TESTAMENT T.

Arghezi
Poezia “Testament” deschide volumul “Cuvinte potrivite”, publicat in 1927.
Textul se incadreaza in modernism prin: tema creatiei poetice; faptul ca volumul de
versuri e conceput ca un intreg, care se deschide cu o arta poetica, o poezie
programtica, in care poetul isi exprima conceptia despre creatie si menirea
creatorului; ambiguitatea limbajului poetic, intelectualizarea emotiei. Nu in ultimul
rand, textul poetic se incadreaza in modernism prin valorificarea esteticii uratului,
preluat de la poetul francez Charles Baudelaire, care prin volumul sau “Florile raului’
extinde sfera de inspiratie poetica si integreaza intelegerea raului si a uratului.
Tema poeziei este aceea a creatiei poetice fiind un text programatic, o artă poetică.
Găsim aici, într-o exprimare metaforică, viziunea argheziană despre poezie şi misiunea
poetului. Caracterul de artă poetică al textului este o dovadă a apartenenţei acestuia la
modernism, orientare în care artele poetice i-au atras mult pe poeţi.
Arghezi se foloseşte de formula testamentului imaginându-şi opera încheiată, astfel
încât s-o poată lăsa moştenire, tot aşa cum el se simte moştenitorul unei tradiţii clădite pe
trudă şi suferinţă, după cum se sugerează în imaginea urcuşului: "Prin râpi şi gropi adânci, /
Suite de bătrânii mei pe brânci." Ovid. S. Crohmălniceanu considera că Arghezi realizează, în
lirica românească o sinteză între tradiţionalism şi modernism. Ideea de moştenire, sugerată
atât de titlu, cât şi de imaginile care deschid poezia, susţine apartenenţa poetului la
tradiţionalism, ataşamentul său faţă de tradiţie.
In prima strofa, poetul se adreseaza unui fiu spiritual, viitorului scriitor, caruia ii lasa
drept mostenire cartea, pentru a o perfetiona. Cartea devine astfel o “treapa” in
drumul spre cunoastere.
Epitetul metaforic “seara razvaratita” face trimitere la trecutul zbuciumat al
stramosilor tarani exploatati de boieri, iar poetul valorifica suferinta lor in poezie.
Strofa a 2-a evidentiaza faptul ca opera poetului trebuie sa devina pentru
urmasi un document sacru, asemenea Bibliei, o carte de capatai, cuvantul “hrisov”
fiind definitoriu in acest sens. Poetul exprima in cartea sa suferinta si durerea
stramosilor.
Strofa a 3-a are in centru idea de poezie in ipostaza de mestesug, poetul
slefuind cuvintele la fel cum taranii lucrau pamantul si tranformandu-le in cuvinte
potrivite. Scriitorul metamorfozeaza “Sapa-n condei si breazda-n calimara” reusind
astfel sa prelucreze “graiul cu indemnuri pentru vite” al taranilor. Prin oximoronul din
versurile finale poetul transforma “veninul suferintei” in “menirea creatiei”.
In strofa a 4-a idea de suferinta este accentuata, durerea fiind idolatrizata prin
intermediul poeziei, sugestive n acest sens fiind versurile “Am luat cenusa mortilor
din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu de piatra.” Cu toate acestea poezia exprima atat
bucuria, cat si durerea.
Storfa a 5-a se concentreaza pe mai multe idei. Prima se refera la faptul ca,
durerea, revolta sociala sunt ilustrate metaforic in poezie, prin intermediul viorii,
instrument mult mai apropiat de universul durerii inaintasilor, decat lira, instrument
alaturi de care era reprezentat in mitologia greaca zeul poeziei Apollo.
De asemenea, in aceasta strofa introduce in literatura romana estetica
uratului. Arghezi la fel ca si Baudelaire, considera ca uratul poate fi o sursa de
inspiratie pentru poezie, daca este exprimat in mod artistic “Din bube, mucegai si
noroi, iscata-m frumuseti si preturi noi”.
In ultima strofa, poetul arata faptul ca in cartea sa inspiratia (“dorinta”), sufera
din cauza mestesugului. In mod paradoxal, in versurile urmatoare este ilustrat faptul
ca poezie reprezinta atat rezultatul inspiratiei “slova de foc”, cat si rezultatul
mestesugului “slova faurita”.
In finalul poeziei scriitorul apre in ipostaza de rob al cititorului, acesta din
urma, recunoscand mesajul ascuns al cartii.
In sens propriu, denotativ, substantivul nearticulat din titlu desemneaza un act
prin care sunt lasate drept mostenire urmasilor bunuri materiale. In sens conotativ
cuvantul din titlu face referire la mostenirea spirituala, creatia poetica, lasata
viitorilor scriitori ca sa o perfectioneze. Temei ii se subordoneaza motive
precum:suferinta, inspiratia, succesiunea generalitatilor.
Desi este un text modernist poezia resprecta rigorile prozodice iintr-o
oarecare masura: rima imperecheata, ritmul iambic si masura de 9-11 silabe. Totusi
poezia este structurata in storfe cu numar inegal de versuri.
In concluzie, poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica
modernista in care scriitorul vaorifca mai multe idei: creatia literara perceputa ca un
intreg;raportul dintre inspiratie si tehnica poetica; transformarea socialului in estetic
si estetica uratului.
694 cuvinte