AVORTUL

Din punctul meu de vedere, avortul este un privilegiu al femeilor din ziua de
astăzi. Încă exista tari, unde avortul este interzis, spre exemplu Malta, Irlanda de
Nord, Polonia etc în care se interzice avortul cu excepția cazurilor în care femeia
ramane insarcinata în urma unui viol.
Metodele contraceptive exista, intr-adevar, însă niciuna dintre ele nu asigura
în proportie de 100% faptul ca femeia nu va ramane insarcinata. Steriletul, dispozitiv
intrauterin, are o eficacitate de 97-99%, însă nu una de 100%. Așadar, o femeie ce
folosește un astfel de dispozitiv intrauterin are totuși șanse între 1 și 3 % de a
ramane insarcinata. Șanse minime, dar totuși nu 0. Totodată, acesta nu este
recomandat de medici femeilor ce nu au dat naștere încă unui copil. Exista metode
contraceptive hormonale precum plasturele hormonal cu o eficacitate de 99,4-
99,7%, metode contraceptive de barieră precum prezervativul cu o eficienta de 98%
etc, însă precum se vede din rata de eficacitate, niciuna nu prezinta o eficienta de
100%.
Pe perioada comunistă, în România a fost interzis avortul, cu excepția unor
cazuri, în urma decretului nr. 770 promulgat la 2 octombrie 1966, și anume: unul din
părinți suferă de o boală gravă, care se transmite ereditar, sau care determina
malformații congenitale grave, femeia este în vârstă de peste 45 de ani, a născut
patru copii și îi are în îngrijire, sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.
Totodată, pe perioada comunismului în România, metodele contraceptive nu erau pe
atat de mult la indemana, piața nu dispunea de foarte multe produse contraceptive și
nici nu exista o gama largă, ci chiar exagerat de restransa si uneori de negasit. Spre
exemplu, în anii ‘70 se găseau uneori prezervative la magazinele unde se vindeau
produse cosmetice, dar se comercializau la negru, pe sub mana, numai în cazul
dacă aveai cunoscuți care sa facă rost (sursa adevarul.ro). Femeile apelau la diferite
metode contraceptive babesti si neconvenționale. Așadar, șansele de o sarcina
nedorita erau foarte crescute, iar avortul se putea realiza doar în cazul în care
femeia îndeplinea una dintre excepțiile decretului nr. 770.
Astfel, un alt efect negativ ce a fost ținut sub tăcere de mass-media comunista
a fost abandonarea a mii de copii in orfelinate. Un exemplu elocvent îl constituie
Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane cu Handicap de la Cighid,
comparat cu un lagăr de concentrare pentru condițiile inumane de cazare și
întreținere a copiilor internați aici. La aceasta se adaugă răspândirea dramatică a
cazurilor de SIDA, datorată în special ignorării de către regim a acestei probleme,
ceea ce a condus la utilizarea (în special în orfelinate) a seringilor nesterilizate și a
efectuării de transfuzii fără verificarea sângelui folosit (sursa wikipedia.ro).
Femeile apelau la avorturi desfășurate într-un mod discret, pe ascuns, dar
condițiile medicale precare în care erau efectuate a dus la decesul multora dintre
ele, astfel în perioada 1966-1989 numărul femeilor decedate a ajuns la 9452. Însă,
acest număr nu este sigur, căci regimul comunist a impus consemnarea în registrele
medicale a multor astfel de cazuri ca blocaj renal sau septicemie.
 Ca urmare, sunt de părere ca femeilor le-a fost luat dreptul de a alege pe
perioada comunista. Cu atat mai mult, ca nu dispuneau de metode contraceptive și
erau șanse foarte mari de a avea parte de o sarcina nedorita. Un copil implica mult
mai mult decat pare, este nevoie de stabilitate financiara, emotionala, de siguranta
ca acesta va creste într-un mediu potrivit lui. Femeile trebuie să aibă dreptul de a
alege, incepand cu faptul ca exista atat de mulți copii abandonați ce nu au parte de o
viata deloc ușoară, copii ce trăiesc în condiții precare, în familii abuzive și terminand
cu siguranța mediului potențial în care acesta ar crește, în cazul mamelor singure
sau tinerelor. Este o nevoie de care femeile trebuie sa dispuna si despre care trebuie
sa fie lăsate sa aleaga, pentru că acea grupare de celule care crește va schimba
fără dar și poate viața femeii ce-l poarta.