Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA BABEȘ –BOLYAI Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

UNIVERSITATEA BABEȘ – BOLYAI Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Program de dezvoltare a abilităilor

Program de dezvoltare a abilităilor de comunicare la un copil cu

sindrom Down

Masterand: Bogdan Oana-Andreea

Management, Consiliere și Asistență Psihopedagogică în Instituții Incluzive

Cluj-Napoca

2014

Abilitățile de comunicare reprezintă schimbul de informații dintre două sau mai multe persoane fiind de o importanță crucială în sfera socială. Dezvoltarea acestor abilități este îngreunată la copiii cu sindrom Down, recuperarea limbajului fiind una dintre cele mai mari provocări în educația copiilor și a persoanelor cu acest sindrom. Ba mai mult, aptitudinile

lingvistice nu sunt pe picior de egalitate cu alte aptitudini cognitive ale acestora.

Dezvoltarea limbajului este mai lentă și de multe ori rămâne incompletă. Una dintre cele mai importante caracteristici ale limbajului o reprezintă diferențele dintre înțelegere și capacitatea de exprimare. Majoritatea copiilor normali achiziționează 3,4 cuvinte până la vârsta de 12 luni, iar în următoarele 6 luni învață și mai multe. Apoi se observă o creștere semnificativă a numărului de cuvinte, iar copiii sunt capabili să lege mai multe cuvinte între

ele. Mulți dintre copiii cu sindrom Down vor achiziționa un număr redus de cuvinte până în jurul vârstei de 12-18 luni. Este posibil ca până la vârsta de 5,6 ani să nu apară o creștere semnificativă în volum a vocabularului. Copiii cu sindrom Down învață inconștient morfologia, pe parcursul dezvoltării limbajului. Una dintre dificultățile majore cu care se confruntă persoanele cu sindrom Down este sintaxa, sensul, gramatica sau normele care reglementează forma limbajului. Cele mai importante provocări sunt pronumele, utilizarea formei de trecut sau acordul dintre subiect și

predicat.

Persoanele cu sindrom Down au dificultăți în a stabili contacte vizuale sau de a iniția și susține o conversație cu o altă persoană. De asemenea, unele abilități cognitive sunt afectate la acești: capacitatea de a face generalizări, memoria auditivă de scurtă durată, gândirea abstractă. Oasele craniului și fața persoanelor cu sindrom Down sunt adesea mai mici decât la restul populației. Aceste variații influențează modul în care sunetele sunt produse. Aceasta determină ca limba să se miște greu și sunetele să nu apară în mod corespunzător. În ceea ce privește limba, aceasta e mai mare decât normal și este hipotonă. Copiii cu Down au amigdalele și vegetațiile adenoide mai mari, ceea ce face dificilă respirația nazală. Hipotonia în diferite grade și alte probleme de performanță motorie persistă în timpul copilăriei la copiii cu sindrom Down. Chiar și sistemul nervos al persoanelor cu sindrom Down prezintă anumite diferențe față de persoanele normale. Aceste diferențe neurologice influențează exprimarea, ritmul și crează dificultăți mari în a face sunetele audibile, dificultăți de menținere a presiunii aerului în gură sau de a planifica ceea ce au de comunicat. Chiar și memoria de scurtă durată este afectată și nu se dezvoltă la fel de rapid ca restul abilităților cognitive.

1

Pe lângă toate aceste dificultăți, o treime din persoanele cu sindrom Down prezintă o pierdere ușoară sau moderată a auzului. Cele mai multe dintre aceste pierderi de auz sunt

datorate unor otite prelungite.

  • I. Date generale

Numele și prenumele: A. S. Data nașterii: 27.06.2000 La naștere: avea 3,5 kg și 51 de cm

II.

Date familiale

Numele și prenumele mamei: D. S. Vârsta la naștere: 22 de ani Numele și prenumele tatălui: F. S. Vârsta la nașterea A. : 26 de ani

Anamneza:

A. este primul copil al familiei, familie de oameni simpli, muncitori, implicați în recuperarea fetiței. Pe durata sarcinii mama a făcut toate testele și analizele necesare, ecografii, controale periodice. La 6 luni jumătate de sarcină medicii i-au interzis mamei să mai meargă la servici, având colul deschis și existând un risc crescut de a pierde sarcina. I s-a recomandat repaus la pat, fără efort. În ciuda acestor lucruri, nașterea a fost normală, A. primind nota 10. La doi ani A. avea control sfincterian (folosea olița). Primele cuvinte ale A. au fost la 3 ani și 6 luni (mama, tata, apa). Când A. avea 8 ani s-a născut a doua fetiță a familiei, M. având și ea unele probleme de sănătate. I s-a pus diagnosticul de tumoră pe ficat. Lucrurile au evoluat pozitiv cu M., tumoarea a fost ținută sub control, iar până în prezent nu a recidivat. M. are 4 ani în prezent, știe toate literele din alfabet și o ajută pe A. să învețe. Climatul familial este unul favorizant, cu înțelegere deplină între părinți și copii, conflicte mici, trecătoare. Din relatările părințior, zâmbetul a apărut la 2,3 luni, gânguritul la 4, la un an se juca „cucu- bau”, la 2 ani a făcut primii pași, dar nu stătea în șezut. Pofta de mâncare era foarte bună, chiar exagerată, iar din punct de vedere al dezvoltării fizice s-a observat o evoluție greoaie, aceasta fiind marcată de obezitate.

2

Datorită dezinformării, părinții A. credeau că aceasta nu întelege, dacă nu putea vorbi așa că A. nu a fost pusă să facă prea multe lucruri. Hiperprotecția familiei a dus la o slabă socializare a copilului, la contacte sociale extrem de reduse. La 6 ani este înscrisă la grădiniță. Frecventează grădinița timp de 2 săptămâni, după care părinții sunt rugați să o retragă deoarece era agresivă cu toți copiii, educatoarea neputând- o stăpâni.

III.

Date medicale

A ..

S. este un copil bolnăvicios, prezintă sensibilitate crescută la infecții, pe de-o parte

datorită deficitului de factori imunitari ai organismului, și pe de altă parte hipertoniei care favorizează infecțiile respiratorii. A prezentat des rinofaringite și afecțiuni pulmonare.

Diagnostic medical: sindromul Down

Diagnostic psihologic: capacitate de înțelegere relativ bună, în acord cu vocabularul pasiv,

imaginație săracă, neproductivă, memorie de scurtă durată mecanică, capacitate de concentrare a atenției scăzută, instabilitate psihomotrică, agitație, instabilitate afectivă. Diagnostic logopedic: Întârziere severă în dezvoltarea limbajului, tahilalie, disgrafie, alalie mixtă, predominant motorie.

IV.

Prognostic

Complexitatea tulburărilor de care suferă fetița au impus inițierea unor terapii complexe, urmărindu-se acționarea pe mai multe laturi: articulatorie, a dezvoltării limbajului, a dezvoltării motricității generale și fine, a memoriei, a atenției, a afectivității și a laturii psihocomportamentale. În urma prezentei evaluări s-a propus un program individualizat în vederea achiziționării gradate a abilităților de comunicare, acestea fiind deosebit de importante, accentul fiind însă pus pe copil și sprijinirea familiei.

  • V. Program de intervenție

Copiii învață printr-o varietate de moduri, dar cel mai mult prin experiențele zilnice, prin jocuri de modelare și construcție, prin exersare, terapie ocupațională și prin cântecele, mai mult decât prin învățare structurată și planificată. Jocul este prima formă de învățare cu care aceștia iau contact încă de când sunt bebeluși. Copiii cu dificultăți de învățare trebuia ajutați să descopere care este rolul jucăriilor și cum să se joace cu ele. Este util să le demonstrăm și să-i lăsăm să intre și ei în jocul imaginar. Jocurile de rol, jocurile bazate pe imaginație în general, oferă ocazia de a învăța un limbaj nou. Aceasta este cea mai simplă formă de învățare.

3

Învățarea structurată vine ca și o completare a jocului și a activităților zilnice, constând din experiențe suplimentare de învățare, legate însă de cele obișnuite, pentru a îmbogăți gama de

exemple și a face asocieri cu mai multă ușurință. Aceste ocazii trebuie planificate și structurate

în fiecare zi pentru a exista progrese rapide.

Această modalitate va fi aplicată și în cazul A. S., în cadrul sesiunilor fiind implicați în primul rând părinții, sora lui A., învățătoarea și logopedul. Acest lucru îi va permite fetiței să reușească să își dezvolte abilitățile de comunicare prin imitare și exersare, mai mult decât prin încercare și eroare. În cazul A., se va ține cont de achizițiile acesteia până în momentul începerii programului de intervenție.

Ariile de dezvoltare ce se urmăresc a fi acoperite sunt: limbajul și comunicarea (mai ales), dezvoltarea motricității fine, coordonarea oculo-motorie, aria cognitivă și senzorială, socializarea și organizarea cunoașterii prin jocuri, atenție, motivație. Planul cuprinde 4 secțiuni: obiective generale, obiective specifice, activități concrete

desfășurate și mijloace și strategii folosite, fiecăruia alocându-i-se o anumită perioadă de timp. A. va veni la centru de 3 ori pe săptămână, iar ședințele vor dura 50 de minute. Se va lucra cu ea atât individual, cât și în grupuri mici.

Obiective generale:

Informarea și educarea familiei fetiței în vederea acordării sprijinului necesar în vederea

recuperării Formarea unei respirații costo-diafragmale

Înlăturarea tulburărilor de motricitate a organelor de vorbire (pentru a crea posibilitatea

articulării corecte a diferitelor sunete) Dezvoltarea auzului fonematic pentru o bună sesizare a diferențelor dintre sunete

Exerciții pentru îmbunătățirea atenției și stimularea memoriei Pentru formarea şi dezvoltarea limbajului se doreşte alocarea celui mai mult timp şi au fost propuse activităţi de :

  • - exersarea unor mişcări pentru gimnastică fonoarticulatorie: să execute mişcări imitative de

ştergere a buzelor cu limba, scoate limba din gură, introduce limba în gură, umflă obrajii cu

limba, suflă cu putere;

  • - dezvoltarea aparatului fonoarticulator şi educaţie a respiraţiei: să deschidă/închidă gura, să

sufle - să facă baloane de săpun, să sufle în flacăra unei lumânări până se stinge, să sufle un fulg până ce zboară;

4

  • - emiterea sunetelor: să emită imitativ sunete – reproducerea vocalelor « a », « e », « o », « u », « ă », « î », să repete diferite sunete după adult;

  • - dezvoltarea abilităţilor de comunicare non-verbală, de a imita şi descifra sensul diferitelor

gesturi de pantomimă: jocuri de imitaţie, combinarea nuanţată şi treptată a mimicii cu gestica-

pantomima;

  • - dezvoltarea limbajului oral (lexic şi semantică) prin utilizarea corectă a unor cuvinte simple,

cu sensul adecvat, utilizarea unui vocabular corespunzător unor necesităţi de comunicare:

reproducerea după adult a numelui lor, al fraţilor, colegilor, educatoarelor, obiecte din mediul înconjurător, alimente, legume, fructe, obiecte de îmbrăcăminte şi uz personal, anotimpuri, momente ale zilei.

Pentru exersarea mişcărilor de gimnastică fonoarticulatorie, dezvoltarea aparatului fonoarticulator şi educaţia respiraţiei, activitatea se va desfăşura în cabinet, prin metoda demonstraţiei şi imitaţiei, până când fetița va reuşit să realizeze sarcinile. Sarcinile: mişcări de ştergere a buzelor cu limba, să scoată limba din gură/să introducă limba în gură, să umfle obrajii cu limba şi cu aer, să deschidă/închidă gura, să sufle cu putere până face balonaşe de săpun, să stingă flacăra unei lumânări. Este pusă să imite/repete sunete după adult (vocale, imitarea animalelor). Dacă fetița nu este receptivă la acest tip de activitate, se va susţine efortul prin repetarea comenzii, folosirea unui ton ferm de comandă, utilizarea recompensei (are un ursuleţ de pluş preferat cu care este lăsată să se joace sau să-l ţină aproape). Emiterea sunetelor se va realiza în faţa oglinzii. Pentru obiectivele ce vizează dezvoltarea comunicării non-verbale, abilităţilor de a imita şi descifrarea sensului diferitelor gesturi, se vor întreprinde jocuri ce combină treptat şi

nuanţat mimica cu gestica: „Cum salut?”, Cum mă simt dacă

...

?”,

„Paharul cu apă”, „Mersul

unui om vesel”, „Băiatul trist”. Pentru dezvoltarea limbajului oral (lexic şi semantică) se va pune accent pe utilizarea corectă a unor cuvinte simple, cu sensul adecvat, utilizarea unui vocabular corespunzător unor necesităţi de după adult a numelui lor, a surorii ei, a colegilor, educatoarelor, a obiectelor din

mediul înconjurător, alimente, legume, fructe, obiecte de îmbrăcăminte şi uz personal,

anotimpuri, momente ale zilei etc.

În plan cognitiv, sunt propuse următoarele activităţi:

  • - dezvoltarea operativităţii gândirii şi a atenţiei pe sarcina dată: să identifice obiecte, imagini

dintr-o mulţime dată, să grupeze obiectele după criterii – mărime, formă, culoare, să

5

reconstituie întregul, să observe din imagini caracteristicile principale, să identifice imagini după categoria din care fac parte;

  • - dezvoltarea cunoştinţelor şi stimulare senzorială: să cunoască şi să identifice obiectele de uz personal, formele geometrice, să observe diferenţa de temperatură (cald/rece);

  • - dezvoltarea conduitei cognitiv ludice şi organizarea cunoaşterii prin jocuri de preînvăţare:

jocuri de mişcare, de manipulare, de învăţare a unor noţiuni primare privind proprietăţile

obiectelor, exerciţii-joc pentru învăţarea structurilor cunoaşterii;

  • - organizarea cunoaşterii prin jocuri de învăţare şi postînvăţare (jocuri libere, de divertisment). În plan cognitiv se va interveni prin utilizarea activităţilor de joc, construcţie, decupaj, desen, potrivire, grupare. Dezvoltarea cunoştinţelor şi stimularea senzorială vor ajuta fetița să

cunoască şi să identifice caracteristicile anumitor obiecte de uz personal, jucării, forme geometrice, să recunoască diferenţa de temperatură (cald/rece), diferenţa de greutate (diferenţa

mai mare de 500 gr) prin jocuri ca „Cum arată

...

obiectului!”, „Alege paharul

....

”,

?”,

„La ce foloseşte

?”,

„Caută imaginea

etc.

....

„Unde e mai mult?”, Caută deosebirea”, „Măsurăm

...

Fetița va învăţa să facă deosebirea între cald şi rece, să sesizeze diferenţa de greutate, recunoască cercul, pătratul, să facă diferenţa dintre bluză şi pantaloni şi cum se utilizează, învață să se încalţe, să facă diferenţa între piciorul stâng şi drept după desenele de pe pantofi, va învăţa că paharul este pentru băut, lingura şi farfuria pentru mâncat, va termina singură masa

şi va bea singură cu paharul. Pentru dezvoltarea operativităţii gândirii şi a atenţiei pe sarcină se va recurge la jocuri de preînvăţare – jocuri de mişcare, de manipulare: Ordonează!”, „Seturi

de

....

”,

„Jocul cu mingi”; gruparea de obiecte după un criteriu: „Asociază imagini sau obiecte

identice!”, „Grupează/Potriveşte după

...

mărime,

culoare, formă!”, „Reconstruieşte

întregul”!. La început, când i se va cere fetiței să găsească un obiect după criteriul culoare, de exemplu, „găseşte balonul galben!” – dacă îl indică pe cel verde i se va spune „găseşte balonul galben ca banana!” – atunci șansele ca fetița să indice corect cresc. Pentru stimularea motricităţii globale şi fine activităţile propuse sunt :

  • - să rupă frunze, să rupă una câte una boabele de strugure de pe un ciorchine şi să le introducă într-o cutie, să prindă cu degetele obiecte mici, să unească punctele după model plin, să înşire

mărgele, să înfigă pioneze;

  • - dezvoltarea motricităţii fine şi a coordonării oculo-motorii prin introducerea de forme

geometrice în forme corespunzătoare, să urmărească un traseu dat (labirint), să coloreze în contur, să lipească, să construiască (cuburi sau piese leggo), scriere pregrafică, să modeleze cu plastilină;

6

- iniţierea comportamentelor ludice complexe care să conducă la valorificarea structurilor operaţionale de natură perceptiv-motrică: mişcarea mâinilor, a picioarelor, «dansează ca mine», «alfabetul»; - programul de compensare de natură perceptiv-motrică Marianne Frostig: coordonarea mişcărilor fine prin executarea decupajelor tematice şi prin executarea unor activităţi uzuale (prinde mingea, alerg cu balonul, ocolim obstacolele). Dezvoltarea motricităţii fine va fi realizată prin activităţi de rupere (a frunzelor, să rupă una câte una boabele de strugure de pe un ciorchine şi să le introducă într-o cutie), prindere (cu degetele obiecte mici), prin unirea punctelor (după model plin), să înşire mărgele, să înfigă pioneze. Coordonarea oculo-motorie va fi stimulată prin introducerea de forme geometrice în forme corespunzătoare, va fi pusă să urmărească un traseu dat (labirint), să coloreze în contur, să lipească, să construiască (cuburi sau piese leggo), să scrie pregrafic (trasarea unei linii drepte orizontale, verticale sau în formă de V imitativ), să modelze cu plastilină, să lipească biluţe din hârtie creponată pe un contur. La începutul programului, atenţia deficitară în menţinere şi fixare ce caracterizează fetița, precum şi agitaţia ei, vor face aproape imposibil lucrul cu aceasta, dar cu multă răbdare şi recompense (îi place ciocolata foarte mult), va reuși. Va avea nevoie de suport fizic, de recompense şi încurajare pentru realizarea activităţilor practice. Vor fi iniţiate comportamente ludice complexe care să conducă la valorificarea structurilor operaţionale de natură perceptiv-motrică: mişcarea mâinilor, a picioarelor - „Dansează ca mine”, „Mişcă mâinile/picioarele!”, „Hora”, „ Umbrela”, „Bluziţa”, „Eşarfa”. Programul de compensare de natură perceptiv-motrică Marianne Frostig se va pune în aplicare prin: coordonarea mişcărilor fine de executare a decupajelor tematice; prin executarea unor activităţi uzuale - prindem mingea, alergăm cu balonul, ocolim obstacolele, sărim coarda, sortăm după mărime, poziţia mâinii, asamblăm păpuşi, căutăm drumul.

VI.

Rezultate așteptate:

Se așteaptă ca fetița să participe activ în majoritatea timpului și să fie receptivă. La final ea trebuie să fie în măsură să înțeleagă si reproduce la cerere: fața unui om trist/vesel, anumite gesturi, să știe cum se numesc diferite persoane (oamenii implicați în terapie, colegii, etc. – să facă asocierea dintre nume și persoană), să cunoască și să identifice caracteristicile anumitor obiecte de uz personal, jucării, forme geometrice, culori, diferențe de temperatură (cald/rece), diferența de greutate, să sorteze imagini după catergoria din care fac parte, să urmărească un

7

traseu dat, să păstreze conturul, să realizeze semne grafice de complexitate redusă, să mențină contactul vizual și să execute la cerere diferite comenzi. Toate aceste achiziții reprezintă un minim necesar în vederea dezvoltării competenței de comunicare a fetiței. VII. Recomandări:

Este nevoie ca persoana care implementează acest program de intervenție să nu fie mereu

dispusă să repete ceea ce a comunicat fetiței. La început, repetiția trebuie să fie mai deasă, dar se recomandă scăderea treptată a repetițiilor pentru a o determina pe fetiță să fie atentă și să se

implice. Întrebările care i se adresează trebuie să fie de tip întrebări deschise și nu închise. Este nevoie ca persoana să aibă multă răbdare și să știe să asculte. Uneori este posibil ca fetița să proceseze mai greu sau să fie greu de înțeles. Copiii cu sindrom Down au nevoie de timp ca să își organizeze ceea ce vreau să spună. De asemenea, este obligatoriu să se folosească mijloace senzoriale diverse, fetița să fie stimulată nu doar auditiv, ci și prin semne, imagini, citire, simboluri, etc. Fetița trebuie încurajată prin contact vizual, zâmbet, și prin aprecieri verbale. Se pot folosi cântecele pentru a reține diverse componente (de ex. părțile corpului, etc.). Toate exercițiile legate de vocabular vor fi sprijinite prin imagini. Fetița ar putea alcătui chiar și propriile ei „cărți”, albume cu imagini care să spună o poveste. Ea trebuie încurajată să nareze majoritatea activităților în care se angajează.

8