioase:

 debit contul 712 „Cheltuieli comerciale” 10 000 lei

 credit contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” 10 000 lei

2. anularea creanţelor dubioase pe seama rezervei create:

 debit contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” 4 000 lei

 credit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind creanţele comerciale” 4 000 lei

3. restabilirea creanţei întreprinderii “C” declarată anterior insolvabilă:

 debit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind creanţele comerciale” 2 000 lei
 credit contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” 2 000 lei

Soldul contului 222 „Corecţii la creanţe dubioase” la 31 decembrie 2003 va fi egal cu 8 560 lei
(560 lei+10 000 lei+2 000 lei-4 000 lei).

În conformitate cu p. (1) art. 116 al Codului Fiscal se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate
aferente livrării efectuate care ulterior a fost declarată drept datorie compromisă conform legislaţiei.
Astfel, modul de reflectare a TVA aferent creanţelor dubioase în contabilitate depinde de faptul dacă
creanţa este recunoscută ca datorie compromisă în scopuri fiscale sau nu şi anume de faptul dacă se
îndeplinesc condiţiile prevăzute de alineatul (1) art. 31 al Codului Fiscal (existenţa confirmării
organului de drept privind nerambursarea datoriei).

În primul caz suma TVA aferentă creanţelor dubioase se trece în cont prin stornare (înregistrare cu
semnul „minus”):

 debit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”

 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

În caz contrar (lipsa confirmării sus-numite) suma TVA aferentă creanţelor dubioase se raportează la
cheltuieli fără dreptul de deducere în scopuri fiscale a acestor cheltuieli:

 debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”

 credit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”

Share on







Contabilitate

 Bazele Contabilitatii
 Contabilitate financiara
 Contabilitea în comerţ
 Fiscalitate

Stiinte Economice

 Management
 Marketing
 Finante
 Contabitlitate
 Merceologie si comert
 Teoria economica
 Turism
Creanțele, ce sunt, ce înseamnă, de câte tipuri
sunt?
Cuprins

O firma are întotdeauna nevoie de bani pentru a funcționa și a se dezvolta. Atunci când pentru o
extindere, achiziția unor bunuri și echipamente noi sau pentru alte situații, compania trebuie să
apeleze la cumpărare sau împrumuturi externe, ea trebuie să se și angajeze că sumele sau drepturile
angajate vor fi returnate conform scadențelor stabilite prin contract. Cum în termeni de specialitate
multe dintre aceste obligații financiare sunt denumite creanțe, ne-am gândit să venim mai jos cu
câteva informații despre ce sunt sau ce înseamnă creanțele și de cate tipuri sunt.

Factoring cu Regres si Fara - Plata Facturi pe Loc

Beneficiaza de plata PE LOC pentru facturile tale de incasat!

Cu serviciul de FACTORING esti rasplatit RAPID pentru eforturile tale!

Mai multe detalii aici

Ce sunt creanțele, definiție pe înțelesul tuturor

Din felul în care sunt definite creanțele în dicționarul explicativ al limbii române sau în dicționarele
de specialitate, există mai multe semnificații ale acestui termen. În primul rând, din punct de vederea
al celui care dă, o creanță este dreptul juridic al unui furnizor de bunuri sau servicii sau al celui care
a acordat un împrumut de a încasa o sumă care i se datorează. Din punct de vedere al celui care a
primit un împrumut sau a achiziționat un serviciu, o creanță este obligația de a plăti la un anumit
termen suma de bani pentru care s-a angajat printr-un contact.

În cei mai generali termeni creanța este o suma de bani pe care o firmă sau o persoană fizică trebuie
să o încaseze de la o altă firmă sau persoană fizică, căreia i-a vândut un bun sau serviciu sau i-a
acordat un împrumut financiar.

Ce sunt creanțele pentru o firmă?

Creanțele pentru o firmă reprezintă sumele de bani sau drepturile legale convenite printr-un contract,
pe care trebuie să le primească la scadență de la firme sau persoane fizice. Ele sunt considerate parte
a activelor companiei și sunt înregistrate în bilanțurile contabile.

Tipuri de creanțe
În funcție de bunurile si serviciile ce au fost tranzacționate și de felul parților implicate în semnarea
contractelor, există mai multe tipuri de creanțe, pe care le vom trece în revistă mai jos:

Creanțe Civile
La această categorie intră creanțele rezultate din actele încheiate între două sau mai multe părți,
persoane fizice, fără să fie implicată nicio persoană juridică, comerciant, creditor bancar ș.a. Aceste
părți sunt denumite în termeni juridici drept necomercianți sau neprofesioniști.

Creanțe Comerciale

Acest tip de creanțe sunt cele rezultate în urma semnării unor contracte comerciale, între două sau
mai multe societăți comerciale sau între o societate comercială și o autoritate contractuală.
Drepturile de acest tip rezultă din vânzarea sau furnizarea unor bunuri sau servicii, contra unei sume
negociate și stabilite în contract. Contractele pot avea unul sau mai multe termene, un avans și o
plată finală, clauzele speciale, penalități, clauze de reziliere, scadențar etc.

Creanțe Bancare

Sunt acel tip de drepturi financiare rezultate în urma semnării unui contract de tip credit bancar.
Actul care stă la baza acestei obligații financiare este contractul de împrumut, prin care Banca,
Creditorul sau Cel care Împrumută acordă Debitorului sau Celui care se Împrumută, ce poate fi
persoană fizică sau juridică, o sumă de bani, cu sau fără avans și garanție, contra stabilirii plății unei
dobânzi. Acest tip de contract poate avea durate variabile și mari, ce pot fi de la câteva săptămâni la
zeci de ani, are o destinație clară de achiziție, un calendar de plăți și penalități, în caz de
nerespectare a clauzelor convenite.

Creanțe Fiscale

Sunt acel gen de drepturi financiare ce decurg din obligația pentru orice cetățean, practicant al unei
meserii liberale sau pentru o societate comercială de a-și achita obligații fiscale față de bugetul de
stat. Ele mai sunt numite și drepturi patrimoniale rezultate din raportul de drept material fiscal al
statului.

La acest capitol se vorbește adesea despre creanțe fiscale principale, ce decurg din obligația de plată
a taxelor, impozitelor, amenzilor și a altor impuneri venite de la buget și creanțe fiscale accesorii, ce
sunt obligațiile financiare ce rezultă din perceperea dobânzilor și penalităților de întârziere la plata
creanțelor fiscale principale.

Creanțe Salariale

Acestea sunt acel tip de drepturi financiare ale angajatului, ce obligă pe angajator să plătească la
termen și în condițiile stabilite, sumele datorate prin contractul de muncă individual sau prin
contractul colectiv de muncă. În acest raport, angajatul are statutul de creditor pentru angajator și
angajatorul este debitor pentru angajat.

În ce situații se poate trece la executarea unei creanțe?

Pentru a putea antrena anumite acțiuni legate de încasare drepturi și de obligațiile de plată,
executarea creanțelor trebuie să îndeplinească anumite condiții, ce le determină legalitatea. Unele
dintre ele sunt reglementate de Codul de Procedură Civilă, altele de Codul de Procedură Fiscală.
Astfel pentru a putea executa o creanță, aceasta trebuie să fie:

Creanță certă

O creanță certă, conform Codului de Procedură Civilă, este aceea a cărei existență rezultă din însuși
contractul semnat, ce reprezintă actul de creanță, dar și din alte acte, inclusiv neautentificate, cum ar
fi facturi și angajamente de plată semnate sau semnate și ștampilate de debitor.

Creantă lichidă

O creanță este lichidă atunci când are o valoare clar stabilită. Acest aspect poate fi determinat prin
contract și clauze incluse în contract, cum ar fi o anexă cu un un scadențar de plăți, dar și prin alte
acte, cum ar fi facturi, dovezi de plată parțială, recunoașterea existenței unui sold etc.

Creanță exigibilă

Acest aspect impune ca, pentru a trece la executarea creanței, termenul de plată stabilit prin contract
și graficul de plății acceptat, să fie împlinit. Cu alte cuvinte, ca data de achitare și termenele de
acceptare a amânării să fie trecute.

Dacă sunt îndeplinite toate aceste aspecte, un creditor are dreptul legal de a trece la recuperarea
creanțelor, pe care debitorul nu dorește sau nu mai are puterea financiară să le achite. Prin lege este
stabilit și care sunt bunurile sau venituri ce pot deveni obiectul executării silite, atât pentru creanțele
civile, comerciale, bancare, salariale, cât și pentru cele fiscale.

Care sunt măsurile ce pot fi luate pentru recuperarea

creanțelor?
Pentru că situațiile de neplată a drepturilor financiare sau de altă natură sunt numeroase, atât între
comercianți, cât și între comercianți și persoane fizice, legislația internațională și cea din țara noastră
vin cu măsuri și recomandări de soluționare legală a problemelor.

Factorii care trebuie luați în calcul în recuperarea creanțelor pentru persoane juridice și fizice sunt,
pe lângă aspectele menționate la punctul anterior, și: cuantumul datoriei, raporturile juridice dintre
părțile contractante, datele de scadență, bonitatea debitorului etc.

Primul pas în recuperarea creanțelor ar trebui să fie întotdeauna rezolvarea problemei pe cale
amiabila. Pentru aceasta va trebui ca părțile implicate să se așeze la masa negocierilor și să ajungă la
o soluție în privința lichidări datoriei, fie prin renegocierea termenelor de plată, fie prin reeșalonarea
sumelor, fie prin alte compensări.

În cazul în care negocierea este încheiată și se cade de acord în privința noilor condiții, pentru
siguranță trebuie mers la un notar pentru semnarea unui angajament de plată. Acesta act poate avea
titlu executoriu direct asupra debitorului și scutește de la a merge în instanță, în cazul în care nici
noul angajament nu duce la rezultatul dorit.
Intrarea într-un proces ce implică creanțe poate avea costuri foarte ridicate și durează de regulă
foarte mult. Printre procedurile implicate avem:

 Somațiile de plată, cu Ordonanță de plată, Cerere cu valoare redusă, Somație europeană de

plată, Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă
 Procedura de drept comun, ce este acceptată numai după eșuarea unei încercări de rezolvare
pe cale amiabilă.
 Arbitrajul.

Scontare Facturi, Bilete la Ordin si CEC -uri

Incaseaza in Maxim 2 ore Lichiditati pentru

Chirii, Salarii, Furnizori, Datorii la Stat

Mai multe detalii aici

Concluzii
Creanțele sunt drepturile pe care un creditor, un furnizor, un angajat sau statul le are asupra unui
debitor, cumpărător, angajator sau societate comercială. Acest drept implică achitarea unor anumite
sume de bani sau obligații ce decurg din achiziția unor bunuri sau servicii, contractarea unui credit,
semnarea unui contract de muncă, deținerea unei proprietăți, desfășurarea unei activități
independente sau comerciale pe teritoriul unui stat.

Nerespectarea angajamentelor stabilite prin contractele semnate poate duce la procese sau la
executare silită.

Rezolvarea pe cale amiabilă a litigiilor în care sunt implicate creanțe este cea mai simplă și puțin
costisitoare soluție pentru ambele părți implicate.

Cum să îmbunătățiți gestionarea creanțelor

comerciale
Cum să îmbunătățiți gestionarea creanțelor comerciale
 16.05.2023
 Automatizarea conturilor de încasat

Gestionarea creanțelor comerciale este o funcție vitală a oricărei afaceri. Cât de bine gestionați
creanțelor comerciale are un impact direct asupra fluxului de numerar și, în cele din urmă, asupra
profitului organizației dvs.

Acest ghid explică de ce gestionarea creanțelor comerciale este atât de importantă, provocările
comune cu care se confruntă companiile și cele mai bune practici pe care să le implementeze acum.

Aflați cum să vă îmbunătățiți procesele de gestionare a creanțelor, astfel încât echipele dvs. să se
dezvolte, să devină active și să preia proiecte mai semnificative, care nu implică urmărirea conturilor
delincvente.

1) De ce contează gestionarea creanțelor comerciale?

Gestionarea creanțelor comerciale acoperă toate procesele legate de facturarea clienților și
colectarea plăților pentru bunuri sau servicii.

Un proces eficient de gestionare a creanțelor vă ajută să mențineți un flux de numerar sănătos pentru
a acoperi cheltuielile de exploatare și a vă extinde afacerea. În schimb, fluxul de numerar insuficient
poate duce la consecințe grave, cum ar fi o creștere mai lentă sau chiar faliment.

2) Procesul de gestionare a creanțelor comerciale

În timp ce procesul exact poate varia de la o afacere la alta, procesul de conturi de încasat al fiecărei
organizații include trei funcții principale: Emiterea conturi de plata și colectare.

 Emiterea conturi de plată

Conturile de plată sunt trimise clienților pentru a-i notifica cu privire la conturile neplătite.

 Încasarea și reconcilierea plăților

Plățile sunt încasate de la clienți și conturile de plată sunt reconciliate.

Realitatea procesului de creanțelor comerciale nu este atât de simplă. Efectuarea și gestionarea

acestor funcții de bază necesită o serie de sarcini și considerații suplimentare.

De exemplu, cel mai bine este să trimiteți memento-uri clienților în timp util, între momentul
trimiterii conturi de plată și data scadentă a plății. Modul în care trimiteți și urmăriți aceste
mementouri face, de asemenea, parte din procesul de gestionare a creanțelor.
Pe lângă emiterea conturi de plată și încasarea plăților, o altă parte importantă a gestionării
creanțelor este raportarea. Posibilitatea de a vedea un instantaneu al stării actuale a performanței este
esențială pentru gestionarea eficientă a creanțelor. În orice moment, ar trebui să aveți acces ușor la
date precise privind valorile cheie, cum ar fi data scadentă a conturilor de încasat (DSO) sau rata
de cifra de afaceri.

3) Probleme generale ale managementului creantelor

Afacerile de astăzi se confruntă cu multe provocări atunci când vine vorba de procesele de facturare
și creanțe, care afectează negativ lichiditatea.

Unele dintre cele mai frecvente probleme cu creanțele includ:

 Erori in cont de plată

 Plăți cu întârziere
 Mementouri ratate
 Ștergerea conturilor neplătite ca datorii neplătite
 Distribuirea incorectă a plăților
 Experiență proastă a clienților
 Timp limitat de angajat

Dacă aceste probleme vă împiedică afacerea, examinați-vă procesele de gestionare a creanțelor

pentru a identifica cele mai semnificative puncte de dificultate și zone de oportunitate.

4) Beneficiile automatizării gestionării creanțelor

Cea mai eficientă modalitate de a îmbunătăți gestionarea creanțelor în organizația dvs. este
automatizarea proceselor cât mai mult posibil.

O soluție cuprinzătoare de automatizare a creanțelor vă permite să beneficiați de câteva beneficii

cheie:

 Precizie mai mare

Eroarea umană poate duce la probleme costisitoare. Automatizarea reduce cantitatea de

introducere manuală necesară, ceea ce ajută la prevenirea inexactităților.

 Facturare și primire mai rapidă a plăților.

Automatizarea ajută la accelerarea procesului de creanțe, astfel încât să puteți fi plătit mai
repede. Facturile electronice pot fi setate să fie trimise atunci când se face o vânzare, iar
mementourile automate pot fi programate pentru a încuraja plățile la timp.

 Creșterea productivității angajaților.

 Automatizarea reduce dramatic timpul necesar pentru facturarea manuală și sarcinile de
colectare, ceea ce înseamnă că angajații dvs. se pot face mai mult și se pot concentra pe
proiecte mai mari.

 Raportare și prognoză îmbunătățite.

Cu automatizare, puteți colecta cu ușurință datele de care aveți nevoie pentru a raporta KPI-
uri. Sistemul automat de raportare poate fi folosit și pentru a prezice cu precizie chitanțele de
plată pe baza datelor istorice.

Aflați mai multe despre automatizare în Ghidul nostru Automatizarea gestionării creantelor
comerciale.

5) Cele mai bune practici în managementul conturilor de

încasat
 Automatizați facturarea

Nu puteți fi plătit până când nu trimiteți o factură, așa că este important să preveniți ca
procesele ineficiente sau erorile manuale să întârzie facturarea. În schimb, încercați o soluție
de facturare automată. Instrumentele automate de facturare pot genera facturi de îndată ce
vânzările sunt introduse în sistem. Aceste instrumente pot fi apoi configurate pentru a trimite
aceste facturi electronic destinatarilor imediat. Acest lucru elimină nevoia de a petrece
nenumărate ore creând manual facturile pentru a vă ajuta să fiți plătit mai repede.

 Trimiteți și urmăriți mementouri pe mai multe canale

Mementourile sunt o modalitate excelentă de a încuraja clienții să plătească facturile

restante, dar aveți nevoie de un sistem organizat pentru a menține efective mementourile de
plată. Mai întâi, trimiteți mementouri pe mai multe canale. Puteți începe cu mementouri prin
e-mail, dar ar trebui să aveți, de asemenea, un sistem care să includă scrisori fizice, apeluri
telefonice și chiar notificări legale atunci când anumiți marcatori sunt transmise. De
exemplu, dacă 15 zile întârzie, este trimis un e-mail. După 30 de zile, se trimite o scrisoare
fizică. După 45 de zile, sună telefonul. Un proces eficient de colectare nu depinde doar de o
singură metodă de comunicare. De exemplu, clienții pot pierde un e-mail sau pot pierde un e-
mail, dar este mai probabil să vă atingeți obiectivul dacă utilizați diferite puncte de contact.
În al doilea rând, de fiecare dată când contactați un client, acesta trebuie documentat. Acest
lucru vă va ajuta să îmbunătățiți urmărirea internă și să creați o urmă de hârtie dacă trebuie
luate măsuri legale.

 Ușurează plata

Barierele de plată pot încetini procesul de conversie a unui cont în numerar și pot limita
fluxul de numerar. Prin urmare, este în interesul dumneavoastră să eliminați cât mai multe
dintre aceste bariere posibil. Acest lucru începe prin a face cât mai ușor posibil pentru clienți
să transfere plăți.
Software-ul modern de colectare poate oferi soluțiile de care aveți nevoie pentru a realiza
acest lucru, inclusiv:
 o Crearea de portaluri de plată cu autoservire pentru clienți
o Acceptați diverse opțiuni de plată
o Activați planurile de plată sau facturarea abonamentului

6) Management eficient al creantelor cu facturare

Automatizarea este cheia pentru gestionarea îmbunătățită a creanțelor. Oferiți echipei dvs.
instrumentele de care au nevoie pentru a maximiza eficiența procesului de plată, a vă înțelege
clienții și a îmbunătăți fluxul de numerar cu automatizarea creanțelor.

E-Cont.md vă permite să programați toate lucrările cu creanțe, inclusiv tablouri de bord, raportare
integrată și instrumente specializate pentru gestionarea eficientă a creanțelor. Înregistrați-vă pe e-
Cont.md pentru a vedea ce vă putem oferi astăzi pentru afacerea dvs.
Analiza bilanțului

Numărul 20, 4-10 iunie 2019 » Expertiza și auditul afacerilor

CECCAR

REZUMAT
Bilanțul contabil este o sinteză a situației financiare la un moment dat a unei persoane juridice,
care conține informații despre active (capitalul revenit în urma desfășurării activităților acesteia) și
pasive (capitalul propriu și datoriile). Rolul său este de a reda o imagine clară, în formă sintetică și
valorică, a situației financiare aferente unei entități. În funcție de rezultatele obținute în bilanț și de
indicatorii economico-financiari calculați pe baza acestuia, o companie își poate gestiona mai bine
resursele, poate face previziuni pentru evoluția bugetului și își poate orienta mai profitabil
activitatea.

Termeni-cheie: bilanț contabil, active, capital propriu, datorii, valoare contabilă, bilanț financiar,
bilanț funcțional

Clasificare JEL: M41

Bilanțul contabil este o imagine contabilă a companiei la o anumită dată. Acesta are două părți:
activele, pe de o parte, și capitalurile proprii ale acționarilor și datoriile, pe de altă parte. Bilanțul
arată de fapt cum este finanțată entitatea. După cum este cunoscut, egalitatea contabilă a acestuia
presupune următoarea relație:

Activele companiei = Capitalul propriu al acționarilor + Datorii

De fapt, capitalul propriu al acționarilor este definit ca fiind diferența dintre activele și datoriile
entității. În principiu, reprezintă cu ce rămân aceștia după ce întreprinderea și-a îndeplinit obligațiile
pe termen scurt și lung. Datoriile și capitalurile proprii ale acționarilor reflectă tipurile și proporțiile
de finanțare a societății, care depind de alegerea realizată de managementul acesteia în ceea ce
privește structura capitalului, între surse proprii și surse împrumutate sau între datorie curentă și
datorie pe termen lung.

Atunci când analizează un bilanț, trei elemente trebuie avute în vedere de către managerul financiar:
lichiditatea activelor, structura de finanțare (capital propriu versus datorii) și valoarea
contabilă versus valoarea de piață.

✔ Lichiditatea activelor

Lichiditatea activelor se referă la ușurința și rapiditatea cu care acestea pot fi convertite în

numerar:
  Activele circulante (curente) sunt cele mai lichide și includ numerarul și activele care pot fi
transformate în numerar în termen de un an de la data bilanțului.
 Creanțele reprezintă sumele care încă nu au fost colectate de la clienți pentru bunurile
vândute sau serviciile prestate acestora.
 Stocurile sunt compuse din materii prime sau materiale care urmează să fie utilizate în
producție, mărfuri care vor fi valorificate sau alte elemente de natura acestora.
 Activele imobilizate sunt activele cel mai puțin lichide.

✔ Capital propriu versus datorii

Capitalul propriu este deținut de acționari sau asociați. Acțiunile sau părțile sociale reprezintă, de
regulă, o creanță a acționarilor asupra activelor întreprinderii, care este reziduală, și nu concretă. În
termeni generali, atunci când compania realizează împrumuturi, aceasta conferă creditorilor primul
drept în ceea ce privește recuperarea sumelor investite în afacere. Mai mult, creditorii pot da în
judecată societatea atunci când aceasta își pierde credibilitatea în fața lor sau nu respectă termenele
de plată stabilite contractual.

Datoriile, fie ele pe termen lung sau pe termen scurt, sunt obligațiile societății, care necesită o plată
în cadrul unui termen stipulat, așa cum am menționat anterior. Echilibrul dintre valoarea datoriilor și
cea a capitalurilor proprii atrase depinde de politica entității și de deciziile de management financiar.

Să nu uităm că toate sursele de finanțare ale societății vin cu anumite costuri. Pe de o parte,
aporturile realizate de acționari/asociați prin capitalurile proprii presupun un dividend în funcție de
rezultatul financiar al întreprinderii într-o anumită perioadă, iar pe de altă parte, datoriile (cele
financiare) implică un cost cu dobânda.

✔ Valoarea contabilă versus valoarea de piață

Valoarea contabilă sau valoarea de intrare este valoarea la care un activ este înregistrat în
bilanțul unei companii:

 Bunurile aduse ca aport la capitalul social sunt înregistrate la valoarea de aport.

 Bunurile obținute cu titlu gratuit sunt înregistrate la valoarea lor justă de piață.
 Bunurile achiziționate cu titlu oneros sunt înregistrate la valoarea de achiziție.
 Bunurile produse de societate sunt înregistrate la costul de producție.

Matematic, valoarea contabilă a unei întreprinderi se calculează astfel:

Valoarea contabilă = Activele totale – Datoriile totale

Aceasta reprezintă și valoarea totală a activelor companiei pe care acționarii ar primi-o dacă
societatea ar fi lichidată.

În comparație cu valoarea de piață a entității, valoarea contabilă poate indica dacă acțiunile unei
companii listate sunt supra sau subapreciate.

În finanțele personale, valoarea contabilă a unei investiții reprezintă prețul plătit, iar atunci când se
vinde, prețul de vânzare minus valoarea contabilă este câștigul (sau pierderea) de capital din
investiție. Deși valoarea contabilă a unui activ poate rămâne neschimbată în timp, valoarea contabilă
a unei societăți poate să crească din acumularea de câștiguri generate prin utilizarea eficientă a
activelor.

Valoarea de piață reprezintă generic prețul la care un activ poate fi valorificat pe piață. Atunci când
vorbim despre o companie, valoarea de piață a acesteia presupune evaluarea sa folosind diverse
tehnici. Dacă societatea este cotată pe o piață financiară (de capital) reglementată, valoarea de piață
este reprezentată de capitalizarea bursieră (numărul de acțiunix prețul unei acțiuni).

În ceea ce privește relația dintre valoarea contabilă și cea de piață, există trei situații pe care le
putem discuta:

 Valoarea contabilă este mai mare decât cea de piață: Piața financiară evaluează compania
sub valoarea sa declarată în situațiile financiare. În acest caz putem spune că piața a pierdut
încrederea în capacitatea activelor entității de a genera profituri viitoare și cash flow-uri.
 Valoarea de piață este mai mare decât cea contabilă: Piața atribuie o valoare mai mare
companiei datorită capacității activelor acesteia de a genera câștig. De obicei, aproape toate
entitățile profitabile au în mod constant valori de piață mai mari decât cele declarate în
situațiile financiare.
 Valoarea contabilă este egală cu cea de piață: Piața nu vede niciun motiv convingător pentru
a crede că activele societății sunt mai valoroase sau mai puțin valoroase decât cele indicate în
bilanț.

Deoarece valoarea contabilă a unei societăți reprezintă valoarea totală a acțiunilor sau părților
sociale, compararea acestei valori cu cea de piață poate servi drept tehnică eficientă de evaluare
atunci când se verifică dacă acțiunile sunt tranzacționate la prețuri echitabile.

Tipuri de bilanț folosite în evaluare și utilitatea lor

Din perspectiva legislației naționale, bilanțul contabil conform Ordinului ministrului finanțelor
publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările și completările
ulterioare, are următoarea structură bine cunoscută:

În acest articol, în cadrul analizei financiare vom folosi cu precădere forma tabelară a bilanțului:

✔ Bilanțul financiar

Bilanțul financiar se bazează pe criteriile lichidității crescătoare a activelor și exigibilității

crescătoare a capitalurilor și datoriilor.

Lichiditatea crescătoare a activelor, așa cum am precizat și mai sus, reprezintă capacitatea
activelor de a se transforma în bani lichizi. Activele sunt prezentate în bilanț în ordinea crescătoare a
lichidității, deci a capacității acestora din ce în ce mai mare de a deveni „lichide” și de a acoperi
necesitățile financiare ale întreprinderii. Astfel, vom pleca de la activele imobilizate, cel mai puțin
„lichide”, iar la final vom avea disponibilitățile, cele mai „lichide”.

Clasarea elementelor de capitaluri și datorii (resursele) în ordinea exigibilității crescătoare

semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanțare este legată de scadența sa, primele elemente
fiind cel mai lent exigibile (capitalurile proprii), iar ultimele, cel mai rapid exigibile (datoriile pe
termen scurt).

Construcția bilanțului financiar implică respectarea unor principii și reguli care permit ordonarea
elementelor de bilanț după criteriul pe termen scurt și pe termen lung. În acest sens, dintre
elementele constitutive ale bilanțului trebuie să se facă distincție între cele care rămân la dispoziția
întreprinderii pe termen lung (peste un an) și cele care nu îi aparțin decât pe termen scurt (sub un
an).

Ordonarea elementelor de activ conduce la existența a două categorii: active imobilizate, cu

scadența mai mare de un an, care reprezintă elemente pe termen lung cu trei categorii de valori
imobilizate (necorporale, corporale și financiare), și active circulante (curente), cu scadența mai
mică de un an (stocuri, creanțe, disponibilități etc.). În activul circulant, din perspectiva bilanțului
financiar, se includ imobilizările cu scadență scurtă, de sub un an, cum ar fi imobilizările financiare
care ajung la scadență sub un an.

Ordonarea elementelor de capitaluri și datorii le structurează pe acestea în categoria capitaluri

permanente, formată din capitalurile proprii și datoriile pe termen mediu și lung (cu scadența peste
un an), și categoria datorii pe termen scurt (cu scadența sub un an), indiferent de natura lor (datorii
de exploatare, credite bancare curente, venituri realizate în avans). Dacă o parte a datoriilor pe
termen lung ajung la scadență mai repede de un an, ele vor fi evidențiate, din perspectiva bilanțului
financiar, la datorii pe termen scurt.

Așadar, realizarea bilanțului financiar implică efectuarea unor corecții ale elementelor de activ,
capitaluri și datorii pe baza informațiilor de la nivelul întreprinderii, prin regruparea acestora după
criteriul vechimii (peste un an sau sub un an).

Schematic, bilanțul financiar tabelar se prezintă astfel:

Așa cum am evidențiat anterior, trebuie realizate anumite corecții asupra bilanțului contabil în
scopul elaborării bilanțului financiar.

1. Corecții asupra activului bilanțului contabil:

2. Eliminarea activelor fictive, respectiv a activelor care nu vor mai genera fluxuri financiare –
cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare (pentru care nu există siguranța că se vor
materializa) sau debitori –, din capitalul social subscris și nevărsat. Acestea se scad din
activul bilanțului și în același timp și cu aceeași valoare, din capitalurile proprii;
3. Tratarea fondului comercial pozitiv prin eliminarea lui din componența activelor imobilizate
și diminuarea în același timp a capitalurilor proprii;
4. Tratarea cheltuielilor în avans ca active circulante (creanțe);
 5. Corectarea disponibilităților prin eliminarea avansurilor spre decontare și a altor valori și
includerea lor în categoria creanțelor, respectiv a stocurilor.
6. Corecții asupra resurselor prezentate în bilanțul contabil:
7. Tratarea veniturilor în avans ca datorii pe termen scurt sau pe termen lung, în funcție de
exigibilitatea acestora;
8. Tratarea subvențiilor drept componente ale capitalurilor proprii sau eliminarea lor, după caz,
atât ca surse de finanțare, cât și din creanțe;
9. Tratarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli drept datorii pe termen lung sau pe termen
scurt;
10. Tratarea fondului comercial negativ drept componentă a capitalurilor proprii;
11. Tratarea anumitor datorii pe termen lung cu o scadență apropiată drept datorii pe termen
scurt.

Exemplul 1

Pentru compania Alpha SA se cunosc următoarele informații din bilanțul contabil:

În urma analizei financiare a elementelor de bilanț se constată următoarele:

 10% din imobilizările financiare sunt active cu lichiditate sub un an.

 10% din stocuri au o lichiditate de peste un an.
 5% din datoriile financiare pe termen lung au o scadență sub un an.
 10% din datoria către furnizori va fi plătită peste 425 de zile.

a) Vom prezenta corecțiile care se efectuează asupra bilanțului contabil al companiei Alpha SA în
scopul elaborării bilanțului financiar.
b) Pe baza datelor de mai sus, vom întocmi bilanțul financiar.
a) În vederea întocmirii bilanțului financiar plecăm de la forma tabelară a bilanțului contabil:

Corecțiile aduse bilanțului contabil:

1. Imobilizări necorporale = 70.000 lei (inițial) – 2.000 lei (eliminarea cheltuielilor de

constituire) = 68.000 lei
2. Imobilizări corporale = 1.800.000 lei (inițial) – se menține
3. Imobilizări financiare = 350.000 lei (inițial) – 35.000 lei (imobilizări financiare care ajung la
scadență sub un an (350.000 lei x 10%)) = 315.000 lei
4. Stocuri cu exigibilitatea mai mare de un an = 60.000 lei (600.000 lei x 10%)
5. Stocuri = 600.000 lei (inițial) – 60.000 lei (stocuri cu exigibilitatea mai mare de un an) =
540.000 lei
6. Imobilizări financiare care ajung la scadență sub un an = 35.000 lei (eliminate mai sus din
categoria activelor imobilizate cu scadența mai mare de un an)
7. Creanțe = 550.000 lei (inițial) – se menține
8. Casa și conturi la bănci (trezoreria pozitivă) = 130.000 lei (inițial)
9. Capital propriu = 1.250.000 lei (inițial) – 2.000 lei (eliminarea cheltuielilor de constituire) =
1.248.000 lei
 10. Datorii pe termen lung = 1.150.000 lei (inițial) – 57.500 lei (datorii pe termen lung care sunt
scadente în anul curent (1.150.000 lei x 5%)) + 65.000 lei (furnizori care sunt scadenți peste
mai mult de un an (650.000 lei x 10%)) = 1.157.500 lei
11. Furnizori = 650.000 lei (inițial) – 65.000 lei (furnizori care sunt scadenți peste mai mult de
un an)= 585.000 lei
12. Alte datorii din exploatare = 350.000 lei (inițial) – se menține
13. Datorii bancare pe termen scurt = 100.000 lei (inițial) + 57.500 lei (datorii pe termen lung
care sunt scadente în anul curent) = 157.500 lei

b) Pe baza datelor de mai sus, bilanțul financiar se prezintă astfel:

Exemplul 2

Pentru compania Beta SA se cunosc următoarele informații din bilanțul contabil:

Alte informații:

 Imobilizările necorporale în valoare de 40.000 lei sunt aferente cheltuielilor de constituire a

entității.
 Datoriile pe termen lung în valoare de 80.000 lei reprezintă rate scadente în anul curent.
 10% din datoriile către furnizori au termene de plată de peste un an, negociate prin contract.
 10% din imobilizările financiare ajung la scadență sub un an.
 Subvențiile pentru investiții se referă la imobilizări corporale primite gratuit.

a) Vom prezenta corecțiile care se efectuează asupra bilanțului contabil al companiei Beta SA în
scopul elaborării bilanțului financiar.
b) Pe baza datelor de mai sus, vom întocmi bilanțul financiar.
a) În vederea întocmirii bilanțului financiar plecăm de la forma tabelară a bilanțului contabil:

Corecții aduse bilanțului contabil:

1. Imobilizări necorporale = 200.000 lei (inițial) – 40.000 lei (eliminarea cheltuielilor de

constituire) = 160.000 lei
2. Imobilizări corporale = 800.000 lei (inițial) – se menține
3. Imobilizări financiare = 380.000 lei (inițial) – 38.000 lei (imobilizări financiare care ajung la
scadență sub un an (380.000 lei x 10%)) = 342.000 lei
4. Stocuri = 200.000 lei (inițial) – se menține
5. Creanțe = 510.000 lei (inițial) + 130.000 lei (eliminarea avansurilor de trezorerie din
disponibilități)+ 60.000 lei (cheltuieli în avans cu scadența mai mică de un an) = 700.000 lei
6. Casa și conturi la bănci (disponibilități) = 330.000 lei (inițial) – 130.000 lei (eliminarea
avansurilor de trezorerie din disponibilități) = 200.000 lei
7. Imobilizări financiare care ajung la scadență sub un an = 38.000 lei (eliminate mai sus din
categoria activelor imobilizate cu scadența mai mare de un an)
 8. Active circulante nete cu scadența mai mare de un an = 40.000 lei (cheltuieli în avans cu
scadența mai mare de un an incluse în categoria activelor circulante nete cu scadența mai
mare de un an)
9. Cheltuieli în avans = 100.000 lei (inițial) – 60.000 lei (cheltuieli în avans cu scadența mai
mică de un an incluse în categoria creanțelor) – 40.000 lei (cheltuieli în avans cu scadența
mai mare de un an incluse în categoria activelor circulante nete cu scadența mai mare de un
an) = 0 lei
10. Capital propriu = 600.000 lei (inițial) – 40.000 lei (eliminarea cheltuielilor de constituire) +
100.000 lei (subvenții pentru investiții care se referă la imobilizări corporale primite gratuit,
tratate drept componente ale capitalurilor proprii) = 660.000 lei
11. Provizioane = 510.000 lei (inițial) – 510.000 lei (provizioane pentru litigii care vor fi reluate
în anul N+1 incluse în datorii pe termen scurt) = 0 lei
12. Datorii pe termen lung = 400.000 lei (inițial) + 70.000 lei (venituri în avans de reluat într-o
perioadă mai mare de un an) – 80.000 lei (datorii pe termen lung care reprezintă rate
scadente în anul curent incluse în datorii pe termen scurt) + 68.000 lei (datorii către furnizori
care au termene de plată de peste un an, negociate prin contract (680.000 lei x 10%)) =
458.000 lei
13. Datorii pe termen scurt = 760.000 lei (inițial) + 510.000 lei (provizioane pentru litigii care
vor fi reluate în anul N+1 incluse în datorii pe termen scurt) + 80.000 lei (datorii pe termen
lung care reprezintă rate scadente în anul curent excluse din datoriile pe termen lung) –
68.000 lei (datorii către furnizori care au termene de plată de peste un an, negociate prin
contract, incluse în datorii pe termen lung) + 80.000 lei (venituri în avans de reluat într-o
perioadă mai mică de un an incluse în datorii pe termen scurt) – 80.000 lei (datorii bancare
pe termen foarte scurt) = 1.282.000 lei
14. Venituri în avans = 250.000 lei (inițial) – 70.000 lei (venituri în avans de reluat într-o
perioadă mai mare de un an incluse în datorii pe termen lung) – 80.000 lei (venituri în avans
de reluat într-o perioadă mai mică de un an incluse în datorii pe termen scurt) – 100.000 lei
(subvenții pentru investiții care se referă la imobilizări corporale primite gratuit, tratate drept
componente ale capitalurilor proprii) = 0 lei
15. Credite bancare curente = 80.000 lei (datorii bancare pe termen foarte scurt)

b) Pe baza datelor de mai sus, bilanțul financiar se prezintă astfel:

✔ Bilanțul funcțional

Bilanțul funcțional reprezintă un instrument util în analiza financiară. În funcție de tipul de

companie, elementele bilanțiere se pot clasifica din punct de vedere funcțional în active/resurse
stabile, active/resurse de/din exploatare, active/resurse din afara exploatării și active/pasive de
trezorerie.

Din punct de vedere structural, bilanțul funcțional se prezintă astfel:

În scopul realizării bilanțului funcțional se au în vedere următoarele ajustări:

  Activele se împart în active stabile, curente și de trezorerie (în categoria activelor stabile și în
cea a resurselor stabile sunt incluse și bunurile care sunt deținute în leasing operațional, în
locație de gestiune sau închiriate).
 Activele sunt înregistrate la valoarea lor brută (de înregistrare în contabilitate).
 Amortizarea și provizioanele se înregistrează la resurse stabile (aciclice), majorându-le.
 Capitalurile și datoriile se împart de asemenea în resurse stabile, curente și de trezorerie (se
face deosebire între activele curente și resursele curente din exploatare și din afara
exploatării).

În cele ce urmează prezentăm principalele categorii de active și resurse curente din exploatare și din
afara exploatării:

1. active curente de exploatare:

 stocuri;
 creanțe aferente exploatării (clienți și conturi asimilate);
 cheltuieli în avans legate de exploatare;

2. active curente din afara exploatării:

 creanțe diverse;
 creanțe fiscale (TVA de recuperat);
 cheltuieli în avans în afara exploatării;

3. resurse curente din exploatare:

 obligații către furnizori și asimilate;

 datorii către salariați;
 datorii fiscale;
 venituri în avans legate de exploatare;

4. resurse curente din afara exploatării:

 datorii legate de imobilizări;

 datorii diverse;
 datorii fiscale (impozit pe profit, impozit pe dividende);
 venituri în avans în afara exploatării;
 dividende de plată.

Exemplul 1

Pentru compania Alpha SA se cunosc următoarele elemente din bilanțul contabil:

Vom întocmi bilanțul funcțional al companiei Alpha SA.

Întocmirea bilanțului funcțional:

  Active stabile = 2.220.000 lei (active imobilizate)
 Active curente de exploatare = 600.000 lei (stocuri) + 350.000 lei (creanțe – clienți) =
950.000 lei
 Active curente din afara exploatării = 100.000 lei (creanțe diverse)
 Active de trezorerie = 230.000 lei (conturi la bănci)
 Resurse stabile = 1.250.000 lei (capital propriu) + 1.250.000 lei (datorii pe termen lung) =
2.500.000 lei
 Resurse curente din exploatare = 450.000 lei (datorii la furnizori) + 300.000 lei (datorii către
salariați)= 750.000 lei
 Resurse curente din afara exploatării = 50.000 lei (datorii cu impozitul pe profit) + 100.000
lei (datorii diverse) = 150.000 lei
 Resurse de trezorerie = 100.000 lei (credite de trezorerie)

Pe baza datelor de mai sus, bilanțul funcțional se prezintă astfel:

Exemplul 2

Pentru compania Beta SA se cunosc următoarele elemente din bilanțul contabil: cheltuieli de
constituire – 8.000 lei; clădiri la valoarea brută – 125.000 lei; amortizarea clădirilor – 25.000 lei;
acțiuni deținute la entitățile afiliate clasificate ca imobilizări financiare – 23.000 lei; materii prime –
32.600 lei; ajustări pentru deprecierea materiilor prime – 2.500 lei; mărfuri – 16.200 lei; clienți –
25.000 lei; clienți – facturi de întocmit – 45.000 lei; furnizori – debitori – 13.000 lei; cheltuieli în
avans legate de exploatare – 4.500 lei; obligațiuni emise și răscumpărate – 3.500 lei; debitori diverși
– 13.000 lei; cheltuieli în avans în afara exploatării – 33.000 lei; conturi curente la bănci – 11.400
lei; casa în lei – 15.800 lei; capital social subscris vărsat – 40.000 lei; rezerve din reevaluare –
34.000 lei; prime de emisiune – 2.000 lei; profit net – 12.500 lei; rezerve legale – 40.000 lei;
provizioane pentru garanții acordate clienților – 10.000 lei; credite bancare pe termen lung – 11.200
lei; împrumuturi din emisiuni de obligațiuni – 22.000 lei; furnizori – 9.800 lei; efecte de plătit –
15.300 lei; salarii datorate – 25.100 lei; datorii privind asigurările sociale – 35.500 lei; impozit pe
salarii – 6.700 lei; venituri în avans legate de exploatare – 12.400 lei; creditori diverși – 4.700 lei;
credite bancare pe termen scurt – 4.800 lei; impozit pe profit – 12.200 lei; venituri în avans în afara
exploatării – 12.500 lei; furnizori de imobilizări – 30.800 lei.

Vom întocmi bilanțul funcțional al companiei Beta SA.

Întocmirea bilanțului funcțional:

 Active stabile = 8.000 lei (cheltuieli de constituire la valoarea brută) + 125.000 lei (clădiri la
valoarea brută) + 23.000 lei (acțiuni deținute la entitățile afiliate clasificate ca imobilizări
financiare)= 156.000 lei
 Active curente de exploatare = 32.600 lei (materii prime) + 16.200 lei (mărfuri) + 25.000 lei
(clienți)+ 45.000 lei (clienți – facturi de întocmit) + 13.000 lei (furnizori – debitori) + 4.500
lei (cheltuieli în avans legate de exploatare) = 136.300 lei
 Active curente din afara exploatării = 3.500 lei (obligațiuni emise și răscumpărate) + 13.000
lei (debitori diverși) + 33.000 lei (cheltuieli în avans în afara exploatării) = 49.500 lei
 Active de trezorerie = 11.400 lei (conturi curente la bănci) + 15.800 lei (casa în lei) = 27.200
lei
  Resurse stabile = 40.000 lei (capital social subscris vărsat) + 2.000 lei (prime de emisiune) +
34.000 lei (rezerve din reevaluare) + 12.500 lei (profit net) + 40.000 lei (rezerve legale) +
25.000 lei (amortizarea clădirilor) + 2.500 lei (ajustări pentru deprecierea materiilor prime) +
10.000 lei (provizioane pentru garanții acordate clienților) + 22.000 lei (împrumuturi din
emisiuni de obligațiuni) + 11.200 lei (credite bancare pe termen lung) = 199.200 lei
 Resurse curente din exploatare = 9.800 lei (furnizori) + 15.300 lei (efecte de plătit) + 25.100
lei (salarii datorate) + 35.500 lei (datorii privind asigurările sociale) + 6.700 lei (impozit pe
salarii) + 12.400 lei (venituri în avans legate de exploatare) = 104.800 lei
 Resurse curente din afara exploatării = 30.800 lei (furnizori de imobilizări) + 4.700 lei
(creditori diverși) + 12.500 lei (venituri în avans în afara exploatării) + 12.200 lei (impozit pe
profit) = 60.200 lei
 Resurse de trezorerie = 4.800 lei (credite bancare pe termen scurt)

Pe baza datelor de mai sus, bilanțul funcțional se prezintă astfel:

BIBLIOGRAFIE
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în
Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare.

Acest articol este preluat din lucrarea Finanțe și management financiar, autori Elena Valentina
Țilică și Radu Ciobanu, apărută la Editura CECCAR în anul 2019.
Creanțe: ce sunt, tipuri, condiții de existență

Organic Agency - noiembrie 16, 2022 - 0 comments

În acest articol vei citi despre:[ Show ]

Partea cea mai importantă din activitatea unei firme o reprezintă Vânzările. Vânzarea este înscrisă în
factura emisă către client. Dar dacă factura rămâne neîncasată, atunci tot efortul făcut pentru a vinde
este zadarnic. Fiindcă scopul afacerii este câștigarea de bani, și nu doar obținerea de venituri pe
hârtie. Apare astfel nevoia de a urmări sumele pe care firma le are de încasat și denumite creanțe.

Ce este o creanță
Creanța este dreptul unei persoane de a primi o sumă de bani, bunuri sau servicii de la o altă
persoană fizică sau juridică, la scadența convenită într-un contract .

Cel care are de încasat se numește creditor, iar cel care datorează se numește debitor.

În ceea ce privește contractul, acesta poate fi în formă scrisă sau verbală. De exemplu, o factură
corect și complet întocmită, pe care clientul a semnat că a primit marfa, poate înlocui contractul din
punct de vedere juridic.

În termeni mai simpli, creanțele sunt sumele pe care o firmă le are de încasat.

 Clienții neîncasați sunt o categorie de creanțe – și e tipul de creanță cel mai des întâlnită
(orice firmă are la un moment dat sume de încasat de la un client).
 Alt tip de creanță poate fi un împrumut pe care firma ta l-a acordat altei firme sau unei
persoane fizice.
 Tot o creanță este când firma are de recuperat taxe de la bugetul statului – cum ar fi TVA de
rambursat.
 Creanță este și suma de bani pe care firma o are de recuperat de la un salariat (să zicem un
avans spre decontare sau o imputație).

Creanța, în general, apare când încasarea valorii bunurilor sau serviciilor vândute se face mai târziu
decât momentul livrării acestora.

Tipuri de creanțe

Creanțele nu există doar în activitatea firmelor, ci și în relațiile dintre persoane fizice, societăți
comerciale, bănci, instituțiile statului.

Astfel, în funcție de părțile implicate, adică cine este debitorul și cine este creditorul, întâlnim mai
multe tipuri de creanțe:
Creanțe civile

Atât debitorul cât și creditorul sunt persoane fizice. În astfel de tranzacții nu sunt implicate firme,
instituții sau bănci.
Creanțele civile pot fi împrumuturi între persoane fizice, chirii, valoarea imobilelor vândute,
respectiv cumpărate, sume datorate din moșteniri etc.

Creanțe comerciale

Acestea rezultă din tranzacțiile de comerț a două sau mai multe persoane juridice. Atât debitorul cât
și creditorul sunt societăți comerciale, instituții, asociații. Este tipul de creanță clasic, acela în care
vorbim despre sumele de încasat de la clienți. Creanțele comerciale provin din livrări de bunuri sau
prestări de servicii.

Creanțe bancare

Sunt sumele de bani pe care o bancă le are de încasat de la persoanele cărora le-a acordat
împrumuturi. În cazul creditelor, creanțele includ ratele, dobânzile și uneori penalitățile de
întârziere.
Împrumuturile pot fi acordate atât de bănci cât și de alte firme autorizate să acorde credite.

Creanțe fiscale

Sunt sumele de bani pe care persoanele fizice și juridice le datorează statului. Taxe, impozite,
contribuții sociale, amenzi, penalități și dobânzi la sumele întârziate la plată – toate acestea sunt
creanțe fiscale, adică sume de bani pe care persoanele le au de achitat către instituțiile statului și
autorități.

Creanțe salariale

Salariile și orice alt fel de drepturi pe care angajații le au de primit de la angajator (indemnizații de
concedii medicale, indemnizații pentru concedii de odihnă, prime, bonusuri, tichete de masă, tichete
de vacanță, tichete de creșă etc.) reprezintă creanțe salariale.

Condiții de existență pentru creanțe

Creanța este, prin definiție, un drept pe care îl are creditorul. Creditorul își poate exercita acest drept
de încasare doar atunci când creanța îndeplinește 3 condiții.

Iată care sunt cele 3 condiții care îți permit din punct de vedere juridic să recuperezi o anumită
creanță:

Să fie certă

Creanța este certă atunci când i se poate dovedi existența. De exemplu, în cazul prestării unui
serviciu, ar trebui să existe următoarele documente:

 contractul de prestări servicii semnat de ambele părți

  factura emisă de cel care a prestat serviciul
 dovada că partenerul a beneficiat de serviciu, adică un document cum ar fi: proces verbal de
recepție a lucrării, situații de lucrări, rapoarte de lucru, semnătura beneficiarului pe factura
emisă de prestator și altele.

Să fie lichidă

Creanța este lichidă atunci când valoarea ei rezultă clar din documentele existente.
În cazul vânzării unor bunuri, prețul acestora trebuie să rezulte clar din documentele care dovedesc
livrarea. Aceste documente pot fi: factură, contract, înregistrările din contabilitate, dovada că a fost
acceptat prețul de către cumpărător, recunoașterea unui sold contabil, dovezi de plată parțială și
altele.

Să fie exigibilă

Creanța este exigibilă atunci când a ajuns la scadență. De exemplu, se livrează un produs pe data de
15 aprilie cu termen de plată 30 zile. Aceasta înseamnă că scadența facturii este pe data de 15 mai.
Creanța devine exigibilă la data de 15 mai. Până la acea dată vânzătorul nu are dreptul să ceară
cumpărătorului să plătească factura – poate cere banii mai devreme, dar sub formă de rugăminte, și
nu fiindcă ar avea acest drept. Dar începând cu data de 15 mai, vânzătorul are dreptul să ceară
oricând banii, creanța fiind exigibilă.

Când creanța este certă, lichidă și exigibilă poți face demersurile pentru a o recupera pe cale juridică.
De aceea este important ca pe parcursul colaborării cu clienții tăi (și cu debitorii în general) să te
asiguri că ai întocmit corect și complet toate documentele, ai stabilit în scris termenele și
modalitățile de plată, prețurile, condițiile de livrare etc.

Recuperarea creanțelor

În mod normal, într-o economie care funcționează bine, încasarea creanțelor este un proces care
decurge de la sine, debitorul achitând datoriile la termenele stabilite cu creditorii săi.

Totuși în România ne confruntăm cu foarte multe situații în care debitorii amână sau refuză plata
datoriilor. Este o practică des întâlnită, care creează probleme atât comercianților, băncilor,
instituțiilor statului, cât și întregii economii, la nivel național.

În momentul în care ajungi în situația nedorită în care clientul refuză să-ți achite datoria, discutăm
deja despre „recuperarea creanțelor”. Înainte de a apela la căile legale de recuperare a banilor,
încearcă să rezolvi problema pe cale amiabilă.

De multe ori poți recupera banii apelând telefonic sau prin e-mail reprezentanții firmei partenere.
Poți accepta, în funcție de situație, eșalonarea sumelor de plată, rediscutarea termenelor de plată ori
compensarea datoriilor cu produse sau servicii.
Este cel mai simplu mod de recuperare a creanțelor și dacă există bunăvoință de ambele părți, poți
menține astfel colaborarea de lungă durată cu acel partener – bineînțeles, dacă motivul întârzierii la
plată este unul obiectiv și acceptabil pentru tine.

Dacă nu ai reușit să ajungi la o înțelegere cu partenerul debitor poți trece la recuperarea pe cale
juridică a acesteia.

Modalitățile prin care poți recupera creanțele pe cale juridică:

Litigiul normal

Este modalitatea obișnuită de judecată, prin care o persoană cere instanței să oblige o altă persoană
să-i respecte un anumit drept care i-a fost încălcat.

Este o modalitate de durată prin care poți recupera creanțele, care teoretic ar trebui să se încheie în 6
– 12 luni, dar în practică un proces se poate întinde și pe parcusul a câțiva ani de zile în litigiile mai
complexe.

Proceduri speciale

Sunt două proceduri speciale care pot fi aplicate cu costuri mult mai mici și soluționate mult mai
repede de către instanțele de judecată în comparație cu litigiul normal:

Procedura ordonanței de plată

Poți aplica această procedură doar dacă ai o creanță certă, lichidă și exigibilă și dacă ai de recuperat
sume de bani – nu servicii sau produse. O altă condiție pentru a putea beneficia de această procedură
este să ai un contract scris din care să rezulte creanțele.

Procedura presupune două etape:

1. Creditorul trimite debitorului o notificare de plată, numită somație, care îl înștiințează pe debitor
să achite suma în 15 zile.

Somația se poate trimite prin executor judecătoresc sau prin poștă, prin scrisoare recomandată, cu
conținut declarat și confirmare de primire. Costul trimiterii prin poștă este mai mic, dar trimiterea
prin executorul judecătoresc are un efect mult mai bun asupra debitorului rău platnic.

De multe ori debitorul reacționează la somația de plată și alege să se conformeze. Dar dacă debitorul
nu plătește, se trece la etapa a doua.

2. Creditorul se prezintă în fața instanței de judecată pentru a recupera creanțele. Instanța emite o
hotărâre judecătorească executorie, adică poate fi pusă imediat în aplicare. Această hotărâre
judecătorească executorie se numește și ordonanță de plată. Timpul de emitere a ordonanței de plată
este relativ scurt, respectiv de 45 de zile de la data introducerii cererii în instanță.

Procedura cererii cu valoare redusă

Este tot o procedură specială de recuperare a creanțelor care nu depășesc suma de 10.000 lei. În
principal sunt admise doar litigii care rezultă din acte de comerț, nefiind admise cereri de recuperare
a creanțelor fiscale, de stare civilă, insolvență, moșteniri sau dreptul muncii.

Costurile de recuperare a creanțelor

În litigiile normale, pe lângă onorariul avocatului și alte cheltuieli care apar pe parcursul procesului
(cum ar fi expertizele autorizate), trebuie achitată o taxă de timbru aplicată la valoarea creanței,
astfel:

 creanțe până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
 creanțe între 501 lei şi 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
 creanțe între 5.001 lei şi 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
 creanțe între 25.001 lei şi 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
 creanțe între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.105 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
 creanțe peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.

Procedura ordonanței de plată se taxează cu 200 de lei.

Procedura cererii de valoare redusă se taxează cu:

 creanțe până la 2.000 lei – 50 lei

 creanțe peste 2.000 lei – 200 lei

Cât durează recuperarea creanțelor:

Litigiul normal durează teoretic între 6 luni – 1 an, dar pentru că pe parcursul procesului apar tot
felul de situații care complică procedura de judecată, termenul se poate prelungi peste această
perioadă. De exemplu, amânarea termenelor de judecată de către avocați, solicitarea de către instanță
a noi probe sau necesitatea efectuării unor expertize de specialitate contribuie la prelungirea
semnificativă a duratei procesului. De aceea, dacă ai aplicat la această metodă de recuperare a
creanțelor, va trebui să te înarmezi cu multă răbdare.

Procedura ordonanței de plată și procedura cererii de valoare redusă durează între 3 și 6 luni,
adică mult mai puțin decât litigiul normal.

Prescripția creanțelor
Un aspect important, de care nu trebuie să uiți când ai sume de recuperat de la clienți este termenul
de prescripție.

Termenul de prescripție este perioada stabilită prin lege în care te poți adresa instanțelor
judecătorești pentru recuperarea creanțelor.

Acest termen este de 3 ani în cazul relațiilor comerciale și 5 ani în cazul sumelor pe care le datorezi
instituțiilor statului.

Termenul de prescripție se calculează începând din momentul în care creanța a ajuns la scadență.
Creantele, ce sunt, tipuri de creante si
modalitati de stingere a creantelor
62 Shares

Legislatia din domeniu este intr-o continua schimbare, prin urmare gestionarea creantelor este un
proces foarte important pentru orice afacere. Perioada actuala marcata de schimbari legislative
genereaza dificultati la nivelul tuturor operatorilor economici. Asa cum se cunoaste deja, majoritatea
problemelor ajung spre rezolvare la departamentul finaciar-contabil sau la profesionistul contabil
care gestioneaza aceasta activitate.

Ce sunt creantele unei firme?

Pe intelesul tuturor, creanta reprezinta o anumita suma de bani pe care firma trebuie sa o incaseze.
Atunci cand o societate are de dat bani, spunem ca societatea are o datorie. Cand are de luat bani
spunem ca societatea are o creanta. De aceea, termenul de creanta poate fi tradus ca fiind inversul
datoriei.

Acum ca am aflat ce inseamna creanta unei firme, ne propunem sa aflam ce tipuri de creante exista,
cum le inregistram in contabilitate, cand apare un drept de creanta si care sunt modalitatile de
stingere a lor.

Ce tipuri de creante exista?

Cele mai intalnite tipuri de creante in practica sunt:

Creante civile

In aceasta categorie sunt cuprinse sumele colectate in urma contractelor incheiate intre persoane
fizice.

Creante comerciale

Dca te intrebi ce sunt creantele comerciale, ei bine, trebuie sa stii ca acestea iau nastere in urma unui
contract incheiat fie intre doua firme comerciale, fie intre un comerciant si un alt contractant.
Contractul stipuleaza obligativitatea achitarii unei sume de bani in urma prestarii diverselor tipuri de
servicii sau livrarii de bunuri. Prin urmare, creanta comerciala este realizata in urma vanzarii.

Creante bancare

Acestea apar in momentul in care o firma/ persoana fizica doreste sa imprumute bani de la banca.
Astfel, se incheie un contract de credit bancar prin care creditorul il obliga pe debitor sa restituie
suma imprumutata si dobanzile aferente. Si penalitatile acumulate de firma debitor se inscriu in
obligativitatea platii.

Creante fiscale

Acestea reprezinta dreptul la incasarea oricarei sumei care se cuvine bugetului general consolidat.

Exista doua tipuri de creante fiscale si anume: creante fiscale principale si creante fiscale accesorii.

Creanta fiscala principala reprezinta dreptul la perceperea impozitelor, taxelor si contributiilor

sociale, precum si dreptul contribuabilului la restituirea sumelor platite fara a fi datorate si la
rambursarea sumelor cuvenite, in situatiile si conditiile prevazute de lege.

Creanta fiscala accesorie reprezinta dreptul la perceperea dobanzilor, penalitatilor sau majorarilor
aferente unor creante fiscale principale, precum si dreptul contribuabilului de a primi dobanzi, in
conditiile legii.

Creante salariale

Cartea neagra a controlului fiscal

Vezi AICI detalii

Ce NU vrea ANAF sa stii Piruete LEGALE in aspecte fiscale

Vezi AICI detalii

Declaratia Unica 2023 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vezi AICI detalii

Sunt definite prin lege drept creante ce izvorasc din raporturi de munca si raporturi asimilate intre
debitor si angajatii acestuia.

Care sunt conditiile de existenta pentru creante?

Fiecare tip de creanta trebuie sa indeplineasca 3 conditii principale pentru a exista: sa aiba caracter
cert, sa fie lichida si exigibila.

a) Creanta certa rezulta din realizarea unui act care sa-i ateste existenta. Actul respectiv poate fi
chiar actul de creanta sau alte documente atestate de debitor. Printre exemplele de astfel de
documente se numara orice act recunoscut de cel care va achita creantele:

-contract;

-facturi;

-angajamente de plata.

Astfel, debitorul nu poate contrazice existenta creantelor si obligatia de plata pe care si-a asumat-o
prin semnatura.

b) O creanta poate fi lichida in momentul in care poate fi cuantificabila. Astfel, creditorul stie cu
exactitate ce suma va fi incasata de la debitor. Documentele care atesta lichiditatea unei creante sunt:

-actul de creanta;

-dovezi de plata;

-fise de sold, s.a.

c) Exigibilitatea unei creante consta in data scadenta stabilita pentru plata sumei indatorate.
Creditorul va emite data respectiva, iar debitorul va fi obligat sa o respecte. In caz ca nu va fi
onorata, se vor aplica penalitati sau sanctiuni (in functie de gravitatea situatiei).

Totusi, exista situatii in care instanta judecatoreasca prelungeste termenul de achitare la cererea
debitorului.

Exista cazuri specifice pentru fiecare tip de creanta in parte, insa cele mai grave scenarii apar la
creantele bancare si creantele fiscale. Motivul este legat de faptul ca autoritatile implicate dispun de
o putere imensa, iar debitorul depinde de fiecare decizie stabilita.

In cazul creantelor bancare, sanctiunile difera de la un caz la altul. De obicei, lipsa efectuarii platilor
stabilite pentru creditul efectuat atrage penalitati procentuale din suma totala cu fiecare zi care trece.
In cazul in care debitorul repeta si se sustrage total de la plata va fi sesizat Biroul de de Credit.
Scopul principal al Biroului este de a observa si analiza comportamentul si activitatile debitorului. In
momentul in care banca in cauza sesizeaza Biroul de Credite, debitorului i se va construi o fisa
personalizata. Toate informatiile negative acumulate pe respectivul raport il vor conduce pe debitor
in imposibilitatea de a mai accesa alt credit.
Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) este institutia care se ocupa de incasarea
creantelor fiscale de la fiecare firma. Intr-o prima faza, se stabileste un titlu de creanta care are ca
scop reglementarea si identificarea obligatiilor fiecarui debitor.

In momentul in care debitorul nu isi respecta indatoririle de plata, titlul de creanta este modificat in
titlu executoriu. Procedura de executare silita va fi comunicata debitorului respectiv. In caz ca dupa
15 zile suma nu este platita, debitorul este instiintat ca procesul de executare va fi efectuat. De la
inceperea procesului, banca va stopa orice fel de actiune bancara a debitorului pana cand suma este
recuperata.

Daca suma nu poate fi recuperata, se apeleaza la valorificarea bunurilor si veniturilor debitorului.

Printre bunurile vizate se numara:

-bunuri mobile si imobile care ajuta la desfasurarea activitatii debitorului;

-masini;

-utilaje;

-produse finite, s.a.

Evidenta creantelor si inregistrarea in contabilitate

In vederea recuperarii creantelor este deosebit de importanta mentinerea comunicarii cu debitorul.
Aceasta se poate realiza prin orice mijloc insa este preferata realizarea acesteia intr-un mod cat mai
oficial pentru a asigura comunicarea informatiei catre organele de conducere ale debitorului.

Pe langa utilitatea transmiterii unor mesaje permanente care in practica determina cresterea gradului
de conformare voluntara a debitorilor, obtinerea unui raspuns poate reprezenta un act de
recunoastere a datoriei care are rolul de a extinde termenul de prescriptie a dreptului de a trece la
executare silita.

Politicile contabile constituie o parte integranta a situatiilor financiare si de aceea prezinta interes pentru
inspectorii fiscali. Este vital ca aceste politici sa fie intocmite eficient si sa reflecte cat mai fidel imaginea
firmei. Aflati aici cum se intocmesc politicile contabile privind creantele societatii >>

Recuperare creante: somatia de plata

Somatia de plata este considerata o etapa premergatoare initierii procedurilor de recuperare a

crentelor prin intermediul mecanismelor legale de constrangere. Din acest motiv, spre deosebire de
notificare, tonul somatiei trebuie sa fie ferm si sa contina informarea debitorului asupra unei
succesiuni de etape si masuri ce vor fi in mod precis indeplinite. Aceasta are in vedere faptul ca
orice masura anuntata si neindeplinita va reprezenta un semnal de slabiciune, ezitare si lipsa de
fermitate care semnifica pentru debitor posibilitatea de a se mentine in aceeasi pozitie pasiva.
Termenele avansate in mod ultimativ in somatie trebuie sa fie scurte in masura sa nu ii permita
debitorului sa efectueze operatiuni destinate sa zadarniceasca procedurile viitoare de recuperare a
creantelor.
Din punctul de vedere al continutului, somatia va putea sa avertizeze debitorul asupra consecintelor
la care se expune prin neindeplinirea obligatiei de plata, asupra costurilor ce se vor acumula prin
angajarea unor cheltuieli pentru recuperarea creantei pe care tot acesta va trebui sa le acopere,
precum si informarea referitoare la obligatia de a organiza evidenta obligatiilor de plata pe termene
scadente.

Din perspectiva inregistrarii in contabilitate trebuie subliniat faptul ca situatia creantelor prescrise
trebuie sa faca obiectul inventarierii.

Asadar, creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse verificarii si confirmarii pe baza extraselor
soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de creante si datorii care detin ponderea valorica in
totalul soldurilor acestor conturi, potrivit extrasului de cont sau punctajelor reciproce scrise.

In urma constatarii prescriptiei, comisia de inventariere trebuia sa stabileasca persoanele

responsabile cu pierderea posibilitatii stingerii creantelor, iar in cazul in care nu exista astfel de
persoane carora sa li se transfere obligatia, prin decizia administratorului se va trece la scoaterea lor
din evidenta.

Pentru a nu incalca prevederile Legii Contabilitatii si angaja o eventuala raspundere

contraventionala, desigur in cadrul termenului de prescriptie a acesteia, trebuie probata parcurgerea
procedurilor de mai sus, asadar inclusiv cu o cercetare disciplinara a persoanelor responsabile cu
nerecuperarea creantelor.

Modalitati de stingere a creantelor

Creantele fiscale se sting prin trei modalitati si anume: plata, compensare si restituire.

Plata creantelor fiscale

Platile catre organul fiscal se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii
autorizate sa deruleze operatiuni de plata. In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal
central debitorii efectueaza plata acestora intr-un cont unic. Distribuirea sumelor din contul unic se
face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu
obligatiile fiscale datorate. In cazul in care suma platita nu acopera obligatiile fiscale datorate unui
buget sau fond, distribuirea in cadrul fiecarui buget sau fond se face in urmatoarea ordine:

-pentru toate impozitele si contributiile sociale cu retinere la sursa;

-pentru toate celelalte obligatii fiscale principale;

-pentru obligatiile fiscale accesorii.

Compensarea creantelor fiscale

Prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor
acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat
cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la
concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat
si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate
publica, inclusiv unitatile subordonate acesteia. Prin sume de plata de la buget se inteleg sumele pe
care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritoriala trebuie sa le plateasca unei persoane,
inclusiv cele care rezulta din raporturi juridice contractuale, daca acestea sunt stabilite prin titluri
executorii. Creantele debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din
diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional.

Restituirea creantelor fiscale

In situatia in care s-a facut o plata fara a fi datorata, cel pentru care s-a facut astfel plata are dreptul
la restituirea sumei respective.

Spre deosebire de creantele fiscale administrate de ANAF care pot fi stinse prin plata, compensare si
restituire , stingerea creantelor comerciale se poate face cu ajutorul altor instrumente de plata.
Tipurile de instrumente de plata pe care le au la dispozitie firmele sunt cecul (la purtator, barat,
certificat si de calatorie), ordinul de plata, cambia, biletele la ordin, plata in avans, contul deschis,
incasso-ul documentar si acreditivul documentar.

Datorii si creante comerciale: ce conturi folosim pentru

inregistrarea in contabilitate
Contabilitatea furnizorilor si clientilor, a celorlalte datorii si creante se tine pe categorii, precum si
pe fiecare persoana fizica sau juridica. In acest sens, in contabilitatea analitica, furnizorii si clientii
se grupeaza astfel: interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene de plata, respectiv de incasare.

In cadrul conturilor de furnizori si clienti, se grupeaza distinct datoriile si creantele rezultate din
tranzactiile cu clauze de rezerva de proprietate.

In cazul marfurilor returnate de clienti in acelasi exercitiu financiar in care a avut loc operatiunea de
vanzare, se corecteaza conturile 411 „Clienti”, 707 „Venituri din vanzarea marfurilor”, 607
„Cheltuieli privind marfurile” si 371 „Marfuri”.

In cazul in care marfurile returnate se refera la o vanzare efectuata in exercitiul financiar precedent,
corectia se inregistreaza la data bilantului in contul 418 „Clienti – facturi de intocmit”, respectiv
contul 408 „Furnizori – facturi nesosite” si se reflecta in situatiile financiare ale exercitiului pentru
care se face raportarea daca sumele respective se cunosc la data bilantului.

Tratamentul TVA in aceste situatii este cel prevazut de legislatia in domeniu.

Aceste prevederi se aplica si in cazul returului de produse finite vandute, corectandu-se conturile
corespunzatoare, respectiv 7015 „Venituri din vanzarea produselor finite”, 711 „Venituri aferente
costurilor stocurilor de produse” si 345 „Produse finite”.

Alte creante decat clientii

Creantele incerte se inregistreaza distinct in contabilitate (contul 4118„Clienti incerti sau in litigiu”
sau in conturi analitice ale conturilor decreante, pentru alte creante decat clientii).
In scopul prezentarii in situatiile financiare anuale, creantele se evalueaza la valoarea probabila de
incasat.

In situatia entitatilor care efectueaza decontarea creantelor si obligatiilor pe baza de deconturi

interne sau deconturi externe periodice confirmate decatre parteneri, aceste documente pot tine locul
extraselor de cont confirmate.

Pentru creantele incerte ori in litigiu se intocmesc liste de inventariere distincte sau situatii analitice
separate, dupa caz. Raspunderea gestionarii bunurilor, respectiv a urmaririi decontarii creantelor.

Pe baza explicatiilor primite si a documentelor analizate, comisia de inventariere stabileste natura

lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si natura plusurilor, propunand,
in conformitate cu dispozitiile legale, modul de regularizare a diferentelor dintre datele din
contabilitate si cele faptice, rezultate in urma inventarierii.

Atunci cand se estimeaza ca o creanta nu se va incasa integral, in contabilitate se inregistreaza

ajustari pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.
 Creante comerciale

Creantele si datoriile comerciale reflecta relatiile intreprinderii cu alte intreprinderi legate

de aprovizionarea si desfacerea de bunuri si servicii.

Powered By

Creante comerciale. Creantele comerciale reflecta drepturile intreprinderii fata de alte

persoane fizice sau juridice, determinate de vanzari de bunuri, executari de lucrari si prestari de
servicii, pentru care aceasta trebuie sa primeasca un echivalent valoric sau o contraprestatie. Din
categoria creantelor comerciale fac parte :

 Creantele rezultate din vanzarea de bunuri, prestarea de lucrari sau servicii ce fac obiectul de
activitate al intreprinderii ;

 Creantele pentru efectele de credit (comerciale) ;

 Creantele legate de lipsurile de bunuri, de natura stocurilor sau de alta natura, descoperite la
efectuarea receptiei acestora si care se imputa.

Aceste creante sunt evidentiate in contabilitate cu ajutorul contului Clienti. Dupa functia
contabila, contul Clienti este un cont de activ, iar dupa continutul economic este un cont de active
circulante de natura creantelor. Se debiteaza cu drepturile fata de client pentru livrarea bunurilor,
lucrarilor sau serviciilor evaluate la nivelul pretului de vanzare la care se adauga si taxa pe valoare
adaugata aferenta. Se crediteaza in momentul incasarii contravalorii bunurilor, lucrarilor sau
serviciilor vandute prin debitul conturilor de mijloace banesti sau de efecte comerciale sau, in cazul
in care clientul prezinta risc de neincasare, prin trecerea acestuia din categoria clientilor certi
(obisnuiti) in categoria clientilor incerti.

Creantele din vanzari de bunuri si servicii au o sturctura variata in functie de natura

creditelor acordate de furnizor cu ocazia vanzarii, precum si in functie de exigibilitatea lor.

Distingem astfel creante in termen din vanzari pe credit comercial si din vanzari pe credit
cambial. Deasemenea creante neexigibile si creante al caror termen de exigibilitate a expirat
(neincasate in termen).

1. Contabilitatea inregistrarii creantelor

Vanzarile pe credit comercial se pot face atat partenerilor interni, cat si celor externi. De
aceea in instructiunile in vigoare se mentioneaza ca este necesar sa se conduca doua serii de conturi
analitice, in cadrul contului 411 Clienti, o serie pentru clientii interni si alta pentru clientii externi.

La baza inregistrarii, in ambele cazuri, stau facturile cu deosebirea ca in cele privind clientii
externi evaluarea bunurilor si a serviciilor prestate se face in devize. Exemplu :Societatea Policolor
vinde vopsea in valoare de 30.000 lei.
si concomitent se realizeaza descarcarea din gestiune pentru cantitatea de vopsea vanduta.

2. Contabilitatea avansurilor primite de la clienti

La incheierea contractului de vanzare societatea Policolor- in functie de volumul comenzii-

poate solicita companiei care cumpara plata unui avans de 15% din valoarea facturii. Urmare a unui
astfel de contract, societate Alfa a platit un avans de 45 lei. La momentul intocmirii facturii s-a facut
regularizarea astfel :

Contabilitatea creantelor pentru care nu s-au intocmit facturi

In cazul in care la inchiderea exercitiului financiar nu s-au intocmit facturi, contul 411
Clienti se inlocuieste cu contul 418 Clienti-facturi de intocmit, iar contul 4427 TVA colectata cu
contul 4428 TVA neexigibila. La intocmirea facturii contul 418 se crediteaza avand in contra partida
contul de clienti 411, de asemenea taxa pa valoare adaugata devine exigibila.

4. Contabilitatea efectelor comerciale acceptate la plata

Societatea Policolor accepta efecte comerciale de incasat. Operatia este urmatoarea :

Remiterea la banca spre incasare a efectului comercial se inregistreaza astfel:

La incasarea efectului comercial se retine comisionul datorat bancii pentru serviciul efectuat
si se deduce taxa pe valoare adaugata aferenta acestuia.

Efectele comerciale circula prin andosari (girari). Aceste operatii nu vizeaza decat
beneficiarii succesori de efecte si nu clientii (trasii), cu exceptia cazului cand are loc anularea
efectelor.

Exemplu La ordinul furnizorilor societatea Policolor a realizat andosarea efectului comercial

de incasat acceptat de la societatea Beta.

Prin aceasta operatie se diminueaza datoria fata de furnizori si concomitent creanta fata de
clienti, prin andosarea efectului comercial de incasat la ordinul tertilor.

In situatia in care exista diferente mari intre marimea datoriei fata de furnizori si cea a
efectului, respectiv, diferente intre termenele de decontare sunt mari, partile pot conveni asupra unei
rata a dobanzii.
 Societatea prefera incasarea imediata a efectului comercial, fara a mai astepta pana la
scadenta acestuia. In acest caz se procedeaza la scontarea efectului respectiv la banca. Aceasta
cumpara imediat efectele remitentului si plateste acestuia disponibilitatile cuvenite, calculate pe baza
relatiei :

Valoarea Scontata(neta) = Valoarea Nominala - Agio

unde :

Agio = Scontul + Comisionul Variabil Asimilat Scontului

Pe baza borderoului de scont se face inregistrarea efectelor remise spre scontare :

Pentru remitent agio-ul constituie o cheltuiala financiara fara a fi supusa taxei pe valoare
adaugata.

In decontarea efectelor comerciale pot interveni unele scurt circuite determinate de

dificultatiile de trezorerie ale platitorilor (nu au capacitatea de plata). Pentru a depasi aceasta situatie
trasul (clientul) are posibilitatea sa ceara anularea si inlocuirea efectului initial printr-un efect nou cu
o scadenta mai indepartata, sa ceara amanarea termenului de decontare al efectului existent sau intr-
o forma tacita nu cere reportarea scadentei in fapt devine operabila.

In cazul reinniorii efectelor comerciale de primit intervine urmatoarele operatii :

o Efectul comercial se afla inca in posesia tragatorului; anularea depinde de bunavointa

tragatorului

anularea efectului initial la valoarea nominala

cheltuieli cu dobanzile de intarziere

crearea noului efect la valoarea nominala a vechiului efect plus cheltuielile si dobanziile de
intarziere

o Efectul comercial nu se mai afla in posesia tragatorului si trebuie reclamat pentru a fi recuperat
de la andosit (banca la care s-a scontat efectul sau un tert oarecare)

recuperarea efectului comercial de la banca

inregistrarea cheltuielilor suplimentare de recuperare a efectului comercial de la banca

-recuperarea cheltuielilor bancare de la client

Dupa recuperarea efectului comercial intervin operatii de anulare, inregistrarea cheltuielilor de

anulare si a dobanzilor de intarziere si emiterea noului efect.

o Tragatorul acorda trasului un avans de fonduri atunci cand tragatorul nu reclama efectul la
banca din motive de evitare a propriei discreditari sau nu este posibila restituirea catre banca (efect
scontat la o alta banca, iminenta scadentei). Pentru a depasi situatia, tragatorul acorda trasului un
avans banesc necesar platii efectului si creaza un nou efect a carei valoare nominala este egala cu
marimea avansului majorat cu cheltuieli diverse si dobanzi penalizatoare.

Inregistrarile contabile care intervin sunt :

acordarea avansului de fonduri

cheltuieli diverse si dobanzi penalizatoare

crearea noului efecte comercial

la incasarea noului efect tragatorul nu face nici o inregistrare deoarece aceasta s-a realizat deja in
momentul scontarii vechiului efect.

5 Contabilitatea operatiilor privind efectele neplatite

Atunci cand efectul comercial este in posesia tragatorului si este prezentat de acesta la incasare, in
contabilitatea tragatorului se anuleaza mobilizarea creantei, valoarea acesteia crescand si cu valoarea
cheltuielilor de prezentare

In contabilitatea trasului nu se opereaza nici o inregistrare.

Atunci cand efectul este prezentat la incasare de catre un tert, in contabilitatea trasului nu se
opereaza nici o inregistrare, iar in contabilitatea tragatorului se debiteaza contul de clienti analitic
Trasul A si se crediteaza contul curent cu valoarea nominala a efectului si cheltuielile datorate
bancii :
 Remarca: Contabilitatea franceza recomanda ca atunci cand efectele neplatite sunt
numeroase, beneficiarul poate deschide contul de tranzitie Efecte neplatite debitat cu valoarea
nominala a efectelor de primit devenite neplatite si cheltuielile anexe, apoi creditat cu aceiasi
marime atunci cand o solutie este data litigiului.

Contabilitatea reducerilor acordate clientilor

Exista cazuri in care societatea Policolor acorda reduceri comerciale si/sau financiare in
vederea cresterii volumului vanzarilor. La acordarea reducerilor, societatea Policolor trebuie sa
respecte urmatoarele reguli:

reducerile comerciale sa fie aplicate inaintea reducerilor financiare;

reducerile sa fie determinate in cascada, aceasta insemnand ca procentele sau sumele absolute ale
fiecarei categorii de reducere se aplica asupra Netului Contabil;

in cadrul reducerilor contabile, se opereaza mai intai rabaturile si apoi remizele- TVA-ul se
calculeaza la "ultimul net contabil" determinat, fie Netul Comercial, fie Netul Financiar.

Societatea Policolor acorda clientilor un scont de 10% pentru achitarea datoriei inainte de termen.
Acestea sunt considerate cheltuieli financiare.

Exista situatii in care creantele se incaseaza cu intarziere si atunci societatea Policolor

pretinde penalizari, care sunt considerate venituri exceptionale.

Exemplu: La incasarea unei creante de 5.000 lei se percepe o penalizare de 2%. Penalizarea
perceputa se inregistreaza in contul 771 Venituri din subventii pentru evenimente extraordinare si
altele similare.

Contabilitatea creantelor privind livrarile la clientii externi

Creantele privind clientii externi se inregistreaza in debitul contului clienti, in corespondenta

cu conturile de venituri din vanzari, dupa ce in prealabil, s-a facut transformarea devizelor in lei, pe
baza cursului valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data respectiva.

Problema care apare in decontarea creantelor si datoriilor inregistrate in monezi straine este
cea a variatiei cursului valutar intre cele doua momente: cel al inregistrarii in contabilitate a creantei
si/sau a datoriei si cel al incasarii creantei (respectiv platii datoriei). Pana la data incasarii creantelor
cursul valutar al monedei convertibile, in care sunt evaluate bunurile facturate poate sa scada sau sa
creasca.

daca cursul valutar al devizelor a crescut, respectiv al leului a scazut, se va inregistra un venit din
diferenta de curs valutar, reflectata in urmatoarea formula contabila :
 Exemplu : Creanta de 1.000$ a fost inregistrata la data de 31.12.2001 la cursul BNR de
27lei/$. Creanta se inregistreaza la data de 31.07.2002 la cursul de 29lei/$. Operatia se inregistreaza
astfel :

daca dimpotriva cursul valutar al devizelor scade, iar al leului creste, la data incasarii creantelor se
realizeaza o pierdere ce se inregistreaza astfel:

Exemplu: La data de 31.07.2002 cursul valutar era de 26lei/$.

8. Contabilitatea creantelor neincasate la termen

Creantele neincasate la termen atrag unele daune datorita neintrarii acestor valori in circuitul
economic al furnizorilor. Unele dintre aceste creante prezentand chiar riscul de a nu putea fi
recuperate, incasarea lor devenind astfel incerta.

Contabilitatea unor astfel de creante din vanzari de bunuri si servicii se tine cu ajutorul
contului 4118 Clienti incerti sau in litigiu, in debitul caruia se inregistreaza valorile neincasate in
termen de la clientii deveniti incerti, dubiosi, rau platnici si in general a celor actionati in justitie.

Creantele neincasate in termen se inregistreaza in acest cont cel putin din doua motive care
decurg din principiul imaginii fidele si cel al prudentei.

Adica, pentru ca situatia patrimoniala sa se reflecte in mod fidel, in contabilitate, s-a

considerat ca este necesar sa fie delimitate informatiile privind creantele din vanzari care prezinta un
anumit grad de incertitudine, de cele aflate in termen.

Pe de alta parte reflectarea in contabilitate a unor active incerte poate sa reprezinte

argumentul (justificarea) constituirii provizioanelor pentru deprecierea creantelor-clienti, ceea ce
decurge din principiul prudentei.

creantele neincasate in termen de la categoriile de clienti mentionati se inregistreaza deci prin

debitarea contului de clienti incerti si creditarea celui de clienti.

Exemplu : Societatea Policolor nu a incasat o creanta in valoare de 7.000lei, de la un client al

sau. Ca urmare a analizei situatiei clientului, creanta respectiva a fost inregistrata in contul 4118
Clienti incerti sau in litigiu.

Contul 4118 Clienti incerti sau in litigiu se crediteaza cu sumele incasate de la clientii incerti
si cu cele nerecuperate care se scot din activ, respectiv se includ in pierderi, dupa cum urmeaza :

sumele au fost incasate in contul bancar

sumele s-au declarat nerecuperabile si au fost trecute pe pierderi, existand o hotarare judecatoreasca
in acest sens. Inregistrarea presupune si stornarea taxei pe valoarea adaugata aferenta creantei
nerecuperabile :

Daca nu exista hotarare judecatoreasca prin care clientul a fost declarat insolvabil, sau alte dovezi
din care sa rezulte ca unitatea a luat toate masurile pentru recuperarea creantelor, intreaga creanta,
inclusiv taxa pe valoare adaugata se trece pe pierderi printr-o formula contabila simpla.

Creantele scoase din activ se inregistreaza intr-un cont in afara bilantului si se mentin in
acest cont atata timp cat mai exista o speranta de recuperare sau pana la implinirea termenului de
prescriere.

daca apare posibilitatea de recuperare a creantei se reactiveaza, inregistram ca un venit din creante
reactivate, astfel :

In situatia in care la scoaterea din activ a fost diminuata taxa pe valoare adaugata, cu ocazia
reactivarii creantei, este necesar sa fie reluata si aceasta in creditul contului 4427 Taxa pe valoare
adaugata colectata.

Creantele incerte, neincasate in termen pot sa fie exprimate si in devize, iar in aceste cazuri
pot sa apara cu ocazia incasarii lor diferente de curs valutar, iar la data intocmirii bilantului
diferentele de conversie, ambele putand sa fie favorabile sau nefavorabile, la fel ca pentru toate
creantele in valuta.

9. Contabilitate creantelor din operatiuni de regularizare

In practica unitatilor pot sa apara unele operatii economice care sa inregistreze temporar,
datorita unor conditii specifice, in anumite conturi din care la date ulterioare urmeaza a se repartiza
in alte conturi, potrivit principiilor contabilitatii. Adica operatiunile de acest fel necesita a fi supuse
unor norme, principii sau reguli specifice. Or, actiunea de supunere a faptelor, in cazul de fata a
celor contabile, unor norme (reguli) poarta numele de regularizare.

Astfel, in cursul exercitiului financiar pot sa apara unele cheltuieli sau venituri care privesc
activitatea exercitiilor viitoare, iar pentru a se respecta unul din principiile de baza ale contabilitatii,
acela al independentei exercitiilor, acestea trebuie separate, delimitate de cheltuielile respectiv
veniturile exercitiului in curs.

Separarea unor astfel de operatiuni se face in asa numitele conturi de regularizare. In

decursul istoriei contabilitatii ca si in uzanta actuala a practicienilor acestea mai sunt denumite si
conturi de delimitare, in care se poate face separarea (delimitarea) in timp dupa anumite criterii.

10.Contabilitatea veniturilor inregistrate in avans

Veniturile inregistrate in avans sunt compuse din incasari in vederea prestarii unor servicii ulterioare
sau venituri aferente perioadelor sau exercitiilor urmatoare, cum ar fi: chirii incasate cu anticipatie,
abonamente, prime de asigurare, locatii de gestiune, incasari din vanzarea de locuinte cu plata in
rate.

Toate acestea vor afecta rezultatul exercitiului sau perioadei urmatoare si de aceea se
inregistreaza, la data incasarii, in contul de regularizare a veniturilor.

Contul 472 Venituri inregistrate in avans este un cont de pasiv care inregistreaza in creditul
sau sumele incasate cu anticipatie.

Exemplu: Societatea Policolor a incasat in luna decembrie o suma aferenta lunii ianuarie
2001. Inregistrarea contabila care s-a efectuat este urmatoarea:

In debitul contului se inregistreaza acele venituri care s-au realizat in avans devenite venituri
ale perioadei sau exercitiului curent, adica pentru care serviciul a fost prestat sau este in curs de
prestare. In ianuarie 2001, societatea Policolor a inregistrat astfel:

Soldul creditor al contului reprezinta incasariile aferente exercitiilor viitoare.

11. Contabilitatea creantelor din operatii in curs de clarificare

Inainte de a fi inregistrata, orice operatie economica este supusa unei analize contabile, cu
care ocazie se stabilesc, printre altele, elementele patrimoniale afectate si conturile corespondente.
Exista insa operatii economice pentru care la data inregistrarii unul din conturile corespondente nu
poate fi stabilit cu exactitate, fie din lipsa unor documente, fie din cauza descrierii needificatoare,
ambigua a operatiei economice, in documente. Astfel din extrasele de cont primite de la banca, de
exemplu, rezulta ca s-au facut unele plati insa nu sunt anexate documente pe baza carora sa se poata
stabili in ce scop, respectiv in ce cont trebuie inregistrat ; acestea putand sa reprezinte amenzi,
penalitati, cheltuieli de judecata, locatii sau alte plati.

Deasemenea din extrasul de cont pot sa rezulte incasari pentru care nu exista documente care
sa specifice de la cine s-a incasat suma si in ce scop.

Incasarile si platile de acest fel, pentru care nu exista documente sau din documente nu
rezulta clar scopul, necesita cercetari si lamuriri suplimentare.

Contabilitatea creantelor care necesita cercetari si lamuriri suplimentare se tine cu ajutorul

contului 473 Decontari din operatii in curs de clarificare, care este un cont bifunctional, putand
functiona atat ca un cont de activ cat si ca un cont de pasiv.

Exemplu In extrasul de cont din data de 12.12.2007 a fost inregistrata o creditare a contului
curent cu suma de 10.000lei, a carei provenienta nu poate fi determinata. Inregistrarea acestei sume
in contabilitate s-a facut astfel :
 Inregistrarea in acest cont se face doar cu titlu temporar, urmand a fi regularizate. Dupa
clarificare contul se crediteaza, in special in corespondenta cu conturi de terti, in functie de scopul
platii, astfel:

Potrivit normelor metodologice in vigoare la noi in acest cont se inregistreaza doar incasarile
si platile prin banca, care necesita lamuriri suplimentare. In contabilitate insa se specifica faptul ca
acest cont se utilizeaza ori de cate ori un cont nu poate fi nominalizat cu exactitate.

Soldul debitor al contului reprezinta creante de regularizat, iar soldul creditor datorii de
regularizat, sau sume in curs de clarificare.

12. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea creantelor

Creantele unitatilor economice, la fel ca orice alte active, uneori pot sa se deprecieze. Astfel
poate sa apara riscul de a nu se putea incasa creantele fata de clienti ca urmare a insolvabilitatii
acestora.

La fel ca alte deprecieri ale activelor acestea pot fi reversibile sau ireversibile.

Deprecierile ireversibile necesita scoaterea din evidenta a creantelor si inregistrarea lor

nemijlocita ca pierderi din creante sau din debitori. Deprecierile reversibile insa, daca legislatia in
vigoare permite, creaza posibilitatea de optiune a unitatii pentru constituirea de provizioane pentru
deprecieri. Daca unitatea dispune de avantaj financiar, daca realizeaza profit, poate opta pentru
constituirea de provizioane.

Contabilizarea unor astfel de provizioane se tine cu ajutorul conturilor din grupa 49

Provizioane pentru deprecierea creantelor, in care este cuprins si contul 491 Provizioane pentru
deprecierea creantelor-clienti. Conturile din aceasta grupa functioneaza dupa regulile conturilor de
pasiv, adica se crediteaza cu constituirea sau cresterea provizioanelor si se debiteaza cu diminuarea
sau cu anularea lor.

Provizioanele pentru deprecierea creantelor se constituie de obicei la inchiderea exercitiului,

dar si in cursul lui, pentru reflectarea in bilant, ori de cate ori apar creante neincasate la termen, care
prezinta riscul de a nu fi recuperate, constatate in conturile de clienti.

Provizioanele pot fi anulate in situatia in care raman fara obiect, ca urmare a incasarii
creantelor sau ca urmare a deprecierii lor ireversibile (insolvabilitate, disparitia sau falimentul
clientului sau debitorului).

Exista si opinia ca provizioanele odata constituite sa nu se anuleze in cursul exercitiului,

pozitie cu pozitie, pe masura lichidarii creantelor, ci sa ramana in evidenta urmand a fi ajustate la
inchiderea exercitiului. Adica, inventarierea creantelor, inclusiv a celor dubioase, ca deprecieri
ireversibile, iar valoarea deprecierilor reversibile de creante sa se compare cu valoarea contabila a
provizioanelor.
 Din aceasta comparatie pot sa rezulte cresteri de provizioane, care se inregistreaza in mod
identic cu constituirea sau pot sa rezulte diminuari de provizioane ce se inregistreaza in mod identic
cu anularea lor.

In luna decembrie 2006, societatea Policolor a constatat deprecierea creantelor sale fata de o
societate partenera. Cauzat de deprecierea constatata a fost creat un provizion :

In lunile urmatoare clientul a platit insa factura, provizionul ramanand fara obiect a fost
anulat.