5.

Argumentaţi efectul deficienţelor de auz asupra dezvoltării proceselor cognitive în

perioada copilăriei.

Deficiențele de auz reprezintă diminuarea sau pierderea totală a simțului auditiv. Auzul
ne ajută să ne adaptăm la lumea înconjurătoare. Pierderea auzului este clasificată în funcţie de
severitate şi vârsta apariţiei. Aceasta conduce la limitări și disfuncționalități în dezvoltarea
limbajului, afectează capacitatea de adaptare la mediul înconjurător și aduce influențe negative
asupra modului de organizare a informațiilor percepute. Între 0-2 ani, auzul este eficient pentru
învățarea limbii materne și stimularea creierului.
 În cazul copiilor, deficiențele auditive pot afecta dezvoltarea capacităţii de a vorbi,
individul devenind surdomut. Dacă auzul se pierde după ce aceștia și-au însușit capacitatea de a
vorbi limba maternă, într-o oarecare măsură, apar dificultăți în menținerea nivelului atins. În
acest caz, se pot evidenția unele regresii în vorbire sub mai multe aspecte: intensitatea vocii,
exprimarea gramaticală, bogăția vocabularului. Odată cu înaintarea în vârstă, copiii sunt nevoiți
să depună un efort suplimentar pentru a-și menține atenția, astfel încât să compenseze lipsa de
intensitate a sunetului perceput sau pentru a percepe mișcările de la nivelul buzelor și feței
interlocutorului. Procesul cognitiv este afectat de această deficiență în perioada copilăriei. Lucrul
în fapt se observă, în mod mai evident, în momentul în care acesta ia contact cu sistemul
educațional, prin ușoarele tulburări de coordonare. În cele mai multe cazuri, copilului i se par
dificile sarcinile școlare pe care trebuie să le îndeplinească, fiind depășit de situație. Chiar dacă
deficiențele de auz nu au un efect determinant asupra dezvoltării psihice, acestea vor produce
schimbări în activitățile și relațiile copilului cu tot ceea ce îl înconjoară.
Surditatea afectează dezvoltarea socio-afectivă şi relaţională prin implicaţiile pe care le
are asupra comunicării. Ea poate duce chiar la instalarea mutităţii, fapt care afectează dezvoltarea
proceselor psihice şi a personalităţii, în general. Copiii cu aceste deficiențe își dezvoltă și se
bazează pe celelalte simțuri. Pentru aceste cazuri este specific un proverb: "Ochii şi mâinile sunt
de aur!".
În momentul în care un tip de senzaţie este afectat, funcţionarea tuturor proceselor
psihice este diferită. Altfel spus, pierderea auzului schimbă personalitatea. Dezvoltarea psihică
are un anumit specific în funcţie de măsura în care copilul achiziţionează limbajul verbal, dar şi
în funcţie de măsura în care se utilizează strategii alternative de comunicare, cum ar fi limbajul
mimico-gestual. Atunci când nu are cuvântul ca şi instrument al comunicării, dezvoltarea
copilului poate fi afectată negativ. În cazul în care, comunicarea este aproape absentă, deoarece
nu se utilizează nici măcar o modalitate de comunicare, efectele asupra dezvoltării personalităţii
acestuia sunt mult mai grave. Copilul ajunge să se autoizoleze, apărând sentimentul de frică,
timiditatea, neîncrederea în forţele proprii, anxietatea. Copilul, chiar şi cel surd profund, poate
observa, poate deduce. În cazul în care activitatea psihică este antrenată, aceasta se dezvoltă. În
mometul în care acesta începe să relaționeze, prin diferite metode, apar diverse procese
semnificative pentru activitatea intelectuală. Ca urmare a dezvoltării gândirii şi limbajului, se
produc influenţe pozitive la nivelul întregii activităţi psihice.
În viața de zi cu zi, nu putem întâlni două personae identice din toate punctele de
vedere. De aici reiese faptul că, desi acești copilași au deficiențe de auz, nu seamănă în totalitate.
În orice colectivitate de astfel de persoane, se vor regăsi diverse personalități. În absenţa auzului,
văzul constituie principala cale de informare, iar limbajul mimico-gestual este forma de
comunicare specializată pentru ochi, ca receptor principal al comunicării. Astfel, persoanele
surde au capacitatea vizuală mult mai dezvoltată decât persoanele lipsite de astfel de deficiențe.
Copilul lipsit de auz, nu doar că poate atinge performanţele intelectuale ale auzitorului, dar se
poate dezvolta intelectual, artistic şi moral peste nivelul mediu. În aceste cazuri, prezența
deficiențelor prezintă diverse drumuri deschise prin intermediul cărora își pot evidenția alte
capacități. În România există numeroase exemple de oameni surzi sau aproape surzi absolveţi de
studii superioare, cu statut social înalt sau cu performanţe deosebite în diferite domenii. Lectorul
Universitar, Dr. Florea Barbu este lipsit total de auz incă de la 3 ani şi este un membru activ al
colectivităţii surzilor din ţara noastră. Este doctor în psihologie, cunoaşte cinci limbi străine,
participă la numeroase proiecte pentru surzi în ţară şi în străinătate, utilizează cu aceiaşi
îndemânare atât limbajul verbal, cât şi limbajul mimico-gestual. Lucrarea profesorului Barbu
"Surditate şi comunicare" este una din cele mai complete cărţi despre surzi care a aparut la noi în
ţară.
Deși sunt foarte multe lucruri de spus, în ciuda faptului că aceste persoane sunt lipsite de
auz, efectul deficienţelor asupra dezvoltării proceselor cognitive în perioada copilăriei poate fi
privit și ca unul pozitiv, nu doar negativ. În orice domeniu există părți bune și mai puțin bune.
Copiilor privați de auz le este mai dificil să se integreze și să coopereze la fel ca ceilalți, dar, cu
bunăvoință, vor devei cei mai mari eroi și, fără îndoială, pot dovedi că sunt mai puternici decât
orice alt individ.