Tema 4: Contabilitatea vânzării mărfurilor în UCA

1.Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plată integrală în numerar.

2. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu mica ridicată (cu plata în virament).
3. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata în rate.
4. Utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscala pentru efectuarea
decontărilor în numerar
5. Contabilitatea vânzării mărfurilor în consignație.

1.
Vînzarea mărfurilor cu amănuntul reprezintă faza finală a circulației de mărfuri și
constituie comercializarea acestora către consumatorul final. Vînzarea cu amănuntul
presupune eliberarea mărfurilor către consumatorii finali contra plată în numerar sau prin
virament. Operațiile generate de vînzarea cu amănuntul a mărfurilor se grupeaza în 4
categorii:
- vânzarea mărfurilor cu plată integrală în numerar,
- vânzarea mărfurilor cu mica ridicată (cu plata în virament),
- vânzarea mărfurilor în consignație.
Vânzarea mărfurilor cu plata integrală în numerar prevede achitarea nemijlocită a
cumpărătorului în momentul vînzării-cumpărării mărfurilor cu mijloace bănești în
numerar. Vînzarea cu plată integrală în numerar se documentează prin cecul de casă și
“Bonul de plată”. Formele de vînzare a mărfurilor practicate de întreprinderile comerciale
cu amănuntul cu plată integrală în numerar sunt:
- vânzarea cu plată directă la vânzător, prin care se eliberează marfa și se încasează
contravaloarea acesteia de către vînzător pentru mărfurile care se vînd cu bucata,
la litru, la kilogram;
- vânzarea pe bază de bonuri emise de vânzător prevede emiterea de către vînzător
pentru mărfurile solicitate de cumpărător a bonurilor de plată care se achită
ulterior de casier. Bonul conține informații privind felul mărfii , cantitatea, prețul
unitar de vînzare și valoarea mărfurilor la preț de vînzare;
- vânzarea pe bază de tichete prevede eliberarea mărfurilor contra unor tichete
vîndute în prealabil cumpărătorilor. Tichetul poate, sau nu să nominalizeze marfa,
atestă încasarea sumei aferente sortimentelor solicitate și dă dreptul vânzătorului
să elibereze marfa;
- vânzarea prin autoservire se bazeză pe comportarea corectă și civilizată a
cumpărătorului, aplicându-se în cazul vânzării mărfurilor cu bucata, la litru sau la
kilogram al căror preț este achitat de cumpărător la ieșirea din magazine sau din
sectorul comercial;
- vânzarea la domiciliu prin birouri de comenzi se bazează pe recepționarea
comenzilor adresate telefonic de clienți, unităților de comerț cu amănuntul sau
alimentație publică, iar odată cu valoarea mărfurilor pot fi incluse în plată și
cheltuielile de transport;
 - vânzarea prin automate prevede comercializarea anumitor categorii de mărfuri
(țigări, ediții periodice, băuturi răcoritoare, dulciuri ș.a.) fără participarea
vânzătorului prin intermediul bancnotelor, monedelor metalice sau a jetoanelor;
- vânzarea prin rețeaua ambulantă se realizează prin intermediul construcțiilor
speciale: tarabelor, tonetelor și chioșcurilor.

UCA utilizează prioritar pentru evidența operațiilor cu mărfurile la

comercializarea acestora modelul prețului de vânzare cu amănuntul plus TVA. De
asemenea, la vânzarea în numerar este necesară eliberarea bonului de casă cu
memorie fiscală. La sfârșitul zilei contabilul înregistrează numerarul încasat din
vânzarea mărfurilor prin “Ordinul de încasare”, care servește ulterior drept bază
pentru reflectarea contabilă a vânzării mărfurilor cu amănuntul.
Plățile în numerar din casieria unității de comerț se înscriu în “Ordinul de plată” și
împreună cu “Ordinele de încasare” se înregistrează ulterior în “Registrul de casă”,
care reprezintă, de fapt, raportul casierului pentru circulația numerarului.
Înregistrările contabile 16 (tab.1) țin de particularitățile contabilizării operațiilor cu
mărfurile în cazul când poate fi ușor stabilită mărimea adaosului comercial aferentă
mărfurilor vândute. De cele mai multe ori, este necesară reflectarea decontării
adaosului comercial aferent mărfurilor vândute și rămase în stoc, reieșind din suma
totală a încasărilor din vânzări pentru totalitatea mărfurilor vândute în timpul lunii cu
diferite cote de adaos. Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute se determină pe
baza de coeficient mediu, utilizându-se formula generală de calcul:
AC si + AC ¿
Cmed = M si + M ¿
×100 % (4.1)
unde:
Cmed – cota medie a adaosului comercial;
ACsi – sold inițial prealabil al adaosului comercial (adaosul comercial decontat la
sfîrșitul lunii precedente aferente mărfurilor din stoc);
ACin – adaosul comercial aferent intrărilor de mărfuri de la începutul lunii;
Msi – valoarea intrării cumulate de la începutul lunii la preț de vînzare cu
amănuntul fără TVA.
Pentru a stabili suma adaosului comercial aferent mărfurilor vîndute se
utilizează relația:
C
med ×S
SACv= 100 %
p
(4.2)
unde:
SACp – suma adaosului comercial aferent mărfurilor vîndute;
Sp – suma încasărilor din vînzări, inclusiv TVA.
Suma adaosului comercial aferent mărfurilor rămase în stoc se calculează
după formula:
SACS=ACsf - SACv (4.3.)
unde:
ACsf – soldul final al adaosului comercial;
SACS – suma adaosului comercial aferent mărfurilor aflate în stoc.

Așadar, în conformitate cu articolul 753 al codului civil prin contractul de vânzare-

cumpărare, vânzătorul se obligă să predea un bun în proprietatea consumatorului iar
acesta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit. Un rol important în
îndeplinirea contractului de vânzare-cumpărare ocupă informarea cumpărătorului despre
calitate, caracteristicile care există în mod obișnuit la bunurile de același fel și la care
cumpărătorul le poate aștepta ținând cont de felul bunurilor.
Modul de achitare a mărfurilor de cumpărători este prevăzut de regulile privind ținerea
operațiilor de casă în economia naționalăă a RM aprobată prin Hotărîrea Guvernului RM
nr.764 din 25.11.92 cu modificările ulterioare. Unitățile comerciale sunt obligate să
utilizeze pentru decontările în numerar aparate de casă cu memorie fiscală. Aparatul de
casă trebuie să fie înregistrat la Inspectoratul Fiscal teritorial.
Unitățile comerciale sunt obligate să elibereze cumpărătorilor împreună cu marfa un
cec bănesc de casă(bon) care confirmă efectuarea obligațiunii conform contractului de
vânzare-cumpărare.
Operațiunile de casă sunt efectuate de casierul entității comerciale care este persoana
cu răspundere materială de bunurile aflate în gestiunea sa.

Vezi exemplu de Operațiuni economice și formule contabile în caiet.

2.
Vânzarea cu mica ridicată (cu plată în virament) prevede comercializarea mărfurilor
în scopul satisfacerii cerințelor unor categorii specifice de consumatori:
- instituțiile preșcolare, de învățământ, de medicină;
- unitățile de alimentație publică din cadrul instituțiilor bugetare, cantinele din
cadrul întreprinderilor;
- diferiți agenți economici pentru vânzările în partide sau asortiment variat cu
achitare în virament;
-vânzarea de mărfuri către diferiți cumpărători cu achiatarea în baza cardurilor bancare.
La vânzarea mărfurilor cu mica ridicată se presupune eliberarea mărfurilor în cantități
relativ mari, de cele mai multe ori, în baza facturilor și cu plată prin virament. În situația
acestui tip de vânzări se apreciază relațiile temeinice cu parteneri stabili și în acest scop,
mărfurilor vândute li se aplică un adaos comercial minimal, care, deseori, acoperă doar
cheltuielile întreprinderii de comerț, asigurând un profit neânsemnat. Partida minimală a
mărfurilor vândute cu mica ridicată nu poate fi mai mică decât cantitatea unităților
marfare din complectul unui ambalaj.
Vânzarea cu mica ridicată se realizează în baza comenzilor în scris, iar unitatea de
comerț eliberează contul-factură și eliberarea mărfurilor se execută după achitarea
completă în baza delegației.
Contabilizarea operațiilor de vânzare cu mica ridicată se efectuează în ordine
analogică vânzarii mărfurilor cu ridicata.
3.
Vânzarea cu plată în rate este convenabilă cumpărătorului pentru posibilitățile de
eșalonare a plății pentru marfa procurată pe o anumită perioada de timp. În categoria
mărfurilor vândute cu plata în rate se includ mărfurile industriale cu termen de utilizare
sporit, mărfurile de uz casnic, mobilă, mijloacele de transport ș.a. Mărfurile cu plată în
rate se eliberează cetățenilor cu loc de muncă permanent. Pentru procurarea mărfurilor
cumpărătorul prezintă un certificat confirmativ de la locul de muncă sau studii (copia
buletinului de identitate, adeverință de formă stabilită de la locul de muncă, care trebuie
să fie semnată de către conducătorul și contabilul-șef al întreprinderii și legalizată prin
aplicarea ștampilei). În cazul când mărfurile se achită într-un termen de 6 luni, în
adeverință se indică salariul lucrătorului în ultimele 2 luni, în termen de 12 luni – se ia
salariul pe 6 luni, in termen de 24 luni-salariul pe 12 luni, în termen de 48 luni-salariul pe
18 luni.
Mărfurile se vând cu plata în rate cu condiția încasării unui avans stabilit în
condițiile contractului, dar care nu trebuie să fie mai mic de 25% din valoarea mărfurilor.
Durata de acțiune a contractului de vânzare se stabilește de către unitatea de comerț pe o
perioadă de la 3 luni pâna la 3 ani. Pentru comercializarea mărfurilor cu plata în rate
entitatea de comerț aplică la valoarea tranzacției o dobândă, mărimea căreia se stabilește
de către vânzător în conformitate cu cota medie a dobânzilor la creditele bancare pentru
durata contractului și rămâne neschimbată pe toată durata de acțiune a acestuia. Dobânda
percepută va constitui un venit anticipat și se va include în componența veniturilor din
activitatea de investiții. Ea rămâne a fi achitată după depunerea primei plăți (numite
acont) la momentul livrării mărfurilor.
Achitarea dobânzii se poate efectua în diferite moduri:
- în sume egale pe toată perioada de plată;
- parțial la momentul livrării (odată cu acontul);
- integral la momentul achitării mărfurilor;
- integral la sfîrșitul termenului de plată.
În situația în care cumpărătorul se concediază de la locul de muncă pîna la
expirarea contractului, acesta achită suma totală a sumelor datorate sau prezintă o
confirmare de la locul nou de muncă. În cazul când nu se respectă termenele de achitare,
unitatea de comerț este în drept să aplice penalități la suma neplătită în conformitate cu
prevederile legislației în vigoare.
4.
Utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscala pentru efectuarea
decontărilor in numerar
În corespundere cu Hotărârea nr. 474 toţi agenţii economici care desfăşoară activitate
comercială cu plată contra numerar sunt obligate să utilizeze maşini da casă şi control
(M.C.C.).
Cazuri în care se permite abandonarea M.C.C.:
• la vânzarea produselor agricole de fabricaţie proprie pe pieţe de către agenții
economici neînregistrați în calitate de plătitori ai T.V.A.;
• la comercializarea ziarelor, revistelor, biletelor de loterie;
• în condiţiile desfăşurării activităţii de comerţ în baza patentei de întreprinzător;
• serviciile prestate de avocați;
• serviciile activității notariale etc.
Toate întreprinderile sunt obligate sa înregistreze M.C.C. la Inspectoratul Fiscal de
Stat.
Pentru fiecare M.C.C. se ţine in mod obligatoriu Registrul maşinii de casa şi control
(R.M.C.C.).
Constă din doua pârti:
• prima parte este destinată pentru înregistrarea informației din rapoartele zilnice de
închidere;
• partea a doua este prevăzută pentru lipirea și păstrarea rapoartelor zilnice de
închidere.
• Ca confirmare a săvârşirii tranzacţiei plătitorului i se înmânează un bon de casă.
 • Concomitent cu bonul în cauză M.C.C. imprimă o bandă de control pe care se
transcriu toate datele fiscale din bonurile de casă eliberate.
•
• La finele zilei (sau schimbului) de lucru se întocmeşte raportul zilnic de închidere.
• În baza rapoartelor zilnice sumele încasate se înscriu în consecutivitate
cronologică în R.M.C.C.
Elementele obligatorii ale bonului de casă:
• denumirea întreprinderii;
• locul amplasării şi codul fiscal;
• numărul de identificare (de uzină) al maşinii de casă şi control;
• numărul de înregistrare al M.C.C. atribuit de organul fiscal;
• numărul curent al bonului de casă;
• denumirea fiecărui tip de mărfuri sau servicii;
• valoarea şi codul cotei T.V.A. pe fiecare tip de mărfuri sau servicii;
• cantitatea şi preţul mărfii sau serviciilor;
• valoarea totală a tuturor mărfurilor (serviciilor) procurate;
• data şi timpul emiterii bonului de casă.
Dacă bonul de casă nu conţine măcar unul din elementele enumerate mai sus, atunci în
conformitate cu Codul cu privire la contravenţii se aplică o amendă în mărime de 50
unităţi convenţionale.

5.
Vânzarea în consignație presupune relațiile coordonate prin contractul de comision ( se
întocmește în 2 exemplare), conform condițiilor căruia dreptul de proprietate asupra
mărfurilor îl deține proprietarul inițial al acestora până la momentul vânzării către
cumpărător. Conform prevederilor articolului 1061 al Codului Civil al RM, contractul de
comision se încheie între organizația care primește mărfurile la consignație (comisionar)
și persoană fizică sau juridică ce depune mărfurile în consignație (comitent), în scopul
vânzări mărfurilor respective de către comisionar. În consignație se acceptă mărfuri noi și
uzate, care pot fi utilizate fără o recondiționare suplimentară și care corespund normelor
și cerințelor sanitare. Nu pot fi primite la consignație:
- mărfurile a căror comercializare este interzisă sau limitată (conform legislației în
vigoare);
- armament de luptă din dotare sau serviciu;
- echipamente militare, uniforme și alte articole din sortiment militar.
La primirea mărfurilor în consignație, pe fiecare dintre ele se fixează o etichetă, iar
pe obiectele ieftine mici (ceasuri, mărgele, broșe ș.a.) – o etichetă cu numărul
contractului de comision și prețul de vânzare.
Lista mărfurilor primite la comisie și etichetele de marfă se semnează de către
comisionar și comitent. Prețul de vânzare al mărfurilor primite de comisionar se stabilește
de către comitent și se indică în lista mărfurilor recepționate la consignație, pe eticheta
fiecărui obiect. Coordonată de către comisionar și comitent, mărimea comisionului se
stabilește în procente față de prețul la care a fost vândută marfa și se fixează în contractul
de comision. Ea poate fi diferențiată după mărfuri aparte sau grupuri de mărfuri. În cazul
când mărfurile nu se comercializează, prețul prestabilit poate fi micșorat de comisionar în
conformitate cu condițiile convenie în contract, iar operația respectivă se consemnează în
“Actul de reevaluare”.
Ordinea, termenele și mărimile reevaluării mărfurilor primite în consignație sunt
stabilite de către comisionar și comitent la încheierea contactului de comision, cu
respectarea următoarelor condiții:
a) comisionarul are dreptul să reducă cu 20% prețul mărfurilor nevândute în
decursul a 20 de zile lucrătoare. La expirarea a încă 20 de zile lucrătoare după
prima reevaluare, comisionarul reduce prețul cu 30% față de cel stabilit după
prima reevaluare. Dacă aceste mărfuri nu au fost vândute în decursul
următorului termen de 20 de zile lucrătoare, comisionarul este în drept să le
deprecieze cu 50% din prețul stabilit după a doua reevaluare. Dacă mărfurile nu
au fost vândute nici după a treia reevaluare, magazinul le depreciază până la
prețul de comercializare sigură;
b) la cererea comitentului prețul obiectului predat poate fi redus înainte de
termenele stabilite în punctul a), însă cel puțin cu 10% dintr-odată, până la
expirarea primului termen de reevaluare stabilit de comisionar;
c) toate reevaluările mărfurilor se efectuează fără participarea comitentului,
semnătura căruia, în contractul de comision, constituie acceptarea acestor
condiții.

În cazul când comitentul refuză reevaluarea mărfurilor, acestea sunt recuperate de

către comitent cu impunerea spre achitare a cheltuielilor de păstrare și operare a acestor
mărfuri. Primirea mărfurilor în consignație se documentează prin “Borderoul de recepție
a mărfurilor la consignație”, care se generalizează în “Borderoul de evidență a mărfurilor
la consignație”. Pentru fiecare comitent în parte se deschide și se ține o “Fișă de
comitent” care servește drept bază pentru evidența analitică a mărfurilor în consignație.
La returnarea mărfurilor către comitent, acesta semnează în “Borderoul de recepție a
mărfurilor la consignație”, în care concretizează și mărimea comisionului reținut de la
comisionar pentru păstrarea mărfurilor nevândute.
Achitarea cu comitenții pentru mărfurile vîndute trebuie să fie achitată în termen de 3
zile de la data vînzării prin plată în virament sau în numerar.
În cazul de neachitare la timp comisionarul plătește comitentului o despăgubire în
mărimea indicată în contractul de comision, care pentru fiecare zi va fi de cel puțin 0,5%
din suma ce i se cuvine.
Mărfurile primite și aflate în consignație se înregistrează în contabilitate în contul
extrabilanțier 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision” la prețul de vânzare
cu amănuntul fără TVA.
Primirea mărfurilor în consignație are următoarele particularități:
a) în cazul cînd comitentul este subiect impozabil, vânzarea mărfurilor primite în
consignație se evidențiază la prețul de vânzare format din valoarea mărfurilor
primite de la comitent, comisionul UCA care a preluat marfa și TVA;

Studiază suplimentar:
Legea cu privire la comerțul interior
Hotărârea cu privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul
HG cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control