Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu s-a născut la 12 octombrie 1853, în comuna Șipotele Sucevei, judetul Rădăuţi,ca fiu al
preotului Iraclie Porumbescu și al Elenei Porumbescu. Aceștia au avut 9 copii, dintre careau supravieţuit
numai trei: Ciprian, Ștefan și Mărioara
Ciprian Porumbescu își datorează muzicalitatea eredității și mediului în care s-a dezvoltat. La
zece ani, în 1863, Ciprian e înscris la Gimnaziul Greco-oriental din Suceava, ridicat din banii
Fondului Religionar, cu limba de predare germană. Motivativ pentru acea stare de fapt s-au găsit
ușor: lipsa de manuale și de profesori. Ca să nu sufere chinul înstrăinării, l-a luat în casa sa un
unchi din partea mamei, bunul unchi Mally (căsătorit cu Olimpia, fiica lui lulian Clodnițchi, amintit
de multe ori in scrisori si jurnale). Cu acest unchi se ducea duminica la biserica romano-catolica,
unde asculta orga. Organistul, Valentin, era și violonist. Probabil că unchiul, stiind dragostea de
muzică a copilului și mai ales cum cânta la vioara, îl roagă pe Valentin să se ocupe de nepotul
său. Dar copilul cu scripcușa, cu auzul său sensibil, îsi dă seama în scurt timp că profesorul de
vioară e cam surd. Atunci, unchiul descoperă un alt violonist, care abia apăruse în Suceava. Se
numea Schloetzer si era ajutor de judecător. Dar nu trecu mult timp, și maestrul muri de
tuberculoză. Astfel că, neavând nici un instructor, copilul studia și cânta mai mult dupa cum îi
dicta muzicalitatea lui innăscuta. Fratele Ștefan, cu doi ani mai tânăr, deveni și el elev al
gimnaziului. Având voce frumoasa si dragoste de cântare, se ducea la Biserica Sfantului loan cel
Nou si cânta in corul dirijat de Nosievici, insoțit desigur și de Ciprian, cel adorat de acel profesor
de muzică. Deși acest fapt nu e consemmat încă, putem să credem că unele cântări bisericești
au intrat in sufletul muzicianului în devenire, instruit deja in tainele portativului de același
profesor, Nosievici.
Doar Ștefan Nosievici, profesorul de muzică și de matematica de la gimnaziu, apreciat compozitor de piese corale,
este acela care se ocupă mai sistematic de Ciprian. Descoperind talentul lui excepțional, Ștefan Nosievici (dupa
cum își ortografia numele în catalog) îl aduce in gazda aproape de locuința sa, pe strada care astăzi se numește
Prundului. Cele doua case fiind vecine, copilul venea la profesorul său prin grădina. Nosievici ocupa o singură
cameră la demisol. Aceasta locuință umeda i-a grăbit sfârșitul. În 1869, la vârsta de 36 ani neîmpliniți, profesorul
se stinge de tuberculoza, în brațele elevului său. în ultimele două luni, nu s-a mai putut ridica din pat, iar Ciprian îl
îngrijea. De amintit că Ștefan Nosievici înfințase un cor mixt de optzeci de persoane și o reuniune de cântare cu
care a dat concerte, cu programe de muzică clasică și cu compoziții de ale sale. Între acestea, “Tătarul”, pe un text
de Alecsandri și “Pe un album”, inspirat de versurile aceluiași poet. Ca profesor de muzică, Nosievici a sădit in
sufletul elevilor săi acea dragoste de muzică și de cântare care...a devenit tradiție. Ei au cântat la biserică, la
colinde, la serenade si la sindrofii, înveselind atmosfera socială a Sucevei. Nu era zi in care să nu auzi, in cartierul
elevilor din partea orașului spre Zamca (un fel de cartier latin al Sucevei), arii executate de cvartete orale si
instrumentale-ăaci elevii își aveau și orchestrele lor...renumită era si cea dirijată de Ciprian Porumbescu.
Din mărturisirile unui elev al talentatului violonist de șaisprezece ani, aflam că pe la 1870, Ciprian Porumbescu
dădea multe audiții cu cvintetul său, format din colegi.
Considerat fiind de pe atunci de publicul sucevean drept un excelent muzician. Repetișiile le făcea în locuința sa.
Uneori, apărea acolo cihar celebrul lăutaral Bucovinei Kir Grigori Vindireu, în prezența căruia, Porumbescu se
pierdea in reverii și fantezii pe vioara sa...Darul de a fermeca din vioara adevarale sunete de vrajă, era covărșitor.
Grigori Virdineu habar nu avea de portativul muzical, asculta cum Porumbescu zicea la cântece populare si diverse
compoziții le cânta apoi cu dânsul și le învața în chipul acesta. Pe verso-ul unei cărți poștale care îl reprezintă pe
Kir Grigori Vindireu, trimisă din Lvov, pe data de 11.7.1918, domnișoarei Livia Rațiu, Leca Morariu notează:
“Moș Grigori Vindireu, un Barbu Lăutaru din Suceava Bucovinei. Cel din urmă adevărat interpret al muzicii
naționale românești (cum îl caracterizează Leon, cavaler de Goian - pe vremuri profesor de vioară al lui Ciprian
Porumbescu, mort la 12 mai 1888 in vârstă de 58 de ani). „Vindireu" e, dupä Șăineanu, șoim. Și acest nume
frumos e îndreptățit de privirea ageră de pe fotografie -(îmi spune frate-meu Victor).”
Emoționantă carte poștală! Deci tânărul Leca Morariu este descoperitorul acestui portret, multiplicat apoi și utilizat
de mulți cercetători întru ale muzici lăutărești, populare din Bucovina. Vindireu, neștiutor de note si profesor!"
Faptul că se căutau e esențial și că elevul deprindea de la dânsul doine, cântece de joc, balade si câte alte taine
ale muzicii celei fară de note! Îl vom reînâlni mai târziu pe Vindireu, invitat la o întâlnire cu studenții-”junimieni”, la
un restaurant in Cernăuți, ude scrie Ciprian în Jurnalul său, el cânta de “perit", în înțelesul că îți vine să pieri
ascultându-l! Îl vom reîntâlni pe marele lăutar și la Putna.
 Broșuri și articole mai însemnate despre Ciprian Porumbescu

1) N. Petra-Petrescu: Ciprian Porumbescu, compozitor romîn, în “Calendarul Amicul Poporului”, Sibiu 1884.
2) Leonida Bodnarescu: Scrierile lui Iraclie Porumbescu, partea I, Cernăuți 1898.
3) Preotul Constantin Morariu: Ciprian Porumbescu, “după 25 ani dela moartea lui”, editura reuniunii, Suceava
1908.
4) Dr. Valeriu Branisce: Ciprian Porumbescu, schiță monografica, Lugoj 1908.
5) Miron Cristea si Timotei Popovici: “C. Porumbescu, în Anuarul Reuniuni de cântari din Sibiu pe anul 1907/908”,
Sibiu 1908.
6) T. Brediceanu si V. Șorban: “C. Porumbescu”, eseu publicat ca adaos muzical, in „Luceafărul"', anul X, nr. 8
1911.
7) Ion Gramada: “Ciprian Porumbescu”, în monografia „României June" din Viena, Arad 1912.
8) Preotul Constantin Morariu: “C. Porumbescu”, Cernăuți 1926.
9) M. Gr. Poslușnicu: Ciprian Porumbescu, “viața si opera sa muzicală”, „Cartea Românească", București 1926.
10) Claudiu Isopescu: “Il musicista romeno” Ciprian Porumbescu a Roma, con lettere inedite, Livorno 1931.
11) George Onciul: “Din trecutul muzical al Bucovinei”, Cernăuți 1932.
12) Leca Morariu: “La semicentenarul” Ciprian Porumbescu, Suceava 1933.
13) Victor Morariu: “Personalitatea muzicală a lui Ciprian Porumbescu și opera sa”, în revista „Făt-Frumos",
Cernăuți 1933.
14) Victor Morariu: “Ciprian Porumbescu, elev al Gimnazialui superior greco-oriental din Suceava”, în revista „Făt-
Frumos”, din Cernăuți 1933.