Ciprian

Porumbescu
1853 - 1883
 Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853, Şipotele
Sucevei - d. 6 iulie 1883, Stupca, azi Ciprian Porumbescu,
judeţul Suceava) a fost un compozitor român.
Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie
Porumbescu.
Născut Iraclie Gołęmbiowski, acesta din
urmă îşi schimbă numele de familie în
Porumbescu în 1881, cu doi ani înainte
de moartea lui Ciprian, atunci când
ajunge stareţ al Mănăstirii Putna
(“gołąb” - pronunţat “goluamb” -
înseamnă în poloneză “porumbel”).
Viitorul compozitor va utiliza la început
numele de Golembiovschi, apoi, pentru o perioadă de timp
Golembiovschi – Porumbescu şi mai apoi Porumbescu.
 Compozitorul
român Ciprian
Porumbescu
şi tatăl său
Iraclie
Porumbescu
sunt menţionaţi în
Dicţionarul
enciclopedic
german
Prof. Ioan Hapca http://geocities.com/ihapca2002/
 După absolvirea Gimnaziului, Ciprian se înscrie la
Seminarul teologic din Cernăuți (1873), unde va beneficia
de lecțiile primite de la profesorul și compozitorul Isidor
Vorobchievici. Aici a condus corul Societății Culturale
Arboroasa, societate pe care o înființează în 1874.
Numele Arboroasa nu a fost ales întâmplător, acest nume
fiind vechea denumire a Bucovinei. Ciprian i-a compus
imnul, iar în ultimul an de seminar a fost ales preşedintele
ei. Societatea n-a fost niciodată privită cu ochi buni de
stăpânirea austriacă din cauza activităţilor cu caracter
patriotic. Între 1873 şi 1877, Ciprian Porumbescu a urmat
cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernăuţi, însă
nu a urmat calea preoției, ci a ales să-şi dedice viaţa
slujirii lui Dumnezeu prin muzică.
 În octombrie 1877, în urma semnării și trimiterii
unei telegrame la Iaşi, cu ocazia manifestărilor organizate
în memoria domnitorului Grigore Ghica, autoritățile
austro-ungare decid să ia atitudine împotriva acestor
manifestări românești, iar membrii Arboroasei sunt
arestaţi sub acuzaţia de înaltă trădare şi li se înscenează
un proces. "Ciprian a fost arestat din casa de la Stupca. O
ploaie rece, mocănească, a cernut tot drumul, până la
Cernăuţi, iar apa rece l-a udat până la piele şi s-a
îmbolnăvit. Temniţa de gheaţă şi mâncarea proastă i-au
agravat tuberculoza, iremediabil. Doar vioara, pe care l-
au lăsat să o ia în momentul arestării, i-a mai adus alinare.
Ciprian a ieşit din temniţă cu moartea în piept"
 Dupa 11 săptămâni de
detenţie, compozitorul a fost
achitat în urma unui proces
care a durat trei zile. Unul
dintre cei mai înflăcăraţi
combatanţi în presa vremii,
care a luptat din răsputeri
pentru a obţine eliberarea
celor întemniţaţi, a fost însuşi
poetul Mihai Eminescu.
Când s-a întors de la
Cernăuți, Ciprian Porumbescu
s-a angajat la Braşov ca
profesor de muzică la Şcolile
Centrale Române şi dirijor al
corului de la Biserica Sf.
Prof. Ioan Hapca http://geocities.com/ihapca2002/
Nicolae din Şcheii
Braşovului.
La numai 29 de ani, bolnav de
tuberculoză, Ciprian Porumbescu
se stinge din viață în ziua de 6
iunie 1883, sub ochii tatălui și ai
surorii sale, în casa de la Stupca.
În anul 1953 autoritățile române
au hotărât să schimbe numele
comunei Stupca în “Ciprian
Porumbescu”, în onoarea marelui
compozitor român. Mormântul lui
Ciprian Porumbescu se află în
cimitirul satului Stupca, în
apropiere de altarul Bisericii
Sfântul Dumitru și din 2004 a fost
inclus pe Lista Monumentelor
Istorice din județul Suceava.
Trei culori - a fost imnul național al României în perioada
1977-1989, însă cu textul modificat. De-a lungul istoriei culorile au
rămas la fel, numai poziția sau proporția lor s-a schimbat.
Versurile imnului creat de Porumbescu sunt pline de
înțelesuri simbolice: "Roşul semnifică aspiraţiile de unitate
naţională şi libertate a românilor, galbenul exprimă dorinţa
compozitorului de a vedea România puternică, bogată, strălucind
asemenea soarelui, iar albastrul simbolizează credinţa sa într-un
viitor măreţ al tuturor românilor strâns uniţi în jurul faldurilor
patriei mume„
În ultima strofa , Ciprian Porumbescu îşi defineşte crezul
său artistic, idealul şi sensul întregii sale existenţe umane,
declarându-se cu trup şi suflet alături de spiritul şi lupta poporului
din care face parte:
"Iar când, fraţilor m-oi duce, Pe mormânt, atunci, să-mi puneţi
De la voi şi-oi fi să mor, Mândrul nostru tricolor!”

https://www.youtube.com/watch?v=bwcqEJMIZYQ
Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

2. Cât pe cer şi cât pe lume, 4. Multe secole luptară

Vor fi aste trei culori, Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Vom avea un falnic nume, Liberi să trăim în ţară
Şi un falnic viitor. Ziditori ai lumii noi.

3. Roşu-i focul vitejiei, 5. Iar când fraţilor m-oi duce

Jertfele ce-n veci nu pier De la voi şi-o fi să mor
Galben, aurul câmpiei, Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Şi-albastru-al nostru cer. Mândrul nostru tricolor
Pe-al nostru steag e scris Unire!
Se încadrează în același context istoric și social-politic, cu
precizarea că textul i-a fost modificat în perioada comunistă (1978).
Valoarea acestui cântec este întărită și prin faptul că muzica acestui
cântec, profund patriotic, este folosită astăzi ca imn național de către
statul Albaniei. Pe-al nostru steag și Tricolorul sintetizează "întreg
sufletul și aspirațiile acestui neam".
https://www.youtube.com/watch?v=u5YrOuUypmo

Pe-al nostru steag e scris unire, Am înarmat a noastră mînă

Unire-n cuget și simțiri Ca să păzim un scump pămînt,
Și sub măreața lui umbrire Dreptatea e a lui stăpînă,
Vom înfrunta orice loviri. Iar domn e adevărul sfînt.

Acel ce-n luptă grea se teme Și-n cartea veșniciei scrie

Ce singur e rătăcitor, Că țări și neamuri vor pieri,
Iar noi uniți în orice vreme Dar mîndra noastră Românie
Vom fi, vom fi învingători. Etern, etern va înflori.
 Prof. Ioan Hapca http://geocities.com/ihapca2002/

Gimnaziul greco-ortodox român “Andrei Şaguna” din Braşov (1854)

 Ciprian Porumbescu,
dirijor şi organist la
Biserica Neagră din
Brașov
https://ripvip.wordpress.com/2016/01/25/taina-
mortii-lui-ciprian-porumbescu-geniul-
disparut-la-30-de-ani-cu-tristetea-unei-iubiri-
imposibile/

Prof. Ioan Hapca http://geocities.com/ihapca2002/