Ciprian Porumbescu-biografie, educație,întrezăriri

Realizat de: Găină Diana

Bîrsan Raul

“Eram legat cu atâta duioșie de patria mea, de casa mea părintească, încât îmi
cădea întodeauna greu să mă îndepărtez de ea, chiar și pentru scurtă vreme. Că această
patrie, această casă părintească, adică apropierea de cei dragi mi-a devenit tot mai
scumpă, se înțelege de la sine.” , spunea marele nostru compozitor, Ciprian
Porumbescu, care a slujit, trăit și îndurat veșnicele neajunsuri ce se întrevedeau în
vremuri de restriște.
Pierdut printre dealurile și văile line ale Bucovinei, un sătuc pare că ține timpul
în loc. Se vede aceasta în gospodăriile cu case vechi, din chirpici și acoperișuri din
șindrilă, cu pridvoare sculptate și garduri din lemn bătut de multe ploi. Geamurile
caselor sunt cât o palmă, iar casele modeste sunt înfrumusețate cu motive tradiționale.
Ulițele sunt strâmte și alambicate, unele în pantă, iar pădurea care-l înconjoară e deasă
și misterioasă, oare cum a rezistat? Și, dincolo de adierea vântului, aerul parcă vibrează
cumva… pe diverse tonuri de liniște. Este fostul sat Stupca, acum Ciprian Porumbescu,
unde a crescut, a trăit, a învățat și iubit marele compozitor bucovinean.
Ciprian Porumbescu, născut Ciprian Golembiowskih, a văzut lumina zilei la 14
octombrie 1853 în satul Șipotele Sucevei, Raionul Putila, Ucraina și a intrat în lumea
umbrelor, la o vârstă fragedă a tinereții, la 6 iunie 1883,în comuna Stupca, satul Mălini,
astăzi Ciprian Porumbescu, din județul Suceava, România. Ciprian a fost fiul preotului
ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Ciprian Golembiowski (Golemb,
Galamb=porumbei), acesta din urmă schimbându-și numele de familie în Porumbescu
în 1881.
Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare
muzicală continuă și completă. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde
conducea corul Societății Culturale „Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de
ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivități, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici,
A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții, participă și Ciprian Porumbescu, uimind asistența
cu minunatul său cântec de vioară.

Apoi, cu ocazia unei burse, își continuă studiile la „Konservatorium fur Musik” din
Viena, unde dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. Aici a scos, în anul
1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de
cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul
tricolorului”, „Imnul unirii - Pe-al nostru steag”- actualul imn al Albaniei), prima
lucrare de acest gen din literatura noastră.

După acea perioadă, a urmat cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice. La 11 martie
1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” (prima operetă românească, având
premiera la Brașov, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc), piesă în două acte scrisă
de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens
impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an, opereta
este montată și la Oravița.

Printre lucrările sale se numără: „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La
malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostașilor
români” și altele.
Un rol important în educația și formarea conștiinței naționale, l-au avut părinții
săi, Emilia și Iraclie Golembiovski. Din motive materiale, acestia nu l-au putut sprijini
financiar pe marele compozitor, din cauza evenimentelor zbuciumate ale acelor vremuri,
dar si a sărăciei. După cum își amintea mai târziu Iraclie Porumbescu, locuința preotului
din Șipote nu se deosebea de bordeiele țăranilor cei mai săraci. "Locuința mea de
atunci, numai așa aș putea-o numi casă, dacă tot casă-i acea clădire din patru păreți
din bârne necioplite și neunse, cu crăpăturile dintre bârne neastupate decât cu mușchi
de pădure, cu un cuptor mare și cu o fereastră în față, cu alta micuță în spre ogradă
jos, fără nici o podeală ...".
În schimb, părintele mult iubitor, își formează copiii în spiritul educației
misionare, a filantropismului și altruismului. Conform izvoarelor acelor veacuri, Ciprian
și sora sa, Maricica, împărțeau duminica colaci, lapte, prăjituri și diverse preparate care
încălzeau și cele mai amărâte suflete, dar iată: ” Cu toate acestea, lipsurile materiale
(enoriașii nu plăteau niciun ban pentru preot și nici nu voiau să presteze robota) și
atitudinea nebinevoitoare a episcopului Eugenie Hacman mă determină să iau drumul
Șipotelor Sucevii”.
Conform memoriilor preotului: ” Ciprian fost-a bun copchil. Își făcea
rugăciunile sara, dimineața, mânca tot din străchină și nu iera vrun zghihuit de copil ca
ai celora din vicini. Sâmbăta, când era zi de muncă, merge la scăldătoare cu sor-sa,
Mariecica și spălau țoalele, prășau ogoarele și nici nu îndrăzneau a-mi ieși din covântu
că șteau ei ci-i astieaptă...”
Deci, Ciprian a fost format în spiritul bunei educații, fiind un prototip al
filantropului, al măsurii în cuvânt și caracter, decedat în brațele surorii sale, Maricica,
de tuberculoză, o boală vindecabilă actualmente și murind cu iubirea în suflet pentru
Berta, fiica pastorului protestant din Ilișești, cu care părinții nu rezonau în ceea ce
privesc valorile și puritatea de neam.
Și, astfel, prin onduleurile satului românesc s-a mai stins o stea a muzicii
românești, lăsând în urmă un tezaur nemaiîntâlnit astăzi și cu un impact covârșitor, chiar
și în sufletetle și cugetetle unor tineri de astăzi.
Bibliografie selectivă:
https_consilierturism.ro/?url=https%3A%2F%2Fconsilierturism.ro%2Fghizi%2Fsatul-
lui-ciprian-porumbescu-un-alt-loc-emotionant-de-neocolit-din-bucovina%2F
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciprian_Porumbescu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iraclie_Porumbescu
”În-valtoarea-vremurilor” de pr.Mircea Cosofret-Zmeu Editura: Eparhiei Argesului si
Muscelului ,2009