BIOGRAFIE ION CREANGA

1837 — La 1 martie se naste, dupa cum marturiseste singur, Ion Creanga, intaiul din cei opt copii ai
lui Stefan a Petrii Ciubotariul si ai Smarandei Creanga, "razesi fara pamanturi" din satul Humulesti,
tinutul Neamt. Dupa mitrica satului Humulesti, data nasterii este 10 iunie 1839.

1846 — Ion Creanga incepe cursul primar in satul natal, la scoala infiintata de preotul Ion
Humulescu (Nemteanu) cu dascalul Vasile a Ilioaei.

1847 — Dascalul Vasile fiind luat la oaste cu arcanul, Nica a lui Stefan a Petrii trece in grija
batranului dascal Iordache farnaitul, care moare de holera.

1848 — Creanga trece la scoala invatatorului Nicolae Nanu din Brosteni, adus aici de bunicului sau
David Creanga.

1849 — Pana in primavara invata la Brosteni. Sta in gazda la Irinuca.

1852 — Se inscrie la Scoala Domneasca din Targu Neamt cu numele de Ion Stefanescu.

1853 — Termina clasa a treia primara la scoala de la Targul Neamt, avand ca profesor pe Isaia
Teodorescu.

1854 — Termina clasa a patra si se inscrie la Scoala catiherica din Falticeni.

1854 — In catalogul de la Scoala catiherica din Falticeni apare cu numele schimbat in Ion Creanga,
deoarece doar fiii din familii de preoti, diaconi si dascali puteau urma aceasta scoala, iar unchiul sau
Gheorghe Creanga era preot.

1855 — Are loc Examenul public la Scoala cateherica din Falticeni. Ion Creanga se califica cel
dintai. Seminarul de la Socola din Iasi solicita scolii 10 clirici. Intre cei 10 se afla si Ion Creanga.
Catihetii sunt admisi in anul al II-lea la seminarul de la Socola.

1858 — Moare pe mosia Facutii, tinutul Iasi, Stefan a Petrii Ciubotariul, tatal scriitorului, si este
inmormantat la Biserica din satul Prigoreni la 30 iunie. Devenind capul familiei, Ion Creanga
renunta la a mai continua si Cursul de sus, de patru ani, de la Seminaria de la Socola. Primeste
"Atestatul formalnic" pe care il astepta de un an de zile. Cu numarul 206 i se elibereaza Adeverinta
ca a absolvit cele patru clase.
1859 — Se casatoreste cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu in varsta de 15 ani.
Ion Creanga este numit "cantaret cu leafa de 600 de lei pe an" la Biserica Sf. 40 de Mucenici din
Iasi.
Face o cerere in care solicita un post de preot la biserica unde slujeste drept cantaret , dar nu i se
aproba. Marturia obtinuta de la cativa poporeni de la Biserica Sfantii 40 de Mucenici spre a fi
hirotonit la acea biserica nu-i foloseste la nimic, nefiind, deocamdata aici, vreun post de diacon.
Inainte de a fi hirotonit diacon, isi face o parafa pe care o aplica pe cartile pe care continua sa si le
cumpere" D.I.K. " (Diacon I. Kreanga) . Ion Creanga solicita Mitropoliei sa fie hirotonit pe postul
vacant de diacon de la Biserica Sf. Treime din Iasi. In decembrie, la Biserica Sf. Paraschiva din Tg.
Frumos, cam la jumatatea drumului dinspre Humulesti si Iasi, Ion Creanga va fi hirotonit diacon,
intrand astfel in randul clerului ortodox. Este de fata si mama sa care isi implineste visul de a-si
vedea "baietul popa".

1860 — Nu se intelege bine cu socrul sau, care incearca sa il omoare. E obligat sa se impace si
traieste in continuare alaturi de ei. Ion Creanga incepe viata de cleric.
Obtine mutarea de la Biserica Sf. Treime la Biserica Sf. 40 de Mucenici unde locuia, in casa
socrului sau. Leafa se stabileste la 700 de lei pe an. Solicita in septembrie un post de invatator, dar
Ministerul ii raspunde negativ. In octombrie este inscris ca student in anul I la Facultatea de
Teologie din Iasi. Pe 19 decembrie se naste fiul sau Constantin.

1861 — Se dedica familiei, copilului sau, dar si studiului. Cumpara si citea carti in limbile franceza
si germana, mai ales pedagogie.

1863 — Moare mama scriitorului, Smaranda Creanga. Mitropolia aproba mutarea provizorie a
diaconului Ion Creanga la Manastirea Barboi din Iasi. Aici primeste casa sa locuiasca.
Continua problemele cu socrul sau.

1864 — Intoarcerea lui Titu Maiorescu ca director la Scoala Normala de invatatori de la Trei Ierarhi
din Iasi. Intre candidati se prezinta si diaconul Ion Creanga. Directorul Titu Maiorescu, descoperind
calitatile extraordinare ale diaconului, cere Ministerului sa-l numeasca deja invatator suplinitor pana
la terminarea studiilor de doi ani a Scolii Normale. In noiembrie, prin decretul domnesc nr .1501,
semnat de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Ion Creanga este numit provizoriu institutor.

1865 — Creanga isi incepe activitatea de institutor. Locuieste impreuna cu diaconita Ileana si fiul
sau Constantin si cu cei trei frati : Zahei, Teodor si Elena la Biserica Barboi. Creanga este angajat ca
diacon cu leafa de 600 lei, la Biserica Sf. Pantelimon din Iasi.
Termina cursurile de doi ani la Institutul Vasilian (Scoala de invatatori) din Iasi, primind Atestatul
cu nota "eminenta" la toate materiile.

1866 — Obtine postul de diacon la Biserica Golia. Se va muta aici si cu locuinta.

In urma adoptarii unei noi legislatii privind "cumulul de functii", potrivit careia fiecare cadru
didactic si slujitor al bisericii sa primeasca un singur salar de la stat, Ion Creanga va opta pentru
salariul de la scoala, la Golia continuand sa slujeasca pentru locuinta si alte beneficii.

1867 — Sotia sa este tot mai mult atrasa de egumenul calugar, Isaia Vicol Dioclias si isi va parasi
caminul, sotul si copilul.

1868 — Este acuzat si pedepsit pentru ca mergea la teatru si pentru tragerea cu pusca asupra
bisericii. Este invatator la Scoala primara de la Trei Ierarhi si diacon la Manastirea Golia.
Apare in 8.000 de exemplare "Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare". Printre
autori si Ion Creanga. Publica si semneaza poezia Pasarica in timpul iernei.

1869 — Este tot mai devotat profesiei didactice, fara insa a-si neglija obligatiile ce le avea ca diacon
la Manastirea Golia. Se ocupa de educarea fiului sau.

1870 — Munceste foarte mult, are foarte multe obligatii ca institutor si ca diacon, va continua sa
alcatuiasca manuale scolare. Ion Creanga solicita directorului Liceului central din Iasi primirea ca
bursier in Internatul scolii a fratelui sau, Teodor Creanga. Si soara sa Ileana , nascuta in anul 1858,
se afla la Iasi, sub ingrijirea lui Creanga. Ion Creanga face schimb de posturi didactice cu parintele
Gh. Ienachescu, fost coleg si colaborator la manualele scolare. Ion Creanga trece la Scoala primara
sucursala nr.1 din Iasi, iar Gh. Ienachescu la Scoala primara de baieti de la Trei Ierarhi, in locul sau.

1871 — Apare "Invatatoriul copiilor - carte de cetit in clasele primare de ambele sexe cu litere,
slove si buchi, cuprinzand invataturi morale si instructive" de C. Grigorescu , I. Creanga si V.
Raceanu.
Iacob Negruzzi publica in Convorbiri literare, o poezie ironica la adresa lui Creanga.
Se constituie la Iasi, Prima Casa de Economie. In Procesul verbal de constituire semneaza ca
fondator si " I, Creanga, diacon ". In aceasta zi de duminica, diaconul Ion Creanga apare la slujba
tuns si cu palarie. Diaconul tuns, Ion Creanga, este convocat la Consistoriul Mitropoliei, dar nu se
prezinta. Scrie, suparat, un protest pe care il inainteaza la Consistoriu.

1872 — Apare a doua editie din "Invatatoriul copiilor".

In ziarul "Noul curier roman" ii apare articolul Misiunea preotului la sate. O cunoaste pe Tinca
Vartic, nepoata diaconului Vartic, alaturi de care isi va petrece tot restul vietii in Ticaul Iasului, intr-
o "bojdeuca de casuta". In ziarul "Columna lui Traian" i se retipareste articolul Misiunea preotului
la sate. Ion Creanga publica un nou articol, Jesuitismul in Romania semnat Pr. I. Creanga, tot in
ziarul iesean "Noul curier roman ". Este destituit din cler. Ministerul Instructiunii Publice si al
Cultelor il destituie pe Ion Creanga din postul de institutor la scoala sucursala nr. 1 baieti din Iasi.
Destituirea venea in urma excluderii diaconului Ion Creanga din randul clericilor. Creanga se afla la
Primaria Iasi si obtine de aici o atestatie ca este lipsit de orice mijloace. Isi cistiga existenta ca
mandatar al unui debit de tutun.

1873 — Ion Creanga, nemaifiind preot, are voie sa divorteze. Inainteaza Tribunalului cererea de
desfacere a casatoriei, si obtine divortul.

1874 — Apare a III-a editie din Invatatoriul Copiilor. Ion Creanga se afla la Bucuresti si solicita,
printr-o cerere Ministrului, postul la clasele I si a II-a de la Scoala de baieti nr.2 din Pacurari.
Consiliul permanent da lui Ion Creanga avizul pentru a fi reintegrat pe postul de institutor.
Publica poeziile: Nu lucrezi n-ai ce manca!, Ia, clopotelul suna si povestirile : Pacala, Inul si
camesa, Acul si barosul si A fost, a fost, ca de n-ar fi fost nu s-ar povesti.

1875 — Numit intr-o comisie de examinare a cartilor didactice din Iasi, M. Eminescu face
cunostinta cu Ion Creanga. Introdus de poet la Junimea, Creanga publica, in "Convorbiri
literare", Soacra cu trei nurori si Capra cu trei iezi. Ion Creanga cere numirea definitiva in postul ce
ocupa. Intr-un Raport catre Ministru se apreciaza moralitatea si activitatea deosebita a dascalului
Creanga. Ministrul Titu Maiorescu da aprobare cartii de lectura Invatatorul copiilor pentru a fi
introdusa in scoli.

1876 — In revista "Convorbiri literare" apare povestea Punguta cu doi bani de Ion Creanga.
Apare Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sistema fonetica de Gh. Ienachescu si Ion Creanga
Revizorul scolar Mihai Eminescu da o Circulara de introducere a cartilor didactice in scoala, Intre
acestea si Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare si Invatatorul copiilor de Ion
Creanga.
Ii apar in aceeasi revista "Convorbiri literare" povestile Danila Prepeleag si Povestea porcului.
Mihai Eminescu se va muta pentru un timp, in Ticau, la bunul sau prieten Ion Creanga.
Mihai Emienscu primeste postul de redactor al ziarului "Curierul de Iasi". Va fi retiparita povestea
Danila Prepeleac si Povestea porcului. Are loc a 13-a Aniversare a Junimii la Iasi. Ion Creanga va
citi Povestea lui Ionica cel prost.
1877 — Publica in "Convorbiri literare" Mos Nechifor Cotcariul. Se va tipari si in brosura. In revista
"Convorbiri literare" apare Povestea lui Stan Patitul. In aceasta perioada, Ion Creanga isi va lua
concediu medical si incepe sa scrie la Povestea lui Harap-Alb. Apare in revista "Convorbiri literare"
povestea Fata mosului si fata babei. Constantin, fiul lui Ion Creanga, nu avea inca 17 ani si se
inscrisese voluntar in Razboiul de Independenta. Ion Creanga roaga pe P.P.Carp, iar acesta pe
I.C.Bratianu, si astfel Constantin este demobilizat.

1878 — Publica in "Convorbiri literare" povestea Ivan Turbinca. Revista "Gura satului" din Arad
retipareste povestea Ivan Turbinca. Mihai Eminescu retipareste in "Timpul" povestea Ivan Turbinca.
Ziarul "Curierul de Iasi" retipareste povestea Ivan Turbinca. Ion Creanga publica in revista
"Convorbiri literare", Povestea unui om lenes. Aceasta va fi republicata in luna noiembrie de ziarul
"Curierul de Iasi". Invatatorul este decorat cu ordinul Bene merenti cl a II-a. Apare editia a V-a a
cartii Invatatorul copiilor. Se retiparesc aici poeziile : Nu lucrezi, n-ai ce manca si Ia! Clopotelul
suna si povestirile Pacala, Inul si canesa, Acul si barosul, A fost odata.

1879 — Dizionario Biografico Degli Scrittori Contemporanei , de Angelo de Gubernatis, Firenze,

1879, are la pagina 324: "Creanga (Giovanni) , scrittore rumano, insegnante elementare a Yassy,
nacque il 1 marzo 1837 nel villagio di Humulesti, nel distretto di Niamtzo. Esordi con alcuni libri
scolastici ; piu tardi publicy nel Convorbiri literare una serie di Racconti popolari, dei quali
rechiamo, titoli: Soacra cu trei nurori; Danila Prepeleac; Capra cu trei iezi; Povestea porcului; Mos
Nichifor Cotcariul; Stan patitul; Harap Alb; Ivan Turbinca". Are probleme de sanatate.
Apare "Geografia judetului Iasi", de V. Raceanu, Gh. Ienachescu si Ion Creanga.
Ion Creanga cumpara locul si Bojdeuca din Ticau pe numele Tincai Vartic. Scrie el insusi actul si-l
semneaza ca martor. Apare al patrulea manual scolar la care Ion Creanga este coautor : Geografia
judetului Iasi, cu planul orasului Iasi, contururile plaiesilor si conturul judetului pentru clasa a II-a
primara urbana si pentru clasa a III-a primara rurala, de ambe sexe, de institutorii V.Raceanu, Gh.
Ienachescu si Ion Creanga.

1880 — Apare in albumul macedo-roman anectoda Mos Ion Roata si Unirea.

In acest an incepe sa scrie Amintiri din copilarie. Prietenul sau, ministrul Vasile Conta, il va ajuta sa
faca parte din Consiliul Instructiunii. Apar semnele serioase ale imbolnavirii si, odata cu ele,
concediile medicale. Ion Creanga este numit in Consiliul general al Instructiunii si se afla la
Bucuresti. Participa la intalnirile Junimii din casa lui Titu Maiorescu, la Bucuresti.
In "Calindarul bunului econom pe anul 1880" din Sibiu, se retipareste Ivan Turbinca.
1881 — In revista "Convorbiri literare" nr.10, Ion Creanga publica Amintiri din copilarie I.
Dedicatie d-soarei Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu. Se retipareste in ziarul
"Timpul" Amintiri din copilarie I. Ministerul ii aproba lui Ion Creanga , institutor, cocnediu de boala
de o luna , in baza actului medical prezentat. Scrie cu febrilitate opera sa Amintiri din copilarie si o
va publica in revista Junimii "Convorbiri literare". Revista " Convorbiri literare" publica partea a
doua din Amintiri din copilarie, cu aceeasi "Dedicatie d-soarei L.M."
Ziarul "Timpul" retipareste Amintiri din copilarie II de Ion Creanga. Ziarul " Timpul"
publica Taranul si Unirea, de Ion Creanga. Ion Creanga se afla la Bucuresti in Comisia Consiliului
Instructiunii si se si interneaza la spitalul Brancovenesc. Intr-un articol din " Contemporanul" , Ioan
Nadejde , facand observatii critice privitoare la partea stiintifica din manualul Invatatorul copiilor,
mentioneaza elogios calitatile scriitorului Ion Creanga. Creanga isi da impreuna cu Ileana
consimtamantul la casatoria fiului lor cu Elena Adamescu din Bucuresti.
Publica in "Convorbiri literare" povestirea Popa Duhu, un emotionant portret literar al profesorului
sau de la Scoala Domneasca din Tg. Neamt -Isaia Teodorescu. Revista "Contemporanul" din Iasi
publica doua poezii populare: Cand eram in floarea mea si Mielusica(auzita in spitalul
Brancovenesc de la mama Balasa, de locul ei din Craiova)

1882 — Revista "Contemporanul" din Iasi publica alte doua poezii populare culese de Ion Creanga
la Bucuresti, in spitalul Brancovenesc de la aceeasi mama Balasa: Lina Catalina si Bratu.
In revista "Convorbiri literare" i se publica partea a III-a a Amintirilor din copilarie tot cu "
Dedicatie domnisoarei L.M." Din acest an, boala il va chinui si mai tare.
Ion Creanga sustine alaturi de B.P.Hasdeu, in Consiliul permanent al Instructiunii introducerea in
scolile reale ale limbilor germana si franceza si facultativ italiana. Scolile pedagogice sa faca mai
multa practica si sa dea diplome abdsolventilor. Ion Creanga redacteaza , sprijinit de
B.P.Hasdeu, Poriectul de regulament pentru cercetarea cartilor didactice - reprodus de Eminescu in
"Timpul" din 22 septembrie 1882. Scrie povestirea Ioan Roata si Voda Cuza.
Societatea "Romania Juna" din Viena proclama pe Ion Creanga, N.Gane si A.D.Xenopol "membri
onorari".

1883 — Ion Creanga, C.Grigorescu, V.Raceanu si Gh. Ienachescu trimit Academiei Romane, pentru
premiere, Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare. Comisia insa respinge
lucrarea pe motiv ca a fost depusa cu intarziere! Creanga va tipari in revista Junimii de la Iasi
"Convorbiri literare" anecdota Cinci pani. Este ultima colaborare. Mihai Eminescu soseste la Iasi, ca
trimis al ziarului "Timpul". Va dormi in bojdeuca lui Creanga. Ion Creanga este decorat cu ordinul "
Cavaler al ordinului Coroana Romaniei " - ca o confirmare a meritelor sale didactice. Incepe seria
concediilor medicale de trei sau doua luni.

1884 — La inceputul lunii Ion Creanga era la Iasi unde afla ca rectorul Universitatii din Iasi, N.
Culianu, facuse un Raport elogios privind activitatea sa didactica. Ion Creanga cere ministerului
acordarea celei de-a patra gradatii ca institutor. Apare editia a III-a a manualului Geografia
judetului Iasi. Revista "Convorbiri literare" retipareste anecdota Mos Ion Roata.

1885 — Este din ce in ce mai bolnav. Mihai Eminescu este la Iasi si se vad des. Creanga isi va
ingriji sanatatea si se va preocupa de manualele scolare. Constantin Creanga se logodeste cu d-ra
Olga , fiica angrosistului Neculai Petrea din Braila. Ziarul "Opinia" retipareste anecdota Mos Ion
Roata si boierul. Se afla la Slanic, la tratament. Ziarul Liberalul din Iasi publica un reportaj de
N.A.Bogdan despre Creanga. Isi ia concediu pe sase luni.

1886 — Din acest an va fi mereu in concediu medical si va fi suplinit de proetul A.Popovici.

Este tradus in limba germana . I se plagiaza abecedarele dar este acuzat chiar el de plagiat. Raspunde
calomniilor. Ion Creanga primeste raspuns negativ la solicitarea catre Minister de a i se acorda
gradatia a IV-a, ca si cu un an in urma. Constantin, fiul lui Creanga, se casatoreste cu Olga, la
Braila. Ion Creanga este prezent la ceremonie. Se duce pentru a treia oara la tratament in statiunea
Slanic Moldova. Constantin Creanga da examen la Arhitectura clasica si moderna. Mai tarziu, Horia
Creanga, nepotul povestitorului, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice.
Apare Harap Alb in limba germana "Romanische Marchen nach - Joan Creanga"
Apare la Cernauti volumul Povesti poporale de I.Creanga, I.Slavici si St. Stefulea.
In Poeti si critici (1886), Titu Maiorescu citeaza din nou pe Ion Creanga, remarcand progresul din
literatura fata de anul 1872. Ion Creanga se afla la Bucuresti.

1887 — Constantin Creanga este avansat la gradul de capitan. In acest an va pleca impreuna cu sotia
la Bruxelles pentru a urma Scoala de Razboi. Ion Creanga impreuna cu V.G.Mortun viziteaza pe
Eminescu la Manastirea Neamt. Ion Creanga este permanent instiintat de soarta lui Eminescu.
Ziarul "Liberalul" din Iasi publica articolul semnat de I.Creanga, Gh. Enachescu si V.Raceanu
- Purtare nedemna - raspunzand la acuzatiile de plagiat. Ion Creanga se afla la Neamt. Viziteaza
casa in care a crescut si biserica din Humulesti pentru a vedea pe parintele Teodor Focsa.
Apare editia cu numarul 20 a manualului Metoda noua. In 19 ani au aparut 20 de editii. Un succes
nemaintalnit care a determinat si dusmanii inversunate. In acest an, in lunile mai, iunie si iulie in
ziarele "Liberalul" si "Lupta" apar atacuri in care autorii Metodei noi de scriere si cetire pentru uzul
clasei I primare sunt acuzati de plagiat si de specula! Atacatorul este profesorul Ioan Pop Florantin,
impotriva caruia Ion Creanga va aduce argumente.

1888 — Obtine un nou concediu medical pe o durata de 6 luni, pana la 15 august.

Apare la Brasov revista "Convorbiri pedagogice". La rubrica intitulata Curier bibliografic, la pagina
45 , este prezentat Ion Creanga. Ion Creanga se afla la Targu Neamt si redacteaza unchiului sau,
preotul Gheorghe Creanga o petitie catre Epitropia Sf. Spiridon privitoare la pensionare.
Atacat in continuare de calomniatorul I.P.Florantin, Ion Creanga raspunde in ziarul "Fulgerul" din
Iasi. Ion Creanga obtine concediu medical aprobat de minister pentru un an scolar.
Ion Creanga este din nou prezent in cercul literar al poetului N.Beldiceanu din Iasi si va citi ultima
parte din Amintiri din copilarie. Ion Creanga vine la Bucuresti, insotit de Tinca. Se intalneste si cu
Emienscu , aflat acum in cercul adolescentilor de la Fantana Blanduziei.

1889 — Are concediu medical de la scoala, dar se preocupa cu mare grija de pregatirea, editarea,
corectura la scrierile sale. Ion Creanga afla din ziare despre moartea lui Eminescu. Acest eveniment
nefericit ii va grabi sfarsitul. Ion Creanga obtine un nou concediu medical, pentru urmatorul an de
zile.
In noaptea de ajun, pe 31 decembrie, moare Ion Creanga, in urma unui atac cerebral.

1890 — Pe 2 ianuarie este inmormantat in cimitirul Eternitatea din Iasi. Partea a IV-a din Amintiri
din copilarie va fi publicata postum in anul 1892.

BIOGRAFIE ION CREANGA

 Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost
un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice Amintiri din copilărie.-decedat la 31 decembrie 1889, la Iasi

Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi
născut la 1 martie 1837 O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici
(condici) de nou-născuți din Humulești. Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria,
Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana
în 1919.
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri
din copilărie.
În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai
întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatal mamei, bunicu-
meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valeaBistriței, la Broșteni, unde
continuă școala.
 În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion,
unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia
să-l facăpreot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub
numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din
Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin
Costachi" de la Socola.[2]
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari,
iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători,
cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu
florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții!
Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu
cea mai mare însuflețire.”

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în

satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la
biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie1859).
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut
profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr.
1 din Iași.
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din
rândurile clerului (10 octombrie1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care
murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de
diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) Ca urmare a excluderii din
cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister
contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A
căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se
împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[2] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a
decesului lui Eminescu, și alVeronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este
înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.